padurii fug de mine cand ma vad.
Copiii la scoala ma striga
MORMĂILĂ CEL MOROCĂNOS
De la ultima noastra întalnire cu Aricelul, în Padurea
Aurita nu s-a mai întamplat nimic deosebit. Aricelul nostru
traia zambitor în fiecare zi, iubind si ajutand pe toti cei din
jurul lui si daruind din ce avea.
Într-o dupa-amiaza mohorata de toamna, Aricelul se
plimba prin padure admirand frunzele colorate ale copacilor.
Deodata, îi iesi în cale ursuletul Mormaila, poreclit si
Morocanosul deoarece era atat de suparacios încat nu avea
deloc prieteni. Ursul mergea printre copaci mormaind tare,
crezand ca nu-l aude nimeni:
- Mor! Mor! Mooooorrrrr!
Ariciul se apropie de el si îl întreba curajos:
- Ce-ai patit, Mormaila? De ce esti asa trist?
Desi, de obicei, nu vorbea cu nimeni, de data aceasta,
ursuletul îi raspunse ariciului (cu siguranta, zambetul bland
de pe fata micutului tepos îi dadu curaj ursuletului):
- Mor de necaz si suparare! Moooorrrr! Toate lucrurile
rele mi se întampla numai mie! Mooorrrr! Mama e suparata pe
mine si nu îmi mai da miere pentru o saptamana, albinele si-
au mutat stupul si l-au ascuns atat de bine ca nu îl gasesc, iar
murele s-au terminat! Mooorrrr! Şi mi-e atat de foame! Şi de
pofta de miere!!! În afara de asta, toate animalele
numai “Morocanosul” si nimeni nu se joaca cu mine!
Moooorrrr! Şunt atat de necajit!!!! Moooorrr!
Ariciul tacu pentru cateva momente. Şe întreba ce
ar putea sa spuna. Cu siguranta, lui Mormaila nu i-ar fi de
folos alifia lui fermecata! Şe gandi cateva secunde cum ar
putea sa-l ajute, apoi se apropie de ursulet si îi vorbi cu
blandete:
- Dragul meu ursulet, te înteleg atat de bine! Şi eu
am zile mai putin bune cand îmi este greu sa fiu zambitor,
iubitor si darnic! Dar stiu ca daca ma straduiesc sa fiu de
ajutor, ma simt si eu mai bine! Uite, am o veste buna
pentru tine: stiu de unde poti face rost de miere!
Ursuletul ramase cu gura cascata uitandu-se la
micutul arici din fata lui care zambea cu gurita pana la
urechi.
- De unde zici tu ca pot face rost de miere? întreba
Mormaila devenind mai putin morocanos.
- Uite, mierea de care îti vorbesc eu este o miere
mai speciala. Vine singura, peste noapte, chiar la tine în
barlog! Eu îti pot explica ce poti face ca sa o primesti, daca
te intereseaza!
- La mine în barlog? Direct? Peste noapte? Nor-nor-
nor-mal ca ma întereseaza, spuse ursul uimit. Unde o
gasesc? Cum ajung la ea? Şpune repede ca mi-e
 foame deja!
- Ei, stai putin! Nu te grabi! Cum îti spuneam este o
miere speciala! Vine chiar la tine în barlog, în timp ce tu
dormi. Tu nu trebuie decat sa încerci în fiecare zi sa ajuti cat
mai multe animalute care au nevoie de ajutorul cuiva. Nimic
altceva nu trebuie sa faci: nu trebuie sa umbli prin padure
cautand stupul albinelor, nu trebuie sa te mai rogi de mamica
ta sa îti dea miere, nu trebuie sa mai ceri de la alti ursuleti. Vei
avea atata miere cata ai nevoie pentru o zi, daca în ziua
anterioara ai fost de ajutor cuiva.
- Şi de unde stiu eu ca ai dreptate? întreba cu îndoieli
ursuletul.
- Eu sunt ajutorul Aligatorului Întelept! Aligatorul mi-a
spus multe din secretele lui! raspunse ariciul.
Cand auzi aceste lucruri, ochii ursuletului se marira si
mai tare. Întrega padure auzise de întelepciunea Aligatorului
si nimeni nu îndraznea sa-l contrazica pe medic.
- Voi încerca! Şpuse oftand Mormaila. Oricum nu am
nimic de pierdut. Este singura mea sansa sa primesc miere
maine! Oricum, ziua este pe sfarsite, mama e suparata pe
mine si ceilalti ursuleti fug de mine pentru ca le-am furat la
scoala borcanasele de miere pe care le aduceau pentru pauza
mare.
- Şuper! striga ariciul bucuros. Ne întalnim maine ca sa-
mi povestesti cum a fost!
Ariciul pleca mai departe la plimbare, iar ursuletul
pleca spre casa.
Acasa, mama punea muraturi. Nici nu-l auzi pe
ursulet întrand pe usa. Mormaila fu cat pe ce sa intre direct
în camera lui, dar îsi aminti cuvintele ariciului. Şe apropie
de masa si o întreba pe mama daca poate ajuta cu ceva.
Mama se mira pentru o clipa, dar se gandi ca ar termina
mai repede cu putin ajutor. Asa se si întampla. În scurt
timp, toate muraturile erau asezate de catre ursulet în
camara. Mormaila se simtea deja mai vesel. Şterse masa si
ceru voie mamei sa iasa la o plimbare prin padure.
Plimbandu-se el asa, îl vazu pe vecinul Îepurila
Batranul cum se chinuia sa care o lada cu morcovi mult
prea încarcata pentru el. Ursuletul îi sari în ajutor si
amandoi reusira sa care mult mai usor acea lada grea.
Apoi, ajuta un pui de bufnita sa îsi gaseasca masca
de carnaval pierduta printre frunzele tufisurilor. În drum
spre casa, se întalni cu Ursulin, colegul lui de banca, care
plangea pentru ca i se stricase morisca confectionata la
scoala. Mormaila reusi sa-i repare morisca, iar Ursulin îi
zambi si îl întreba încet:
- Vrei sa fii prietenul meu?
Ursuletul nostru fu atat de fericit! Avea acum si un
prieten si chiar simtea ca a avut parte de o zi buna! Şe
întoarse acasa cantand.
Bucuros si obosit de atata munca adormi instan-
taneu.
 Noaptea, dupa ce rasari luna, un arici micut strecura în
barlogul ursuletului un borcanel de miere fara a fi vazut de
nimeni. (Ştiti doar ca aricilor le place sa umble noaptea!) Şi
continua ariciul nostru acest obicei pana ce Mormaila deveni
cel mai prietenos si vesel ursulet din toata Padurea Aurie.
Ei, dar nu m-ati întrebat de unde avea ariciul miere. Va
spun eu de unde: gasise foarte usor stupul albinelor si facuse
cu ele o întelegere: el îl va tine pe Mormaila departe de stupul
lor (pentru a nu-l mai sparge cum facuse de atatea ori), iar
albinele îi vor da în fiecare zi un borcanel micut de miere.
Şi astfel, toate animalutele din padure erau fericite!
ŞFARŞÎT!