Copacul înțelept

A fost odată, cândva, într-o țară îndepărtată, un copac care creștea lângă o școală. Ramurile
lui vesele treceau pe lângă zidurile școlii, până la ferestre și deasupra lor, până pe acoperiș.
 Toată vara, copacul a așteptat în liniște. Nu știa unde sunt copiii care primăvara și iarna
se jucau în zăpadă sau meștereau mărțișoare în sala de clasă. Îi era drag copacului să audă
explicațiile spuse de doamna învățătoare.
 Știa multe copacul. Văzuse cum copiii învățau să scrie, să socotească, să citească, să
meșterească diferite minunății din hârtie colorată. Văzuse cum se jucau, cum se încurajau,
cum uneori se certau, iar apoi le părea teribil de rău și se împăcau. Copacul era mereu acolo,
tăcut la colțul ferestrei.
Dar acum era vară. Era vară de prea mult timp, se gândea copacul. Unde sunt copiii?
 Pe nesimțite însă, zilele calde de vară se transformau în adieri de vânt și răcoare. Copacul
simțea că trebuie să se întâmple ceva, mai ales că frunzele începeau să se coloreze ușor în
arămiu și lumina cădea pe pământ filtrată prin țesătura lor fină.
Într-o dimineață, copacul se trezește și vede cu bucurie cum copiii se întorceau la școală.
Erau zâmbete, veselie, bucurie, flori, drag și dor de școală.
 În ziua aceea, când au ieșit de la școală, au descoperit că pe ramurile copacului nu mai erau
frunze. Acesta le-a desprins pe toate alegând să scrie pe fiecare frunză un sfat. Copiii au luat
fiecare câte o frunză și au zâmbit citind cuvintele de încurajare scrise de Copac pentru ei.
Într-o dimineață, copacul se trezește și vede cu bucurie cum copiii se întorceau la școală.
Erau zâmbete, veselie, bucurie, flori, drag și dor de școală.
 Apoi, ca semn de mulțumire, copiii s-au gândit să prindă cu sforicele colorate frunzele înapoi
pe copac. Un alt copil a avut ideea să coloreze mere vesele pe care să scrie și ei vorbe bune
pentru Copac, ca semn de recunoștință. În curând copacul avea pe toate crenguțele prinse
frunze și mere colorate. Copiii l-au numit Copacul înțelept.
 Copacul zâmbea, n-a avut niciodată mere, dar cu copiii prin preajmă te poți aștepta
la minuni!
Și dormind, copacul zâmbea că era acoperit de cuvinte frumoase, frunze colorate, mere
desenate și multă iubire. Începuse școala!