5.

Copilul şi lupul

Aflîndu-se la adăpost pe o stîncă înaltă, un copil observă un lup

trecînd pe o cărare din jos. Atunci începu să-l ia la mişto şi să
arunce cu pietricele în el.

Lupul se opri brusc din drumul său şi îi spuse: "Nechibzuitule! Să

nu crezi că nu pot să pun gheara pe tine. Ceea ce mă pune pe
gînduri, nu sunt miştocăriile tale, ci locul pe care stai!"

6. Uliul şi porumbeii
Unii porumbei trăiau de mult timp sub ameninţarea unui uliu, dar
atît timp cît erau cu ochii-n patru şi stăteau aproape de casa lor,
reuşeau să deturneze cu succes atacurile duşmanului lor.

Văzând că nu-i merg treburile, uliul se gândi la o strategie mai

înţeleaptă:

"De ce", îi întrebă el odată "vreţi să trăiţi toată viaţa cu frica în

sînge, cînd aş putea să vă apăr de orice atac al gaielor şi al
şoimilor? Tot ce aveţi de făcut e să mă faceţi rege peste voi, şi eu
nu o să vă mai tulbur viaţa."

Crezînd în promisiunile lui, porumbeii îl făcură pe uliu regele lor.

Dar nu după mult timp el începu să se poarte ca un rege mâncînd
cîte un porumbel pe zi.

"Ne conduce corect," spuse un biet porumbel care-i venea rîndul.

Unele uşurări sunt mai rele decât boala însăşi.

7. Vulturul şi vulpea
Un vultur şi o vulpe trăiau de mult timp într-o bună vecinătate.
Cuibul vulturului era în vîrful unui copac înalt iar vizuina vulpii
era jos.

Într-o zi, în timp ce vulpea era plecată de la vizuină, se întîmplă că

vulturul nu găsi hrană pentru puii lui. Aşa că vulturul se năpusti
la vizuina vulpii şi înhăţă unul din puii vulpii. Îl duse la cuibul său
crezînd că dacă îşi are cuibul cocoţat sus în copac e la adăpost de
răzbunarea vulpii.

Tocmai când vulturul era gata să-l sfîşie pe micuţul pui de vulpe
pentru a-l da hrana puilor săi, vulpea veni acasă. Ea se rugă mult
timp de vultur să-i înapoieze puiul. Dar degeaba.

Atunci se duse la un altar de pe un cîmp alăturat şi apucă o torţă

care era aprinsă pentru sacrificarea unei capre. Apoi se întoarse
înapoi şi puse foc la rădăcina copacului.

Vulturul îşi simţi penele în pericol şi puii la un pas de a fi arşi, şi

atunci duse înapoi acasă pe puiul de vulpe.

Un tiran va avea zile fripte de la cei cărora le-a înfipt cuţitul în

rană.

8. Băiatul şi scorpionul
Un băiat era la prins lăcuste pe un zid, şi deja prinsese multe când
era cît pe ce să pună mâna pe un scorpion. Îl confundase cu
celelalte lăcuste.

Exact cînd întinse mâna să-l apuce, scorpionul scoase acul şi-i
spuse: "Hai, încearcă numai, şi o să mă pierzi nu numai pe mine,
dar toate lăcustele tale se duc pe apa Sîmbetei."

9. Vulpea şi capra

O vulpe căzu într-o fîntînă şi nu mai reuşi să iasă cu nici un chip.

După un timp, veni o capră însetată. Văzînd-o pe vulpe în fîntînă,
o întrebă dacă acolo apa e bună şi dacă este îndeajuns.

Prefăcîndu-se că nu-i cu coada în groapă, vulpea îi spuse:

"Prietene, vino aici jos. Apa e atât de bună încât nu mă îndur să
beau numai eu. Pe lîngă asta, aici e apă din belşug." Când auzi
asta, capra se aruncă în fîntînă să-şi potolească setea. După ce
capra îşi umplu burta cu apă, vulpea îi spuse: "Am un plan ca să
ieşim amîndoi din fântână."

"Dacă îţi pui labele din faţă pe zidul fîntînii şi îţi apleci capul, eu o
să mă sui pe tine, o să ies de aici şi apoi o să te ajut şi pe tine să
ieşi." Capra încuviinţă imediat şi vulpea se sui pe spatele ei, se
propti de coarnele ei şi într-o clipeală ieşi din groapă."

După ce se văzu cu sacii în căruţă, vulpea îşi luă tălpăşiţa cât putu
de repede. Între timp, capra crăpa de ciudă că vulpea a tras-o pe
sfoară. Vulpea se întoarse şi îi spuse caprei mîhnite: "Dacă ai avea
în cap atît creier pe cît îţi este barba de lungă, nu te-ai fi băgat în
groapă fără să ştii cum să ieşi de aici. Îmi pare rău că nu mai pot
sta cu tine, dar am programate nişte întâlniri de afaceri."

Pune-ţi mintea la contribuţie înainte să sari cu capul înainte.