Străbunicul meu, Emil Racoviță

de Andreia Petcu

Eu sunt Maria. Iar el este străbunicul meu, Emil. Mama îmi spune mereu
povești despre călătoria lui în Antarctica. Am de la ea și zmeul pe care I l-a
dăruit străbunicul când era mică.
În pod avem un cufăr rămas de la străbunicul. Va fi al meu când voi fi
mare. Dar eu sunt deja mare! Azi am urcat singura în pod!
Ce de lucruri! Si ce mare e cufărul! Cred că încap cu totul în el, ca într-o
corabie.
Uuu, bate vântul, umflă pânzele! Plec și eu spre Antarctica!
Uite un pinguin! Ce elegant e,
ca un domn bătrân. Cred că este un
pinguin imperial.
-Bună ziua, domnule pinguin.
Ți-l amintești oare pe străbunicul
meu?
-Bună, Maria. Eu nu l-am
cunoscut pe Emil Racoviță. Au trecut mai mult de 100 de ani de la călătoria lui.
Dar stră-străbunicii mei l-au întâlnit! Mi-au povestit de multe ori cum îi hrănea
cu provizii din cambuză, cum le observa obiceiurile și cum îi desena în jurnal.
Foca însă trăiește mai mult, întreab-o și pe ea.
-Bine te-am găsit, doamnă focă! Știu de la străbunicul Emil că îți place să
dormi toată ziua în zăpadă. Tu l-ai cunoscut pe străbunicul meu?
-Bună, Maria! Acum, dacă tot m-ai trezit, hai să ne cunoaștem mai bine.
Am auzit de străbunicul Racoviță. El și ceilalți exploratori de pe nava Belgica au
fost primii oameni care au studiat focile din Antarctica. Dar au trecut mai mult
de 100 de ani de atunci, poate străbunica mea să-l fi cunoscut. Orca însă trăiește
mai mult, întreab-o și pe ea.
 -Bună ziua, doamnă orcă! Știu de
la străbunicul Emil că voi, balenele,
sunteți de multe feluri. Unele aveți cioc,
altele cocoașă. Iar tu, orcă, ai burta albă
și semeni cu un delfin! Ți-l amintești
oare pe străbunicul meu?
-Bună, Maria! Eu sunt, de fapt, un
delfin foarte mare. Dar unii îmi spun
balena ucigașă, pentru că am fălci
puternice și foarte mulți dinți. Noi,
orcile, trăim mult. Bunica mea l-a întâlnit pe străbunicul Racoviță și mi-a
povestit despre Belgica, nava cu exploratori. Dar balena albastră trăiește cel mai
mult. Poate ea chiar l-a cunoscut!
-Bună ziua, doamnă balenă! Știu de la străbuncul Emil că voi trăiți foarte
mult și nu dormiți deloc. Ți-l amintești oare pe străbunicul meu?
-Bună, Maria! Îmi place să vorbesc cu fetițe curajoase, care nu se sperie de
mine. Noi, balenele albstre, trăim peste 100 de ani. Eu mi-l amintesc pe
străbunicul tău! Ne privea adesea cum săream din apă, cum ne scufundam și
cum șuieram ca niște locomotive cu aburi. Pe atunci, și eu eram mică și
curajoasă, așa ca tine.
Ce de prieteni, ți-ai făcut în Antarctica, străbunicule!
Și câte povești o să-I mai spun eu mamei!
Uuu, bate vântul, umflă
pânzele! Am plecat spre casă.