Aventurile furnicutei Riri

„Dragi copii, săptămâna această vom pătrunde în lumea minunată a insectelor alături
de Riri furnicuța. Riri este o furnicuța foarte harnică, ea locuiește
într-un mușuroi situat în pădurea fermecată. Viața în mușuroi este
foarte activă. Furnicuțele muncesc zi și noapte, neîncetat, de
primăvara până toamna pentru a-și strânge provizii ce le vor fi
folositoare iarna. Iarna, mușuroiul își închide porțile, iar furnicuțele
rămân acolo până primăvara, se hrănesc cu ce au strâns în celelalte
anotimpuri și se distrează de zor, că doar au muncit destul. Hrana
este adunată din pădure și adusă în mușuroi, unde se depozitează în
cămară, la păstrare.

După cum vă spuneam, viața în mușuroi este minunată, însă

Riri își dorește să aibă foarte mulți prieteni și să afle cât mai multe
despre viața celorlalte surate ale sale, insecte: albinuțe, fluturași și
buburuze. Cele mai multe lucruri știa despre greieri. Of, greierii
ăștia, tare leneși mai erau, în special Cri-Cri, greierele cel dolofan,
care venea tot timpul să ceară de mâncare la început de iarnă. Știți
voi copilași ce face greierele? Toată vara cântă la chitară și nu-i
pasă, iar când apare frigul , dă buzna la ușa mușuroiului și cere de mâncare. Deși Cri-Cri o
supără destul de des pe Riri, ei au devenit buni prieteni. Într-o bună zi, Riri se trezi dis-de-
dimineață, se spălă pe față și împreună cu surorile sale, furnicuțele, a plecat după hrană. Pe
drum a dat nas în nas cu Cri-Cri, care cânta de zor la umbra unui copac. Văzând Riri că Cri-
Cri nu are niciun gând să-și caute hrană, îl invită să o însoțească într-o aventură printre firele
de iarbă, unde să descopere câte ceva despre insectele din pădure. Cu această ocazie furnicuța
noastră își dorea ca prietenul său să învețe câte ceva din cele ce va vedea și să înțeleagă că
fără muncă nu va reuși.
 Cum greierașului îi plăcea la nebunie să se plimbe, acceptă de
îndată să o însoțească pe Riri. Mergând ei de zor prin pădure se întâlniră
deodată cu o buburuză. Aceasta se prezentă: numele său era Rozica.
Buburuza Rozica era tare vorbăreață și prinse să îi întrebe pe cei doi ce
făceau prin pădure. Riri îi povesti Rozicăi că își doreau să afle de la
insectele pe care le întâlnesc câte ceva despre viața lor și rolul lor în
natură. Și cum buburuzei îi plăcea tare mult să povestească le spuse câte
și mai câte despre viața sa și a celorlalte buburuze. Dar cel mai
important lucru pe care l-au aflat a fost că buburuzele sunt
un soi de ajutor al grădinarilor, căci ele apără plantele de
grădină mâncând toate insectele dăunătoare. Foarte
interesant! Deci buburuza este o insectă tare harnică!
Mergând tot așa, cei doi o întâlniră pe Zumzi, albinuța.
Vai , știți și voi copii cât de harnice sunt albinele și cât de
importante sunt ele în natură? Zumzi se oferi să îi invite pe
cei doi prieteni să viziteze stupul albinuțelor. Odată ajunși
la intrarea în stup, cei doi invitați au fost întâmpinați de Regina stupului, Matca, ce se oferi să
le facă un tur al stupului. În stup Riri și Cri-Cri au văzut camera de lucru a albinuțelor, unde
pregăteau mierea și camerele unde dormeau puiuții de albine. La final au ajuns în fagurii unde
era depozitată mierea, cei doi au degustat-o, apoi și-au luat la revedere de la noii lor prieteni și
au plecat mai departe. Pe drum spre casă, căci seara se apropria și trebuiau să se întoarcă, Cri-
Cri îi spuse furnicuței că a fost foarte impresionat de cât de harnice au fost insectele întâlnite
până acum și că se va strădui și el să se apuce de treabă. Pe drumul de întoarce îl întâlniră pe
fluturaș, o minunăție de insectă, cu aripile colorate ce se oferi să îi conducă până acasă. În tot
acest timp, fluturașul le-a povestit despre aventurile sale din locurile pe care le vizitase, căci
fluturilor le place să zboare în locuri calde și pline cu floricele, pentru a se hrăni cu nectarul
lor. Când au ajuns la mușuroi, cei trei se despărțiră, și-au luat la revedere și și-au promis să se
revadă curând. După călătoria făcută Cri-Cri s-a pus serios pe treabă și uneori se întâlnea cu
Riri la strânsul proviziilor”.