Hercule şi căruţaşul

Un ţăran îşi mîna fără griji căruţa pe un drum mocirlos, cînd roţile căruţei se
afundară atât de mult în noroi încît caii nu o mai putură clinti din loc.
Atunci, omul căzu în genunchi şi începu să se roage lui Hercule să-l ajute să
urnească căruţa din loc fără ca el să mai facă nici un efort. Hercule îi răspunse
căruţaşului să pună cotul la treabă şi îi reaminti că Cerul îi ajută doar pe cei
ce încearcă să se ajute pe ei înşişi.
Putem să ne rugăm cît vrem, dacă nu învăţăm să ne ajutăm pe noi înşine,
rugăciunile noastre nu trec dincolo de tavan.
60. Vulpea şi tăietorul de lemne
O vulpe care era urmărită îndeaproape de nişte copoi în timpul unei
expediţii de vânătoare, se apropie de un om care tăia lemne şi îl rugă să-i
găsească un loc de adăpost. Omul îi arătă cortul lui şi vulpea se furişă
înăuntru şi se ascunse într-un colţ. Nu după mult timp, ajunseră vînătorii şi îl
întrebă pe tăietorul de lemne dacă a văzut vulpea.
"Nu", răspunse omul, dar arătă cu degetul spre colţul cortului său.
Vînătorii nu înţeleseră semnul şi îl crezură pe om pe cuvînt. Aşa că îşi
continuară alergarea înainte. Cînd vulpea îşi dădu seama că pericolul a trecut,
îşi luă tălpăşiţa fără să spună nici un cuvînt tăietorului de lemne, aşa că omul
se răsti la ea şi îi spuse: "Tovarăşe nerecunoscător, aşa ştii tu să-ţi iei rămas
bun de la binefăcătorul tău. Îmi datorezi viaţa, şi tu pleci fără să spui un
cuvânt de mulţumire?"
"Ce binevoitor mai eşti tu? Spuse vulpea, întorcîndu-se, "Dacă faptele tale ar
fi fost la fel de bune precum cuvintele, nu aş fi părăsit cortul tău fără să-mi
iau rămas bun de la tine."
E la fel de multă răutate ascunsă într-un gest, cât este într-un cuvînt.