INTRODUCERE

Aceasta nu va fi o carte cu povesti vesele pentru copii.

Aceasta carte va fi o carte pentru copii, dar cu suspans
si povesti de groaza, pe langa povestile frumoase care
vor aparea in aceasta carte. Si deoarece stiu ca nu va
plac introducerile lungi, sa incepem cu inceputul.
 CAPITOLUL 1
INCEPUTUL
Era o data, intr-un sat micut, o fetita pe nume Amalia.
Era o fetita de 10 ani care locuia singura la parinti. Ii
placea foarte mult natura. O studia in lung si-n lat. Era
norocoasa pentru faptul ca locuia la sat, dar, totul
incepu-se cand bunicii fetitei, care stateau la oras, s-au
imbolnavit, asa ca familia a trebuit sa se mute pana
cand totul sa revina la normal. Fetita nu era prea
incantata, dar, nu erau departe de o campie mare, plina
cu flori si floricele, cu caprioare si iepuri si fel de fel de
plante. Fetita, cand avea timp liber, mergea la acea
campie. Ea era ocupata cu diferite treburi casnice, cat
parintii nu erau acasa, deoarece si-au gasit un loc
temporar de munca. Tatal Amaliei era portar, iar mama
ei, lucra profesoara, ca la sat. A fost primita temporar la
o scoala de la oras.
 CAPITOLUL 2
PRIMA VIZITA LA CAMPIE

-Mamă, acum este weekend, pot să merg la

câmpie singură? Am învățat drumul destul de bine. M-
aș descurca, a întrebat Amalia.
-hmm..., creed că poți, spuse mama Amaliei, dar să
nu stai până târziu.
-Ok mamă, voi sta până la 7. Mulțumesc!
Și asta e prima vizită singură singurică a Amaliei către
câmpie.
Trecuse vreo 10 minute, și deja se vedea câmpia. La
capătul ei era o mică pădurice. Fetei îi era deja puțin
foame, dar mama ei îi puse 2 sandvich-uri cu ea, așa că
s-a așezat sub un copăcel, pe o păturică ce o luase de
acasă și a început să mănânce un sandvich. Fetița
văzuse o creatura in pădure. Putea fi sigură că era un
Megalanos, ca in cartea sa cu povești. A luat-o la fugă
către casă. Pe la jumătatea drumului, obosise cumplit,
așa că a făcut o pauză. A stat și s-a gândit la ce văzuse.
Când a ajuns acasă, le-a spus părințiilor săi ce
văzuse. Ei erau siguri ca era un lup, așa că i-au interzis
fetei sa mai meargă la câmpie neînsoțită.
 -Dar nu era lup! Era Megalonos! Ar trebui să
dispară seara și noaptea. Nu rezistă la întuneric. Așa
scria în carte.
-Tot nu mai ai voie să mai mergi singură la câmpia
aia!
Amalia nu a mai insistat, deoarece avea un plan
perfect. Cum venea noaptea și toată familia dormea,
Amalia avea de gând să se pornească de una singură
către câmpie.
,, Nu au ce făpturi să mai apară. Toate dispar
noaptea!,, îşi spuse fetiţa în gând. O dar tare greşea!
Nici nu ştia ce o va aştepta in acea pădure.
-E ora de culcare, a spus mama fetei.
-noapte bună, mamă, a spus Amalia.

Trecuse ceva timp. Era vreo 1 noaptea. Amalia s-a

gândit că e cazul să plece către câmpie. Și-a luat un
rucsac in care a pus cartea ei cu făpturi, pentru a o
studia, o pungă plină cu bomboane de ciocolată si o
bomboană pe băț. Nu a uitat de aparatul ei foto, de un
spray cu piper, de siguranță și de o lanternă. A deschis
fereastra și a ieșit afarâ pe ea.
Trecuse ceva timp de când umbla. A zărit o lumină
albăstrie plăcută. Vedea de la câmpie. Fata s-a aplecat
 după un copac și a privit îngrozită 2 mari felinare și
o creatură verde. Și-a deschis cartea ei cu făpturi și a
încercat să dea peste o poză cu acea creatură. Însă, nu
a dat peste nimic asemănător. Tot ce a văzut a fost o
creatură minusculă verde. Însă, creatura din faţa ei era
imensă pe lângă fetiţă.
Și-a luat inima în dinți și s-a dus către câmpie.
-STOP! Spuse creatura verde imensă. Ai certificat
pentru intrarea în această instituție? A întrebat ea.
-instituție...?
-Dacă ai certificat, poți pleca!
-Dar.. cum îmi fac certificat? Era curioasă Amalia.
-Ai nevoie de o semnătură specială, de 140 de
gândaci de fier și o coadă de pisică șprițată cu argint de
14 grame.
-Oare ai idee unde le pot găsii? A întrebat fata
tremurat.
-Există o alee, lângă aleea principală. Trebuie să
cauți acolo. Dacă nu se află pe alee, trebuie să intri în
pădurea cea mare. Monstrul i-a arătat cu degetul în
depărtare, unde se afla o pădure din care ieșeau lumini
roșii. Dar nu te-aș sfătuii să o faci, există fel de fel de
primejdii, o sfătuise monstrul.
-Mulțumesc! A spus Amalia, luând-o la drum.
 CAPITOLUL 3
VIZITA ÎN CIMITIRUL TIMPULUI

Fetița a mers ce a mers pe alee. S-a uitat la ceasul său

de pe mână și a observat că ora era aceeași de când a
plecat.
-Ce se întâmplă aici..., a spus fata speriată cu o
voce înceată.
Dintr-un colț, ieșise un spiriduș mic cu urechi mai mari
ca capul său.
-Ce e cu tine pe-aici, fetițo? A întrebat făptura.
Fata a stat câteva clipe speriată, într-un moment, a
spus
-Caut 140 de gândaci de fier. Doresc un certificat
către instituție.
-Păi spune așa, fetiț-o. Mergi pe aleea asta până la
primul copac pe care îl vei vedea în zare, rupe o frunză
cât palma ta, rupe-o în 5 bucăți și ține-le în palmă 10
secunde de-ale voastre. Va trebui să apară cel puțin
139 de gândaci.
-Mulțumesc! A spus fata. Numai că mai am o
întrebare. De ce aici nu funcționează timpul?
Spiridușul s-a uitat puțin trist și spuse
-Vezi tu, noi, cei din pădurea magică, trăim foarte
mult, aproape etern. Și la fel și cei care intră în ea. Dar,
uneori, când nimeni din ea nu face nimic, timpul
moare. Iar eu mă ocup cu cimitirul timpului. Avem
peste 100 de morminte, suntem în criză de timp în
curând. Cât timp ești aici, sau la școala mare, te rog să
nu stai degeaba, fă ce te pasionează, dar doar nu sta.
-Mulțumesc, voi face tot posibilul să nu pierd
timpul. Acum, trebuie să plec, am ceva de făcut. A spus
Amalia.
-Apropo, cum te cheamă? A întrebat spiridușul. Pe
mine pălărie magică, deoarece, pălăria mea e invizibilă,
a spus el râzând.
-Pe mine Amalia, a spus fata.
-Ce nume frumos! Drum bun, Amalia!
-Mulțumesc! Ne mai vedem, Pălărie Magică!
 CAPITOLUL 4
ÎN CĂUTAREA CERTIFICATULUI

Pe cărarea pe care pășea fata, ieșeau mici steluțe

albăstrii. Cărarea era înconjurată de ciuperci mari, mai
mari chiar decât casa fetiței. Totul era acoperit de o
lumină plăcută albăstrie. Fetița a dat peste un copac, și
a făcut tot ce i-a cerut spiridușul. Peste 10 secunde, o
făptură venise și îi înmână fetiței o cutie metalică. Fata
o deschise, și vede scris pe o foaie 150 gândaci de fier
Ia o plăsuță din geanta ei, și pune cei 10 gândaci în plus
în ea, apoi îi cere făpturii un șpray cu aur. Fata primește
totul. Problema era că nu știa de unde să facă rost de o
coadă de pisică. S-a mai plimbat prin pădure. Era plin
de făpturi care nici nu o băgau în seamă pe fetița care
umbla bezmetică. Umblând ce umblând, a dat peste o
cheie micuță pe jos. A luat-o și și-a băgat-o în buzunar.
Peste un timp, o zână întreba de o cheie, răsplata era
de 10 cozi de pisică, gata șprițate cu aur. După cum vă
aduceți aminte, fata avea o cheie pe care i-o înmânase
zâni.
-Nu pot să cred! Pot intra insfârșit în instituție!
Fata o luă către câmpie, unde, își făcuse repede un
 Certificat, pe care îl puse în caietul său, pentru a nu
îl rupe.
 CAPITOLUL 3
ŞCOALA NOUĂ

-Ce ciudat pe-aici, spuse fetița.

Și avea dreptate. Pentru oameni era foarte ciudat. Erau
diferite portițe micuțe. Fata primise o hartă pe care
trebuia să o urmărească,