SEARA COLINDELOR

PROGRAM

Cântecul Colind + cantare comună

V:Suntem în pragul sărbătorilor de iarnă  şi  întreaga ţară este cuprinsă de freamătul specific
acestor sarbatori.

T:Localităţi împodobite, case luminate, pomi îmbrăcaţi în mii de beculeţe colorate …Toată
suflarea se află într-o perioadă de pregătire  intensă pentru cele câteva zile de sărbătoare.

V:Toate acestea fac parte din viaţa noastră şi îşi au farmecul lor dar concentrându-ne doar pe ele
pierdem din vedere esența sărbătorii și pe devăratul sarbătorit – ISUS, pruncul din iesle

T:Dacă n-ar fi existat un Fiu de Dumnezeu care să ia chip de om, dacă n-ar fi existat o iesle, nişte
magi şi nişte păstori, un Iosif şi-o Maria, atunci Crăciunul nu ar fi existat.

V:Sărbătoritul real al Crăciunului este Isus Hristos – Prințul păpcii, sau Mesia, sau Emanuel cum
ne spine Scriptura. El trebuie să se afle în centrul aceste sărbători.

T:De aceea, în acestă seară ne-am adunat aici, impreună ca să ne amintim încă o data de pruncul
din iesle, de dragostea măreață care si-a arătat-o Dumnezeu fațî de noi. Sa-L lăudăm și sa-L
preamărim pe Prințul păcii, să-I dăm Lui toată cinstea, onoarea și Gloria.

V: Un cântec de slavă răsună Căci ea pentru noi s-a adus.

Şi zguduie noaptea cea grea Cu cerul cântaţi împreună

Acum vestirea cea bună Mărire în veci lui Isus.

Din veci împlinirea şi-o ia.

Primiţi-o, primiţi vestea bună

1. Proorocul a vorbit în zilele din vechime cu glasul lui puternic: „Iată că fecioara va
rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel – Dumnezeu cu
noi.” (Isaia 7:14) Copilul ei, Fiul lui Dumnezeu va stăpâni peste tot pământul. „Îl vor
numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, domn al păcii.” (Isaia
9:6) „Va fi numit Prinţul Păcii pentru că acolo unde va domni El războaiele vor
înceta, păcatul şi moartea or dispărea. Iată! Timpul acela este aproape!”
2. Pe câmpie păstorii încă mai vegheau în timpul nopţii. În orele acelea de linişte
vorbeau despre Mântuitorul făgăduit şi se rugau pentru venirea Împăratului pe tronul
 lui David. "Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor şi slava Domnului
a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare Dar îngerul le-a zis: "Nu vă
temeţi căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul; astăzi
în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos Domnul".
3. La cuvintele acestea, speranţele de slavă umplură inima păstorilor care ascultau.
Venise Liberatorul lui Israel! Putere, mărire, triumf, erau legate de venirea Lui. Dar
îngerul trebuie să-i pregătească pentru a recunoaşte pe Mântuitorul lor în sărăcie şi
umilinţă: "Iată semnul după care îl veţi cunoaşte spuse îngerul, "Veţi găsi un prunc
înfăşat în scutece şi culcat în iesle." Deodată câmpia întreaga fu luminată de puternica
strălucire a oştirilor lui Dumnezeu. Pământul tăcuse şi Cerul se plecase să asculte
imnul: "Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii
plăcuţi Lui".

4. ("Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi
Lui").

O, de ar cunoaşte neamul omenesc imnul acesta, de ar cunoaşte generaţia secolului XXI

mai profund imnul păcii cântat de corul îngeresc pe câmpia Betleemului, de ar recunoaşte în Isus
Hristos pe Prinţul Păcii, pe Acela care a spus ucenicilor înainte de a-i părăsi: "Vă dau pacea Mea,
vă las pacea Mea".

EU VIN SĂ-ŢI MULŢUMESC

Smerit plecat în rugă, cu mâinile întinse

Spre tronul Tău de slavă, Copil dumnezeiesc

Cu gândurile toate, cu dorurile-aprinse

Cu inima întreagă, eu vin să-Ţi mulţumesc!

Nici aur, nici tămâie, nici smirnă, scump Isus

Nu Ţi-am adus-nainte, cum magii Ţi-au adus;

Nici jertfe, ca-n vechime, pe altar nu-Ţi stau depuse

Nici alte daruri scumpe nu Ţi-am adus, Isuse.

Eu am doar mulţumirea. Cu ea-Ţi cad înainte

Întocmai ca păstorii ce-ntâi Te-au întâlnit

Îţi simt în piept iubirea şi parcă n-am cuvinte

Să-Ţi mulţumesc cum vreau, Mântuitor iubit!

În staul ori în templu, pe drumuri, în cetate,

La Cina cea de taină ori prins pe cruce sus,

Şi-n zilele senine şi-n cale-ntunecate

Smerit întotdeauna Te-am cunoscut Isus.

Mireasma Ta aleasă, prin lume răspândită

Din floarea umilinţei, deplin m-a cucerit…

Îi simt mereu parfumul, ea stă neveştejită

Şi spune tuturor de chipul Tău smerit.

Isuse, Tu eşti darul Cerescului Părinte

EMANUEL, MESIA, COPILUL cel slăvit

În Tine-s împlinite prezicerile sfinte

Prin Tine am iertarea, în Tine-s mântuit!

De-aceea, azi, în rugă, cu mâinile întinse

Spre tronul Tău din slavă, Copil dumnezeiesc

Cu gândurile-mi toate, cu dorurile-aprinse

 Cu inima-ntreagă, eu vin să-Ţi mulţumesc!

GÂNDURI…

 Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost câştigarea cât mai multor informaţii, Dumnezeu
ne-ar fi trimis un Profesor;

 Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost tehnologia, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Om de
ştiinţă;

 Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost banii, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Economist;

 Dacă nevoia noastră cea mai mare ar fi fost distracţia, Dumnezeu ne-ar fi trimis un Clovn;

 Dar pentru că cea mai mare nevoie a noastră este mântuirea, Dumnezeu ne-a trimis un
Mântuitor.

„EŞTI DUMNEZEU?”
 Într-o seară friguroasă de iarnă, în timpul sărbătorilor de iarnă, un băieţel de vreo şase anişori
stătea în faţa vitrinei unui magazin. Copilaşul nu avea pantofi, şi hainele lui erau rupte şi murdare. O
tânără, care trecea pe acolo a văzut pe băieţel şi a intuit din privirea lui după ce anume tânjea din vitrina
magazinului.

L-a luat pe copil de mână, şi l-a condus în magazin. I-a cumpărat o pereche nouă de pantofi şi un
costum de haine groase pentru vremea rece de afară.

Apoi au ieşit în stradă, iar tânăra i-a spus: „Acum poţi merge acasă. Eu îţi doresc o vacanţă
frumoasă.”

Băieţelul a privit-o şi a întrebat-o: „Dumneavoastră sunteţi Dumnezeu?”

I-a zâmbit, apoi a răspuns: „Nu! Eu sunt doar unul dintre copiii Lui!”

Băieţelul a continuat: „Ştiam eu că trebuie să existe o relaţie între voi!”.

Cand spui Craciun spui,casa,caldura,dragoste,dorinta de a fi mai bun,spui cadouri,te gandesti la

bradul impodobit si la steaua din varful lui,la zapada de afara.Totusi toate acestea sunt doar niste
simboluri a ceea ce inseamna cu adevarat Craciun.
Cand spun Craciun, pe langa caldura care mi-o ofera casa si bucuria de ai avea pe cei dragi alaturi
de mine vreau sa ma gandesc la faptul ca Fiul Lui Dumnezeu care a venit in lume pentru mine nu
a avut nici casa unde sa se nasca nici caldura necesara pentru a-I acoperi trupusorul firav de
ingeras.Rostind cuvantul Craciun ma cuprinde fericirea imensa doar la gandul ca voi fi
inconjurata de dragostea celor din jurul meu...... dar ce dragoste poate fi mai mare decat sa vina in
lume un Rege,un Fiu de Dumnezeu sa Se nasca intr-o iesle umila....pentru mine si pentru tine ca
apoi sa fie strapuns,lovit si chinuit,dandu-si viata pentru mine si pentru tine
Incercam sa fim mai buni de Craciun,dar niciodata nu vom reusi decat daca ne oprim un moment
din pregatirile care parca ne "fura "si stam sa privim macar o clipa la ieslea cea umila si la fiinta
inocenta din ea care ne zambeste asa frumos.
Poate in fiecare an am impodobit bradul,dar niciodata nu ne-am gandit ca steaua din varful lui
reprezinta steaua sperantei,dandu-le magilor o incredere ghidandu-i spre pruncul Isus...
As fi vrut sa am shi eu o stea pe cer care sa sa ma ghideze la iesle si asemenea bradului tanar si
nemuritor,sa stau o vesnicie langa Isus.Alb ca zapada as vrea sa fie sufletul meu dar,doar daca voi
sta toata viata la iesle va fi asa.Stand la iesle vom fi mai buni dar nu datorita noua ci datorita
pruncul ,vom avea credinta mai mare dar doar daca il vom lasa pe Isus sa domneasca in noi.
Haideti de acest Craciun sa stam la iesle si nu numai acum ci pentru totdeaua!