SERBARE

Dragi părinţi, Vorbiţi acum

Învăţaţi să descifraţi copilăria!
Daţi telefoane vârstei minunate,
Când totul e permis, totul se poate.
La telefon vorbiţi cu dimineaţa
Şi cereţi un interior ciudat-
COPILĂRIA!
Încă n-aţi aflat
Ce convorbiri interesante
Puteţi s-aveţi
Cu pomii ce nu sunt decât puieţi?!
Vorbiţi, vă rog,
Cu drumul care nu-i
Decât potecă-ntinsă spre şosea.
Şi poate veţi afla
Cum cade roua îndoind petale,
Cum calcă paşii-n primele sandale,
Cât e de greu să-nveţi litera “ a “!
Sunt zorile la telefon,
COPILĂRIA !
Vorbiţi, vă rog
Şi nu uitaţi
Că nu vă naşteţi mame şi nici taţi.
Daţi şi copiăriei azi cuvântul,
Părinţi de pe întreg pământul.

Priviţi-mă! Cu cireşe agăţate –n urechi

Sunt abia un copil Şi rafale de grauri perechi.
Dar o dată în an, Când zâmbesc,
În miezul lunii lui april, Trezesc
Pot deschide Râuri de soare,
Poarta dintre primăvară şi vară, Şi chiar dacă vă pare de mirare
Lăsând toate florile să apară. Această întâmplare,
Printre picuri de ploaie Vă mărturisesc
Şi printre lalele Că fac toate acestea
Pot face să se strecoare Pentru că mă străduiesc
Toate visele mele Să cresc!

*Cântec: Să fii copil

Hai să ne jucăm! De-a Soarele şi de-a Luna

De-a veveriţa şi de-a aluna,
De-a cîinele şi de-a pisica,…
Tot jucându-ne aşa Ce se aude şi ce se cade,
Învăţăm câte ceva: Cine e rău şi cine e cumsecade.

Fiecare jucărie La mine în cameră jucăriile toate,

Are, scrisă sau nu pe hârtie Frumos aşezate,
Istoria ei: Povestesc
De unde vine, Cum au fost botezate
Cine a iubit-o cel mai mult Şi cum au fost hârtie, carton,
Şi pe cine Pluş sau plastic,
1
Învaţă ea astăzi să se joace. Sârmă, sticlă, nailon,
Păpuşile, jocurile mecanice, Metal sau gumilastic…
Maşinile, bucătăriile, Şi cum oamenii mari le-au construit
Căţeii, bicicletele, cuburile, Pentru joc, pentru privit,
În fine, toate jucăriile Dar mai ales pentru iubit!
Sunt capabile să spună pe de rost
De unde vin şi ale cui au fost.

La noi în casă Pe Albă- ca- Zăpada

Pe unde priveşti Am găsit-o în bucătărie,
Cresc numai poveşti. Ascunsă într-o pungă de hârtie;
De după uşă se iveşte Iar piticii, toţi şapte,
Întotdeauna o poveste, Stau în ceştile de lapte.
Până şi în pat Totul a fost bine
Două poveşti au intrat, Până am scos o vrăjitoare
Una este cu Roşu împărat, Din geantă de la mine…
Cealaltă cu un om bogat. Atunci mi-am spus:
Stă câte o zână în fiecare odaie, -Crăiţă, fetiţă, crăiţă
Iar în baie Adună-ţi poveştile-n poală
Nu te poţi spăla pe dinţi E timpul să te duci la şcoală!
De prea mulţi prinţi.

* Cântec: Poveştile mamei

Bună dimineaţa, lumină! M-am întâlnit cu Soarele,

Un bob de rouă, Cu cerul albastru,
Un trandafir, Cu un nor rătăcit
O panseluţă Şi cu vântul.
Şi o gherghină Tuturor le-am spus:
Stau mărturie că te-am salutat. –Bună dimineaţa! Bună dimineaţa!
Bineînţeles că m-am sculat! Vă rog să poftiţi cu mine la şcoală,
Din pat Astăzi merg acolo pentru prima oară!
Am sărit imediat
Cu gândul pe…fereastră
Şi –am înconjurat de trei ori Pământul.

 Cântec: Cântecul abramburiţilor

De ce zboară rândunica? Unde pleacă avionul? Chiar de creşti ca în poveşti

De ce e motan pisica? De ce e buton butonul? Şi cuvinte-n pomi găseşti
Luna de unde răsare? Cine plouă şi de ce? Cum răspunzi la o-ntrebare
Cum de e un singur soare? Noaptea, ziua unde e ? Alta imediat apare.

De ce-s mică şi nu mare? În grădina cu-trebări

De ce moale nu e tare? Nu te poţi urca pe scări
Apa de ce este udă? Să găseşti răspunsuri coapte

2
Ce înseamnă să fii rudă? Pârguite peste noapte.

* Cântec: De ce , oare ?

Cu hârtie şi culoare Dar de sunt azi supărată Pot aşterne pe hârtii

Sunt o mică vrăjitoare.
Iau creionul, desenez
Tot ce văd , tot ce visez.
Pot aşterne peste tot
Cer cu soare, nori de-un cot.
Desenul îl schimb îndată: Lumea asta de copii.
Florile le urc pe casă
Iarba o sădesc sub masă
Oamenii îi fac să zboare
Şi lacrimi îi pun la soare.

În grădina mea, şirete,
Piersicile-s violete,
Iar prunele şi mai şi,
S-au făcut portocalii;
Căţăraţi cu mult dichis
Strugurii cresc în cais;
Castraveţii, cum să spun
Au pornit să urce-n prun;
Pe-o tulpină de mărar
Se roşeşte-un gogoşar.
Sub un fir de caprifoi, Dar nu vreau să schimb nimic,
Stă şi toarce un pisoi De aceea şi eu zic:
La umbră de pătrunjel, -Uite că-n grădina mea
Doarme dus şi un căţel. Face oricine ce vrea!
Ce să fac? Tot ce se poate
Că-I prea multă libertate.
Mi-a spus mie o furnică:
Multă libertate strică .
Iar o viespe rea de gură
Mi-a spus că-I harababură.

Casa bunicii - Unde e casa bunicii ?

e plină de zâne - Unde să fie !
şi de pitici În grădina ta minunată,
pe care îi văd Copilărie.
doar cei mici. Mai apoi trece încetişor,
În casa ei cât nici nu poţi prinde
trebuie să fii, neapărat, de veste,
foarte cuminte în vorbele
şi foarte curat. dintr-o poveste.

 Cântec: Cântecul Iuliei

Uneori, când sunt fericită într-adevăr
Simt, sau poate numai mi se pare
Cum, în vârful fiecărui fir de păr,
Îmi creşte câte o floare,
Şi ştiu că sunt grozav de frumoasă
Cu podoaba aceea împărătească,
Dar nu îndrăznesc să mişc fruntea prea tare,
De teamăsă nu se ofilească.
Şi mai ales e destul să mă întristez numai un pic
Ca să nu mai rămână din toată frumuseţea nimic.
Eu cred că puteţi încerca şi voi, binişor
E uşor:
Nu trebuie decât să fiţi
Foarte fericiţi!

3
 Cântec: Sunt domnişoară
În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Ştie şi ştiu
Că n-are de ce să-I fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
I se poate –ntâmpla
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu peniţa-n cerneală
Ieri am avut o vizită simandicoasă:
A trecut pe la mine o broască ţestoasă.
De fapt avea un aer atât de serios,
Încât s-ar putea să fi fost un broscoi ţestos.
Era destul de mic şi de tânăr, n-ai fi dat pe el nici doi bani,
Nu cred că avea nici cinci sute de ani.
Pentru că ştiţi, desigur,- aşa fără nici un motiv-
Ţestoasele trăiesc un mileniu aproximativ.
Totuşi ştia să se poarte şi ştia să vorbească,
Dar -dacă nu se lăuda- se pare
Că-l zărise chiar pe Ştefan cel Mare.
Despre războaie doar n-avea prea multe de spus,
Stătuse în carapace ascuns.
Oricum, mi-ar fi plăcut să-l ascund în penar
Să-mi sufle la istorie, la extemporal.
Ce spaimă, ce emoţii şi ce scandal:
Am descoperit printre cărţi un şoarece intelectual!
La început, ca să nu pară
Că are gusturi prea ciudate
A gustat într-o doară
Cartea de bucate;
Apoi, ca să nu mă sperie prea tare,
Câtva timp a înfulecat numai dicţionare;…
Dar n-a rezistat mai mult de o zi
Şi a început să ronţăie poezii.
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Şi atunci, trebuie să facă cerere
Şi reclamaţie
Să fie primită de greiere
În uniunea de creaţie.
Şi era foarte inteligent pentru o broască.
Deoarece fusese crescut în natură,
Se pricepea la agricultură;
Şi pentru că experienţa sa era notorie
Se pricepea grozav la istorie;
Era o adevărată plăcere să-l asculţi,
Dintre domnitori îi cunoscuse pe mulţi.
Povestea despre Brâncoveanu şi Cantemir
Şi despre alţii pe care nu mai ştiu să-I înşir.
Ba, pentru că-l tenta drumul spre glorie,
A înghiţit şi câteva cărţi de istorie,
Iar Tabla Înmulţirii fiindu-I simpatică,
A gustat şi din câteva cărţi de matematică.
Dar abia acum a ajuns o tragedie,
Când a început să înfulece şi filosofie;
Era clar că nu puteam aştepta ca un zevzec
Să-mi mestece raftul întreg;
Dar nici nu puteam să las un şoarece aşa savant
La cheremul unui motan gras şi ignorant.
4
 Cântec: Când ai un prieten bun

Într-o luni , Într-o joi,

Ca să nu mă scol aşa devreme
M-am transformat în nişte căpşuni
Şi-am devenit…ornament pentru crème.
Într-o marţi, de asemenea,
Ca să nu mă duc la şcoală, eu mă făcui
Gutuie aurie şi tare precum cremenea,
Dar am rămas toată noaptea atârnată-n gutui.
Într-o miercuri,
Ca să nu mă duc la dentist, de frică
M-am făcut rândunică, rotindu-se-n cercuri,
Dar m-a prins şi m-a mâncat o pisică.
L-am convins pe pisoi să ne facem 2 fire de
iarbă verzui
Dar, pe amândoi
A venit şi ne-a ciugulit un pui.
Într-o vineri,
M-am făcut floare de mărgăritar,
Dar a venit o pereche de tineri
Şi băiatul m-a cules să mă dea fetei în dar.
Într-o sâmbătă, acum o lună,
Ca să nu învăţ la limba română,
M-am transformat într-o prună,
Dar, pentru că eram dulce, m-a înţepat
o albină.

Într-o duminică, dacă-mi aduc bine aminte,

M-am convins, în sfârşit, între timp,
Că tot mai simplu-i să fiu cuminte
Şi să nu mă mai tot schimb.

Copilul minune, Coşul de rufe

Deşi cu matematica merge mai încet,
Acasă are invenţii epocale
În transporturi spaţiale:
Toate vasele-s mobilizate
Precum şi alte zeci de aparate …
Ibrice, polonice, perii şi site
Cutii de chibrite,
E nava cea mare, nava- mamă
Ceaunul de-aramă e bun de modul
Dar asta nu-I destul
Cu fixativul mamei de păr
Ai un perfect turboreactor
Căci gazul sub presiune
Funcţionează de minune.

Zece anişori zburdalnici O carte de oameni mari

Au nevoie de trei paznici Care nu mai vor să ştie
Ca să-nveţe să se poarte Cum era pe când trăiau
Tocmai cum scrie la carte. În Ţara- Copilărie!

 Cântec : Nu mă lasă mama !

Când te duci seara la culcare O zi trecută fără fapte

Să-ţi pui o mână sub obraz Care să-ţi fi rămas în minte
5
Şi să te-ntrebi cu-ngrijorare: În viaţa ta e ca o noapte
Ce am făcut eu oare azi? Sau ca un basm fără cuvinte

E ca şi cum n-ai fi trăit, Să-ţi fie aceste vorbe-ndemn

Şi ţi-ai pierdut o zi din viaţă, Al vieţii tale care vine,
Şi soarele s-ar fi oprit Să laşi pe unde treci însemn
Căzut în somn de dimineaţă Că ai făcut şi tu un bine.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea

Şi du-te la furnică să vezi povara sa;
Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi;
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi;

Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi;

Învaţă de la ape să nu dai înapoi;
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi;
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi;
Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor;
Învaţă de la toate că totu-I trecător!

 Cântec: Crede în tine

Mult stimate astru auriu, De-aceea m-am hoărât,

Sau, mai simplu, dragă soare, Stăpân al vacanţelor şcolăreşti,
M-am hotărât să-ţi scriu Să te conving să o lungeşti
O scrisoare. Cât de cât;.
Nu c-aş şti să scriu cine ştie ce- Să mai stai vreo 2 luni pe loc,
De ortografie mă apucă frica Să rămână vara neschimbată,
Şi mama, când e supărată, zice Iar de-ţi va fi greu , ca o răsplată,
Că scriu “ mi-au” ca pisica- Iarna poţi să nu mai vii deloc.
Dar am aflat Oricum, iarna tu ştii doar să strici:
Că numai şi numai de tine Să ne moi gheţuşul, să topeşti nămeţii,
Depinde cu adevărat Când apari tu nu se mai poate nici
Vacanţa şi vara cât ţine. Să mă bulgăresc cu băieţii!

Sau şi mai grozav ar fi- ştii cum?-

Să ţină vacanţa-acum vreo 10 ani…
Pentru şcoală, iarnă, frig, oricum
E destulă vreme când vom creşte mari.
Sigur, tu poţi să alegi oricare
Dintre căile de care eu îţi scriu,
Doar să crească puţintel vacanţa mare
Şi să-nceapă şcoala mai târziu!