„Viața este o călătorie frumoasă, iar dragostea este busola care ne ghidează.”
eleva Gruia Maria Riana Iordana, clasa a VI-a
Liceul Tehnologic „Moga Voievod” Hălmagiu profesor coordonator Mateș Ionela Cristina
Era odată, demult, într-o împărăție nespus de frumoasă, o prințesă nemaipomenită de
frumoasă și o vulpe. Aceste două personaje erau blocate într-un turn fermecat. Nimeni nu putea să intre în acel turn, deoarece pe acel turn era pus un blestem care spune așa: ”Nimeni nu va intra în acest turn decât alesul prințesei care va veni când va împlini prințesa 16 ani. Blestemul era pus chiar de sora prințesei, deoarece ea îi dorea o viață sortită surorii sale. Prințesa se numea Zoe, era cea mai frumoasă fată din toată împărăția. Era o fată șatenă cu șuvițe blonde parcă de aur, era lung și mătăsos, avea niște ochi albaștri la fel ca cerul când este mai senin și niște obrăjori roșii precum doi trandafiri din Țara de Nicăieri și un năsuc mititel și rotunjit. Zoe mai avea și o prietenă - vulpe care era foarte rușinoasă, dar și la fel de deșteaptă. Vulpea era de culoarea zăpezii. Era ca un fulg de nea în toiul iernii. Ochii săi erau ca două mărgele negre și strălucitoare, avea o coadă enorm de lungă și stufoasă de parcă era o eșarfă splendidă. Cele două stăteau tot timpul împreună și se înțelegeau de minune, de fapt nici nu prea aveau de ales, deoarece ele nu puteau ieși de acolo. Cele două făceau cam totul împreună, de la mâncat , la dormit, desenat, învățat, citit, cântat, dansat etc. Lui Zoe îi plăcea foarte mult să picteze, așa că îl ruga pe tatăl său să-i cumpere extrem de multe culori. Pereții turnului erau pictați din cap până în picioare, iar Zoe tot timpul își găsea câte un colțișor unde să picteze. Timpul trecea și ele aveau nevoie de ajutor. Totuși ele nu disperau, deoarece în curând, mai exact în două zile, prințesa va împlini 16 ani, și prințul va veni să o salveze. Au trecut și cele două zile și Zoe și Vulpea așteptau prințul promis să vină să le salveze. A apărut de după munți, dealuri și poeni, prințul mult așteptat. Cu mult curaj și pricepere deosebită, prințul a reușit să salveze prințesa și vulpea. Zoe și vulpea au fost recunoscătoare pentru curajul deosebit din partea prințului. În cele din urmă, Zoe și Prințul s-au căsătorit și si-au trăit viața alături de vulpe și de cei doi copii pe care îi iau. Dar povestea lor nu se încheie aici și aventura continuă în cinci. Acum explorează toate mările, țările , oceanele și tot ce le stă în cale. Prințesa Zoe se simte foarte fericită că acum poate explora întreaga lume mai ales că acum se plimbă împreună cu copiii ei. Într- o zi ei au ajuns într-o pădure fermecată care era plină de unicorni. Nava lor s-a stricat la țărm, de unde au plecat pe jos prin pădure, au fost nevoiți să înnopteze în aceea pădure fermecată. Prințul a încercat să repare nava, dar nu a putut face nimic. Așa că a trimis vulpea să întrebe dacă îi pot ajuta cu niște unelte și un loc unde să poată dormi. Din fericire, unicornii au fost bucuroși să-i ajute cu ce aveau nevoie atunci, și anume cu o unealtă magică. Din fericire, vulpea și prințul reparau nava, iar Zoe, copii, explorau zona unde aveau să doarmă în acea noapte. Ei au găsit acolo un râu care ducea la un copac magic, care împlinea 3 dorințe. Cei doi copii și-au dorit jucării, iar Zoe și-a dorit ca nava lor să se repare de îndată. Ei au mers în continuare și au dat de o pisică gri, care dacă o mângâiai puteai rămâne nemuritor. Ei s-au oprit să mângâie pisica. Au continuat drumul și au găsit un pom plin de mere argintii. Au continuat drumul și au găsit și un șoricel care le-a spus să plece acasă că mai departe vor găsi un lac plin de șerpi. Aceștia s-au întors din drum și … au luat din mărul fermecat fiecare câte o bucată pentru el, doar Zoe a luat și pentru prinț, și pentru vulpe. Cei trei s-au îndreptat spre casă pentru că deja se făcuse noapte. Zoe a împărțit merele, iar ei s-au mirat , deoarece merele erau foarte bune, gustoase. Într-un final, cei doi au reparat nava și s-au pus cu toții la somn. Zoe a ajuns la concluzia că „Viața este o călătorie frumoasă, iar dragostea, busola care ne ghidează”.