Caius

Dobrescu
Am scris povestea care urmeaza, dupa cate lmi aduc
aminte, In 1987, pe cimd fiica mea cea mare, Noemi,
avea un an. Aveam de gand, desigur, sa i-o citesc,
lnsa, pana cand a ajuns ea Ia varsta am
uitat ca scrisesem ce scrisesem. Cand am fost
lntrebat daca vreau sa particip Ia acest volum, am
spus ca da, fiindca mi-am amintit ca acest text exista
pe undeva m-am hotarat sa dau de el. Spre
surpriza mea, am La descifrarea
transcrierea lui m-a ajutat fiica mea cea mica, Flavia.
Nici ea nu mai este, In sens strict, Ia varsta
fiindca are paisprezece ani. ne-am
gandit amandoi ca lntamplarile istorisite aici au sens
nu doar pentru picii carora nu le place Inca sa
citeasca, ci pentru adolescentii care fie au ei
aceasta problema, fie ar vrea aminteasca de
varsta Ia care au descoperit pentru prima data ce
lnseamna cu adevarat o carte.
Despre mine: am publicat cateva carti de eseuri
critica literara, doua romane cateva volume de
poezii (unul dintre ele: Spatandu-mi ciorapii).
Cartea care mi nnun If rtll
A ceasta este o poveste despre o carte cu Era odal.1
o carte cu cu foarte multe desenc. 1'5rea cam veche
ponosita, iar desenele ei erau cam galbcjile demodate.
$titi voi, cu zane din alea subtiri, ca cam-
pioni la inele imparati cu barba exagerat de carliontata.
Toate bazaconiile astea care in general te plictisesc. Dar, daca
te uitai mai atent, iti dadeai seama ca desenele aveau
ceva special, ceva cum nu se mai astazi. Erau subtiri
ca urnbre Ornuletii din ele pareau
atat de sinceri, cu lor de pui de foca. Pana zmeii
sau Murna-Padurii care otravuri, ba chiar balaurii
cu n capete aveau ceva fragil, delicat, meat ai fi zis ca adie sub
ochii tai ca panze de paianjen.
Dar cine sa mai stea sa se uite la carte la desenele ei?
Fusese alungata in fundul unui cufar, laolalta cu tot felul de
cu capul spart, ciorapi rupti de ti-ar fi toate
degetele prin ei, hainute atat de peticite ca n-ai mai fi putut
spune ce culoare avusesera la inceput pe care le purtasera
probabil, de-a lungul timpului, multe generatii de copii,
rachete de badminton cu corzile, daca nu cozile, rupte
cate rnai cate. Cartea se sirntea tare singura. Toate celelalte
lucruri din cufar se vaicareau in gura mare
Tirnpul care le-a imbatranit prea repede pe oamenii
nerecunoscatori, mai ales pe copiii cei atat de vicleni incat,
cand p-e lurnea mai draga, te cas-au facut mari nu
rnai dau doi bani pe tine. Cartea insa nu zicea nimic.
Tacea tinea in ea toata supararea. Tacea tacea. Pana
intr-o buna zi, cand a inceput sa miroasa. sa spun
daca a vrut ea, sau pur simplu i s-a intamplat. Dar
Ciirfi buclucae
mirosea tot mai tare tot mai rau. Ce mai, mirosea ca un
scones, mirosea cum ciorapii, de exemplu, aminteau
sa fi mirosit nici ill cele mai negre clipe, nici ei nici altcineva
din neamullor.
Lucrurile din lada pur simplu n-o mai suportau. Acum
nu-i mai urau pe oameni, o urau pe ea. Un timp nu i-au spus
nimic. Apoi au inceput sa curga aluziile, cum ar fi: ,oare
cine-o fi stricat aerul pe-aici?" sau ,cine-ar fi crezut ca o carte
poate fi atat de nesimtita?". Sau: pe cineva pe-aici
care-ar merita sa i se rupa cotorul". In cele din urma, insa,
s-au apucat s-o injure pe fata. 0 urau de moarte, da.
Cu timpul, mirosul razbatu prin peretii lazii se
tie in toata incaperea in care se afla lada. Incapere in care
statea un baietel pe care, desigur, mirosulll supara II
chinuia. Astfelincat se apuca, intr-o buna dupa-amiaza, sa
controleze prin toate colturile ungherele. In prima zi n-a
I
( '111 II I lll/111'' 11 'II
L
cautat in lada. Nici in a doua zi. In cea d, . "It ,.j,, :r. i Ll cautat,
darn-a ajuns la carte. Toate celelalte obie\.'l( .111 '''' ,p1t1 sa se
fdimante de ciuda au decis ca trebuia ac(l<t tt .d 111 fcl
!neat, la 0 noua perchizitie, vinovata sa pot.ll.l It Ill), II .I fi
descoperita arestata. Pana la urma, o batran5 1'-" lwl.1 d,
badminton s-a strecurat cu greu pana la ea
a tras-o la suprafata cartea nu voia sa se d, l.1
locul ei se zbatea cu disperare, desigur, atata cat era po:,JI til
in inghesuiala aceea teribila).
Astfelincat, dupa alte cateva zile, cand baiatului, inne-
bunit ca nu gasea nicaieri sursa mirosului nesuferit, ii ven i
din nou in gand sa verifice lada, ce credeti? - carte a era chiar
acolo, la indemana, deasupra tuturor celorlalte lucruri, larg
desfacuta mirosind mai rau ca niciodata. Baiatul, manios,
o lua vru s-o azvarle pe fereastra. Dar ...
Vedeti, baiatul acesta era un mare zgarcit. Nu exista in
lume, sau eel putin nu exista in acel moment, un baiat mai
zgarcit decat eel despre care vorbim aici. Sa va dau un
exemplu: daca mama lui ii dadea bani pentru, sa zicem,
portocale, el prefer a sa cumpere de cativa lei vitamine (cam
cate socotea ca ar fi ajuns in organismullui daca ar fi mancat
pe bune zemoasele citrice), iar restul banilor ii punea in
Ei bine, baiatul acesta zgarcit s-a gandit deodata
ca ar fi fost mai bine ca, in loc sa arunce cartea, s-o vanda la
anticariat. Cum era duminica, a pana a doua zi,
indurand neclintit mirosul acela cumplit, cu gandul la
pe care avea sa-l obtina.
Dimineata, de cum au plecat parinpi lui la serviciu, baiatu 1
s-a dus in baie, a luat toate sticlutele cu parfum, toate sprayu-
rile familiei, plus aftershave-ul tatalui lui, a ,imbalsamat"
cum s-a priceput el mai bine biata carte. Apoi a pus-o intr-un
sac de plastic a dus-o la un anticariat. Anticarul era un
om batran, care nu vedea bine, nu auzea grozav dar, mai
ales, avea simtul olfactiv a tat de slabit, !neat n-ar fi simti t
nimic nici daca un dihor i-ar fi dat cu coada pe la nas. Cand
baiatulii arata cartea pe care voia sa i-o vanda, el nu simti
Ciirfi I 153
d1'1 'i'\ 1 un miros de parfum. Care ii aminti instantaneu
d, doamna antidheasa, de mireasma ei de pe dind era
l.tn:) r5, de pe cand se plimbau amandoi prin pare, pe la
l'nnfnn5 . . . Din acele vremuri pana astazi, doamna anticareasa
Ill I mni mirosise a parfum, ci mai mult a sarmalute, a cozo-
sau a detergent pentru rufe. Nu ca i-ar fi parut rau dupa
de altadata, dar ... pur simplu amintise,
u i lc ca asta 11 facuse sa-i devina simpatica acea carte veche
l;l i lerfclita. ca o cumpara, o intr-un raft mai
nwi umbrit, dupa care uita cu totul de ea.
artea zacu acolo mult timp, mirosind rau tot mai rau.
I ) c cum intra cineva in anticariat, de cum i se parea ca se
apropie cineva de ea mai ales, din clipa in care simtea ca
ar putea s-o aleaga cineva, ei bine, incepea sa miroasa atat
de puternic, incat i-ar fi alungat pana pe cei trei
din cocinile lor. Astfel in cat clientii incepura sa ocoleasca
nnticariatul. Bietul batran nu ce sa mai creada. Aranja
c5 rtile cat mai ordonat, le lipea raslipea, cand nu aveau, le
punea coperti de carton pe care scria autorul titlul cu
arioca, in diferite culori. Atarnase poze, reproduceri dupa
lablouri, pe toti peretii anticariatului. Ba chiar adusese
lclevizorul de acasa, doar-doar va atrage clienti. Vedeti,
bi etul om, cu mirosullui beteag, putea da seama de
unde venea necazul.
Dar iata ca, intr-o zi, intra in anticariat o fetita. Micuta-mi-
cuta, cu doua codite, dintre care una pe jumatate desfacuta,
cu cu de la unul dintre pantofi
tarandu-se in urma ei ca o codita lunga-lunga. Fetita ducea
In spinare, gafaind, un ghiozdan de doua ori mai mare decat
ea. Era nepoata anticarului. Trecea ea din cand incand pe la
magazin, dar nu prea des. Pede o parte, fiindca nu-i placea
sa citeasca, iar pe de alta parte, fiindca bunicul o certa mereu.
, Uita-te la surioara ta geamana", ii spunea el, , vezi ce har-
nica e, ce ordonata?". Fetita se ducea se uita, insa
niciodata nu i se parea ca surioara ei chiar atat de grozava
incat sate sa semeni cu ea.
154 1 Caius Dobrescu
Ei binc, tocmai accasl5 nepopd sc l nv5rli In ziua accca
prin tot anticariatul, rasfoi lntr-o doara mai tot cc se putca
rasfoi in cele din urma ajunse la cartea noastra. De cum
0 atinse, cartea se zgribuli mcepu sa miroasa urat. $i mirosi
ea tot mirosi, dar degeaba. $i de ce? Pentru ca
fetita o fi avut ea multe naravuri, dar nu pe acela de
nasul cand ii curgea. Avea nasul a tat de infundat din
cauza asta, incat lumea se mira cum de mai sa
respire. ca nici nu se sinchisi de mirosul cartii. 0 rasfoi,
se uita la desenele ingalbenite placura atat de mult, ca
nici nu se mai de langa carte pana ce nu o dezlipi de
acolo bunicul ei, care trebuia sa inchida magazinul.
Dar a doua zi micuta se infiinta iar. A treia zi, la fel.
lncet-incet, trecu la silabisi azi un cuvant,
maine o propozitie, de unde nici nu voia s-auda
de citit, dupa o saptamana era in stare sa citeasca absolut
singura o poveste de aproape trei pagini.
La inceput, cartea, dupa cum va inchipuiti, raspandise
mirosuri dintre cele mai grele. Cu atat mai mult cu cat, de
cum privirile fetitei incepura sa alunece peste randurile ei,
daduse seama ca are de-a face cu o cititoare lipsita de
orice experienta, nesigura, delasatoare. Se simtise
profund jignita se straduise sa miroasa cat putea ea de
rau. Dar cand vazu ca fetita nu se lasa, ca o cu tot mai
multa atentie, ca-i intoarce paginile migalos, ca 0
leagana ca pe un hebe inainte sa o inapoi in raft, ba
mai mult, cand 0 auzi spunandu-i bunicului ei ca. a luat noua
la citire, ei bine, cartea noastra incepu sa se simta tot mai
legata de cititoarea ei. De cate ori micuta se apropia de ea,
inceta sa miroasa urat. Ba chiar se straduia aminteasca
mirosul de parfum lavanda cu care venise la anticariat, ca
s-o intampine pe fetita.
In mod cu totul straniu, fetita cu nasulinfundat nu
simtea mirosurile urate, ei bine, mirosul eel bun 11 simti. $i
ii placu a tat de mult, !neat lua obiceiul mai curete din
cand Incand narile, ca sa poata adulmeca mai bine

____________________________________ .. ..
-
pe care le citea. Nu e, deci, de mirare di intr-o zi fetita se ho-
tari sa ia cartea cu ea acasa. La inceput, vru s-o terpeleasca.
0 scoase tiptil din raft i era gata sa i-o strecoare in
ghiozdanui ei cat toate zilele, cand cartea se smuci din mina
ei i se lovi de un teanc de volume aezat pe un scaun
alaturat. Teancul se darama i facu atata zgomot !neat pana
i urechile batrinului anticar tresarira, iar el veni repede sa
vada ce s-a intamplat. Vedeti, cartea nu voia sa se lase furata.
Fetita se simti atat de prost cand 11 vazu pe bunicul ei apro-
piindu-se nedumerit, !neat o podidira lacrimile i o zbughi
pe Ua-afara. Abia dupa cateva zile indrazni sa se intoarca.
Nu-i povesti bunicului ce-avusese de gand sa faca, dar cartea
socoti ca asta nu are chiar atata importanta, din moment ce
fetita se simtea foarte vinovata.
De data aceasta nu mai incerca niciun true, ci 11 ruga pe
bunicul ei sa-i dea cartea de tot, punand atata pasiune in
glas i ajungand pana in punctulin care mai avea putin i
izbucnea in lacrimi. De fapt, batranul anti car se bucura teribil
in sinea lui sa-i vada nepoata a tat de pasionata de citit, astfel
!neat, daca paru sa reziste un timp, asta nu fu decat ca sa-i
intareasca micutei convingerea ca urma sa dobandeasca un
lucru rar i pretios. Aa se face ca, voioasa i parfumata,
chiar daca inghesuita printre manuale, caiete, penar i
nenumarate cotoare de mere i inveliuri de sandvici uitate
acolo de cine tie cand, cartea parasi anticariatulin ghioz-
danul noii sale prietene.
Acasa, fetita nu o arata nimanui. 0 tinea in camera ei i,
din cand incand, citea sau recitea cate o pagina. in fiecare
zi, insa, se uita la desene. Cartea era foarte fericita, statea
cuminte la locul ei de sub pat, unde era racoare i bine, dei
cam mult praf pentru gustul ei, i atepta. Cand fetita venea
de la coala sau de la joaca, o lua de acolo i o aeza pe masa.
Iar cartea se deschidea singura, plina de veselie i parfumata.
Intr-o buna zi, cand Ua se deschise i cand tocmai se
bucura ca-i aude paii, distinse deodata i nite pai mai
mici, parca vatuiti, in urma acestora. Ceea ce o facu putin
151.1 1 ( 'tl/1111 I lu(,,, .l l lll
...
l
banuitoare. I se paru ciudat i d \, In loc sa vina direct\. t'.l ,
ca de obicei, prietena ei umbla mai l nl5i prin toata ca nwr.l
0 auzea cotrobaind prin dulap, prin lolllC sertarele, cu pa9i i
aceia vatuiti mereu pe urmele ei. Sa fi fosl cineva strain? Da r
intr-un tarziu ii vazu sandalele apropiindu-sc de pat i l i
recunoscu chipul cand se apleca sao ridicc. Ca rtca fu atat de
bucuroasa, ca uita de toate banuielile. Cand sc vazu ridicata
in brate, realiza i de unde veneau paii aceia vatuiti. Erau
ai unui motan uria, negru-albastrui, care acum miorlaia in
dreptul uii privind fix inspre ea. Se simti cuprinsa din nou
de nelinite i tulburare. Dar nu mica ii fu bucuria cand,
uitandu-se mai bine la fetita, o vazu, ca niciodata,imbracata
cu haine frumoase, proaspat spalate i calcate, cu gulera
alb, apretat, cu parul frumos pieptanat i prins in doua codite
ordonate. Doar sprancenele pareau putin mai groase i mai
intunecate, dar asta nu-i atrase atentia in mod deosebit.
Fetita paru sa ezite un timp, apoi o aeza incet-incet pe
masa. Vesela, cartea se desfacu singura in fata ei. Fetita scoase
un chicotit i incepu sa intoarca paginile, a tat de grabita i de
neglijenta cum nu fusese nici macar la prima lor intalnire. Din
cand in cand se oprea totui i chicotea. De cate ori chicotea ea,
parea sa miaune i motanul albastrui, pe care nu-l mai vedea,
dar despre care banuia ca se invarte printre picioarele fetitei.
Deodata se intampla ceva cu totul ieit din comun. Fetita
inceta cu rasfoitul, privi indelung la desenulla care se oprise,
zambi ciudat i deodata, hart!, rupse pagina. Cartii nu-i
venea sa creada. inca nu simtea nicio durere. Surpriza fusese
a tat de mare, incat nici nu mai intelegea ce simte. Cand, cc
sa vezi?, fetita, hart!, inca 0 pagina. $i pana sa apuce cartea
sa se dezmeticeasca, hart!, ii mai rupse una. Acum suferinta
devenise atat de puternica incat nu mai lasa loc pentru
nedumerire. Durerea o inundase cu totul, avea febr a,
tremura, aa ca nu realiza cand fetita se rasuci pe calcaie,
deschise ua camerei i disparu, urmata de motanul ei.
Voi nu titi cat de tare sufera o carte cand ii rupi paginile.
Mai tare decat un fluture daca ii smulgi aripile sau decat un
papagal cand ii smulgi penele. Sau deca.t un catel, daca. ii tai
coada. Sufera a tat de tare, incat eu va doresc sa n-aveti parte
niciodata nici macar de-a zecea parte o suferinta.
A Cartea ramasese intinsa pe masa. pierduse
reveni abia cand auzi camerei bufnind de perete o
zari din nou pe fetita. E drept ca acum nu mai era insopta de
niciun motan, ca avea patat, ca 0 codita
era aproape de tot desfacuta. Cartea suferea atat de tare,
incat nu mai putea da atentie unor asemenea detalii.
- Ce cauti pe masa? intreba fetita.
Cartea se chirci in ea incepu sa miroasa, sa
miroasa, sa miroasa. Cum intre timp fetita luase obiceiul sa
foloseasca batista, iar nasucul ii era curat ca un pahar, de
data asta fu lovita din plin de duhoare. Mirosul cartii nu
mai era eel al plictiselii amaraciunii, eel pe care-1 raspandea
pe vremea cand se cunoscusera ele, ci era mirosul urii al
fricii, care, spun oamenii de este eel mai urat miros
din lume. Oricine in locul acelei fetite ar fi fugit de-acolo
mancand pamintul sau ar fi inhatat cartea ar fi azvarlit-o
pe geam. Dar fetita nu dadu nici un pas inapoi. Mai tinan-
respiratia, mai respirand pe gura, sa se apropie
sa o rasfoiasca cu multa grija. Cand descoperi
prima pagina smulsa, se infiora. Cand o descoperi pe a doua,
fata ei se stramba de durere. Cando descoperi pea treia,
izbucni in lacrimi strangand cartea la piept, fara sa-i pese
de mirosul ingrozitor, ingana:
- Saraca de tine, uite ce ti-a facut! Cum a putut sa fie
de rea?
Cartea o auzi, dar nu intelese nimic. Ea nu ca fetita
avea o sora geamana. Chiar daca o auzise vreodata pe prie-
tena ei pomenind de acum, din cauza durerii, nu
putea face conexiuni intre informatii. ca, in continuare,
mirosi la fel de urat. Atat de urat, incat biata fetita abia mai
putea sa suporte. Inca plangand, ea lua cartea sub brat se
repezi pe Fugi pe un coridor cam intunecos ( cartea
apuca sa inteleaga ca intre timp se lasase seara) sc opri in
fata unei decorate cu afi$ul unei reprezcntnpi d1 o1wr;\.
l .'"i R 1 c,uu:. t)"'" ::l' /1
I
Prin gaura cheii venea o lumina slaba. se "plvc7, :,d
privi. Ce vazu ii ingheta sangele in vine: la luminn
sora ei statea la masa, cu motanul albastrui cocotat lang5 ea,
cu 0 pereche de foarfece in mana, pregatita sa decu pe:!.('
desenele de pe paginile pe care le smulsese cu atata cruzime.
In ce scop? Poate pentru cametelul ei cu amintiri. Caci trebu iv
sa ca sora geamana a fetitei avea un carnet cu scoar\l'
imbracate intr-un material decorat cu flori multicolorc In
care prietenele ii scriau poezii, in care punea flori la prcsnl
in care ... lipea imagini pe care le decupa din reviste.
Fetita apasa fara prea multa convingere pe clanta. $tiind
ca sora ei era plina de mistere i secrete, se ateptase ca U$iJ
sa fie inchisa, dar, cand 0 vazu deschizandu-se, nu se mai
gandi la nimic i se napusti inauntru, strigand:
- Uracioaso, te spun ca mi-ai rupt cartea!
Surprinsa in prima clipa, sora cea ingrijita i frumos picp-
tanata ii reveni imediat $i incepu sa chicoteasca. Aratand cu
foarfeca spre fetita ii spuse calm motanului:
- Asmodeu, da-o pe isterica asta afara de-aici.
Vedeti voi, fetita noastra era foarte curajoasa, dar, dupa
cum sora ei tia prea bine, avea o frica teribiUi de toate felinelc,
explicabila, probabil, in cazul leilor i panterelor, dar de-a
dreptul ciudata atunci cand se manifesta fata de orice pisica
domestica. Astfel in cat, atunci cand Asmodeu se repezi sprc
ea, fetita scapa cartea de sub brat i se retrase cu un gest reflex
spre ua, incremenind chiar in prag. Motanul se opri i el o
secunda, apoi, incet-incet, cu un mieunat moale, aparent
nevinovat, dar de fapt amenintator, continua sa se apropie de
fetita. $i cine tie ce i-ar fi putut face daca, spre ghinionullui,
n-ar fi dat cu nasul drept in mirosul ingrozitor pe care carte a,
care se deschisese la contactul cu podeaua, il raspandea. $i
daca, in consecinta, n-ar fi paralizat instantaneu, prabu$in-
du-se apoi pe o parte, ametit ca o musca.
Vazand aceasta, fetita ii plesni palmele de bucurie. Se
repezi i ridica de jos cartea, indreptandu-se hotarata spre
sora ei, care o privea cu gura cascata, parca refuzand sa
accepte ceea ce vedea. Insa, cand fetita ajunse la trei pai de

ea, sora cea ingrijita ;;i frumos pieptanata ridica paginile pe
care le smulsese din carte deasupra capului ;;i, prinzandu-le
mtre falcile foarfedi, pe care 0 tinea in cealalta mana, scra;;ni:
- Cara-te de-aid! Imediat!
Dar fetita intinse ;;i ea cartea spre sora ei ;;i striga:
- Uite! Ea ti-a facut asta!
In acel moment, cartea slobozi un miros atat de infiorator,
!neat sora geamana scapa paginile ;;i foarfecele din maini ;;i
se prabu;;i cu capul pe masa, complet ametita. Numai ca
duhoarea era atat de puternica (ganditi-va ca la ura ;;i frica
se adaugasera acum ;;i mania ;;i disperarea), !neat nid fetita
noastra nu prea se mai putea tine pe pidoare. Leganandu-se
;;i strangand cartea sub brat, cu ultimele puteri, incerca sa
ridice de jos cele trei pagini cazute din mana surorii ei. Insa
totul ii juca prin fata ochilor. Era atat de ametita, !neat se
prabu;;i in genunchi.
Trebuie sa ;;titi, ca s-o judecati corect, ca biata carte inca
mai suferea, aproape la fel de cumplit cain clipa eand i se
smulsesera paginile. Cando vazu, insa, pe fetita cazand ;;i
se gandi ca sora geamana ;;i Asmodeu ;;i-ar putea reveni far a
ca ea sa mai aiba puterea de a-i adormi la loc, dar, de fapt,
mai ales eand se gandi ca. 0 judecase pe nedrept ;;i ca, iata,
acum ajunsese sa-i faca rau fara sa vrea singurei ei prietene,
cartea i;;i stapani din toate puterile durerea ;;i, incet-incet,
incepu sa-;;i schimbe mirosul. Se stradui sa miroasa frumos,
atat de frumos cum nu mai mirosise nidodata.
Va dati seama ca, in noile conditii, fetita s-a dezmeticit ;;i
s-a inzdravenit, a luat paginile ;;i a fugit ina poi in camera ei,
unde s-a inchis cu zece lacate ;;i ;;i-a oblojit cum s-a priceput
prietena. A doua zi, a dus cartea la bunicul ei ;;i amandoi au
lipit la loc cele trei pagini cum au putut mai bine. A;;a !neat
cartea, chiar daca putin invalida, mai traie;;te ;;i astazi. Fetita
s-a legat ;;i mai mult de biata carte convalescenta ;;i, tot
rasfoind-o, a invatat sa citeasca excelent ;;i a tras de aid tot
felul de invataminte extrem de folositoare. A devenit ordo-
nata ;;i ... N-are rost sale in;;ir pe toate aid, nu-i a;;a?
160 I Coius Do/Jri'Srtl
In schimb, sora ei ... Ei bine, aflati ca sora ei a 1ncepul
chiuleasca de la ;;coala, a devenit tot mai dezordonal5, ni('i
macar nu-;;i mai ;;tergea nasul, ba chiar era sa se apuce d1
fumat. De ce? o sa va intrebati. Pur ;;i simplu pcnlru r:l
toata-ziua-buna-ziua, insotita de motanulAsmodeu, pc
altfelll neglija ;;i care din cauza asta slabise de-abia sc m<li
tinea pe picioare, nu mai facea altceva deeat sa cautc car ll'''
bucluca;;a prin toata casa, hotarata s-o faca taietei. Po aLe n-< >
sa credeti, dar avea mereu la ea o masca de gaze, ca s5 sv
fereasca de mirosul cartii, eand avea sa puna in sfar;;il m5nn
pe ea. Cum a facut rost de acea masca? Ei, asta ar fi o cu
totul alta poveste.
Dar ceea ce ea nu ;;tie (;;i noi n-o s-o lasam sa afle ni cio-
data, nu-i a;;a?) este ca fetita nu se desparte niciodala <.k
cartea ei, ca o duce in ghiozdanul ei la ;;coala (chiar dac.:i
acesta e tot mare cat un aragaz ;;i tot incarcat pana la ref u:.r.),
ca ies impreuna la joaca (ea tffiand cartea ascunsa sub
;;i ca noaptea dorm amandoua, imbrati;;ate. Cartea m iroase
in continuare. Nu ingrozitor de urat, desigur. E drept, nici
uimitor de frumos. Ci mai degraba calm, placut ;;i foarlc,
foarte discret.
Ciirti bucluca(!e ' 16'1