TRADITI ROMANESTI DE

CRACIUN

1.Colindul: Colindul este un obicei care

este intalnit in fiecare iarna. Acesta consta
in colindarea la case un cantec special de
craciun. De obicei primesti
bani,portocale,nuci si covrigi.

2.Capra:Un om isi creaza un costum care

sa semene a capra si incepe sa face niste
miscari de capra iar de-obicei sunt insotiti
de un fel de colindatori.
Aceasta capra trebuie sa exprime un
perspnaj biblic.
Seara de ajun
În sfârșit sosi și mult așteptată zi de Ajun. Și cât de mult se bucurară
Simona și Costel! Ușa de la sufragerie era închisă. În spatele ei se auzeau
foșnete ciudate, iar pe sub ușă licăreau o geană de lumină.

– Cred că ăsta-i semn că îngerașul e acum înăuntru, șopti Simona.

Costel îi răspunse tot în șoaptă: – Ce zici să trag cu ochiul pe gaura cheii?

– Nu! îl opri Simona. Știi că nu-i frumos…

Copiii fremătau de emoție! În vreme ce Simona privea pe geam, Costel zări

pe covor un fir de păr auriu, pasămite de la îngeraș.

– Poate-l vezi pe îngeraș plecând în zbor…

Dar ce se aude? La urechi le ajunse un Cling-cling! catifelat. Pentru ca

îndată ușa sufrageriei să se deschidă! Simona și Costel rămaseră
împietriți, privid cu ochii mari pomul de Crăciun, strălucitor și frumos
împodobit. Și ce de minunății se aflau sub el! O mulțime de pachete
multicolore, legate cu panglici pestrițe, o păpușă și un trenuleț și un…

– Sărbători fericite! le urară tata și mama, strângându-i drăgăstos în brațe.

Și, după ce cântară un colind, nerăbdătorii Simona și Costel tăbărâră
asupra cadourilor, în vreme ce părinții se bucurară de desenele primite în
dar din partea copilașilor.

Afară ningea molcom, iar clopotele bisericilor vesteau solemn Nașterea

Domnului.

Miracol de craciun
Era 23 decembrie  iar străzile erau împodobite cu luminiţe strălucitoare.
Printre casele împodobite se afla şi casa  de copii a doamnei  Maria Popovici. Deşi
nu aveau parinţi care să-i  ia acasă de sărbători, în ochii acelor copii înca mai
strălucea o luminiţă ce dovedea  că ei au încredere în miracole, mai ales acum de
sarbatori. Copiii o iubeau pe doamnana Maria. Toti copiii se jucau şi se simteau
bine, dar ascunsă într-un colţişor  de  cameră stătea o fetiţă de vreo şase ani, care
era întotdeauna retrasă. Nu-şi dorea decât o mamă…sau un tată.
În aceea după-amiază, veni Tudor, fiul doamnei Maria  cu un brad de toată
frumuseţea. Îl împodobiră, apoi mama  îl luă pe fiu la ea în birou.
-Sunt aşa fericiţi! zise Tudor.
-Da, aşa e. Stii, mi-aş dori să iei pe unul dintre ei la tine şi Dana în vacanţa de
Crăciun, să simtă c-au o familie….
-Bine… Dar cu o condiţie: eu aleg.
Tudor o alese pe fetiţa retrasa, Roxi, o duse acasă şi o rugă să se facă comodă.
– Mulţumesc că m-aţi adus, dar mai bine nu mă luaţi de la cămin, deoarece, în
astea două săptămâni am să mă obişnuiesc cu mediul ăsta de familie, iar după
sărbători voi fi dusă înapoi şi… îmi va fi dor să am o familie, chiar şi pentru un timp
scurt…
Tudor şi soţia sa lăcrimau dar mai apoi au luat hotărârea să o adopte pe micuta
Roxi şi a doua zi puse în aplicare ideea.
Şi iată că s-a îndeplinit şi dorinţa micuţei de a avea o familie .
Spuneti voi, daca ăsta nu-i un miracol de Crăciun!

Povestea lui rudoplf

Se spune că, în Tara de Gheaţă a lui Mos Craciun, s-a născut odată
un pui de ren cu totul şi cu totul deosebit. Ce îl făcea atât de diferit de fraţii
şi prietenii acestora? Nasul, care era roşu şi strălucitor, atât de strălucitor,
încât în plină noapte era ca un adevărat far ce lumina totul în jur.Bierul
Rudolf! Prietenii îl ironizau, ba unii chiar refuzau să se joace cu el. Până şi
cei din familia sa, desi nu îi arătau pe faţă, se ruşinau să iasă cu Rudolf în
lume.Dar pe lângă nasul roşu, Rudolf mai avea ceva: un suflet bun. De
aceea îi ierta pe toţi pentru comportarea lor. Şi nu numai atât, era şi foarte
harnic, nu se dădea înapoi de la nicio trebă care era de făcut.
Odată, Moş Crăciun întârzie mai mult ca de obicei pe la casele copiilor. Se
făcuse întuneric şi Moşul tare nu ar fi vrut să-i dezamăgească pe micuţi.
Dar cum să facă? Dacă din cauza beznei se va rătăci sau va încurca
darurile?

Atunci zări în întuneric o luminiţă. Din ce se apropia, din ce lumina creştea.

Când se apropiase destul de mult, Moşul înţelese că acea lumină venea de
la nasul roşu al unui ren, nas care strălucea foarte tare.

Moş-Crăciun îl rugă pe Rudolf, căci acesta era numele renului, să-i

lumineze calea pentru a ajunge mai repede cu darurile la copii. Rudolf
acceptă imediat, se aşeză în faţa saniei Moşului şi lumină calea celorlalţi
reni.

Moş Crăciun a ajuns cu bine pe la casele copiilor, a împărţit cadourile şi

voie bună tututor.
De atunci, Rudolf îl ajută în fiecare an pe Moş Crăciun, fiind în fruntea
alaiului şi luminând calea, astfel încât Moşul nu întârzie niciodată.

Iar Rudolf este iubit şi preţuit de copii, fiind cel mai cunoscut ren de la sania
lui Moş Crăciu

VIZIUNEA AUTORILOR
Razvan Tataru crede ca este mai bine sa nu
spioneze ingerul.Ingerul doar ii testeaza pe
copii daca curiosi si daca sunt respectosi le
aduce cadouri.

Suduc Arianna crede ca chiar daca nu ai

parinti tot trebuie sa crezi in miracole si daca
iti doresti ceva cel mai mult pe lume se va
intampla.

Autorul vrea sa ne exprime ca daca esti diferit

asta nu te face ciudat dart e face special

Experienta
Eu daca as fi in povestea lui Rudolph nu as
rade de el deuarece daca chiar ar avea un
suflet bun normal ca mas juca cu el c ear fi
si mai tare e ca suntem la zapada cea c ear
fi si mai amuzant ne-am juca amandoi in
zapada si and mos craciun va ramane
blocat in zapada cine stie poate mar lua sip
e mine