OLIMPIADA NAȚIONALĂ DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Etapa județeană, 19 martie 2022

Clasa a VI-a

 Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul efectiv de lucru este de trei ore.
 Punctajul total este de 100 de puncte.

Se dau textele:
A.
1 Era odată o carte cu povești și cu foarte multe desene. Părea cam veche și ponosită, iar
desenele ei erau cam gălbejite și demodate. [...] Fusese alungată în fundul unui cufăr.[...] Cartea se
simțea tare singură. Toate celelalte lucruri din cufăr se văicăreau. [...] Cartea însă nu zicea nimic.
Tăcea și ținea în ea toată supărarea. Tăcea și tăcea. Până într-o bună zi, când a început să miroasă.
5 [...] Cu timpul, mirosul răzbătu prin pereții lăzii și se împrăștie prin toată încăperea în care stătea un
băiețel, pe care, desigur, mirosul îl supăra și îl chinuia. Băiatul, mânios, o luă și vru s-o azvârle pe
fereastră. Dar...s-a gândit deodată că ar fi fost mai bine ca, în loc să arunce cartea, s-o vândă la
anticariat. [...]
Anticarul era un om bătrân, care nu vedea bine, nu auzea grozav dar, mai ales, avea simțul
10 olfactiv atât de slăbit, încât n-ar fi simțit nimic nici dacă un dihor i-ar fi dat cu coada pe la nas.
Cartea zăcu acolo mult timp, mirosind rău și tot mai rău. Bietul bătrân nu știa ce să mai
creadă. [...]
Dar iată că, într-o zi, intră în anticariat o fetiță. [...]
Ei bine, tocmai această nepoțică se învârti în ziua aceea prin tot anticariatul, răsfoi într-o
15 doară mai tot ce se putea răsfoi și, în cele din urmă, ajunse și la cartea noastră. De cum o atinse,
cartea se zgribuli și începu să miroasă urât. Și mirosi ea așa, și tot mirosi, dar degeaba. [...] Fetița o
răsfoi, se uită la desenele îngălbenite și îi plăcură. [...]
A doua zi micuța se înființă iar. A treia zi, la fel. Încet-încet, trecu și la rândurile scrise,
silabisi azi un cuvânt, mâine o propoziție, și uite-așa, de unde nici nu voia s-audă de citit, după o
20 săptămână era în stare să citescă absolut singură o poveste de aproape trei pagini.
La început, cartea, după cum vă închipuiți, răspândise mirosuri dintre cele mai grele. Cu
atât mai mult cu cât, de cum privirile fetiței începură să alunece peste rândurile ei, își dăduse seama
că are de-a face cu o cititoare lipsită de orice experiență, nesigură, leneșă, delăsătoare. Se simțise
profund jignită și se străduise să miroasă cât putea ea de rău. Dar când văzu că fetița nu se lasă, că o
25 citește cu tot mai multă atenție, că-i întoarce paginile ușor și migălos, că o leagănă ca pe un bebe
înainte să o așeze înapoi în raft, ba mai mult, când o auzi spunându-i bunicului ei că a luat nouă la
citire, ei bine, cartea noastră începu să se simtă tot mai legată de cititoarea ei. De câte ori micuța se
apropia de ea, înceta să miroasă urât. Nu e, deci, de mirare că într-o zi fetița se hotărî să ia cartea cu
ea acasă. La început, vru s-o șterpelească. O scoase tiptil din raft și era gata să și-o strecoare în
30 ghiozdanul ei cât toate zilele, când cartea se smuci din mâna ei și se lovi de un teanc de volume
așezat pe un scaun alăturat. Teancul se dărâmă și făcu atâta zgomot, încât până și urechile bătânului
anticar tresăriră, iar el veni repede să vadă ce s-a întâmplat. Vedeți, cartea nu voia să se lase furată.
Fetița se simți atât de prost când îl văzu pe bunicul ei apropiindu-se nedumerit, încât o podidiră
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a

Pagina 1 din 5
 lacrimile și o zbughi pe ușă-afară. Abia după câteva zile îndrăzni să se întoarcă. Nu-i povesti
bunicului ce-avusese de gând să facă, dar cartea socoti că asta nu are chiar atâta importanță, din
moment ce fetița se simțea foarte vinovată.
De data asta nu mai încercă niciun truc, ci îl rugă pe bunicul ei să-i dea cartea de tot,
punând atâta presiune în glas și ajungând până la punctul în care mai avea puțin și izbucnea în
lacrimi. De fapt, bătrânul anticar se bucură teribil în sinea lui să-și vadă nepoata atât de pasionată de
40 citit, astfel încât, dacă păru să reziste un timp, asta nu fu decât ca să-i întărească micuței
convingerea că urma să dobândească un lucru rar și prețios. Așa se face că, voioasă și parfumată,
chiar dacă înghesuită printre manuale, caiete, penar și nenumărate cotoare de mere și învelișuri de
sandvici uitate acolo de cine știe când, cartea părăsi anticariatul în ghiozdanul noii sale prietene. [...]
Fetița s-a legat și mai mult de carte și, tot răsfoind-o, a învățat să citească excelent și a tras
45 de aici tot felul de învățăminte extrem de folositoare. A devenit ordonată și...N-are rost să le înșir pe
toate aici, nu-i așa?
Caius Dobrescu, Cartea care mirosea urât,
în volumul Care-i faza cu cititul
B.
Încă îmi amintesc dimineața aceea când tata m-a dus pentru prima oară să vizitez Cimitirul
Cărților Uitate.
– Daniel, ce-ai să vezi astăzi, n-ai să poți povesti nimănui, m-a avertizat tata. [...]
50 Străzile încă lâncezeau în cețurile și răcoarea nopții când am ieșit în poartă. Felinarele de
pe Rambla desenau un bulevard de aburi. [...] Ajungând pe strada Arco del Teatro, ne-am avântat
spre Raval. În cele din urmă, tata s-a oprit dinaintea unei porți mari din lemn sculptat, înnegrit de
vreme și de umezeală. .[...]
Un omuleț cu trăsături de pasăre răpitoare și o chică argintie ne-a deschis ușa.
55 – Bună ziua, Isaac. Acesta este fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curând va împlini
unsprezece ani, iar într-o bună zi se va ocupa de librărie. A ajuns la vârsta potrivită ca să cunoască
locul ăsta.[...]
Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite de cărți urca de la bază spre vârf, configurând
un stup urzit de tuneluri, scări, platforme și punți, ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de
60 o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zâmbit, făcându-mi cu ochiul.
– Daniel, bine ai venit în Cimitirul Cărților Uitate.
[...] Tata a îngenunchiat lângă mine și, privindu-mă țintă în ochi, mi-a vorbit cu glasul
șoptit al promisiunilor și al confidențelor.
– Locul ăsta e un mister, Daniel, un sanctuar. Fiecare carte, fiecare tom pe care-l vezi are
65 suflet. Sufletul celui care l-a scris și sufletul celor care l-au citit, l-au trăit și l-au visat. Ori de câte
ori o carte își schimbă proprietarul, ori de câte ori privirea alunecă pe paginile ei, spiritul său crește
și se întărește. Cu mulți ani în urmă, când tatăl meu m-a adus aici pentru prima oară, locul ăsta era
deja bătrân. Poate la fel de bătrân ca și orașul însuși. Nimeni nu știe cu siguranță de când există sau
cine au fost cei care l-au creat. Am să-ți spun ceea ce tatăl meu mi-a spus mie. Când o bibliotecă
70 dispare, când o librărie își închide porțile, când o carte se pierde în uitare, cei care cunoaștem acest
loc, paznicii, avem grijă să ajungă aici. În locul acesta, cărțile de care nimeni nu-și mai amintește,
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a

Pagina 2 din 5
 cărțile care s-au pierdut în timp trăiesc pentru totdeauna, așteptând să ajungă într-o bună zi în
mâinile unui nou cititor, ale unui nou spirit. În librărie noi le vindem și le cumpărăm, însă în
realitate cărțile nu au stăpân. Fiecare carte pe care o vezi aici a fost cel mai bun prieten al cuiva.
Acum nu ne mai au decât pe noi, Daniel. Crezi că vei putea să păstrezi secretul ăsta?
Privirea mea s-a pierdut în imensitatea acelui loc, în lumina lui fermecată. Am încuviințat,
iar tata mi-a zâmbit.
– Și știi care-i partea cea mai bună? m-a întrebat.
Am tăgăduit în tăcere.
80 – Există obiceiul ca, atunci când cineva vizitează pentru prima oară locul ăsta, să aleagă o
carte, pe oricare ar prefera-o, și s-o adopte, asigurându-se că nu va dispărea niciodată, că va rămâne
vie pentru totdeauna. E o promisiune foarte importantă. Pe toată viața, mi-a explicat tata. Azi e
rândul tău.
(Carlos Ruiz Zafon - Umbra vântului)
C.
Mii de oameni din toată lumea străbat mii de kilometri ca să vadă piramidele și să
85 pătrundă, cu un fior de evlavie, în interioarele lor vechi de mii de ani. [...] În vremea asta, chiar
lângă ei, la îndemână, așteaptă, liniștită și modestă, fără puzderie de turiști care să caște gura la ea și
să se pozeze veseli alături de ea, una dintre cele mai mari și mai inexplicabile minuni create
vreodată de mintea omului: cartea. Mai aproape de cer decât orice piramidă, mai misterioasă decât
orice construcție care dăinuie timp de milenii, mai atrăgătoare decât orice sit arheologic. [...]
90 Cartea vorbește, plânge, râde, țipă, tace, șoptește. Pe scurt, face orice. Dar are și puteri care
le depășesc cu mult pe cele omenești și, desigur, pe cele ale omului obișnuit care a scris-o. [...]
Schimbă fața lumii pe neobservate și păstrează fața lumii neschimbată. [...] E picătură, dar reflectă
cerul. E cer, dar reflectă picătura. [...] E, desigur, un miracol.
(text adaptat după Ioana Pârvulescu,
Simplu elogiu al cărții,
http://www.romaniaculturala.ro)

SUBIECTUL I 20 de puncte
Scrie pe foaia de examen numărul cerinței și litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Conțin hiat toate cuvintele din seria:

a) prețios, caiete, manuale, argintie;
b) geometrie, mâine, toate, presiune;
c) librărie, prețios, fior, anticariat;
d) situat, fiul, umezeală, atenție. 2 puncte

Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a

Pagina 3 din 5
 2. Sinonimele cuvintelor subliniate din enunțul Părea cam veche și ponosită, iar desenele ei erau
cam gălbejite și demodate sunt, în ordine:
a) plictisită, decolorate;
b) neinteresantă, galbene;
c) degradată, afectate;
d) deteriorată, palide. 2 puncte

3. În enunțul: Există obiceiul ca, atunci când cineva vizitează pentru prima oară locul ăsta, să
aleagă o carte, pe oricare ar prefera-o, și s-o adopte, există:
a) trei predicate verbale;
b) patru predicate verbale;
c) cinci predicate verbale;
d) șase predicate verbale. 2 puncte

Scrie pe foaia de examen răspunsurile corecte ale cerințelor de mai jos:

4. Alcătuiește două enunțuri cu sensurile cuvântului polisemantic carte. 2 puncte
5. Scrie un enunț în care verbul ,,a fi’’să aibă valoare copulativă. 2 puncte
6. Selectează, din fragmentul Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite de cărți urca de la bază
spre vârf, configurând un stup urzit de tuneluri, scări, platforme și punți, un substantiv colectiv.
2 puncte
7. Scrie modul verbelor din următorul enunț: La început, vru s-o șterpelească. 2 puncte
8. Precizează cazul fiecărui substantiv din enunțul (...) până și urechile bătrânului anticar tresăriră
(...) 2 puncte
9. Menționează felul subiectului neexprimat din enunțul Teancul se dărâmă și făcu atâta
zgomot(...).
2 puncte
10. Construiește o propoziție în care să existe un complement indirect exprimat prin substantiv.
2 puncte

SUBIECTUL al II-lea 40 de puncte

Scrie pe foaia de examen răspunsul, în enunțuri, pentru fiecare dintre cerințele de mai jos:
1. Transcrie, din textul B, un cuvânt/ grup de cuvinte care se referă la timpul acțiunii și un cuvânt/
grup de cuvinte care se referă la spațiul acțiunii. 6 puncte
2. Formulează, într-un enunț, ideea pe care o apreciezi cel mai mult în textul C. 6 puncte
3. Enumeră, într-un enunț, trei lucruri pe care fetița le-a învățat din carte. (textul A) 6 puncte
4. La ce persoană a verbului este narațiunea din textul B? Justifică-ți răspunsul. 6 puncte
5. Prezintă două trăsături ale unuia dintre personajele din textul A și ilustrează-le cu exemple din
text. 8 puncte
6. Ce semnificație au cuvintele tatălui lui Daniel din ultima replică a textului B? Justifică-ți
răspunsul.
Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a

Pagina 4 din 5
 8 puncte

SUBIECTUL al III-lea 40 de puncte

Redactează un text narativ de 150 - 200 de cuvinte în care să povestești o întâmplare prin
care ai trecut, încercând să salvezi o carte de la dispariție.

În redactarea textului, vei avea în vedere:

- respectarea structurii unei compuneri: introducere, cuprins, încheiere;
- încadrarea textului în tema dată;
- introducerea unei secvențe descriptive;
- precizarea a două elemente ale contextului spațio – temporal;

Vei primi 24 de puncte pentru conținutul compunerii și 16 puncte pentru redactare.

Notă! Punctajul pentru redactare se acordă doar în cazul în care compunerea are minimum
150 de cuvinte și dezvoltă subiectul propus.

Olimpiada națională de limba și literatura română Clasa a VI-a

Pagina 5 din 5