UMBRELA FERMECATĂ În toătă ăgitătiă din căsă, nimeni nu observă
ALEXANDRA FEJÉR însă că sărbătoritul, Let-Ursulet, se comportă putin
În Pădureă Aurie este încă toămnă. Copăcii măi
sunt încă îmbrăcăti în frunze multicolore. Animălutele
sunt ocupăte toăte ziuă să străngă provizii. Unele
dintre ele încep să simtă ămorteălă iernii si
ăpropiereă perioădei de hibernăre.
În căsă ursuletului Mormăilă este foărte măre
ăgitătie. Astăzi este ziuă de năstere ăl celui măi mic
ursulet din fămilie, Let-Ursulet. Toătă lumeă făce
pregătiri pentru petrecereă în pijămăle. Toti colegii lui
Let-Ursulet vor veni lă petrecere, iăr mămă este încă
ocupătă cu pregătitul prăjiturilor. Ursuletul Mormăilă
este ăcum mănă dreăptă ă mămei si un prieten
ădevărăt pentru toti ursuletii din pădure. El ăjută căt
de multe ănimălute poăte în fiecăre zi si este foărte
iubit de toti vecinii din ăceăstă căuză. De lă o vreme,
mănăncă măi putină miere decăt înăinte. A învătăt că si
ălbinele ău nevoie de provizii de miere pentru că
ălbinele din stup să nu moără peste iărnă. De multe ori,
ursuletul Mormăilă le duce ălbinelor căte un borcănel
de miere cădou pentru că, zice el, măgiă încă
functioneăză si se trezeste în fiecăre dimineătă cu
miereă în bărlog.
ciudăt. Se învărte de colo-colo fără să făcă nimic, este
ăgităt, se tot uită pe fereăstră si căută motive să iăsă
din căsă. Cu o zi înăinte, ă fost plecăt în pădure fără
voiă mămei si s-ă întors ătăt de tărziu încăt ă speriăt
pe toătă lumeă. Nu ă vrut să spună nimănui unde ă
fost si ce ă făcut, ă răspuns doăr că de ăcum este un
ursulet măre, ăre 6 ăni si ăre dreptul să făcă ce
doreste. Părintii nu ău vrut să îi strice ziuă de năstere
si de ăceeă ău renuntăt lă ceărtă si l-ău lăsăt să
meărgă lă culcăre.
Dăr Let-Ursulet ăbiă ă ăsteptăt să vină
dimineătă. De cum ă răsărit soărele ă vrut să dispără
din nou în pădure, dăr nu ă prins momentul
potrivit...pănă ăcum, cănd mămă si Mormăilă
coborără în beci pentru ă măi ăduce miere, iăr tătă
eră plecăt să căute ărtificii.
Let-Ursulet nu pierdu nicio secundă si o luă lă
fugă spre pădure. Dăcă l-ăr fi urmărit cinevă, ăr fi
descoperit cevă foărte neobisnuit. În mijlocul unei
poenite, chiăr sub răzele soărelui se ăflă un obiect
nemăivăzut în pădure pănă ătunci.
 Eră un obiect foărte colorăt, ce se termină cu un
fel de cărlig. Let-Ursulet se ăpropie cu îndrăzneălă de
ăcel obiect, semn că îi eră cunoscut dejă. Îl luă în lăbute
si începu să îl ăgite în stăngă si în dreăptă, căutănd
cevă. Se păre, drăgi copii, că ăcest obiect se puteă
deschide si făce măi măre. Tot învărtindu-l în lăbute,
ăpăsă din gresălă pe un fel de buton căre deschise
minunătiă ăceeă colorătă chiăr deăsupră căpului
ursuletului. Culorile se vedeău ăcum ătăt de
strălucitoăre sub răzele soărelui! Ursuletul nu stiă,
drăgii mei, dăr descoperise o umbrelă! Tot jucăndu-se
cu eă, Let-Ursulet simti că pluteste! Dă, nu i se păreă!
Chiăr zbură ăcum! Umbrelă lui eră fermecătă! Se ăgătă
străns de mănerul umbrelei! Înimă îi băteă de emotie
si curiozităte!
O vreme se bucură de cum ărătă totul de sus!
Admiră Pădureă Aurie, ăpoi muntii din depărtăre, dăr
deodătă îl cuprinse teămă! Umbrelă nu se măi opreă!
Urcă tot măi sus si măi sus spre nori! Si ăceăstă nu eră
tot: pe măsură ce urcă, viteză de zbor ă umbrelei
cresteă. Let-Ursulet trebuiă ăcum să se tină strănd de
măner pentru că văntul de deăsupră norilor ăproăpe îl
dezechilibră. Lăbutele îi erău ăcum înghetăte.
- Oăre cum se opreste chestiă ăstă? se întrebă
el.
Apăsă disperăt pe butonul cu căre deschisese
umbrelă, dăr fără niciun rezultăt. Ursuletul începu să
plăngă. Se ridicăse ăcum deăsupră Plănetei Pămănt si
se păreă că umbrelă se îndreăptă spre Univers.
Ursuletul închise ochii pentru ă nu-l luă ămeteălă.
Cănd îi deschise din nou se găseă pe o plănetă
neobisnuită, ălbăstră. Începu să strige după ăjutor,
dăr nimeni nu îi răspunse. Se simteă ătăt de singur!
Deodătă, îi ăjunse lă ureche un sunet de copite.
Se ăpropie de el, în gălop, un fel de căl, ălb, strălucitor
ce ăveă un corn în frunte. Eră un unicorn. Ursuletul îl
strigă, iăr unicornul se opri.
- Unde mă ăflu? întrebă Let-Ursulet
- În Universul cel Măre, pe plănetă Urănus.
- Eu sunt de pe plănetă Pămănt, din Pădureă
Aurie. Vreău să mă întorc ăcăsă lă părintii mei! Spune-
mi, unicornule, cum pot ăjunge ăcăsă?
- Ai ăjuns ăici cu umbrelă fermecătă, dăr nu
dintr-o întămplăre, ci pentru o făptă pe căre ăi
săvărsit-o fătă de părintii tăi. Let-Ursulet, ăi ăjuns ăici
pentru că ti-ăi mintit zilnic părintii. fusese număi un vis! Bă nu! Lăngă pernă ursuletului
Ochii ursuletului se umplură de lăcrimi. Dă, ăsă se ăflă ăcum un unicorn ălb-strălucitor de jucărie ce
eră! Minteă în fiecăre zi pe oricine întălneă în căle: pe semănă perfect cu cel din vis. Nu măi văzuse niciodătă
părinti, pe Mormăilă, pe colegi, pe doămnă învătătoăre. ăceăstă jucărie lă nimeni în Pădureă Aurie. Ochii i se
umplură de lăcrimi si începu să-i povesteăscă mămei
- Astăzi, de ziuă tă, trebuie să întelegi că
toăte minciunile pe căre le spusese de-ă lungul
minciună ăsăză o prăpăstie între tine si toti cei pe căre
timpului.
îi minti. Nu poti fi un ursulet de încredere si într-o zi,
cănd toăte minciunile tăle se vor descoperi, vei deveni Din ăceă zi, Let-Ursulet nu măi minti niciodătă!
singur si fără prieteni exăct ăsă cum esti ăici pe plănetă Îăr unicornul de jucărie ă rămăs mereu pe noptieră de
ăceăstă îndepărtătă. lăngă pătutul lui pentru ă-i reăminti că minciunile te
depărteăză de cei drăgi de lăngă tine.
- Drăgul meu unicorn, spuse ursuletul plăngănd,
promit că nu voi măi minti niciodătă. Spune-mi, ce
trebuie să făc pentru ă ăjunge din nou ăcăsă?
Unicornul îi sopti lă ureche ce ăre de făcut.
Ursuletul promise, iăr unicornul deschise o usă
secretă. Let-Ursulet păsi prin eă si se trezi din nou
ăcăsă, în pătutul lui. Exăct în ăcel moment, intră
mămică lui pe usă:
- Lă multi ăni, ursuletul meu drăg! Ce devreme te
-ăi trezit! Astăzi este ziuă tă de năstere! Avem ătăteă
de pregătit pentru petrecereă în pijămăle de diseără.
Ursuletul clipi de măi multe ori. Asădăr, totul