Sunteți pe pagina 1din 2

Ina și Tărâmul Fermecat al Cărților

Buburuza Ina se născuse într-o pădure ca toate pădurile, unde trăia cu suratele ei. Ea era o buburuză
specială. Pe una din aripioare avea o bulină în plus față de toți ceilalți prieteni ai săi. Ina, pentru că nu era o
buburuză obișnuită, era și foarte curajoasă, inventivă si încrezătoare. De aceea, viața de zi cu zi în pădure i
se părea prea simplă și nu îi era de ajuns. Simțea nevoia unei aventuri !
Așa că într-o bună zi, Ina și-a luat inima în dinți și a plecat să exploreze lumea largă. Ea și-a luat
rămas bun de la prietenii săi, care erau triști. Totuși, ei i-au urat drum bun, pentru că iși doreau ca Ina sa fie
fericită.
Cum mergea buburuza noastră veselă pe drum, s-a întâlnit cu un grup de copii de la școala din satul
de lângă pădure. Imediat ei au observat că Ina are o bulină în plus pe aripioară și au decis să încerce să o
prindă ca să se uite mai atent la ea. Doar că nu știau cum să facă. Atunci unul din ei a spus că are un borcan.
Ideea lui a fost să pună niște flori în borcan și să prindă mica buburuză în capcană. Zis și facut !
Ina nu văzuse încă copiii și, mergând pe potecă, a zărit deodată un borcănel drăguț plin cu flori
înmiresmate. Trebuia neapărat să le miroase ! Așa că s-a oprit și a intrat în borcan. Deodată, din frunziș, doi
dintre copii au țâșnit, încercând să prindă buburuza în capcană. Doar că, în goana lor, s-au încurcat unul pe
celălalt. Ina a reușit sa scape. Era foarte speriată. A fugit cât au ținut-o aripioarele ca să se îndepărteze de
acei copii răi.
Dar, pentru că buburuzele nu pot zbura foarte mult deodată, ea a poposit ca să își tragă sufletul într-o
scorbură întunecată a unui copac bătrân. După ce și-a recăpătat răsuflarea, Ina a privit în jurul ei, cercetând
interiorul scorburii. Ascunsă acolo în întuneric, a descoperit o carte. Avea copertă roșie de catifea și radia o
lumină magică. Fiind o buburuză curioasă din fire, Ina a deschis cartea cu grijă. Îndată ce a deschis-o, din
carte s-a ivit un vârtej de lumină, care a învăluit-o și a dus-o într-o altă lume, pe un tărâm magic.
Abia ajunsă în această lume, Ina s-a simțit puțin confuză și dezorientată. A privit în jurul său. Se afla
pe o câmpie înverzită, și la câțiva metri de ea se afla un frumos iepuraș cu blănița albă ca spuma laptelui.
Buburuza a observat ceva neobișnuit la iepuraș. Acesta ținea între labuțe o carte mare de basme. Ina s-a
apropiat timidă și a spus :
- Bună, numele meu este Ina. Mă ascundeam într-o scorbură de niște copii care m-au urmărit. Acolo
am descoperit o carte magică. Ea m-a adus aici. Tu cine ești ? Unde mă aflu ?
- Salut, Ina ! Mă bucur să te cunosc! Eu sunt Iepurilă, și pasiunea mea este să citesc cărți de povești.
Ne aflăm pe Tărâmul Fermecat al Cărților. Fiecare viețuitoare din această lume are puterea magică
de a citi cărți de vreun fel sau altul. Ție ce fel de cărți îți place să citești ?
- Vai Iepurilă, dar eu nu am nici o carte preferată. În lumea din care vin eu, noi animăluțele nu știm să
citim. Nu am citit niciodată o carte.
- Vai de mine ! Nu știi ce pierzi! Și dacă nu citești, cum înveți lucruri noi ?
- De la alte buburuze sau din întâmplările din fiecare zi. Dar pe tine cine te-a învățat să citesti ?
- Nu m-a învățat nimeni, aceasta este puterea noastră magică, cu toții știm să citim.
- Tare mult mi-aș dori să știu să citesc și eu, a spus buburuza noastră cu un oftat. Oare m-ai putea
învăța tu ?
- Din păcate nu, nu știu să învăț pe alții să citeasca, dar te sfătuiesc să vorbești cu conducătorii lumii
noastre : Zâna Rosallina și bufnițoiul Solomon.
- Bine, și unde aș putea să îi întâlnesc ?
- Mergi mai întâi la Zâna Rosallina, e mai aproape. O apuci pe poteca aceasta care duce către pădurea
de fagi, unde vei găsi căsuța zânei.
- Îți mulțumesc pentru toate informațiile prețioase, Iepurilă! Mi-ai fost de mare ajutor!
Pornind pe poteca indicată de iepuraș, Ina ajunse foarte repede la casuța zânei. Acolo însă nu părea să
fie nimeni, așa că buburuza crezu că a greșit drumul și dădu să se întoarcă. Dar nici bine nu făcu câțiva
pași , că din spatele ei se auzi o voce :
- Bună, Ina ! Unde vrei sa mergi ?
Ina se întoarse și în fața ei văzu o priveliște minunată : Zâna Rosallina era îmbrăcată cu o rochie
multicoloră țesută din raze de lumină. În picioare avea pantofiori de catifea albi, parcă pudrați cu zahăr.
Părul ei era galben ca grâul copt și pielea era albă ca marmura.
- Bună ! Tu ești Zâna Rosallina ?

1
- Da, eu sunt ! Știu cine ești și care este motivul pentru care ai bătut atâta cale până la mine. Eu sunt
Protectoarea magică a acestui tărâm fermecat, rolul meu este să apăr toate viețuitoarele acestei lumi
de oricine ar încerca să le răneasca.
- Minunat ! Dar eu doresc să învăț să citesc. Mă poți ajuta cu asta ?
- Nu, pentru că asta este specialitatea bătrânului înțelept Solomon. Însă îți voi dărui acest talisman
magic, care te va ajuta să pleci si să te întorci când vei dori în lumea noastră. Trebuie doar să îl ții la
gât și să bați de două ori din aripioare.
- Mulțumesc pentru dar, este minunat ! Unde locuiește bufnițoiul Solomon ?
- E simplu! Mergi în continuare pe potecă până ajungi la bătrânul stejar din inima pădurii. Acolo, într-
o scorbură, trăiește înțeleptul bufnițoi Solomon.
- Mulțumesc zână dragă. La revedere !
- Drum bun, dragă Ina. Îți doresc să înveți să citești cât mai repede.
Și buburuza noastră se așternu din nou la drum. După ceva timp, ajunse într-un luminiș, în mijlocul
căruia se înălța stejarul de care îi pomenise zâna. Pe marginea scorburii stătea gânditor bufnițoiul
Solomon. Pe nas avea o pereche de ochelari demodați, și trăgea tacticos dintr-o pipă mare.
- Bună ziua domnule Solomon! M-a trimis la dumneavoastră Zâna Rosallina. Eu sunt Ina, buburuza, și
am ajuns de curând în Tărâmul Cărților. Aș dori să mă ajutați să învăț să citesc. Din cărți aș putea să
învăț să îmi construiesc o casuță. Îmi doresc foarte mult să trăiesc aici împreună cu voi. Îmi place
mult această lume!
- Sigur că da, dragă Ina, zise înțeleptul Solomon. Dar să știi că cititul e un lucru serios și la fel de
serios sunt și eu ! Vom avea de parcurs un drum lung și nu foarte ușor. Accepți să pornim împreună
pe calea aceasta ?
- Accept ! Când putem începe ?
- Vom începe imediat, iar tu va trebui să vii în fiecare zi la ora prânzului aici la mine ca să continuăm
lecțiile. Vor fi și teme !
- Îți mulțumesc, domnule Solomon ! Sunt sigură că a învăța să citesc va fi unul din lucrurile cele mai
plăcute din lume.
Timp de mai multe luni, Ina a venit zi de zi în luminiș, întotdeauna cu temele făcute. Uneori a simțit
că îi este greu, dar nu a renunțat. Seara folosea talismanul dăruit de zână ca să revina în lumea ei, iar a doua
zi se intorcea la lecții cu bufnițoiul. Și astfel, într-ul sfârșit a reușit să învețe să citeasca !
Prima carte pe care a citit-o buburuza a fost despre cum să își construiască o căsuță trainică. Apoi, cu
ajutorul noilor ei prieteni, și-a ridicat căsuța visurilor ei, în care s-a mutat de îndată.
Ina a organizat o petrecere de casă nouă la care a invitat pe Iepurilă, pe Zâna Rosallina și pe
Bufnițoiul Solomon. Aceștia au acceptat cu plăcere și i-au adus daruri frumoase de casă nouă : Iepurilă i-a
adus o carte de bucate, zâna o carte de magie, iar Solomon i-a dăruit o frumoasă enciclopedie. Buburuza le-a
multumit și le-a așezat în bibiliotecă . Alături de cartea de construit, erau primele ei cărți. Și își dorea să aibă
cât mai multe, pentru că înțelesese puterea lor.
Deși Inei nu i-a fost ușor să învețe să citească, ea nu a renunțat la dorința sa ! Și pentru că a muncit
foarte mult și și-a ascultat profesorii, a izbutit să își indeplinească visul : să își facă o casă în Tărâmul
Fermecat al Cărților !
De aceea dragi cititori, vă îndemn să nu renunțați la ceea ce vă doriți, oricât de greu ar părea, și nu
uitați să citiți ori de câte ori puteți, câte o carte!

--Sfârșit --

Autor : Sofia Bujoreanu Adresa : Valea Lupului, Iași


Vârsta : 8 ani E-mail : sofia.bujoreanu@gmail.com
Școala : EuroEd , clasa a 2-a B Tel : 0743093677

Cadru didactic coordonator : profesor învățământ primar Dana Vacariu

S-ar putea să vă placă și