Paradisul cuvintelor

Alice era o elevă de clasa a VII-a, cuminte și silitoare. Îi plăcea tare mult să
citească, visul ei fiind să devină scriitoare. Locuia într-un mic sătuc, împreună cu
tatăl și surorile ei mai mici, Sara și Cleo.
Ca în fiecare zi, după școală, fata mergea la bibliotecă unde avea liniștea
necesară pentru a putea citi. Astăzi a terminat orele mai devreme, iar asta
înseamnă mai mult timp pentru lectură! A fugit direct spre “Paradisul cuvintelor”
cum îi plăcea ei să-l numească. Totul era la fel, ca în majoritatea zilelor.
Bibliotecarul, domnul Popescu îi zâmbea mereu și o întreba despre ziua ei. Era atât
de prietenos! Mereu aducea cărți noi, care credea că vor fi pe placul lui Alice. Ea le
citea încântată, apoi discutau despre ele.
-Bună, Alice! Te așteptam! Am ceva pentru tine! Spuse el entuziasmat
-Bună ziua! Ce mai e nou?
-Ei bine, am găsit o carte veche, care imi pare interesantă. N-am apucat să o citesc
din cauza lipsei de timp, însă m-am gândit că ție ți-ar plăcea.
Domnul bibliotecar i-a înmânat fetei o frumoasă carte aurie. Deși era acoperită
de praf, se puteau observa detaliile atent structurate. Era așa frumoasă!
-Din păcate însă, ultimele pagini au fost rupte și lipsesc, le-am căutat peste tot,
dar nimic. Cartea a fost ținută în siguranță, nu știu cum s-a ajuns la una ca asta…
spuse el.
-Oh, nu este nicio problemă! Bănuiesc că o voi putea citi și așa, nu vă îngrijorați.
Mulțumesc mult! Mă apuc imediat de citit răspunse fata.
Au trecut ore în șir, iar Alice se afla tot în bibliotecă, prinsă într-o lume diferită.
Când a venit ora închiderii, a fugit repede acasă și și-a continuat lectura. Cartea era
una foarte interesantă, despre zâne și spiriduși.
După ceva timp, fata a terminat cartea, însă a dezamăgit-o foarte mult faptul că
nu are ultimele pagini și nu știe cum se va termina povestea. Era curioasă. A
adormit cu gândul la frumoasa carte de povești.

În toiul nopții, aceasta se trezi din cauza unei lumini puternic strălucitoare. Se
ridică și observă în camera se afla personajul ei preferat, spiridușul Jolie.

-Bună, Alice! Avem nevoie de ajutorul tău! Știu că ai citit povestea noastră și
trebuie să ne ajuți șă recuperăm paginile pierdute de la Regina Cuvintelor, doar tu
ne poși ajuta! Vino după mine! Șopti spiridușul.
 Paradisul cuvintelor
Ea nu apucă să spună nimic și intră printr-un portal, ținându-l de mână oe Jolie.
Se trezi pe un camp, jumătate verde, frumos și cu flori iar cealaltă jumătate cu
pământ crăpat și lipsit de viață.

-Ce s-a întâmplat aici?

-Vezi tu, povestea noastră nu e completă. Ultimele pagini din carte au fost rupte de
un spiriduș care ne-a trădat, iar Regina le-a luat la ea, drept pedeapsă. Am căutat
mult timp un copil care să vrea cu adevărat să cunoască sfârșitul povestii și te-am
găsit pe tine. Tu ești singura care ar putea să o convingă pe Regină, prin dorinșa ta
de a termina cartea, să ne reîntregească povestea și așa. Totul va reveni la viață.
Nu avem mult timp la dispoziție. Lumea a început să se ofilească. Tu vei putea
repara totul.
- Amm, bine. Unde putem găsi restul paginilor?
-La palatul official, urmează-mă!
Alice era fascinată de această lume. Era convinsă să o salveze. După ceva timp, au
ajuns la palat, unde Regina așteapta pe un trona flat în sala mare
-Maiestate, am găsit-o! spuse cu mândrie spiridușul.
-Vino mai aproape, fetiță! Răspunse Regina.
Fata se apropie cu pașii repezi și se oprise în fața acesteia
-Am venit să recuperez paginile dispărute. Aș vrea să aflu sfârșitul cărții. Vă rog,
trebuie să sfârșim povestea! Este uimitoare și m-a fascinate în profunzime! Nu aș
vrea să dispară! Așa, mulți copii ar reuși să o citească și ar adora-o cu siguranță! Vă
rog nu distrugeți această șansă! A rugat-o ea.
-Ai dreptate, însă paginile trebuie ținute în siguranță, nu rupte sau distruse…
-Aveți încredere, e pe mâini bune! Jolie e foarte grijuliu, va avea mare grijă!
-Mmm, prea bine. M-ai convins, dar să nu cumva să se mai repete!
Regina Cuvintelor a scos un superb lănțișor cu numeroase chei. A cerut sa I se
aducă un cufăr, apoi l-a deschis. Din acesta au ieșit câteva pagini dănțuind în
mâinile spiridușului. Cei doi i-au mulțumit, iar apoi au plecat.
Pe drum, Alice observă că totul revenea la viață. S-a bucurat tare mult.
-Mulțumim pentru tot Alice, ne-ai salvat! Pe curând!
Fata nu apucă să mai spună ceva, căci dispăru. Dimineață, s-a trezit cu razele de
soare pătrunzând în micuța ei camera. Repede, a pus mâna pe cartea de povești
aflată pe noptieră și a început să o răsfoiască. Era convinsă că a fost un vis, însă
când a deschis cartea a observant că toate paginile cărții erau la locul lor, și arătau
ca noi; neatinse. Nu a fost un vis! Povestea a fost salvată.
Paradisul cuvintelor