Cine pune stavilă svonului, pune cătuşe trădării.
NOUA. IVIETODÄ
SCHMOLL
D E LUSTRUIT CHETELE, etc.
1. Curăţaţi ghetele de praf şi noroi.
2. Puneţi cu ajutorul unei cârpe învă­
luite pe 2 degete, un strat de cremă pe
ghete, frecând bine toată suprafaţa pielei
pentru ca să se disolve stratul vechi de
cremă, plin cu murdărie şi pentru ca noua
cremă să poată intra în porii pielei
3. Frecaţi bine cu o cârpă de pânză
spălată, toată suprafaţa ghetei.
Luciul e imediat.
Lustruirea aceasta simplă e suficientă
ca ghetele să fie conservate şi să dea un
luciu foarte frumos.
L u c i u ele Lac
După ce ghetele au fost lustruite în mo­
dul arătat mai sus, muiaţi puţin în apă
cârpa învăluită pe 2 degete, apoi în cremă
şi ungeţi toată suprafaţa ghetei încă odată
cu cremă frecând uşor.
Frecaţi apoi cu cârpa uscată, repede,
toată suprafaţa ghetei.
Veţi fi încântaţi de luciul obţinut.
Prin această metodă economisiţi multe
parale.
a) N'aveţi nevoie să cumpăraţi perii şi
să le curăţiţi cu benzină.
b) Majoritatea pastei nu mai rămâne în
perii.
O parte din cremă intră în piele, cea­
laltă formează un strat subţire, dar foarte
rezistent, pe suprafaţa pielei, împiedecând
intrarea umezelii sau altor murdării de pe
stradă.
Vânători I
Conservaţi şi mai departe bocancii cu
renumita unsoare de piele cauciucată
„scHinoii"
O găleată de apă, la îndemână, poate să ajute
cât un post de pompieri peste o oră.
împotriva bombelor incendiare, păstraţi tot tim­
pul în casă câteva găleţi cu apă.
Din cauza vremilor grele şi revista
noastră luptă cu greutăţi mari. Ca să
le putem trece, fără ca să sufere re­
vista, rugăm foarte stăruitor pe a-
bonaţii noştrii să ne trimită neîn­
târziat abonamentul cu care ne da­
torează,
„CARPATII"
S U M A R U L - N U M Ă R U L U I 9
\ *: Mioriţa
/. Agârbiceanu : „Mari şi minunate"
Pag
Prof. E. Botezat: însemnătatea coarnelor şi ccl|i!or . 226—259
225
2i9— 231
Mihai Moşandrei: Despre consangvinitate 231—232
Prof. Dionisie Lintia : In amintirea ornitologului Prof.
Conrad Malinovski 283-235
Bine Upright: La mistreţi 2^—239
Discuţii 239-243
Maior Mândru : „Carpaţii şi „Cercetăşia".
f Blasius Otvos i Migrarea fasanilor.
N. Naşcu : O propunere.
losif R. .Dobrin : Supraocrotire.
Din literatura străină: W. Steding: Ştiuca 243—244
Din munţi şi din câmpii 245 — 247
Nemo : In drum spre casă.
Dr. Ioan V. Todea : De unde cunoaşte cioara
vânătorul ?
S.: Expertul.
At. Atanasiu: Ţap pe front.
Ştiri mărunte 248
£an£sa ITIuscel =
Are spre vânzare, cât mai urgent: un pointer
adult 4 ani, alb cu negru şi stropituri, perfect
dresat, mare nas, mare rezistenţă, aret, culaj,
extra câmp. Adevărat atlet, aportează Preţ serios.
Şi pui 2 luni ai acestuia 9000 lei loco. Răspunde
numai amatorilor serioşi. Str. Spiru Haret N o . 1,
C.-Lung, Muscel.
C a u l u n d i f ă «le b a n a b u s
cu mulinetă, marcă germană sau engleză, de oca­
zie, oferind preţ bun. Ofertele se vor adresa la
Redacţia revistei Carpaţii.
De vânzare s
l.Un drilling marca „Jäger" calib. 12. Camera 70
mm. oţel „Böhler special" fullchoke ţevile 65 cm.
platine Holland & Holland, cu gravuri în relief,
pat pistolat, glonţ 9.3X74 R, Starkmantelgesch.
Nr. 472 A . cu ţevi de schimb, calibru 12 şi glonţ
5.6X35.
Luneta Z e i s s X 4 , montabilă pe ambele ţevi. 200
gloanţe 9.3X74 R. 200 gloanţe 5.6X35 R. Costul
Lei 7U0.000, cuprinzând şi 2 tocuri speciale ori­
ginale de lux şi accesoriile.
2. A r m a cal. 12 Bock, cu ejector Holland ţevi 72
oţel englezesc „crucible steel", platine Holland et
Holland, pat englezesc extrafin. Armă de lux şi
mare precizie, cu toc de piele special. L e i 350.000.
A se adresa: Petre Măinescu, advocat Râmni­
cul Vâlcea, str. Traian 160.
In timpul bombardamentelor o singură
scânteie poate provoca un adevărat de­
zastru, aveţi deci grije stingeţi totdea­
una focurile din sobe, închideţi maşinile
de gătit cu gaze, primusurile etc.
 ARPAŢII
Apare la 15 a fiecărei luni / Preţul unul număr 85 lei / Abonamentul pe an an 1000
VÂNĂTOARE / PESCUIT / CHINOLOGIE
DIRECTOR. PROPRIETAR RĂSPUNZĂTOR,
pe Jumătate an 550 lei / Redacţia şl administraţia. Sibiu, Str. Carmen Sylva N o . 12 Dr. IONEL POP
(Reg. special Trib. Om.No. 9.) . A N U L XII // N o. 9 // 15 SEPTEMVRIE 1944

MIORIŢA*)
S'aude, s'aude De doi ani la vară Şi când mor răpune, Măicuţă bătrână
Departe, la munte, De trei zile'ncoace Pe groapă mi-i pune Cu brâul de lână,
Gomăn gomănaş Gura nu-i mai tace Fluieraş de fag Din ochi lăcrămând
De trei ciobănaşi, Iarba nu-i mai place. Mult zice cu drag, De toţi întrebând:
Gomăn gomănind — Ce ai tu, mioară? Fluieraş de os — Cine mi-a văzut
Oile pornind Fi-vei bolnăvioară ? Mult zice duios, Cine-a cunoscut
Pe-un picior de munte Iarba ţi-i amară? Fluieraş de soc Mândru ciobănel
Cu hăţaşuri multe. — Stăpănule bace, Mult zice cu foc. Tras ca prin inel?
Dă-ţi oile'ncoace. Vântul a sufla Obrăjorul lui
Suie şi coboară Stăpâne, stăpâne, Şi'n ele-a cânta, Spuma laptelui,
Zi lungă de vară, Mai chiamă ş'un câne, Oile s'or strânge Perişorul tui
Ziua pănă'n sară, Cel mai cu frăţie, Pe mine mor plânge Pana corbului,
Din vărsat de zori Mai cu bărbăţie ... Cu lacrimi de sânge . Ochişorii lui
Pâri la sâniori Baciul ungurean Mura câmpului?
De la sâniori Şi cu cel vrâncean Ci tu de omor
Pâri la cântători. Vor să mi te-omoare Nu le spune tor, Tu de maica mea
Pe-o gură de raiu In apus de soare, Spune adevărat Nu te îndura;
Din vale de plaiu, Umbrele când cresc, Că m'am însurat Tu să-i spui curat
Ies trei turme mari Neguri se opresc C'o blândă crăiasă Că m'am însurat
Cu trei păcurari. Pe munţi şi pe ape, A lumii mireasă, C'o fată de craiu
Unu-i Moldovan, Dorm oile toate ... Că la nunta mea Pe-o gură de raiu.
Unu-i Ungurean A căzut o stea; Iară de minune
Şi unu-i Vrâncean. — Mioară bârsană, Soarele şi luna Măicuţei nu-i spune,
Iar cel Ungurean De eşti năsdrăvană Mi-au ţinut cununa, Că la nunta mea
Şi cu cel Vrâncean Şi de-a fi să mor, Brazi şi păltinaşi A căzut o stea,
Mări s'au vorbit Tu spune-le lor l-am avut nuntaşi Soarele şi tuna
Şi s'au sfătuit Baciului vrâncean Preoţi munţi Mi-au ţinut cununa,
Ca să mi-l doboare Şi lui Ungurean Cărunţi Brazi şi păltinaşi
Şi să mi-l omoare Ca să mă îngroape Stele făclioare l-am avut nuntaşi,
Pe cel Moldovan, Aicea aproape, Şi poduri de floare .. Preoţi munţi
Că-i mai ortoman, In strunga de oi, Cărunţi,
Are oi mai multe, Să fiu tot cu voi, Iar dacă-i zări, Stele făclioare
Şi mânzări cornute, In dosul st anii, Dacă-i întâlni, Şi poduri de floare ..
Şi cai învăţaţi Să-mi aud cânii, Dacă-i auzi
Şi câni mai bărbaţi. In zvonul teilor, (Variantă auzită la „Br adu-Strâmb" în Valea Fru-
Dară cea mioară In jocul mieilor ... moaşei, de la Mihail Sadoveanu).

*) „Foarte frumoasa „variantă Alecsandri" a „Mio­
riţei", — ne spune dl Mihail Sadoveanu, — are totuşi
câteva inadvertenţe („trei turme de miei"; mioriţă „laie"
şi mioriţă cu lâna „plăviţă"; mustăcioara „spicul grâu­
lui" — când ciobanul e brun, cu ochii ca mura şi părul
ca pana corbului, etc.) şi câteva scorii mărunte, care
m'au îndemnat să stabilesc o nouă variantă, îndreptând
unde e de îndreptat şi adăogând elemente nouă artistice,
pe care le-am întâlnit în contactul meu neîntrerupt cu
literatura populară. Am socotit asta ca o datorie şi ca un
omagiu genialului poet anonim care ne-a lăsat moşte­
nire această baladă incomparabilă". Redacţia.
ÎNSEMNĂTATEA COARNELOR ŞI COLŢILOR
Mulţi vânători cred, că coarnele şi colţii sunt
arme produse pentru apărarea contra răpitoarelor.
In adevăr tot aspectul acestor conformări adeseori
extrem de impozante nu poate face decât impresia
unei arme, tot atât de bună pentru apărare faţă de
un agresor, cât şi de a fi folosită şi pentru atac din
partea celui care le poartă. Această părere nu este
numai a vânătorilor, ci şi a unor oameni de ştiinţă.
De aici urmează foarte fireşte şi credinţa, că origi­
nea acestor organe se datoreşte acţiunii răpitoarelor,
deci trebuinţei de a se apăra contra atacului lor. Dar
unii specialişti (zoologi erudiţi), analizând chestiu­
nea, în deosebi privind coarnele cerbului, şi medi­
tând asupra ei mai adânc, sau pronunţat, că aceste
organe fac mai mult impresia unui ornament erotic
decât a unei arme potrivite pentru luptă. Ele totuşi
se întrebuinţează şi la lupta dintre concurenţi în tim­
pul perioadei de împărechere. Aşa se desprind patru
feluri de funcţiuni ale coamelor şi colţilor: aceste
organe se cred a fi arme de apărare conftra răpitoare­
lor, dar şi de atac, precum servesc la atac şi apărare
în lupta sexuală şi în fine având efectul unui orna­
ment erotic.
P e noi vânătorii ne interesează aceste organe în­
trucât ele decorează vânatul, având valoarea lor de
trofee, în deosebi privind vânatul nostru mare, cer­
bul, lopătarul, căprioara, capra neagră, muflonul şi
porcul sălbatic. La vânatul cornut sunt două catego­
rii de coarne: cea a cerbilor având coarnele solide
de os gol; şi cealaltă cu coarnele deşerte de os (având
lacune mari în osul cornului) îmbrăcate cu teacă
cornoasă permanentă. Aceste din urmă sunt desvol-
tate atât la bărbaţi cât şi la femei, dar coarnele
bărbaţilor sunt mult mai mari, mai tari şi mai impo­
zante prin forma, masivitatea şi cizelarea lor. Coar­
nele de os solid ale cerbilor sunt desvoltate numai
la sexul masculin, cu excepţia tarandului, la care au
şi ciutele coarne, şi anume la animalele cari sunt
circumpolare, pe când formele din regiunea dle sud
(guvernamentul Cazan din Rusia), care trăiesc în
afară de Tundra şi se ţin- ca şi în genere ceilalţi cerbi
pe lângă pădure, au iarăşi coarnele desvoltate nu­
mai taurii. Insă şi la tarand sunt coarnele taurilor
mult mai arătoase decât ale cerboaicelor.
Acelaş fenomen se observă şi la colţii mistre­
ţului, care sunt la vier cu mult mai desvoltaţi de­
cât la scroafele cele mai voinice şi bătrâne.
Aşa fiind, sexul masculin se prezintă în ce pri­
veşte acele organe în avantaj incomparabil faţă de
cel feminin deci şi faţă de pericolul răpitoarelor.
Prin aceasta sar părea, că sexul feminin ar fi fost
neîndreptăţit din natură faţă de cel masculin, pre­
ferat. Totuşi este în genere cunoscut cum în natură
nu se petrec lucruri de aceste. Din contra din acest
unct de vedere se poate presupune, că ar fi tre-
uit să fie preferate femeile, care poartă în corpul
lor şi apoi cresc progenitura, în timp ce masculi nu
au decât simplul rol al fecundării, în vederea exis­
tenţei şi propagării speciei (fecundarea nefiind de­
cât expedimentul de a li se împărtăşi urmaşilor o
mai mare variaţie de caractere în vederea putinţei
de adaptare la condiţiunile vieţii, care, deşi sunt în
genere constante, totuşi se schimbă mai mult sau mai
de: Prof. E. BOTEZAT
puţin în cursul timpului).
Dar abstrăgând şi dela acel fenomen la aparen­
ţă de favorizare a sexului masculin, şi gândindu-ne
în deosebi la cerbi, iarăşi ni s'ar părea o măsură ne­
dreaptă în mersul natural al evoluţiei vieţii când ve­
dem, că cerbii masculini rămân desarmaţi chiar în
timpul cel mai periculos al iernii înaintate, şi în faţa
agresiunii potenţate din partea răpitoarelor, întru­
cât cerbii sunt acum lipsiţi de arma coarnelor, iar la
căpriori ele sunt în desvoltare şi deci impracticabile
ca arme. Aproape tot aşa, sau nu cu mult mai bună
este şi situaţiunea mistreţului, el suferind şi mai mult
de pe urma greutăţilor iernii cu solul îngheţat şi tro­
ienit, avizait la alimentarea cu muşchiul de pe arbori
şi la alte puţine alimente sărace.
La cele arătate se mai poate adăuga, că tipul
original al cerbilor este fără de coarne, chiar şi as­
tăzi mai trăesc în orientul îndepărtat, în afară de
subfamilia moschinelor, forme de cerbi primitivi, (Hy-
dropotés mernis=căprioara de apă prin mlaştinile flu­
viului Ingtsechiang) lipsite cu totul de coarne, şi for­
me. Cephalophus care are doar nişte ţepuşe mici şi
invizibile din măciuca dte păr mai lung de la culmea
frontală. Şi nu se poate afirma, că regiunea răspân­
dirii acestora ar fi lipsită de răpitoare.
Din consideraţiunile arătate trebue deci corectată
teza amintită la început, întrucât reiese vădit, că
coarnele şi colţii nu pot fi considerate arme produse
anume pentru apărarea contra răpitoarelor.
Dar întrucât există aceste organe etc. totuşi pot
fi şi sunt de fapt întrebuinţate ca arme şi contra ră­
pitoarelor. La fel ele pot fi şi sunt întrebuinţate în
lupta rivalilor concurenţi la împărechere. In ce pri­
veşte funcţiunea lor ca ornament erotic trebue obiec­
tat, că ornamentul corespunde unei noţiuni izvorîte
din simţul estetic al omului, are un caracter specific
omenesc, care, dacă există sau nu în psihologia ani­
malelor, rămâne în cazul cel mai bun o problemă dis­
cutabilă, fără argumente doveditoare sau convingă­
toare. Mai ales trebue să considerăm faptul, că din
atitudinea indivizilor feminini (celor în călduri) nu se
poate recunoaşte o oarecare impresionare a lor prin
acele organe oricât de măreţe ar fi ele, şi mai ales
întrucât convenirile erotice se petrec cel puţin în
mare parte noaptea sau în amurg când coarnele şi
colţii nu se prea văd. Ceea ce se poate reţine din
atitudinea femelelor este o expresie de indiferentism
faţă de manifestările bărbăteşti (cochetăria). Doar
uneori putem observa oarecare emoţiune, însă şi a-
ceasta produsă mai ales prin impulsuri interne pro­
prii, prin pornirile instinctive ieşite din neliniştea ge­
nerală produsă prin acţiune hormonală.
Colţii şi coarnele sunt organe atât de diferente,
încât tratarea lor împreună poate să apară paradoxa­
lă. Totuşi nu este aşa. Căci pe de o part© se consta­
tă- între ele o anumită convergenţă funcţională în ce
priveşte caracterul lor de armă, iar pe de altă parte
există chiar o corelaţiune, chiar dacă ea e în raport in­
vers, întrucât cerbii primitivi (moşusul, căprioara de
apă Hydropoltes, Cephalophus cu corniţe abia des­
voltate, speciile genului Cervulus s. Muntjacus cu
coarnele furcate) au colţii superiori foarte desvoltaţi
şi ieşiţi în jos în funcţiune de arme. Cu aceşti colţi
 se aseamănă cei de la
porcii primitivi = Dico-
tyles s. Tayassu, pecari
americani (un exemplar
se poate vedea în Mu­
zeul Naţional G. Anti-
pa din Bucureşti), —
cari porci au şi picioa­
rele frumos desenate ca
şi cerbii, (ceea ce se
poate observa până la
oarecare măsură şi în
aspectul extern al pi­
cioarelor porcului nos­
tru, mistreţ şi domestic).
Există pe de altă parte
de fapt o anumită legă­
tură ide înrudire între
strămoşii sau precursorii
cerbilor şi ai porcilor.
Dar pentru vânători a-
ceste consideraţiuni sunt
de ordin secundar, cel
principal privind tro­
feele, care se impun ca
arme de luptă.
Folosirea acelor or­
gane ca arme în contra
răpitoarelor are, cum
am arătat mai sus, im­
portanţă cu totul secun­
dară, cu toate că ele
sunt ocazional de fapt
întrebuinţate în acest
scop şi desigur nu rare­
ori chiar cu succes. Este
destul de evident, că
existenţa coarnelor şi
colţilor se datoreşte al­
tor împrejurări ca şi
cum ar fi ele create în
vederea unui scop im­
portant din natură. Căci
este evident că d. e. pen­
Gett. Lâberberg i Cerb carpatin.
tru producţiunea din fie­
care an a unor coarne de cerb capitale şi impozante teresează pe vânători. Aceste organe fac parte din
organismul consumă mult material nutritiv şi multă marele număr al caracterelor sexuale secundare. De
energie, mai ales gândindu-ne, că aceste organe se altfel aceasta se poate verifica şi prin faptul, că a-
produc în timpul scurt de cam 4 luni (căci cam o lună ceste organe sunt foarte variabile, fiind la aceeaşi
durează până la începerea creşterei lor şi cam tot specie mai mici sau mai mari, mai simple sau mai
atâta până la completa învârtoşare după forma lor complicate, mai tari sau mai slabe, etc, fenomene,
spre a putea fi ştearsă pielea păroasă de pe e l e ) . Iar pe care le găsim întocmai şi la trofeele noastre,
natura este cunoscută ca cel mai bun model de gos­ coarnele şi colţii, fiind ştiut cum uneori indivizi ca­
podărie care nu face pradă nici de materie nici de pitali au trofee mai slabe, şi invers. In cazul organe­
energie. lor angajate statornic în funcţiunile principale ale
Acel presupus scop este de fapt afirmarea in­ vieţii este cunoscută o stabilitate de formă, întrucât
divizilor mai bine dotaţi faţă de pretendenţii concu­ („funcţiunea face organul") întrebuinţarea sau neîn-
renţi la fecundarea femelelor prin fascinarea lor, — - trebuinţarea contribue la întărirea, şi mărimea sau la
atât a concurenţilor masculini cât şi a indivizilor slăbirea şi micşorarea lor, d, e. a musculaturii la
feminini. Dotarea mai bună înseamnă adaptarea mai atleţi sau slăbirea aripilor la paserile alergătoare.
perfectă la condiţiunile de vieaţă prin ampfoarea şi Caracterele sexuale secundare sunt desvoltate la
vigoarea calităţilor şi caracterelor individuale. Aces­ ambele sexe şi servesc la afirmarea proprie şi la
te se transmit asupra urmaşilor prin moştenire la ac­ aflarea, ademenirea şi excitarea sexului celuilalt etc.
tul fecundării pentru întărirea şi puterea lor de reac- Ele există în cursul întregei vieţi, sau se produce nu­
ţiune adevărată la fluctuaţiunile condiţiunilor de mai pentru timpul împerecherii şi sunt mult influen­
vieaţă, adică la factorii ecologici. Intre expresiile ţate prin hormonii sexuali în mare parte produşi în
morfologice ale vigoarei concurenţilor pe lângă fe­ glandele sexuale, care în perioada de împerechere
lurite altele sunt şi coarnele şi colţii, cele ce îi in-
22$
sunt bine nutrite şi se desvoltă meii tare, după ce în­
treg organismul s'a întărit prin alimentare abundentă.
Aceste caractere sunt morfologice, privind întreaga
constituţiune a corpului cu toate organele lui exter­
ne sau cu anumite organe externe sau interne; sau
sunt fiziologice şi psihice (sufleteşti). Intre organele
cele externe sunt coarnele, colţii ş. a.; între cele in­
terne anumite glande, care secretă parfumuri pentru
aflarea sexului celuilalt, şi sunt excitante.
Dar caracterele sexuale sunt şi sonore, manifes-
tându-se prin anumite sunete, vocale, mecanice ş. a.,
tot în acelaş scop. Acest presupus scop se întrevede
prin impresionarea sexului celuilalt; apoi din partea
bărbătuşilor şi prin impresionarea rivalilor concurenţi.
Această impresionare se produce deci prin totalita­
tea înfăţişării, prin manifestările, comportările şi a-
titudinile concurenţilor la împărechere, dintre care
unele sau altele sunt mai marcante, fie în toate sau
numai în unele anumite împrejurări. Aşa va fi mai
1
impresionant un individ mare, având voce puternică,
răsunătoare, atitudine dârză, chiar şi în întunericul
nopţii, fără să i se poată vedea măreţia unor organe
impozante, d. e. coarnele capitale, sau colţii mari şi
lungi. Căci de regulă în ansamblul unui organism
viguros vor fi normal şi acele organe mai impozante
decât la indivizii mai puţini dotaţi, fie că aceştia
sunt abia în ascensiunea desvoltării sau sunt în de­
clin după trecerea culminaţiunii, fie că constituţiu-
nea lor individuală, fizică şi psihică, este mai infe­
rioară. Un solitar capital în toată puterea sa îşi va
manifesta vigoarea şi în întunecimea totală, — fără
ca armele sfâşietoare ale colţilor capitali să poată fi
văzute, — atât prin întreaga prezentare a sa, cât şi
prin răbufnirile puternice, grohăitul profund şi tă­
ria loviturilor din fălci. El va fascina ceata celor
prezenţi, fie prin impresionarea scroafelor în călduri,
care răspândesc mirosul lor specific şi excitant, fie
prin înspăimântarea concurenţilor mai puţin dotaţi,
cari nici nu cutează să se apropie de puternicul stă-
pânitor al terenului. In plină zi se vor adăuga pe
lângă acele manifestări încă şi aspectul măreţiei col­
ţilor furioaselor priviri cu ochii încruntaţi, mărimea
botului şi coama zburlită. Este cunoscută şi compor­
tarea asemănătoare a ţapilor de capră neagră şi de
căprioare precum şi cea a cerbilor. Acele manifestări
sunt înspăimântătoare pentru concurenţii mai puţin
dotaţi, încât nu cutează a se apropia de purtătorul
unui trofeu măreţ.
Totuşi se dau şi lupte aprige, chiar pe viaţă şi
pe moarte, între pretendenţii concurenţi, dupăcum
ştiu vânătorii foarte bine, şi unii din ei au avut chiar
ocaziunea să asiste la ele şi să constate şi cazuri le­
tale. Deci nu s'ar putea tăgădui, că coarnele şi col­
ţii sunt arme de luptă, ci din contra este constatat,
că aceste organe sunt de fapt şi arme în lupta se­
xuală, fireşte arme de atac şi apărare pentru cei doi
luptători rivali. Tot aşa se înţelege, că un individ
mai lare şi mai îndemânatic, având şi armele mai
tari, mai impozante, sau mai îndemânatice, are şan­
sele mai mari, de a ieşi învingător din luptă, fie prin
răpunerea adversarului, fie prin înspăimânftarea şi
fuga acestuia din luptă, urmărit de cel învingător.
Dar armele, de altfel folosite şi în alte scopuri ma­
teriale în afară de aparenţa lor impozantă, se uzea­
ză şi astfel slăbesc. De aceea se constată în economia
naturii pe lângă folosirea organelor în vederea mai
multor scopuri, tot odată şi refacerea şi întărirea lor
C A R P A f l I -:- 1944. No. 9.
prin creştere de la bază. Coilii, cari sunt dinţii ca­
nini adaptaţi şi la funciunea de arme sexuale pe
lângă cea principală, au pierdut rădăcina, câştigând
astfel putinţa creşterii nelimitate de la baza lor în­
fiptă în oasele maxilare. Coarnele deşerte cresc şi se
întăresc tot de la baza lor de lângă osul frontal (ca­
pra neagră, muflonul). Este delà sine înţeles, că o
astfel de armă va fi mai folositoare dacă este mai
tare şi mai masivă. Prin ea vor fi ţinuţi la distanţă
adversarii mai puţin dotaţi chiar din depărtare, fără
a se încaieră la luptă. Deaceea lupta se va deslăn-
ţui între adversari egali sau, dacă unul este mai în­
drăzneţ şi mai bătăuş. In majoritatea cazurilor este
deci de ajuns, dacă unul dintre concurenţi are nu­
mai aparenţa de a fi superior, dată prin caracterele
arătate şi prin armele impozante; rivalii mai puţin
dotaţi vor fi astfel ţinuţi la distanţă.
In condiţiuni egale această maximă poate fi a-
plicată şi la cerbi. Dar coarnele cerbilor au altă ca­
racteristică întrucât ele se regenerează anual, deve­
nind, în principiu, tot mai mari, mai tari şi mai com­
plicate, în deosebi la cerbul comun şi la lopătar
(mai puţin la căprior). Aplicând principiul arătat, ar
rezulta deci afirmarea continuă a cerbilor cu coar­
nele tot mai capitale şi mai complicate, urmând, ca
deci cu coarnele mai mici, mai slabe şi mai simple
să nu fie decât tineretul, din fire mai sfios, şi deci
neagresiv faţă de capitalii vârstnici. In acest chip
ar trebui să rezulte efective pe cerbi cu coarnele tot
mai capitale şi mai complicate, pe lângă tineretul
fireşte mai inferior. Constatările din natură însă a-
rată, că lucrurile nu sunt aşa, întrucât în toate tim­
purile coarnele pronunţat capitale au fost şi sunt
mai rare. Faptul acesta însă nu este paradoxal în
faţa realităţii de concurenţă sexuală. Căci este cu­
noscut, că luptele cu coarnele se dau, cel puţin în
majoritatea cazurilor, între rivali mai mult sau mai
puţin egali şi de vârstă mijlocie, ei având coarne, care
nu pot fi taxate capitale. De asemeni este cunoscut,
că piesele cu coarnele rămase în faze inferioare de
desvoltare (atavistice), regresive, au porniri bătăuşe,
în parte şi cele cu coarnele regresive din bătrâneţe
(cât nu au ajuns încă la vârsta senilă ei având firea
ursuză, intolerantă). Regresivii de acel fel arogant,
faţă cu dârzenia aşezată a capitalilor sunt cei pă­
gubitori, întrucât mai au avantajul de a putea mâ­
nui cu îndemânare şi uşurinţă coarnele lor simple
fără greutatea coroanei de la vârful lor, aceasta fiind
la ei redusă sau chiar nedesvoltată (vecinicii ţepu-
şari, furcari, optari, zeceri sau şi cei cu douăsprezece
raze cu coroana nearătoasă). Aceştia fiind în avan­
taj faţă de purtătorii coroanelor bine desvoltate şi
masive fiind aceste din urmă greu de mânuit, ar tre­
bui să rezulte efective cu majoritatea crescândă a
pieselor de acest fel (degenerat), iar capitalii cu
coarnele mari, robuste şi coroane masive la vârful
lor, ar trebui să fi dispărut de mult. Dar constată­
rile făcute în natură arată, că lucrurile nu se des-
voltă aşa, ci din contra, că în împrejurări normale
numărul pieselor cu coarnele rămuroase şi cu co­
roanele masive este relativ destul de mare.
Astfel nu poate rezulta decât tot concluziunea,
că nu întrebuinţarea de fapt a armei este hotărâtoare
în mersul normal (în medie) al desvoltării. Deaceea
urmează şi din acest punct de vedere, că este de
ajuns aparenţa de a fi mai tare, ca un motiv psihic
sugestiv, care se pronunţă şi prin coarnele măies-
toase. Numai aşa ne putem explica prezenţa sau mai
bine zis prevalenta coarnelor capitale şi desvoltarea
rămuroasă şi masivă a coroanei întrucât taurii de
această calitate sunt (în genere) stăpânitorii locuri­
lor de gonită, — cu amendamentul, că şi una sau
alta ciută intrată în călduri se îndreaptă impresio­
nată spre taurul de acest fel, care nu rareori are un
muget mânios, abrupt foarte bine cunoscut vânăto­
rilor.
Momentul psihic al fascinării din partea celui pu­
ternic (de calitate superioară) este evident hotară-
„MARI ŞI MINUNATE"...
Intre cei doisprezece tovarăşi obicinuiţi de vână­
toare Vasile Mărginean e a cincia roată la car. Cu
el ori fără el, rezultatul vânătoarei e acelaşi: nu îm­
puşcă niciodată nimic, nu stârneşte nici o sălbătăciu-
ne nici odată, iar cea care fulgeră pe lângă el, stâr­
nită de alţii sau de câni, poate merge sănătoasă! De
îndată ce ajunge la locul împărţit lui, — când e vâ­
nătoare cu gonaci, — se cuibăreşte în tufişul verde
vara, sau în frunzişul uscat toamna, ori îşi fixează
scăunelul de vânătoare când e umed sau zăpadă, dar
totdeauna într'un loc din care să poată vedea în
toate părţile, nepăsându-i dacă se poate vedea şi săl-
bătăciunile. De câte ori nu s'a trezit cu codană de
vulpe oprită drept în faţa lui şi privindu-1 în ochi,
de câte ori n'a fost deşteptat din risipirea lui cu gân­
dul şi cu duhul, de tropotul vreunui mistreţ, care tre­
cea ca un vifor prin tufişurile de lângă el, pârâind şi
zdrobind uscăturile de părea că arde focul. Reac-
ţiunea lui era o trăsărire scurtă, apoi iar se liniştea.
Arma lui, deşi mereu încărcată, dacă se slobozea o-
dată, de! două ori pe an, şi chiar atunci mai mult din
neglijenţă.
Dacă vânătoarea se făcea fără de gonaci, fără
câni, rămânea în urma tuturor şi unde nimerea un
loc bun pentru a putea vedea bine împrejurimile, se
lăsa la pământ, cu arma alăturea. Se învârtea când
pe-o dungă, când pe alta, în răstimpuri depărta­
te când amorţea şi începea să-i furnice prin picior
sau braţ, apoi se trântea pe spate şi privea cerul sau
nourii, ori se întindea pe pântece, cu braţele până
subt bărbie, şi se uita dus.
Nu-i vorbă, tovarăşii de vânătoare când îi cu-
noscură năravul îl puneau la locurile neumblătoare,
pe unde, după socoteala lor, nu se va ivi nici o săl-
bătăciune. Trebuiau, însă, să-i schimbe locul de pân­
dă mereu, căci se întâmpla adeseori să ese gadina
tocmai unde nu gândiră ei, ca şi când ar fi ştiut că
din partea lui Vasile Mărginean nu-i nici o primej­
die.
Nu făcea nici o ispravă cu arma, dar el era în­
tâiul care-şi plătea taxa la societate, el era biroul
de informaţie pentru tovarăşii lui cât privea terminul
înoirii permiselor, sau ori ce ordonanţă în legătură
cu vânătoarea. N'ar fi voit, în ruptul capului, să ră­
mână pe dinafară.
Tovarăşii se mirară o vreme de atitudinea lui, a-
poi îl lăsară în plata Domnului: nu le făcea nici o
pagubă în vânat. îşi ziseră că-i un om neisprăvit ca
în toate ale lui,
Vasile Mărginean era un om de statură mijlo­
cie, subţirel, negricios, cu obrazul macru, ras mereu
tor atât faţă de ciute cât mai ales faţă de concurenţii
mai interiori. Acest moment mai prezintă şi avan­
tajul, că fără luptă efectivă, taurii (şi în genere
masculii), deplin sănătoşi şi nevătămaţi vor fi mai
buni transmitenţi de caractere bune asupra urmaşi­
lor.
Iar natura în acest fel îşi ajunge scopul mai per­
fect şi cu mijloacele cele mai simple, chiar dacă une­
le dintre aceste mijloace de impresionare sunt pro­
duse cu utilizarea unei mari cantităţi de materii pre­
ţioase ale trupului animalului.
FILE D I N C A R T E A N A T U R I I
de: / . AGÂRBICEANU
proaspăt, cu grumazul lung, pe care se plimba un
măr a lui Adam proeminent, cât o vertebră. Avea
ochi cenuşii, mereu împăingeniţi, mereu cufundaţi în
vis. Va fi avut vr'o patruzeci şi cinci ide ani, dar nu
i-ai fi dat mai mult de treizeci, puţintel cum era în
hainele ce-i era mereu prea largi. Pe vremuri studiase
Dreptul, vr'o trei ani, dar n'a făcut nici o ispravă,
nu şi-a luat nici un examen. Fusese ani în şir scriitor
într'un birou advocaţial, iar delà unire era nu ştiu ce
sluşbaş pe la Percepţie. Locuia într'o cameră mobi­
lată ca şi pe vremea când era student. Nu se gândi
nici odată să întemeieze o familie.
Nu-i puteau lua folosul la vânat, nu-mi ajuta nici
mie la adunatul uscăturilor pentru foc, — căci sluj­
ba asta de obiceiu mi-era idiată mie. Venia totdeauna
în urma tuturora la semnalul de adunare pentru mân­
care, şi nu-1 interesa ce a vânat fie care, nici nu se
uita la bieţii iepuri însângeraţi ce zăceau de-o parte
şi se înholbau din ochii sticloşi.
O vreme tovarăşii îl înfruntaseră, glumiră pe so­
coteala lui, când se ştia că a trecut pe lângă el cu­
tare vânat fără să descarce arma, dar pe urmă îl
lăsară să aibă soarta pe care singur şi-a ales-o: să
fie a cincia roată la car în societatea noastră.
Puteai sparge pietre pe el: nu se supăra, nu se
mânia, nu răspundea, tăcea ca pământul înainte de
a bea două-trei pahare de vin, pe inima goală, căci
de mâncat abia gusta. Vinul însă îl însufleţea şi-i des-
lega limba. Deşerta paharul mai 'des şi mai repede
decât toţi.
La început tovarăşii îl crezură beţiv, dar spre
mirarea lor văzură că omul rămânea mai treaz decât
toţi. Ori câte sticle sau damigene s'ar fi golit, Vasile
Mărginean se oprea la o dispoziţie de mare însufle­
ţire, altă putere a vinului asupra lui nu se cunoştea.
Nici când nu i se încurca limba ca la alţii, nici nu
se clătina pe picioare, nici nu lua parte la povestiri
de anecdote picante, pe cari se părea că nici nu le
aude.
El avea însă o altă meteahnă când vinul îi des-
lega limba: făcea filosof ie şi pornea discuţii reli­
gioase. Uneori tovarăşii acopereau cu gălăgia lor re­
pede vorbele Iui, ca pe unele ce nu-i interesau, alteori
îl ascultau şi chiar se prindeau în discuţii cu el, as-
muţaţi de teoriile şi elucrubaţiilor lui. Se'ntâmpla să
le atragă uneori atenţiunea în mod deosebit cu cea
ce spunea, şi să-i pună pe gânduri. Cu timpul tova­
răşii ajunseră la convingerea că „roata a cincea",
cum îi spuneau, dacă nu se'nvârte la carul vânătoarei,
îşi are şi ea locul ei aici. Hotărâră, după o vreme că
Vasile Mărginean e filosof şi poet, şi că, în ce priveşte
 înţelegerea şi admirarea naturii, trage mai greu în
cumpănă decât ei toţi.
Observările şi consideraţiile lui erau mereu una,
când putea ajunge la cuvânt după ce deşerta câteva
pahare de vin, şi când tovarăşii erau aplicaţi să-1
asculte. Căci numai arareori îl lăsau să vorbească
mai mult, de cele mai multe ori nu aveau răbdarea
şi dispoziţia de a-i urmări filosofările lui. Din ele
însă, — căci se repetau mereu — tovarăşii înţeleseră
de mult pentru ce omul era, ca vânător, numai a cin-
cea roată la car: îndată ce eşia în sânul naturii nu-1
mai interesa nimic decât contemplarea ei,
Punctul lui de plecare era vecinie acelaşi, un
citat dintr'un psalm: „Mari şi minunate sunt lucru­
rile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai fă­
cut". Apoi începea să spună ce a descoperit nou de
fie care dată: nuanţe fine, uneori abea perceptibile
pentru ceilalţi, de pe câmp, din pădure, din văzduh,
din adierea boarei sau bătaia vântului, din structu­
ra cutărei flori, din obiceiurile cutărei gângănii, din
cântecul paserei cutare, din zborul ei, din târâitul
greerilor, din foşnetul frunzelor, din vuetul sau cân­
tecul pădurii în furtună, din clipocirea ei somnoroasă
în zilele dogoritoare. Vorbea cu însufleţire, ochii i se
luminau, vocea i se îndulcea. Aluneca uneori pe că­
rări cari nici nu mai păreau a rătăci în realitatea na­
turii ci în sensaţiile ciudate ce i se deşteptau în su­
flet şi-i deşteptau, instantaneu, gânduri şi teorii cari
nu mai aveau nici o legătură cu ceea ce a văzut sau
a pipăit, ci erau consideraţii pur spirituale.
Părea că e înzestrat cu o viziune misterioasă în
care aruncând observaţiile materiale erau prelucra­
te într'o pânză spirituală cu fire uneori încurcate, al­
teori foarte limpezi, şi pe care o arunca, încet-încet,
şi peste ceilalţi, silindu-i să intre şi ei în discuţii,
se 'nţelege când erau sătui de glume şi de voie bună,
sau când, dintr'un motiv sau altul se simţeau şi ei
atraşi spre gând şi filosofie.
Din toate consideraţiile filosofice ce le trăgea din
observările lui asupra naturii, prietenii înţeleseră din
vreme că Vasile Mărginean era mai mult decât un
credincios, era un habotnic. Reducea totul la creiaţie
şi la nemărginita ei înţelepciune. Teza lui era mereu:
causa primă. Tovarăşii de vânătoare, delà o vreme,
ori unde-1 întâlneau, îl salutau cu cuvintele: „Mari
şi minunate", şi el nu se supăra, ci continua totdeau­
na citatul din psalm: „Toate întru înţelepciune le-ai
făcut".
— De, un maniac religios de bună seamă, îşi
spuneau tovarăşii de vânătoare,
— Meteahna asta 1-a împiedecat să ajungă ce­
va în viaţă.
— Bine că nu s'a însurat să mai nenorocească
şi pe alţii.
— Mă mir eu cum poate trăi un astfel de om în­
tre hârţoagele Percepţiei financiare.
— De mirat e şi pentru ce mai poartă o armă şi
mai plăteşte taxele! Poate eşi şi cu bâta pe câmp.
— Poate-i place să aibă cui spune bazaconiile
ce-i trec prin minte.
— Daţi-i pace! E un poet sau filosof neisprăvit,
cum a rămas în toate. Dar e inofensiv, nu supără pe
nimeni. Când ne place-1 ascultăm, când nu, el nu se
supără.
— A r e un simţ deosebit. Face observaţii pe care
noi nu le-am făcut.
— Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!
— „Toate întru înţelepciune le-ai făcut". Aşa
isprăveau deobiceiu vorba asupra lui, când Vasile
Mărginean nu era de faţă.
Nu numai că nu le era spre greutate, că de mul-
teori Vasile venea încărcat cu toate bunătăţile ce le
afla în prăvălia din care se alimenta el, şi cu mân­
cări şi cu băuturi. Nu era dintre tovarăşii cărora le
place să mănânce din traista altuia. Pentru el era o
bucurie să vină cu sacul plin. Uneori se aflau tova­
răşi cari să-1 înfrunte pentru că cheltueşte prea mult.
Dar el se făcea că nu aude: prin contribuţia asta sim­
ţea că făcea şi el parte din societate.
Intr'un rând eşiră la vânat mare, departe în ho­
tarul altui judeţ. Aveau să rămână peste noapte în
pădure, la o casă de adăpost a societăţii. Se nimeri
să facă excursia asta după înmormântarea unui mem­
bru al societăţii, la care participară cu toţii.
După cină începură să vorbească despre cel ră-
pausat, despre înmormântare, despre situaţia mate­
rială în care-i rămăsese familia, — o situaţie nu prea
strălucită.
— Eu n'am fost pân' acum la nici o înmormân­
tare, dar nici nu am să mai merg vreodată, zise Va­
sile Mărginean, cu ochii ţintă la focul ce ardea în
cămin.
— Şi pentru ce nu? îl întrebă careva dintre to­
varăşi.
— Nu-mi place ce-a spus preotul despre moarie
şi despre lumea asta, ca şi despre cealaltă. Ori sunt
eretic eu, ori e Sfinţia Sa.
— Cum aşa?
— Din capul locului lumea asta nu-i nici o vale
a plângerii, nici deşărtăciune. Şi e minunea lui Dum­
nezeu! A r fi zidit-o Dumnezeu dacă n'ar avea nici
un rost, dacă ar fi deşărtăciune?
— Păi, dacă trece, dacă toate trec! Ii riposta
când unul când altul dintre vânători. Toţi erau încă
impresionaţi de dispariţia prietenului nostru.
— Chiar asta e, că nu trece nimic! Ziditorul n'a
făcut lumea aşa de frumoasă şi desăvârşită ca să se
aleagă nimic de ea. Ci ca, în veci de veci, să fie oglin­
da înţelepciunii sale pentru toţi oamenii ce se perân-
dează în lume. Viaţa nu piere, ci se renaşte mereu.
E trecătoare numai la părere.
De, părerea asta, e tragedia noastră! Fiecare din
noi murim şi gata! Viaţa de după noi n'o mai ştim,
n'o mai cunoaştem, ca şi când n'ar mai fi.
— Crezi că nu vom mai vedea ceriul şi pămân­
tul cu minunăţiile lor?
— L e vor vedea cei ce rămân în viaţă, nu noi.
— Ba le vom vedea şi noi, mereu, în veci de
veci. Şi aici e al doilea lucru în care mă deosebesc de
părintele. E grozav să auzi pe-un slujitor al altarului
spunând că ochii nu vor mai vedea, urechile nu vor
mai auzi, că toate simţurile noastre vor pieri. Ce să
facă sufletul fără de simţire, fără de organele de
cunoaştere? Va intra orb şi surd în vecinicie? De-o
astfel de vecinicie foarte mulţumesc! Eu când nu voiu
mai putea vedea minunile zidirii lui Dumnezeu, voiu
înceta să mai exist! Să nu mai văd soarele răsărind
şi apunând, să nu mai văd cerul înstelat, să nu mai
aud vântul mugind, paserile şi izvoarele cântând, să
nu mai pot pipăi, să nu mai simt mirosul florilor, —
ce-aş face în vecinicie? Ce fericire m'ar aştepta aco­
lo? O plictiseală groaznică!
— De, tu consideri viaţa viitoare ca o continua­
re a celei de aici. Sunt mitologii cari susţin aşa ce-
va . . . Câmpiile elisee . . . Raiul lui Mohamed . . . în­
chipuiri, fantasii!
E cert că ochii cari putrezesc în pământ nu
vor mai vedea niciodată, şi că urechile, ca şi toate
simţurile se închid odată cu moartea. E sigur că nu
popa-i eretic!
— Şi din raiu, din vecinicie, eu să nu mai văd
minunăţiile existenţei? E o copilărie, crede-mă. Dum­
nezeu n'a creiat lumea numai pentru ca să-1 cunosc,
să-1 proslăvesc vr'o şasezeci-şaptezeci de ani, ci în
vecinicie. Eu sunt sigur că voi admira toate creiaţiile
Domnului şi după moarte. Fericirea vecinică nu poa­
te fi altceva. Să ştiu că nu va fi aşa, mi-aş trage un
glonţ de-acum. Cum ai putea suporta gândul morţii
când ai fi convins că nu vei mai vedea lumea cea mi­
nunată? Păi noi ce şi cât cunoaştem din tainele şi
frumuseţile firii în puţinii ani cât trăim? Nimica toa­
tă! Să trăim milioane de ani în lume şi tot n'am a-
junge să cunoaştem tot ce-a creiat Ziditorul, Aşa că
e nevoe absolută să cunoaştem în vecinicie. Aici e
DESPRE CONSANGVINITATE
In clipa când numărul cânilor de vânătoare de
rasă, descreşte la noi într'o proporţie din ce în ce
mai alarmantă — şi afirmând aceasta, mă gândesc
mai ales la prepelicari — trebue chibzuit, cum sar
putea reface aceste goluri, odată liniştea venită?
Din cauza lipsei şi scumpetei tot mai mari a ali­
mentaţiei, dispariţia atâtor cunoscute „cănise", arde­
leneşti şi munteneşti, în schimbul unui număr de câni
rezervaţi uzului strict personal, e un fapt cert; în ziua
refacerii stocului, se va pune cu siguranţă în desba-
tere, şi chestiunea consagvinîtăţii.
Marii ,.tenori" nu se vor putea importa, decât cu
sume fabuloase, numărul puilor lor, rămânând prin
forţa lucrurilor, foarte limitat.
Creşterea consangvină, înseamnă prăsirea din-
tr'un sânge înrudit; fie în linie ascendentă, fie des­
cendentă, fie colaterală.
Rezultatele sunt uneori excelente; de cele mai
multe ori sunt dezastruoase, când sistemul e între­
buinţat de crescătorii ageamii, sau speculanţi, ce abu­
zează de câni plini de cusururi, reproducându-i în­
tre ei.
In afară de anumite cunoştinţe de biologie ele­
mentară, şi o oarecare intuiţie, spiritul de observaţie,
şi mai ales experienţa, călăuzeşte sigur, pe acest
drum plin de surprize.
Se înţelege dela sine că, orice reproducător du­
bios, în privinţa purităţii rasei, trebueşte fără de cru­
ţare eliminat; contrariu, o pereche de pointeri (ma­
mă şi fiu), ar putea naşte grifoni, sau ogari, e t c . . . .
întoarcerile de sânge, chiar foarte depărtat, sunt
frecvente, atunci se practică prin crescătorii, con­
sangvinitatea.
Dacă în sânul naturii: la cerbi, căprioare, lupi,
şacali, iepuri, etc, înmulţirea înăuntru aceleiaşi fa­
milii, devine o normă generală, e că, toate condiţiu-
nile de trai, şi în special hrana şi locomoţiunea, n'au
fost întru nimic alterate.
Domesticirea a pervertit animalul, abătându-1
dela regula naturii prin însăşi felul traiului său, de
unde atrofierea elanului vital.
numai începutul. Ce-mi pasă mie că putrezesc simţu­
rile cărnii? Par'că cu ele mă delectez de mărirea lui
Dumnezeu? Mă desfătez cu spiritul. Şi sunt sigur că
în locul simţurilor de azi vom avea altele, sufleteşti,
cu cari vom vedea, vom auzi, vom mirosi, vom pipăi,
vom cunoaşte tot mai mult minunăţia zidirilor lui
Dumnezeu, şi din ele tot mai mult pe Ziditorul. „Este
trup sufletesc, este şi trup spiritual".
— Crezi tu că bietul nostru prieten pe care l-am
îngropat, mai vede lumea şi pe noi? Poet poţi fi, dar
nu şi eretic, bagă de seamă.
— Dacă-s eu eretic, ştiu că eresia mea cuprinde
adevărul...
Discuţia nu mai continuă. Dar peste noapte mulţi
tovarăşi, se zvârcoliră în aşternut, ca şi mine. Era un
gând cu totul nou: să poţi admira lumea şi zidirea
lui Dumnezeu şi după m o a r t e . . . Să te poţi bucura
de frumuseţile ei în veci de veci!
Poate să mai esi şi acolo la vânătoare pe alte
tărâmuri!
de: MIE Al M0SANDRE1
Dacă la această flacără de viaţă micşorată, tur­
năm mereu din acelaşi undelemn, lumina foarte re­
pede se va micşora, apoi stinge.
Totuş, ar fi să nu spun totul, dacă naş mărtu­
risi că, tot ce am văzut mai splendid, mai uniform în
rasă, pe banca expoziţiei, sau premiat în primele li­
nii la concursurile de vânat, în marea majoritate a
cazurilor, nu sar fi datorat practicei consangvinităţii.
Toţi faimoşii pointeri ai unui Arckwright, cu
trupuri rotunde şi capete cu „stopuri" caracteristice,
toţi setterii lui sir Lawerack, ce ieşeau parcă toţi din-
tr'un acelaş calapod de fabrică; majoritatea crescă­
toriilor moderne: Hosford, West-Down, Lingfield,
etc, cu toatele au practicat în mod masiv consagvi-
nitatea, crescătorii fiind geloşi de rezultatele produ­
selor lor.
Cu riscul de a deveni obositor, nu vreau să trec
cu vederea canisa de ogari cu renume mondial, a en­
glezului Graham; şi care tuturor crescătorilor de câni
de rasă, nu înceta să le recomande consagvinitatea
practicată o singură dată, apoi urmată de două in­
fuzii de sânge, strein familii.
Dar prima condiţie, spre a îndrăzni să păşim pe
acest drum, e să ne asigurăm de reproducători fără
de cusur, fizic sau moral. De animale ideal hrănite
şi odihnite, în timpul împerecherei şi gestaţiunei.
Dacă unul dintre reproducătorii consagvini ar avea
bunăoară aplomburi rele, putem fi siguri că, în ma­
rea majoritate a cazurilor, căţeii născuţi din el, vor
fi deadreptul rahitici.
Şi acum invers, puii născuţi din doi setteri cu
nas bun şi rezistenţi la goană, vor avea nasuri exce­
lente şi vor avea o mare uşurinţă a galopului.
Nervozismul părinţilor, va fi şi el, cel puţin du­
blat.
Profesorul Reul, rezumă aceste rezultate prin
formula: bun-\-bun~foarte bun; rău+rău=foarte rău.
Şi acum dacă îmi daţi voe, în vechea mea cani-
să de setteri-englezi, în care cresc de aproape de 20
de ani, fără să fi avut cel mai mic semn până azi, de
degenerescentă (prognatisme, microcefalie, albinism,

Ilomogenitatea acestor solter-gordoni, e datorita numai consangvinităţii*
Totuşi ce admirabile talii.
e t c ) , am ajuns la ferma concluzie că, mai ales nu
poţi obţine bune rezultate în materie câinească, decât
fugind de similitudini fizice şi temperamentale.
Un tată cu o fică bunăoară, foarte frumoşi, sau
mai ales doi fraţi în aceeaşi situaţiune, chiar dacă
sunt robuşti, descendenţii lor vor fi debili, urâţi, sau
mediocri.
Inapetenţa caracterizează mai totdeauna produ­
sele consangvine, iar mai târziu, în schimbul unei mari
nervozităţi, lipsa de rezistenţă, sensibilitate la umi­
ditate, puţin viguroşi la boale, etc.
Jigodia mai totdeauna seceră în masă, căţeii de
sânge înrudit.
Deci rezumând, primele rezultate ale unei con­
sangvinităţi rău practicate, ea se reduce la o vizibilă
degenerare.
Slăbănogirea e trădată în primul rând, prin sub-
ţierea oaselor şi alungirea lor exagerată, dând cânilor
înfăţişeri de animale compresate, lamelate, alteori
proporţii bizare, între diversele părţi ale trupului:
picioare exagerat de înalte; trunchiu prea îngust pen­
tru lungimea lui, dar mai ales, o micşorare a greută­
ţii cânelui.
O altă dezastruoasă consecinţă, e micşorarea ca­
pacităţii craniene, urmată din aproape de micimea
coşului, a colivii toracice. Pielea se depigmentează
urmată de irisul ochilor, ţesuturile devin moi, iar pă­
rul rar, şi puţin abundent.
Cânele — dacă e vorba de prepelicari mai ales
— e sensibil la detunătura armelor, la huruitul tre­
nului, etc.
Practicând consangvinitatea, ne vom feri mai ales
de reproducători mărunţi, cu o pigmentaţie decolo­
rată, cu aplomburi defectuoase, etc. şi aceste reco­
mandări sunt bune de păzit chiar atunci când e vor­
ba de reproducători ce n'au nicio afinitate între ei.
Poţi obţine produşi viguroşi din consangvini, şi
degeneraţi din câni ce n'au nicio rudenie între ei.
Anumite defecte se împătresc în urmaşi, mai ales la
canidee.
Cea mai bună metodă cred, e aceea numită: a
compensării tipurilor. Unei căţele mari, îi vom găsi
un câne scund, unui setter lemon-belton ii vom da o
setteră bleu-belton, unui pointter nervos şi
slab, o căţea apatică şi grasă, etc.
Ca normă generală insă, vom da tot­
deauna preferinţă reproducătorilor atleţi,
cu frumoase priviri pline de curaj, şi aceas­
ta cu atât mai mult, cu cât e vorba de ani­
male de sport,
^gjftd Crescători, şi mai ales dv. vânătorilor
plini de prejudecăţi, călduros vă recomand
să nu daţi ascultare tuturor balivernelor pe
care cutare, sau cutare, din prietenii dv.
vi le şopteşte la ureche.
Inteligent practicată, consangvinitate
va da prepelicari omogeni, nasuri extraor­
dinare, areturi ferme, supunere automată,
facilitate în materie de dresaj şi aport pa­
timă, etc, şi mai presus de orice, acel aer
aristocrat, pe care ne-am obişnuit a-1 nu­
mi: „sânge nobil".
Toţi creatorii de rase dela Lord Cor­
don, la sir Lawerack la Boulet sau Korthal,
cu toţii n'au reuşit să fixeze varietatea crea­
tă, decât împreunând în sânul aceleiaşi fa­
milii.
Consangvinitatea cuţit cu două tăişuri, nu poate fi
de oricine întrebuinţată.
Pentru obţinerea de rezultate frumoase, trebuie:
bani, timp şi mai ales foc-sacru.
GLUME
Dascălul: Tnnicfi. spune tu. de ce sunt peştii muţi?
Ionica: . . . f?i noi, când ne ducem la balta şi ne seu
fundăm, nu putem vorbi . . .
învăţătoarea: Tonică, poti să-mi spui. care sunt ani­
malele domestice folositoare?
Ionică: Da. Doamnă: boul, calul, oaia. capra şi al­
tele.
Hevizorul şcolar, intervenind: Poate cunoaşteţi ani­
malele domestice nefolositoare?
Ionică (după o gândire): Da. domnule: Taurul popii.
(Revizorul şi învăţătoarea nu îndrăznesc să se privească).
; Domnul notar comunal Pleaşcă râvneşte un iepure
pentru Sfintele Sărbători de iarnă şi se adresează lui Ni-
colae Veselie, braconier cunoscut.
— Ascultă Nicolae! Ar trebui să ai grije şi de mine
şi să-mi trimiţi un iepure.
— Cum nu, Domnule notari Hi trimit negreşit.
Totuşi. Domnul notar Pleaşcă, a petrecut Sfintele
Sărbători, fără friptură de iepure.
11 întâlneşte pe Nicolae Veselie, la Bobotează, când
era adunat satul la binecuvântarea apelor.
— Bine, Nicolae! Te rugasem de ceva. De ce nu
te-ai ţinut de cuvânt? Vei fi uitat.
- Ferească Dumnezeu! N'am uitat, Domnule notar.
Am întâlnit, în Gruiul dela goruni, un iepure cât o oaie.
Fuge cât ce putea, pe coastă la deal: Si i-am strigat:
„Du-te la Domnul notar „Pleaşcă". Eu l'am trimis ia
D-ta, cum ne-a fost făgada. Mă mir, că nu a venit!
A avut ce râde satul.
C A R P A f i i - - 1 9 4 4 . No. 9 .
:
IN AMINTIREA ORNITOLOGULUI
Prof. CONRAD MALINOVSKI
(Viaţa, opera şi activitatea sa pe teren ornitologic în Bucovina, date adunate şi publicate
de prof. DIONISIE L I N Ţ I A directorul „Muzeului Ornitologic al Municipiului Timişoara")
A u trecut deja trei ani şi jumătate, de când s'a
stins din viaţă Conrad Malinovski în floarea vieţii
de abia 31 de ani, la începutul carierei de mult pro­
miţător profesor naturalist.
De ce această întârziere a binemeritatei come­
morări a colegului şi colaboratorului atât de apre­
ciat de cercurile ornitologice din ţară şi din străi­
nătate? Voiu răspunde mai jos.
Nu am cunoscut personal pe regretatul coleg Ma­
linovski şi nici legături mai strânse nu am avut cu
dânsul, totuşi mă simt obligat, în semn de postumă
pietate, a scoate la lumină şi a da publicităţii ceeace
am reuşit să aflu şi să culeg din activitatea lui, mai
ales că am fost sesizat în această privinţă chiar de
unii ©mitologi mai de seamă din străinătate, dar şi
din motivul că în Bucovina era unul dintre primii
ornitologi care a activat după întregirea României,
în limba românească.
M'am adresat deci mai multor persoane delà cari
speram să pot obţine ceea ce doream, chiar_şi prin
coloanele „Carpaţilor", dar fără vre-un rezultat sa­
tisfăcător, datorită timpurilor şi împrejurărilor prin
cari trece Ţara noastră. întâmplarea a făcut ca să
primesc aci la Muzeul Ornitologic vizita domnului
profesor Dr. Em. Topa, directorul Gradinei Botani­
ce din Cernăuţi, în prezent refugiat la Jiana Mare
(jud. Mehedinţi), şi profitând de această neaşteptată
ocazie, de a afla ceva despre Malinovski, am dat de
cel mai competent izvor al informaţiilor dorite. D-sa
încântat de interesul ce-1 aveam pentru biografia lui
Malinovski, pe care îl cunoştea foarte bine personal,
chiar şi familia lui, mi-a promis şi mi-a şi trimis un
manuscris detailat, pe care îl reproduc în întregime
cu mici adausuri sau observări:
„înainte de a evoca personalitatea tânărului or-
nitolog, spun tânăr căci s'a stins din viaţă la vârsta
tânără de 31 ani, ţin să precizez că studiul asupra
păsărilor este foarte vast, greu şi neaccesibil ori cui,
fiind ştiut că, după Sharpe (1909), până în prezent
numărul păsărilor a fost evaluat la 18.939 de specii,
iar traiul celor mai multe soiuri este foarte compli­
cat, delà regiune la regiune, anotimp, vârstă, etc.
Conrad Malinovski s'a născut la 28 Aprilie 1909
în Sadagura, jud. Cernăuţi, unde a urmat şcoala ele­
mentară, petrecându-şi tot acolo cea mai mare par­
te din viaţă.
Studiile secundare şi universitatea şi le-a făcut
în Cernăuţi, luându-şi Hcenţa în ştiinţele naturale.
Din cauza debilităţii generale, caracterizate prin
infantelism pronunţat, a fost dispensat de serviciul
militar.
După terminarea studiilor universitare şi peda­
gogice a funcţionat ca profesor suplinitor în anii
1936—40, cu mici întreruperi la Gimnaziul ,,Laţcu
Vj>dă" din Şiret, Liceul de Aplicaţie de pe lângă
Seminariul Pedagogic Univ. din Cernăuţi, Liceul Co­
mercial şi Gimnaziul „Marele Voevod Mihai" din
Cernăuţi, unde şi-a câştigat dragostea şi simpatia
elevilor.
233
A făcut parte din Soc, Acad. „Ognisco", Asoc.
crescătorilor de păsări şi animale mici, a colaborat
la revistele „Ornitologische Monatschriften", „Natu­
ra", „Carpaţii", etc. Delà părinţi a învăţat să fie om
de omenie, iar delà tatăl a moştenit înclinaţia pen­
tru natură şi în deosebi dragostea de păsări. Cu
studiul lor s'a ocupat timp de peste 10 ani.
Fiind o fire modestă nici cei mai apropiaţi de
el n'au putut să-şi dea seama de valoarea operei sale
ştiinţifice, la care a lucrat asiduu în acest scurt timp.
Din manuscrisele sale păstrate cu deosebită îngrijire
la casa părinţilor săi din Sadagura, şi pe care per­
sonal le-am cercetat, am putut constata cât de profund
s'a ocupat cu studiul păsărilor. A urmărit cu pasiu­
ne şi multă pricepere viaţa păsărilor, atât din natura
liberă cât şi în captivitate, a adunat şi conservat un
bogat material documentar format din ouă, pene şi
1
labe de păsări, confruntând observaţiile sale cu cele
din literatură, şi semnalând o mulţime de lucruri
inedite.
Fiind foarte minuţios şi perseverent în cercetă­
rile sale a avut răbdarea de-a creşte în captivitate 27
soiuri de păsări — în aproape 100 de indivizi de di­
ferite sexe — şi anume:
1. Cârstel (Crex crex; Wiesenknarrer) ; 2. Vultur ţipă­
tor mic (Aquila pomerina pomerina; Schreiadler); 3. Cu-
cuvae (Athena, noctua noctua; Steinkauz); 4. Ciuhurez sau
Huhurez de pădure (Strix aluco aluco; Waldkautz); 5.
Turturea (Streptopelia turtur turtur; Turteltaube); 6. Ca-
pîntortură sau vârtecap (Jinx torquilla tor quitta; Wende­
hals; 7. Cioară (Corvus cornix cornix; Nebelkrähe); 8.
Stâncuţă (Coleas monedula collaris; Ost-Mitteleuropäische
Dohle); 9. Graur (Sturmis vulgaris vulgaris; Star); 10. Bot­
gros sau Cireşar (Coccothraustes coccothraustes coccoth­
raustes; Kirschkernbeisser); 11. Florinte (Chloris chloris
chloris; Grünling); 12. Sticlete sau Domnişor (Carduelis
carduelis carduelis; Stieglitz); 13. Cânepar, Pietruşel (Car­
duelis cannabina cannabina; Bluthäufling) ; 14. Scatiu
(Carduelis spinus; Erlenzeisig); 15. Forfecuţă galbenă
(Loxia curvirostra curvirostra; Fichtenkräuzsclinabel); 16.
Vrabie de casă (Passer domesticus domesticus; Haussper­
ling); 17. Presură galbenă (Emberiza eitrinella citrinella;
Goldammer); 18. Ciocârlie (Alauda arvensis arvensis;
Feldlerche); 19. Mătăsar (Bombycilla garrulus garrulus;
Seidenschwanz); 20. Pitulice (Sylvia curruca curruca;
Zaungrassmücke); 21. Privighitoare vărgată (Sylvia ni-
soria nisoria; Sperbergrasmücke); 22. Mierlă (Turdus me-
rula merula; Amsel); 23. Sturz cântător (Turdus ericeto-
rum philomelos; Singdrossel); 24. Filomelä (Luscinia lus-
cinia; Sprosser); 25. Guşă roşie sau Măcăleandru (Eritha-
eus rubecula rubecula; Rotkelchen); 26. Călugăriţă (Der-
mophrys rubronigra syn. Spermestes chinensis; Schwarz­
kopf nonne); 27. Papagal pitic (Melopsittacus undulatus;
Welensittich).
Majoritatea speciilor enumerate au fost crescute
din ouă sau achiziţionate prin intermediul băeţilor
localnici, iar ţinerea lor sub observaţie a durat doi
până la trei ani după care, cu excepţia celor exotice,
li se dădea drumul în natură liberă.
Constatările făcute în acest iimp sunt de o înal­
tă valoare ştiinţifică, fapt ce a făcut ca puţinele sale
publicaţiuni să atragă atenţia ornitologilor consa­
craţi: Cătuneanu ( I . C . A . R . ) , Lintia (Timişoara), Du-
najewski (Varşovia), Kleiner cu Vasvári (Budapes­
ta), Kracht (Essen) ş. a.
Evocarea profesorului-ornitolog Conrad Malinov­
schi ar trebui să fie de o amploare mult mai mare de­
cât cum ni sar păr ea-la prima vedere, dar întrucât
nu-mi este dat timpul necesar, pentru aceasta, mă voi
mulţumi să scot în evidenţă cel puţin câteva din mul­
tiplele aprecieri care fac cinste nu atât reposatului,
ci mai mult măguleşte însăşi ştiinţa ţării noastre.
Este vorba de vasta sa corespondenţă ce o între­
ţinea cu specialiştii orniţologi, din care spicuim câte
ceva:
Una din scrisorile primite, cu data de 24 Mai
1938, delà Ing. Kracht (Essen), care a făcut cerce­
tări serioase în domeniul faunei avicole, petrecând
ani dearândul prin Spania, Rusia, Ungaria, etc. şi
care după ce obţine prin avion delà Malinovschi, Fi­
lomela (Luscinia luscinia, Sprosser) solicitată, într'o
colivie originală, se exprimă astfel:
„ A l s ich gestern abends heimkehrte, empfang
mich meine Frau mit einem besonderen Lächeln und
als ich meine Vogelecke ansah entdekte ich gar bald
den Grund ihres Lächelns und einen prächtigen, sich
offensichtlich ganz wohlfühlenden Sprosser".
„Die Verpackung war I-a ich werde sie in un­
serer nächsten Vereinssitzung mal den anderen Herrn
als gutes Vorbild zeigen!...".
In altă scrisoare din 18 August 1938, tot acelaş
autor după ce se află în posesiunea a 7 Albinărei
(Merops apiaster; Bienenfrässer) trimişi de Malinov-
schi cu avionul, spune între altele:
„Auf jeden Fall haben Sie uns und vielen an­
deren mit der Aparten Sendung eine sehr grosse
Freude bereitet".
Autoritatea lui Malinovschi în materie de ornito­
logie ese şi mai bine în evidenţă din rândurile Dr-ului
Vasvári delà Institutul Regal de Ornitologie din Bu­
dapesta, care în ziua de 8 Aprilie 1938, între altele,
îi scrie următoarele:
„Danke sehr für Ihre werte Mitteilungen, die
mir sehr nützlich sind. Jetzt erlaube mir um Anga­
ben über Kaiseradler (Aquila keliaca Sav.J. Sie höf­
lichst zu bitten, da ich für intern. Orn. Kongress in
Rouen (France) eine Arbeit darüber verfasse".
Nu mai puţin măgulitoare este scrisoarea revis­
tei „Carpaţii" din 25 Aprilie 1940, care i se adresea­
ză astfel:
„Văzând cât de vie e imaginea pe care Dv. o zu­
grăviţi în Natura asupra Uliului încălţat credem, că
Dv. aţi putea să daţi publicului nostru cel mai bine
seria de articolaşe despre Ciocănitoarea mare, Ciocăni-
toarea verde, Nagăţul, Vânturelul ruginiu, Uliul vâ­
năt, Gaia, Vesparul, Graurul, Ciocârlia ş. a.".
,,Vă rugăm mult, Domnule Profesor, să binevoiţi
a ne încunoştiinţa, dacă aţi voi să luaţi asupra Dv.
sarcina acestor articolaşe consecutive lunare". . .
Tânărul ornitolog Conrad Malinovski deveni un
cercetător şi interpret ştiinţific, un fel de vade-mecum
pentru specialiştii din Ţară şi străinătate, pe oare
i-a impresionat prin cunoştinţele sale.
Ca să ne dăm seama de observaţiile sale bioce-
notice în cadrul faunei agricole, redăm lista speciilor
de păsări observate şi urmărite de el în cursul anu­
lui 1940, la Sadagura şi împrejurimi:
1. Sitar de pădure (Scolopax rusticóla rusticóla,
Waldschnäpfe) Aprilie. 2. Barză albă (Ciconia ciconia ci­
conia; Storch): Martie—Aprilie. 3. Cocor {Malornis grus
grus; Kranich); Martie. 4. Vânture! ruginiu (Falco tinnun-
culus tinnunculus; Turnfalke); Aprilie. 5. Vânturel de
seară (Falco vespertinus; Rotfussfalk) Oct. 6. Vultur ţipă­
tor mic (Aquila pomarina pomarina; Schreiadler) Mar­
tie, Aprilie. 7. Şorecar încălţat (Buteo lagopus lagopus;
Raufussbussard) Ianuarie, Martie. 8. Şorecar comun
(Buteo buteo buteo; Mäusebussard); Martie—Aprilie, Oc­
tombrie. 9. Uliul cenuşiu (Circus pygargus; Wiesenw-eihe);
Aprilie. 10. Uliul păsărar (Accipiter nisus nisus; Sperber);
Ianuarie—Mai. 11. Porumbar (Accipiter gentilis gentilis;
Habicht); Aprilie, Octomvrie. 12. Gaie roşie (Milvus mil-
vus milvus; Gabelmilan); Aprilie. 13. Gaie brună (Milvus
migrans migrans; Braunermilan) Mart.—Apr. 14. Vespar
(Pernis apivorus apivorus; Wespenbussard); Mart.—Apr.
15. Ciuhurez urechiat (Asio otus otus; Waldohreule); 16.
Cucuvae (Athene noctua noctua; Steinkauz); Octombrie.
17. Ciuhurez de pădure (Strix aluco aluco; Waldkauz):
Februarie—Martie. 18. Porumbel sălbatic albastru (Co­
lumba oenas oenas; Hohltaube); Martie—Aprilie. 19. Po­
rumbel (Guguştiuc) (Sterptopelia decaocto decaocto); Mai.
20. Turturică (Streptopelia turtur turtur; Turteltaube):
Apr. 21. Ciocănitoare sură (Picus carius canus; Grau-
specht): Ian.—Martie. 22. Ciocănitoare verde (Picus viri­
dis pinetorum; Grünspecht): Ianuarie—Februarie. 23. Cio­
cănitoare pestriţă (Dryobates major pinetorum; Grosser
Buntspecht); Ianuarie, Noembrie. 24. Ciocănitoare mică
(Dryobates minor hortorum; Kleinspecht); Martie. 25. Cio­
cănitoare mijlocie (Dryobates medius medius; Mittel­
specht); Ianuarie, Martie, Aprilie, Noembrie. 26. Ciocăni-
nitoare de munte (Dryobates leucotos leucotos; Elster­
specht); Ianuarie—Februarie, Iunie—Iulie. 27. Capântor-
tură (Jinx torquilla torquilla; Wendehals: Aprilie. 28.
Pupăză (Upupa epops epops; Wiedehopf); Aprilie 29. Cioa­
ră de câmpie (Corvus frugilegus frugilegus; Staatkrähe);
Martie. 30. Cioară cenuşie (Corvus cornix cornix; Nebel­
krähe): Martie. 31. Corb (Corvus corax corax; Kolkrabe);
Ianuarie, Aprilie. 32. Ţarcă (Pica pica pica; Elster); Ia­
nuarie—Februarie. 33. Gaiţă (Garulus glandarius glan-
darius; Eichelhäher): Ian.—Februarie. 34. Graus (Sturmis
vulgaris vulgaris; Star); Martie—Apr. 35. Botgros sau Ci-
reşar (Coccothraustes coccothraustes coccothraustes;
Kernbeisser); Ianuarie—Martie. 36. Florinte (Chloris chlo-
ris; Grünling); Aprilie. 37. Sticlete (Carduelis carduelis
cardueüs; Stieglitz); Aprilie. 38. Cânepar (Carduelis can-
nabina cannabina; Bluttiänfling); Ianuarie, Aprilie. 39.
Căldăraş (Pyrrhula pyrrhula pyrrhula; Dompfaff); Mar­
tie, Noembrie, Decembrie. 40. Cinteză (Fringilla coelebs
coelebs; Buchfink); Ianuarie, Februarie, Aprilie, Decem­
brie. 41. Cinteză de munte (Fringilla montifringilla; Berg­
fink); Ianuarie, Aprilie. 42. V r a g i k d e casă (Passer domes-
ticus domesticus; Haussperling)jWebruarie. 43. Vrabie de
câmp (Passer montanus montaniA Feldsperling); Februa­
rie. 44. Presură galbenă (Emberiiq, citrinella citrinella;
Goldammer); Ianuarie—Februarie. \ 45. Ciocârlie moţată
(Galerida cristata cristata; Haubenlerche); Februarie—
Octombrie. 46. Ciocârlia de pădure (Lululla arborea ar­
bor ea; Heidelerche); Martie—Aprilie, Octombrie. 47. Cio­
cârlie de câmp (Alauda arvensis arvensis; Feldlerche);
Martie—Aprilie, Octombrie. 48. Ciocârlie urechiată (Ere-
mophila alpestris flava; Öhrnlerche); Ianuarie. 49. Fâsă
de pădure (Anthus trivialis trivialis; Baumpieper); Apri­
lie. 50. Fâsă de luncă (Anthus pratensis; Wiesenpieper):
Martie, Aprilie, Octombrie. 51. Codobatură albă (Mota-
cüla alba alba; Bachstelze): Martie—Aprilie. 52. Codoba­
tură galbenă sau Păstoriţă (Motacilla flava flava; Schaf­
stelze): Aprilie. 53. Scorţar (Certhia brachydactyla; Gar­
tenbaumläufer); Ianuarie. 54. Ţiclete comun (Sitta euro-
pea caesia; Kleiber); Ianuarie—Februarie. 55. Piţigoi vâ­
năt (Parus caeruleus caeruleus; Blaumeise): Ianuarie. 56.
Piţigoi comun (Parus major major; Kohlmeise); Ianuarie,
Februarie, Noembrie. 57. Piţigoi sur (Parus palustris stag-
nalis; Graumeise); Ianuarie—Februarie. Noembrie. 58.
Piţigoi codat (Aegithalos caudatus caud; Schwanzmeise);
Martie. 59. Sfrânciog roşietic (Lanius collurio collurio;
Rotrückenwürger); Aprilie. 60. Lupul vrăbiilor (Lanius
excubitur excubitur; Raubwürger); Aprilie, Decembrie. 61.
Muscar negru {Muscicapa atricapilla atricapilla; Trauer­
fliegenfänger); Aprilie. 62. Muscar sur (Muscicapa stria­
ta; Grauer Fliegenfänger); Aprilie. 63. Frunzar (Phyllos-
copus collybita abietina; Weidenlaubsänger); Martie, Apri­
lie. 64. Pitulice verde fluerătoare (Phylloscopus trochilas
trochilus; Fitislaubsänger); Aprilie. 65. Pitulice neagră
(Sylvia atricapilla; Mänchsgrasmücke); Aprilie. 66. Pitu­
lice de grădină (Sylvia borin; Gartengrasmücke); Aprilie.
67. Pitulice de câmp (Sylvia communis communis; Dorn­
grasmücke); Mai. 68. Pitulice cafenie (Sylvia curruca
curruca; Zaungrasmücke); Aprilie. 69. Pitulice vărgată
(Sylvia nisoria nisoria; Sperbergrasmücke); Mai, Iunie.
70. Mierlă (Turdus merula merula; Amsel); Aprilie. 71.
Sturzul viilor (Turdus musicus musicus; Rotdrossel); Apri­
lie, Octombrie. 72. Sturz de iarnă (Turdus pilaris; Wach­
olderdrossel); Ianuarie—Aprilie. 73. Sturz de vâsc (Turdus
viscivorus viscivorus; Misteldrossel); Martie. Aprilie, Oc­
tombrie. 74. Pietrar sau Mărăcinar mic (Saxícola rubetra;
Braunkehl eben); Aprilie, Octombrie. 75. Mărăcinar mare
(Saxícola torquata rubí cola; Schwarzkelchen); Aprilie. 76.
Macari (Phoenicurus phonecurus phoenicurus; Gartenrot­
schwanz); Aprilie. 77. Guşă neagră (Phoenicurus ochruros
nibraltariensis; Hausrotschwanz); Aprilie. 78. Guşa roşie
sau Măcăleandru (Erithacus rubecula rubecula; Rot­
kehlchen); Martie, Aprilie, Octombrie. 79. Brumărită de
pădure (Prunella modularis modularis; Heckenbraun-
elle): Octombrie. 80. Ochiul boului (Troalodytes troglodytes
troglodytes; Zaunkönig); Ianuarie. 81. Rândunică (Hirun-
do rustica rustica; Rauchschwalbe); Aprilie, Octombrie.
82. Rândunică de casă (Hirundo urbica. urbica: Mehl-
schwalbe); Aprilie.
In mod comparativ păsările studiate de Mali-
novschi, de pe locul atât de restrâns şi într'un timp
limitat, întrec cu mult culegerile folcloristice ale Iui
Marian, ies din comun faţă de scrierile de populari­
zare ale lui Simianescu, precum şi notele informative
ale lui Fischer.
Lucrările regretatului ornitolog Conrad Mali-
novschi, sunt redactate cele mai multe în limba ger­
mană.
a) Publicaţiuni:
1. Die Doppelmauser und das Betragen einer
jung aufgepäpelten Zaungrasmücke in der Gefang­
schaft. fOrnitologische Monatschrift, 61/9—10. 1936).
2. Etwas über den Haussperling in Rumänien und
sein gefangenleben. (Ornitolog. Monatschrift, 62/5—6.
1937).
3. Uliul încălţat. (Rev. „Natura", 4 pag., 1940).
b) Manuscrise:
4. Einige Beobachtungen über die „Verfaerbung",
das frei- und gefangenleben der Osteuropäischen
Dohle in der BukowjEI. icca, 8 pg., 5 fig., 1939).
5. Vogelpflege und Schutz. (3 pg.).
LA MISTREŢI
Sunt aproape 30 ide ani de atunci.
Cei trei eroi ai acestei întâmplări sunt azi bă­
trâni, sau în pragul bătrâneţei.
Primul, prins de necazurile anilor şi de reuma
adunată an de an în veghile de nopţi de iarnă în
margini de pădure, se mişcă greu în jurul casei şi a
devenit închis şi morăcănos. începe să uite şi singura
lui patimă: vânătoarea. Doar în serile de iarnă îşi
mai aduce aminte de ea, canid îl scotocesc nepoţii să
le spună poveşti din timpurile când „era" vânător.
Abia atunci i se mai deschide faţa şi simte că începe
să curgă puţină căldură prin încheieturile uscate.
Le spune par'că le-ar citi. Le-a spus pană acum de
atâtea ori. E greu doar la sfârşit, când vrea să arate
cum a doborît vânatul. Ridică cu greu cârjea, o a-
proprie în linie dreaptă de ochi şi când imită glasul
puştii: bum! îi cad mâinile jos par'că ar fi de plumb.
A l doilea e pensionar. Pensionar eu o pensie, ca­
re îi ajungea pe timşniri doar pentru cartuşe şi ţigări,
azi trebue să-i acopere toate necazurile şi lipsurile
6. Lista păsărilor ţinute în captivitate: 1) Schim­
barea culorii penajului după vârstă şi anotimp; 2) N ă ­
pârlirea. (5 pg .1928—1939).
7. Reihenfolge der im fruhlinge des Jahres 1933
eingetroffenen Zugvogel. (4 pg.),
8. Vogelprotokolle. (49 pg., 1935—1940).
9. Ornitologische Beobachtungen in der Freiheit
ab. 13/IV, 1936, 7 pg.
10. Cercetări ornitologice pe teren natural. (25
pg-, 1940).
Acestea ca şi multe alte date şi înseninări, ne
arată pas cu pas câtă străduinţă, atenţiune şi preci-
ziune depunea reposatul Conrad Malinovschi în ob-
servaţiunile sale ornitologice, studii care pentru noi
constituie un fapt de admiraţiune iar pentru specia­
lişti un izvor deosebit de important.
De notat este că toate aceste cercetări personale
Conrad Malinovschi le-a început încă din anul. 1928,
când abia păşise pe băncile universităţii cernăuţene,
şi că moartea sa timpurie a fost produsă prin sbuciu-
mul său sufletesc la data de 7 Februarie 1941,
Prin pierderea sa neaşteptată s'a dus dintre noi
acest bucovinean bun şi devotat, cu sufletul său blând
şi cinstit, cum nu am mai avut altul, cu voinţa sa
tare, cu ştiinţa sa vastă şi profundă, calităţi cari vor
rămâne în amintirea celor cari l-au cunoscut şi iubit.
Atât deocamdată 'despre tânărul ornitolog Ma-
linovski, pe carele cei orientaţi în materie de ornito­
logie, îl regretăm din suflet, zicându-i cu pietate:
„Să-i fie somnul lin şi memoria în veci proslăvită!"
Ca încheiere fie-mi permis aci, a exprima atât
în numele meu cât şi al camarazilor ornitologi din
Ţară, vii mulţumiri Domnului Dir. Ţopa, pentru in­
teresul şi grija ce a purtat-o acestei chestiuni biogra­
fice, pentru a nu fi dată uitării în negura timpurilor.
In special meritul, de a salva cu mari greutăţi, şi une­
le din manuscrisele şi notiţele decedatului, pentru a
fi prelucrate şi publicate la timp şi cari au fost pre­
date ulterior Muzeului Ornitologic, îi revine în pri­
mul rând Domniei Sale.
Timişoara, la 24 Iulie 1944.
de: BLUE UPRIGHT
ale căror scadenţă a amânat-o zi de zi. A avut un
principiu: nu amâna pe mâine ce poţi face azi. A
urmat fidel lozinca; şi-a făcut toate plăcerile, doar
grijile le-a amânat. Dar ca om practic se descurcă
şi acum, şi dacă nu poate trăi din pensie, trăeşte
din . . . amintiri,
Kl treilea e fără importanţă, Sunt eu.
Dar vă rog să credeţi că aceste fotografii sunt
numai rămăşiţele unor vieţi, cari au stârnit invidie
pe vremuri. Ceeace vedeţi azi e doar praful ce s'a
aşezat şi acopere pieptul celor trei eroi ai noştri.
Ştergeţi cu mâna colbul mincinos al celor 30 de ani
şi nu veţi mai afla sub el nici reuma lui Nicolae şi
nici pensia mică a lui Cula.
Uitaţi ce se găseşte acolo!
Nicolae e cu o schiapă mai înalt decât înainte.
Merge drept ca o suliţă subţire şi vezi prin cămaşa
lui de cânepă că pe tot corpul lui nu s'a depus nici
un pic de grăsime. A fost şi a rămas numai oase
lungi, piele şi foarte puţină carne. Nu-1 vedeai nici
când supărat, fiindcă se supăra numai când! trebuia
să lucreze ceva în jurul casei, sau la câmp. Dar gri­
ja asia o lăsa celor de acasă: soţiei şi droaiei de co­
pii. Avea o moşie frumoasă şi te aşteptai ca după
această situaţie să-i dea vecinii porecla de recunoa­
ştere: Nicolae boeriu, bogătanul sau te miri ce alt­
ceva. Dar el a rămas pentru toţi pur şi simplu:
Cuchialău. Numai târziu de tot am putut descifra şi
înţelege sensul bogat al acestui cuvânt cunoscut nu­
mai în comuna lui, şi a noastră, din vecin, înseamnă
vânător. Dar un vânător foarte complex.
înseamnă în prima linie un vânător, care se
ocupă serios de această meserie şi nu-şi piendle tim­
pul preţios cu grijile casei. Acest lucru îl făcea Ni­
colae cu toată conştiinciozitatea şi fără greş.
Mai înseamnă, că pentru stârnirea vânatului nu
ai nevoe de câne. Acest lucru îl poţi face singur şi
tot atât de bine ca şi cânele. Aici trebue să adăogăm
că Nicolae călca câmpurile şi pădurile cu viteza şi
agerimea unui copou veritabil.
Noţiunea mai cuprinde şi prezenţa unui prepe-
licar. Să simţi că vânatul e undeva în apropiere şi
o picătură de sânge să te ducă pe drum sigur la cul­
cuşul de moarte. Rar a greşit aici Nicolae.
In sfârşit cuvântul cere şi ochiu de vultur. Să
vezi epurele în culcuş la depărtare de sute de metri.
In această privinţă Nicolae era un adevărat feno­
men. De câte ori venea în „vecini" la noi pe cei 4
km. de drum, descoperea toate culcuşurile epurilor
şi am credinţa că rareori a putut scăpa vreunul de
ochii lui. Când intra în curte*se apropia de mine şi
îmi şoptea la ureche: .,ia puşca şi trei patroane că
ne aşteaptă nişte urechi lungi acolo deasupra podu­
lui". Se căznea săracul să mi-i arate delà depărtări
de necrezut, dar eu n'am putut să văd niciunul până
nu săreau. Şi atunci, spre dezolarea lui, îi cam scă­
păm.
Vedeţi prin urmare ce complexă e noţiunea de
cuchialău. Un fel de amestec foarte bine frământat de
vânător, copou, prepelicar şi telescop. Acesta era
Nicolae-Cuchialău.
A l doilea era Cula. Cu un cap mai mare decât
Cuchialău, dar mai subţire decât el. Hotărît lucru
că dacă nu aşi fi văzut şi simţit forţa lui herculană
aşi fi jurat că are numai piele şi oase. Avea trăsătu­
ra comună cu Cuchialău, că era supărat numai când
avea ceva serios de lucru în jurul casei. Era tdfidleau-
na bine dispus. Străbătea pădurea cu iuţeală, ce-1
umplea de invidie şi pe Cuchialău. Până aici, vedeţi
erau ca doi gemeni şi poate din această cauză am
auzit deseori pe tata numindu-1 şi pe el Cuchialău.
Dorinţa lui fierbinte a fostl să-şi egaleze maestrul, dar
pentru aceasta îi lipsea facultatea de telescop. Cea
de prepelicar nu-1 ambiţiona. De lung era lung, încât
când privea zarea se uita de sus în jos nu ca noi
ştergând-o cu privirea. A r fi putut deci să ajungă
demn de maestru şi în această privinţă, dar epurii în
culcuş tot nu-i putea vedea şi asta îl amăra tare.
Pleca pe furiş la câmp să înveţe această meserie, dar
n'a izbutit. In schimb — după cum ne-a povestit mai
pe urmă — a stricat sumedenie de cartuşe în muşu-
roae de uscături cari semănau cu epurii tupilaţi.
A ridicat vânătoarea mult în faţa tuturor obli­
gaţiilor ce avea şi a îmbrăţişat-o cu toată căldura.
Soţia lui şi-a dat seama delà început că aici a perdut
partida şi nici n'a încercat niciodată să-i reducă pa­
siunea. A stat cuminte la o parte şi a admiraţi ridi­
carea lui vertiginoasă şi neaşteptată. Intr adevăr in­
trarea lui în tagma vânătorească a fost ceva neaştep­
tat. Avea deja mulţime de copii în jurul lui şi pe
lângă grijile multe ale casei avea şi grijile şi necazu­
rile unui învăţător plătit de consistor cu zgârcenie.
Şi de pe o zi pe alta ne-am pomenit cu el cu puşca
pe umăr. A început ucenicia. Dar ce ucenicie! In pri­
mul an bilanţul a fost desnădăjduitor: toate cartuşele
prăpădite şi nici un epure la casă. Soţia lui cuteză
fără prea multă prudenţă să-i atragă atenţia, că bi­
lanţul e prea dezastruos pentru bugetul restrâns şi-1
sfătueşte să lase această meserie. Dar sfaiiul nu a
prins, fiindcă anul al doilea a venit cu semn de în-
bărbătare: primul epure eşit în cale a fost dbborît cu
un singur foc. Cula ca să fie mai sigur de pradă tra­
ge şi al doilea foc, dar blăstămatul de epiure se ri­
dică şi dispare pentru totdeauna. Cei ce îl cunosc pe
Cula ştiu, ce pomelnic de înjurături au căzut cinci
minute pe rozoarele şi văile din jurul lui. Dumnia-
voastră cari nu-1 cunoaşteţi închipuiţi-Vă o furtună
ivită pe timp de vară, pe neaşteptate, cu fulgere şi
trăznete de sfârşit de lume. Inchipuiţi-Vă că în loc
de trăznete vin din cer cu aceeaşi huruială numele
tuturor sfinţilor, alte tuturor puştilor, şi ale celor ce
le-au făcut, împreună cu tot neamul epurilor.
începutul a fost slab, dar ce meşter minunat â
devenit Cula! Rar era nevoe să tragă şi al doilea
foc, nu cam scăpa epurele dela prima ochire. Bilan­
ţul a devenit rentabil.
A l treilea, în calitate de ucenic, am fost eu.
Proaspăt eşit din băncile liceului, aşteptam să
se termine războiul ca să trec la universitate. Acest
interval între liceu şi universitate l-am petrecut ca
elev de teologie, fără gând să devin „absolut". Prin
urmare nici eu nu eram afară de seamă prins în
preocupări grave. Mă învârteam în jurul celor doi
haiduci de mai sus şi le admiram poveştile şi fap­
tele. Vroiam să le devin ortac, ca să iau şi eu parte
la faptele lor vânătoreşti. Admiram aventurile vâ-
nătoreşti ale lui Cuchialău şi pumnul grozav al lui
Cula. Cu ele, la dosul meu, aş fi plecat şi în junglele
Africei.
In această atmosferă, într'o zi de August, intră
la noi în curte Cuchialău.
„Doamnă, pus-ai oala la foc, că desară îl adu­
cem!" — aruncă vorba, râzând, aşa ca aproape fă­
ră importanţă şi îmi trage cu ochiul arătând înspre
dulapul din casa de jos. Ştia unde stă arma.
Fără să mai spună un cuvânt îmi face semn cu
mâna spre pădure.
Eram departe în pădure când am cutezat să în­
treb unde şi la ce ne ducem.
,,0 bală de porc ne aşteaptă; ia să vedem de e l "
— atâta a fost răspunsul.
A m mers mult. M'a purtat pe poteci ascunse
dealungul şi latul pădurei pe care eu o cunoşteam
foarte bine, dar de existenţa acestor căi nu aveam
cunoştinţă. Soarele a asfinţit, când am ajuns într'o
pădure mare şi liniştită. Mi-a dat ordin să rămân pe
loc şi să aştept. A m rămas pe loc şi abia aici în sin­
gurătatea asta m'axn trezit, că nu am mâncat azi
aproape nimic şi îmi dădeam seama că nici cina nu
va putea fi prea înbelşugată în această îndepărtare
de orice aşezare omenească. Când a apărut, avea ar­
ma pe umăr. După mai multe şi insistente întrebări
am aflat că o ţine aici în pădure. „Ca să nu mă va­
dă copiii cu ea", a fast justificarea lui, dar mai pe
 urmă mi-a dat lămuriri mai ample Cula, şi mi-a spus din prăvălie. Nici nu putea fi altfel, puşca lui Cu-
că se teme mai mult de jandarmi decât de copii. O chialău cerea totul în doză dublă.
ţine deci într'o scorbură ascunsă în mijlocul păidurei. II încercă pe ţeava şi cade fără nicio rezistenţă
De ploaie nu o teme că a ploat-o destul şi tot puş­ până în patul de câlţi. Hm! o fi Cuchialău straşnic
că a rămas. Nu era gingaşă ca cele „domneşti" şi vânător, dar ca inginer n'a nimerit-o bine.
afară de asta — mă lămureşte el — e bine să aibă „Acum să-1 forostăesc cum îi place" îmi zice, şi
un strat de rugină. E mai aspră aşa. apar câlţii din nou de după şerpar. Trage cu multă
Grozavă mi-a părut arma aceea atunci! A mea grije fire subţiri în jurul Brenneke-ului şi încetul cu
era „doar" o carabină militară cu repetiţie, pe care încetul îi îngroaşe pântecele pe toată lungimea lui.
el o trata cu dispreţ. A lui însă purta vrednicia ce La urmă îl unge şi cu puţin său. Nu mai intră pe
i-o dă stăpânul ei tot atât de vrednic. In prima linie ţeava şi totuşi văd că continuă să-1 îmbrace. Cu un
era aproape de 'două ori mai lungă decât a mea şi lemn lat îl bate binişor pe gura ţevei, care cu greu
se încărca pe la gură cu o ceremonie lungă şi taini­ îl înghite. Intervine acum vergeaua, care îl duce până
că, îşi umplea pumnul drept cu praf de puşcă, pe în fund. Ia în spate arma şi plecăm.
care îl slobozea pe ţeava în jos. Când „ o făcea de Pentru stabilirea exactă a adevărului trebue să
porci" îi mai adăoga un jumătate de pumn de praf. mărturisim că acest ceremonial nu s'a desfăşurat aici
Pe urmă apărea de după şerpar un ghem de câlţi din în pădure. Prietenul nostru îşi fabrică muniţia de
care vâra o parte bună pe ţeava. îşi aveau şi câlţii perei acasă şi nu în pădure. Avea acolo şi timp su­
ceremonia lor. Cu o vergea care stătea prinsă în ros­ ficient şi toate acareturile la îndemână încât în
turi solide alături de ţeava, începea bătucitul căiţi­ pădure numai „dădea puştii de mâncare". îşi aducea
lor. La început cu lovituri blânde iar mai pe urmă glontele făcut gata, acasă. Dar înţelegeţi şi domnia-
tot mai aspre. P e măsură ce avansa această manevră, voastră că ar fi fost păcat să desvăluim o taină atât
sunetul lovirii devenea tot mai sonor, iar vergeaua a- de minunată în decorul şters al unei gospodării, care
meninţa să sară afară din ţeava. Opera era conside­ nu avea nimic comun cu el. Casa lui e pădurea, şi
rată c a terminată când vergeaua sărea din ţeava du­ am crezut că e mai bine să se destăinuiască tai­
pă fiecare lovitură. Urmează noul act al ceremoniei: na aici.
fabricarea glontelui. îşi tae o vergea de alun şi îi S'a întunecat deabinelea şi noi nu am ajuns încă
ciopleşte vârful pe care îl încearcă din când în când la locul de pândă. A m urmat pe prietenul meu pe
să-1 vâre pe ţeava. A m încremenit când am văzut căi cu totul necunoscute şi noaptea care s'a aşternut
această încercare. „Oare cu dop de lemn trage el în cu toată tăria asupra noastră, dădea jurului aspec­
porci", mă frământam în gândul meu şi nu cutezam tul unei adevărate jungle. Nu mai mergeam pe po­
să cer lămuriri. Nu mă împăcăm cu înrudirea acea­ tecă, trecem peste spinării, tăeturi dese, spre o ţintă
sta nevrednică într'o armă atât de grozavă şi glonte- care părea că ne atrage fără să fim în stare să-i opu­
le de lemn. Chiar şi glontele meu în cămaşă de oţel nem rezistenţă. Târziu de tot — nu ştiu cât o fi fost
mi se părea nedemn de arma lui; dar glonţul de ora — am ajuns într'o poiană în mijlocul pădurii.
lemn! Iată suntem acum spre sfârşitul operei, ver­ Tarba era cosită şi adunată căpiţă în mijlocul poienii.
geaua intră binişor pe ţeava şi Nicolae nu mai cio­ Aici ne-am culcat. De mâncare nu am avut nimic,
pleşte. Ne ridicăm şi plecăm în josul pădurei lângă Nicolae nu se încurca cu astfel de griji şi vrând ne-
un părău mic. Aici prietenul
vâră capul de băţ cioplit în
pământul moale şi îl scoate
apoi cu grije. Apare nu ştiu
de unde şi o cratiţă, sub ca­
re, primesc ordin să fac foc.
Când cratiţa s'a înfierbântat
bine, aruncă un pumn de
plumb în ea. Alice vechi, res­
turi de tuburi de plumb şi al­
te obiecte bizare, cari în scurt
timp s'au transformat în fun­
dul crătiţei în plumb curgă­
tor. A vărsat acest plumb în
gaura făcută în pământ cu
vergeaua cioplită. După un
scurt timp;, 'în icaire eu pri­
veam cu nedumerire iar el
stătea nemişcat, scoate plum­
bul din pământ. Bănuesc că
în acest interval fratele Nico­
lae a rostit cuvinte de farmec.
Trebue că a fost aşa ceva,
fiindcă momentul a fost prea
solemn. Brenneke-ul era gata
şi după cât am putut constata
1
mai târziu când am cunoscut
acest glonte, era aproape de
două ori mai mare decât cel Vànt suspect
 vrând a trebuit să-i urmez exemplul. M'am adunat
ghem lângă căpiţă şi am trecut mâna stângă prin cu­
reaua armei, să o am la îndemână dacă ceva neaş­
teptat ne-ar trezi din somn. Tare aşi fi dorit să o am
încărcată, dar Nicolae nu şi-a dat încuviinţarea. In
liniştea minunată a singurătăţii pădurii unde nu pă­
trunde nici lătratul câinilor din sat, nu fără emoţie
am adormit. Când m'a trezit Nicolae, noaptea era tot
atât de neagră ca în momentul când ne-am culcat.
A m plecat cu paşi de gri je nu ştiu în cătrău., fără
un schimb de cuvinte sau semn, ca să ajungem într'o
tăetură cu iarbă înaltă până în brâu. In curând des­
coperim o potecă bine bătută prin mijlocul ei. A m
început să prind puţin curaj, văzând că şi prin acea­
stă singurătate mai trece picior de om.
,,E drumul bătut de porci", îmi spune Nicolae şi
simt cum trece un val de răcoare pe spate în sus
şi jos.
„ P e aici trec dimineaţa când vine delà mâncare".
Curajul a dispărut dar au rămas sudorile reci.
A m mai înaintat puţin şi deodată mă opreşte.
„Uite aici e cotitura bătă turei, te opreşti aici şi
aştepţi. E locul cel mai bun, porcul nu te vede până
nu dă peste dumniata. Eu mă duc în marginea ©vasu­
lui să le dau bunădimineaţa acolo". A şi dispărut.
Eu am rămas încremenit. L-aşi fi urmat şi nu­
mai ruşinea m'a reţinut să nu alerg după el. Să
aştept eu porcul până dă peste mine? Dacă ar fi
apărut în acel moment oricine lângă mine şi mi-ar
fi promis că mă duce acasă în patul cald, cu condi­
ţia să nu mai pun mâna pe armă aş fi acceptat pro­
punerea cu cel mai fierbinte jurământ. N'am avut ce
să fac şi am rămas pe loc strângând arma cu toată
puterea. Din precauţiune m'am tras înapoi cât am
putut, să nu se întâmple să dea porcii peste mine,
fără veste. La depărtarea asta porcii mă vor ve­
dea ş i . . .
încetul cu încetul a început să dispară întune-
recul. Intâiu o lumină vagă pe orizontul din faţă şi
conturul negru al arborilor înalţi din jur a început
să ia forma de tufe mici şi liniştite. Balaurii cari
mişunau mai înainte în jur, au devenit mai puţin
zgomotoşi şi s'au transformat în şoareci ce căutau
spornic după mâncare. Buhele cu zbor de linişte în­
fricoşătoare s'au aşezat şi s'au apropiat la doi paşi
de mine — acolo unde trebuia să apară porcii — ; pi-
ţigoii în zbor de joacă. Şi încetul cu încetul pădu­
rea s'a umplut cu ciripitul păsărilor şi porcii nu au
venit. Dar a venit Nicolae.
„ A z i au luat-o în altă parte, să mergem acasă
să ne vedem de treburi (de treburi?) şi după masă
pe la patru să mă aştepţi în capul satului".
N'am aşteptat alte îndrumări, fiindcă foamea şi
o noapte nedormită mau mânat într'o goană până
acasă. Abia am înghiţit cafeaua şi am alergat la
Cula. I-am istorisit faptele noastre şi i-am transmis
invitaţia lui Cuchialău: deseară ne întâlnim în capul
satului. Drept vorbind, nu am avut nici o invitaţie de
transmis, dar din motive de precauţiune am crezut,
că va fi mai bine să fie şi Cula cu noi. S'adună mai
mult curaj.
M'am înfiinţat cu Cula acasă şi am comunicat
părinţilor hotărîrea noastră să plecăm deseară la
porci. Tata care cunoştea virtuţile noastre vânăto-
reşti ne-a sfătuit să rămânem acasă. Dar pe măsură
ce ne descuraja, hotărîrea noastră devenea tot mai
neînduplecată.
„Şi la urma urmei ce aveţi de gând să faceţi",
ne întrebă cu dispreţ.
„Să puşcăm porci", ne grăbim să răspundem
amândoi.
„Dacă se va întâmpla şi minunea asta, ceeace
eu nu cred", adaugă fără ezitare, „tu ce vei face
Culo?" .
Cula în această clipă s'a văzut cu porcul în curte,
Hotărît lucru ar fi fost oi faptă peste măsură de eroi­
că care nu ar putea să rămână înscrisă în istorie ca
un fapt simplu. Va trebui să i se dea un cadru pe
care numai Cula îl poate imagina,
„Ascultaţi", rosteşte brusc, ,,dacă-l vom aduce,
mă culc toată noaptea cu el. Cu capul pe el şi cu
picioarele ridicate sus pe masă". Şi demonstrează
imediat cum o va face.
A m plecat mult înaintea termenului. Să nu în­
târziem. Dar pe drum ne-am hotărît din iniţiativă
pornită deodată din ambele părţi, să stăm la pândă
împreună. Cade porcul mai sigur din două focuri tra­
se deodată. A m încercat să ne aducem aminte din
povestirile citite, că pânda la porci e mai sigură în
rezultat dacă tragi' din pom înalt. De acolo nu te
simte şi poţi să-1 aştepţi până la mică apropiere.
Din păcate pădurea unde ne ducea Cuchialău nu a-
vea copaci înalţi şi a trebuit să renunţăm la acest
mijloc. Dar pentru orice întâmplare rămânem unul
lângă celalalt.
întâlnirea a decurs în termeni de bucurie. Cu­
chialău nu s'a aşteptat şi la a treia puşcă. Ne-am
grăbit spre locul de pândă, am trecut prin pădurea
care ocrotea în scorbură ascunsă arma lui Cuchialău
şi în scurt timp am ajuns într'o poiană nu departe
de marginea pădurii, unde se afla un petec de ovăs.
„Aici în poiană în tufa mică din mijloc va sta
unul dintre voi", decide Cuchialău, „iar celalalt vi­
ne cu mine să-1 aşez în alt loc".
Nu ştiu prin ce argumente am reuşit să-1 con­
vingem pe Cuchialău că acest loc e atât de sigur,
încât ar fi păcat să rămână numai un singur vâ­
nător; ba mai mult l-am convins că şi pentru trei e
loc suficient şi afară din cale sigur de rezultat. Ast­
fel ne-am înghesuit toţi trei în tufa din mijlocul poie­
nii şi ne-am tăiat câte o fereastră prin frunzele ei dese.
Soarele a asfinţit şi noaptea se apropia încet
Au amuţit şi pasările pădurii şi au apărut prevesti­
torii întunerecului: ţânţarii. încetul cu încetul s'au
stins şi ultimele vorbe depărtate ale oamenilor ple­
caţi spre casă, şi liniştea desăvârşită a cuprins în­
treaga regiune.
Iată cum şi-a închipuit Nicolae planul de bătae:
Fiecare ţine una din bătăturile cari eşeau din
pădure spre poiana noastră. Mistreţii vor veni pe
aceste poteci şi vor încerca să treacă poiana ca să
ajungă în dosul nostru unde se afla locul cu ovăsul
copt. Ii lăsăm până vor ajunge în mijlocul poienii
şi acolo „le dăm bună seara".
Stăteam toţi nemişcaţi. încredere şi curaj um­
plea pieptul meu şi al lui Cula, mai ales că simţeam
şi vedeam flinta teribilă a lui Cuchialău lângă noi.
N'a trecut nici un sfert de oră şi par'că aud un zgo­
mot suspect la stânga, deasupra noastră. Par'că a
trecut cineva mâna peste un puf de iarbă uscată. îmi
întorc cu infinită grije capul spre Cuchialău şi fac
semn din ochiu spre locul unde am auzit zgomotul.
Cu un clipit al ochiului drept mă linişteşte, că nici
auzul lui nu e mai prejos detfét al meu. Aproape ca
 C A R P A f i i • • - 1 9 4 4 . No. 9 .
la o comandă toate armele se ridică pentru ochire,
şi în această situaţie rămânem nemişcaţi. O linişte de
mormânt în care nu se auzea decât bătăile a trei
inimi, urcate până aproape de gât. In liniştea acea­
sta apare deodată din spatele nostru o namilă neagră
în mijlocul poenii şi în aceeaşi clipă porneşte dela
Cuchialău o limbă de foc cu o detunătură care ne-a
săltat, pe Gula şi pe mine, afară din tufă. Vedem
înaintea noastră fiara uriaşă sbătându-se în convul­
sii, şi descărcăm amândoi câte un foc spre ea. In
clipa următoare apare şi Cuchialău fără armă cu
cuţitul în mână şi spre groaza noastră încalecă por­
cul. Această intervenţie a lui Cuchialău ne-a frânat
pornirea, şi tare cred, că fără de ea ar fi rămas şi
Cula şi eu fără niciun glonte în carabinele noastre.
Ce a urmat acum: aducerea unui car din sat,
urcarea porcului în car şi ducerea lui acasă, nu o
mai descriu fiindcă îmi întrece puterile. A fost un
marş triumfal, din care Cula şi eu ne-am luat par­
tea noastră cu tot belşugul.
Se apropiau zorile zilei când am bătut la poarta
casei noastre şi am intrat — spre mirarea părinţilor
— în curte.
„Care l-aţi doborît, bată-vă norocul?" ne în­
trebă tata.
„ I o ! " , strigăm deodată Cula şi eu. Nicolae stă­
tea alături şi zâmbea.
Ne-am înghesuit acum, eu şi Cula, să dăm fie­
care explicaţii, că ce grozav să zbătea porcul după
focul lui Nicolae şi întăream cu jurământ că fără
focurile noastre porcul ar fi fugit. Rămâne acum să
se stabilească al cărui glonte a fost mortal, al lui
sau al meu. Se amestecă acum în vorbă şi Cuchialău:
„Ii vom trage îndată şorlicul şi se va vedea care a
fost popa lui".
I.
„Carpaţii" şi „Cercetăşia"
Nr. 7 din 1944 al revistei noastre „Carpaţii" mi-a adus
o nespus de mare surpriză.
La rubrica „C&rţi-Reviste" am cetit acea minunată
recenzie a cartei savantului român S. Mehedinţi: Şcoala
română şi capitalul biologic al Poporului Român (Cluj
1927).
Regret că revista nu ne-a dat şi numele autorului
acestei recenzii, pentru că problema pusă în acest arti­
col depăşeşte cadrul unei banale „recenzii" atingând do­
meniul formărei tineretului care se înscrie în fruntea pre­
ocupărilor de interes naţional.
N.ecunoscând autorul, nu-mi pot da bine seama de
legăturile sale cu „cercetăşia" dar simt că şi în sufletul
său stărue nostalgia acelui „Gata ori când" care pe vre­
muri ne-a învolburat simţirile şi ne-a înflăcărat minţile
multora dintre noi.
Poate că ne-am strâns mâinile la Breaza, la Poiana
Braşovului sau la Piatra Neamţ la Mamaia sau la Po­
iana Sibiului.
Poate că am trăit împreună haiduceşte câteva clipe
în jurul aceluiaş „foc de şezătoare" sau am căutat „ur­
mele" aceluiaş „cross" prin pădurile . bătrâne de brazi,
ondulările însorite ale dealurilor subcarpatice, sau ne-am
gătit singuri masa cu aceaşi nepricepere plină de voio­
şie şi mai ales de învăţăminte.
Dacă ai fost, prietene, la Şc. Comandanţilor dela
Poiana Braşovului, aduţi aminte de cuvintele cu care
ne-am despărţit, atunci în preajma prâpastiei pe care
unii nesocotiţi o săpau în calea marşului lui Cincinal
Pavelescu: „Peste vitrejiile vremurilor, peste nesocotinţele
ambiţioşilor, peste întunecimea, nepricepuţilor, ne vom în-
23$
Curtea a început să se umple de curioşi şi a
apărut şi măcelarul. P e măsură ce avansa jupuitul,
încrederea noastră se reducea din ce în ce şi cu ul­
tima lovitură de cuţit care a desbrăcat porcul, a dis­
părut aureola minunată din jurul nostru: blana ară­
ta doar un singur glonte. „Brenneke"-ul lui Cu­
chialău.
Ne-am prăvălit amândoi în faţa lumei întregi.
Mărie, soţia lui Cula examina cu desnădejde
pielea, doar va afla un semn care să repare vred­
nicia iui Cula.
„Nu se poate să nu-1 fi lovit Cula", se încăpă-
ţinează ea, „doar puşcă mai bine ca ori care, şi afară
de asta numai el a r e . . . permis de vânat",
Permis de vânat? Hm! afurisită treabă. Par'că
s'au întunecat feţele din jur, Permis? Da, da! Cu­
chialău ţine puşca în scorbură, iar domnişorul îi tâ­
năr şi nu-i înscris în societate. Cula are permis. Nu­
mai el are. Hm!
Tata ne face semn să intrăm în bucătărie şi ne
şopteşte: „Cula l-o 'împuşcat. Pentru jandarmi. în­
ţelegeţi?"
Ani înţels. Mi-am plecat capul în jos şi am în­
cercat să înţeleg. Cuchialău a înţeles imediat. Dar a
înţeles şi Cula. Doamne, bine a înţeles!
„Când am tras, parcă l-o trăznit Dumnezeu,
aşa a căzut" zbiară Cula deodată printre mulţimea
din curte.
,Cum domnule învăţător, dumniavostră? P a r . . .
Par'că Cuchialău?"
„Ce Cuchialău? Ia întrebaţi-1! Cine l-o doborît
măi Nicolae?"
„Păi dumniavostră domnule învăţător" râde ti­
călosul sub musteţele aplecate. „Ca trăznit".
Ca trăznit,
DISCUŢII
tâlni iarăşi „Cercetători pe drumuri sfinte"; căci Cercetă­
şia va renaşte ca pasărea Phonix, atâta vreme cât unul
dintre noi va mai păstra cenuşa vremurilor de azi.
Şi ne-am întâlnit.
Cu noi sunt încă mulţi dintre
„Cei ce întrupeazâ'n gând şi dor
„Speranţa 'ntregului popor".
Sunt fericit că această întâlnire ne-a mijlocit-o „Car­
paţii" revista noastră, fericit inspirată atunci când s'a
botezat cu numele acesta simbolic, atât pentru cercetăşie
cât şi pentru vânători, pentru neamul românesc în ge­
neral.
Sau poate că nu ne-am despărţit nicicând.
Cei câţiva ani ce s'au scurs de când au coborât pen­
tru ultima dată „pavilionul" la Poiana Braşovului, au
fost desigur numai un vis urât.
Astăzi „Carpaţii" sună din nou „deşteptarea".
„Hai sări voios, alarma sună
„Vin tinere cu noi şi-adună
„Din al izvoarelor ecou
„Un suflet nou".
Să ne grăbim la „adunare".
De undeva va apare surâzător „Comandantul" să ne
spună „Sănătate"; şi închinând ruga fierbinte Dumne­
zeului tineretului, să'nălţăm iarăşi „peste munţi şi peste
văi" culorile aurului, cerului şi sângelui românesc.
Mulţi dintre noi cei de atunci sunt astăzi cu tâm­
plele încărunţite de griji şi necazuri.
Cei mai mulţi însă stau de strajă la hotare ca să
sdrobească acuzaţia veninoasă ce ni s'a adus de „masoni
internaţionali".

Am întâlnit zilele trecute pe unul care pe atunci era
doar „pui de şoim" şi care azi venise ca sublocotenent vo­
luntar să se avânte în focul uneia dintre cele mai crân­
cene cununii cu moartea ce se proectase undeva la hotar.
Când după câteva zile a auzit că „operaţia s'a amâ­
nat", a început să plângă de necaz.
Ca dânsul sunt alte mii.
Ca dânsul sunt toţi cei care de pe culmile Carpaţi-
lor, sub unduirea Tricolorului au înţeles fără cărţi şi
fără vorbe, cât de scumpă le este Ţara, cât de sfinte îi
sunt hotarele.
Mulţi dintre ei au căzut îmbrăţişând etern pămân­
tul care le-a fost adeseori casă, părinte, prieten.
Pe unii i-am văzut, despre alţii mi s'a povestit.
Nici unul n'a scrâşnit şi n'a gemut.
Ca unul care mi-am scăldat sufletul în izvorul dătă­
tor de „viaţă nouă" a acelor timpuri, sunt adânc recu­
noscător conducerei revistei noastre „Carpaţii" pentru
reactualizarea acelei „şcoli a muncii şi naturei" cum foar­
te fericit inspirat au denumit „cercetăşia".
In afară de această inţelegătoare definiţie aşi încer­
ca să mai numesc cercetăşia ca o adevărată şcoală a pa­
triotismului, care, ca şi natura, nu se învaţă din cărţi
nici din conferinţe şi nici măcar nu se poate învăţa.
Patriotismul pătrunde în suflet cu liniştea de cate­
drală a munţilor, cu murmurul izvoarelor, cu mirosul
de brazdă nouă, cu cântul-doinei şi al ciocârliei, cu mân-
gâerea soarelui şi unduirea zărilor, cu clipirea stelelor
şi roua dimineţei.
Cine va reuşi să aducă „în clasă" aceste comori?
Faptul că reactualizarea Cercetăşiei apare după opt
ani de aneantizare, pentru prima dată în redacţia „Car-
paţilor", nu mi se pare lipsit de logică. Intre sufletul cer-
cetaşului şi cel al vânătorului există o evidentă trăsă­
tură de unire, o punte fermecată. Nectarul din care se îm­
bată cercetaşul ca şi vânătorul este acelaş: lumina. îmi
amintesc că printre alte îndatoriri ale cercetaşului era şi
acea de a proteja vânatul şi pescuitul în general şi mai
ales în epocile interzise. Se făcea prin aceasta o educaţie
naţională de protecţie, care mi se pare mult mai eficace
decât orice sistem de apărare prin paznici, care, în gene­
ral, sunt cel puţin suspecţi de braconaj.
Urez revistei „Carpaţii" ca luminiţa ce a aprins, în
noaptea care a învăluit cercetăşia, să ajungă în curând
făclie, vâlvătaie, care să. lumineze aevea adevăratele şi
nedesminţitele căi pe care trebue să se îndrepte tineretul
nostru.
Când vânătorii vor ajunge iarăş să-şi încrucişeze
drumurile cu cercetaşii pe creste şi coline, îndrăgostiţi la
fel de lumină şi zări, atunci vor înţelege mai bine că sunt
aceaş rasă.
Revista „Carpaţii" va simţi atunci adânca satisfac­
ţie a sfinţirei ~ amvonului la care se vor aduna aceaşi
credincioşi.
Maior Mândru
(N. R.). „Autorul recenziei" care a prilejuit articolul
de mai sus, nu a fost nicicând cercetaş. Fiind azi om tre­
cut binişor peste dricul vieţii, pe când şcolărea în Ar­
dealul încă subjugat, cercetăşia nu era admisă şi cunos­
cută în şcolile româneşti de aici. Făcea şi el, alăturea cu
unii camarazi un fel de cercetăşie, hoinărind prin întin­
derile şi dealurile din prejurul orăşelului, făcând „ta­
bere", cu foc, cu străji — a gustat şi el din neasemuita
bucurie a libertăţii şi a încrederei în mijloacele tale pri­
mitive, pe care o ai în aceea întoarcere în fermecata lu­
me a nevinovatelor aventuri şi primitivitate. Şi şi-a păs­
trat, până acum în pragul bătrâneţei putinţa de a se
bucura, senin, de minunatele lucruri ale Naturei. El bine­
cuvântează soarta care din copilărie 1-a îndreptat spre
acest izvor de recreaţie sufletească.
Revista noastră în repeţite rânduri şi-a spus modes­
tul ei cuvânt în această materie, socotind, că ar fi un
mare bine pentru tineretul nostru, dacă ar fi îndreptat
spre această oază pururea verde în pustiul vieţii civili­
zate: natura şi viaţa în ea. Cercetăşia e calea, care duce
la ea. De aceia am scris cum am scris, şi suntem bucuroşi,
că scrisul nostru a avut oarecare răsunet. Poate va porni
o mişcare pentru refacerea unei instituţiuni, ce a fost
distrusă prin inovaţii pripite şi, acum, falimentare.
CARP AŢII -:• 1944. No. 9.
II.
Migrarea fazanilor
Mediul este tot ce ne înconjoară. Aerul pe care-1 res­
pirăm; clima care ne încălzeşte sau ne face să tremurăm
de frig; solul cu plantele, care ne hrănesc; apa care o
bem; poziţia geografică şi topografică a regiunei în care
trăim; ploile sau lipsa de precipitaţii, etc., etc.
Fiecare animal are nevoe de un anumit mediu, pen­
tru care muma natura 1-a creat. In alt mediu, un mediu
pentru care el nu este adaptat din mai multe generatiuni,
nu poate să trăiască, căci îi merge foarte greu, se piper­
niceşte, până ce piere.
Mediul mai este în strictul sens al cuvântului şi pa­
tria, ba chiar în cuprinsul patriei acel mic locuşor pe
care-1 numim „vatră". Dorul de vatră ori în sens mai
larg la om: „dragostea de patrie", este dor natural nu
numai la om dar şi la animale. Chinezul ori Japonezul,
dacă nu poate să moară în patria sa, trebue să aibă la
căpătâiul său barem o bucăţică din pământul patriei.
Prizonierii de răsboiu, care au ajuns ca prizonieri
în ţară străină, tot oftau „Fie pâinea cât de rea" . . .
până ce au făcut pe imposibilul şi au revenit în ţara lor.
Vedem acest dor în primul rând la păsările călătoare.
Câte greutăţi trebue să învingă, până ajung în patria-
mumă: unde s'au născut, şi încă într'o patrie vitregă,
care iarna nu le adăposteşte, nu le hrăneşte.
O nostalgie după vatra părintească, observăm şi la
vânatul stătător. Iată de ex. potârnichile, pe care le iz­
gonim de atâtea ori din strânsa lor patrie, din porum-
biştea, unde-şi duc traiul, şi de proxima dată tot acolo
le găsim.
Vedem exemple şi mai eclatante la iepuri, care ne
uimesc, când ne gândim, cât a avut de luptat unii, ca să
se întoarcă înapoi la locul lor natal. Am cetit într'o re­
vistă că din domeniul Statului Ungar Bâbolna (Panonia)
s'au exportat în Germania iepuri vii, pentru înprospăta-
rea sângelui, unde au fost marcaţi pentru a putea fi re­
cunoscuţi. Mare a fost mirarea la Bâbolna când peste
un an, s'au vânat iepuri care aveau în urechi marca ger­
mană! Un alt caz, tot în Ungaria, arată că iepurii expor­
taţi în Germania s'au înapoiat în Ungaria după şase ani
de zile; din jurul Berlinului! Ce i-a făcut pe aceşti iepuri
să se înapoieze la patria lor? Mediul nou, care nu le co­
respundea. Germanii, cei mai iscusiţi crescători de vânat,
cu siguranţă au făcut tot posibilul, ca noii veniţi să se
simtă bine în noul mediu. Le-au asigurat linişte abso­
lută, păşuni abundente, iarna hrană dată din belşug, dar
ce a fost imposibil, nici ei nu au putut să le dea. Şi
aceasta a fost clima, căci mare diferenţă este între clima
Panoniei şi aceea a Germaniei. Iată deci cât de impor­
tant este, ca un mediu să întrunească toţi factorii, cărora
o specie de vânat este de mult adaptată. Un factor să lip­
sească şi mediul nu mai este acela, la care vânatul se
obicinuise, din care vânatul adus cu forţa caută să scape.
Găsim contrarul la fazani, exact să mă exprim: la
fazanii colonizaţi la noi, şi nu la acei din patria lor origi­
nală. Fazanul are hotărît ceva hoinar în firea lui. Să îi
alegem cât de bine locul (după părerea noastră) şi să-i
dăm să mănânce mană cerească, nu vor rămâne toţi în
acel loc, unde i-am colonizat noi. Iată un exemplu. Când
am ajuns eu la Fazaneria Regală din Casa Verde (Ti­
miş) erau în acea pădure binişor fazani, care nu duceau
nici o lipsă în ce priveşte hrana. Terenurile arabile ce
erau şi pe atunci la dispoziţie, asigurau din abundenţă
atât hrana naturală (păşune) cât şi cea dată din mână.
Apă ce e drept nu aveau pe teren, dar le puneam zilnic
în jghiaburi pe timp de secetă. Şi totuşi se vânau în pă­
durea „Darvaş" la cea li klm. fazani plecaţi delà Casa
Verde. (Cum i-am cunoscut? Aveam pe atunci volière ne-
acoperite, în care ţineam fazanii legaţi de o aripă. Când
la năpârlire, se schimbau penele, la unii cădea legătura
înainte de a le înoi, deci sburau. Un astfel de cocoş, care
mai avea sub aripă şiveţul cu care-1 legasem a împuşcat
dl Istrate Micescu pe atunci arendaşul pădurei Darvaş.
Legătura mea o cunoştea dl administrator Wrbitsky, care
mi-a comunicat şi mie acest fapt). Un alt exemplu. La
fazaneria funcţionarilor Băncii Naţionale a României, din
Balamaci-Ilfov, dar mai ales la fazaneria „Garda Regală",
din pădurea Mielu Roşu (vecină cu noi) găsirăm câţiva
fazani mai înainte ca noi să fi colonizat. Au venit delà
fazaneria regală „Gherghiţa" la mulţi km. de noi.
 Aceste două exemple şi
multe altele, pe care nu le înşir,
dovedesc, că fazanul hoinăreşte.
Unii autori susţin, că fa­
zanul a fost cândva pasăre mi­
gratoare şi mai are şi acum in­
stinct de migrare, care-1 face să
hoinărească.
Să vedem, care sunt cau­
zele, care-1 fac să părăsească va­
tra. Mediul este, cum am amin­
tit de multe ori, totalul condi-
ţiunilor de traiu, din care ceva
dacă lipseşte, mediul nu mai
corespunde.
Prima condiţiunie este li­
niştea absolută. Ce face lipsa de
linişte;, să dăm două exemple
din experienţele mele. Pădurea
rodeşte atâtea ciuperci de „pute
pădurea de ele", după cum se
spune. Dreptul de a le culege se
vinde la licitaţie. Arendaşul Ca
să scoată arenda şi încă un plus
de câştig, păzeşte ciupercile cu
păzitori care sună întruna din
goarnă şi le culege cât de des
se poate cu cete de lăutari, care
in lipsă de lăută, cântă din
gură. Ciupercile trebuesc cău­
tate pas cu pas, răscolind frun­
zele căzute şi racâind după ciu­
percile tinere, căci acele care se
văd nu mai sunt bune. lată deci
o condiţiune de traiu a fazanu­
lui: lipseşte liniştea şi neavând
pace în casa lui pleacă hoină­
rind să-şi caute loc asigurat.
Un alt nenoroc al pădurei
mai este că unde nu sunt ciu­
perci, acolo este răchită, care se
vinde asemenea la licitaţie şi
antreprenorul culege nuele vara
când aceste sunt bune pentru
făcut coşuri. Unde să găsească
fazanul pace? In păduricile veci­ Fasani.
ne particulare unde se vânează
„la sitari", şi care nu sunt amenajate din punctul de najare a pădurei. cu agricultura aşa cum se face acolo,
vedere al fazanilor? Se refugiază în trestişul imens al la­ le place un mediu cu vânturi aproape eterne, cu secetă
cului Căldăruşani, de unde nu iese decât iarna, când se proverbială, etc? Stau fazanii vechi şi noi cât pot să
tae trestia. Ce posibilităţi de cuibărit şi de crescut pui au stea, câţi găsesc din abundenţă hrana lor naturală, in­
fazanii, ne putem închipui. secte.
Alt exemplu. Pădurea Rădulcşti tot în Ilfov în care Socreşcenţa de fazani se pomeneşte la un moment
Societatea „Pelicanul", Bucureşti a colonizat doi ani de dat că nu mai sunt insecte. Ouăle de furnici s'au consu­
a rândul câţiva fazani, adăpostea atâţia, că societatea m'a mat, cărate de crescătorii de fazani cât puii de fazan
luat la faţa locului, să le dau sfaturi pentru amenajarea erau mici, iar când au ajuns şi ci vârsta de a fi eliberaţi
terenului. O pădure, cum nici eu nu aş putea dori mai pe teren, nu mai găseau insecte. Ori e ştiut, că este o
bună pentru fazani. Totuşi, în acea zi când m'am depla­ axiomă cunoscută de demult de crescători, că fiecare
sat la faţa locului şi am bătut o mare parte a pădurei teren numai atât vânat aripat poate să susţină, câtă
(cele mai bune parcele) cu 4 vânători şi 3 prepelicari, ca cantitate poate să aprovizioneze cu insecte. Să ne gândim
să vedem, cam ce mai este din mulţimea de fazani, ce la potârnichi, ale căror număr scade din an în an, de
se văzuse toamna trecută, după o alergare de o jumătate când s'a schimbat sistemul agriculturii, de nu mai cul­
de zi n'am văzut nici un fazan. Ce se întâmplase? Iarna tivăm plante, care să crească multe insecte.
trecută pădurea comunală a fost exploatată aşa cum Vânătorii mai în vârstă, ne aducem aminte de vre­
numai o pădure care este singură în o mare regiune se murile vechi, ce sumedenie de potârnichi se vânau pe mo­
poate exploata. Sgomotul, umbletul carelor, chiuitul că­ şiile vaste, care ocupându-se mai ales cu creşterea vite­
răuşilor, care îndeamnă calul cu gura şi cu biciul, dar lor, aveau livezi întinse şi multe holde de cartofi, de
nu cu grăunţe, au scos fazanii din această pădure. sfeclă, care produceau insecte! (Agricultura modernă me­
canizată mai are şi alte vine în diminuarea stocului de
Să mai întorc la vatră aceşti fazani? potârnichi). Aşa şi fazanul, neavând insecte, începe să
Se întorc, dacă între timp nu şi-au găsit alocurea colinde, parcurgând terenuri mari în căutarea acestei
condiţiuni mai bune! hrane indispensabile. Fazanul adult poate nu are aşa
Această hoinăreală a fazanului se înţelege uşor, dar mare nevoe de insecte, dar au absolută nevoe puii. (Nici
uite, alte cazuri. Cunosc o fazanerie (nu vreau să o nu­ pe cale artificială nu putem să creştem pui de fazani fără
mesc) condusă de expert, care ştie să ocrotească fazanii. insecte sau fără suplimente care" înlocuesc insectele). Tot
In această pădure s'au colonizat fazani aduşi din străi­ vânatul are nu numai dorinţa susţinerii proprii, ci şi
nătate, are şi volicre, în care făzăniţele raţional îngrijite chemarea pentru perpetuarea speciei. Ştiind deci, că în
ouă bine, să cresc mulţi pui. Iar rezultatul? Toţi vecinii, acel loc unde se află, nu poate asigura traiul viitorilor
până şi mai departe de 20 km., au fazani, iar în locul pui, va emigra şi nu se va opri, până nu va găsi locuri,
lor de colonizare stocul se înmulţeşte foarte anevoe. Care unde ştie că va avea acea hrană pentru pui. Că aşa este,
este cauza? Iată o cauză. Acea pădure a fost aleasă de iată o dovadă. Cele mai multe cuiburi de potârnichi, de
oameni, s'a hotărît,. că acolo trebue să se înfiinţeze o fa­ prepeliţe şi de fazani le găsim în trifoişte, în livezi, lo­
zanerie şi oamenii nu i-au întrebat şi pe fazani, le place curi care produc multe insecte. (Dezastru pentru ei, fiind­
oare acest mediu cu clima, solul, esenţa şi felul de ame- că cositul se face înainte de a se scoate puii). Cei mai
mulţi fazani, „chilipiri", veniţi delà vecini, vor fi în acele
terenuri care au păduri joase, adică terenuri care produ­
ce multe insecte. O emigrare (ca să folosesc acest cuvânt)
delà locuri umede (cu multe insecte) la locuri secetoase
nepotrivite pentru reproducerea insectelor, eu, care de zeci
de ani culeg date statistice, încă n'am observat.
Iată încă o dovadă. Dacă pe un teren cu fazani sau
în vecinătate avem locuri băltoase, cu treştiş, cei mai
mulţi fazani se vor refugia în trestiş. De ce? Acelaş răs­
puns: insecte! Şi în afară de aceasta vara e răcoare în
umbra trestiei!
Dacă cineva ar inventa modul cum să se înmulţească
furnicile, ca la fiecare câţiva paşi să se ridice câte un
muşuroi, dacă ar putea să crească pe terenul său insecte
şi pe timp de secetă, acela va putea afirma cu speranţă
că fazanii lui nu vor emigra, ci va avea imigrare.
Am amintit cu altă ocazie, că reslăţirea fazanilor se
face în o circonferinţă oarecare, pe care nu o prea de­
păşesc. Şi când periferiile acestui cerc s'au populat cu
fazani, începe o reemigrare spre centru, şi de abia atunci
începe o înmulţire adevărată în centrul, şi care i-am co­
lonizat. Mult m'am gândit asupra acestui fenomen şi
multă vreme am căutat o oarecare lămurire până am gă­
sit în sfârşit, că lămurirea este aşa de simplă ca oul lui
Columb.
Să o luăm delà început. Fazanul nu este vânat in­
digen. Noi îl colonizăm deci în mediul neobicinuit de el.
Ameliorăm mediul cum ne este posibil şi când credem,
că am făcut tot posibilul, ca să aibă toate condiţiunile
de traiu de care el are nevoe, tot mai lipseşte ceva. Unii
din ei pleacă, acei, care sunt, — să zic aşa — mai moftu­
roşi mai pretenţioşi, să caute alt mediu mai potrivit. Al­
ţii — minoritatea — rămân locului şi încearcă să se <i-
dapteze. Cei plecaţi se îndepărtează tot mai mult, până
ajung la o limită, unde începe un mediu şi mai rău, de­
cât au avut până atunci, ajung deci la limita acelei cir­
cumferinţe, de unde numai au unde, decât înapoi, dacă
tot mai vor să hoinărească. Aşa trecu câţiva ani, în care
timp, cei rămaşi „acasă" s'au adaptat mediului mai pu­
ţin prielnic; cei plecaţi s'au adaptat unui mediu mai bun.
Că există astfel de limite, peste care fazanii nu trec, ne
arată experienţa. Câte terenuri cu fazani există în care
sunt binişor fazani, şi vecinul nu are de loc, ba chiar,
dacă colonizează, îl părăsesc şi fazanii importaţi.
Aceasta reslăţire ori cât de puţin ar fi pe placul
nostru, care colonizăm fazani într'un loc, este o lege
foarte providenţă a naturei. La nici un fel de vânat nu
se ivesc aşa de repede şi în aşa de mare măsură conse­
cinţele degenerării cauzate de incest, ca la fazani. Câţiva
ani de zile să nu împrospătăm sângele şi vom avea pri­
mele semne ale albinismului (primul semn spre degene­
rare) ca: fazani bălţaţi, chiar albi (dar nu cu ochi roşii
încă), iar delà acest albinism parţial, numit leucism, nu
este departe albinismul complet: pipernicirea corpului,
scăderea rezistenţei, a fecundităţii, creşterea procentului
de mortalitate şi la urma urmei debilitatea completă. (La
albinism cu ochi roşii încă nu am văzut să ajungă fa­
zanii; poate că până să ajungă la acest grad, pier). Na­
tura, care selecţionează cu intemperiile şi cu toate cele­
lalte greutăţi ale vieţii, — dar sânge proaspăt la un vâ­
nat nou n'are de unde să aducă, ajută altfel să se îm­
piedece degenerarea, să se procure un fel de sânge proas­
păt. Ştiut este de animalicultori (mai ales de chinologi),
că două animale, fraţi din aceeaşi părinţi crescuţi în di­
ferite medii, — ca: altă climă mai ales, altă hrană, — sunt
unul pentru altul aproape ca străini în sânge, parcă nu
ar mai fi fost fraţi. Natura deci scoate deja la începutul
colonizărei o parte din fazanii colonizaţi de noi, îi duce
în alt mediu, unde se adaptează şi ei, aşa că faţă de cei
rămaşi la locul colonizărei după câţiva ani se socotesc
ca sânge proaspăt.
Ştiu că mulţi „experţi" vor zice că fac teorie. Ii rog
însă, să publice şi ei părerea lor formată din experienţe
şi mie nu o să-mi fie ruşine să recunosc dreptatea lor
practică şi eroarea mea teoretică, dacă vor da o lămurire
mai plausibilă asupra acestei chestiuni.
Pentru sprijinirea teoriei mele, cu fraţii crescuţi în
diferite medii, amintesc ca exemplu eclatant calul pur
sânge englezesc. Această raâă de cai are ca strămoşi a-
bea câteva iepe arabe şi câţiva armăsari indigeni engle­
zeşti. Din acest mic stoc s'a creat familia mare a cailor
de curse, bineînţeles ici-colea folosind şi „picături de
sânge" care s'ar înfunda pentru regenerare. Prin urmare,
dacă „fraţii din diferite medii" nu ar fi ca străini unul
pentru altul, atunci acumularea incestului la caii pur
sânge (căci „picăturile de sânge" nu au fost decât un
strop de apă în marea mare) ar fi degenerat tot, ar fi
pierit.
(t) Blasius Otvds
III.
O propunere
Nu ştiu dacă rândurile de faţă vor putea apare
înainte de a fi promulgată noua lege a vânătoarei, care
afirmativ a căpătat forma definitivă şi aşteaptă numai
promulgarea.
Dată fiind atmosfera de democraţie ce respirăm,
când cel mai umil glas este luat în considerare^ mă în­
cumet să fac şi eu o propunere de complectare la legea
gata pregătită. îmi, dau seama ce greu este să mai aduci
modificări unui anteproect de lege care a eşit din birou­
rile de studii şi este pe cale de a căpăta aprobarea, totuşi,
chiar cu riscul de a fi tardiv propun un amendament,
respective fac un apel la opinia vânătorilor. Propunerea
poate va avea suficientă greutate pentru a fi luată în con­
siderare de organele în drept.
Unele legiuiri dau dreptul organului central de apli­
care a legii ca să facă transacţii cu contravenienţii sau
delicvenţii, înainte de a se fi dat în cauză o sentinţă ju­
decătorească definitivă. La început, după câte ştiu, ante-
proectul noii legi a vânatului nu a conţinut aceasta pre­
vedere şi bănuesc că nici ulterior nu a fost Introdusă.
Fiindcă aceasta prevedere există în alte legiuiri (sil­
vice, fiscale, monopol etc.) şi după aprecierile mele este
utilă şi salutară, cred că ar fi bine să fie introdusă şi
în legea vânătoarei.
Ştim cu toţii ce uşor poate cădea vânătorul în con­
travenţie sau chiar delict, fără intenţie şi fără rea voinţă.
Cazurile pot fi multiple şi variate şi fiindcă toţi vânătorii
sunt într'o măsură oarecare impulsivi şi prin aceasta
pierd din obiectivitate, cei cari comit greşala o consideră
ca ceva băgatei, iar cei cari o constată şi mai ales dacă
sunt lezaţi o văd ca ceva foarte grav. De aici incriminări,
judecată şi sancţiuni.
Fiindcă legea vânatului este o lege de ordine publi­
că, contravenţiunile sunt sancţionate penal, cei sancţio­
naţi de prevederile acestei legi sunt stigmatizaţi pe toată
viaţa.
Trecuta legiuire respective actuala, bănuesc că nu a
avut aceasta prevedere pentru a feri administraţia cen­
trală de ingerinţele de aceasta natură, ştiind că în trecut
în ţara noastră contravenţiile la legea vânatului, de foar­
te mulţi, erau considerate ca ceva care se poate tranşa
uşor printr'o mică intervenţie.
Prin evoluţia spiritului public, format în mare mă­
sură sub influenţa actualei legi, credem că în momentele
de faţă ne aflăm cu totul în altă situaţie decât la întoc­
mirea legii din 1921.
De altă parte administraţia superioară a treburilor
vânătoreşti şi-a câştigat suficientă autoritate şi indepen­
denţă pentru a i se conferi anumite atribuţiuni, cari îna­
inte erau rezervate exclusiv justiţiei.
Nu cred să existe vânător de bună credinţă, care să
poată afirma că în viaţa lui nu a comis nici-o contraven­
ţie vftnătorească, mai ales la începutul carierei de vână­
tor, când ştim că majoritatea vânătorilor a început acea­
sta îndeletnicire în contravenţie la legea portului armelor
şi cu lipsa permisului de vânat.
Cred că 99% a vânătorilor încep „meseria" fără per­
mis şi abia după ce au îndrăgit-o se hotărăsc să facă sa­
crificiul de a cumpăra armă şi de a scoate permisul de
vânat. Dacă un astfel de începător este prins în contra­
venţie şi sancţionat, cred că s'a lecuit pe toată viaţa de
a mai fi vânător.
Nu de mult s'a scris în coloanele revistei „Carpaţii"
un articol privitor la găsirea modalităţii de a încuraja
tineretul să îndrăgească îndeletnicirea vânătoarei. Desi­
gur că acel articol era izvorât din constatarea că tinere­
tul nu se simte atras de aceasta pasiune, care este în­
grădită de legiuiri drastice şi este practicată numai de
acei cari au fost captivaţi definitiv de farmecile Dianei.
Dar cunosc cazuri când vânători bătrâni, albiţi la
tâmple şi situaţi în înalte posturi în erarhia societăţii,
au comis contravenţii şi chiar delicte din simplă greşeală,
din emoţie sau vedere slabă, şi de care apoi s'au ruşinat
asemenea unui copil prins asupra borcanului cu dulcea­
ţă. Fiindcă toată lumea care a fost de faţă îşi dădea sea­
ma că dacă greşeala ar fi încadrată în prevederile legii,
ar descalifica pe toată viaţa pe vânătorul îmbătrânit in
zile şi în buna credinţă, cu toţii au trecut cu vederea
cazul.
Pentru astfel de cazuri şi în special pentru vânătorii
începători cred că legea ar trebui să dee posibilitatea Di-
recţiunei Economiei Vânatului, ca constatând lipsa de rea
credinţă, să poată sancţiona direct pe cel în cauză şi prin
aceasta să-1 scutească de rigorile legii.
N. Născu, Inginer silvic
IV.
Supra ocrotire
Se obicinueşte de unele Societăţi de vânătoare, cum
este şi Societatea Vânătorilor, din care fac şi eu parte,
să se decreteze întregul teren, unde Societatea îşi are
sediul, „teren de casă". Pe acest teren nu se vânează cu
anii, considerându-1 de un teren de pepinieră, cu scop
de a alimenta, spunem, cu iepuri toate celelalte terenuri
din jur.
Se pune întrebarea, dacă un astfel de procedeu de
a supra ocroti vânatul de iepuri, este o măsură raţiona­
lă şi în concordantă cu Legea de Vânătoare sau se pro­
cedează inconştient la degenerare şi deci la o distrugere
a vânatului de iepuri?
Se ştie, că iepurele nu are însuşirea de a emigra, de
a părăsi terenul unde a fost fătat. Chiar şi dacă azi
nu'l mai afli pe locul, unde l-ai găsit ieri, dar sigur se
află în aretul acelui loc. Iepurele nu este ca vânatul ma­
re, să-şi schimbe locul după cum se găseşte hrana din
belşug. El îşi are hrana lui pe tot timpul asigurată, în
W . STEDING s ŞTIUCA
Precaut şi bănuitor, atent în toate părţile, întocmai
ca vulpea în căutarea prăzii, un om se furişează prin pă­
durea peste care a căzut amurgul, în mână ţinând un
săculeţ cu pescuţi pentru momeală, sfori şi cârlige. îna­
inte de a se lăsa pe povârnişul care duce la părău, mai
priveşte odată împrejur şi dupăce s'a asigurat că este
singur şi nu-1 observă nimeni, îşi vede de undiţe.
Omul, în vârstă de treizeci şi mai bine de ani, poar­
tă haină verde, închisă, pantaloni breeches, ciorapi negri
şi cizme jumătate lungi. Din faţa lui uscată şi sbârcită,
peste care tronează o pălărie de vânător, verde şi unsu­
roasă, scânteiază doi ochi de vultur, şireţi şi ageri: e
braconierul vânător şi pescar, temut şi urît de toţi ţăranii
din partea l o c u l u i . . .
Se ştia ce făoea. Se ştia că pune curse pentru iepuri
şi lapini, că vânează căprioare şi face mai cu seamă pră­
păd printre lipanii, păstrăvii şi ştiucile păraelor. Numai
vulpea hu-i putea cădea în mâini. Deşi pripăşit aci de
pe alte meleaguri, cunoştea toată regiunea, mai bine de­
cât locuitorii băştinaşi. Bracona şi pescuia din poftă de
câştig şi sete după bani, dar şi din pasiune. Această pa­
siune îl ardea ca focul şi nu o putea stinge nici rachiul.
Nu cunoştea epoci de cruţare. Prindea păstrăvii cu mâna
şi nu dispreţuia nici ghilţurile pentru ştiucile în bătaie.
Corectitudinea era pentru el noţiune necunoscută şi to­
tuşi iubea cu pasiune pădurea şi apa. Iubea, în felul lui,
vânatul pe care-1 gâtuia fără scrupul, întocmai cum ştiu-
ca iubeşte libertatea şi cleanul, ce se svârcoleşte între
dinţii ei înfiorători.
Repede şi sigur lucrează braconierul pe malul apei.
El ştie locurile, unde se ţin peştii şi le cunoaşte obiceiu­
rile, pentrucă zilnic este la apă şi are ochi să vadă to­
tul. Modul, de care se foloseşte azi la pescuit, este pri­
mitiv, dar sigur. In cârlige de mărime mijlocie înfige
ca momeală peştişori morţi, iar sforile lungi le leagă de
aretul locului, unde se menţine. Şi chiar dacă iarna, din
lipsă de bună administrare a vânatului, nu i-se asigură,
nu roade pomii de pe alte terenuri din jur, ci numai din
aretul locului său obişnuit de trai.
Singura emigrare a iepurelui este pădurea în timp
de iarnă aspră, dar şi asta atâta timp, până ce vremea
nu revine mai moale.
El, iepurele deci nu emigrează şi astfel nici nu
populează alte terenuri şi astfel fiind, vânatul de iepuri,
depe terenurile aşa numite „de casă", cu scop de pepi­
nieră, este sortit să trăiască; cu vremea trecând, degene­
rează, iar produsul lui, tot degenerat este.
E legea firii, căreia nu se poate opune o măsură
contrară luată, de supra ocrotire, ci mai bine ar fi ve­
nită una de selecţionare.
Vânând, cade iepurele degenerat şi mai slab şi prin
faptul acesta se elimină focarul de plămădire degenerată,
rămânând stocul de vânat de iepuri mai viguroşi şi în
consecinţă şi producţia mai bună.
Inchipuiţi-vă, că pe un teren „de casă", nu se vâ­
nează 5—6 ani dearândul. Vom avea sigur, exemplare de
iepuri învechite, ramolite, neproducătoare sau producă­
toare degenerate.
Dacă o astfel de procedură de a supraocroti vânatul
de iepuri, ar fi o măsură salutară, s'ar fi sesizat şi Le­
gea de Vânătoare, care însă dispune obligator a lăsa nu­
mai o parte din tot terenul de vânătoarei ca teren de
ocrotire şi refugiu, unde iepurile să-şi aibă liniştea asi­
gurată, necesară pentru a se ocroti şi selecţiona.
Asemenea cazuri de supraocrotire a vânatului de
iepuri, prin luare de măsuri de a nu se vâna cu anii pe
terenuri „de casă", să fie sistate prin organele de inspec­
ţii şi control, pentru că prin asemenea exagerări în loc
să regenerăm — degenerăm, în loc să selecţionăm — ra­
molim.
losif R. Dobrin.
DIN LITERATURA STRĂINĂ
ramurile aninilor, ce se întind peste apă. Peştişorii prinşi
de curentul apei se învârtesc, joacă, se urcă, coboară: o
momeală irezistibilă, ce îndeamnă la muşcătură peştii
răpitori. El aşează undiţe în faţa şi după zăgazuri, în
băltoace mai adânci, peste tot unde socoteşte că este peş­
te şi unde se găsesc şi arbuşti potriviţi.
Căderea nopţii întrerupe lucrul făcut în ascuns, iar
un ceas mai târziu braconierul se furişează în s a t . . .
Nemişcaţi şi înfrăţiţi în fiinţa lor stau arborii şi ar­
buştii pe malul apei, ca fermecaţi şi văd în vis lumina
soarelui, pe când în adâncimea întunecoasă a apei peşti-
şorii-nadă execută dansul şerpuitor, săltăreţ, ca readuşi
la vieaţă nouă.
Când luna rece, de iarnă, răsare printre norii călă­
tori şi-şi aruncă lumina argintie în luciul apei, ştiuca
devine nerăbdătoare. In toţi nervii ei simte vraja nopţii
albe, este stăpânită de dorinţa vagabondajului şi de pof­
ta de mâncare, care o trezeşte din somnolenţă. Părăseşte
locul pe care-1 are de mult sub bradul doborît de furtună
şi alunecă în susul apei, căutând, instinctiv, ascunzişu­
rile. Deodată încremeneşte la rădăcina unui copac: un
lipan trecu fulgerător pe deasupra fundului nisipos al
apei şi dispare între ierburile verzi. Vede negru, de lă­
comie. Totuşi se stăpâneşte. Nu are rost să urmărească
prada, în goană. Ea a trecut peste primele experienţe şi
desamăgiri şi a învăţat cum poate obţine rezultat: să aş­
tepte, să pândească, iar în momentul dat să prindă bine
de gură şi să ţină strâns. Niciodată să nu dea drumul.
Dacă vine unul mai mare, mai puternic decât ea, atunci
trebue să se dea repede la o parte şi să se facă nevăzută.
Să muşte şi să ţină strâns — dar totdeauna cu precau-
ţiune, că nu tot ce luceşte este un lipan. De după fiecare
bolovan, la fiecare rădăcină de copac, din fiecare umbră
întunecoasă pândesc pericolul şi moartea cu dinţi mai
mari decât cei pe care îi are ea în gură. Aşa o ştiucă
 bătrână e unsă cu toate unsorile, e vicleană şi ştie ce
face.
Lumina lunii învălueşte chiciura de pe copaci, lică­
reşte enervant printre tufişuri şi plante de apă şi cade
din plin pe corpul peştelui întunecat. Umbre de purpură
se'nvârtesc şi se contopesc. Printre rădăcini uitate de
vremi, uscate şi strâmbate în chip grotesc, se mlădiază în
bătaia vântului pâpurişul învechit de ani.
Ştiuca măreşte' viteza. Stomacul sol cere de mân­
care.
Aici! După cotitura cea mare, cu vâltoarea în vâr­
tej, unde apa se frământă şi spumegă, unde în curmezi­
şul torentului s'a format o împletitură de uscături adu­
se de apă, liniştită şi ierburi putrede, pradă ademeni­
toare se'nvârte vioiu, cade înapoi obosită, ca un peşte
bolnav, purtat de apă. Ştiuca tremură de emoţie. Alu­
necă din umbră în umbră, tot mai aproape de prada a-
leasă, ca un jder înainte de a face săritura fatală.
Foame! Ochii galbeni scânteiază. Instinctul previ­
ne, prevede pericol: ştiuca totuşi dă ascultare celuilalt
imbold, care o sileşte să se repeadă asupra obiectului,
care a căpătat vieaţă, să-1 prindă dintr'o muşcătură.
Foame, ademenire, imbold — acestora nu se poate
opune nicio ştiucă. O plesnitură puternică cu coada — şi
gata: ştiuca este în cârlig, simte o mică durere în falca
de jos. Grăbindu-se din toate puterile în susul apei, este
oprită de ramura de anin, care se arcueşte şi o dă îna­
poi.
Ochii galbeni lucesc de spaimă, ca ochii unei pisici
burzuluite. Pasionată şi nestăpânită îşi scutură capui,
cu gura căscată de tot. Ramura, ce se arcueşte, o trage
în jos. Se smuceşte şi luptă, dar nu se poate elibera. îm­
proaşcă apa. In primul acces de nebunie, ştiuca se mun­
ceşte până la istovire. Rămâne atârnată in cârlig, ca
moartă şi luată de curent, se leagănă asemenea unui
peşte aşezat pentru momeală. îşi revine şi o cuprind din
nou furiile. Ramura de anin joacă în sus şi în jos. în­
treaga tufă se pune în mişcare şi prinde vieaţă. Dar
ştiuca rămâne prinsă, deşi cârligul nu s'a înfipt bine în
falca de jos, ci a găurit numai muşchii din regiunea lim­
bii.
Luna zâmbeşte, mare şi rotundă, printre norii fugari.
Un şoricel păşeşete mărunţel pe zăpada îngheţată; i-e sete,
vrea apă. Ramura de anin e plesnită de apă şi şoricelul
speriat dispare în gaura dela rădăcina copacului.
Ştiuca încearcă din nou să se desprindă. Trăeşte
cele mai chinuitoare ceasuri ale vieţii. Spaima în faţa
groazei, care n'o slăbeşte şi durerea pricinuită de cârli­
gul înfipt în limbă şi'n muşchii găuriţi, pe jumătate
rupţi, paralizează toată puterea ei de rezistenţă. In du­
rere, gura caută aer. Ochii galbeni, îndureraţi au altă
expresie: işi pierd agerimea răpitorului. Liniştită, sleită
de puteri şi resemnată se lasă în voia sorţii. Respiră
slab, iar curentul apei o întoarce cu burta'n sus.
O mierlă neagră se răscoleşte şi foşneşte în tufişul
umed de pe malul celălalt, unde se ridică maestos pere­
tele negru de brazi.
Apoi adoarme orice sgomot. Se aude numai bătaia
'liniştită a valurilor. Luna înoată într'un nor negru şi se
stinge, Departe latră un câine. Apa curge neobosită, iar
în copacii desgoliţi trosneşte gerul aprig.
Către dimineaţă, între noapte şi zi, omul nostru se
întoarce dela petrecere . . .
Satul rămâne în urma lui. Cu paşi nesiguri trece
podeţul de peste părău: dincolo începe împărăţia lui. In
mintea zăpăcită de alcool se trezeşte gândul, să vadă, dacă
nu s'a prins ceva în cârlige.
Deşi era aşa de beat, că deabia îl mai ţineau picioa­
rele înmuiate, totuşi se orientează şi după multă căută­
tură găseşte o undiţă, în care s'a agăţat un, biban de o
jumătate de funt.
O înjurătură. Bestia a înghiţit tot cârligul.
Apucă sfoara şi cu o smucitură trage cârligul, cu
stomac cu tot, prin gura deschisă a peştelui în convul-
siune. O sărăcie de o jumătate de funt, pentru el nu este
o pradă. înfuriat repede bibanul muribund în apă. Ştiu­
ca din săptămâna trecută, grea de şaptesprezece funii, a
fost o captură rentabilă.
Tot nemişcată, o răpitoare în lanţuri, ştiuca per­
sistă la locul său, cu capul îndreptat contra curentului.
Ea nu ştie ce-o ţine ţintuită pe loc, dar simte, că n'are
rost să se mai lupte cu necunoscutul. Adună puteri noui
şi . . . întâmple-se ce s'o întâmpla.
Dar nu s'a împăcat nici cu situaţia aceasta, de a
nu-şi putea ajuta. Apa a început să dea semnale de a-
larmă şi să anunţe un nou pericol. Bufniri înăbuşite cu­
tremură întreg ţărmul. Atunci se deşteaptă: aripioarele
încep să joace şi corpul i se contractă în forma unui arc.
Paşii vin mai aproape, tot mai aproape. Ştiuca stă
gata pentru săritură. Omul nostru nu găseşte sfoara,
înjurând, apucă câteva ramuri, le trage spre el, dar le
repede înapoi. In fine descopere ce-a căutat. Coboară, a-
lunecând de câteva ori pe pământul îngheţat, se întinde
mult peste apă, apucă sfoara între degete: în acest mo­
ment, ca din puşcă, se repede ştiuca, de sub mal şi cu
o puternică lovitură a cozii se lasă în adâncul vâltorii.
Această ultimă săritură, de frică şi desnădejde, a
unui peşte de nouă funţi, îi redă libertatea şi aruncă în
acelaşi timp, în apă, pe braconierul rămas fără sprijin
şi echilibru. Apa gheţoasă îl trezeşte îndată. Dă nebu­
neşte din picioare, .caută să se prindă de ramurile ce a-
târnă deasupra apei, se ţine cu putere de acestea. Acum
el este cel care pune în mişcare aninul. Cizmele grele şi
hainele pline de apă îl împiedecă în mişcări. Apa rece
îi taie răsuflarea şi-i îngheaţă sângele în vine. Mânile-i
scapă, curentul îl prinde şi deodată începe să urle, cum
om nu poate urla. Cârligul, din care a scăpat ştiuca, s'a
agăţat de pantalonii lui şi când el fu răpit de curentul
apei, cârligul i s'a înfipt adânc şi dureros în copsă.
Prin o întâmplare grotescă, braconierul rămâne agă­
ţat în propriul său cârlig şi răcneşte ca o vită.
Lupta e pe vieaţă şi pe moarte: îşi dă seama de i -
ceasta, când ajunge cu capul, de mai multe ori, sub apă.
La fiecare mişcare a piciorului, cârligul se afundă mai
puternic în carne, cauzând dureri îngrozitoare. Şi nimeni
nu-i împrejur, care să-i ajute. Numai strigătul batjocu-
ritor al unei pasări din pădure, răspunde la strigătul lui
după ajutor.
Braconierul înghite şi scuipă apă. Dă din mâini şi
încearcă să prindă ţărmul, dar ramura de care este legat
e nemilostivă şi se arcueşte înapoi. Sfoara groasă su­
portă atâta greutate. Mâna stângă, căutând sprijin, a-
pucă o ramură subţire, apoi se atârnă de ea şi cu dreap­
ta. Prin această manevră, apa îl bate la mal. Câteva
secunde poate primi aer şi în acelaş timp fuge dinaintea
ochilor imaginea întunecată a stării de inconştienţă.
Braconierul e un flăcău vânjos, care nu se lasă bă­
tut, dar când reuşeşte să rupă afurisita de ramură, de
care-i era atârnat piciorul şi să ajungă pe uscat, după
multă oboseală şi trudă, plângând şi afurisind, este a-
tât de istovit, încât rămâne lungit.
Niciodată n'a fost atât de aproape de moarte, ca
acuma. Cu ajutorul briceagului se desface de sfoară, Câr­
ligul însă rămâne înţepenit în muşchii piciorului şi rana
continuă să doară îngrozitor. Ajutor nu-i trebue; ştie să
se descurce singur.
Şchioapătă rău de tot, dinţii îi clănţăne în gură,
fiori reci îi străbate corpul. Astfel chinuit se îndreaptă
spre casă, bucuros că n'a întâlnit pe nimeni şi n'a fost
văzut în starea de plâns, în care se găsia.
O jumătate de sticlă de cognac îi dă puteri noui,
pentruca cu ajutorul unui cleşte, în înjurături continui,
să scoată cârligul din carnea sângerândă. Pentru primfi
dată în vieaţă lui a simţit acum, pe propriul său trup,
cât de bine îi poate merge unei ştiuci, care s'a prins în
cârlig şi moare în chinuri.
•
In vremea aceasta ştiuca înoată liberă şi nestinghe­
rită, în susul apei. Gura îi este sfârtecată, doi dinţi i-au
fost rupţi. De sub ochiul stâng îi atârnă, fâlfăind, o fâ­
şie ruptă din piele şi tot gâtlejul îi arde de durere.
Braconierul e tare amărît. Ştiuca este fericită, cum
numai o ştiucă poate fi: este liberă! Ea înoată cu miş­
cări domoale, dusă de apa care-i mângâie corpul, întoc­
mai ca o mamă ce-şi mângâie copilul drag. Dar foamea
revine cu puteri îndoite. Trecând pe lângă nişte ierburi,
dă peste o colonie de grindei, din care şi-1 alege pe cel
mai gras şi-1 înghite cu ferocitate ne mai pomenită.. .
Slăbită, ca după boală, dar mulţumită, se retrage la ve­
chiul ei loc., roteşte ochii galbeni, mistue în tihnă bucă-
tura grasă şi nu poate uita aventura din noaptea trecută,
avută cu braconierul, care era să fie plătită cu vieaţa,
şi-a lui, şi-a ei.
Traci. Dragoş Navrea,
 In vreme ce paginile aceste modeste prind for­
ma lor, în munci grele Neamul Românesc şilPa-
tria Română îşi tae cu voinţă îndârjită drumul
spre mântuire şi mărire.
Jug de dobitoace nu mai umileşte la pământ
fruntea acestui neam. Marele duşman, care ne-a
ciuntit fruntarele, ne-a dus la moarte lamura ti­
neretului şi a bărbaţilor nostru, şi ne-a stors, ne­
sătul, şi măduva din oase, e îngenunchiat şi ca
mâine va fi în ţărână.
Răcoros vânt de toamnă înviorează acum frun­
ţile ridicate. Aduce glasuri de fraţi scumpi.
Ne cheamă Clujul, ne cheamă Oradea, Sătma-
rul, Sighetul Maramureşului. N e chiamă Someşul
şi Crişurile, ne chiamă Călimanii, Ineul, Pietrosul»
Harghita, Biharia, Ţibleşul 1
Venim fraţilor î
Venim neuitat şi chinuit Ardeal?
Să-ţi sărutăm pământul sfânt, martirizat. Să fa­
cem dreaptă şi aspră judecată asupra celor ce te-
au pângărit.
Venim fraţilor?
In drum spre casă •
Nu am nici un „şef", care să se uite urât la mine.
dacă, dimineaţa, s a r întâmpla să întârziu. Bucurân-
du-mă de nepreţuita libertate, pe care ţi-o dă profe­
siunea de advocat, nu am nici ore de birou obligatoa­
re. Poate, că în afara maldărelor de dosare, care se
primenesc dar nu se termină, de pe masa mea de lu­
cru, tocmai această lipsă a unui „şef" şi a orelor ofi­
ciale, mă fac să fiu eu cel ce descue dimineaţa uşa,
şi tot eu să o încui, târziu, după ce colaboratorii mei
şi-au adunat lucrurile şi au plecat. Totuşi, oricât m'aş
grăbi dimineaţa, şi oricât de lung ar fi drumul dela
birou până la casa mea din marginea oraşului, nici
nu alerg, şi nici nu aleg calea cea mai scurtă.
Strada mea e tivită cu tei, — prelungirea ei va­
ra e umbrită de verdele-închis al castanilor sălbateci.
Trec apoi pe lângă un mic cimitir vechiu. Aici nu se
mai îngroapă oameni de foarte multă vreme. Pieta­
tea faţă de moşii ale căror nume e săpat pe unele
din pietre, a oprit să se taie aici străzi şi să se clă­
dească blocuri. Va veni şi vremea asta. Deocamdată
aici dispar mormintele şi crucile în iarbă şi în tuf ă-
rie. Copăceii, pe care i-au sădit oamenii odinioară
de strajă la mormântul celor dragi ai lor, au crescut
arbori mari. Brazi negri, platani trişti, stejari uriaşi
cu coaja crăpată de bogăţia sănătăţii şi a puterii, săl­
cii cu pletele plângând deasupra unor morminte la
care nu mai plânge nimenea. O pădurice încheiată
din fel de fel de arbori frumoşi.
De aici aş putea ieşi numai decât la linia tram­
vaiului — mândria orăşelului acestuia de provincie.
Dar în stânga se deschide ca un tunel cu bolta de
frunză, drumul prin parcul bătrân. Mă chiamă şi nu
mă pot împotrivi. Şi nici nu-mi grăbesc paşii.
Totdeauna găsesc în drumul meu căldura unui
lucru frumos, oricât de neînsemnat ar fi el. Câte o
tresărire din viaţa atât de puţin cunoscută, care îşi
împlineşte bucuriile şi tragediile în aceste oaze de
pădure, aruncate în pustiul pietrelor de oraş. Această
licărire poate porneşte din glasul sticleţilor, care cui­
băresc în tei, poate din sclipirea penelor de aur din
aripile lor harnice; o găsesc în dialogul perechilor de
grauri, care se înţeleg referitor la vre-o gravă pro­
blemă a gospodăriei lor din scorbura unui copac; e
de faţă şi în zborul năpraznic al porumbarului, care
virează hoţeşte printre copaci, ca să lovească pe ne­
ştiute porumbeii ce se soresc pe un coperiş; — naşte
de pretutindenea, alta, nouă.
Sara, când mă întorc spre casă, cotesc pe o stra­
dă îngustă. Aici a rămas uitat un petec de grădină,
cu arbori mari. Nu le văd decât coroanele, care se
ridică deasupra împrejmuirii unui zid înalt. De după
acel zid, în ceasurile de sară, primăvara şi vara por­
neşte cântecul melodios al unei mierle. Câteodată
mă opresc o clipă şi îl ascult; dar chiar dacă trec fă­
ră a zăbovi, am o încântare.
In primăvara trecută a fost ridicat un catarg pe
creasta coperişului unei case învecinate cu această
grădiniţă. Antenă de radio. In vârf o cruce de lemn,
aşezată orizontal, de care atârnă sârmele, ce prind
misterioasele unde. Mierla mea a luat obiceiul să se
aşeze sara pe careva braţ al acestei cruci, şi în dru­
mul meu spre casă o găsesc totdeauna, cântând. Se
vede, că ni se potrivesc ceasurile. Câteodată mă o-
presc, şi o ascult mai multişor.
Stă acolo desenată în tuş pe hârtia cerului. Si­
luetă sveltă, cu linii elegante, terminate în codiţă co­
chetă. Din depărtarea de unde o privesc, numai câteo­
dată mi se pare, că văd o uşoară mişcare laterală a
capului şi o tremurare a guşei.
Strofele cântecului urmează una după alta, fără
a se repetă. încep uneori în şuerat adânc şi trist de
ocarină, se ridică în spirale, ca să se piardă în firi­
celul subţire al unei strune de argint. De altădată
izbucnesc fără de veste în şuerat voinicesc, apoi joa­
că asemenea undei unui părău de munte ca să se stin­
gă în dulceaţa unui suspin.
In tristeţea acestei strofe nu poate să fie decât
oglindirea soarelui care se coboară trudit după dea­
lurile, pe care le vede mierla din turnul ei. Gânguri-
tul şoptit, care o stăpâneşte pe cealaltă nu poate să
fie decât tremurarea unui gând şi a unei simţiri gin-
gaşe, îndreptată spre tovarăşa, care încălzeşte via­
ţa în cele patru ouşoare pestriţe din cuibul ascuns
undeva în grădiniţa de alături, Şueratul haiducesc a-
runcă în lume semeţia celui, căruia nu-i pasă de vin-
dereul care bate aierul în loc şi ţipă ascuţit în graiul
lui. Notele, care se urcă tot mai involte, voind parcă
să umple lumea, până în cerul azuriu pe care s'au
trezit ochii primelor stele, nu pot fi decât slava Celui
slăvit de toate făpturile mâinildr L u i . . .
O femee cu păr roşcat, şi cu ochi obosiţi deasu­
pra obrajilor rumeniţi, deschide o fereastră. Năpă­
deşte ca din spărtura unui zăgaz puvoiul de glasuri,
adunate din văzduh de sârmele dela picioarele mier­
lei. Frânturile, care se desprind din pocnete şi hâ-
răială, vestesc bucuria unei izbânzi, ridicată pe gră­
mada câtorva zeci de mii de cadavre. N e repetă, nu
cumva să uităm, marele succes al raidului de ieri, de
pe urma căruia fumegă încă ruinele, şi mamele îşi
desgroapă cu unghiile copiii morţi subt dărâmături.
Chiue bucuria unei unelte noui a morţii, şi urlă ră­
guşit ameninţarea răzbunării de mâine.
Pe 'deasupra cămăşii noastre de aier, prin golul
care umple imensitatea depărtării dintre aştrii, se
grăbesc să vină ca fulgerul, din toate unghiurile pă­
mântului undele nesimţite. Se împiedecă şi în firele
acestei antene, aleargă pe ele la vale, se încâlcesc şi
fierb în cutia plină de şuruburi, discuri, bobine şi be­
curi, — şi vestesc grăbite, cu ce minunat prăpăd şi
cu ce alese suferinţe au reuşit oamenii să-şi dove­
dească înălţarea lor deasupra dobitoacelor.
In vârful catargului, siluetă ştearsă, abea des­
prinsă acum din pânza cerului ce s'a întunecat, mier­
la cântă dragoste şi mărire, laudă frumuseţea acestei
lumi, pe care nu a reuşit încă omul să o ridice cu
totul din primitivul zilelor Facerei.
Când trec pe lângă cimitirul vechiu spre casă,
se tângueşte în taina lui o buhă. Licuricii au aprins
luminiţe la căpătâiul celor împăcaţi în uitare.
O stea porneşte din nemărginire şi trage o sabie
de foc spre pământul nostru. Asemenea semne ce­
reşti îţi arată, că gândul pe care îl ai în acea frântu­
ră de clipă, e unul bun şi drept.
Eu mă gândeam cu drag, la păsări, la gândaci,
la ierburi, la c o p a c i . . .
Nemo
De unde cunoaşte cioara vânătorul?
Increstez în coloanele ospitaliere ale Revistei
„Carpaţii" o chestiune pe cât de simplă la aparenţă
pe atât de interesantă.
A m observat că cioara — corvus cornix, — cu­
noaşte foarte bine şi în orice împrejurare pe vână­
tor şi chiar îl distinge cu precizie dintre mulţi alţi
trecători, ferindu-se cu dibăcie din calea lui.
Această experienţă o fac mereu din anii copi­
lăriei, când cu flobertul tatălui meu încercam să
apropii ciorile de prin grădină.
Nu mă puteam apropia de ele sub nici o formă
când eram cu puşca. Erau atente şi iscoditoare, încât
nu era posibil să iau vreuna la ochi.
Constatarea aceasta se repetă şi în zilele de azi,
când mi-se pare că ciorile sunt mult mai înţelepte
decât altă dată. înarmat cu puşca nu te poţi apro­
pia de aceste paseri afurisite.
Cioara nu se lasă înşelată mai ales de apariţii
omeneşti, cari poartă în spate sau în mână puşca
ucigătoare. Cunoaşte prea bine acest instrument uci­
gaş şi pe vânător,
Afirmaţiunile le întăresc şi cu următoarele fapte
recente. Trebuind să-mi împuşc stocul de zece ciori
am ieşit în acest scop în jurul oraşului într'o regiune
cu plopi şi arini pe marginea râului. Nici nu apăru­
sem bine în regiune şi ciorile începuseră să dea sem­
ne de nelinişte. Unele se apropiau chiar de mine în
zbor, cârâind a primejdie. Fără să le dau vre'o a-
tenţie am trecut nepăsător şirul plopilor cu inten-
ţiunea de a le deruta. Indepărtându-mă, în familia
ciorilor se zărea că iar e linişte.
Ajuns la capătul plopilor am găsit un băiat cu
vite la păşune şi l-am rugat să îndrume vitele în
spre plopi, iar eu mă ţineam după ele cu puşca ca­
muflată la spate.
Ciorile au observat mişcarea şi mă iscodeau din
vârful plopilor. Nu le priveam însă şi mereu îl în­
trebam pe băiat să-mi spună cum se comportă.
Unele dintre ele se ridicau pe măsură ce ne a-
propiam, altele zburau din plop în plop tot înainte
fără ca să le pot apropia- A m rămas apoi în urmă
şi am trimis numai copilul cu vitele înainte. Nici una
dintre ciori nu-i avea grija. Toate se întorceau ner­
voase la locul unde mă oprisem, însă la distanţă a-
preciabilă. Nu mi-a fost cu putinţă să pot trage vre­
un foc.
Intrigat de aceasta, mi-am lăsat puşca în iarbă şi
am încercat să mă apropii, Eram însă şi aşa recu-
noscut şi ocolit.
Pe drumul plopilor treceau mereu, cară, vite,
oameni de toiate categoriile, ciorile însă nu se alar­
mau. Mereu atente la mine nu-mi dădeau răgaz să
mă mişc pe teren şi să le trimit nişte alice ucigă­
toare.
Am rămas astfel fără picioare de cioară în ziua
aceea.
Faptele relatate mai sus se repetă ori de câte ori
vânătorul apare cu puşca pe teren.
Ciorile îl cunosc dela mare distanţă şi se fe­
resc conştiente din. calea lui.
Orice stratagemă întrebuinţată este uşor des­
coperită. Este rară ocazia când poţi împuşca o ast­
fel de cioară cu apropiatul.
După toate aceste constatări se naşte acum în­
trebarea; de unde cunosc ciorile aşa de bine pe vâ­
nător.
De ce nu-1 văd vânător şi pe ţăranul care trece
cu uneltele în spate la lucrul câmpului sau pe alţi tre­
cători cari hoinăresc pe întinsul câmpului.
Răspunsul e simplu. Cioara gri = corvus cornix,
este o pasăre isteaţă şi înţelegătoare a primei diilor ce
o pasc, din care motiv e iscoditoare şi grijulie. Ea
cunoaşte puşca şi pe vânător cu o certitudine care
uimeşte. De aceea se împuşcă foarte greu la apropiat.
Mai sigur o împuşti din mersul căruţei, dintr'un loc
ascuns sau în timpul aratului primăvara când se ţine
pe urma plugului pe ogoare,
Toiate ciorile pe cari le-am capturat, le-am do-
borit din mersul căruţei sau din coridorul casei unde
eram bine camuflat.
Camarazii vânători cu experienţă mai multă au
cuvântul.
Dr. loan V. Todea
magistrat, Orăştie.
Expertul
Pe la mijlocul lui Iulie
nişte avioane americane, au
lăpădat — nu putem şti, de
ce — două bombe deasupra
unei păduri din hotarul comu­
nei Coraereva, din judeţul Se-
vcrin. Bombele nu au făcut
explozie, şi au rămas înfipte
în pământul moale. S'a prins
de veste, a ieşit satul întreg
să vadă minunea. Jandarmii
şi-au făcut datoria, au ţinut
lumea departe de cuiburile de
oţel, în care pândeşte haină
moartea, apoi au improvizat,
din lemne tăiate în grabă un
ocol larg împrejurul locului
primejdios. Şi au dat porun­
ca: nimenea să nu se apro­
pie, — a doua zi va veni o
comisie de oameni pricepuţi
şi învăţaţi în asemenea meş­
teşug cu punerea capului, şi
vor demonta drăceştile instru­
mente. O f ! blăstămatii de purici.
A doua zi au şi sosit specialiştii, cu uneltele lor
speciale şi a pornit un convoi întreg spre locul ope­ In ziua de 4 August 1944, pe la orele 6 dimi­
raţiei. Lumea a rămas la distanţa cerută de pruden­ neaţa, treceam prin pădurea R. spre un post de co­
ţă, specialiştii s'au apropiat cu precauţiunile cuvenite. mandă, unde trebuia să execut un ordin. Pădurea e
Când colo. . . bombele demontate şi goale. Ex­ în linia frontului, între infanterie şi poziţiile de arti­
plozivul dispăruse din ele, până la ultimul gram.
lerie. Deodată văd, că trece prin faţa mea ca o să­
Consternare! Cele mai sălbatece combinaţii au
geată un căprior. M'am oprit, nevoind să dau crezare
luat forma certitudinilor. Paraşutişti, complici, spi­
oni . . . ochilor, mai ales, că după cum auzisem, prin partea
Cercetările au pornit numaidecât, cu toată ener­ locului nu erau căprioare, nici chiar în vremile de
gia. Şi cu un rezultat rapid şi senzaţional. S'a găsit linişte.
făptuitorul, şi s'a găsit şi explozivul în două oale de Pentru a mă controla, dacă nu cumva am fost
pământ, îngropate în grădina criminalului: un ţăran
din sat. victima unei erori optice, am cercetat locul pe unde
A fost de sigur luat în „deaproape cercetare" şi a trecut vedenia. Nu pioase de mult, totuşi în col­
învârtit pe toate laturile, să descopere tovarăşi, le­ bul drumului peste care a trecut, am recunoscut lim­
gături, ţeluri. Ţăranul nostru a răbdat cât a răbdat, pede urmele de căprior. Tiparul caracteristic, şi deci
apoi a făcut ,,murturisiri complete". In două cuvinte: dovada materială, era de faţă.
,,Mis pescar . . . " . Apoi, am auzit dela diferiţi camarazi, că şi ei
Şi apoi a explicat, cât de anevoios este să pro­ au văzut acest căprior, tot prin acele locuri.
curi azi „material", şi cum s'a gândit el, că în acele
bombe care pot nărui case întregi, ce minunată di­ Pentru a mă convinge cu desăvârşire, că acel cu­
namită poate să fie! îşi poate agonisi trebuinţa pe rios căprior sălăşlueşte acolo, peste câteva zile m'am
vre-o doi ani! dus din nou la locul unde îl văzusem întâi. A m găsit
— Bine, măi nenorocitule, — dar nu ştiai că pot locul unde a zăcut. Păşind prin pădure mai depar­
să facă explozie? Astea pot fi demontate numai de te, aud foşnind printre copaci. Era el! L-am zărit
oameni pricepuţi, cu scule anume. Cum le-ai de­
montat? dispărând din nou.
— Cu cleşte şi cu ciocan, domnule. Dacă ai ochi, Mirarea mea e mare, fiindcă pe aici bubue tu­
vezi unde au meşteşugul lor. . . Şi-apoi, suntem învă­ nul fără încetare, iar la câteva sute de metri pârăesc
ţaţi noi cu lucruri d'astea . . . Noi, pescarii... necontenit mitralierele bravilor noştri infanterişti.
S.
Cât am putut constata, din clipele, cât l-am ză­
Ţap pe front rit, ţapul avea coarne frumoase, bine desvoltate.
A m intervenit la regimentul meu, pentru a se da
Pare lucru curios, să vezi între infanterie şi ar­ ordin, ca să fie cruţat acest tovarăş curios al nostru.
tilerie un căprior, care a ales ca loc de viaţă sau a ră­ Sperez că ordinul va fi respectat.
mas să trăiască tocmai în un asemenea teren, prea
puţin . . . liniştit. At. Atanasiu

Numărul de faţă el revistei noastre părăseşte maşinile
tipografiei la termenul obişnuit, 12 & lunei. Din cauza greu­
tăţilor de transport inerente împrejurărilor din aceste zile,
revista va fi predată poştei treptat, pe măsura în care va fi
asigurată ducerea ei în diferitele regiuni ale Ţării.
Cititorii noştrii, aceşti prieteni buni şi statornici, vor în­
ţelege cauza întârzierii şi vor ierta. „CARPATII"
* # *
Am primit, intr'o bruşură îngrijit editată, darea de
seamă a Consiliului de Administraţiune al societăţii de
vânătoare „Pelicanul" din Bucureşti, pe anii 1939/43. In
coloanele revistei noastre ne-am ocupat de mai multe ori
de această distinsă societate^,de vânătoare, şi am avut
ocaziunea să constatăm de atâtea ori, atât structura ei
sănătoasă, cât şi principiile de nobleţă şi corectitate vâ-
nătorească, care o străbat.
Din actuala dare de seamă spicuim unele date, care
caracterizează şi de data aceasta societatea.
A fost întemeiată în 1921, de un modest grup de mo­
deşti funcţionari şi meseriaşi din cartierul Obor. Azi are
700 membrii, şi terene de vânătoare în întindere totală de
peste 300.000 hectare, în întreg cuprinsul Munteniei. Ma­
rele număr de membri şi această mare întindere a dome­
niului vânătoresc deţinut, a necesitat înfiinţarea a trei
filiale, în oraşul Râmnicul Sărat, apoi în comuna Apos-
tolache şi în comuna Fierbinţi.
In anul 1942 venitele au fost Lei 852.677, cheltuelile
Lei 477.153, rezultând deci un excedent de Lei 375.524.
In interyalul dintre 1 Ianuarie 1943 până la 26 Iuiie
1943 venitele au fost Lei 561.414, plăţile Lei 545.670, pre­
zentând un excedent de Lei 15.744.
La 31 Martie 1944 averea societăţii se cifrează la Lei
834.959.
Cotizaţia anuală e de Lei 3.000. Societatea a decis,
ca membrii, mici funcţionari şi meseriaşi, avariaţi de bom­
bardamente, care nu au alt venit decât cel din salariu
sau meserie, să fie scutiţi de plata cotizaţiei pe anul
1944/1945.
Societatea pune mare grije pe stârpirea braconajului
şi controlul răpitoarelor. Pentru a ajunge scopul în acea­
stă privinţă proiectează o federalizare cu societăţile în­
vecinate, putându-se astfel mai util şi cu mai puţine chel­
tuieli face paza.
Societatea a luat parte însemnată la întemeierea
„Societăţii pentru creşterea şi selecţionarea câinilor de
vânătoare", care voeşte să-şi înceapă în curând activi­
tatea.
Din bugetul societăţii extragem: Cotizaţii: 1.500.000
Lei. Arenzi 300.000 Lei. Pază, etc. 750.000 Lei.
Societatea e condusă de un select Consiliul de admi­
nistraţiune subt conducerea Dlui Mircea Heliade Rădu-
lescu.
* #*
Comunic mai jos rezultatul vânătoresc, obţinut în
cursul anului 1943/44 de către membrii Societăţii de Vâ­
nătoare „Hubertus" din Orăştie: Lupi 5, vulpi 50, pisici
2, dihori 7, nevâstuici 7, viezuri 1, căpriori 3, iepuri 262,
prepeliţe 5, sitari 5, raţe 29, porumbei 5, ulii găinilor 28,
ereţi 4, şoimi 6, şorecari 3, bufniţe 3, ciori gri 296, coţo­
fene 61, gaiţe 21. S'au mai împuşcat apoi pe revirele so­
cietăţii un număr de 61 câini şi 38 pisici vagabonde.
Mai menţionez că vânătoarea potârnichilor a fost
oprită pe anii 1942/43 şi 1943/44 de către Comitetul de con­
ducere al societăţii, numărul acestui vânat aripat fiind
în descreştere.
Dr. Ion V. Todea, magistrat
Orăştie
* *#
Prin Decizia Ministerială nr. 2772 din 3 August 1944,
dl Dumitru Popescu, Grefier la Tribunalul Muscel, a fost
numit Inspector de Vânătoare al Plăşii C. Lung, judeţul
Muscel, în locul d-lui Constantin Diaconescu.
* •*
Prin sentinţa judecătorească Nr. 107 a Tribunalului
Putna s'a acordat personalitate juridică Soc. de Vână­
toare „Căprioara" din Mărăşeşti-Putna cu următorul co­
mitet: Ing. Toma Fulger Preşedinte, Virgil Popescu, Va-
sile Rusu, Gheorghe Păvălucă şi Uie Grigoraş membrii,
Petrică Anghel şi Anghel David, Cenzori.
# • #
Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, a mai acordat
următoarele premii:
Lei 15.000: d-lui Plutonier Jandarm D. Dinu, Şeful
Postului de Jand. Gurbediu (Bihor); pentru descoperirea
unui caz de ucidere ilegală a unui cerb;
Lei 15.000: d-lui Plut. Jand. Aristide Cărămizoiu, dela
Postul de Jandarmi Fărcaşa, judeţul Neamţ, pentru des­
coperire unui caz de ucidere ilegală a unei ciute;
Lei 10.000: Brigadierului Socaciu Gh. din Corpul Po­
liţiei de Vânătoare, pentru descoperirea unui caz de uci­
dere ilegală a unei capre negre;
Lei 5.000: d-lui Plut. Jand. Ciobanu Ion, dela Postul
de Jandarmi Beliu (Bihor) pentru descoperirea unui caz
de ucidere ilegală a unui cerb lopătar;
Lei 5.000: d-lui Plut. Jand. Dumitru Vişoi, Şeful Pos­
tului de Jand. Miersig (Bihor), pentru descoperirea unui
caz de ucidere ilegală a unui cerb lopătar.
* #*
Prin Decizia Ministerială nr. 2775/3 August 1944, s'a
revenit asupra Deciziilor de numire a d-lorr Ion Pătraşcu,
Inspector de Vânătoare, onorific, al Plăşii Drăgăneşti
(Vlaşca) şi Traian I. Ionescu, Inspector de Vânătoare, o-
norific, al Plăşii Vida (Vlaşca).
Prin aceiaşi Decizie au fost delegaţi în posturile sus­
menţionate, d-nii: Gh. Constantinescu, Inspector de Vâ­
nătoare, onorific, al Plăşii Giurgiu (Vlaşca), pentru Plasa
Drăgăneşti şi Ion Graţianu, Inspector de Vânătoare, ono­
rific, al Plăşii Siliştea, pentru Plasa Vida.
Prin Decizia Ministerială Nr. 3674 din 28 August
1944, dl Pavel Ursu, din Făgăraş, a fost numit Inspector
de vânătoare, onorific, al Plăşii Făgăraş (Făgăraş), în
locul" d-lui Mircea Derlosea, demisionat.
** *
Este delicioasă dulceaţa de cireşe amare şi mie îmi
place foarte mult.
In părţile acestea e destul de greu să găseşti cireşe
amare deoarece cireşii înfloresc de timpuriu, după câteva
zile frumoase de primăvară, iar la munte îngheţurile târ­
zii sunt destul de dese din care cauză trec 2—3 ani fără
recoltă.
Intr'una din zilele acestei primăveri hoinărind pirin
pădurile din prejurimi, într'o vale ascunsă am descope­
rit 2 cireşi frumoşi, în plină maturitate, plasaţi lângă
stejari puternici, sub ocrotirea cărora au putut să se des-
voalte aşa de bine.
Nu-i descopeream dacă nu -erau total albi de mul­
tele flori ce aveau.
M'am delectat în ei multă vreme, am odihnit sub
ei, prelungind popasul până când timpul mi-a permis.
Mi-am notat bine locul, căci erau bine ascunşi, am
mai făcut şi un proect ca la vară să, fac o surpriză soţiei
mele cu cireşe amare, fiind mare meşteră în pregătirea
dulceţilor.
Timpurile de azi nu prea te lasă să te gândeşti mult
la plăceri, aşa că am uitat surpriza proectată. In unile
din zilele acestea întorcându-mă acasă găsesc dulceaţă
de cireşe amare proaspătă. Mi-am adus astfel aminte şi
de cireşii m e i . . . şi într'o după masă mai liberă am făcut
o plimbare până la ei.
Am avut o foarte dureroasă surpriză: i-am găsit pe
amândoi' tăiaţi de vre'o câteva zile şi încărcaţi încă cu
zeci de kgr. de cireşe. Nu pot califica fapta aceasta decât
de crimă ordinară.
Dar mă întreb unde este paza pădurilor? căci până
azi nici o măsură nu s'a luat, deşi de atunci au trecut
câteva săptămâni.
Fără nici un pic de maliţie, împrejurarea mă obligă
să-mi amintesc de discuţii, ba chiar pretenz.iuni afirmate
în articole apărute în revista „Carpaţii", ca întreagă eco­
nomia vânatului sa fie trecută asupra organelor silvice.
Dumitru Urzică