Momo de Michael Ende

Cartea Momo, scrisă de Michael Ende, este o nuvelă de ficțiune despre timp și modul în care
societățile moderne îl folosesc.

Acesta este un rezumat de o pagină a cărții și conține principalele idei ale cărții, în doar 5
minute de citit.

Rezumatul cărții Momo

Momo era o fetiță care trăia printre ruinele unui oraș, într-un teatru semicircular. Prietenii i-
au amenajat un loc de dormit și în fiecare zi îi aduceau alimente.

Momo avea o abilitate extraordinară de a-i asculta pe ceilalți, iar după ce vorbeau cu ea,
oamenii își priveau cu alți ochi situația. Chiar și cei mai analfabeți oameni veneau cu idei
geniale după ce vorbeau cu ea. Ea acționa și ca un intermediar pentru persoanele care se
certau.

Gigi și Beppo erau cei mai apropiați prieteni ai lui Momo. Gigi era o persoană veselă, căreia îi
plăcea să inventeze povești și să îi facă pe oameni să râdă. Când era cu Momo, îi spunea
povești despre o prințesă pe nume Momo și un prinț pe nume Gigi. Beppo era omul însărcinat
cu curățenia străzilor și o făcea cu mândrie și demnitate.

I-a convins pe unii dintre prietenii săi să-i facă o vizită și, ca urmare, un Om în gri i-a făcut o
vizită. Acesta a încercat să o convingă să-și abandoneze prietenii. A încercat să o convingă că
le va face rău prietenilor ei, deoarece singurul lucru esențial în viață este să obții mai mult
decât ceilalți și că prietenia și dragostea vor veni în mod natural în timp.

Momo a ales să investigheze golul pe care bărbatul îl lăsase în urmă. A vorbit și cu alți agenți
în gri, iar unul dintre agenți a dezvăluit accidental adevărul, iar ea a descoperit că aceștia
furau timpul oamenilor. Ea le-a spus mai întâi lui Beppo și lui Gigi, iar apoi celorlalți copii.
Aceștia au hotărât să organizeze un protest, ținând pancarte care îi îndemnau pe oameni să
renunțe la fondurile lor de timp din bancă și să participe la un miting în care ar fi aflat în
sfârșit adevărul.

Agenții au început să o vâneze prin tot orașul. Hora, Stăpânul Timpului, stăpânea asupra
trecerii timpului și l-a distribuit în mod egal, astfel încât toată lumea să aibă din belșug. Hoții
au încercat să îl găsească pentru a lua totul, dar nu au reușit să facă acest lucru.

Hora a informat-o pe Momo că Bărbații în gri vor să pună mâna pe ea. El a condus-o la un lac
unde florile înfloreau constant. Fiecare floare, i-a explicat el, este un ceas, iar lacul este inima
ei. Deoarece timpul reprezintă viața, iar viața este adăpostită în interiorul inimii, era în esență
un portret al modului în care arată orice inimă umană.
Mai târziu, Momo a ales să se întoarcă la Maestrul Hora, dar de data aceasta a fost urmărită
de mai mulți agenți.

Hora i-a dezvăluit lui Momo că Bărbații în gri colectau pedale din flori ale timpului, le uscau,
le împătureau și apoi le fumau. Aceasta era lor sursă de hrană și viață.

Datorită agenților care o urmăriseră pe Momo, casa lui Hora a devenit înconjurată de fum gri,
care a format un zid în jurul ei. Hora a decis să oprească timpul pentru a-i da lui Momo șansa
de a-și da seama unde își depozitau agenții timpul pe care îl furaseră. Când agenții au
descoperit că timpul se oprise, s-au întors la adăpostul lor și au început să caute țigări.
Momo a putut să se deplaseze în ciuda faptului că totul era înghețat, deoarece Hora îi dăduse
un ceas cu flori.

Ea a luat decizia de a-i spiona pe Bărbații în Gri. Mai rămăseseră doar șase dintre ei, iar
aceștia încercau să pună mâna pe floarea lui Momo pentru a supraviețui. Au dispărut unul
câte unul, Momo fiind ajutată de o broască țestoasă magică.

Momo a reușit să elibereze timpul când a dispărut ultimul agent. Ea s-a întors la teatru, unde
a fost întâmpinată de tovarășii ei. Toți erau la fel de bucuroși ca întotdeauna.
 Fetița căreia nu-i plăcea numele său – rezumat
Fetița căreia nu-i plăcea numele său este o carte scrisă de scriitoarea de origine turcă Elif
Shafak și a fost publicată în anul 2016. Sakiz Sardunya, care în limba turcă înseamnă
mușcată curgătoare este numele unei fetițe foarte istețe căreia îi place mult să citească.
Cărțile ei preferate sunt: Peştişorul negru, Alice în Ţara Minunilor, Prinţul fericit, Ocolul
Pământului în optzeci de zile, Copiii căii ferate. Îi place mult și ora de știință, fiind pasionată în
special de geografie. Nu-i place, însă, numele ei, pe seama căruia râd adesea colegii ei,
făcând-o să se simtă diferită și singură.

Într-o zi, Sakiz Sardunya găsește în bibliotecă un glob pământesc tare ciudat. Acesta era
încrustat cu pietricele ce pâlpâiau. Ba mai mult de atât, în mijlocul oceanului Atlantic exista un
al optulea continent, care avea forma unei cărți deschise.

Când Sakiz Sardunya a fost nevoită să stea o săptămână la bunicii ei din cauza operației pe care tatăl
ei trebuia să o facă, observă că globul și-a pierdut din intensitatea luminii.

În acea zi, în grădina bunicii întâlnește doi copii. Aceștia erau frate și soră și se numeau Zeliș
și Asutay.

Aceștia îi povestesc că vin de pe al optulea continent, numit Lepoba și că au venit să strângă

idei noi, căci în lipsa acestora, tara lor se stinge. Mai ales că din ce în ce mai puțini oameni
citesc, iar copii preferă să se joace pe calculator sau pe telefonul mobil.

Copii aveau sacii plini cu idei și așteptau să se întoarcă în țara lor. Atunci Sakiz Sardunya descoperă
că globul fusese lăsat în bibliotecă deoarece se încărca în preajma cărților și că acesta îi ajută pe
Zeliș și Asutay să găsească drumul spre țara lor întrucât era conectat la brățările lor.

Semnalele însă se pierduseră când Sakiz Sardunya a venit la bunicii ei unde nu se aflau
cărți.

Decid, așadar, să lase globul la librăria Gokkuşagi, din orașul Şirindiyar,unde locuiau bunicii
ei.

Sub pretextul că vrea mai multe exemplare din cartea “Comoara din Insulă”, Sakiz Sardunya
îl face pe proprietarul librăriei, domnul Nazim să plece în depozit. În acest timp copii pun
globul pe rafturile cu cărți și o iau la fugă.

Sakiz Sardunya descoperă și că cei doi frați nu pot fi văzuți decât de cei care găsesc globul
fermecat.

Spre surprinderea lui Sakiz Sardunya, Zeliș fluieră și apar de îndată doi cai înaripați cu care
vor zbura spre Lepoba.

Când ajung în Pădurea Alternativelor, de unde trebuie să meargă pe jos până în Alfabestan,
capitala țării, observă că semnalele hărții de pe brățările lor se sting, semn că globul a fost
mutat. Astfel, copii nu se mai pot orienta.
Pornesc în neștire și se întâlnesc cu o vrăjitoare. Aceasta îi pune să aleagă un drum din cele
patru: Pământ, Apă, Foc și Aer. Neputând cădea de comun acord, cei trei copii dau cu banul
și pornesc pe drumul “Pământ”.

Aici, ajung la un crater de pământ pe care se afla un pod, iar lângă acesta era o zâna care le-a pus
copiilor mai multe întrebări.

Nerăspunzand corect, copii se întorc și pornesc pe drumul “Apă”. Aici ajung la un râu unde
întâlnesc un somon care le pune mai multe întrebări și îi provoacă la o întrecere înnot. Asutay
se încumetă, însă, pierzând cursa, copii sunt nevoiți să se întoarcă din nou în Pădurea
Alternativelor și pornesc pe drumul “Foc”.

Se întâlnesc cu un dragon care vinde porumb copt și, rândul lui, acesta le pune mai multe
întrebări, iar apoi le arată un deal mare cu știuleți de porumb pe care ei trebuie să-i curețe și
să-i coacă. Realizând că le va lua o veșnicie, se întorc la vrăjitoare și pornesc pe drumul
“Aer”.

Aici, se întâlnesc cu Umay, o pasăre care îi ia în zbor. După ce au rezolvat diferite sarcini, realizează
că și acest drum a fost greu, doar că de această dată ei nu s-au mai dat bătuți. Însă, chiar înainte de a
întra în Lepoba a pornit un vânt puternic, iar toate ideile lor adunate în saci au fost împrăștiate.

Zeliș și Asutay erau descumpăniți, dar Sakiz Sardunya vine cu o idee. Fiecărui copil din țară
să i se dea o foaie de hârtie și un creion pentru a inventa povești, cântece, ghicitori, snoave,
etc. Pe scurt, să fie creativi.

După ce copii s-au pus pe treabă, Lepoba a început ușor, ușor să-și revină.

Astfel că, la sfârșitul zilei, Sakiz Sardunya se grăbește să ajungă acasă la bunica ei, sperând
că aceasta nu i-a observat lipsa. Primește, astfel, cel mai rapid cal înaripat.

La întoarcere, descoperă că domnul Nazim i-a văzut pe cei doi frați întrucât și el avea un glob
asemănător. Cât despre globul ascuns de ei în librărie, a fost luat de fiul său care i l-a oferit
logodnicei lui, amatoare de lectură. Deci, globul putea să se încarce.

De asemenea, Sakiz Sardunya a învățat să nu o mai deranjeze glumele colegilor ei, iar
aceștia, în schimb, au devenit mai interesați de ea și s-au alăturat proiectului ei pentru
protejarea mediului înconjurător.

Iar în ceea ce privește cărțile, Sakiz Sardunya notează în jurnalul ei următoarele:

“Cu cât citesc mai mult, cu cât visez mai mult şi-mi las imaginaţia să zburde, cu cât scriu mai
multe poveşti şi compun mai multe poezii, ştiu că, pe al optulea continent, cu atât mai des
înverzeşte un copac, înfloreşte o floare, se însufleţeşte o apă care a secat, ciripeşte o
pasăre.”