23.

Vulpea şi leul
O vulpe nu mai văzu niciodată în viaţa ei un leu, şi când întîlni
pentru prima dată unul, era cât pe-aci să moară de frică. Când îl
văzu a doua oară, îi fu iar frică, dar reuşi să-şi stăpînească teama.
Când îl văzu pentru a treia oară, se simţi atât de încurajată încât se
îndreptă spre el şi începu să aibă o discuţie amicală cu el.

Prea multa familiaritate te face să te tragi de şireturi.

24. Roţile scârţâitoare

În timp ce unii boi trăgeau o căruţă pe un drum bolovănos, roţile
începură să scîrţîie şi să facă un zgomot asurzitor. Căruţaşul strigă
către car: "Nemernicule! De ce te vaieţi când aceste animale care
duc tot greul trag fără să murmure?"

Cei care se plâng în gura mare nu sunt întocmai cei care suferă
cel mai mult.

25. Broasca şi boul

Un bou păştea într-o luncă mlăştinoasă când, din greşeală, puse

piciorul pe o adunătură de broscoi tineri şi era la un mm de a-i
strivi pe toţi.
Unul care reuşi să scape, o zbughi şi îi spuse mamei sale veştile
îngrozitoare:

"Mamă", spuse el "a fost o fiară, o fiară cu patru picioare, care făcu
asta!"
Mama, care era cam prostuţă crezu că putea ea să se facă la fel de
mare: "Cât de mare? Era aşa de mare? întrebă ea şi se umflă cât
putu.
"Oh", spuse micuţul "era mult mai mare."
"Bine, mai mare de atât?" ţipă ea, umflându-se cât o ţinu puterile.
"Cum să nu, mamă", îi răspunse el "şi mă tem că te vei sparge
încercând să ajungi jumătate cât ea."

Fiind luată peste picior pentru cât de mică era, broasca natângă
mai încercă odată până reuşi să se spargă şi să se risipească în aer."

Nu toţi proştii pot să ajungă atât de sus pe cât îi duce capul lor.

26. Ţăranul şi şarpele

Întorcîndu-se spre casă, într-o zi de iarnă, un ţăran găsi un şarpe

întins sub un gard, pe jumătate îngheţat. Fiindu-i milă de bietul
animal, îl luă în braţe şi, când ajunse acasă, îl puse pe cuptor să se
încălzească.

Cum şarpele îşi reveni din pricina căldurii sobei, începu să atace
nevasta şi copii. Auzind strigătele lor, ţăranul, a cărui milă îl
salvase pe şarpe, se năpusti în cameră şi îl zdrobi pe şarpe cu
toporul.

Bunătatea arătată pentru porci te duce la groapă.

27. Leul şi vulpea

O vulpe încuviinţă să lucreze pentru leu ca slujbaş, şi pentru un

timp, fiecare îşi respectă rolurile potrivit cu statutul şi rolul său.
Vulpea obişnuia să ochească prada, iar leul să o urmărească şi să o
înşface.

În curând vulpea deveni invidioasă pe leu, care îşi făcea desăvârşit

treaba. Crezând că e la fel de bună ca stăpânul ei, vulpea îşi puse
în gând nu doar să ochească prada, dar să şi o prindă de una
singură. Următoarea zi, când fu cât pe-aci să înşface un miel dintr-
un ţarc, îi ieşiră în faţă un vânător şi copoii lui şi ei făcură rost de o
pradă bună pentru acea zi.

În viaţă vezi-ţi de lungul nasului, şi atunci n-o să dai prin

străchini.

28. Pescarul şi cântecele lui

Un pescar care îi păsă mai mult de cântecele lui, decât de plasele
lui, văzu cîţiva peşti în mare şi începu să cînte din flaut. El gândi că
or să sară pe mal şi o să nimerească în plasele lui. El fu
descumpănit că peştii nu îi cîntă în strună. Aşa că hotărî să arunce
plasa şi astfel prinse mulţi peşti. Când îşi trase plasa la mal, peştii
începură să danseze şi să se zbenguie, dar el le spuse: "Dacă nu aţi
dansat când v-am cântat din flaut, acum nu mă mai interesează
dansul vostru."

E mare lucru să faci fiecare lucru exact la timpul lui.