Citește poezia În bibliotecă de Ana Blandiana și vei descoperi care sunt preferințele de lectură ale unui șoricel intelectual. Încercuiește cărțile ,,citite” de șoricel în bibliotecă.
,,Ce spaimă, ce emoții și ce scandal:
Am descoperit printre cărți un șoarece intelectual! Drept care, după multă gândire și mult dichis, Am găsit o soluție de compromis La început, ca să nu pară Că are gusturi prea ciudate, Și, plină de zel, A mâncat într-o doară M-am apucat să-i scriu un bilețel Cartea de bucate; (Nu mă îndoiam că știe să citească anume Apoi, ca să nu mă sperie prea tare, După ce înfulecase atâtea volume): Câtva timp a înfulecat numai dicționare; ,,Mult stimate domnule Șoarece, Ba, ca să-și mascheze tendințele intelectualiste, Mă văd nevoită să vă scriu, deoarece Vreo lună s-a mulțumit cu romane polițiste Vă respect lecturile în filosofie Și a dus ipocrizia atât de departe, Și consumul neobișnuit de hârtie. Încât a jurat să nu se mai atingă de nicio carte. Cred că e de datoria mea să specific Dar n-a rezistat mai mult de o zi Că sunteți urmărit de motanul Arpagic, Și a început să ronțăie poezii. Care susține, prin miorlăituri iscusite, Ba, pentru că îl tentează drumul spre glorie, Că nu se lasă până nu vă-nghite A înghițit și câteva cărți de istorie, Și se laudă-n sus și-n jos Iar tabla înmulțirii fiindu-i simpatică, Că nu va rămâne din Dumneavoastră niciun os; A gustat și din câteva cărți de matematică. Ba se împăunează peste tot Cât rămăsese numai la literatură Că apoi se va linge pe bot. Nu mă speriasem peste măsură, Drept care, Abia acum a ajuns o tragedie, Îmi permiteți să vă sfătuiesc Când a început să înfulece și filosofie. Să plecați la plimbare În stil englezesc, Era clar că nu mă puteam aștepta ca o zevzecă Să-mi mestece întreaga bibliotecă; Pentru că Arpagic e incult, Nu se gândește prea mult Dar nici nu puteam să las Până vă disecă: Un șoarece atât de savant Nu poate suferi șoarecii de bibliotecă La cheremul unui motan gras Și ignorant. Și vă înghite complet Ca pe orice analfabet.” (Pentru că trebuie să vă spun – Chiar dacă vi se va părea cu neputință – Apoi am semnat și am expediat scrisoarea, Că Arpagic a rămas repetent Așteptând emoționată urmarea. Încă de la grădiniță: Oricât a știut el să miaune de tare, Dar de atunci, fără niciun rival, n-a reușit să promoveze în grupa mare.) Sunt în bibliotecă singurul intelectual.”