Ursulețul Romy, Iepure și mormanul de frunze

Poveste despre iubire și prietenie

Am să-ți spun o poveste despre un ursuleț vesel și prietenos pe nume Romy și ce a descoperit el într-o zi
de toamnă târzie.

Romy locuiește alături de prietenii săi Iepure, Lup, Vulpe și Mistreț în Pădurea de Departe. În cea mai
mare parte a timpului îi place să se plimbe și să se joace tot soiul de jocuri amuzante cu aceștia.

Într-o zi de toamnă și-a propus să facă o plimbare până la casa lui Iepure. Așa că și-a pus căciulița, geaca
și cizmulițele și a ieșit afară. Și cum a ieșit el din curte, a văzut că lângă gardul său era un morman mare
de frunze uscate. Era așa de mare că aproape îî ajungea până la urechi.

– Ce o fi cu mormanul acesta de frunze?

S-a uitat la el, l-a măsurat, l-a analizat… niciun indiciu.

– Oare cum a ajuns mormanul acesta de frunze multicolore langă gărduțul meu? se întrebă el în timp ce
îi dădea rotocol… poate poate descoperă un semn care să-i răspundă la întrebare.

– Poate l-a adus vântul…sau poate au căzut din copac toate frunzele acestea … Nu prea cred, sunt mult
prea aranjate. Nu pot să-mi dau seama, își spuse ursulețul și hotărâ să dezlege misterul mai târziu, în
drum spre casa lui Iepure.

A mers ce a mers și trece pe lângă casa lui Lup. Mare îi fu surpriza să observe că și Lup avea lângă
gărduțul lui un morman imens de frunze uscate. Îl observă de aproape și pe acesta și își spuse:

– Mormanul acesta de frunze este identic cu cel de lângă curtea mea. Oare cum a ajuns aici? Oare l-a
adus cineva? Dar cine?

Mormanul stătea neclintit și tăcut, așa ca își continuă drumul către casa lui Iepure.

După puțin timp ajunge în apropierea casei lui Vulpe și ce să vezi?! Lângă gărduțul curții lui Vulpe era un
morman mare de frunze uscate. Ăsta da mister, era exact la fel cu cel de lângă curtea lui Lup și cu cel de
lângă curtea sa.
– Oare cine ne-a pus mormanele acestea cu frunze lângă curticele noastre si ce vrea să facă cu ele? Se
întrebă din ce in ce mai curios curios Romy.

– Următoarea casă pe potecă este casa lui Iepure. Poate voi găsi acolo răspunsul, continuă Romy
pornind pe potecă.

Peste puțin timp ajunge lângă curtea lui Iepure, pe care îl vede adunând cu spor frunze uscate pe care le
aranja intr-un morman foarte asemănător cu cel de lângă casa sa.

– Buna Iepure! Tu ai adunat frunze uscate în grămezile de lângă gărduțul meu, al lui Lup și al lui Vulpe?
întrebă grăbit Romy.

– Da… bineînțeles că eu le-am pus acolo, spuse hotărât Iepure.

– Am ințeleees, se lumină ursulețul. Ce ai vrut să faci cu ele? continuă apoi.

– Hahaha, o surpriză pentru voi… Au anunțat astăzi la radio că mâine o să ningă. Și așa mi-a venit o idee
despre cum pot să vă fac o bucurie. Am strâns mormanele acestea de frunze pentru ca mâine, când o să
ningă, fulgii de zăpadă să se aseze pe ele și să le transforme în niște minunați oameni de zăpadă.

Romy a rămas uimit de gingășia gestului lui Iepure și îi zâmbi emoționat.

– Da, dragul meu Romy, așa am vrut eu să vă arăt ce mult vă iubesc. Printr-o bucurie neașteptată.

– Vai Iepure, ce gest frumos din partea ta. Ce bucurie să ai un prieten așa bun ca tine. Și noi te iubim pe
tine Iepure, îi spuse Romy oferindu-i o îmbrățișare caldă de ursuleț.

– Acum a mai rămas un singur om de zăpada de facut, pardon morman de frunze, spuse Iepure zâmbind.

– Cel pentru Mistreț? întrebă Romy.

– Exact! Vrei să mă ajuți să-l facem amândoi?

– Da, răspunse entuziasmat Romy. Vreau, sigur ca vreau!

Și au făcut împreună mormanul de frunze pentru Mistreț, iar a doua zi a nins și toate cele cinci mormane
s-au transformat în cinci oameni de zăpadă drăgălași.

Ce bucurie imensă pentru cei patru prieteni când s-au trezit de dimineață și au văzut prin geamurile
caselor lor câte un om de zăpada care a apărut ca prin magie lângă gărduțurile lor.

Cel mai fericit poate că a fost chiar Iepure, căci prietenii săi l-au îmbrățișat strâns și i-au mulțumit fericiți
în semn că au înțeles ce mult îi iubește.