Cartea junglei

Totul a început în India, sau mai degrabă într-un sat din India, unde un copil, nu se știe
cum, a fost dus în junglă. Acolo a fost găsit de o familie de lupi. O lupoaică, un lup și cei trei pui
ai lor. Așa a crescut Mowgli, căci acesta era numele său, printre animale.

Lui Mowgli îi plăcea foarte mult în junglă. Mânca, bea, dormea și se juca cu Bagheera,
pantera neagră și fioroasă. După un timp, a trebuit să asculte și să învețe sfaturile și „legea
junglei” de la Baloo, ursul cafeniu.

Totul era minunat pentru Mowgli, numai că, într-o seară, mama lui îi spuse că, atunci
când l-au găsit, de fapt l-au luat din labele tigrului Shere Khan care voia să îl mănânce, și că
acesta a promis că se va răzbuna. Lui Mowgli nu îi păsa atât de mult de aceste cuvinte, și oricum,
zicea el, dacă Shere Khan va veni vreodată, îl va omorî pe loc. Uite că într-o zi, tigrul veni și se
înfruntă față în față cu Mowgli. După o luptă crâncenă, băiatul câștigă. Shere Khan era înfrânt.

După un timp, Mowgli nu se mai simțea atât de bine în junglă și s-a hotărât să se ducă în
lumea oamenilor. Baloo, Baghera și cei trei frați lupi ai lui Mowgli au acceptat, căci era firesc să
simtă acest lucru, pentru că el nu era lup, era om. Așa s-a terminat cartea, când Mowgli a decis
că este mai bine să se întoarcă în lumea oamenilor.

Aceasta este o carte foarte frumoasă. Este cu totul o altă lume, lumea lui Mowgli. Mie
mi-a plăcut „Cartea junglei” pentru că peripețiile lui Mowgli m-au făcut să citesc fiecare pagină
cu mult interes. Sper să o citiți și voi!
 Heidi, fetița munților
În această carte este vorba despre o fetiţă pe nume Heidi. Ea a fost dusă de mătuşa sa,
Dete, la unchiul din munţi. Acolo Heidi se apropie foarte mult de bunic, se împrieteni cu
ciobănaşul Peter, care locuia într-o căsuţă împreună cu mama sa, Brigitte, şi o bătrânică, căreia
toată lumea îi zicea bunica. Fetiţei îi plăcea să alerge,să zburde şi să se joace cu caprele.

Într-o zi, Dete veni să o ia pe Heidi. Găsise o familie care avea un copil care nu putea
merge, pe nume Clara. Ea era foarte deşteaptă, dar îi lipsea un prieten. Aşa că mătuşa povesti
despre Heidi, iar cei care aveau grijă de Clara, auzind lucruri bune, o primiră pe fetiţă care
deveni prietena infirmei. Heidi se acomodă cu lumea de acolo, dar în fiecare noapte visa că se
află alături de munţi şi de bunic. Văzând tristeţea copilei, o trimiseră înapoi.

Peste puţin timp, Heidi primi o scrisoare de la Clara, care îi zicea că în curând va veni să
o viziteze. Dar doctorul şi tatăl îi ziseră că nu se va putea duce până în luna mai, când se va mai
încălzi. Clara acceptă. În schimb se duse doctorul în vizită, ca mai apoi să-i spună fetiţei ce
minunăţii văzuse în munţi.

Trecură câteva luni şi veni şi prietena lui Heidi în vizită. Îi plăcu foarte mult totul. Şi
atunci se întâmplă ceva neaşteptat. Într-o zi, Clara, care era singură pe păşune, căci Heidi se
dusese să se uite la nişte flori, vrând să meargă şi să fie un copil ca toţi ceilalţi, apucă o capră de
după gât şi încercă să se ridice. În ajutorul ei veniră Peter şi Heidi şi o ajutară să meargă. Reuşi.

Atunci când stăpânea foarte bine mersul, îi trimise o scrisoare tatălui său, spunându-i că
are o surpriză pentru el. Între timp tatăl îşi termină afacerile de la Paris mai repede şi, vrând să o
viziteze pe Clara, ajunse chiar în acea zi pe munte. Se bucură enorm de această veste, că fetiţa lui
poată să meargă, iar a doua zi plecară, promiţându-le însă lui Heidi şi bunicului ei  că îi vor
vizita.

Mie cartea mi-a plăcut pentru că a fost foarte copilăroasă şi mi-a transmis un sentiment de
bucurie. Sper că o veţi citi şi voi pentru că merită!
 Pinnochio

A fost odată un tâmplar bătrân, pe nume Gepetto, care trăia într-o căsuţă uitată, la
marginea unui orăşel. El îşi dorea tare mult un copil. Într-o zi, s-a hotărât să cioplească dintr-un
trunchi de lemn un băieţel, care să-i mai aline singurătatea.

După ce a terminat de cioplit, Gepetto s-a culcat. Un greier- spiriduş a intrat în odaie şi,
văzând băieţelul de lemn, a suflat peste el şi l-a făcut să se mişte.

Dimineaţa, tâmplarul a constatat cu uimire că băieţelul cioplit se putea mişca. Bătrânul l-

a considerat copilul lui şi l-a numit Pinocchio. Însă băiatul era foarte neastâmpărat şi greierul-
spiriduş îl certa mereu  şi-i spunea să asculte de sfaturile bătrânului tată.

După un timp, Gepetto l-a înscris pe Pinocchio la şcoală şi i-a cumpărat un abecedar. Pe
drumul către şcoală, băiatul a întâlnit un grup de păpuşari, care tocmai dădeau un spectacol.                                 

Văzând cât de drăguţ e băieţelul de lemn, directorul grupului i-a oferit cinci bănuţi de aur,
cu care   Pinocchio a plecat spre casă.

Şi, cum mergea Pinocchio spre casă, i-au ieşit în cale o vulpe şchioapă şi un motan orb
care l-au întrebat pe băiat unde se grăbește. Vulpea cea șireată vrea să-l păcălească și îi spune că
poate înmulți banii dacă îi îngroapă pe câmpul minunilor.

Naiv fiind, Pinocchio a acceptat, însă a fost păcălit şi ţinut captiv de vulpe şi de motan. El
a strigat după ajutor şi a apărut o zână, care l-a eliberat. Aceasta l-a întrebat unde sunt banii, însă
Pinocchio a început să mintă. Cu fiecare minciună, nasul îi creştea din ce în ce mai lung.

Cînd a văzut că îi crește nasul, Pinocchio i-a promis zânei că va fi cuminte și va merge la
școală. Zânei i s-a făcut milă de el, i-a scurtat nasul şi l-a dus pe băieţel la Gepetto. Din păcate,
peste câteva zile, Pinocchio a uitat de promisiunea făcută. Ieşind la joacă, a dat peste o trăsurică,
trasă de un măgăruş.

Cei din trăsurică l-au ademenit pe Pinocchio să meargă în Ţara Jucăriilor iar băiatul nici
nu a stat pe gânduri. Ajuns în împărăţia jucăriilor, s-a distrat şi a lenevit, uitând de alte griji. Însă,
după câteva zile, s-a trezit cu nişte urechi lungi, de măgar, şi cu coadă.

Nişte circari l-au dus la circ, împreună cu alţi copii ca el. Şi, acolo, a trebuit să muncească
din greu. Cu prima ocazie ivită, Pinocchio a scăpat și a început să o rupă la fugă. Ajuns la malul
unei ape, a căzut şi a fost înghiţit de o balenă. Băiatul s-a zbătut cât a putut ca să scape şi,
deodată, l-a văzut pe Gepetto, care i-a povestit că a pornit în căutarea lui pe o barcă şi a fost
înghiţit şi el de balenă.

Într-o noapte, ei s-au agăţat de coada unui peşte şi au aşteptat până când balena şi-a
deschis gura. Atunci, împreună cu peştele, au ieşit afară şi au scăpat teferi.

Ajunşi acasă, bătrânul s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Pinocchio l-a îngrijit tot timpul şi,
când acesta dormea, băiatul citea şi învăţa să scrie singur.

Văzând faptele lui bune, zâna a intrat în încăpere şi i-a dat micuţului viaţă. Când a văzut
că băiatul lui este cu adevărat viu, Gepetto s-a vindecat pe loc, iar Pinocchio a devenit un băieţel
cuminte şi ascultător.
 Colț Alb
rezumat pe capitole

PARTEA I
Capitolul 1 – Pe urmele prãzii
In Nordul inghetat , in Sãlbãticia purã, o sanie isi croia drum prin nãmeti, trasã de caini.
Bill si Henry transportau cadavrul lordului Alfred, intr-un cosciug spre Fort McGurry. Lupii ii
urmãresc si le mãnancã primul caine.

Cap 2 – Lupoaica
O lupoaicã bagã groaza in cei doi pentru cã le ademeneste cainii, unul cate unul, spre
haita flãmandã. este foarte isteatã si este obisnuitã cu oamenii deoarece este un caine fugit in
Sãlbãticie. Stie cand sã atace cu precizie.

Cap.3 – Urletul foamei

Bill este mancat de lupi, iar Henry nu mai poate dormi de frica lor. Acestia se apropie tot
mai mult de el si sanie. Leagã cosciugul intr-un copac si isi continua drumul urmãrit indeaproape
de haitã. Lupii incep sã urle toti de foame in timp ce asteaptã ca focul sa se stingã si sã-l
mãnance pe Henry. Acesta, ingrozit isi asteaptã sfarsitul si tocmai cand lupoaica dã semnalul de
atac, atunci apar sãniile cu oamenii de la fort care-l salveazã asfel de la moarte.

PARTEA aIIa
Cap. 1 – Lupta coltilor
Lupoaica a fost prima care a fugit la venirea oamenilor. Doi dintre lupi, unul mai tanãr si
altul mai bãtran se luptã pentru a-i intra in gratii. Haita prinde un ren si dupã ce-l mãnancã se
despart. Apare un al treilea lup care se tine dupã lupoaicã, Lupii se bat intre ei pentru a-i dovedi
cine-i mai tare si castigã cel mai bãtran dintre ei. Acesta se numea Chiorul pentru cã nu avea un
ochi si era un lup incercat in multe lupte si avea multã experientã

Cap.2 - Vizuina
 Cei doi dau tarcoale unei tabere de indieni, deoarece acolo era mancare. Lupoaica gãseste
o vizuinã unde fatã cinci pui de lup. Chiorul cautã hranã pentru lupoaica si pui, dar este tinut la
distantã.

Cap 3- Puiul cel sur

Unul dintre pui este sur ; ceilalti sunt rosiatici. Este mai inteligent decat fratii lui si mai
agresiv.In timpul foametei, cand nu se gãsea nimic de mancare, fratii lui mor pe rand el fiind
singurul supravietuitor. Chiorul este ucis de un ras pe cand era in cãutarea hranei. Lupoaica este
nevoitã sã plece dupã vanat.

Cap 4 –Peretele dinspre lume

Puiul cel sur este fascinat de lumina de la gura vizuinii. Iese din vizuinã si trãieste
primele lui experiente. Vaneazã pentru prima oarã, este vanat la randul lui, cade in apã, este
atacat de o nevãstuicã si este cat pe ce sã-si afle sfarsitul. Il salveazã lupoaica in ultimul moment.

Cap 5 – Legea vanatului

Puiul creste repede si invatã sã vaneze alãturi de mama sa, devenind mai puternic, mai
increzãtor si mai intelept Sunt atacati de o femelã ras, dar impreunã, dupã o luptã sangeroasã, ii
vin de hac. Amandoi se aleg cu rãni serioase dar puiul invatã legea vanatului: Mãnancã sau vei fi
mancat!

PARTEA a IIIa
Cap 1 –Fãuritorii focului
Pentru prima oarã puiul de lup intalneste oamenii; muscã mana indianului Castor
Cenusiu, primeste prima bãtaie si numele de Colt Alb. Lupoaica vine sã-si scape puiul din
mainile oamenilor dar indienii o recunosc ca fiind cãteaua Kiche ce a fugit in Sãlbãticie acum un
an. Spre surprinderea lui lupoaica cea agresivã devine blandã. Pleacã cu totii in tabãrã. Cainii se
reped la ei dar indienii ii potolesc cu pietre si bete. Colt Alb este terorizat de Lip Lip, un caine
mai mare si bãtãus care nu-i dã pace deloc. Acesta il atacã de cate ori il vede si-l muscã. Indienii
fac focul iar Colt Alb se arde la bot spre amuzamentul tuturor.
 Cap. 2- Robia
Colt Alb invatã sã se supunã oamenilor domesticindu-se incet-incet. Lip Lip este
cosmarul vietii lui. Il bate de cate ori il vede ,inrãindu-l si mai tare.Lupoaica il pedepseste pe Lip
Lip chiar dacã este legatã. Castor Cenusiu o elibereazã in cele din urmã si Colt Alb poate umbla
linistit alãturi de mama sa prin tabãrã. Puiul incearcã in zadar sã o facã pe mama lui sã fugã in
pãdure, dar Kiche nu vrea si revine in tabãrã.Castor Cenusiu o dã pe Kiche altui indian pentru cã
era dator. Despãrtirea de mamã este dureroasã. Puiul il muscã de manã si de picior pe Castor
Cenusiu mancand cea mai cruntã bãtaie.

Cap.3 –Proscrisul
Colt Alb devine proscrisul taberei. Cainii nu-l suportau si se alãturarã lui Lip Lip in
prigonirea lui. Astfel puiul de lup invatã sã lupte rapid pentru supravietuire.Nici oamenii nu-l
iubeau pentru cã devenise foarte rãu.Cainii umblau numai in haitã de frica lui. Devenise foarte
abil, iute, inteligent, rezistent, crud.

Cap.4 – Urmele zeilor

Colt Alb evadeazã din tabãrã in hãrmãlaia mutatului. Se ascunde in pãdure ,dar trecuserã
prea multe luni in compania oamenilor, se obisnuise cu focul si cãldura asa cã Sãlbãticia nu-i mai
plãcea . Cãutã urma tribului pe malul apei si se intoarse la Castor Cenusiu care-l primi cu
bucurie, spre surprinderea lui Colt Alb care astepta sa-l pedepseascã pentru fuga lui.

Cap.5 – Legãmantul
Lip Lip cade in dizgratia cainilor de sanie care il ataca de cate ori au ocazia, gustand asfel din
prigonirea la care fusese supus si Colt Alb. Colt Alb devine posac si singuratic, izolandu-se de
ceilalti, cu toate cã putea deveni liderul cainilor acum. Este un tiran sangeros care nu permite
indisciplina. Ii asuprea pe cei slabi dar ii respecta pe cei puternici. Castor Cenusiu este un stãpan
dur , nemilos, crud dar Colt Alb il asculta cu supunere. Odatã muscã mana unui bãiat pentru cã
vroia sã-l batã cu ciomagul, dar Castor Cenusiu nu-l pedepsi pentru asta. In altã zi , fiul lui
Castor Cenusiu era sã manance bãtaie de la bãiatul muscat dar il salvã Colt Alb.Astfel legãtura
dintre om si animal devine foarte puternicã.
 Cap.6 –Foametea
Colt Alb se luptã cu un caine mai bãtran, Baseek, pe care il invinge. Capãtã mai multã
incredere in sine si bagã teama in toti cainii, care se dau la o parte cand trece el. O reintalneste pe
mama lui, dar aceasta nu-l mai recunoste si-l atacã furioasã, deoarece avea pui. In al treilea an de
cand stãtea cu indienii se abate foametea asupra lor, omorand copiii si bãtranii.Colt Alb fuge in
pãdure pentru a gasi hranã. Ucide un lup pe care-l mãnancã si este pe punctul de-a fi mancat si el
de haita flãmandã. Se intalneste cu Lip Lip pe care-l ucide imediat in amintirea vremurilor cand
il chinuia. Foametea se sfarseste iar Colt Alb revine in tabãra lui Castor Cenusiu.

PARTEA a IV a
Cap.1 –Dusmanul semenilor sãi
Colt Alb devine liderul câinilor de sanie, câstigându-si asfel ura tuturor câinilor. Dar si el
îsi ura profund tovarãsii de sanie.Câinii nu-i dãdeau pace deloc pentru cã simteau cã erau din
soiuri diferite, dar nu umblau decât împreunã de teama lui. Colt Alb se rãzbuna cumplit pe cei pe
care îi prindea si ajunsese sã omoare foarte multi câini , spre încântarea lui CastorCenusiu, care
si el era un om agresiv si violent. Devine astfel un expert în lupte. Stãpânul îl ia cu el peste tot pe
unde îl poartã afacerile cu negotul. Mergând la Fort Yukon, Colt Alb vede pentru prima oarã
oameni albi si le recunoaste superioritatea. Omorând si rãnind tot ce-i iesea în cale Colt Alb îsi
face un renume urât. Ceilalti câini se temeau de el.

Cap.2 – Zeul Nebun

Oamenii din fort se bucurau de ceea ce fãcea Colt Alb noilor veniti, mai cu seamã Smith
Frumosul, care era hidos chiar. Isi dorea acest câine agresiv . Vine în tabãra lui Castor Cenusiu
cu whisky si-l face dependent pe acesta. Când nu mai are bani sã plãteascã îl ia pe Colt Alb.
Dupã ce fuge de trei ori ,Smith Frumosul îl snopeste în bãtaie si-l leagã în lanturi.

Cap.3 – Domnia urii

Smith Frumosul îl bate si-l chinuie groaznic pe Colt Alb, râde de el în toate chupurile
fãcându-l si mai agresiv si mai violent. Apoi începe sã organizeze lupte de câini. Colt Alb ucide
orice câine îi este adus si oamenii îi spun „Lupul Bãtãus”. Dupã ce terminã toti câinii, Smith
Frumosul îi aduse lupi adevãrati cu care sã se lupte; i-a adus chiar si un râs. Un jucãtor de cãrti
aduce un buldog, câine ce nu mai fusese vãzut prin acele pãrti, sã se lupte cu Colt Alb.

Cap.4 – Strânsoarea mortii

Buldogul Cherokee era un câine mic, cu picioarele scurte, fãrã blanã prea multã. Colt Alb
îl priveste curios pentru cã nu mai vãzuse un asa câine. Acesta suportã atacurile lui Colt Alb cu
stoiciune, iar când prinde momentul se agatã cu coltii de gâtul lui si rãmâne astfel înclestat de
gâtul lui Colt Alb. Lupul încearcã zadarnic sã scape din strânsoarea de moarte a buldogului, se
zvârcoleste, se scuturã, dar nu reuseste decât sã-l facã pe buldog sã-si înfingã coltii si mai adâng
în beregata lui. Sfârsitul lui Colt Alb este foarte aproape, pentru cã dintii lui Cherokee i-au atins
vena jugularã. Smith Frumosul începe sã-l bata bestial pe lup, dar în acel moment un tânãr îi
trage un pumn în gurã. Tânãrul îl salveazã pe Colt Alb în ultima clipã si-l ia cu el.

Cap.5 – Neîmblânzitul
Ajuns la coliba lui Weedon Scott lupului îi trebuie foarte mult timp sã se îmblânzeascã.
Dupã ce-l muscã pe acesta de câteva ori, dupã ce învatã de la Matt câteva lectii cu ciomagul,
dupã ce omoarã unul din câinii de sanie, Colt Alb îsi revine încet-încet, dar rãmâne tot un câine
agresiv. Scott si Matt intentionau sã-l împuste dacã nu si-ar fi revenit, dar vãzând cât de
inteligent este îi mai dau o sansã.

Cap.6 – Zeul iubirii

In tovãrãsia lui Scott, Colt Alb nu mai atacã nebuneste, nu mai muscã pe oricine. Scott îi
aratã foarte multã dragoste, îl mângâie, îi vorbeste tot timpul frumos , pe un ton blând. Dupã
cinci ani de viatã dura, de bãtãi si durere în sfârsit are parte de dragoste, lucru nemaiîntâlnit de el.
Devine liderul câinilor de sanie. Isi iubeste foarte mult stãpânul si se îmbolnãveste când acesta
pleacã într-o cãlãtorie . Intr-o searã Smith Frumosul vine sã-l fure pe Colt Alb cu un ciomag si cu
un lant dar este atacat violent de acesta si fãcut ferfenitã. L-ar fi omorât dacã nu veneau cei doi .

PARTEA a V a
 Cap.1 –Urma cea lungã
Scott trebuie sã plece definitiv în California si nu vrea sã-l ia si pe câine. Acesta simte, suferã
cumplit si îi face o surprizã sãrind pe geam si suindu-se pe vapor. Scott se vede obligat sã-l ia cu
el.

Cap.2 –Tinutul din sud

Ajung la conacul pãrintilor lui Scott, unde se aflã si familia acestuia. Acolo trebuie sã se
obisnuiasca cu toate persoanele din jurul stãpânului. Câinele ciobãnesc Collie îi face zile negre,
pentru cã este femelã si Colt Alb nu atacã femelele.

Cap.3- Mosia zeului.

Colt Alb trebui sã se obisnuiascã cu mosia stãpânului, cu casa cea mare a acestuia, cu
copiii acestuia , cu servitorii. Ghionturile stãpânului sãu îl educarã. Dupã ce mâncã câtiva pui de
gãinã, învãtã repede cã nu are voie sã facã asa ceva. Stãpânul îl certã si îi dãdu ghionturi pânã
învãtã foarte bine ce e bine si ce nu e bine sã facã în lumea civilizatã.

Cap.4 – Chemarea semenilor

Colt Alb învãtase sã se controleze, sã râdã, sã se joace cu stãpânul. Stãpânului îi plãcea
cãlãria si odatã se accidentã rãu de tot. Colt Alb îi alertã familia si pentru asta era tot mai
apreciat. Collie îi deveni tovarãsã de viatã.
 Alice în Țara Minunilor
Primul capitol
Fata Alice, personajul principal al acestei cărți, își începe călătoria prin Țara
Minunilor în mod neașteptat pentru ea însăși: razomlevshaya de la leneș și căldură,
ea găsește brusc un iepure, care nu este surprinzător în sine. Dar acest iepure nu
numai că sa dovedit a fi un vorbitor (pe care nici Alice nu a fost deloc surprins în
acel moment), avea un ceas de buzunar și tot ce era în grabă undeva. Așa începe
lucrarea "Alice in Țara Minunilor". Rezumatul cărții, desigur, nu descrie în detaliu
toate evenimentele.

Al naibii de nerăbdare, Alice se repezi în gaura din spatele lui și se trezi

brusc într-un tunel vertical. Potrivit lui repede (sau deloc, deoarece fata chiar a
reusit sa observe ce era pe rafturile peretilor, si a luat un borcan cu inscriptia
"Marmelada de portocala", care sa dovedit a fi, din pacate, gol). Dar în această
lume, totul se încheie, inclusiv căderea lui Alice, și destul de bine.

Alice este în hol

Lucrarea lui Alice in Tara Minunilor continua. Un rezumat al următoarelor
evenimente. Fata se află în sala mare, Rabbit a dispărut, dar a găsit multe uși și o
cheie de aur mică pe masă, cu care a reușit să deschidă ușa care ducea spre grădina
magnifică. Cu toate acestea, nu a fost posibil să ajungem acolo, deoarece personajul
principal era prea mare. În același timp, a scos o sticlă pe care a fost scris "Bea-
mă".

Acesta este doar începutul celor mai interesante evenimente din "Alice in
Wonderland". Un rezumat al capitolelor este curios. Lucrarea însăși este chiar mai
interesantă. După ce ați citit textul din poveste al poveștii, vă veți familiariza cu
stilul original al povestirii lui Carroll.

Alice, în ciuda prudenței ei, a hotărât să bea din ea și a început să scadă

repede, chiar înspăimântată de faptul că se poate întâmpla ceva cu ea, care se
întâmplă cu o flacără de lumânare când este aruncată afară. Din fericire, a existat o
placinta in apropiere, pe care Alice a citit "Mananca-ma". Fata, după ce a făcut
acest lucru, a crescut la o asemenea dimensiune încât ea a început deja să-și ia
rămas bun de la picioarele ei, lăsată mult mai jos.

Al doilea și al treilea capitol

Totul aici a fost foarte imprevizibil și ciudat. Chiar și poeziile învățate de
fată de mult timp, iar masa de înmulțire a ieșit din goana ei. Alice însă nu
recunoștea, chiar a decis că nu era deloc ea, ci o altă fată. Din ciudățenia și veșnicia
nesfârșită, personajul principal plângea, plângând peste lacul în care aproape că sa
înecat.

Alice, o fată politicoasă, a început o conversație cu ea, deoarece ar fi jenant

să fii tăcut. Din păcate, ea a început să vorbească despre pisici, amintindu-și de
animalul iubit, care a rămas acasă. Dar, ofensat de lipsa de griji a lui Alice, Mouse-
ul a plecat.

Al patrulea capitol
Iepurele, care a apărut din nou, a trimis-o, ca o servitoare, pentru mănuși și
un ventilator în casa lui, pe când era pe punctul de a merge la ducesă. Alice nu sa
certat, a intrat în casa în care a trăit Rabitul, dar a băut din curiozitate și au fost
lichide din sticlă. Încă o dată, fata a crescut la proporții uriașe, astfel încât aproape
că a suflat casa. Din fericire, ea a fost aruncată în pietricele, transformată în patties,
iar fata a devenit din nou mic și apoi a fugit. Fantezie bogată de la autorul basmei
"Alice in Țara Minunilor"! Rezumatul lucrării, între timp, descrie doar evenimentele
principale.

Alice a rătăcit mult timp în jungla de iarbă inospitalieră. Aproape a lovit un

câine tânăr pe un dinte, după care sa aflat lângă o ciupercă imensă, pe care
Caterpillar stătea importantă și fumise o narghilea.

Capitolul cinci
Fata îi plângea că se schimba în mod constant și că nu se recunoștea, dar
Caterpillar în astfel de metamorfoze nu găsea nimic special, privindu-se fără nici o
simpatie pentru Alice uluită. Mai ales când am auzit că fata nu se simțea
confortabilă cu înălțimea actuală de trei centimetri, deoarece era foarte mulțumit de
Caterpillar! Alisa a fost ofensată, luând o bucată de ciupercă cu ea.

El a venit la îndemână când personajul principal a văzut casa. Fata a mestecat

o ciupercă, a crescut la o dimensiune de nouă centimetri și sa îndreptat spre ea.

Capitolul șase
Aventurile lui Alice în Țara Minunilor continuă. A văzut căpitanul, care
stătea pe prag, ca un pește. El îi dăruia unui alt, asemănător cu un broască, o
invitație la o petrecere în crochet pentru Regină. De multă vreme, Alice a aflat de la
Lackey-Zhaba dacă i sa permis să intre, dar nu a înțeles nimic din răspunsurile
acestui slujitor (nu lipsește, apropo, de o logică ciudată).

În cele din urmă, fata a decis și a intrat. Așa că merge "Alice in Țara
Minunilor", o carte care nu își pierde popularitatea chiar și astăzi.

Principalul personaj se găsea în bucătărie, în care nu exista suflare din ardei

și fum. Bucătarul gătit aici, și nu departe, era ducesa, care avea în brațe un copil
care țipa. Gatiti intre vremurile aruncate vasele in ambele. Big Cat a privit cu un
rânjet pentru toate astea. Ducesa ia explicat pe scurt lui Alice că zâmbește la Cat
pentru că era Cheshire și a spus că toate pisicile ar putea zâmbi. Apoi, ea a început
să umple o cronometru aparent familiar la un prunc, dar din anumite motive, Alice
sa înspăimântat de ea. Ducesa a aruncat în final pachetul cu copilul la fată. Fata a
scos copilul agitat și a văzut brusc cu uimire că era un porc, dar nu era deloc un
copil!

Principala eroină își amintea involuntar alți copii, din care, probabil, s-ar fi
dovedit niște porci drăguți.

Aventurile lui Alice în Țara Minunilor continuă. Aici înainte de fata a apărut
din nou Cheshire Cat. Ea la întrebat unde să meargă mai departe. Zâmbind, pisica a
explicat că, dacă Alice nu avea grijă de unde să meargă, ai putea să te miști în orice
direcție. Pisica îi spuse calm fetei că în țara unde venise, totul era anormal și
dispăruse. Dar nu toate. Zâmbetul său larg a rămas, încă atârnând în aer pentru o
lungă perioadă de timp.

Această proprietate a lui Kota a fost deosebit de utilă pentru el, când Regina
Roșie, feroce și teribilă, a ordonat ca animalul să fie tăiat (capitolul opt). Pisica a
dispărut imediat. Doar un cap și era vizibil în aer. Dar cum puteți să-i ordonați să
fie tăiată dacă nu există corp?

Între timp, Alice a mers la Hare din martie și a ajuns la petrecerea de ceai.

Capitolul al șaptelea
Mad Hatter și Hare au fost forțați să bea ceai continuu în pedeapsă pentru
faptul că acești eroi au ucis Timpul. Aceste personaje ("Alice in Țara Minunilor")
au reacționat necorespunzător personajului principal - au râs și s-au intimidat. Fata
a plecat și a ajuns după o altă aventură în grădina regală, unde grădinarii au pictat
trandafiri albi în roșu.

Capitolele de la al optulea la al doisprezecelea

Aici erau soți, Chervonny Korolev și Regele, înconjurați de curteni - inimi
mici și diamante. Și, deși arătau rigoare altora, Alice nu se temeau. Ea a motivat că
acestea erau doar cărți.

În hol, fata a văzut aproape toți prietenii din Țara Minunilor. A judecat în
acest moment Chervonnogo Jack, care a furat torturile reginei. Dintr-o dată, ei au
apelat la personajul principal, care a crescut la dimensiunea normală. Pe logica ei
sonoră, toate încercările de intimidare a fetei făcute de soți s-au rupt.

Magia dispărută. Fetița sa trezit lângă sora ei, în aceeași pajiște. A fost doar
un vis. Așa termină basmul "Alice in Țara Minunilor". Această carte a fost scrisă
acum un secol și jumătate, dar nu și-a pierdut relevanța până în ziua de azi,
rămânând una dintre cele mai cunoscute opere pentru copii.
 Călătoriile lui Gulliver
de Jonathan Swift
(rezumat)

Gulliver era al treilea dintre cei cinci copii,şi trăia în provincia Nottingham. La
paisprezece ani, tatăl său îl trimite la Universitatea Cambridge. Stă acolo trei ani,cu folos,dar
studiile erau prea costisitoare,aşa că a fost trimis ca ucenic la Jack Bates,chirurg celebru din
Londra,unde rămâne patru ani. Tatăl său îi trimite ceva bănuţi,pe care îi foloseşte pentru a studia
navigaţia şi matematica. Una din propunerile lui Gulliver era să călătorească pe mare. Îl
părăseşte pe domnul Bates,se întoarce la tatăl său,iar cu banii primiţi, pleacă la Leyde,unde timp
de doi ani şi şapte luni învaţă medicina.Se întoarce din  Leyde şi capătă un  loc de chirurg pe
vasul Rândunica,unde stă trei ani şi jumătate sub ordinele căpitanului Abraham
Panell,comandantul vasului.La întoarcere se stabileşte în Londra şi se căsătoreşte cu domnişoara
Mary Burton.Moare profesorul său Bates iar clientela sa începe să se rărească.Face mai multe
călătorii timp de şase ani.În prima călătorie,Gulliver este singurul supravieţuitor al unui
naufragiu pe ţărmul unei insule,unde constată că este prizonier al unei rase de oameni înalţi de 15
cm,locuitori ai unor insule vecine,Liliput şi Blefuscu.Gulliver promite intenţii paşnice şi jură
credinţă împăratului liliputanilor şi observă obiceiurile şi moravurile locale ,total neobişnuite
pentru el.Obiceiurile liliputane se aseamănă foarte mult cu cele engleze şi sunt prezentate până la
limita absurdului.Se remarcă şi diferenţa dintre purtarea tocurilor înalte şi a tocurilor
joase.Observă toate intrigile de la curte,corupţia şi capriciile împăratului,care îşi spune cu
mândrie „stăpânul universului”.Gulliver îi ajută pe liliputani să îi învingă pe locuitorii din
Blefuscu,blocându-le flota în port cu o singură mână, însă nu este de acord ca poporul vecin să
fie adus în stare de sclavie.După o serie de peripeţii,Gulliver se întoarce acasă cu ajutorul unei
şalupe de dimensiuni normale.
Urmează călătoria în Brobdingnag,unde Gulliver găseşte uriaşi de 22 m cu un  mod de
viaţă total diferit decât cel al liliputanilor.Aceştia erau mult mai raţionali iar monarhia de aici era
o formă de guvernământ ideală, unde regele era înţelept şi drept.Aveau legi care asigurau
libertatea şi bunăstarea cetăţenilor.Regele,paşnic din fire,nu doreşte ca în ţara sa să fie introduse
praful de puşcă,puştile şi tunurile.Când îi sunt descrise războaiele din Europa,regele se
îngrozeşte.În timpul unei călătorii pe mare,barca lui Gulliver este luată în gheare de un vultur
gigant şi apoi abandonată,însă este salvat de o corabie şi astfel se întoarce din nou în Anglia.
 Călătoria în Laputa este o nouă experienţă pentru Gulliver.Locuitorii din Laputa se
consideră savanţi,parcă nu ar trăi pe pământ,sunt aroganţi şi închipuiţi,parcă ar trăi pe o insulă
zburătoare.Autorul ne descrie ştiinţa ruptă de realitate.Oamenii de aici se ocupă cu tot felul de
lucruri inutile şi absurde,cum ar fi:extragerea razelor de soare din castraveţi,construirea caselor
începând cu acoperişul şi terminând cu temelia.
În ultima călătorie,Gulliver ajunge pe o insulă cu o populaţie foarte ciudată,care se
împarte în două categorii:o parte a populaţiei este alcătuită din houyhnhnms,cai înzestraţi cu
raţiune şi puterea de a vorbi,iar cealaltă parte a populaţiei din fiinţe yahoo,asemenea
oamenilor,dar primitivi şi brutali,lacomi,răutăcioşi,invidioşi,care se ceartă şi se bat între ei pentru
a strânge cât mai multe pietre strălucitoare inutile,pe care le credeau preţioase.Caii sunt virtuoşi
şi înţelepţi,trăiesc într-o comună patriarhală,nu pot înţelege ce este minciuna.
Gulliver se întoarce în Anglia,însă nimeni nu-i crede povestirile sale,fiind foarte rece
chiar cu nevasta şi rudele.Oamenii îi fac proces şi îl declară nebun iresponsabil.Este salvat de un
miel adus din Liliput, care modifică decizia judecătorilor.Încet-încet,Gulliver se
schimbă,devenind un om ca toţi oamenii,deşi tot puţin cam mizantrop.
 MICUL PRINȚ
ANTOINE DE SAINT-EXUPERY

Personaje: Micul print, autorul, regele, vanitosul, betivul, businessman, lampagiul,

geograful

Povestea incepe in desertul Sahara, acolo unde, autorul, pilot de avion, aterizeaza fortat
din cauza unor probleme la motor. Dupa o noapte petrecuta in pustiul desertului, autorul se
trezeste langa el cu un omulet imbracat ca un print care ii cere sa-i deseneze o oaie. Surprizele se
tin lant in legatura cu ciudata aparitie. Incet-incet, il descoase pe micul print si ii afla povestea.

Venea de pe asteroidul B-612,  descoperit in anul 1909 de un astronom turc. Pe acest

asteroid mic pe care traia micul print cresteau tot felul de plante, dar el avea grija ca in fiecare zi
sa scoata baobabii, altfel acestia i-ar fi ocupat intregul spatiu de pe asteroid. Tot pe asteroid avea
si o floare pe o ingrijea, precum si trei vulcani din care doi erau activi.

In ziua cand a plecat de pe asteroid, se spune ca s-ar fi folosit de niste pasari calatoare, a
udat floarea si a curat hornurile celor trei vulcani, asa sa fie in siguranta.

Calatoria lui incepe pe o planeta pe care domnea un rege. Acest rege era trist pentru ca nu
avea nici un supus. I-a propus micul print sa-i fie supus, i-a oferit chiar si functii importante, dar
acesta le-a refuzat. Urmatoarea oprire a fost pe o planeta unde traia un om vanitos, adica mandru
foc de el. Acestuia trebuia sa-i faci tot timpul complimente despre felul cum arata. A treia
planeta, era planeta unde traia un om betiv. El bea pentru ca ii era rusine. Rusine ca era un betiv.
Pe a patra planeta gasi un businessman. Acesta socotea toata ziua cate stele a cumparat, cati bani
castiga pentru a avea sa mai cumpere alte stele. Pe urmatoarea planeta descoperi un lampagiu.
Planeta era ciudata si ea. Era mica si nu avea decat un felinar, iar lampagiul trebuia de cate ori se
lasa seara sa aprinda felinarul, iar cand venea dimineata sa-l stinga. A sasea planeta era cea mai
mare planeta pe care o vazuse. Aici locuia un geograf batran care i-a povestit despre planeta
Pamant. Urmatoarea oprire a fost pe Pamant.
 Tot acest periplu printre planete si oameni diferiti l-a nedumerit pe micul print spunandu-
i autorului ca pentru el oamenii mari sunt de neinteles, ca se complica foarte mult cand ar putea
face lucrurile sa fie extrem de simple.

Atunci cand a aterizat pe Pamant s-a intalnit cu un sarpe, apoi a vazut muntii cei mari,
dupa care a intalnit o gradini cu cinci mii de trandafiri la fel cu floarea pe care el o lasase acasa.
Intalni apoi o vulpe care ii ceru sa o imblanzeasca si cu care se imprieteni. El ii explica vulpii ca
degeaba exista o gradina cu cinci mii de trandafiri daca nu are cine sa o admire. Pentru el floarea
pe care o lasase pe asteroid era cea mai frumoasa.

Urmatorul cu care se intalni pe Pamant era acarul. Dupa acesta urma intalnirea cu
negutatorul. Povestirea intalnilor micului print fu intrerupta de autor care ii explica ca numai are
apa de baut. Atunci printul il conduse prin desert pana la o fantana. Mare fu mirarea autorului
cand descoperi o fantana in toata puterea cuvantului cu scripete, cu ciutura si cu funie, nu cum
sunt in desert, adica niste gropi cu apa. Scotand apa din fantana micul print ii explica autorului ce
melodie frumoasa canta fantana atunci cand scoti apa din ea.

A doua zi ii spuse ca trebuie sa plece. Se implinise un an de cand aterizase pe Pamant si

calatoria lui se incheia aici. Dar i-a lasat un dar: atunci cand se va uita la stele, acestea vor rade
pentru el cu acelasi ras ca al micului print.

In urmatoarea zi micul print a disparut. Si de atunci de cate ori se uita la stele, autorul
auea parca milioane de clopotei care radeau la el.

Micul print ne-a facut sa vedem importanta lucrurilor marunte si ne-a mai aratat lumea
noastra vazuta cu inima nu cu ochii.
 Balul florilor
de Sigrid Laube și Silke Leffler
O poveste despre curaj și toleranță
Primăvara își face simțită prezența tot mai mult, și ce poate să fie mai plăcut, decât o
lectură frumoasă în ton cu acest anotimp?
Balul florilor, de Sigrid Laube și cu ilustrațiile create de Silke Leffler, este o
minunată poveste pentru copii și părinți, colorată și cu miresme de flori. Muzica și dansul își fac
apariția numaidecât.
Astăzi are loc Balul florilor. Domnul Conopidă şi domnişoara Morcov își fac curaj și se
duc și ei la petrecere. Sala e înmiresmată, freamătă şi răsună de cântece. Domnul Levănţică,
parfumat şi elegant, dansează plin de însufleţire cu o Roză răpitoare, rotindu-se iar şi iar prin
toată sala.
La sosirea neobişnuiţilor oaspeţi, florile sunt uimite şi revoltate: asemenea îndrăzneală
din partea unor legume nu s-a mai văzut! Dar domnul Conopidă şi domnişoara Morcov se avântă
curajoşi pe ringul de dans şi-i farmecă pe toţi cu Tangoul-castraveţilor! Florile sunt impresionate
şi aplaudă cu admiraţie. În cele din urmă, florile şi legumele se împrietenesc şi petrec o seară
minunată dansând împreună.
De cele mai multe ori tindem să judecăm lumea după aparențe, pentru că, mă repet, de
cele mai multe ori nici măcar nu cunoaștem detalii despre persoanele asupra cărora ne dăm cu
părerea. Din ignoranță, rasism sau pur și simplu dintr-o mică-mare răutate, pur și simplu judecăm
omul înainte să îl cunoaștem.
Comportamentul nostru, priorităţile şi relaţiile cu alţii, dar şi îndrumarea morală pe care le-o
acordăm copiilor noştri sunt influenţate de valorile pe care le avem.

Uităm să fim lipsiți de egoism și răutate, uităm să fim toleranți, uităm să acceptăm faptul
că toți suntem diferiți în felul nostru. Așadar, înainte de a încerca să le însușim aceste valori
morale copiilor noștri, să nu uităm să facem o schimbare și în mentalitatea noastră, dacă este
necesar, pentru că acești copii învață și imită ceea ce văd la noi în primul rând. Balul florilor,
această poveste scrisă atât de simplu și frumos, ajunge să fie minunată atât pentru copii cât și
pentru părinți.
 Pe baza acestei povești, Balul florilor, copiii vor învăța să fie mai curajoși, să creadă în
ceea ce sunt, simt și gândesc, să facă diferența dintre bine și rău, să nu se lase influențați de alții
și să fie toleranți cu cei din jur. Toate învățămintele enumerate vor fi descoperite în această carte
înflorată, perfectă pentru a o citi copiilor mici și mari. Cartea lui Sigrid Laube este un exemplu
de lectură calitativă potrivită pentru o creștere armonioasă a copiilor.