29.

Câinele de casă şi lupul

Se întâmplă ca un lup jigărit şi flămând să întâlnească un câine dolofan, bine
hrănit într-o noapte cu lună plină. După schimbarea complimentelor de
rigoare, lupul întrebă: "Prietene, cum se face că tu arăţi aşa de cochet? Tu ai
hrană la discreţie, în timp ce eu ma chinui să-mi duc zlele şi abia rezist să nu
mor de foame!"
"Bine", îi răspunse câinele, "dacă vrei s-o duci aşa bine cum o duc eu, trebuie
să te porţi aşa cum mă port eu."
"Şi cum e asta?" întrebă lupul.
"Tu trebuie doar să faci de pază la casa stăpânului" spuse câinele "şi să-i ţii pe
hoţi departe în timpul nopţii."
"Mi-ar plăcea să mă îndeletnicesc cu asta", răspunse lupul. "Am trecut
printr-o perioadă grea. Viaţa în pădure îi o corvoadă, din pricina ploii, a
frigului. Să am un acoperiş deasupra capului şi mâncare din belşug, pentru
asta merită să shimb foaia."
"Bine", spuse câinele, "tot ce ai de făcut e să mă urmezi."
"În timp ce mergeau unul lângă altul, lupul observă un semn pe gâtul
câinelui, şi cum era tare curios din fire, îl întrebă cum de are acest semn.
"Uuuuf!" răspuse câinele "E o nimica."
"Bine, atunci, spune-mi" insistă lupul.
"E un fleac" spuse câinele "A ajuns acolo probabil de la zgarda care ţinea
lanţul.
"Lanţul", strigă lupul buimăcit. "Vrei să spui că tu nu poţi să hoinăreşti unde
şi cum vrei?"
"Nu chiar", răspunse câinele. "Stai să vezi. Se spune despre mine că sunt
destul de fioros. Aşa că uneori ei mă ţin legat în timpul zilei, dar îţi spun pe
bune că noaptea pot să umblu pe unde vreau eu. Şi stăpânul chiar îmi dă
mâncare din farfuria lui şi slujitorii lui mă alintă cu dulciuri. Îţi spun, sunt
foarte bine văzut acolo. Ei bine, şi ce vrei tu să spui? Încotro, frăţioare?
"Pa, pa", prietene. "Eşti binevenit în micul tău palat, dar pentru mine o coajă
de pâine uscată în liberatate face de miliarde de ori mai mult decât să fii un
rege cu lanţul la gât."