1.

Noapte sfântă ne-a adus

Darul Tatălui de sus
Pe Fiul, Emanuel,
Cel născut în Betleem.

2.Cel ce-a fost Lumina lumii,

S-a-ntrupat prin umilinţă,
Şi-om la chip El S-a făcut
Şi-ntr-un staul S-a născut,
Cea mai simplă locuinţă!

3.A fost culcat într-o iesle

Şi-nfăşat, cu îngrijorare,
Cum ştie mama să culce
Peste El, boii s-arunce
Valuri calde prin suflare.

4.Îngerii, ei au vestit,
Steaua, ea a strălucit,
Noaptea sfântă ne-a adus
Darul Tatălui de sus.

5.Profeţia s-a împlinit,

S-a născut Pruncul iubit
Într-o iesle-n Betleem,
s-a născut Emanuel.

6.Sus, pe cer, o stea se-arată,

Magilor din răsărit.
Ei și-au amintit de-odată,
Ce profeți au prevestit.

7.Unde este Împăratul?

Pe Irod l-au întrebat,
Căci steaua-i luminează cerul
Și daruri încă nu I-am dat.

8.Ne având atunci răspunsul,

Ei tot steaua au urmat,
Căci doreau să vadă Pruncul,
Ştiind că este Împărat.

9.Când au ajuns magii la iesle,

Cu fața la pământ s-au aruncat.
Și-au deschis apoi visteriile,
Aur, tămâie și smirnă I-au dat.

10.Noi n-avem daruri ca şi magii, ca să-I dăm,

Dar vrem întreaga viaţă Lui să I-o predăm.
Nici aur, smirnă, nici tămâie noi n-avem,
În schimb dorim ca veşnic să-L lăudăm.

11.Cântați voi, oameni, de bucurie,

Căci Mesia S-a născut!
El astăzi este-n slăvi divine,
Cel fără de sfîrşit şi de-nceput.

12.Betleeme, ce se-aude?
Cine cântă sus în nor?
Mii de îngeri cântă „Slavă,
S-a născut Mântuitor!”

13.Bucură-te, Betleeme,
Și noroadele, la fel,
Pace ție, pământene,
S-a născut Emanuel!

14.Vestea s-a dus în lung și-n lat

Ni sa născut un împărat
Acolo în iesle printre boi
Venind să moară pentru noi.

15.Păstorii grăbiţi înspre sat au plecat

Să-L vadă pe Prunc într-o iesle culcat
Ce-a fost vestit s-a împlinit
Isus, Pruncul sfânt, la noi a venit.

16.Tu ai venit Isus în lumea noastră

Şi n-ai avut aicea bogăţii,
Pe umeri ai luat povara noastră
S-avem prin Tine astăzi bucurii. . .

17.E zi de sărbătoare, dar inima ne plânge

C-atâţia Doamne astăzi Te resping,
E lumea-n nepăsare, înspre pierzare merge
Şi-atâţia uşa inimii-Ţi închid.
18.Tu ai venit Isus prin proorocie
În ieslea rece-n vechiul Betleem,
Dar mulţi n-au înţeles c-a Ta venire
Scăpare e de moarte şi blestem.

19.Azi nu mai e Crăciunul la fel ca altădată

Simţim că eşti aproape ca să vii.
O, dă-ne Tu putere să biruim în luptă,
Să Te vedem ca Rege-n veşnicii!

20.Dacă inima ta astăzi

N-a primit în ea Lumina,
Vino chiar acum la iesle
Să primeşti în dar Iubirea.

21.Si din iubire fa-ti avere

Ce va ramane-n ceruri sus,
Iar din durere fa-ti putere
Puterea ce-o are Isus.

22.Trecut-au ani şi generaţii,

Iar noi din nou sărbătorim
Venirea lui Isus în lume
Venirea Pruncului divin

23.Şi astăzi este sărbătoare,

Şi azi colindul mai răsună
Şi astăzi sunt cei care duc
Lumii întregi vestea cea bună.

24.Veniți la Iesle și la Cruce,

Smeriți, în rugă și-nchinare,
Cu azimi și lumini, și cântec,
În alb veșmânt de sărbătoare!

25.Veniți, s-aducem drept ofrandă

Alături de păstori și magi,
A noastre suflete și inimi
Și flori de stele în desagi!

26.Și Ieslea să ne fie patul,

Și Crucea, drumul de urmat,
Și să-I cântăm o veșnicie
Căci Domnul ne-a răscumpărat!

De nu sa-r fi născut Hristos

De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi avut un scop în lume
Pe drumul vieții cel spinos
Nimic n-ar fi avut un rost,
De nu s-ar fi născut Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi știut ce e smerenia.
Am fi fost veșnic dezbinați
Cuprinși în al mândriei lanț
Nu am mai fi trăit frumos
De nu s-ar fi născut Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

Noi n-am fi cunoscut iubirea
Am fi trăit uscați și goi
Străini cu cei de lângă noi
De piatră inima-ar fi fost
De nu s-ar fi născut Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi-nțeles ce-i dărnicia.
Să dai din ce ai tu, ceva?
Din timpul tău, din pâinea ta?
Nu am fi fost oameni miloși
De nu s-ar fi născut Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

N-am fi-nvățat ce e iertarea.
Să iert când altul mi-a greșit?
Și m-a lovit, m-a umilit...?
Am fi fost ca un ghimp spinos
De nu s-ar fi născut Hristos.
De nu s-ar fi născut Hristos,
N-am fi aflat pe Dumnezeu
Străini de El, de tot ce-i sfânt
Am fi fost veșnic doar pământ.
N-am fi fost aur valoros,
De nu s-ar fi născut Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

Noi nu am fi avut speranță.
Am fi fost pururi în robie,
N-am fi avut o veșnicie
Sau bucurii fără prisos
De nu s-ar fi născut Hristos.

De nu s-ar fi născut Hristos,

Noi nu am fi astăzi, aici.
N-am fi avut cui să-i cântăm,
Să-i mulțumim, să-l lăudăm
Ne-am fi-adunat fără vreun rost
De nu s-ar fi născut Hristos.

Iar dacă suntem azi aici,

Nu e pentru meritul nost'
Ci fiindcă-odată, de demult,
Lăsând tot ce iubea mai mult
S-a coborat la oameni jos
Păstorul nostru bun, Hristos!

Colindul

E totul cuprins de albul veșmânt

Și câmpuri și case și piscuri mărețe
Liniștea parcă e de mormânt
Când mama la sobă cu glasul ei sfânt
De Domnul ne spune, și ne dă povețe

Afară e frig și-n sobă trosnește

Jăratic încins în pară de foc
E totul desprins ca din poveste
Motanul abia mai sforăiește
Și-apoi între noi se-ncinge un joc

Pe-un vreasc de alun, cu vârful la grindă

Măicuța bătrână atârnă de zor
Fuioare de lână, rămase prin tindă
Și-apoi fir subțire din ele să-ntindă
Pe fusul ce-aleargă tare cu spor

Din codrii ce-i falnici coboară și tata

Și-aduce cu el, sâmbria-n desagi
În munte e iarnă și lucrul e gata
De-odată se-aude bătaie în poarta
Colindu-i adus de-o trupă de magi.

Deschide roșteiul la drum cu grăbire

Georgică al nostru, cel mic dintre frați
Apoi dau năvală, ca-ntr-o simțire
Iar casa e plină, pe loc de colinde
Și noi ascultăm cu toții mirați.

Prin versul ce-l cântă vorbesc de-un Isus

Ce-a fost întrupat prin sfânta Maria
Apoi ea la Templu cu Iosif l-au dus
Ca Domnul să lase-ndurare de sus
Și harul bogat, peste Mesia.

Simțeam cum din ceruri, coboară-n căsuță

O pace cum numai la sfinți o-ntâlnești
Apoi cu grăbire, draga măicuță
Întinde bucate pe-a noastră măsuță
Și-i cheamă pe tineri să stea la povești.

Iar eu dus pe gânduri, la micul copil

Mă strădui să-l văd, prin ochi de credință
Apoi mă apropii de tata tiptil
Iar el când mă vede cât sunt de umil
La pieptul își strânge, iubita ființă.

Din seara aceea, eu l-am primit

Pe pruncul Isus, în sufletul meu
De-alungul vieții, mereu l-am simțit
Cu-a Lui bunătate, cum M-a ocrotit
Și-a Lui îndurare de sfânt Dumnezeu.
Un dor mă cuprinde și tare aș vrea
Ca toți să-l primească în dar pe Hristos
Adu-ți azi la Domnul povoara cea grea
Tu liber vei fi, scăpa-vei de ea,
Și-apoi împreună, trăi-veți frumos.

Nu-i vremea să stai, mereu la răscruce

Și nici să respingi, al Său har ceresc
O vino smerit astăzi la cruce
Primește-L pe Isus, ce pace-ți aduce
Și spune-I cu drag:,,ce mult te iubesc“!