88.

Cîinele năzbîtîios

Era odată un cîine aşa de neastîmpărat că stăpînul său trebui să-i pună un
zgardă mare la gît, cu un clopoţel legat de ea, ca să nu-i muşte sau să-i
sperie pe vecini. Cîinele era aşa de mîndru de colierul lui încît se plimba cu
el ţanţoş pe străzile din centrul oraşului, învîrtindu-şi zgarda ca să atragă
atenţia. Dar un tovarăş mai umil îi făcu următorul reproş: "Cu cît faci mai
puţin zgomot, e cu atît mai bine. Zgarda ta nu e un semn cu care să te lauzi,
ci unul că eşti înjosit."

Oamenii se îmbată adesea cu apă rece ca să ajungă celebri.

89. Gîştele şi cocorii

Cîteva gîşte şi cocori păşteau împreună pe acelaşi cîmp într-o zi, cînd un
vînător de păsări veni deodată asupra lor. Şi cum cocorii erau slabi şi uşori,
zburară repede şi reuşiră să scape de laţurile vînătorului. Gîştele
îngreunate de grăsimea lor, nu putură să decoleze aşa uşor şi toate fură
capturate.

Cei care sunt prinşi în laţ nu sînt întotdeauna cei mai vinovaţi.
90. Broasca terapeută

Scoţîndu-şi capul la iveală din noroiul unei mlaştini, o broască susţinea

înaintea întregii lumi că ea ajunse să găsească leac pentru toate bolile:

"Veniţi să vedeţi cel mai fantastic doctor din lume!" strigă ea "Nimeni nu
poate să stea alături de mine, nici Ascalopus, nici Jupiter."
"Cum zici tu că o să-i vindeci pe alţii", strigă vulpea "cînd tu nu poţi să-ţi
vindeci mersul tău anapoda şi nici pielea ta pătată şi puhavă."

Vorbele unui specialist se testează pe propria lui piele. Doctore, mai întîi
vindecă-te tu însuţi!
91. Mercur şi tăietorul de lemne

În timp ce tăia un copac pe malul unui rîu, un tăietor de lemne scăpă

toporul în apă. Lucrul ăsta îl mîhni atît de tare pe om, că se aşeză lîngă rîu
şi începu să plîngă amarnic din cauza lucrului pierdut.

Din fericire, Mercur care supraveghea acest rîu i se făcu milă de bietul om
şi apăru în faţa lui. După ce auzi ce s-a întîmplat, el se intră în rîu şi îi
aduse un topor din aur. Apoi îl întrebă pe tăietorul de lemne dacă ăsta era
toporul lui. Omul răspunse că nu, şi atunci Mercur intră a doua oară în rîu
şi îi aduse un topor de argint. Încă odată, bărbatul răspunse că nu e al lui.
În sfîrşit, a treia oară Zeul îi aduse toporul care fusese pierdut în rîu.

"Ăsta e al meu", spuse tăietorul de lemne, bucuros fiind că şi-a găsit

toporul. Şi aşa de mulţumit fu Mercur, că i le dădu pe celalte în dar.

Apoi el se duse la prietenii lui şi le povesti întîmplarea. Unul din prietenii

lui vru să vadă dacă are acelaşi noroc. Aşa că el merse în acelaşi loc
făcîndu-se că are de tăiat copaci şi lăsînd ca toporul să-i cadă în apă. Apoi
se aşeză pe mal şi începu să bocească. Mercur apăru, ca şi mai înainte şi se
scufundă în rîu.

Cînd se întoarse cu un topor de aur, îl întrebă pe om dacă e al lui. "Da,

chiar ăsta-i", zise omul şi cînd apucă el să înşface comoara, Mercur nu
numai că nu i-l dădu pe cel de aur, dar nici măcar pe cel pe care-l pierduse.
Şi aşa fu pedepsit acest om pentru neobrăzarea lui.

Onestitatea e temelia celei mai bune strategii.