ciresarii tema aventura/prietenia

In opera Ciresarii este vorba despre sapte copii

curajosi:Tic,Maria,Lucia,Dan,Victor,Ionel si Ursu.Paznicul scolii le-a pus
porecla ,,Ciresarii,, deoarece ei locuiau pe strada Ciresului.
Cei sapte tineri curajosi au planificat o expeditie in Pestera Neagra,la
inceputul vacantei de vara.Pana sa ajunga la pestera ciresarii au trecut prin multe
peripetii.S-au impartit in doua echipe:o grupa explora muntele iar cealalta echipa
pestera.Afara incepuse o furtuna puterinica dar copiii au reusit sa se adaposteasca
intr-o coliba parasita.Un vanator pe nume Petrachescu voia sa ii impuste pe cei
sapte copii,insa Tic a inversat gloantele cu unele false.Pericolul a fost
indepartat dar cu greu au reusit sa iasa din pestera.
Dupa ce s-a terminat totul cu bine au mers toti sapte la cabana lui nea' Vasile
unde au si ramas peste noapte.

matilda educatia
Matilda este o fetita foarte desteapta dar neiubita de parinti. La 1 an si 5 luni
vorbea perfect.La 4 ani citise toate cartile pentru copii de la biblioteca si
cateva romane.La 5 ani jumatate a mers la scoala pentru prima data,invatatoarea ei
find domnisoara Honey,o tanara foarte buna la suflet. Pentru ca era prea desteapta
pentru clasa 1,a mers in biroul directoarei Trunchbull pentru a o muta la o clasa
potrivita pentru cunostintele ei. Directoarea nu a acceptat.Domnisoara Honey a mers
la Matilda acasa pentru a discuta cu parintii ei.Acestia au fost deranjati de
gestul invatatoarei de a veni pe neasteptate la ei acasa. Invatatoarea a plecat
acasa. Domnisoara Trunchbull era o femeie foarte rea. Intr o zi,la ora saptamanala
a lui Trunchbull,Matilda a fost acuzata de directoare ca a pus o soparla in apa
acesteia. Fetita,nervoasa,a varsat apa printr o magie pe pieptul domnisoarei
Trunchbull. Intr o alta zi Matilda a mers la casa domnisoarei Honey unde a servit
un ceai,acolo acestea si au spus secretele. Tatal Matildei,un vanzator de masini,a
intrat in belele deoarece a mintit cumparatorii ca sunt "ca noi" si a fost nevoit
sa plece in Spania. Fata a rugat o pe invatatoare sa o primeasca la ea acasa.
Parintii au acceptat. De atunci Matilda a trait fericita.

unde fugim de acasa prietenia/imaginatia

Romanul „Unde fugim de-acasă?" este o odă adusă setei de cunoaştere. Marin Sorescu
ne poartă, împreună cu cei doi copii ai săi – Mirela şi Radu, într-o călătorie
fantastică în jurul lumii. Prezentarea, în propoziţii care citite cu o anumită
intonaţie şi ritm au o rimă interioară, a întregii călătorii are un farmec aparte,
arătându-ne că autorul este de fapt un poet înnăscut căruia îi place să scrie
poveşti pentru copii.
În această peregrinare vom avea parte de cele mai atractive descrieri ale celor mai
banale activităţi, dar şi ale celor mai fantastice expediţii. Vom desena pe asfalt,
vom merge pe lună, vom juca fotbal, dar vom călători şi la Polul Nord, precum şi la
cel Sud, vom merge la circ, vom vedea cum este să fi bătrân.
Marin Sorescu ne poartă pas cu pas, rimă cu rimă prin întregul nostru univers, un
univers extrem de complex văzut prin ochii unui copil.
Cartea debutează cu o sesiune de desenat pe asfalt, apoi cu o plimbare la circ şi
la grădina zoologică. Următoarea oprire este la un meci de fotbal. Urmează o
călătorie la marea cea mare, apoi în înaltul munţilor, dar nu ratăm nici peisajele
şi fauna din Delta Dunării. Autorul ne coboară în adâncul pământului, să vizităm
întunecatele peşteri, după care ne leagă de baloane care ne vor duce direct pe
Lună. Ne luăm hainele cele groase pentru că urmează o călătorie la Polul Nord. Vom
intra în universul poveştilor alături de balaur, de Făt-Frumos, de Zâna Zânelor, de
zmeul cel fioros, de gâştele vrăjite şi de calul fermecat. Învăţăm să numărăm
ascultând povestea fiecărui număr, ne avântăm în clocotul pieţii să ne tocmim cu
precupeţii, apoi ne întoarcem la mare şi ne avântăm în adâncul ei alături de peşti,
alge, căluţi de mare şi cochilii de scoici.
O experienţă deosebită încercăm atunci când autorul ne îndeamnă să devenim pentru o
zi bunicii noştri. Ne îmbarcăm pe o corabie din sugativă şi plecăm către Polul Sud.
Ne întâlnim cu piraţii, trecem pe lângă Sahara şi nimerim din greşeală tot la Polul
Nord. Mergem să vedem cum cad frunzele toamna, dar şi cum începe şcoala. La finalul
cărţii, autorul, considerând că am învăţat cam tot ce trebuia şi că am c-am
terminat-o cu copilăria, putem intra în adolescenţă fumând o ţigară, binenţeles
dacă vrem

jurnalul unui adolescent miop scoala

Elevul de 15 ani,dorea foarte mult sa scrie un roman,a zis ca nu îi trebuie
imaginatie doar trebuie sa povesteasca viata lui de adolescent cu crize si
fericirea acestei vârste.Dar ca orice opera are nevoie de un titlu s-a gândit sa-l
numeasca:Dragoste de copil sau Flori de primavara sau La saptesprezece ani într-un
final i-a ramas titlul "Romanul adolescentului miop" .Dar nu stie cine sa fie eroul
romanului.El avea un avantaj citea foarte mult dar totusi nu se descurca la
matematica.
Avea un prieten,Robert,pe care s-a gândit sa îl faca protagonistul romanului dar
el(Mircea Eliade) îl crease ca fiind un personaj ridicol,Rober i-a zis daca vrea sa
îl puna ca protagonist atunci sa îi gaseasca al rol deoarece el nu vrea sa fie un
personaj ridicol,acesta a fost un motiv de conflict între cei doi prieteni.El
împreuna cu prieteni lui mergeau în parcul Carol unde se întâlneau toate perechile
de liceeni.Prietenul lui avea un defect care îi deranja si pe ceilalti dintre
prieteni lui,era laudaros,în ceea ce priveste fetele.
El a ramas asa cum a mai ramas si în alti ani corigent la matematica stia ca da
examen asa ca si-a facut un program destul de riguros pe care ar dori sa îl aplice
dar întotdeauna exista ceva care sa-l deranjeze.El nu putea sa învete matematica în
trei zile asa ca si-a propus sa învete la toamna pentru ca are mai mult timp sa
învete matematica si regurile sale.
Bineînteles vacanta este asteptata de totii copiii dar era mai fericita si mai
distractiva daca nu ramânea corigent la matematica la matematica.El mergea cu
prieteni lui în Cismigiu,dar gândul îi fugea la matematica care i-a scricat
vacanta,cum este vara foarte cald el statea în casa si citea dar cu toate astea nu
mai scrisese nimic la Romanul adolescentului miop.