52.

Copacii şi toporul

Un tăietor de lemne merse într-o pădure şi îi rugă pe copaci să-i aducă o

coadă pentru toporul lui. Asta păru o cerere atât de neînsemnată încât capii
copacilor i-o împliniră imediat şi stabiliră ca micul frasin să-i dea omului ce
a cerut.

Nu după mult timp ce tăietorul de lemne îşi întregi unealta, el şi începu să

dea cu toporul la rădăcina celor mai de seamă copaci. Cînd stejarul înţelese
cum stăteau lucrurile, era de-acum prea tîrziu. El mai apucă să şoptească
vecinului lui stejar. "Cu prima noastră concesie, noi am pierdut totul. Dacă
nu l-am fi sacrificat pe micul nostru vecin, am fi stat în picioare secole la
rând."

Când cei bogaţi le iau drepturile celor săraci, ei îşi taie singuri creanga de
sub picioare.

53. Leul, măgarul şi vulpea care au mers la

vânătoare

Într-o zi leul, măgarul şi vulpea au mers împreună la vînătoare şi au ajuns

la înţelegerea că orice vor prinde, vor împărţi între ei. După ce capturară
un cerb mare, hotărîră acum să se înfrupte din el. Leul îi ceru măgarului să
împartă prada, şi după ce o tranşă în trei părţi egale, el le spuse prietenilor
lui ca fiecare să-şi ia partea.

Leul, peste măsură de furios, îl înhăţă pe măgar şi îl făcu bucăţi. Atunci îi

ceru vulpii să împartă prada iar ea puse un morman mare de carne într-o
parte şi o bucată mică de tot pentru ea.

"Of, prietene", întrebă leul "cine te-a învăţat să împarţi prada atît de egal?"
"Nu-mi trebuie altă lecţie", răspunse vulpea , "decât soarta măgarului."

Mai bine să înveţi din greşelile altuia decât din ale tale.

54. Drumeţii şi ursul

Doi prieteni mergeau împreună pe acelaşi drum, cînd întîlniră un urs. Fără
să se mai gândească la prietenul lui, unul dintre drumeţi, mai agil din fire,
se urcă înspăimântat într-un copac ca să se ascundă.

Celălalt îşi dădu seama că nu poate să se bată cu ursul, aşa că se aruncă la

pământ şi se prefăcu a fi mort, pentru că auzise el că urşii nu se ating de
trupuri moarte. Aşa cum stătea el întins, ursul veni la el şi îi mirosi nasul,
urechile şi inima, dar drumeţul rămase nemişcat şi îşi ţinu respiraţia. În
final, ursul se convinse că omul era mort şi îşi văzu de drum.

Când ursul era de-acum departe, prietenul din copac coborî şi îl întrebă pe
cel ce rămase jos, ce îi şoptise ursul, pentru că observase el că ursul puse
botul aproape de urechea lui.

"Nu era nici un secret", răspunse celălalt "el mi-a spus să fiu cu ochii în
patru cu cine mă întovărăşesc şi să nu am încredere în cei care îşi
abandonează prietenii atunci când ajung la anaghie.

Prietenul adevărat în criză se cunoaşte.