Povestea buburuzei

Ce dimineață frumoasă de primăvară! Soarele straluceste cu putere printre norii care parcă
se joacă cu el. Totul s-a trezit la viață și fiecare are cate ceva de făcut. Mieii aleargă pe câmpie,
albinele roiesc în jurul stupului, iar florile își ridică mândre capul către razele soarelui, parcă
zâmbindu-i. Din scoarța unei copac apăru o mică buburuză. Se frecă la ochișori și își zise: „ Ce
dimineață frumoasă ! Abia aștept să cobor din floare ca să mă joc.
-Buburuzo ! o strigă mama ei, ce bine că te-ai trezit ! Ieși afară să te mângâie razele
soarelui și să te speli în roua dimineții.
Mama-buburuză o dezmierdă ușor și o luă protector lângă ea.
- Poți să te duci să te joci, dar să nu te îndepărtezi . Poate să treacă vreo pasăre și să te ia în
cuibul ei ca mâncare pentru puișori, spuse ea grijulie, așa, ca toate mămicile.
Mica buburuză coborî de pe copac, nu înainte de a promite că nu se va duce departe. Dar, stiti
voi, atunci cand esti prins cu joaca uiti de sfaturile mamei si le incalci de multe ori fara sa vrei.
Timpul trecea ca vantul și la un moment dat, micuța buburuăa realiză că nu se mai află în
apropierea casei. Speriată, începu să își caute mama și astefel ajunse lângă un stup unde întalni o
albină:
-Buna ziua, albină drăguță! Nu cumva știi tu unde este mămica mea? Dar, albina prinsă cu
treburile ei nu îi răspunde buburuzei.
Tristă, buburuza plecă mai departe și ajunge într-o curte cu păsări, unde întalnește o găinușă.
-Bună ziua, mândră găinușă, nu cumva mămica mea este pe aici? Dar, găina nu avea timp de
vorbă, așa că micuîa noastră buburuză plecă și de aici dezamăgită.
Merse ce merse și ajunge la o câmpie pe care zburdau mieii. Se apropie de aceștia și îi întrebă cu
glas duios:
-Bună ziua, dragi miei, mămica mea a trecut pe aici? Dar aceștia nici nu și-au întors capul către
ea. Cu ochii în lacrimi, micuța buburuză plecă și începu să plângă. Deodată, un băiețel ce se afla
cu bunicul lui la plimbare se opri când o auzi pe buburuză și o întrebă:
-Ce ai pățit micuțo buburuză?
-M-am pierdut de mămica mea și nu mai știu să mă întorc acasă.
-Dar, te pot ajuta eu, i-a răspuns tanarul. Și zicand acestea o luă pe micuța buburuză pe deget și îi
arătă drumul către grădina cu flori.
-Zboară buburuzo, căci acolo este mama ta!
Buburuza își deschise aripile și parcă luată de o adiere îți luă zborul către casuța ei.
Ajunsă acasă, buburuza se aruncă în brațele protectoare ale mamei și-i spune :
- Nu am să-ți mai ies din cuvânt niciodată, mamă ! Iartă-mă !
- Fata mamei, toate mamele își învață copiii numai de bine și îi ajută atunci când au nevoie. Ai
greșit și se putea întâmpla ceva rău, dar cred că ți-a prins bine, pentru a învăța să asculți povestea
mea, căci eu te învăț numai de bine, spuse mama-buburuză și o mângâie ușor.