„ Peste tot cărți! (...

) Erau stiluri și mărimi diferite ale literelor pe cotoarele cărților negre,

roșii, gri și de toate culorile. Erau cele mai frumoase lucruri pe care Liesel Meminger le văzuse
vreodată. ”
Markus Zusak, Hoțul de cărți

„Din arici vegetal

adică mingiuța cea verde cu țepi
scot lucioasa perlă castanie

același gest
de ani de zile
din copilărie
până acum

aceeași surpriză-bucurie ”
Simona Popescu, Arici vegetal

„ Fără să stea deloc în cumpănă și fără să-i pese de

nobila adunare, Lizuca păși ușor, însă hotărât spre măsuța cu dulceață și, înfingându-și două
degete în chisea, le scoase împodobite c-o bucată netatornică de șerbet. Tocmai când se
îndeletnicea s-o prindă cu gura și cu limba fără a pierde nimic, slujnicuța o zări și dădu un țipăt. ”
 Mihail Sadoveanu, Dumbrava minunată

Ilustrație- Dan Herford în vol. Dumbrava minunată,

Mihail Sadoveanu, ed. Mihail Sadoveanu, 2013

„ De când se știa, trăise într-o casă numită Carte- aflase asta de la vecinii mai umblați prin
lume. E drept că nu-și prea bătea capul cu astfel de amănunte, dacă tot se simțea minunat pe
creanga ei, la doi pași de pădurea de litere, sub un cer fantastic colorat. ”
Ioana Nicolaie, Ferbonia

„  Știu că ar putea fi o țară magică, precum Narnia, a zis Leslie, tot mai entuziasmată. Și
singurul mod prin care poți intra în acel tărâm este să te avânți pe frânghia asta vrăjită.
Îi străluceau ochii. A apucat sfoara. ”

Katherine Paterson, Podul din Terabithia

 „ Și să nu tai mai mult decât își trebuie. Să nu te apuci să faci provizii. Las-i destul
copacului ca să se poată regenera. Cea mai mare amenințare pentru lumea vie e omul – și asta n-
ar trebui să ne facă deloc mândri. ”

Katherine Rundell, Exploratorul

„ În minte îmi vine imaginea clădirii construite la ordinul lui Ceaușescu cu șaizeci de ani
în urmă și dărâmată imedita după Revoluția Verzilor, la ordinul Președintelui. Era super sinistră
și cred că-i mai bine că pe locul ei a fost înălțată actuala construcție, care se numește simplu
Casa. ”
Alex Moldovan, Casa

„ A pornit înapoi, pe lângă Cinematograf, pe lângă Mercerie, pe lângă Pantofar, obosit,

întrebându-se de ce nu e cuprins de bucuria pe care se aștepta să o simtă. Poate că atunci când o
să aibă plicul filatelic în mână, când o să-i taie marginea cu grijă, când o să întindă toate timbrele
pe biroul lui mic, când o să vadă cockerul cu păr auriu și cine știe ce timbre străine
grozave? ”
Veronica D. Niculescu, Timbrul în volumul Mică istorie a unui secol mare
 „Cărțile care au un secret pot fi citite și după o sută de ani, și după o mie de ani. De
obicei, scriitorul le-a scris pentru că a avut o mare durere tainică sau ca să înveselească pe cineva
trist sau ca să uite că el însuși e foarte bolnav sau ca să câștige dragostea cuiva care nu-l bagă în
seamă sau ca să pună un strop de aventură în viața lui monotonă. Dar asta nu trebuie să se vadă
în carte, cartea se preface că nu știe secretul scriitorului. ”
Ioana Pârvulescu, Inocenții