47.

Iepurele şi copoiul
Un copoi sperie un iepure dintr-un tufiş şi alergă după el o bucată de drum,
dar iepurele fugi mai tare şi scăpă. Un căprar, care se întâmplă să treacă pe
acolo, îl luă în râs că i-a putut să-i scape un sfrijit de iepure.
"Tu uiţi", îi răspunse copoiul "că una e să alergi după cină şi alta-i să alergi
pentru viaţa ta."

50. Leul şi şoarecele

Un leu dormea în bârlogul lui, când, din greşeală, un şoarece trecu peste
nasul felinei şi-o trezi din somn. Leul înhăţă mica creatură speriată cu laba lui.
Era cât pe-aci să-l zdrobească când şoricelul începu să ceară milă, spunând că
el nu a vrut deloc să-l supere pe leu. Mai mult, şoricelul izbuti să-l convingă
pe leu să nu-şi mânjească labele lui de felină cu o pradă aşa de neînsemnată.
Zâmbind la zbaterile micului său prizonier, leul îi dădu drumul cu
generozitate.
Acum, la puţin timp după această întîmplare leul, în timp ce hoinărea prin
pădure în căutarea prăzii, fu prins în plasele întinse de vânători. Fiind încîlcit
în mreajă, fără speranţă de scăpare, leul scoase un muget care făcu să răsune
toată pădurea. Recunoscînd vocea celui care l-a cruţat de la moarte, şoarecul
alergă spre locul cu pricina, şi fără mult zgomot roase nodurile plasei în care
era prins leul.
În scurt timp, el eliberă nobila felină şi astfel o convinse că gesturile de
bunătate arareori se pierd şi că, oricât de neînsemnată ar fi o fiinţă, poate să
răsplătească binele care i s-a făcut.
Prietenii neînsemnaţi pot să devină mari prieteni.
51.