VISUL COPILĂRIEI

M-am trezit foarte bulversată. Am avut un vis ciudat. Se făcea că mergeam printr-o pădure, singură. Pe
jos erau frunze uscate iar de jur împrejur copaci care îmi vorbeau.
- Emma, Emma, nu te speria. Suntem cu tine! Nu ți se va întâmpla nimic.
- Cine ești, am întrebat cu o voce tremurândă. Cine ești? Te cunosc?
- Da, ți-am fost aproape permanent. Nu m-ai văzut dar te-am însoțit pretutindeni. Am fost parte din
bucuriile, chicotele, jocurile, fericirea și lacrimile tale.
- Dar, dar...de ce nu te pot vedea? De ce nu pot să îmi dau seama cine ești? Vreau să îți văd chipul. Îmi
doresc ca acum, lângă mine, să am un chip familial. Un chip care să îmi asigure siguranța, acea
siguranță că merg pe drumul cel bun, că mă îndrept pe calea cea bună.
- Să nu îți fie teamă! Ești pe drumul cel bun! Nu te voi abandona până nu ajungi la capătul acestui
drum care îți va oferi siguranța de care ai nevoie.
Deodată m-am trezit într-un luminiș unde totul era viu colorat. Copacii erau de un verde crud, iarba pe
care călcam era moale ca un covor, mi se afundau picioarele în ea. Cerul era de un albastru strălucitor iar
păsărelele ciripeau la unison. Parcă interpretau un vals, un cântec care-mi umplea sufletul de bucurie, de
emoție, de dulce-frumos.
La un moment dat, dintr-o tufă și-a făcut apariția un pui de căprioară. Uitându-se la mine cu ochii mari
deschiși, m-a întrebat:
- Emma, ești bine?
- Da, așa cred, i-am răspuns cu sfială. Nu știu ce mi se întâmplă! Nu-mi vine să cred că stau de vorbă cu
un pui de căprioară. Ești așa drăgălaș și fragil! Pot să mă apropii mai mult de tine ca să te mângâi?
- Da, cunosc sentimentul. Știu că ești o fetiță bună, că ești un copil care iubește animalelel, care le adoră
și le înțelege, le vrea în preajma sa.
- Iubesc foarte mult orice animăluț. Am acasă un iepuraș alb cu ochi albaștri. Stă cu mine în aceeași
cameră și vorbesc cu el ori de câte ori simt nevoia să mă destăinui cuiva. Este cel mai bun prieten al meu.
- Știu, îl cheamă...Tony, parcă așa ceva, nu?
Uimită, Emma nu mai știe ce să creadă.
- De unde îi știi numele? Eu nu ți-am pomenit numele lui?
- Ți-am spus, NOI, cei de aici, știm totul despre tine. Bătrânii locului (făcea referire la copaci), te-au
însoțit permanent în plimbările tae prin pădure. Au fost alături de tine, la bine și la greu. Știm toate bucuriile
și necazurile tale. Dar, mai știm că ești foarte bună, un copil care emană multă veselie, un copil care nu poate
să facă rău nici unei vietăți.
- Așa îmi spune și mama în fiecare noapte înainte de culcare. Mă mângâie pe frunte, îmi piaptănă părul
și îmi într-una repetă aceste cuvinte.
- Și mereu îi răpundeam: am înțeles mămica mea iubită. Ce m-aș face fără tine?
- Emma, tu ești copilul pe care fiecare familie și l-ar dori. Ești un om frumos, atât exterior cât și
interior. Însă, ai mare grijă! Nu toți oamenii sunt cu tine. Poți fi rănită foarte ușor cu vorbe. Încearcă să nu
pleci urechea la tot ceea ce ți se spune sau la toți cei care îți spus lucruri care nu au legătură cu tine ca
persoană. Selectează doar ceea ce este bine pentru tine și nu fă rău nimănui. Încearcă să ajuți pe toți cei care
îți solicită sau nu ajutorul și nu aștepta niciodată vreo recompensă. Da, știu că ai în mama ta un prieten de
nădejde. Un om cald la fel ca tine, un om pe care te poți baza oricând, în orice moment.
- Îmi este așa de dor de ea! Parcă a trecut o veșnicie de când nu am văzut-o.
- Emma, îmi spune puiul de căprioară, o să te rog să fii tare, să rămâi aceeași persoană indiferent de
ceea ce ți s-ar putea întâmpla.
La un moment dat, totul s-a transformat în ceață. Auzeam alte voci, altele decât cele pe care le auzisem
până atunci. Ceva mă apăsa și nu știam ce. Am deschis ochii și m-am trezit la mine în cameră înconjurată de
familie. Nu știam ce se întâmplă cu mine!
- Emma, copilașul meu iubit și drag, ți-aai revenit? Am auzit-o pe mama spunându-mi. O să fii bine.
Am crezut că o să te pierd. Ai suferit un accident. Ai căzut când alergai după Tony și te-ai lovit la cap. Tony
este un prieten minunat. El ne-a anunțat. A venit singur acasă, fără tine și era foarte agitat. Ne-am dat seama
că s-a întâmplat ceva cu tine!
- Ești foarte puternică, mi-a spus domnul John, doctorul familiei. O să îți revii în cel mai scurt timp!
Pentru că mă uitam foarte mirată la tot ceea ce se întâmpla și se vorbea, deodată tatăl meu, prezent și el,
m-a întrebat:
- Ne auzi, ne înțelegi? Domnule doctor John, sigue estetotul OK cu Emma?
- Da tati, totul este OK cu mine, am reușit eu să spun. Numai că sunt tare nedumerită. Am avut un vis
din care, sincer, nu mai doream să mă trezesc. Am avut un vis foarte frumos. Deși a fost un pic înfricoșător la
început, m-am simțit bine, mi-a făcut plăcere să fiu în luminiș alături de căprioară. Doamne, am uitat să o
întreb cum o cheamă! Uf, ce rău îmi pare!
- Ce căprioară, ce luminiș, am auzit-o pe mama, foarte agitată, întrebând. Domnule doctor...
- Probabil că, în perioada în care a fost inconștientă, s-a întâmplat totul, îi răspunde domnul John.
- Peter, așa îl cheamă pe tata, să nu o ducem la spital? Domnule doctor, poate ar trebui să îi facem
analize amănunțite. Poate este ceva grav! Apoi, uitându-se la mine mă întreabă: te doare ceva?
- Nu, sunt un pic amețită, confuză mai bine-zis, dar, așa cum îmi spui și tu și cum mi-a spus și
căprioara, sunt o fată puternică!
- Draga mamei! Știu și am încredere deplină în tine. Știu că dacă te-ar durea ceva nu ai ezita să îmi
spui. Te cunosc foarte bien!
- Știi, mă doare ceva, SUFLETUL, îi răspund eu cu lacrimi în ochi. Nu știu numele căprioarei. Asta
mă frământă cel mai mult.
- Emma, când o să îți revii, îmi spune tata, o să mergem prin pădure și nu ne întoarcem acasă până nu
vedem o căprioară. Ne putem împrietenii cu ea, o putem hrăni și o putem vizita ori de câte ori vei dori.Până
atunci, o să ai un alt prieten care cred că o să-ți placă și cu care și Tony se va înțelege, Vorbesc despre Pitt.
- Cine este Pitt? întreb eu.
- Un ponei. Tocmai mă întorceam acasă cu el când ai avut tu accidentul. Nu am apucat să îți fac
cunoștință cu el. Dar, ai tot timpul din lume. O să îl îndrăgești foarte mult. Are o mutrișoară foarte haioasă.
Este un drăgălaș!
- Nu pot să îl văd? Spun eu foarte curioasă.
- Nu, nu. Este prea devreme să te ridici din pat. Și mâine va fi o zi!
Înconjurată de cei dragi, cu gândul la Tony și Pitt dar și la căprioară, am căzut într-un somn adânc,
binefăcător și vindecător care cu siguranță mă va readuce la starea de dinaintea accidentului. Și totuți, cum
am putut fi atât de neglijentă, să nu întreb căprioara cum o cheamă! Însă, ce iepuraș bun este Tony, el m-a
salvat! Sunt sigură de acest lucru! Îl iubesc foarte mult și atunci când îmi revin o să cutreierăm toți trei
paziștele și pădurile din vecinătatea casei pentru a găsi căprioara.