Spipitualhale (lIoL 1)

Iri volumul GRADINA, secole de intelepciune budista tibetana sunt

readuse la Viatiide Michael Roach, unul dintre cei mai insemnati invatatori
spirituali din lumea vestica. Prin intermediul unei parabole in care un tliniir
este adus intr-o gradina misticii, de 0 deosebit de frumoasa intruchipare a
intelepciunii, Roach prezinta panteonul marilor invatatori spirituali
tibetani. Cautiitoru! fiirii nume este atras in griidina unde intfllne~te figurile
istorice dominante care au contribuit cu invataturi spirituale fundamentale
in cadrul budismului tibetan, precum Tsong Khapa, Intiiiul Dalai Lama sau
maestrul Kamala Shila.Unicii intre lucriirile de gen similar, GRADINA este
destinatii sa devina 0 lucrare clasica datorita revelatiei lucidc a secretelor
traditiei tibetane ~ia intelepciunii pe care Michel Roach 0 evoca.
Michael Roach este primul calugar budist din lumea vestica care a
obtinut titlul de Geshe (maestru al budismului). Acest titlu i-a fost acordat
de renumita Miiniistire Sera Mey (una dintre cele mai renumite miiniistiri
budiste, fondata in anul J419 de discipolii maestruJui Tsong Khapa ~i
reconstituitii in a douajumatate a secolului trecut in Bylakuppe, India), dupa
douiizeci ~i doi de ani de studii. Profesor de filozofie budistii inca din anul
1981, este erudit in sanscrita, tibetana ~i rusa, limbi din care a tradus multe
lucrari. Geshe Michel Roach este absolvent al Universitiitii Princeton ~i a
lucrat in New York in conducerea unei importante companii de distributie
de diamante, timp de multi ani. A fondat ~i coordoneaza "Asian Classics
Institute", "Asian Classics Input Project" preeum ~i "Diamond Mountain
University" ..A avut initiativarestaurarii Miinastirii Sera Mey.

Giinduri pazitive, practici ale meditafiei In arta de a trai virtuas veti

giisi din plin In aceasta GRADINA.
A lItarul te Indeamna lafapte fnlmaase, care-Ii Innabilea?:a via!a, #
tot el te face sa crezi ca Intr-adevar eijti a parte a MARELUI TOT. Daca
saarele te atrage la Inceput,jlnalul este tot un Indemn de a atinge saarele,
luminajlind taful: Inceputuliji sfiirijitul.
.
prof Elena MERDESCU

ISBN978.973.1877-28-0

-."

r]~A]D)][NA
lP<clllr<clllb)(()) 1l~ ~ lP fur iL ltlU[<cll1l~

GRADINA
v

PARABOLA SPIRITUALA

Pro cesare computerizata

a textului ~i imaginii
Preprocesare ~i edit are grafica: FAIRPARTNERS
Ilustratia copertei: RAY
Procesare text: Andrei SOEANU
Redactor: Viorica Cerasela POSTOLACIiE

Editura Fair Partners

str. Mihai Bravu, nr. 47-49,
bl. PI6-PI6A, sc. C, ap. 89,
sector 2, 021307 Bucure~ti
tel./fax: (021) 346.05.23
tel.: 0723.173.201;0722.798.417
e-mail: editura@fairpartners.ro
http://www.fairpartners.ro

Geshe Michael Roach

GRADINA
v

PARABOLA

SPIRITUALA

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

ROACH, MICHAEL
Gradina : parabola spirituala / Geshe Michael Roach;
trad.: Andrei Soeanu. - Bucure~ti : Fair Partners, 2009
ISBN 978-973-1877-28-0
1. Soeanu, Andrei (trad.)
821.111-31=135.1

Editura FAIR PARTNERS

Bucurellti, 2009

SPIRITUALITATE

(VOL. 1)

Cuprins

Traducere:

1 Soarele

Durerea

Medita~ia

13

Via~a dupa moarte

33

Ciiliitoria mor~ii

45

Libertatea

61

ANDREI SOEANU

@2009 Editura FAIR PARTNERS

Toate drepturile asupra acestei edi~iisunt rezervate editurii FAIR
PARTNERS. Nielo parte din acest volum nu poate fi copiata, prin
niciun mijloc, lara acordul scris al editurii FAIR PARTNERS.

7 Ac~iunile ~i consecin~ele acestora

79

Crearea unei lumi

99

Compasiunea

129

10 Luptiitorul

155

11 Vacuitatea

177

12, ingerul

185

Capitolul 1

Soarele
Ne-am lntalnit cu ocazia Zilei Recuno~tintei. Mamele noastre
erau prietene. Mama ei avea patru fiice, iar mama mea patru
fii. Cred ea se lnta1nisera la eumparaturi cu eeva vreme In urma
~i pliinuisera sa luam cina cu totii.
In acea zi, lucram pe liinga easa lmpreuna eu fratii mei. Nu
~tiam prea multe despre planul mamei noastre. Ineercam sa reparam un car ~i eram toti murdari de noroi.
Fetele au venit eiilare, pe rand - prima, cea mai mare, desdilecand In gradina, ne-a giisit aparand de sub axul carului cu
fetele noastre priifuite; era extraordinar de frumoasa, cu parul ~i
ochii de un negru-abanos intens. Dupa ce ea a intrat in casa, am
continuat sa lucram, dar fiira chef, pana ciind a sosit a doua fata.
Era blonda, bine mcuta, ~i tot pe atiit de fermecatoare. De acurn,
eram deja In picioare, lncerciind sa ne scuturam hainele pline de
praf. A treia dintre fete aparu atunci, ca lntr-o poveste, cu pm:ul
ro~cat lncadriindu-i armonios ochii ~i fata, In timp ce fata sa radiu
un ziirnbet luminos. Prezenta ei In preajma noastra, In timp ce
se lndrepta domol catre mama mea, care ~tepta In fata ~ii, a
fost suficientii ca sa ne faea sa uitarn complet de car ~i ne-am
trezit spiiliindll-ne degraba miiinile ~i fetele. Atllnci sosi ~i marna
lor, lntr-lln un alt car mai mic. Stiind langa ea, ultima dintre
1

Capitolul 1

fete, subtirica ~i tacuta, cu bogatii carlionti aurii parea precum

soarele, care i~i trimitea generos razele din spatele casei intr-un
apus ro~-auriu.
In scurta vreme eram cu toti in casa, scaldati intr-o atmosfera
placuta, calda, masa fiind pusa, lumanarile arzand acompaniind
mireasma imbatatoare a surorilor.
A doua zi de dimineata am remarcat ca ramasese la noi un mic
vas pe care-l adusesera fetele. Probabil acesta a fost primul dintre
accidentele care, pe parcursul vietii, mi s-au parut din ce in ce
mai putin accidente. Intorcandu-se acasli, mama mi-a sugerat sa-I
returnez eu ~i, uitandu-se in ochii mei, parca mi-a transmis subtil
ca ar trebui sa rna duc, ca ~i ciind ar exista un motiv important
de a merge. M-am dus.
Mama fetelor m-a privit cu aproape acei~i ochi in timp ce-mi
deschidea u~a. Eu tineam vasul, proptit in toc ~i avand un picior
u~or indreptat catre u~li,destul pentru a incepe 0 mica discutie,
care parea ca fusese planuita oricum. Am intrebat-o daca'~ putea
ie~ila 0 plimbare cu fiiea ei cu parul auriu peste cateva seri, iar ea
mi-a zambit u~or uitiindu-se in oehii mei, privirea bliindlia ochilor
ei caprui spunandu-mi ca ar fi foarte bine.
La inceput am condus-o prin locurile pe care Ie cuno~team,
iar ea m-a urmat ~i m-am simtit miindru ca nu m-a refuzat sa
mergem la brat, in timp ce pletele ei rna cam impiedicau sa voo
bine drumul. Dupa ceva vreme, am ajuns pe 0 alta carare, pe
care nil 0 cuno~team ~i care era destul de intunecoasa, in acea
dupa-amiaza de iarna timpurie a de~ertului unde locuiam.
Acest moment marcheaza inceputul unui proces de natura
educativa mai putin uzual, prin eare aveam sa trec, aI carui subiect
de studiu nu urma sa implice carti, eursuri ~i ore de c1asa, unde
petrecusem deja 0 multime de timp, ci acele lucruri care conteaza cu adevarat in viata unui individ, lucruri care, pe masura ce
inaintam in varsta, realizam ea sunt eu adevarat importante - lucruri de natura spirituala. Acest ,momenta fost primul in care am

Soarele ----------

vazut fata-n fata teribilul inamic al urnanitatii; ea mi I-a aratat,

aratiindu-mi de asemenea ~i cavalerul auriu care ar putea invinge
acest inamic, daea moartea nu va surveni intre timp.
M-a condus intr-o gradina inconjurata de pereti stanco~i, inchisa in partea vestiea de 0 micuta capelli de piatra, dar tot ce am
vazut in acea noapte a fost un ro~covmaret, un exemplar rar pentru de~ert, avand trunchiul mare ~ilat, cu crengileincovoindu-sein
jos ca 0 cortina peste noapte ~ipeste lume. Mi-am sprijinit spatele
de arbore, iar ea s-a lasat catre mine ~i, de-a lungul picioarelor ei
lipite de ale mele, am simtit un val de ciildura intensa ca de la
razele de soare, 0 dildura aproape supranaturala, pe eare de-atunci am resimtit-o rareori venind din partea unei fiinte umane.
Mi-a trecut prin giind sa-i spun ceva despre studiile mele, eeva idei
din cartile pe care Ie studiasem, sa 0 impresionez en cuno~tintele
mele ~i chiar sa-i povestesc despre renumele ereseand, pe care-I
dobandisem in cadrul ~colii. Abia am deschisgura ca sa vorbese...
Ea a privit in sus, ell achE ei de 0 somptuoasa

nuanta ca-

prui-caprioara, cu pleoapele pe jumatate inchise, ca ~i eand ar fi

trait un sentiment de extaz pe care eu nu i1puteam pereepe, ~inu
am reu~it sa mai zie nimic. Din acea privire subtila a ochilor ei
am inteles ca adevarata lectie de care aveam nevoie nu se gasea in
studiile mele de pana atunci, ci in cuno~terea de sine, autodisciplina ~i depa~irea propriei mele mandriL Am invatat acest lueru
de la acea fata, la varsta de ~aisprezeceani, chiar daca ea era ceva
mai tanara decat mine. Ca ~i cand ar Ii dorit sa ma premieze
pentru asta, ~i-a mangiiiat u~or obrazul de pieptul meu, in timp
ce minunatul ei par auriu se revarsa asupra mea ca 0 cascada.
Am fost mi~eat de un sentiment nou, aeeasta fiind prima
data cand am cunoscut dorinta pasionala, sentiment care urma
sa devina din acea clipa un deosebit de insemnat inamic al vietii
meie. Am intins miiinilein sus, incercand sa ating sanii ei mignoni,
dar inca 0 data, din privirea ochilor ei deschi~iacum ceva mai mult
~i-aviind 0 u~oara licarire de nelini~te, am realizat ca nu ma mai

Capitolul 1

puteam mi~ca. Acei ochi, in acel moment, m-au invatat 0 a doua lectie ~imi-am sim!it inima intn1.ndintr-o noua stare benefica,
de pace interioara. Ea s-a intors ~i, luandu-ma de mana, m-a
indrumat sa ies din gradina impreuna cu ea, lara sa zica un cuvant.
Acest lucru a trezit in mine un fel de dezamagire ~i durere, iar in
momentul in care co~tientizam aceste sentimente, ea s-a oprit,
s-a invartit in jurul meu ~im-a privit subtil pentru a treia oara.
Nu pot descrie exact ce am vazut, dar pot sa creionez cateva
detalii. Un Inger auriu, avand 0 !inuta perfecta, cu mi1inileu~or
departate de corp, cu palmele indreptate spre mine; parul Ei
auriu-stralucitor incadrandu-i fata ca 0 aureola, iar fata-i insa~i
stralucind in lumina lunii, ce venea de dupa arborele din spatele
nostru, in timp ce bluza ~ifusta matasoasa fluturau u~orin vantul
de~ertului- ~idin nou privirea acelor ochi intrebandu-ma ce drept
am ca sa ma enervez, acum sau vreodata de-acum inainte, pe
Ea sau pe oricare alta fiinta, ~i nu fusese oare motivul acestei
existen!e, la inceputul acestei vieti, in acel moment ~i de-atunci
inainte, tocmai ideea de-a invata cum sa inving intunecimea propriei mele minti ~i, prin aceasta, sa permit luminii aurii a con~tiintei mele interioare sa prinda viata, viata lara de srar~it.
Cu asta, pot spune ca Ea mi-a pornit viata, cum voi descrie
aici, ~iin timp ce se depart a spuse doar: "Mergi ~iatinge Soarele,
nu iti va face nimic diu!".

Capitolul2

Durerea
Pe masura ce anotimpurile se scurgeau unul dupa altul, ea m-a
?us in gradina de multe ori, continuand lectiile incepute acolo.
Intotdeauna ajungeam pe innoptate ~i, indata ce treceam poarta,
ea inceta sa mai spuna vreun cuvant, utilizand ca metoda pedagogica dour ochii, mainile, parul ~i atingerea. In timp, lec!iile
au inceput sa urmeze un tipar regulat, eu gandindu-ma doar la
caldura ~i parfumul ei, iar ea gandindu-se - la ce anume nu am
~tiut vreodata cu adevarat.
Ore in ~ir paream doi tineri indragostiti, clipele trecand ba
cautand prin gradina, ba odihnindu-ne pe iarba de sub ro~cov,ba
ascultand susurul fantanii arteziene sau putinele pasari de noapte
ale de~ertului, sau doar simtind adierea brizei de~ertului pe trupurile noastre. Cand un gand imi venea in minte, fie 0 forma
de mandrie sau de dorinta, fie 0 geana de dezgust sau chiar ura,
imediat apareau acei ochi ai Ei, intotdeauna pe jumatate inchi~i,
intr-un extaz necunoscut mie, deodata devenind sobri, aproape
acuzatori; intelegeam ca Ea ~tia la ce rna gandisem - nu era alta
cale decat sa ma vad ca intr-o oglinda care reflecta gandurile care
imi'treceau prin minte ~i sa observ lipsa de folos ~i impuritatea
acelor ganduri ~i pur ~isimplu, tacut, sa rna opresc. Iar mornentul
opririi era 0 placere nu doar in sine, ci ~iprin faptul ca in urmatoruI
5

Capitolul 2

moment urma 0 oarecare recompensa, ca ~i cand ar fi rasplatit un

copil cu 0 bomboana, ~a ca de fiecare data cand gandurile mele
se schimbau intr-unele mai pure, primeam cate 0 mangaiere sau
un sarut. ~i astfel am fost antrenat in gradina, precum un ca~elu~,
ca sa-mi urmaresc gandurile ~isa incerc sa Ie fac mai curate ~imai
pure.
Lec~iilepe innoptate aveau propriul lor ritm, iar in paralel Ie
continuam ~i pe cele din cadrul ~coliilumii obi~nuite. Acelea din
timpul nop~iipareau dintr-o lume aparte, cum ~ierau de altfel, dar
in multe cazuri parea ca lec~iiledin timpul zilei erau cele reale ~i
importante. Excelam la studii ~i,din aceasta cauza, aveam un sentiment amestecat de tarie ~i de mandrie. Acest sentiment a atins
un maxim notabil intr-o zi cand am primit 0 scrisoare marcata
cu sigiliul regal ~isemnata cWar de rege, prin care eram invitat sa
merg in capitala, la curte, urmfuld sa fiu admis la academia regala.
Era visul oricarui student de la ~ara ~i 0 onoare rara pentru unul
de-al nostru. Tinand ferm scrisoarea, am gonit catre casa mamei
ei pentru a-i arata fiicei aurii invita\ia primita.
A fost 0 lec~ierara ~ipot spune ca a fost cea mai buna pe care
am primit-o vreodata in legatura cu subiectul mandrie. Nu voi
uita niciodata cum m-a privit, acea intrevedere fiind de fapt una
dintre ultimele dati cand am vazut-o. Statea pe jumatate intinsa
pe 0 canapea, cu paru-i revarsandu-se peste aceasta, imbracata
intr-o rochie scurta, lara maneci, ce avea un aspect matasos ~i
radia intr-un fel aparte, fiind decoraHi pe alocuri cu trandafiri
ro~ii~icroita dintr-o stOlajaponeza cu fire aurii, rar intalnita prin
locurile noastre la acea vreme.
M-am repezit sa-i arlit scrisoarea cu sigiliul ~i textul regal,
intinzand-o in direc~ia ei. "Este chiar de la rege! 0 invita~ie la
curte ~i de a fi admis Ia academie!" Dar in acei oehi caprui ai ei nu
am vazut vreun semn ca ar fi auzit ceva; ~i-aintors doar privirea in
sus, catre mine, cu un fel de inocen~aamestecata cu 0 aproape nefireasca buna dispozi~ie,precum.o caprioara sau alta salbaticiune,

Durerea -----

privirea ei dand impresie de naivitate sau poate autocuno~tere.

~i iar~i nu au fost cuvintele, ci doar acea oglinda in care mi-am
vazut propria arogan~a crescanda. Mi s-a taiat elanul, dar totu~i
nu am renun~at, a.!jaca inainte de sfar~itul anului am plecat catre
capitala ~i cariera care rna ~tepta acolo.
Pot sa descriu in cateva clipe evenimentele din anii ce au urmat: am digerat capitala, curtea ~i academia ~i ele m-au devorat
la randul lor; am inva~at multe, dar lara sa ~tiu prea mult, de la
persoane calificate prea bine ca sa rna invete pu~in; m-am intors
acasa cu prestigioasa diploma ~im-am simtit golit ~ipu~inpierdut.
Pe ea nu am mai gasit-o, iar intre timp murise

fji

m~mamea,

fratii mei plecasera de acasa, ~a ca nu mai aveam nicio informatie

despre ea sau unde ar putea sa fie. M-am sim~it totu~i puternic atras de gradina, avand sentimentul ca ducandu-ma acolo ~i
intelegand mai bine locul, ~ putea sa 0 intalnesc din nou acolo
fara sa fiu nevoit sa.caut zadarnic in lumea exterioara. A~adar, am
gasit un mic spatiu in care sa. pot locni, citi ~i compune scrierile
mele, in timp ce noaptea vizitam gradina ore in ~ir,plimbandu-ma,
~ezand pe banca de lemn de sub ro~covsau stand liinga poartli ~i
a~teptand-o, in speranta ca ar putea veni.
Apoi, intr-o noapte, cum stateam acolo in rugaciune, rugandu-ma pentru un singur lucru, am sim~it 0 persoana apropiindu-se
din spatele meu in intuneric. Mi-a tresarit inima ~i am avut un
profund sentiment de gratitudine a unei rugi implinite ~i m-am
intors uitandu-ma plin de speranta. Dar fata persoanei care rna
privea era a altcuiva ~i treptat, cu mirare, am realizat ca era fata
marelui maestru Tsong Khapa, aici, inaintea mea, exaet a~a cum
il vazusem in copiile dupa statuile sculptate cu mai bine de cinci
secole in urma - 0 fata nu tocmai chipe~a~i fara 0 privire bliinda;
nu chiar ceea ce am ~tepta sau ce ne-am putea imagina ca fiind 0
fa~a pe care inalta cunoa~tere ~i infinita compasiune ar sculpta-o,
ci mai degraba 0 privire tensionata, fa~a fiindu-i mica, dar avand
ochi patrunzatori, fiind dominatli de un nas mare ce semana eu

8 ---------

Capitolul 2

ciocul unui ~oim, avand totodata urechile mari, exprimand insa,

mai presus de tot, put ere ~i 0 cople~itoarecompasiune, aproape
severa, 0 compasiune a ac~iunii.
"Ea nu e aici", spuse el simplu, "sau poate ceea ce vezi tu
in fa~a ta sunt doar eu, dar i~i pot fi de ceva ajutor in cautarea
ta, ~i trebuie sa fiu, deoarece tu ~ti 0 persoana care in mod sigur
~i-a irosit via~a de pana acum ~i care cu siguran~a ca i~i va irosi
~i restul vie~ii,in cazul in care lec~iileacestei gradini nu vor fi cu
adevarat inva~ate."
"Dar nu mi-am irosit via~a!", am obiectat. "Am fost la academia regala ~i am ob~inut diploma eu onoruri. Sunt unul dintr-un
milion in aceasta regiune; nimeni nu a mai ajuns ~a departe."
"Si spun iar~i ca ~i-aiirosit via~a. Ce i~ipoate aduce aceasta
bucata de hartie, aceasta diploma de la academia regala?"
"A~putea ajunge 0 persoana insemnata in domeniul judiciar
sau ~ putea ob~ine 0 alta func~ierespectata ~i astfel sa-mi c~tig
norocul."

"Ce noroc?" intreba, ~i rna ridica in picioare in dreptul sau,

stand in fa~a mea combativ. Am fost pu~in surprins de cat de
scund era ~i m-am sim~it un pic mai sigur pe mine.
"Prin noroc", am spus, "nu in~elegmari boga~ii;~tiu desigur
ca acestea nu reprezinta singurul scop in viaVi, deoarece am studiat acest lucru la cursurile de filozofie. Prin noroc in~elegdoar
un nivel moderat de confort material pentru un om ~i familia sa."
"Si acest lucru nu ar fi un mod de a irosi via~a, a avea 0
familie care sa locuiasca confortabil intr-o casa frumoasa ~i care
sa fie hranita intr-un mod decent ~i moderat?"
"Sigur ca nu, aceasta nu ar fi 0 via~a irosita, ci 0 via~a buna,
plina de semnifica~ie."
Odata cu cuvantul "semnifica\ie"se porni, albindu-se la fa\a
chiar intuneric fiind, ~i, fixandu-~i asupra mea privirea de ~oim
decorata convingator de acel nas mare, ma apuca ferm de bra~.
"Nu este irosita 0 via~ain care traie~ti in durere ~i suferin~a,fllra

Durerea -----------------

a face absolut nimic pentru a scapa de acea durere ~i suferin~a?"

Am ramas perplex. "Oesigur ca ar fi 0 via~a irosita daca
totul ar fi doar durere ~i suferin~a, dar via~a nu este numai asta,
via~a are par~ileei frumoase, un camin ospitalier ~i 0 familiebuna,
sentimentele frumoase dintre cei apropia~i, compania unor buni
prieteni ... "

"Deci nu este durere" spuse tragandu-ma langa el ~iincepand

sa mearga pe iarba catre zidul din partea nordica, langa poarta,
"nu este durere in a-Ii rupe un os, sau a ~i se taia mana, sau in
a-~i pierde mama?"
La aeeasta am replicat aducandu-mi aminte de acea durereo "Desigur ca este durere, toate acestea reprezinta 0 forma
de durere, dar aceste dureri nu sunt singurele elemente ale vie~ii,
aeeste dureri apar din cand in cand, in anumite zile, in anumi~i
ani ~i cu siguran~iieste aproape imposibil sa existe 0 persoana, a
carei via\a sa fie alcatuita in intregime din acest fel de dureri, fllra
o clipa de frumuse~esau de fericire."
liCe fericire?" IntrebK.

"Ce fericire!" Am fost inca 0 data surprins deoarece marele

maestru Tsong Khapa in carne ~ioase, acest om seund, dar puternic, mergand alaturi de mine, nu parea deloc un mare filozof~iam
inceput sa am un sentiment de dezamagire, nu doar in legatura cu
aspectul sau fizic, ci ~i cu privire la intrebarile sale.
"Fericire, ei bine, ce am putea spune despre fericirea unui copil
care zambe~te bucuros?"
"Deci asta este ideea ta de fericire, fala unui copil bucuros?"
"Oa", am raspuns, "sigur, chiar acea fa~a. Cine ar putea sa-i
nege frumuse\ea? Cine ar putea sa spuna ca reprezinta durere sau
suferin~a?"
Se opri din scurt rotindu-~i privirea in sus catre mine, fa~asa
av.lnd 0 expresie parca de enervare combinata cu mila in acel~i
timp. "Acest copil", spuse, "acest eopil, nu va vedea lucruri teribile? Nu va vedea, daca traie~te suficient, moartea dragilor sai

10

Capitolul 2

parin~i, tatal ~i mama sa? Nu va vedea razboi, nu va vedea ura

~i violen~a oamenilor unii impotriva altora, nu va vedea cum va
pierde tot ceea ce ii este drag, daca traie~te indelungat, nu va
vedea, in cele din urma, cum va avea in mod inevitabil 0 fa~a rara
din~i ~i neajutorata, 0 fa~amuribunda, a unui om batran?"
Am fost dat peste cap. "Sigur ca toate aceste lueruri sunt
posibile..."
"Posibile!" spuse aproape ~uierand. "Posibile? Nul De fapt,
sunt foarte probabile, am putea spune chiar sigure!"
"Da, banuiese ea da, e foarte probabil ca oricine, acum copil
fiind ~i orieat de fericit, va vedea toate aceste lueruri ~i va deveni
el insu~i batran ~i neajutorat, un batran suferind."
"Cum po~i spune ca fa~a acelui copil este frumoasa?" intreba
el insistent.
"Este clar", am obiectat, argumentul ridicandu-se eu 0 completa siguran~anaturala venind din striifundul fiin~eimele, "copilul
estc bucuros ~i frumos in acest moment, cand 11putem observa ca
atare. Iar daca mai tarziu acest copil va deveni un om batran ~iva
vedea terorile ~i amaraciunile vieW, cu toate astea, el estc totu~i
in acest moment, tanar, bucuros ~i frumos."
"~i atunci este 0 placere?" replica pe un ton moderat ~i contemplativ. "Este 0 placcre ~inu 0 durere ca cineva sa-~itaie incet,
dar adiinc limba intr-o lama de ras?"
Acea imagine m-a dat iar~i peste cap, la gandul de a-~i taia
limba intr-o lama de ras. "Nu, desigur ca ar durea, ar Ii 0 rane.
adand'i."
"Dar presupunand" , spuse, "ce. lama ar Ii acoperita cu miere;
presupunand ca lama ar Ii ascunsa sub un strat de miere ~i tu ai
lins mierea ~i ai avut placerea de a gusta calda dulcea~a a mierii
f8.ra sa ~tii ell.lama se afte. acolo ~i doar pe urma ai realiza ca
lingand mierea te-ai taiat ~i la limba?"
"Tot ar Ii durere ~i nu 0 placere. E aproape de neimaginat 0
durere mai mare. Daca lingand mierea ~ linge ~imuchia lamei de

Durerea

11

ras, taindu-ma astfcl OOancla limbe.,ar Ii doar durere."

"Tn zici", spuse de acum cu 0 voce autoritara, 0 voce care m-a
racut sa rna simt precum in academie, ciindjucam ~ah cu un coleg
~iii auzeam vocea spunandu-mi ca sunt aproape de a Ii racut mat,
"tu zici ca a linge mierea nu este 0 placere?"
"Doar mierea?" am raspuns pe data in mod automat. "0
placere."
"Dar a linge mierea cand sub aceasta este 0 lama de ras care
i~i taie limba in fii~ii- este aceasta 0 pJacere?"
"Nu, am mai spus asta deja -

iln

este

pHicere.n

"Deci, cand 0 placere este acompaniata de 0 durere infinit mai

mare, atunci putem spune ell.de fapt nu este 0 placere?"
"Da!" am spus triumfiitor.
"Da!" spuse ~i el triumrator ~iimi arata fa~a acelui copil: bucuroasa, frumoasa, dar nimic altceva decat suferin~a.

Capitolu13

Meditatia
CuvinteIe maestrului Tsong Khapa ~i moartea mamei"meIe m-au
afectat profund. Nu ca "'i fi fost deprimat sau cazut in disperare;
pe dinafara duceam 0 viata normala. Am continuat cu studiiIe
~i scrierile meIe, cil.<Jtigilnd
modest, dar confortabil. Plimbllrile
~i cugetllrile din Gradina precum ~i giindurile asupra mortii devenisera totu~i parte din cotidian, unele diind motiv pentru celeIalte.
Era adevarat ca mama mea avusese 0 viata buna ~i fructuoasa, i~i crescuse copiii, contribuise pe plan social, se ingrijise
intotdeauna ~i lara ezitare de nevoile celor din jurul ei, chiar ~i ale
strllinilor pe care Ii aduceam acasa. Dar ce insemllatate au avut
aceste Iucruri, daca, indiferellt de toate acestea, a imbatrilnit ~i a
murit din cauza unui cancer oribil ~idaca toate cele pentru care ea
traise, fiii ei, casa ei, activitatea sa profesionala, se prabu~eau deja
intr-un nor de praf, urmiind sa fie date uitarii, ~i asta, la feI de
repede cum ~i ea ins~i urma sa fie uitata? Era dovada graitoare
a cuvinteIor pe care mi Ie spusese marele maestru Tsong Khapa
in Grlldina, legat de faptul ca ~i Iucrurile care au parut sa fie frumaase ~i bune, nu au fost de fapt "'ia, atilt timp cilt intotdeauna
se sfar~escprin moarte ~i durere.
In mintea mea, Tsong Khapa exista din cauza ei: venise in
13

14

Capitolul 3

Gradina, ~tiindu-mi nevoile~iaducand raspunsuri intrebarilor mele.

Moartea mamei precum ~i plimbarea in compania marelui
maestru Tsong Khapa au avut un ecou profund in gandurile mele
In decursul urmatoarelor luni. In final, m-am simtit atras de ideea
de a cauta 0 mica manastire, ce se afla la ceva distant a de or~ul
nostru din de~ert. Acolo am gasit un staret foarte prietenos, plin
de sfintenie ~i lntelepciune, care m-a primit bucuros ~i mi-a dat
o camaruta lini~tita in care sa locuiesc, gasindu-mi ~i ceva de lucru ca asistent al unui bibliotecar ce administra 0 biblioteca de pe
proprietatea unui nobil din apropiere.
Am petrecut mult timp studiind textele sacre, analizand in
acel~i timp gandurile asupra mortii ~i suferintei care reverberau
cresciind ~i am ajuns la sentimentul ca ar exista 0 cale pe care ~
putea-o urma pentru a gasi 0 rezolvare intrebarilor mele. Tiinjeam
adanc dupa aceasta cale. Astfel, m-am simtit atras iar de Gradina
~i lntr-unul din anii urmatori, pe cand sezonul primavaratic imbrati~a subtil de~ertul, m-am dus intr-o zi, imediat dupa apus.
Am fost lntampinat de un aer dulceag ~i 0 flora Inca timida, exisHind insa un deosebit de frumos covor de iarba precum ~i arbu~ti,
ce mijeau prin peretii de piatra ai acelui loc binecuviintat. Am
~teptat-o acolo din nou.
De data aceasta nu a fost 0 ~teptare lndelungata, lnsa una pe
atat de dezamagitoare, pe cat de rapida. Am simtit apropiindu-se
In lntuneric, dinspre poarta, sunetul unui pas cu totul diferit de al
Ei. Era ritmat ~i nu ezitant, ferm, aproape formal ~i mai presus
de toate, greu. M-am intors ~i I-am vazut pe marele meditator
Kamala Shila. Nu era deloc a~a cum m-~ fi ~teptat, caci imaginea pe care 0 aveam In minte era cea a unei prezente de natura
severa ~iaustera, 0 fata ~iun corp care au vazut rigorile meditatiei
profunde, ora dupa ora, pe suprafata unei stanci himalaiene, cu
unsprezece secole mai lnainte. Dar ce vedeam acum aici era total
diferit. Era un om de statura medie ~i oarecum plinut, avand
v~miintul ridicat prea mult, apr,oape pana 180 genunchi, acest lucru

Medjta~ja

15

dandu-i un aspect juca~ ~i plin de voie buna, ca al unui tanar

flacau. Fata sa se potrivea cu restullnIati~arii: rotunda, cu obrajii
veseli, avand un nas. proeminent, ten indian lntunecat cu mici
portiuni de par alb, insuficient ras lmprejurul cre~tetului ~i mai
presus de toate, ni~te ochi mici, dar zglobii ~i stralucitori, aflandu-se lntr-o constanta stare de veselie precum era ~i el, de altfel.
"Cuno~ti calea!" spuse el.
"Da, desigur!", am raspuns, caci este un lucru foarte serios sa
cuno~ti adevarata suferinta a lumii ~i sa ~tepti nerabdator calea
de scapare.
"De ce nu?" spuse razand, "~i- de ce nu!"
"Vreau sa ~tiu de ce a murit mama mea", am replicat sumbru,
"vreau sa ~tiu daca a fost ceva ce ~ fi putut sa fac sau daca este
ceva ce inca pot face pentru ea, vreau sa ~tiu daca trebuie sa fie
lntotdeauna 8.'1 a."
"Da! Da!", replica raspicat. "Se poate face ceva! De ce nu?
Trebuie sa lnveti sa meditezi!" ~i se tranti pe 0 fa~ie de iarba de
liinga ro~cov,draga mie din cauza noptilor delicate petrecute acolo
cu Ea.
lmi laCUsemn sa ma ~ez alaturi de el. Facusem ceva exercitii
de meditatie cu prietenii la academie ~i citisem ceva pe aceasta
terna, ~a ca m-am ~ezat tinand spatele drept, am lnchis ochii ~i
am lncercat sa nu ma gandesc la nimic.
Razand, ma batu pe spate: "Ce faci?" ma lntreba jovial.
I

"Meditez!" am raspuns.

"Ai alerga lntr-o lntrecere lara sa te lncalze~tilnainte?" lntreba

plin de voie buna.
"Ei bine, nu."

"Trebuie sa faci incalzirea!" spuse razand iar ~i sarind In pidanre.

, "In ce consta aceasta lncalzire?" am intrebat, ridiciindu-ma

lara chef, gandindu-ma la lntinderi ale picioarelorsau alte exercitii
neplacute.

Capitolul 3

16

Pentru prima data, Kamala Shila ma privi oarecum sever.

"Toata lumea vrea sa mediteze! Nimeni nu ~tie cuml Trebuie
sa faci incalzirea corect!" spuse.
"in ce consUlincalzirea?"
"intai se face curat!" spuse aproape ~ipand ~i incepand sa
alerge in jurul peticului de iarba, aplecandu-se peste burt a ~i
strangand diferite frunze uscate ~i ramurele pana cand suprafa~a peticului de iarba deveni pufoasa ~i curata in lumina lunii,
atragand privirea ca loc placut pentru a medita. "Fa acest lucru in camera ta, dar?"

"Clar!" am raspuns ~i m-am ~ezat.

"Nu uita darurilel" spuse rasunator.
"ee daruri?" am spus.

"Vine lume importanta!" spuse razfmd, "Trebuie ceva daruri

frumoase pentru momentul cand vor Ii aici!"
Am aruncat 0 privire dubioasa catre poarta gradinii, gandindu-ma la 0 ceata de meditatori voio~ica ~iel.
"Cine vine?" am intrebat.
"Nimenipe care ai putea vedeal" replica indreptandu-se catre
banca de lemn ~i sco~and de sub vesta un sacule~ in care erau
cateva ce~cu~eminuscule de lut, incepand sa Ie aranjeze in linie. A
umplut trei dintre ce~cu~ecu apa de la fantana, apoi s-a indreptat
catre un tufi~ de unde a cules un mugure - dupa ceea ce paru a
Ii 0 scurta rugaciune, ca ~icum ar Ii cerut permisiunea tuli~ului punandu-I apoi in a patra ce~cu~a.
Dintr-un tuli~ de pelin ~i ienupar, ce imprejmuia izvorul ce
susura dinspre fantana ~~nitoare, lua ca~ivamuguri pe care ii puse
in a cincea c~cu~a ~i aduna pu~ina iarba uscata in a ~asea. Din
mandarinul de langa poarta lua un fruct, il cura~a, puse cateva
buca~elein a ~aptea ce~cu~a~i manca cu pofta restul, incepand
sa vorbeasca in timp ce mesteca, punandu-mi ~i mie in mana 0
buca~ica.
"Presupunand", spuse printre infulecaturi, "ca 0 persoana

Meditatia

17

foarte importanta urmeaza sa apara in aceasta griidina in noaptea

aceasta, in timpul medita~ieinoastre, poate chiar ~i 0 mare regina
cu par auriu ~i coroana aurie..." ~i imi mcu cu ochiul subtil, ca ~i
cand ar Ii ~tiut de ce inima mea era atrasa de acest loc, "ai vrea
sa intampini asemenea persoana cum se cuvine, tot ~a cum ~ivoi
primi~i aici in de~ert oaspe~iicare va viziteaza."
"Dar pe cine a~teptam, de fapt?" am intrebat.
"Trebuie sa-i invitam pe cei iluminati!" spuse razand.
"Cum po~i sa meditezi daca nu sunt in preajma ta? Cum po~i
sa meditezi daca nu aduci aid, chiar ~i doar in mintea ta, pe
inva~atorul Inimii tale?"
Aceste ultime cuvinte, invatatorul Inimii, rna lovira adanc ~i
Ie-amsimtit rasunand in piept, deoarecesingurullucru pe care mi-I
puteam imagina gandindu-ma la inva~atorul Inimii era Domni~a
mea aurie.

"Aid", continua, aplecandu-se cu greutate asupra micu~elor

ce~ti, "pune-le in ordine in acest fel: 0 ce~cutade apa este 0 cupa de
cristal cu 0 minunata bautura. Foarte potrivit mod de a intampina
un oaspete in acest fel!"
"Apoi, este 0 alta ce~cu~ade apa." incepu sa reordoneze c~cu~eleparca in joaca. "Acesta este un mic vas cu apa calda dintr-un
izvor mineral, potrivit pentru spalarea picioarelor oaspe~ilorobosi~i
dupa caJatorie."
"AI treilea element este 0 floare. Oricui ii plac florile!"Respira
adanc parfumul mugurelui. "Apoi tamaie!" ~i aprinse frunzele
aromate din urmatoarea ce~cu~afolosindcremene, pe care 0 scoase
din faldurile f1lrafund ale ve~mintelorsale.
"Transporta~i intotdeauna aceste lucruri pentru a Ie avea la
indemana?" am intrebat pe un ton sec.
Se intoarse incet ~irna privi in fata foarte serios. "Vrei Calea?
Trcibuiesa meditezi! Vrei sa meditezi? Trebuie sa fad incalzirea!
Sigur ca Ie car dupa mine oriunde ma duc ~i meditez... oriunde."
Aprinse iarba uscata din urmatoarea ce~cuta de la tadunii

18

Capitolul 3

inmiresmati. "Este frumos sa aprinzi a lampa cand te viziteaza

cineva. Uite acum, muta urmatoarea ce~culade apa in linie; acesta
este un ulei parfumat, cu care il ungi pe vizitator - folos~te-ti
imaginalia acum ~i simte-te bine, sunt convins ca iIi poli imagina
un oaspete caruia ai vrea sa-i oferi aceasta crema parfumata" ~i
rna privi intorcandu-se catre mine intr-un mod ne~teptat, reamintindu-mi de cineva anume.
"Acum, ultima in linie, urmeaza sa pui bucatica de fruct. Este
frumos sa oferi ~a ceva unui oaspete emeriti" M-am intrebat cand
sau chiar daca yom ajunge in final la partea cu meditatia; simti
acest lucru sau imi ghici gandul ~ispuse cu 0 tresarire de exasperareo "Trebuie sa acorzi timp. Trebuie sa pui aceste daruri corect!"
"Ce, Ie folosescei oare cu adevarat?" am intrebat t5.ios.
"Sigur en nu" , spusc.

"Crezi en ei, crezi ca cei Iluminati, au

nevoie de mancare pentru a manca sau apa pentru a bea?"

"Ei, atunci dadi nu" am raspuns, "de ce sa in~iram aceste
I

lucruri? Am crezut ca urma sa meditam."

"Vrei sa alergi? Trebuie sa te incalze~ti! Nu poti medita fara
ca ei sa fie aici, nu poti medita fara sa-I ai pe invatatorul Inimii
tale aici, cu tine, ajutandu-te, binecuvantandu-te, dandu-ti tarie.
Actul de a oferi aceste daruri dovede~teca tu vrei ca Ei sa fie aici,
va rag... veniti, fiti cu mine pentru ceva vreme, cat timp meditez."
Si dintr-o data, Kamala Shila incepu sa cante un dulce cantec de
rugaciune, fala sa d,patand un aspect angelic, indreptata in sus,
tinand ochii inchi~i, dar totu~i privind ca ~i cum cineva ar fi fast
acolo, in cerul plin de stele de deasupra noastra.
Se opri indreptandu-~i fata catrc mine ~iprivindu-ma binedispus. "Acesta estc ultimul dar, darul meu favorit - intotdeauna
darui~te-Ie put ina muziea inainte de a te ~eza sa meditezi."
"Deci, ne putem in sfar~it ~eza?" am intrebat intr-un mod
timid, dici nimeni nu putea contesta frumusetea ~iatmosfera acelui
loc de meditatie, pe care Kamala Shila tocmai il crease; in mod
sigur, Gradina ~i propria mea inima fusesera intr-adevar incalzite

Meditatia -

19

~i era placut ~i potrivit ca sa incepem meditatia in acest fel.

"Da, de ce nu? Este timpul sa ne ~ezam!" a exclamat. M-am
aplecat ~iam dat sa rna ~ez cand i-am simtit bratele tragandu-ma
inapoi.
"Ce mai este acum?"

"Ai uitat sa sufli nasul!" spuse ca ~i cand ar fi fost surprins ca

nu ~tiam acest lucru. i~i puse palmele una peste cealaita in dreptul
pieptului ~isulla gratios ~irespectuos, ca ~icum a persoana foarte
important a ar fi stat in fata sa apoi se ~eza u~or pe iarba.
Am facut acel~i lucru degraba, ~ezandu-ma pe iarba, dar
ca 0 miea minge de cauciuc sari iar inapoi sus. Devenisem deja
iritat, intrebandu-ma cat de tarziu se facuse, ~i~edeamcam prost
dispus, uitandu-ma fix drept inainte, in timp ce rna inconjura ca
o albina ce bazaie langa 0 lIoare.
"Unde iti este perna? Nu ai perna de meditatie? Trebuie
sa tii spatele drept!" ~i apucandu-mi umerii rna impinse inainte
punandu-mi ~i a bucata de stofa - care aparuse misterios de sub
vesta sa - sub ~ezut.
Pe urma, mana sa imi apuea glezna piciorului stang. "Pune-o
pe coapsa piciorului dreptl Stai drept!", spuse batandu-ma pe
spate. "Coboara umarul drept la nivel cu celalaltl" ~i rna apasa
corespunzator. "Fixeaza-li capu!! Nu te-a invatat nimeni nimie?..."
Eram gata sa-I strangulez pe marele maestru glumet.
"Nu-l fixa in jos, nu-I fua in sus, ci drept inainte, ~iinceteaza
de a-I mai inclina catre stangal" Mainile sale erau pe tamplele
mele ca 0 menghina. "Cum tii limba?"
"in gura, ca de obicei", am replicat caustic, dar parea ca nu
a auzit.
"Atinge u~or cerul gurii in spatele dintilor frontali, tine gura
relaxata, totul este natural ca de obicei", spuse entuziasmat. "Nu
putem sa meditam daca salivam sau inghitim in sec toata noaptea,
nu-i ~a? Inceteaza sa mai respiri pe gura! 0 sa ai gura uscata!" ~i
rna facu sa-mi schimb pozitia. Trebuie sa recunosc ca m-am simtit

Capitolul 3

20

bine.
"Nu ar trebui sa-mi incruci~ezambele picioare, ~a dupa cum
vedem in tablouri?" am intrebat.
"Un lotus complet? Sigur, daca-l poti face, dar nu poti pana
cand nu te antrenezi mai multo Cel mai important lucru este sa Iii
relaxat astfel incat sa-ti poti concentra mintea fiira sa te ingrijorezi
la cat de mult te dor genunchii. Daca vrei, poti chiar sa stai pe
banca de acolo", imi explica ~ise ~eza imediat langa mine in lotus
complet.
Am inchis ochii ~iam intrat intr-o stare de pace, aici in lini~tita
gradina, Gradina Domnitei mele Aurii - ~idintr-o data I-am vazut
iar in fata mea.
"Ce faci, te pregate'lti de culcare?" intreba insistent.
Am deschis ochii 'li i-am fixat drept inainte, pe un desen sculptat pe un perete ce se alla la ceva distanta in fata noastra.
"Voi pe aici meditati cu mintea sau cu ochii?" intreba insistent.
M-am uitat la el cu nervozitate. "Ei bine, daca nu trebuie sa
tin ochii inchi~i~i nici sa nu ii deschid, atunci ce vrei sa fac?"
"Prive'lte!" spuse, 'li se ~eza tinand capul ferm 'li drept, dar
avand ochii pe jumatate deschi'li, cu privirea u~or indreptata in
jos, fiira a se focaliza pe nimic in particular, ca 'li cum ar Ii fost
intr-o profunda stare de eontemplare, eeea ee am realizat eli era
de fapt ~iideea.
Am lieut dupa cum a spus ~i am simtit imediat ca mintea
mea intra intr-o clara stare de eoncentrare. M-am pregatit sa-mi
golese mintea...
S-a ridicat din nou, forfotind inainte ~i inapoi 'li am ineeput
sa-mi pierd speranta de a medita vreodata eu acest mare maestru
al meditatiei.
U.Ce mai este acum?"

"Tu auzi vreun zgomot?", intreba eu ingrijorare.

Am llisat privirea in jos 'li am ineeput sa rna eoneentrez. Tot

Medita!ia --------------

21

ee puteam auzi era susurul familiar al fantanii.

"Doar fantana, aeolo, inspre perete" am rlispuns.
"Trebuie sa pleeam!" exclama ~i se indrepta eatre banea, sa
adune ee'leutele laolalta.
"Ce?" am slirit sus. "Toata pregatirea asta 'li acum trebuie
sa plecam? Nu poti sa mai stai eateva minute ~i sa rna l~i sa.
meditez langa tine?"
"Imposibil!" rna anunta. "Este zgomot... zgomot. Nu e bine
pentru meditatie. Trebuia sa. realizam mai devreme. ImposibiI
sa. meditezi daca. este ga.lagie in preajma" ~i ara.ta spre fantana
ofensatoare.
uN u e a~ade galagioasa" am spus. "Vina, inceardi.!"
Kamala ShiIa rna. privi cu 0 ligura grava. "M-ai rugat sati arat Calea. 'Ii-am spus ca nu este nicio Cale lira meditatie.
Trebuie sa iei decizii: fantana ta frumoasa sau meditatia; viata ta,
~a cum este acum ~icum a fost ~icea a mamei tale, sau libertatea;
libertatea sau fantana. Viata ta de acum va Ii mereu presarata cu
astfel de decizii. Am pleeat!"
Disperat m-am uitat de jur-imprejur 'li ochii mi-au dizut pe
cara.miziIedispuse circular in jurul trunehiului ro~covului. Am luat
o caramida 'li am pus-o pe deschiderea fantanii oprind susurul apei.
"Te rog, acum putem medita impreuna?" am intrebat u'l0r.
"De ce nu!" spuse zambind, dupa. care ne-am ~ezat impreuna
pe iarba, eu calm, gata sa.glisim pacea interioara.
Micul personaj plin de veselie se transforma in fata oehiIor
mei. Mana sa stanga. se pozitiona cu palma in sus, in drcptul poalei
sale, urmata de cea dreapta deasupra celei stangi, de asemenea cu
palma in sus. Degetele mari ale mainilor sale se atingeau U<jor,
putin in exteriorul palmelor. Fata sa zglobie se schimba dintr-o
data. intr-una plina de serenitate, complet relaxata, eomplet calma,
ast'fel ineat parea ca atrage intreaga gr8.dinain acea stare, intr-o
lume a lini'ltii totale. Era 0 lini'lte pe care mi-o dorisem, 0 lini~te
de care de-a lungul vietii mele nu avusesem parte 'li, prin urmare,
1

22

Capitolul 3

m-am ~ezat plin de interes langa el.

Pentru prima data, slava cerului, Kamala Shill' era tacut, cel
putin pentru cateva momente... dupa care imi ~opti: "Am vorbit
despre incalzire deja?"
"Da, da", am ~optit degraba Inapoi, sperand sa se lini~teasca,
"Aminte~te-ti, am lacUt asta deja!"
"Nu acea indilzire", imi ~opti inapoi, "eealalta incalzire."

"Ce vrei sa spui?" am zis Ingrijorat, ~teptand sa sara iar In

picioare. Dar a ramas pe loc, calm ~ia inceput sa imi del' indicaW
prin cuvinte.
"Daca vrei sa ma Insote~ti intr-o meditatie reala, trebuie sa-ti
pregate~ti gandurile, altfel vei ramane in urma."

"inva~a-ma.,te

rog!"

"Acum, mai intili urmare~te-ti respiratia: inspiratia ~i expiratia. Vezi daca poti sa numeri zece cicluri fara ca mintea ta sa
se gandeasca la altceva. incepe cu expiratia ~i apoi cu inspiratia:
asta formeaza un ciclu de respiratie. Vezidaca poti sa numeri zece
astfel de cicluri; la Inceput, daca e~ti onest, nu vei reu~i sa ajungi
la zece lara sa te gande~ti la altceva."
Am incercat ~i am realizat ca avea dreptate. Nu am reu~it sa
trec peste patru cicluri Inainte ca gandurile mele sa zboare in alta
parte, la Gradina insa~i ~i la Ea.
"Este suficient!", Imi ~opti dupa cateva minute. "Exerciliul
de a urmari respiralia este folositor doar pentru a-Ii aduce mintca
Intr-o stare neutra, departandu-te u~or de gandurile cotidiene ~i
incepand sa-Ii directionezi mintea intr-o stare de concentrare interioara. Nu inseamna insa ca urmarirea respiratiei este un scop
in sine care ne-ar putea elibera."
"Acum gande~te-te pentru un moment de ce ~ti aici: cauti
Calea, cauti, dupa cum ~tiu, sa gase~ti raspunsuri in legiitura cu
moartea unei femei deosebite ~i de asemenea despre Inlelepciunea
pe care ai gasit-o intr-o anumita persoana. Decide acum, aici, ca
aceste intrebari nu i~i au raspu,nsulin alt loc ~i di de fapt nici nu

Medita~ia

23

sunt puse in alt locoCopiii intreaba de ce oamenii buni trebuie sa

sufere ~i sa moara, iar adulW I~i educa copiii sa inceteze sa mai
intrebe, iar ace~ti copii devin ~i ei adulti pentru a Ie spune, la
randu-Ie, copiilor lor: "Aceste intrehari nu au raspuns". Decide
aici de ce vei medita cu mine. Decide aici ~iacum ca vei medita cu
un scop real, un scop esential ~ifundamental ~ica vei cauta aceste
raspunsuri pe aceasta Cale. Nu iti irosi viall', nu irosi nici macar
pulinele momente pe care Ie vom petrece aici impreuna pentru un
scop de 0 importanta mai mica."
Am reflectat la cuvintele sale ~i Ie-am simlit adevarul, regasindu-ma voios ~i indreptalit sa meditez pentru acest unic motiv.
"Mai departe, inainte de a incepe sa meditam, roaga-i pe cei
l!uminati sa vina; roaga ~ipe invalatorul lnimii tale sa vina, adu-i
aici, sa ne ghideze ~isa ne ajute. Nu Ii pOlivedea acum, dar ii vei
vedea la un moment dati daca ei exista mikar, daca ei sunt ceea
ce se presupune ca ar trebui sa fie, iIi vor auzi mintea ~i vor veni.
Roaga-i sincer, cu profund respect ~i reveren\ii, sa vina acum ~i
vor veni."

Am Iacut dupa cum mi-a spus ~i am avut impresia ca simt

prezenla Ei aproape de mine. Inima mea tresari plina de bucurie
~i devotament.
"Ne-am inclinat in fala lor inainte de a ne ~eza; imagineaza-ti
acest lucru acum folosind ochiul minlii tale, caci in ziua in care Ii
vei vedea tu insuli, te vei pleca pana la pamant In fala lor intr-un
mod natural, plin de fericire ~i veneratie."
inca 0 data am Iacut dupa cum m-a instruit ~i m-am simlit
binedispus ~i indreptalit.
"Bun, bun, continua dupa cum Iti spun. Gameni sinceri din
toata lumea cauta sa mediteze, dar constata ca nu pot sa ajunga la
un nivel deosebit de profunzime~iintensitate a practicii meditative
deo'arecenu reu~escsa gaseasca metoda potrivita de a deschideu~a
meditatiei, lucru despre care 0 sa te inval acum.
"Imagineaza-ti, in continuare, Intregul cer."

24

Capitolul 3

A~a am lacut, ~i mi-am imaginat intreaga intindere a cerului

azuriu din de~ertul unde aveam dlminul.
"~i umple-I pe tot cu trandafiri r~-purpurii ~i albi ca de culoarea filde~ului~i ofera-I astfel Invatatorului Inimii tale ~i celor
!luminati, ~iroaga-i frumos sa te ajute."
Am facut dupa cum mi-a spus ~i din nou am avut 0 senzatie
de buna dispozitie ~i mi-am simtit mintea aproape intrand intr-o
stare profund meditativa chiar inainte de a medita pe deplin.
"Inca mai avem cativa p~i de lacut. CuratlHi acum con~tiinta, caci nimeni nu poate cu adevarat medita lara ca sa aiba
con~tiinta curata. Acest lucru este, de asemenea, unul dintre rnativele pentru care atat de multa lume are dificultati in a medita.
Inima ta trebuie sa fie curata, viata ta trebuie sa fie curata. Gande~te-teacum la cevace ai lacut, sau la cevace ai spus, sau chiar la
ceva ce ai gandit, care ar fi putut sa raneasca pe altcineva; admite
acest lucru fata de tine insuti, fii complet sincer cu tine insuti,
decide dadl ai lacut acel lucru, decide ca nu a fost un lucru bun
~i decide ca vei incerca sa nu n mai repeti. Aceasta purificare a
con~tiintei~i a inimii tale ii va deschide mintii tale u~i catre stari
meditative cum nu ai visat vreodata dl ar fi posibile."
Am ramas tacut ~i am refiectat lara sa gasesc lucruri rele
deosebite, dar erau multe lucruri marunte din viata de zi cu zi
care creau mici neplaceri altora ~i Ie-am curatat din inima mea.
"Bun, bun. Asta este cu adevarat distractiv!" imi ~opti bucuros. "Inca cativa p~i: acum la opusul, gande~te-te la toate
lucrurile bune pe care Ie faci; toate lucrurile bune pe care Ie-ai
spus altora, toate gandurile bune ~i pure pe care Ie-ai avut ~i Ie
ai. Ah!... ~i inca ceva... gande~te-te la toata bunatatea altora,
incepand cu Inva\atorul Inimii tale ~ipana la persoanele obi~nuite
din viata ta ~i, pur ~i simplu, fii fericit, bucura-te de tot ceea ce
este bun."
A~aam lacut ~i am simtit cum acest lucru balanseaza corespunzator etapa precedenta, in care mi-am cura\at con~tiinta. Am

Meditalia ---

25

sim\it cum mintea mea degaja rafale de energie pozitiva, insetata

de a medita, ca un cal bine incalzit inainte de cursa.
"Acum roaga-i sa te ghideze - pe Invatatorul lnimii tale ~i pe
cei !luminati. Roaga-i sa continue sa apara in viata ta in multitudinea de feluri in care 0 fiinta !luminata poate aparea - ~i
greu sunt de ghicit toate felurile in care ei iti pot aparea. Roaga-i sa vina in via\a ta sub forma invatatorilor tai, atat ca persoane care sunt in mod vizibil invatatori spirituali cat ~iin lumea
inconjuratoare ~iin persoanele obi~nuitedin viata ta, invatandu-te
tot timpul invatandu-te ~i ghidandu-te de-a lungul Caii."
Cu un puternic sentiment de reveren\a, ce rna atrasese deja in
medita\ie, am urmat indica\ia sa.
"~i acum, in final, implora-i din adancul inimii tale sa fie
mereu langa tine, vazut sau nevazut, mentinandu-te ~i aducandu-te catre ei."
Asta am facut ~idin bunatatea ~ipuritatea acestor ganduri am
intrat intr-o adanca stare de meditatie, intr-o lini~te totaill. Dar
care parea, desigur, ca nu putea fi tolerata vreodata de marele
Kamala Shila.
"Nu este ~a ca pacea este tare placuta ~i agreabila?" imi
~opti.
"AhL.., da..." am spus abia fiind in stare sa rostesc cuvintele.
"~i asupra carui lucru meditezi?" imi ~opti inapoi.
"Mi-am golit mintea ~i incerc sa nu rna gandesc la nimic, iar
gandurile care apar Ie urmaresc pasiv cum yin ~i pleaca."
Intr-un fel ne~teptat, corpul sau oarecum rotofei ~ide statura
modesta parcurse spa\iul dintre noi intr-o clipita ~i I-am vazut iar
in fata mea, de data asta parand chiar nervos.
"Fraierilor! Fraierii inca exista! Fraierii pe care credeam ca
i-am eliminat in marile polemici de-acum mai bine de un rnileniu!
Arrl plecat!" ~i inca 0 data se indrepta catre banca cu micutele
ce~ti sfinte.
"Stai!" am sarit. "Ce am facut gre~it? Inva\a-ma ce am lacut

26

Capitolul 3

gre~it."
Se ~eza pe iarba, inaintea mea, cu picioarele incruci~ate,
respirand adanc ~i intens, inclinat catre mine, cu fa~a sa catre
a mea. Apoi, inrati~area sa se lini~ti ~i rna intreba cu blandete:
"Vrei sa 0 ajuti pe mama taT'
"Desigur" am spus. "Stii ceea ce caut!"
I

Meditatia

27

"Banuiesc ca lucrurile acestea tot s-ar intampla; banuiesc ca

~i daca ~ putea sta aici golindu-mi mintea, fiind lini~tit, avand
pace interioara ~i seninatate chiar ~i pentru foarte lungi perioade
de timp, pe vreme calduroasa sau friguroasa, in ploaiesau in ar~ita
soarelui, banuiesc cit ai dreptate, chiar ~i ~a, intr-o zi tot m-a.~
imbolnavi, iar in cele din urma ~ imbatrani ~inu ~ mai fi in stare
ll

"Atunci, gand~te! La ce ar putea fi bun ca pur ~i simplu

sa stai ~i sa-ti gole~ti mintea pentru 0 ora? Nu cumva ~i animalele, precum iepurii, fac acest lucru? Nu se intampla oare
acel~i lucru ~i cu be~ivaniicare se ametesc pana nu mai ~tiu de
ei dupa nenumarate pahare de bautura? Nu sunt min~ilelor goale
~i lin~tite pentru 0 vreme? Hai, gande~te-te la acest lucru ~i spune-mi, de ce crezi ca meditam?
"Deoarece cautam adevarul; iar adevarul il putem gasi in
lini~tea medita~iei."
"Doar pe jumatate adevarat. Meditatia este 0 unealta, nu un
seop in sine. Este ca 0 secure, ca 0 secure ascutita cu care taiem un
copac. Activitatea de taiere a copacului reprezinta in~elepciunea,
cea mai inalta forma de in~elepciune~i asta este inima Caii. A
medita de dragul de a medita este ca ~i cum am arde securea pe
post de lemn de foc, in loc sa 0 utilizam ca sa taiem lemn de foc.
Care este obiectivul Caii?"
"Sper sa gasesc un raspuns intrebarilor mele: de ce a murit
buna mea mama ~a tragic ~idureros, de ce a trebuit sa moara, de
ce trebuie ca noi to~i- buni sau rai - sa suferim ~isa murim; de ce
toate formele de viata, toata activitatea de-a lungul vietii, toate
lucrurile realizate pe parcursul vie~iise srar~escprin distrugere ~i
durere? Acesta este obiectivul Caii pentru mine!"
"Bine, ~a ~i trebuie sa fie. Acum, daca ai putea sa stai ore
in ~ir, zile sau luni ~i sa-ti gole~timintea, ai gasi raspunsurile pe
care Ie cauti, ai fi eliberat de boala, de a pierde lucrurile agonisite
~i pe cei dragi tie; ai scapa oare de batrane~e; ai inceta sa-ti pierzi
energia vitala de la 0 zi la alta, intr-un cuvant, nu ai mai muri?"

sa stau aici, iar apoi, in final, ~ muri.

~'inacest caz, te rog", imi ~opti en gravitate, "te rog ... urmea-

za-ma acunl ~i invata meditatia adevarata, invaFi sa 0 folose~ti

pentru obiectivele noastre reale." Reveni inapoi langa mine, de
data asta a~ezandu-secu 0 finalitate pe care am sill1~it-oca insemnand en nn se va mai ridica iar.

"Exista trei moduri de a medita", incepu, stand nell1~cat in

pozi~iasa de meditatie. "Pentru primul mod, 0 sa te rog sa pui in
mintea ta imaginea invatatorului Inimii tale."
Am Iacut acest lucru cu u~urinFi ~i am a~teptat rara efort,
cae! a

vedea - chiaro dac.a dear

ell

ochii mintH - fusese pe~t!'u

mine intotdeauna un mod comod de consolare.

"Primul inamic al meditatiei", ~opti din nou, "este un fel de
lene; este pur ~i simplu a nu avea chef de a medita. Prin urmare,
este bine sa procedam ~a cum am Iacut mai devreme ca sa amintim urgen~a ~i necesitatea de a medita. Este bine, de asemenea",
spuse zambind, "sa alegem un obiect de medita~iecare este important, dar care sa ne ~i atraga in acel~i timp. Nu cred ca vei fi
lovit de lene in aceasta noapte"
"Voi pocni din degete", continua el, "din timp in timp. Ar fi
bine sa marchezi stal'ea min~iitale cu grijii ~i sa-mi spui unde se
afIa mintea ta in momentul in care pocnesc din degete. in acest
fel iti pot arata ~iceilal~iinamici ai medita~iei~i cum sa te lup~i
ell ei."

lvI-am reintors in mintea mea la 0 imagine dulce, iar acest

lucru rna duse cu mintea la Gradina. ~i de acolo am inceput sa rna
gandesc la cat timp trecuse, ca trebuie sa fie tarziu, ~i am inceput

28

Capitolul 3

sa rna intreb daca voi fi in stare sa fiu apt de a lucra dimineata la

biblioteca... poc!
"Unde a fost mintea ta1" intreba Kamala Shila.
"Am pierdut imaginea, am inceput sa rna gandesc la problemele de la lucru", am raspuns ru~inat.
"Acesta este al doilea inamic", spuse, "pierderea imaginii.
Asta se rezolva prin a deveni suficient de familiar cu imaginea
respectiva, pastrand-o in minte suficient de mult ~iin mod regulat
de la 0 meditatie la alta, prin repetate ~edinte de meditatie. de
scurta durata, dar ferme, pe care Ie pOli efectua de-a lungul zilei
astfel incat sa-ti pOli intotdeauna aminti obiectul a carui imagine va fi mereu aproape de mintea ta. Acum, intoarce-te iar la
imagine."

A~a am mcut ~i am re~it sa pastrez imaginea minunatei ei

forme ceva mai bine. Corpul meu a ramas nemi~cat ~i Grooina
ramasese nemi~cata. Meditalia imi dadea 0 senzalie placuta. Am
inceput sa rna simt confortabil ~imai sigur pe mine. Respiratia imi
era rara, corpul nemi~cat ~i Ea mereu acolo intr-o lumina aurie,
nefocalizata... poc!
"Cum este imaginea?" ~opti.
"Bine, bine", am replicat. "Stau nemi~cat, corpul meu este
relaxat."
nNu, nu", spuse faspicat, "imaginea."
"Ah!" am spus, "a fast bine, constanta, un pic neclara ... "

"Tipic!" spuse pe un ton oarecum sever. "Meditalia ta a

alunecat intr-o stare de slaba concentrare, apropiata de somnolenla, un inamic aproape invizibil. In cazurile extreme, es!e destul de
evident: te simli toropit, capul incepe sa Ii se piece. In forma sa
subtila este otrava curata; te pacal~te spunandU-li ca meditalia
merge bine cand de fapt ~ti intr-o stare apropiata de incon~tienla
- mulli meditatori ~i-au irosit 0 buna parte a vielii in acest fel."
"Deci, ce ar trebui sa fac?" am intrebat.
"Pastreaza un colti~or al .minlii tale; loc pe care il numim

Meditatia ---------

29

veghe. Pune-I deoparte. Invata-I cum arata acest inamic; arata-i semnele care Ii sunt premergatoare ~i mai presus de toate
instruie~te-I sa traga semnalul de alarma ca sa te alerteze cand
starea de somnolenla se ~terne ~i iIi altereaza meditalia. Acum
intoarce-te inapoi la Ea."
Am fost un pic surprins sa realizez ca ~tia obiectul meditatiei mele, dar m-am lini~tit repejor. Am pastrat imaginea Ei in
mintea mea ~i am inceput sa-i apreciez frumuselea precum ~i multitudinea de lectii de natura spirituala pe care mi Ie oferisein acest
loc. Mi-am amintit in special de noaptea cand intr-Ull mod atat
de inocent mersese catre ~uvoiulde apa care I~nea din fantana,
lasand apa sa 0 ude fara ezitare, inve~miintata eu parul ei auriu,
dar nu in mod simp\ist sau vulgar, ci cu 0 totala \ipsa de pasiune
sau rautate; pur ~i simplu in eomuniune cu... poe!
"Unde Ii-a fost mintea?" intreba pe un ton serios Kamala
Shila.
"La ganduri bune, ganduri evlavioase" , am replicat pc un tot

nesigur.
"Giinduri bune poate, dar rele daca iIi deranjeaza meditatia. Te-ai indepartat de la imagine catre un alt gand, legat de un
alt moment sau loe, ceva la care iIi face placere sa te gande~ti,
corect?"

Am admis ea ~a fusese.
"Acest inamic este agitalia mentala; este unul dintre inamicii care te vor ataea foarte freevent ~i este unul dintre cei mai
puterniei. Nu trebuie sa-Ii spun mai mult deeiit atiit. Folos~te
acel eolti~oral mintii unde veghezi asupra meditaliei ~ideteeteaza
sosirea acestlli inamie. ~i te pun in garda cu privire la tovar%ul
acestui inamie, care acompaniaza ~i inamicul somnolenlei. Este
yorba despre \ipsa de aclillne: a nil ridica sabia atllnci eand oricare
dintre ace~ti inamici pa~escpragul meditaliei tale."
"In eazlll somnolenlei, intensifica-li eoncentrarea asupra imaginii ~i claritalii aeesteia, mai intai eonturul, apoi detaliile felei,

30

Capitolul3

mainilor ~i a.!jamai departe. Daci( somnolen~acontinua, concentreaza-te asupra unui adanc cer albastru, un cer stralueitor, de un
albastru luminos, ~i las'Hi mintea sa devina acest cer albastru,
scaIdat in lumina soarelui; te va improspata - apoi reintoarce-te
la obiectul de medita~ie. In cazurile extreme, ridica-te, spaIa-te pe
fa~a cu apa rece sau intinde-te ~i odihne~te-te daca trebuie."
"In cazul agita~iei, aduna-~i gandurile cu grija catre inima
ta, domo!. Cauta 0 lini~te interioara mai profunda ~i ramai cu
corpul ~i mintea nemi~cate. Respira mai rar, numara eiclurile de
respira~ie daca trebuie ~ireintra in starea corespunzatoare pentru
medita~ie. Medita~iaeste precum zborul marilor pasari din inaltul
cerului; cand Ie vedem plutind pe curenjjiide aer ni se pare - din
perspectiva noastri'i, de la sol - ca planeaza rara efort. Dar de
fapt, sunt intr-o continua stare de corec~iea zborului, inclinandu-se intr-o parte cand se schimba direc~iavantului, inclinandll-se
in alta parte cand vantul se schimba din nou.."
"Medita~ia ta este similari'i~i trebuie sa 0 urmare~ti in mod
constant, men~inandu-itonul ca unei corzi de instrument muzical:
nu prea strans, nu prea slab. Astfel, in cele din urma, vine 0 vreme
cand dupa practica indelungata medita~ia decurge lin. Acesta
este momentul cand trebuie sa urmare~ti apari~iaultimului inamic,
care consta in a ajusta cand nieio ajustare nu este de fapt necesara.
Acum, urmeaza ceea ce am spus, ~i urmare~te imaginea din nou!"
~a am racut ~i am adus imaginea Ei inapoi, adevarata imagine. Am pastrat-o clar ~i tacut, chiar daca doar pentru cateva
minute, ~iI-am auzit pe Kamala Shila spunand: "Este bine! Acum,
al doilea fel de medita~ie,este numit "rezolvarea unei probleme".
I~i voi da 0 problema ~i i~i 'lei concentra mintea punctual asupra
acesteia ~i'lei incerca sa 0 rezolvi. Acesta este un tip de medita~ie
foarte important care i~i va folosi mai tarziu."
"Vai face precum spuL"

"Concentreaza-te acum asupra unui mic eveniment din via~a

ta, poate un lucru care s-a petrecut la intiimplare, dar care ~i-a

Meditatia

31

schimbat viajjain bine."

Am incercat ~i imediat m-am gandit la vasul care fusese uitat
acasa la mama mea, de Ziua Recuno~tin~ei,vasul care ma condusese la u~a ei.
"Acum considera, daca a fost sau nu 0 intiimplare; ~tim oare
ca a fost 0 intamplare ~i putem fi siguri de asta? AI' fi putut oare
sa fi fost aranjat de eineva? Care sunt posibilelemotive, obi~nuite
sau sacre? Gande~te-te, considera aeest lucru, analizeaza ~i trage
o concluzie daca reu~e~ti."
M-am gandit profund. Considerand efectul pe care I-a avut in
celedin urma asupra vie~iimele, intiimplarea cu vasul a fost in mod
sigur foarte importanta pentru mine. Presupusesem intotdeauna
ca acel lucru fusese 0 purii intamplare. Chiar ~i dadl nu ar fi fost
o purii intamplare, ar parea mai probabil c1leineva voise pur ~i
simplu sa 0 cunosc pe acea fata ~i mai pu~inprobabil cii eineva ar
fi ~tiut ci( acest lucru imi va deschide u~a catre 0 cale spirituala;
tctul'ii, due;). cei I1uminati

cxist5. ~idaca ei pot vedcn. ell adevarat

viitol'ul tot a.!jade ciaI' pe cum vedem noi prezentul, atunei pmsupun ...
Kamala Shila m-a intrerupt. "Este tarziu; po~i sa analizezi
acest lucru mai departe de unul singur ~i trebuie sa faei asta.
Invajjaacum al treilea tip de medita~ie. Vreau sa recapitulezi, unul
cate unul, pa~ii invajja~iin aceasta noapte, incepancldin momentul in care am inceput sa cura~am iarba de frunze. Revizuie~te
in intregime etapa inciilzirii ~i pregatirea locului ~i a inimii tale
pentru medita~ie; apoi rememoreaza formele de medita~ie ~i aminte~te-jjide inamieii asupra carora te-am pus in garda, precum
~i modalita~ile de a-I invinge."
"In final, gande~te-te ~i la modul cuvenit de a incbeia medita~ia: imagineaziHi 0 piatra aruncnta in mijlocul unui iaz ~ivizualizeaza cum undele de pe suprafa~a apei se propaga u~orcatre exterior. Noaptea pe care am petrecut-o aiei impreuna, ~ide asemenen
fiecare ~edin~ade medita~ie, este similar,L Este un eveniment, un

32

Capitolul 3

eveniment sacru, care are repercusiuni peste ceea ce i~i poti imagina; inceardl sa fii cOrujtientde aceste unde, gandeljte-te la ele ~i
roaga-te ca ele sa se transforme rapid in unde de ajutor ~ifericire,
care ating toate flin~elevii din jurul tau."
Am inceput sa revizuiesc toate aceste lucruri dupa cum imi
explicase, in timp ce el statea tacut langa mine, cufundat profund
intr-una din starile sale meditative. Dupa aceasta, intrebarea finala imi veni in minte: "Asupra carui lucru, maestre Kamala
Shila, ar trebui sa meditez? Care imagine, problema sau n:od
de revizuire mentala poate rilspunde intrebarilor despre care am
vorbit?
"Incepe de unde trebuie intotdeauna sa incepi", imi rilspunse. "Imagineaza-ti-Ipe Invatatorul Inirniitale in fata ta ~ilucreaza
imaginea pana cand devine perfecta, aproape reala. Roag-o atunci
sa te ajute, ai incredere ~ipoate" , spuse racandu-mi cu ochiuI, "va
veni sa te ghideze."

Capitolu14

Viata dupa moarte

Astfel am inva~at sa medite~. Am inceput sa dedic timp pentru
acest lucru in mod regulat, dimineata ~i seara. Abilitatea rnilltii
mele de l\ se concentra a sporit continuu ~iam reu~it sa stau pentru
lungi perioade de timp in meditatie, lini~tit ~i tacut. Deoarece
reveneam b sesiuniie de meditatie Ia ore regulate, 0 continuitate
intre sesiuni a inceput sa se dezvolte, astfel incat inceputul unei
sesiuni parea sa continue finalul celei precedente. in interwlul de
timp dintre medita~ii, in care imi desfa.~uramactivitatile obi~nuite
din viata mea, am sim~it cum aveam 0 adanca concentrare, un tip
de atentie mai sensibila, 0 capacitate crescuta de jlatrundere in
natura lucrurilor precum ~i abilitatea de a vedea in profunzime
solu\iile problemelor de zi cu zi.
Focalizarea eforturilor mele a fost insa dintotdeauna cea mni
diflcila problema: de ce a trebuit aceasta deosebitiJ.femeie, mama
mea, sa sufere ~isa manra; ce forta actioneaza asupra oricarui lucru
bun ~i pur din lume - orice forma de bucurie, orice reln~ie, orice
realizare - astfel incilt cu timpul, in mod inevitabil ii degradeaza
in intregime, transformandu-I in durere, distrugandu-i existen~a.
Am' avut sentimentuI ca daca ~ reu~i sa identiflc aceasta for~a,
caci in mod sigur trebuie sa existe 0 cauza, care se alIa in spatele
imbatranirii ~i mor~ii tuturor lucrurilor, ponte ~ reu~i sa schimb
33

34

Capitolul4

aceasta cauza ~i astfel sa schimb efectul ei aparent inevitabil.

Dintr-un punct de vedere mai egoist ~ipersonal, chillI ~idupa
ce trecuse destul timp, simteam inca puternic lipsa mamei mele
~i rna gandeam deseori la ea, intrebi'lndu-ma daca inca exista intr-un anumit fel, daca era ratacita sau avea nevoie de ajutor, daea.
era posibil sa fie ajutata, ~i cum ~ putea sa ~tiu vreodata. Inca
o data am fost atras de Gradina, unde paren di, in timp ~i prin
dezvoltaren mea interioara, ~ putea sa gasesc raspunsul la fiecare
dintre intrebarile care rna framantau.
Am ajuns in acelloc binecuvantat ca de obicei, in intunericul
noptii, cand de~ertul era lini~tit ~ipatruns de adieri inmiresmateparfumulleandrului din interiorul gradinii, ce fuseseplantat de om,
precum ~imirosul dat de arbu~tii de prosopis ce cre~teau salbatic,
parfum mai putin intens dar mai raspandit, plutind inspre gradina
din exteriorul acesteia, din de~ert.
M-am oprit in dreptul portii, unde altiidata "'l fi stat ~i ~ fi
a~teptat-o.Dr.r acllm. mi-nm dn.t scama di pot incercD. sa 0 guscsc
in alt mod, anume sa 0 atrag in Griidina din interiorul meu. Am
intrat ~i m-am indreptat catre trunchiul impunator al ro~covului,
ale carui crengi fusesera singura cuvertura dintre noi ~i stele, ~i
m-am a~ezat din nou, acolo, pe familiara bandi de lemn.
M-am aplecat ~imi-am luat capul in maini ~ipur ~isimplu am
inceput sa ascult spre a 0 auzi. Am intrat intr-o stare contemplativa dupa cum rna invatase Kamala Shila ~i am inceput sa ascult
printre momentele in care simteam ritmul sfmgelui prin vene ~i
sunetul respiratiei precum ~iimpozanta bataie a inimii, ca ~icum,
prin acea activitate de ascultare atenta, ea ar fi fost obligata sa se
reintoarca aici.
Mintea mea era golita, tacuta ~i concentrata asupra unui singur lucru - sunetul mersului Ei, pentru ca nu avea un mers regulat, ci saltat ca ~i cum ar fi dansat tot timpul, chiar ~i in timp
ce mergea. Asupra acestui lucru rna concentram, ascultand ~i
~teptand acel sunet cu ochii 'inchi~i. ~a am ~teptat 0 buna

Viata dupa maarte

35

bucata de vreme ~i totu~i... nimic.

Intr-un final, lini~teamintii mele a fost intrerupta de freamatul
unor p~i rari ~i impunatori, punand in lumina tenacitatea persoanei care venea dinspre poarta, in spatele meu, prin intuneric.
M-am intors ~i in lumina lunii I-am vazut pe mnestrul Dharma
Kirti.
Primul lucru care se putea citi pe fata sa era doar bunatate,
avea ochii caprui, melancolici ~i un zambet prietenos, aproape
trist. A doua impresie era cea data de prestanta sa, de pasul
sau cndentat, mergand cu spatele ~igatul drept precum un soldat,
fiecare moment pm'and hotarator. Impresia finala a fost insa una
de rigurozitate ~i severitate, ce erau marcate de nasul sau drept
de tip roman, proeminenta barbiei ~imai presus de toate jaraticul
inteligentei, virtutii ~i neinfricarii sale, ce luceau in spatele ochilor
sai. A ra."IJastacut cu ochii la mille pentru un minut sau mai mult
~i apoi a spus: "Vino, fii (J plirnbare cu mine in Gr3.dinii!"
M-El.ffi

ridicat;

ill-am

indreptat in partea star.ga, treca!!.d pe

langa capela de piatra, spre liniile de palmieri din partea de sud.

"Este Clivaanume despre care ai vrea sa vorbe~ti?" intreba pe
cand pllijeamin penumbrii.
Inima mea,

CfI..

de obicei, era preocupata de Inoartea mamei

mele, intrebandu-se dadi en incu exista undeva. ~i pe langa aceasta

preocupare mai aveam inca alte doua; rna gandeam, de asemenea,
Ia moartea mea, nefiind in stare de a-mi imagina acest lucru ~i
intrebandu-ma daca s-ar intampla, ce anume ar urma <.lupaaceea
~i - cel mai important - daca Ea ar putea fi alaturi de mine in
momentul acela ~i daca am putea Ii oare impreunii dupa aceea.
"Este adevarat ca traim ~idupa moarte ~iciiam trait ~iinainte
de a avea aceasta viata?"
, "Lasa-ma sa te intreb eu cate ceva ~i poate vei avea raspunsui", replicii cu 0 voce ce exprima 0 sensibila intelegere cu privire
la ingrijorarile mele, ca ~icand Ie-ar fi ~tiut in cel mai mic detaliu,
avand totu~i un anume ton ce m-a fiicut sa inteleg logica de fieI'

36

Capitolul 4

din spatele cuvintelor sale, fii1cilede fier ale rationamentului sau

ineluctabil, fiicut la rece, prin care - in timpul vietii sale din India,
cu treisprezece secole inainte - provocase ~iinvinsese neclaritatea
gandirii celorlalti.
lITe rog, daca vrei."

"Din ce este a1catuit corpuI?"

"Piele, sange, f1uide,oase, organe, par care acopera anumite
locuri."
"Toate aceste lucruri sunt fizice?"
"Da, desigur, Ie putem atinge ~i simti, apasa asupra lor, au
o anumita greutate, se pot rupe sau desprinde, pot fi chiar taiate
sau operate daca exista 0 suficient de mare nevoie."
"~i din ce este alcatuita mintea?"
"Nu gtiu daca in timpurile noastre am mai putea spune "alcatuita din", mal degraba putem spune doar ca exista gi ca este
umpluta, uneori mal mult, alteori mai putin, cu ganduri, dorinte
~i
sperante, pe care Ie sesizez in momentul in care acestea tree prin
acelloc, anume mintea mea."

"Sunt aceste ganduri precum par\ile constitutive ale corpului

tau? Poti sa Ie vezi, sa Ie ating! sau sa Ie rupi in bucati?"
"Dad, vrei sa spui ea ar avea culoare, di ar fi rigide san moi In
atingere, calde sau reci, daca ag putea sa trec prin ele cu mana ca
prin apa ... - nu, nu ceva de genul asta, doar limpezi gi invizibile
precum un cristal, ca aerul insu~i, fara greutate, migcandu-se intr-un flux constant de-a lungul vie\ii mele."
"Dar este mintea localizata intr-o anumita parte a corpului,
unde se afla in acel~i fel in care bra\ele, picioarele sau capul tau
ocupa 0 anumitli pozi\ie?"
"Ei bine, se considera ca este localizata intr-un astfel de loc,
in interiorul capului, sub cutia craniana in ceea ce numim creier..."
Vocea mea incepuse sa piarda din intensitate deoarece 11sim\isem
cum i~i pregatea replica, corpul sau tresarind U1jor~i avand fata
intoarsa catre mine, cu ochii fixati asupra mea, ochi care incepusera

Viata dupa rooarte

37

pu\in sa arda, precum cei ai unui animal salbatic ce fusese adormit

9i tocmal se trezise inspirand perico!.
"Mintea se afla in creier?" ma intreba sever.
uDa, cred

ca da."

"~i nu are legatura cu mana ta?" spuse ~ideodata imi apuca 0

mana cu amandoua mainile, astfel incat am simtit puterea bratelor
sale.
"Ei bine, poate ..." am spus pierzfmdu-mi increderea.
"Deci, nu imi sim\i degetele?" Dar Ie simtearn din ce in ce mai
tare ~i mai putin confortabi!.
"Sigur ca Ie simt."
"E~ti con9tient in legaturli cu mana ta?"
:'Dn, clu, sunt con~tient~iva simt mana."
"COll.5tiintata se extinde pana In mana ta?"
"Da", am spus incepand sa ma simt mai sigur pe mine.
"Mintea ta 5e extinde panB. 13 mana ta?"
liD'"...., ...
..
1a,, '.U.lu.""'<,.
......
;..
..." . mc"
conc:.f.;l.~'n
m
~x'l.nd~c.n
-:- ~
.....
t.U e...,
':tV' S:
. .. ea I S"
........
.l,u. ..eg

corpului meu, pana la nivelul pielii, peste tot."

'~Deci,plltem sptme di minteD. ta, con~tiin~a to. 0 localizata

oriunde in interiorul demarcat de inveli~ul tau de piele?"

"Dn., putem spune asta."

"~i nu mai departe?" inca 0 data, am remarcat scanteierea de

o\el a ochilor sai fixa\i asupra mea.
"Nu, nu mai departe - nu pot simti in exteriorul degetelor
mele, nu pot sim\i in afara limitelor corpului meu."
"Nu poti sa te gand~ti la... iarba moale de langa r09cov,chiar
in fata fiintanii?" ma intrebK oarecwn rautacios, cn ~i cum ar fi
gtiut ca ma gandeum des la acel loco
"Sigur ca pot."
"Atunci, put em spune ca mintea ta se extinde chiar pana
acoio, in exteriorul degetelor tale, pan a in partea cealaltli n GradiniiT'

"Du, du, am putea sa spunem asta."

38

Capitolul 4

"Oed, tntr-adevar, mintea este inefabila, ~i extinsa, ~i poate

ajunge mult mai departe dedit limitele corpului tau fizic?"
"Da."

"De fapt, este foarte diferita de corpul fizic - poate zbura ill
locuri tndepartate, se poate gandi Ia lucruri ce sunt mai departe
chiar ~i decat stelele ce se uita acum asupra noastra."
"Du."
"fli nu are aproape nimic tn comun cu caracteristicile corpului,
aceasta pas are de cristal a min~ii,nu este limitata de carne ~ioase,
nu poate fi atinsa, nu poate fi apasata, nu poate fi cantarita, nu
poate sa fie vazuta, HUata sau masurata; n-am dreptate?"
"Da, desigur.~'
"Atunci cum po~i sa spui di este creierul, sau ca este restric~ionata la creier, sau ca se afia tn creier, caud zboara dupa cum
dore~te tn toate direc~iile."
Am tnceput sa rna simt ~imai prost ~inu doar datorita faptului
C3.de-3.cum ma~a me~ era comp!et acoreriHi de :uIdndouu re5.i!~ile
sale ~i presata cu putere catre pieptul sau, in timp ce argumentele
sale cre~teau tn intensitate. "Nu am spus ca mintea este creierul,
ll

am spus di este localizata in creier.

"Deci, mintea are

rela~ie cu creierul, mintea este localizata

in jurul creierului ~i,

de asemenea, de-a lungul restului corpului."
':Du,~a este."

"E~ti de acord ca daca spUllem cit doua lucruri sunt in rela~ie

unul cu altul, atunci tnseamna ca sunt doua lucruri separate."
"Da, dadi un lucru este in relatie cu altul, atunci avem in
mod ciaI' doua lucruri distincte - orice persoana cu ceva educatie
monastica ~tie acest lucru."
"Put em sa fim de acord ca mintea ~i corpul, afiandu-se intr-o
relatie, sunt doua lucruri complet diferite, alcatuite total diferit."
"Da,"
"Acum, lasa-ma sa te tnt reb altceva", spuse ~i i~i schimba
pozi~ia tn timp ce tnca imi straugea mana, dar avand piciorul stang

Viata dupa moarte --------------

39

u~r tndreptat catre mine; ~i~tiam ca acest lucru semnala ca urma

sa-mi aduca 0 serie de argumente puternice, deoarece aceasta era
pozi~ia anticilor ganditori indieni, ce-~i infruntau ideile ~i tunau
catre oponen~ii lor, avand corpul pozi~ionat precum un luptator
de box, ca ~i cand ar fi vrut sa mic~oreze zona de vulnerabilitate
a loviturilor ce ar putea fi returnate.
"Este corpul intr-un proces de schimbare?"
"Desigur, oamenii imbatranesc, corpul imbatrane~te, ridurile
se tnmul~esc, puterea scade, apare parul alb."
"De ce se afia corpul tn acest proces de schimbare?"
"Mai muite motive, dar cel mai important - orice calugar
tncepator inva~a acest lucru - este legat de faptul ca se schimba
factorii care H cauzeaza. Pe masura ce ac~ti factori se schimba,
rezultatul se schimba. Pe masura ce energia care mentine corpul
se diminueaza, in mod corespunzator corpul se degradeaza, tre buie
sa se degradeze."
"DacD.un lucru este intr-un prcces de schimbare, aceasta dcvz.

d~te ca tn spatele lucrului respectiv sunt factori care Hcauzeaza?"

"Da,"
"Care sunt factorii cauzatori ai corpului?"

"Sunt mai mult factori, dar presupun ca principala cauza sunt

parintii - ovulul mamei ~i spermatozoidul tatalui. Caud aceste
doua cauze se tmpreuneaza ~i toti ceilal~ifactori care contribuie in
acest proces sunt prezen~i, corpul fizic incepe sa se dezvolte celuJa
cu celuUi."
"Da, corect, partile fizice ale mamei tale ~i ale tatalui tau
se tmpreuneaza ~i corpul incepe sa se dezvolte. Acest lucru H
denumim cauza materiala - lucrul care s-a transformat tn primul
moment al corpului tau, intr-o maniera similara cu lutul, care
reprezinta cauza principala, cauza materiaia a unui vas ceramic.
fli al~ifactori trebuie sa fie prezen~idesigur, precum tn cazullutului
unde avem m.unile ~imaiestria olarului, cuptorul ~itimpul necesar
acestui proces. Cauza materiala ... - ar trebui sa in~elegi aceasta

40 --------------

CapitoluI4

cauza materiaia. Care este cauza materiala a unui porn?"

"Presupun ca samiinta acelui porn."
"Corect! Iar factorii care contribuie?"
"Solul, lumina soarelui, apa, ingrijirea atenta."
"Corect! Deci, ce este specific cauzei materiale, diferentiind-o
de factorii contribuitori?"
"Dupa cum ati spus, banuiesc, este lucrul care se transforma
in rezultatul final; esen~a care la momentul potrivit se transforma
in viastarul pomului, iar lutul este lucrul care se transforma'in
vasul ceramic."
"~i acest lucru - materialul cauzei - trebuie sa fie similar cu
materialul ce poate fi regasit in rezultatT'
"Da, presupun ca da. De fapt, ar treblli sa aiba foarte multe
in comun, sa fie foarte similare."
"Acum am ajuns la punctul principal", spuse maestrul Dharma
Kirti, ~i rna conduse, dupa cum am realizat, ditre cea mai intunecata parte a Gradillii, in umbra Jl'l.lmierilor ~i a inaltului zid
dinspre sud, unde lumina iunii nu ajungea, un loc in care Ea ~i cu
mine nu ne aventurasem de fapt niciodata. "inchide ochii", imi
spuse.
I-am inchis schi~and un zambet, gandindu-ma ca, in acest col~
intunecat al Gradinii, nu avea mare importan~a daca Ii aveam
desc!li~i sau inchi~i. imi deschise mana, tiniind-o inca intr-a lui ~i
o apasa catre pieptul sau - ochii i se inchisera ~i am simtit cum
intra in medita~ie. Am aVllt sentimentul ca urma sa deschida un
canal sau un coridor dinspre inima sa catre mintea mea, dinspre
pieptul sau catre mana mea, ~iincepu sa vorbeasca din nou - "Imagineaza-ti mintea ta, de-a lungul vie~ii tale, un !impede f1uviu de
cristal, ai carui constituen~i invizibili curg prin zilele pe care ie-ai
petrecut in aceasta lume."
Am ramas tacuti pentru ciiteva minute. Am inceput sa-mi
formez imaginea unei constante curgeri a gandurilor intretesute,
intinzandu-se inapoi pana la cele dintai amintiri ale mele.

Via~a dupa moarte

41

"Giinde~te-te la cum a fost mintea ta in aceasta dupa-amiaza,

inainte sa vii in Gradina."
A~a am Iacut.
"Care a fost cauza materiala a min~ii tale din aceasta dupa-amiaza? Care a fost lucrul care a ajnns pana la primul moment
al mintii tale din aceasta dupa-amiaza ~i apoi s-a transformat in
mintea ta?"
Puteam sa vad acest lucru foarte clar; niciun raspuns nu era
necesar sau ~teptat.
Era mintea, mintea mea de mai devreme,
din acee~i zi. Mintea mea de dupa-amiaza era apa min~ii mele de
dimineata venind in avaJ.
"Prive~te inca 0 data, vezi inca 0 data - care a fost cauza
materiala a acestei min~i: cea pe care ai avut-o dimineata?"
Din nou am analizat ~i am vazut ca era mintea serii precedente, de pana in momentul in care m-am trezit.
"~i de unde a venit mintea pe care 0 ai anul acesta?"
"Din cea pc care aUI &vut-o anu! trecut, acel~i !impede Huviu
mult mai inapoi; de anul trecut."
"~i cea a anilor trecu~i?"
"Din mintea mea de ciind eram copil, din mintea unui copil."
"~i mintea copilului?"
"Din mintea bebelu~ului."
"~i mintea bebelu~ului?"
"Din mintea fetusului ce cre~te in pantec.
"Acolo... Prinde acest lucru, concentreaza-te asupra acestui
lucru. Gand~te-te la un minuscul punct singular in f1uviul invizibil al istoriei mintii tale - pune-ti mintea asupra acelui prim
moment de simtire, acel prim moment de con~tiinta, cat de primitiv, in pantecul mamei tale."
Desigur ca nu puteam sa-mi amintesc, dar puteam sa-mi imagin~z - acolo trebuie sa fi avut primul meu gand, prima mea
senzatie rudimentara, presupun ca am sim~it ciildura ~i umiditatea
mamei mele, prezenta ei in jurul meu.

42

Capitolul 4

"Opre~te-te, pastreaza acel moment! Concentreaza-te asupra

acelui prim moment!"
A~a am racut. EI ramase tacut. Se uita la mine, dar nu cu
ochii sai, ci cu for~a min~ii sale. Am rupt tacerea, incepand sa
discutam iar.
"Acea prima farama de gand, se schimba oare vreodata?"
"Desigur, pentru ca gandesc acum, mul~iani mai tarziu."
"Deci a avut 0 cauza.?"
"In mod necesar."

"A avut

cauza. materiala.?"

"Da."

"Cauza materiala a primului tau gand a fost fizica? Ceva ce

ai putea sa atingi, sa ape~i, sa cantare~ti sau sa despici?"
"Nu, nu, am spus acest lucru deja - cauza materialli trebuie
sa contina componente similare, in acest caz, similare cu cele ale
con~tiin~ei,nu ale corpului."
"Alta cOP.J;tiinta??'
"Desigur.

:l

"A cui?"

"A parintilor mei?"

"Giinde~ti precum parintii tai?"
"in ce sens?"

"Ai preferin~ele~iaversiunile lor, acee"'liintelegere a lucrurilor

calli ei, indoielile lor?"
"Cateva sunt comune, dar nu in acel"'li fel."
"Ai 0 configuratie mentaIa diferita?"
"Da, cea proprie, am. propriile preferin~e~i aversiuni de la 0
varsta foarte timpurie."
"Deci, dad, nu a fost con~tiin~aparin~ilortai cea care a cauzat
primul tau gand, prima ta senza~ie din pantec, atunci a cui con~tiin~a a fost?"
"A mea?"

"De uncle?"

Via~adupa moarte

43

"De dinainte." Imi elibera mana care apoi imi aluneca intr-o
parte, arn deschis amiindoi ochii, ai siii uitandu-se intr-ai mei cu 0
privire intensa, aproape furioasa, avand un fel de exaltare divina.
Am vazut ca mai traisem inainte, inainte de a veni in piintecul
marnei mele.
"Bun!" spuse dand din cap afirmativ, iar fata sa incepu a se
destinde din nou, jaraticul disparandu-i din privire. Redevenise
tacutul caIugar de dinainte, cu parul alb, avand 0 varsta greu de
ghicit, poate patruzeci, cincizeci, ~aizeci,sau poate etern, rara de
varsta.
"Bun, bun! Ai vazut! Acum e~ti intr-adevar pregatit sa inveti
ceva!" Se indrepta apoi catre lumina mai puternica dinspre zidul
de est al Gradinii, unde apa fiinti'miisusura hazliu in curgerea-i
lini~tita, tragandu-ma u~or dupa el.

Capitolul5

Calatoria mortii
Din euvintele pe care Ie sehimbasem eu Dharma Kirti, ~tiam ea
mama mea inca exista - nu pentru ea a:j Ii vazut-o eu propriii mei
oehi, ci deoareee 0 vazusem eu mintea mea ~i nu pentru ea a:j Ii
vazut-o eu oehii mintii mele, ci deoareee mi-am putut demonstra
ea ea inca exista; asta avea aceea:jivaloare de adevar ea ~i cfmd
a:j Ii vazut aeest lueru eu oehii mei. Am simtit ea propria mea
soarta era legata de a ei; oriunde ar Ii fost, ar trebui sa merg ~i
eu - am simtit ea asta era legatura noastra. ~i oriunde a:jIi mers,
imi doream sa existe posibilitatea de a 0 gasi acolo ~i pe Domnita
mea Aurie.
Am utilizat tehniea meditatiei pe cat de bine am putut ~i am
eautat sa inteleg aeeste lueruri, dar nu era posibil fara ajutor ~i
aproape ea ~tiam ea a:ja va Ii.
Am decis sa rna reintore in Gradina - nu a fost 0 decizie dilieila, eaei aeel loe fusese eel al raspunsurilor ~i al bueuriei. De
data aeeasta era iama, iar ealatoria mi-a luat destul de mult timp
~i astfel am ajuns destul de tarziu. Am intrat pe poarta Gradinii
aproape
de miezul noptii. Luna nu era plina, ci doar 0 felie, iar
,
o portiune de d~ert inghetat era a:jtemut deasupra ierbii. Frigul
imi intrase in oase ~i imi t8.iase rabdarea. M-am a~ezat pentru
prima data pe banea de sub ro~eovnu eu spatele eatre poarta, ci

45

46

Capitolul 5

inspre aceasta - dorindu-mi ea Ea sa apara repede, maear de data

aceasta. insa am a:jteptat timp indelungat ~i numai ultimele, dar
fermele fire ale eredintei mele imi mai tineau oehii fixati asupra
tepu~elor de fier din partea de sus a portii, pe unde ar fi trebuit
sa pot vedea fata oriearei persoane care s-ar fi apropiat.
'
Cand s-a apropiat, am fost uimit - nu am vazut 0 fata ~i
un par auriu, nici lumina ~i ealdura unui soare, ci 0 eutie eraniana fara par, avand doua orbite ineeate in umbrele unui par
alb, eonturiindu-se in partea de sus, deasupra portii. A traversat,
portiunea dintre poarta ~i banea unde stateam, u~or ~i repede ea
o fantoma, roba sa maturiind pamantul ~i aceentuand statura sa
inalta. Imediat ajunse in dreptul meu, atintindu-~i privirea in jos
eatre mine, avand 0 fata serioasa. Era maestrul inaltei eunoa:jteri
Vasu Bandhu insu~i.
Era useativ, avfmd mainile ~i picioarele lungi, insa deloe subtiri, ci zdravene ~i hotarate, eu tendoane viguroase ehiar ~i la
varsta sa, pe care 0 estimam in jur de ~aptezeei. Fruntea nu era
inalta, mandibula era patrata, toate trasaturile sale fiind rigide ~i
intinse, a~a ea pielea aparea ea ~ieand ar fi fost pietata pe eraniu.
Buzele erau subtiri ~i presate, eonturate in obraji; la marginile
buzelor sale erau brazdate Hniiadiinci, de seriozitate eapitala.
Nu mai putearn vorbi ~i am a:jteptat euvintele sale; el a eontinuat sa stea in fata mea, eu privirea atintita in jos, iar iarba moale
~isusurul voios al fantanii nu mai erau eu mine, ci in spatele meu.
"Vei muri azi?" intreba simplu.
Oaea a~fi auzit aeeste euvinte de la 0 alta persoana de statura
sa, in intunericul ~isinguratatea aeelui loe, a:jfi putut sa Ie iau ea
pe 0 amenintare - dar roba de ealugar imi dadea un sentiment de
ineredere.
Am raspuns simplu: "Nu ~tiu!"
"Dar gande~te-te, vei muri azi?" insista.
"A~ putea, este posibil, exista mereu 0 probabilitate ..., dar
inca nu s-a intamplat, a:ja ea tind sa ered ea nu, nu azi."

Gaiatoria mortii

47

"Priv~te la eorpul tau", imi ordona. "Este aeesta un corp

care va muri?"

Mi-am fixat privirea in jos asupra miiinilor mele ~i mi-am

vazut degetele aproape imobile din eauza frigului. M-am gandit
la mainile marnei mele din aeea dimineata eand am gasit-o plina
de siinge, eand eaneerul ii mu~easeadiine inima insa~i- "Oa, da,
ll

acesta este un corp care va murL

H~i cand vine Moartea", continua

ell

intensitate,

"este aare

vreun loe in care poti merge, este oare vreun loe de care ai auzit,
unde Moartea nu te poate ajunge?"
"Nu, niciun astfel de loe; niciun castel de piatra, un vas pe
mare, un adapost in adaneul padurii sau vreo camera de fier.
Moartca poate ajunge in oricare dintre aceste locuri, este de neoprit."

"Dar e~ti tiinar. Nu este moartea sorocita pentru batriini?

Nu ~i ia Moartea vietimele intr-o ordine logica, intai pe cei mai
varstnici ~i apoi pe cei mai tineri?"
M-am giindit pentru un moment. "Toti murim la un moment datI Ne Wjteptamca moartea sa-i gaseasca mai intai pe cei
varstnici, dar nu, nu pot spune ea exista 0 ordine de acest gen,
pare aproape lipsit de vreo ordine... am avut destui prieteni tineri
care au murit - Moartea pare sa nu respeete nicio ordine."
"Ar trebui sa existe mijloace de a opri Moartea, prin dezvoltarea medicinii sau prin anumite incantatii sacre cunoscute de
marii preoti, 0 metoda de a aseunde de Moarte faptul ea traim."
"Ah, exista tratamente medicale ~i uneori par ca ii incetinesc venirea; dar nu, niciun doctor nu a reu~it sa gaseasea un
medicament sau tratament care sa opreasca in fapt Moartea ~i
niciun preot nu a gasit inca cuvintele care sa-i lege mainile ~isa 0
tina departe."
'''Aceste tratamente medicale, nu Ie putem folosi inteligent ~i,
investind eforturile ~i talentele oamenilor, sa putem gasi metode
de alimentatie sanatoasa precum ~i exercitii pentru organism ~i

48

Capitolul 5

astfel sa putem adauga ore vietilor noastre?"

M-am gi'mditcu atentie deoarecc acee~i intrebare rna framantase frecvent, iar raspunsul rna cam descurajase. "Da, putem face
toate aceste lucruri, ar putea sa para ca ar trebui sa adaugam ceva
timp vietilor noastre, dar, paradoxal, chiar ~i in timp ce exersam
sau cand cautam alimente cat mai sanatoase pe care sa Ie gatim
~isa Ie maneam, chiar in timp ce facem toate aceste !ucruri, toate
acele ore s-au seurs inexorabil impingi'mdu-ne~i mai aproape de
clipa mortii noastre. Timpul pe care il petrecem traind este pierdut din viata, este un timp care intotde3una ne apropie din ce
in ce mai mult de moarte. Nu putem opri, nu putem incetini
semnificativ cursa entre moarte."

Vasu Bandhu ramase tiicut ~i, in timp ce sunetul propriilor

mele cuvinte mi se afunda in urechi, am auzit susurul izvorului
ce curgen din filuti'madin spatele meu; am simtit ca. ~i cum imi
semu~Ja sa rna gandesc la npn vietii mele, care parea un lucru
solid ~i statornic, ca un izvor intre pietre, dar de fapt era a scurgere continua,

evaporare continua. a Inomentelor pretioase, fara

pauza.
"Cate are ai meditat astazi?" intreba intr-un finnl.
"Ei bine, in mod normal meditez destul de rcgulat, dar astazi
am avut ceva mai mult de lucru la biblioteca, in plus a trebuit sa
rna pregatesc ~i pentru venirea aici, apoi am fast sa iau masa..."
"Raspunde la intrebare."
"Nu am meditat deloc, nu a fast timp!"
"~i ieri, cand ai avut timp, cat de mult ai meditat? Cat de
mult timp ai alocat cautarilor tale importante, cat de mult timp
ai devotat spiritului - nu corpului, care urmeaza sa putrezeascii?"
"Ah, ieri am meditat aproape 0 ora de dimineatiL"
"0 singura ora toata ziua?" intreba.
"Ei biue, de obicei incerc sa meditez timp de a ora pe zi,
dimineata ~iseata."
"0 singura ora?"

Ciiliitoria mortii -

49

"Pai, asta incluzand pregatirea de dinainte de meditatie. Dar,

de multe ori, trebuie sa mai pregatesc cate ceva in ziua respectiva
sau sunt intrerupt. in mod onest, timpul efectiv este mai degraba
de jumatate de ora sau poate ehiar douazeci de minute."
"Douazeci de minute dintr-o zi de douazeci ~i patru de ore?"
intreb5. din nou.
"Da, da, in totai ered ea in jur de douazeci de minute, cand
am posibilitatea" am raspuns privind pamantul rece.
"Ca sa mananci, cat timp aloci?" intreba. "Sa dormi, sa
discuti eu prietenii, sa gande~ti la ee ai Ii putut face sau la ceea ee
ai putea face inca, chiar ~i mersulla baie ~i la toaleta, cat de mult
timp aloci pentru astea?"
"Pai, toate luerurile acestea... ~a trece ziua, ~a imi petree
ziua.'l

"De fapt, este ea ~i cum ai Ii murit deja; este ~a de putin ....

a~a de putin ~i de pretios timp inainte de moarte, ~i chiar ~i aeest
timp este irosit! De fapt, nu avem timp deloc. A~ putea spune ca
tu e~ti mort deja."
Am dimas tacut.
"~tii", rna intreba cu blandete ca ~i cand ar Ii vorbit din
experien\a, "cum i~iprive~te via\a un om cand ajunge la ~aptezeci
de ani?"

Ofta. "Imagineaza-\i un vis lung, un vis ea via\a insil.~i,decDrat uneori cu experiente placute, desligurat de momente de mare
durere, dar, cu toate acestea, plin de consisten\a ~i culoare."
imi puteam imagina.
"Acum imagineaza-ti momentul trezirii."
Mi-am imaginat ~i acest lucru.
"Acum imagineaza-\i sentimentul unei persoane care tocmai
s-a trezit ~i i~i aminte~te visul."
Am flIcut acest lucru dici avusesem astfel de vise ~irna uimise
faptul ca intregul vis parea ca se derulase in doar cateva momente
disparand repede dupa aceea.

50

Capitolul5

inclina capul in mod afirmativ dupa care ramase tacut pentru

o vreme ~i apoi spuse Inca 0 data: "Te-am intrebat, vei muri azi?"
"Chiar uu ~tiu", am raspus onest.
"Atunci lasa-ma sa-ti spun a istorisire", spuse cu calm, avand
insa 0 voce strident/L "Este vorba de un am care a mcut un
mare necaz unui alt am, foarte puternic ~i periculos. Iar acest am
periculos I-a amenintat ~i a jurat ca, Inainte sa se sfii~easca luna,
va veni peste el noaptea in casa, va intra cu forta ~i ii va taia
gatul."
Am tremurat u~or la auzul cuvintelor sale in frigul noptii ~ila
sentimentul care coborase deasupra pretuitei mele Gradini.
"Acum te intreb: daca sunt ceva pregatiri ce trebuie mcute,
daca sunt lacate de pus la u~a, intaritori la incuietori, de aranjat
pentru a chema dupa ajutor cand va veni momentul - este mai
bine daca acel om va face toate aceste pregatiri cat mai din timp,
din prima noapte, sau ar trehui sa ~tepte noaptea urmatoare, sau
cind nopti, ~tiind ca omul ell cu~itul peate veni oricand, in orice

noapte, pana la sfiir~itullunii?"

.
"Ei bine, desigur ca ar trebui sa se pregatensca imediat."
"Dar dadi omul cu cutitul vine-cu iD:tarzierE),
poate chiar in
ultima noapte a lunii sau in penultima noapte?"
"Nu conteaza pentru c~ pregatirile au fast deja ,mcute; dar
daca pregatirile nu sunt mcute ~i criminalul vine mai Inainte,
atunci totul este pierdut."
"Ai dreptate, desigur. Care este durata unei vieti de am?"
"In vremurile noastre, cam ~aptezeci de ani, oamenii traiesc
in jur de ~aptezeci de ani."
"Nu, nu, nu am intrebat care este durata medie de viata. Am
Intrebat care este durata unei vieti de om? Cat de mult trai~te 0
persoana?"

"Ei bine, unii traiesc mai mult, altii mai putin, multi traiesc
in jur de ~aptezeci de ani."
i~i drese vocea, intorcandu-~i ochii aproape enervat.

C8.Jatoria mort;;

51

"Te intreb iar, care este durata unei vieti de om?"

"Pai, daca pui astfel problema..."
"Astfel, cum?"
"Ei bine, in regula. Nu pot spune, nu ~tiu, nu este 0 duratil
fixa a vietH omului. Viata nu are 0 lungime determinatii - unii
mor la biitranete, altii in plinatatea maturitatii, altii In tinerete,
altii de copii, iar altii chiar inainte de a se n~te. Nu existii un
numar sigur de zile al vietilor noastre sau al oridirui alt om."
"Este u~orsau dificil sa-ti pierzi via~a?" continua neobosit.
"Cred ca nu este chiar ~a de u~or; traiesc deja de peste
douazeci de ani, mai mult decat un vehicul, aproape jumatatc
din durata de viata a caselor din de~ert construite din piatra ~i
mortar."

"Deci nu ai vazut sau auzit niciodata de 0 persoana care a

murit de la 0 midi taictura care s-a infectat, sau alunecand intr-o
biiltoaca, snu de la 0 lovitura ne~teptata a unw pumn care love<te

'.

m.tr-nn moment de fune?"

>

"Ba da, am auzit sau vazut astfel de lucruri."

"Nu ai vazut sau auzit niciodata de 0 persoana carc a fost
omoriita chiar de lucrurile care ar trebui sa ne tina in viata - nu
~tii de nimeni care a fast strivit de un vehicul, sau lovit la cap
de 0 vaca care da lapte, sau care s-a Inecat in timp ce manca 0
mancare delicioasa pregatita dc sotia sa, sau cineva care a cazut
pe scari sau caruia i-a cazut in cap 0 caramida sau a bucata din
acoperi~ul casei care ar trebui sa-I adapasteascll?"
"Chiar ~i aceste lucruri, banuiesc, se intflmpla adesea."
"Tu ai studiat ceva fiziologie.Spune-mi, ce functie au plamanii?"

"Sa raceasca corpul, sa furnizeze aer ~isa balanseze influenta

elementului cald al bilei."
'''$i care e functia ficatului?"
"Contribuie la producerea bilei, care ajuta la digestie, astfel
incat mancarea sa poata alimenta ~i incalzi organismul."

52

Capitolul5

"1}idad!' d!.ldura corpului nu e suficienta, dad!. ventilatia din

jurul plamanilor devine prea puternid,?"
"Atunci omul moare de pneumonie."
"Dar daca ventilatia sHibe~te~i corpul nu se mai race~te?"
"Atunci un om moare de febra."
"Putem spune ca propriul nostru corp, aceasta m~inarie care
pare sa fie intr-un atat de minunat echilibru interior, este de fapt
un accident fatal, ~teptand sa se intample; chiar functiile 01'ganelor din interioruJ corpului pun aceste organe in conflict unul
cu altul ~i este doar 0 chestiune de timp pima cand functia unui
organ Ie va domina pe celelalte ~i astfel va omon acest corp."
Era curios sa rna gandesc ca ~idaca nimic din exteriorul meu
nu m-ar ucide, propriul meu corp va face acest lucru, dar a trebuit
sa.admit ca era adevarat.
IIA~aeste.71

"Este corect sa spunem ca acest corp poate fi omorat foarte

u~or? E adevarat ca ne inconjuram cu lucruri care ne ofera adapost,
ne hranesc, ne transporta, ne fac viata mai u~oara, dar chiar
aceste lucruri sau insu~i corpul nostru, cel mai probabil, ne VOl'
lua viata?"
Starea mea de disconfort devenea din ce in ce mai accentuata,
gandindu-ma la lucruri la care in mod natural preferam sa nu ne
gaIidi;;', dar a trebuit sa fiu de acord ~i a'm plecat capul tacut, in
niod anrmativ.
"Nu este adevarat ca este aproape imposibil, ~i 0 activitate
care consuma aproape tot timpu! vieW, sa punem la dispozitie
cele necesare pentru trebuintele fizice ale organismuJui? Nu i~i
petrec oare cei mai multi oarneni, barbatii ~ifemeilede pe aceasta
planeta, intreaga zi trudind pur ~i simplu pentru lucruri precum
hrana ~i imbracaminte ~i nu ~ueaza frecvent ~i mol' in acest proces?"

"Da, adevarat, intru totul adevaratl"

"Suntem atunci, trebuie sa.admiti, intr-adevar, nascuti pentru

Ciilatoria mor~ii

53

a muri, am dreptate?"
Am incuviintat iar.
Vasu Bandhu ramase iar tacut ~iintreaga Gradina se cufunda
intr-o mare tacere, nicidecum asemanatoare cu tacerea vesela a
maestrului Kamala Shila cufundat in meditatie, ci mai degraba
o tacere precum moartea, 0 tacere a iernii, iar Gradina avea un
aspect ca ~icum ar fi fost alcatuita in intregime din piatra peretilor
~i nu din minunata vitalitate a plantelor ~i copacilor.
Mi-am intors privirea catre el; se uita in departare, in intunecimea de deasupra zidului din sud, ce se alia in dreapta sa, parand
pierdut in ganduri. 1}iatunci i~i cobori privirea catre minc. Am
fost puternic surprins de modul in care i se schimbase fata: piatra
rece se transformase intr-o eompasiune aproape arzatoare, iar oehii
erau stralucitori, fUnd inundati de !acrimi.
"Daea un om are familie ~iprieteni - tot feluJde persoane dragi
~i apropiate, prieteni de-o viata, sotie, copii, camarazi eu care a
petreeut 0 viata intreaga -, atunci eand acest om este pe moarte,
stand in patul sau in ultimul suu eeas, atunci vin toti ~i stau
langa el, ineonjurundu-I, plangand, unii tinundu-I de mana, altii
intinzand mana cs. sa-I mangme pe obraz sau doar sa-l atinga?"
"Da, da, am vazut eu insumi asta, am trait astfe! de situatii,
am stat la marginea patullli."
"Ai vazut ee se intampla! Chiar daca eei dragi il tin strans,
omul muribund tot se duee."
ll

"Da, am vazut.
"Se duce singur?"

"Da, singur, ceilalti pot sa-i tina trupul, dar nimeni nu poate
sa-I insoteasca."
"Dar, cu siguranta, chiar daca nimeni nu poate sa-I insoteasca, poate alege ~i lua cu el cateva lucruri care ii sunt dragi, doar
cateva obiecte pentru care ~i-a consumat intreaga viata, luerand
ca sa Ie agoniseasca, trudind ca sa Ie poate avea in casa pe care 0
considera ca fiind a sa?"

54

CapitoluI5

"Nu, nu, din acest punct de vedere, toata agoniseala de 0

viata este de prisos, orice obiect, fiecare particica a oricarui obiect,
fieeare banut ~i orice proprietate, fieeare lueru cii.:jtigateu efort,
pe care I-a avut este lasat in urma, in totalitate."
"Dar trupul sau? Chiar pretiosul sau trup la care a tinut
~a mult? Chiar ~i eorpul, propriul nostru organism pe care 11
hranim ~a de atent atat de multi ani, pe care 11imbraeam atent
pentru a-I proteja ~i a-I infrumuseta, parul pe care 11pieptanam
in diferite feluri ~i stiluri, pielea pe care 0 imbaiem ~i 0 ungem ea
sa 0 mentinem, propria noastra fata, ehiar identitatea noastra?"
IINu, nimic, nici organismul, nici IDacar numele nostru.

Nu

putem lua nimic! in acel moment suntem complet ~i in intregime

singuri."

"~i in acel moment, momentul final, pe cine putem chema

pentru a veni in ajutor? Este oare vreun prieten apropiat care ne
poate ajuta, exista oare vreo autoritate sau vreun mare magnat
care poate fi chemat, este oare vreun medic pe care 11putem ruga
sa ne ajute cand vine clipa mortii?"
"Nu, nimeni, este inuti!. Nu putem chema pe nimeni ea sa ne
ajute, nimeni nu mai poate face nimic."

"Putem sa spunem ca este absolut sigur ca trebuie sa murim?"

"Da!" Abia eram In stare sa-I pot privi. "Da, ~a se zice."
imi arunca 0 privire furioasa ca ~i cand ar Ii descoperit un
tradator, un tradator ale carui minciuni cauzasera durere ~imoarte
multor oameni nevinovati. "~i imi poti da", rna intreba, "0 cat de
mica dovada ca mintea moare cand corpul moare?"
"Ei bine, cand organismul moare, omul nu se mai poate mi~ca,
nu mai poate vorbi, ~i pare ca nici nu mai gande~te."
"~i poti sa vezi acest lucru, ~tii oare ca a incetat sa mai
gandeasca?"
"Nu, nu putem sa vedem mintea, nu este precum trupul, nu
este formata din componente materiale precum corpul; este invizibila ~i con~tienta, nimic precum pielea sau oasele care pot fi

Ciilatoria mortii

55

atinse, taiate sau masurate. Dar ne dam seama ciimintea gande~te

observand expresiile ~i sunetele care yin dinspre fata omului."
"Tu spui ca daca organismul se deterioreaza catastrofal, rara
posibilitate de refacere - cand abilitatea organismului de a mi~ca
limba ~ide a schita diferite expresii facialeinceteaza - atunci acest
lucru invizibil ~i con~tient pe care 11numin minte sau eon~tiinta
inceteaza doar pentru ca nu mai poate fi exprimat de fata ~i prin
cuvinteT'

Realizam unde voia sa ajunga: era ca ~i cand am spune ca 0

persoana care caliire~teun cal trebuie sa moara pur ~isimplu datorita faptului ell.a murit calul; cii mana care tine ciocanul trebuie
sa fie moarta in momentul in care se rupe manerul. incepusem sa
inteleg ca aceasta idee, ideea potrivit careia inefabila ~i invizibila con~tiinta trebuie sa moara ciiml unealta prin care se exprima
moare, era de fapt doar unul dintre acele lueruri pe care Ie eredem
doar pentru cii parintii no~tri Ie cred; ~i ca era doar unul dintre
acele co!!cepte neex:1Hlillate1:1

ca!'e credem datodta. fuptului cs.

toti cei din jurul nostru Ie cred ~i ei inca de cand erau copii, iar
copiii no~tri, la randul lor, Ie vor crede doar pentru ca noi Ie eredem rara sa existe deloc un motiv solid. Nu puteam sa gasesc
nicio dovada, pc care sa i-o prezint maestrului Vasu Bandhu, care
sa indice convingator ca mintea san eon~tiinta dispare doar datorita faptului cii trupul moare ~i nu mai putem vedea inlluenta
con~tiintei asupra corpului.
"~tiu ca ai vazut cu ochii infailibili ai ratiunii ea ai mai avut ~i
alte vieti; nu mai ~tii poate detaliile, ~i nu spun ca le-ai putea alla
cu u~urinta, dar ~tii, prin rationament logic racut la rece, separat
de asumptiile fara suport cu care suntem inconjurati copii liind, ca
ai mai avut ~i alte vieti. Astfel, este complet logic ea mintea sau
con~tiinta ta sa continue ~i sa nu dispara pur ~i simplu datorita
faptului ca trupul se stinge."
"Presupun ca ~a este", am spus cu 0 geana de speranta
deoarece ajunsesem, in sfiir~it, la punctul pentru care racusem

----------------

56

Capitolul5

eaUitoria in Gradina - ea sa aflu eeva mai mult legat de mama

mea ~i de viitorul meu alaturi de Ea.
"Atunci, in mod natural, trebuie sa mearga undeva", spuse
simplu.
"Ah, da" am spus. "Am auzit vorbindu-sedespre asta, despre
reineamare, despre cum trebuie sa eautam persoana care exista
aeum ~i care a fost in treeut 0 persoana apropiata sau iubita,
despre unii oameni care eauta clarvazatori, care sa Ie poate spune
unde sunt eei dragi pleeati de langa ei." Am ridieat privirea eatre
maestrul Vasu Bandhu ea sa vad daea intelepciunea sa m-ar putea
ghida.
M-a privit direct in oehi ~i de aeeasta data laerimile ~iroiau
neabatut pe fata sa rigida, iar voeea sa tremurauda era ineeatl1
de emotie. "Iti imaginezi", rna intreba u~or, "ea 0 viata de om, 0
viata ~a cum traie~ti tu aeum ~i cum a trait mama ta, este u~or
de g11sit?Presupui ea fieeare minte sau eo~tiinta, care merge mai
departe, ajunge intr-un asHel de corp ~iere 0 astfe! de via~a?" .
"Ei bine, ~a se spune", am d,spuns insistent, nedorind sa aud
eeea ee banuiam ell.urma sa aud aeum de la eJ.
Se uita iar in departare, apoi revenieu privirea. "Chiar iti poti
imagina, daea te gande~tila aeest lueru maear pentru un moment,
eil.lumea pe care 0 vezi aeum in fala ta este singura lume; poti
eu adevarat sa-ti imaginezi, fiind 0 persoana eu judeeatl1, ea oriee
taram posibil, unde oriee forma de viatii posibila care exista, este
aici, in fata oehHortai? Nu te face oare sa te gand~ti ea exista
probabil ~ialte lumi ~ica de fapt exista foarte probabil nenumarate
alte lumi despre care nici nu ai habar?"
Gandindu-ma chiar ~i pentru 0 elipa, observand momentan
stelele prin aerul reee de peste umarul sau, gandindu-ma la microeosmosul de fiinte care existau, vazute ~i nevazute, ehiar in iarba
~i fautana gradinii, refleetand la nenumaratele eompartimente ale
propriei mele minti, aeele care imi erau familiare ~i eele de care
~tiam ea ~teapta inca sa fie deseoperite, a trebuit sa admit ea

Ciilatoria mortil -------

57

lumea pe care 0 euno~team era probabil 0 infinitezimala particiea

a unui muH mai vast univers, ee eontinea 0 infinita varietate de
lumi. $i strans legat de aeest gaud veni un altul, un gaud al eompletei disperari de a reu~isa 0 mai g11sesevreodata pe mama mea.
Imi simti gandurile ~i ineepu sa-mi vorbeasea u~or, dar insistent. "iti voi spune, pe seurt, despre diferitcle taramuri de
existenta. Nu trebuie sa rna erezi aeum, dar aeeste lueruri pot fi
demonstrate ~i ti se vor demonstra eaud va vern momentul; pot fi
vazute ~i Ie poti vedea tu insuti - ar trebui sa spun eu Ie vei vedea
in aeel moment eaud Ie va veni raudul."
"Sunt lumi, sunt taramuri, unde, atunei eand eon~tiinta ajunge
aeolo ~i desehizi oehii pentru prima data, e~ti deja in trupul unei
persoane mature. $i died ridici privirea, primul lueru pe care
il vezi este 0 alta persoana, care are un eutit sau 0 sulita ~i
se indreapta spre tine eu furie. Instinetiv, eauti pe parnant, in
irnprejurime, ~i apuci Ql.ieeeste la indemana, un bat, 0 piatra, ~i
e~ti fortat de eeva din interiorul tau sa ataei la randul tau - ~i a~a
traie~ti intreaga via\a, pur ~isimplu in furia uciderii, ineercand sa-i
ucizi pe eei din jurul tau sau sa fii ucis. $i daea e~ti ucis, suferi
de un blestem ciudat, care te impiediea sa mori eu adevarat, ~i
trcbuie sa te ridiei iar dupu un seurt interval, ea sa te lup\i ~i sa
suferi iar ~i iar, timp de mii de ani."
"Sunt lumi unde, atunci eand desehizi oehii, e~ti pur ~isimplu
aeoperit eu foe, dar nu poti muri. Arzi ~i sim\i agonie, tipi ~i iar
\ipi, dar nu poti sa faei nimie alteeva, doar arzi."
"Sunt lumi unde doar alergi, fugi cat poti ea sa scapi din fata
unor teribili mon~tri, eaini uri~i eu eolti de fier, care i\i rup ~i iti
sf~ie picioarele eand te apuea, ~i nidiieri nu gase~ti adapost; doar
fugi, alergi lara sfar~it."
"Sunt lurni ale spiritelor in care e~ti eonsumat permanent de
foarne ~i sete, gemand ~i ratacind in permanenta, diutaud alinare
lara a 0 putea gasi, dar totu~i eautand-o iar ~i iar, mra speranta.
Aeestea sunt lumi sau planuri existentiale pe care nu Ie poti vedea

58 ----

Capitolul 5

acum."

Faeu 0 pauza ~i se uita din nou in departare. Am realizat ea

~i fata mea era udata de laerimile care se seursesera de pe fata sa.
"Chiar ~i aeeasta lume, ehiar ~i tanlmurile pe care Ie poti
vedea..." spuse ramfmfmd nemi~eat. "Imagineaza-ti cum este sa
fii un animal in aeeasta lume. Eu ~tiu cum gandese eei mai multi
oameni, Ie ~tiu gandurile... i~i imagineaza ea animelele trillese
intr-un fel de armonie naturala, un fel de eomuniune eu eopacii,
apele ~i muntii. Dar lasa-ma sa-ti spun eu cum este de fapt ~i
tu sa rna opre~ti dace. spun ceva gre~it. De ee erezi ea pasarile
zboara imediat ee te apropii? De ee erezi cii pe~tii se departeaza
de indata ee umbra mainii unui om apare pe suprafata apei? De
ee erezi ea fuge diprioara de tine, vulpea, eorbul sau ~oareeele,de
ee fug intotdeauna de tine, in teroare?"
"Este din cauza faptului ca viata de animal este 0 viata de
teroare; viata unni animal este in principal alcatuita dintr-un singur lucru, dintr-o singura aetivitate, ~i anume de a nu deveni
hrana altor animale. Animalele, fie mananea alte animale, fie sunt
maneate de alte animale. MEinaneape eele mai putin puterniee
~i sunt maneate de eele mai puterniee. Fug pentru ca nu vor sa
fie maneate. Intreaga lor existenta este petreeuta urnlarind sa nu
apara pericolul, iar tu, ell.om, ~ti perieoluI. Tn e~ti un foarte
puternic animal. Tn e~ti eel mai mare perico!. Tn ~ti animalul
care Ie va prinde ~iIe va forta sa Inereze, Ie va jupui pielea pentru
imbdeaminte sau Ie va manea earnea."
"Realizeaza atunci ee inseamna eu adevarat sa fii animal. Realizeaza ceca ee sunt eu adevarat ehiar ~i aeeste taramuri existentiale pe care Ie poti vedea. :'Iinu, " spuse aproape nervos, "nu iti
imagina, nu te lasa paealit in a erede ea daea 0 eo~tiinta se poate
trezi in aeeasta forma de viata, eon~tiinta ta nu ar putea vreodata
sa ajunga intr-o astfel de forma de viata. Nu fi a~a arogant, nu
fi ~a limitat in gandire. Folose~te-ti inteleetul, realizeaza cum
eo~tiinta ta merge mai dep~te, realizeaza ea trebuie sa merga

Galatoria mortii

59

undeva, realizeaza ea alte eo~tiinte sunt deja in astfel de forme

de viata, realizeaza ea ~i eon~tiinta ta ar putea, la fel de bine, sa
ajnnga intr-o astfel de forma de via\a. Co~tiinta nu are sfar~it,
nu poate fi oprita. Nu iti poti opri eon~tiinta ehiar daca ai vrea
aeest lueru, trebuie sa mearga mai departe. Exista Inmi pe care
nici nn ti Ie poti imagina, lumi unde este 0 suferinta de nedeseris
~i unde eo~tiinta ta poate ajunge."
La srar~itul aeestor euvinte, spuse eu emotie, a ramas aproape
fara sufiare, iar anii sai precum ~i frigul an parut ca incep sa-I
razbata pentru prima data. Se uita iar in jos, catre mine, obosit
~i trist.
"Nn trebuie sa ajungi in aceste lumi, nu vreau sa ajungi
in aceste lumi. Am spus mal devreme ca nimic, nimeni nu te
poate ajuta in momentul mortii tale. Dar nn este chiar a~a,
decarece este ceva ce te poate ajuta, un anumit tip de cuno~tere
- cuno~terea spiritualii, cuno~terea sacra, cuno~terea lucrurilor
spirituale.

Aceasta cuno8.'Jtere 0 po~i dobandi gi 0 vei dobandi.

Pentru moment totu~i, revizuie~tece te-am invatat, cele trei principii ale mortii: faptul ca venirea ei este sigura, faptul ca momentul
venirii este incert ~ifaptul ca niciun lucru lumescnu te poate ajuta
atunei. Mediteaza asupra fiecarui punet de care am vorbit, pentru a-Ii demonstra siguranta venirii mortii preeum ~itoate eelelalte
lucruri. Aeeasta este eeea ee numim meditatie asupra mor\il."
"Nu i\i spun asta en sa te ingrijorez, nu este dorinta mea sa
te speril. Acesta nu este ralul medita\iei asnpra mor\ii. Un om
care nu a invatat niciodati'i aceasta medita\ie, un om care nu a
lacut 0 astfel de meditatie, are motive, foarte mari motive, sa se
teama de moarte, iar in momentul mor\ii va fi cople~itde teroare.
Dar dad. inve\i aeeasta medita\ie ~i 0 stapan~ti, iar apoi inveti
preparativele ee trebuie urmate, poti sa mori cu ineredere, lara
nici~n fel de frica, pentru ea ti-ai planificat ciili'itoria;~tii drumul
de dinaintea ta ~i taramul catre care te conduce - un taram bun,
un loe bun."

60

Capitolul 5

"Omul cel puternic cu cutitul va veni inainte de sfflf~itullunii

pentru a-~iucide inamicul. inchide u~ile,pregat~te- te; invata ceea
ce trebuie invatat ~iincepe in aceasta seara."

Capitolu16

Libertatea
Noaptea rece petrecuta cu maestrul Vasu Bandhu m-a lilsat zdruncinat, simtindu-ma ~i mai departe de riispunsurile pe care Ie cautam. Daca tot ceea ce spusese era adevarat, ~icum in mintea mea
nu intrevedeam nici 0 posibilitate de a invalida ceea ce spusese,
eram pus in fata nu numai a unei vagi dorinte de a 0 gasi ~i ajuta
pe mama mea, dar ~i de a intelege ca ceea ce simtisem era foarte
important din punct de vedere spiritual, in legatura cu Domnita
Gradinii, iar situatia era mult mai urgenta.
Daca, in momentul mortii, nu dispare con~tiinta ~i, dupa cum
vedeam, nu exista absolut nicio dovada ca s-ar opri, ~i daca exista
aproape 0 infinitate de lumi ~iforme de viata in care con~tiinta mea
s-ar putea rataci dupa moarte, ~idaca multe dintre aceste forme de
viata, judecand dupa lacrimile din ochii maestrului Vasu Bandhu,
erau pura suferinta, atunci cautarea mea tacticoasa devenea mai
degraba 0 cursa impotriva timpului, impotriva propriei mele morti.
Astfel, urmatoarea mea calatorie in Gradina a avut loc indata
ce am reu~it sa-mi las treburile deoparte, ia inceputul primaverii
din anul urmator. Aceasta este perioada anului cand de~ertul este
intr~o stare de refacere, dar nu ca in tinuturile unde cresc arbori
semeti ~i paji~ti verzi, unde vantul primaverii incepe sa trezeasca
ramurile, care incep sa inmugureasca; in aceasta perioada, de~ertul
61

62

__

Capitolul 6

este in timpul zilei un placut amestec de d(Jdura ~i racoare, transformandu-se in timpul noptii intr-o vioaie, dar nu neaparat neplacuta, racoare, dantelata de caldura zilei ~ide vibratia subtilelor
culori pastelate, ce incep sa se afunde in zare, creasta dupa creasta.
Cand am intrat in Gradina, am avut instinctul sa nu rna ~ez
pe obi~nuita bandi, ci mai degraba sa rna a~ez pe pretiosul petic
de iarba, moale in acest sezon, avand proaspete ~isubtiri fire verzi.
M-am a~ezat, mi-am strans genunchii, odihnindu-mi barbia pe ei,
~i am privit apa cristalina cum se revmsa peste buza fi\ntanii.
Mi-am odihnit ochii, inchizandu-i intr-un tarziu, visfmd, mai degraba decat dorind, ca Ea sa vina in cele din urma.
N-am auzit niciun sunet, dar, in timp, am simtit ceva ciudat,
o caldura radianta langa mine, dupa care 0 mireasma deosebita pe
care n-o pot descrie, ceva ce aminte~te de gardenie, amestecata cu
un fel de aroma de miere, totul radiind 0 caldura nepamanteana
inca 0 data. Acesta era cel mai apropiat lucru de ea, pe care il
experimentasem ca adult in acest loc ~i,ruga.ndu-ma, !TIi-am rotit
capul catre stanga, I1isandu-miobrazul pe genunchi, deschizand
u~or ochii.
De~inu mai vazusem niciodata 0 astfel de fiinta, SaUcel putin
nu fusesem con~tient de acest lucru, am ~tiut dintr-o data ca era
yorba de Maitreya, Cel Iiuminat, despre care se spune ca este
urmatoarea fiinta iluminata ce va aparea pc aceasta planeta. Am
recunoscut forma sa din vechile picturi, care erau dureros de frumoase, dar care erau 0 replica modesta in comparatie cu prezenta
sa. Biinuiescca pictorii trebuie sa fi fost foarte frustrati pe parcursui ultimelor ~aisprezecesecole, incercand sa recreeze magnificasa
aparitie, de cand ultimul pamantean I-a intalnit fata in fata ~icele
Cinci Mari Carti au fost aduse pe acest taram.
S-a ~ezat, ca ~i mine, pe iarba, indoindu-~i genunchii in fata
sa, lasandu-se pe spate, fiecare centimetru al staturii sale proclamand 0 gratie ~i 0 relaxare absoluta. Parul sau era negru ~i
lung, curgand peste umeri, iar corpul era plin de tinerete, zvelt,

Libertatea

63

delicat dar atletic, radiind subtil 0 placuta lumina aurie. Purta un

halat albastru ce stralucea intrucatva, fiind tesut dintr-un material
precum matasea, iar trupul era acoperit intr-o sfi\nta inocenta de
diferite bijuterii: 'cerceilungi de aur cu piatra de turcoaz, un colier
cu diamante albe in jurul gatului, un rubin in dreptul pieptului,
fiind de asemenea decorat cu un tip de piatra hinara ~i cu fine
banderole din filigran de aur ~i safire, iar in jurul gleznelor avea
lant~oare de aur cu perle de diferite culori rozalii, abanos ~ffilde~.
Fata sa era bine cOIiturata; chipe~1\~i negre~it barbate"':'ca,
dar cu 0 magnetica insu~ire feminina dupa felul in care se ~case
~i~ezase, astfellncat paren sa fie 0 fiinta completa, intr-o stare de
existenta perfecta. S-a uitat la mimi, avand 0 expresie de sihcera
~i totala afectiune ~i compasiune, privindu-ma ca ~i cum ~ fi fost
deodata copilul, iubitul, sotia sau tTatele sau drag. Jar in acea
privire exista un fel de profunda ingrijorare, ca ~i cum tocmai ar
fi allat ca ~ fi foarte bolnav ~i ca mi-ar mai fi ramas 'doar foarte
putin timp de trait.
. "Imi ~ti drag ~i'~inla tine cu ildevarat" au fost primele sale
cuvinte, pe care Ie-a rostit natural ~ifoarte relaxat, ca ~icum'acest
lucru ar fi fostprimul pe care 0 pe~soana ar trebui sa-I sptin5.unui
necunoscut, cu 0 sinceritate totala.
.
. Am zfunbit ~i am sim~it imediat prezenta unui v~chi ~i drag
prieten ~i am ramas uitandu-ne unul in ochii celuilalt full. sa fie
nevoie de cuvinte.. In cele din urma, nu ~tiu exact dupa cat timp;
~i-a intors privirea catre minunata ~i rar intalnita apa din acel
de~ert, ce susura dinspre fi\ntana. Incepu sa vorbeasca din nou.
"I~icunosc mintea, ~tiu tot ce a fost vreodata in mintea ta ~i
tot ce va fi de-acum inainte in mintea ta. ~tiu mintea ta de acum:
i~i cunosc gandurile, dar mi-ar face placere", spuse intorcandu-~i
incet ochii catre mine, "dad.ne-am bucura impreuna de placerea
de a'avea 0 conversatie, ~a ca te rog, dragul meu, sa vorb~ti ~a
cum dor~ti, iar eu ma voi alatura tie ~i voi face la fel."
Nu am avut nicio senzatie de ezitare ~inici de distan~areintre

64 -

Capitolul 6

noi, ci un complet confort de a spune tot ce gandeam. Iar lucruI

acesta I-am racut, dat fUnd faptul dl eram speriat in legatura
cu mama mea, deoarece ~tiam ca ea inca exista ~i acum eram
con~tientde faptul ca soar putea afla in foarte mare perico!. M-am
simtit pierdut, aviind din ce in ce mai putina speranta de a obtine
ceea ce rna preocupa sa gasesc a1aturi de Ea in Gradina. M-a
ascultat cu desavar~ita atentie, avand din nou acea privire care,
in acel moment, mi s-a parut ca era a unui pur ~i inocent copil
iubitor, care se uitalung la cbipul mamei sale.
"Mai mult deeat arice, vreau ca tu sa gase~ti ceea ce cauti;
nimic nu mi-ar aduce mai multa fericire", spuse cu un rasunet de
adevar perfect. "A~adar, ultimul lucru pe care ~ dori sa-I fac
este de a-ti cauza mai multe dubii ~i griji, dar sunt obligat sa-ti
spun adevarul - nu pot face altfel - ~i iti spun: lumile de care
Vasu Bandhu vorbea, terorile din acele lumi, sunt probabil nimic
in comparatie cu suferintele din lumea ta; aura suferintei care te
inconjoara pe tine ~i pe cei care traiesc alaturi de tine in aceasta
lume este mai dificilde privit pentru cei ca mine decat suferintele
celorlalte lumi nevazute."
"Poate ~i datorita faptului ca voi, oamenii, sunteti ~a de
aproape de a scapa de arice forma de suferinta deoarece ati atins
inauntrul vostru tot ceea ce era necesar pentru a obtine libertatea
completa. Sau poate", spuse schitand 0 grimasa, ca ~i cum ar Ii
fost pe punctul de a izbucni in lacrimi, "poate dl ceea ce este ~a
de dificilde privit este cum oamenii sufera fara a realiza ca sufera
~isufera atat de tacut, in mod constant ~i lara speranta."
"Care sunt aceste suferinte, explica-mi aceste suferinte, ca
macar sa ~tiu adevarul", m-am trezit spuuand pe un ton de piedoarie, avand vocea unui om cerand sa i se spuna adevaruri grele,
pe care probabil ca Ie ~tia dintotdeauna, dar pe care nu se incumetase niciodata sa Ie infrunte.
~i-a intors fata auric catre mine precum ~iochii sai parinte~ti,
caprui' ~i patrunzatori ~i spuse. cu blandete: "In lumea in care

Libertatea

65

traie~ti acum, in acest mod de viata pe care e~ti fortat sa-I urmezi,
nimic nu este stabi!. Nu ai remarcat? Nu poti avea incredere in
nimic, nimic nu ramane la fe!. Fortele care anima aceasta lume,
care au creat aceasta lume ~i oamenii care dicteaza curgerea timpului ~i a evenimentelor din timpul vietii au 0 ailUmita calitate,
o anumita caracteristica fluctuanta, ,astfel.incat este imposibil ca
vreun lucru' din aceasta lume sa ramana la"fel pentru prea multa
vreme."

"~i asta rane~te cel mai tare" , spuse cu uri u~or susp'in, "ciind
voi, oamenii, gasiti pe cineva drag, pe care sa-I iubiti ~i care sa
va iubeasca intr-un fel sau altul, situatia se schimba, [ortele se
modifica, ~i - in ciuda voastra, nefiind de fapt vina voastra, dar
datorita fortelor aflate deja in des~urare - va schimbati amandoi,
iubirea se schirribain tovar~ie, tovar~ia se transforma treptat in
nepasare ~i ignoranta, ignoranta descinde in'situatii tensionate ~i
neplaceri, iar tensiunile ~i neplacerile se transforma in ura; astfel
se intamplii ~a de des in aceasta lume, datorita naturii acestei
lumi, ca, in final, voi, oamenii, sa ajungeti sa urati ce mai intill
ati iubit, iar cei care vii sunt cei mai apropiati devin cbiar aceia
pentru care nu mai simtiti nimic."
Adevarul acestor cuvinte, conflrmarea celor spuse de catre
intreaga mea viata, m-au indurerat intr-o mare masura: ~i am
inceput sa degaj acea durere in afara, inspre el, unde a fost int~mpinata - la jumatatea drumului - de lumina sa aurie; M-am
simtit ca in prezenta unui parinte care ar imbrati~a un copil ranit
~i i-ar a1inadurerea prin simpla sa prezenta. '
A racut 0 pauza ca ~i cum nu ar fi dorit sa continue, dar
am mi~cat tacut capul in semn de incuviintare, rugiindu-I rara
cuvinte sa continue, ca ~i cum amandoi am fi ~tiut ca trebuie sa
aflu aceste lucruri pentru a putea fi liber, pentru a putea sa-mi
doresc cu adevarat sa fiu liber.
M-a privit direct in fata, ca ~i cum m-ar fi imbrati~at cu ochii
sai iubitori. "~i mai este inca 0 alta suferinta pe care voi, oamenii,

66 ------

Capitolul 6

o aveti, care este cea mai cruda ~i de care iti spun doar pentru
ca tin la tine ~i te iubesc. In conditia voastra actuala, sunteti cu
totii complet ~i total incapabili de 0 reala emotie de satisfactie ~i
multumire. Dorintele voastre sunt rara sfiir~it~i, precum un mare
blestem, va silesc ~i-va biciuiesc ca pe un animal de povara, rara
mila pentru a acumuJa, pentru a incerca sa acumulati mai muJt
~imai mult, intotdeauna mai muJt dedit aveti deja. Va zbateti
rara speranta, precum n~te insecte, sa smulgeti 0 mica ~i nesemnificativa farii.made fericire, aparte de lume, aparte de celel!!,lte
insecte alaturi de care vietuiti, iar apoi - indata ce 0 obtineti nemuJtumirea voastra caracteristica va forteaza sa va ridicati ~isa
alergati din nou pentru 0 alta mica ~i nesemnificativa wama de
feriCire,pe care, daca printr-un noroc chior reu~iti sa.o atingeti,
nu va puteti satisface pe deplin ~i iar incepe\i sa alergati..." Facu
o pauza ca ~i cum insu~i actul de a-~i imagiaa cum functioneaza
mintile noastre era pentru el dureros.
"Imagine2.z9.-~i", spuse, privind prin mine de' data aceasta,

catre un punct in spatiuJ din spatele meu, "imagineaza-ti cum poti

sa te sim\i stand ~iobservand, cu 0 minte "cecunoa~tefiecarelucru,
un ~ir infinit de stele ~iplanete, iar pe 0 infinitate dintre planete, 0
infinitate de fiinte, care, pe masura ce fiecare planeta se rot~te, se
scoala de dimineata ~i alearga de-a lungul pu\inelor ~ipretioaselor
ore ale vietilor lor, motivate ~iinfrante fara mila de nemul\umirile
intalnite in apriga lor cautare ~iscormonire dupa placeri lipsite de
sens ~i care devin din ce in ce mai greu de obtinut ~i, pur ~i simplu, imposibil de mentinut odata obtinute, apoi urmarind aceste
sarmane fiinte animalice cazand, energia trupJlrilor ~i mintilor lor
"epuiziindu-se~i murind in urma eforturilor)or zadarnice - ~i totuJ
pentru canu gasesc mul\umire in ceea ce au deja ~i care, in cele
mai multe cazuri, reprezinta tot ceea ce au nevoie ca sa atinga,
~a cum ~i
eu am atins, fericirea adevar~ta." .""
Maitreya se opri de data aceasta pentru un timp indelungat, 0
pauza ce reprezenta in"sine 0 c!,uzime,cea mai putin intentionata

Libertatea

67

cruzime din partea unei fiinte, ce nu era inclinata catre nimic

altceva decat iubire pura ~i afectiune, dar nu am fost in stare
sa nu vad ca imi descria propria viata, precum ~i ,iata celor din
jurul meu.
in cele din urina, se lntinse pe iarM, mi~candu-se, rara sa
aiba intentia, intr-un mod graties ~i tacticos precum 0 pisidi~i
lua un pumn de nisip dintre radacinile ro~covului.Se intoarse pe .
burta ~i se uita in iarba ce era u~or luminata de lumina ce radia
dinspre fata sa. Ridica pumnul de nisip u~or intr-o atmosfera
de vis, apoi incepu sa dea drumuJ lin unui fir de nisip, graun\ii
acestuia, scanteind opemasura ce treceau prin lumina fe\ei sale!
incepand sa se adune intr-o mica gramajoara dedesubtul catorva
fire de iarba.
"Priv~te gramajoara", imi comanda incet. "Are inal\imea
varfului himalaian, este un munte care acopera jumatate de cer
~ilimiteaza imagina\ia. Fiecare graunte de nisip este un corp,
un trup sepa.rat, fie gras, fie slab, fie de culoel"e Intuneca.ta, fie

de culoare deschisa, fie cu doua picioare, fie cu patru picioare, fie

tanar, fie varstnic, fie acoperit cu blana, fiecu pidea moale a unui
minunat copil; mii ~i milioane de corpuri adunate aici, intre firele
de iarba. Aceste trupuri sunt ale tale, te-am urmarit, am ~teptat
~i a~l sperat, secol dupa secol, ca tu sa fii intr-o buna zi suficient
de pur ca sa rna vezi iar in ac~ti ani, in to\i ace~ti multi ani; ai
avut un trup dupa altul, nenumarate"corpuri; un vast' numar de
trupuri in care te-ai tarat, ai mers, ai zburat ~iai murit iar ~iiar, .
alergiind in van toatn via\a pentru nimic ~imurind pentru nimic."
Se apleca ~i, cu un suf1u,risipi gramajoara:
Am ramas tacuti pentru un moment, dar am simtit ca nu terminase inca de a-mi descrie portretul existentei mele. S-a mi~cat
la fel de tacticos, a~ezandu-sepe spate, arunciindu-~iprivirea cntre
cenil instelat, avand 0 evidenta stare de fericire ce imi amintea de
Ea.
"A~astele, ~a stele in inaltul cerului! ~tii, poate cn te-ar face

68

Capitolui 6

intr-un anumit fel fericit sa cuno~ti ca, in timp ce te urmaream

pe parcursul formarii ~idistrugerii unor intregi galaxii, tu ai atins
inal~imi incredibile. Te-am vazut ridicat de catre locuitorii unei
intregi planete la rangul de imparat absolut; te-am vazut ca fiind primul ~i singurul om care a escaladat cei mai inal~i mun~i
din lume; te-am vazut ca fiind, de departe, cea mai frumoasa ~i
delicata femeie, eel mai fabulos ~i mal bogat negustor, cel mai
admirat, mai faimos, mai talentat, mai inteligent ~i mai aclamat
dintre fiin~elede pe planeta ta."
"$i totu~i, de fiecare data, ~i ~tii acest lucru din via~a ta de
aeum, ai alunecat, lucrurile s-au schimbat, ai devenit eeva mal
pu~infrumos, ceva mai pu~inrapid sau eeva mai pu~in puternic, ~i
altcineva a fost acolo, timpul te-a tras lara mila in jos piina cand
ai ajuns mai jos dedit ai inceput, mai rau deciit la inceput, nu
doar nimie, ci un nimic uitat ~iignorat. Nu exista nicio pozi~iede
faima, fericire,bunastare materiala sau confort injurul prietenilor,
fawjliei sal]. lccuin~ei dre.gi care

sa nu

deVi~a in timp in ce3 mui

precara conditie, iar in final in nimic mai mult deci.\tpraf. Crede-rna, caci am vazut aceste lucruri ~i~tiica este la fel de adevarat
pe cat de mult ~in la tine."
"Toate acestea ar fi mai u~r de suportat" spuse Cllun ton de
finalitate, "daca am putea merge impreuna, daca ne-am intelege
suferinta unii altora ~ine-am sus~ineunul pe altul, uni~ica intreaga
sufiare vie, ~i ne-am infrunta durerile impreuna, ne-am iubi ~i
ne-am ajuta unul pe a!tul. Dar chiar ~i acest lucru nu este permis de for~elece ne determinii aceasta existen~a; aceste for~e ne
indeasa de-a lungul timpului, ne imping inainte intr-o viatii scurta
~i violenta ~i ne permit doar foarte scurte pauze, in care putem fi
aliituri de ceilal~i. Trecem priil viata, ne facem rela~ii de prietenie, amoroase sau de familie, gasim confort, companie ~i suport
in aceste rela~ii, iar apoi aceste forte ne despart inevitabil. Nil
este nimeni, aici, in lumea aceasta in care e~ti acum, cu care po~i
riimane; nu este nimeni.care sa poata merge alaturi de tine mal

Libertatea

69

mult decat 0 perioada limitata; apoi ~ti aruncat rara miHi, intr-un viitor de completa singuratate. E~ti mereu singur, te na~ti
singur, treci prin aceasta lume singur, apoi mori intotdeauna singur." Suspina, i~i inchise ochii ~i se ~eza pe spate peste iarba,
avand 0 total a pace interioara, comparat cu disperarea totalii a
vie~ii~i lumii mele.
Parea ca trecusera ore de cand ramasesem intin~i pe iarbii,
in timp ce incercam sa diger cuvintele sale pe atat de dificile, pe
cat erau cele mai triste cuvinte, descrise de cea mai fericita dintre
toate liin~ele. Atunci, 0 lumina incepu sa umple gentil spa~iul din
jur panii cand intreaga suprafa~a din preajma ro~covului a fost
imbaiata intr-un auriu diafan. Imi amintesc ca m-am gandit ca
venise rasaritul ~i cat de obosit trebuie sa Ii fost, de~i nu simteam
asta, dar am realizat ca Maitreya insu~i era acum luminos, avand
o aproape incalldescenta stralucire, ce era ca 0 noua lumina de
soare pentru plante ~icopaci. Ochiisai se deschiseriiu~or, tactieos,
niciodata mai mult decat pe jumatate, reamintindu-mi de Cea care
paruse intotdeauna a se afia intr-o misterioasastare de extaz, care
era peste puterea mea de in~elegere. A ziimbit larg ~i a ~optit:
"Intrebarea pe care voiai sa 0 pill, te rog!"
Am simtit 0 ciudata tresarire incercand sa vorbesc unei fiin~e
care ~tia tot ceea ce spusesem vreodata sau urma sa spun, dar
am fost intr-adevar cople~it de cele mai evidente intrebari: "Care
este, atunci, cauza tuturor acestor lucmri? Care sunt aceste forte
despre care am tot vorbit? De ce trebuie sa suferim in acest fel? Ce
ne face sa.suferim? Trebuie sa fie intotdeauna ~a?" am intrebat
rapid.
.
Se intinse ~i apoi se a~eza direct in fa~a mea, cu picioarele
incruci~ate; rna iua de mana ~i, in mod incon~tient, incepu sa
rna loveasdi u~or la palma. M-am simtit intru catva stiinjenit ~i
am tncercat sa-mi retrag bratul, dar mainile sale erau puternice.
M-am mirat un pic de propria mea ezitare, gandindu-ma ca nu
puteam sa am suficienta afectiune nici maear pentru a Ii iubit de

70

Capitolul 6

intruchiparea sentimentului de iubire. Ma lovi iar u~or la palma.

"Imagineaza-ti" , spuse, iar lumina sa paru ca se intensifica in
stralucire cu inca un nivel, umplandu-mi intreaga fata precum ~i
pieptul de un auriu cald, "imagineaza-ti cum trebuie sa fie daca,
de fiecare data cand cineva din jurul tau obtine ceva ce i~idore~te,
ai fi cople~it de completa bucurie. Imagineaza-ti ca te-ai simti la
fel de bucuros precum cei din jurul tau in momentul in care ace~tia
sunt laudati, li se acorda un premiu sau un obiect mult dorit, ori
cand gasesc un nou ~ibun tovar~ de viatii. ImagineaziHi ca te-ai
simti astfel chiar daca tu insuti ai fi sperat sa obW acel lucru sau
acea persoana pentru tine; imagineaza-ti di ai putea sa simti ~iso.
iei parte la fericirea celorlalti intr-un mod atat de complet incat nu
ai putea sa distingi acest lucru fata de propriile tale sentimente de
fericire. Cu a1tecuvinte, imagineaza-ti cum ar fi sa traie~ti, pentru
restul vietii tale, lara a avea nici cea mai mica emotie, unda. de
emotie de ..." faCU0 pauza, ca ~i cum ar fi cautat un cllvant pe
care nu ~i-Iputea aduce aminte deoarece nil il mai gandise ~i nu H
mal folosisede secole "... gelozie."
Spunand asta, i~i desprinse 0 mana de pe mana mea ~i, intinzand-o, ma atinse cu 1111111 dintre degete ~iincepu sa-mi traseze
incet 0 linie ditre centrul fruntii, incepand din partea de sus ~i
terminand chiar deasupra punctului dintre sprancene. In urma
acestei delicate atingeri, am simtit 0 emotie de extrema relaxare,
ca in urma u~urarii unei mari dureri, iar pielea fruntii mele se
relaxa intr-un fel cum nu mai fusesede ciind gelozia, a carei victima
fusesem inca din copilarie, facuse prima cuta in acel loc. Mi-am
putut intr-adevar imagina cum ar fi sa-mi petrec restul zilelor fara
pizma ~imi-am dat seama cat de mult timp mi-ar salva, cat de
mult din spatiullimitat al mintii mele ar fi eliberat pentru a putea
face loc altor ganduri, mal fericite. M-am simtit ca ~i cum cineva
m-ar fi eliberat dintr-o midi debara intr-o mare camera rezervata
doar celui mai gratios, lini~tit ~rvoios dans.
"Acum, presupune", spuse" intreaga sa fata fiilld decorata

Libertatea

71

de-acum de un ~imai prietenos zambet, "ca ai intelege total chiar

fortele fundamentale ale realitatii ins~i, ~i astfel ai intelege perfect cum sa determini aparitia lucrurilor pe care Ic dore~ti, orice
ai putea sa-ti dore~ti, astfe! incat nu ar mai fi nevoie sa te lupti
orbe~te, incercand sa obtii diferite lucruri, ci pur ~i simplu sa
a~tepti, cu incredere ~i seninatate, rezultatele sigure ale propriei
tale bunatati. Ce vreau sa spun, ~i-mi este oarecum dificil sa ma
exprim astfel incat sa ma intelegi, este asta: care ar fi senzatia de
a scapa complet de emotia care va creeaza atiitea neplaceri voua,
oamenilor, emotia care va face atat de nefericiti ~i de neimpliniti
- cum ar fi daca nu v-ati mai..." , faCUiar 0 pauza pentr.u a-~igasi
din nou cuvintele, "... dori tot felul de lucruri?"
Aceasta idee a fost infinit mai dificila pentru mine, dar am
simtit imediat, poate mai mult datorita atingerii miiiniisale dedit
a cuvintelor pe care Ie rostise, exact ceea ce voisesa spuna.. Nu se
referea la a nu .dori niciun fel de lucru - am simtit de exemplu di
i~i
dorea ca ell sa. inteleg eele discutatc -, ci mai degr3.ba se referea

la acel fel de dorinte care zi de zi, aproape in fiecare moment imi

supara inimu, imi ruineaza pacea, rna impiedica ell strfujnicie sa

ating chiar sentimentele de satisfactie ~i fericire pe care dorinta

in sine ar trebui sa Ie realizeze. Tocmai avusesem 0 mostra din
acea senzatie despre care vorbise ~i am ajuns din camera de dans
intr-un cer albastru deschis: mintea mea era la ferde libera ~i de
larga precum cerul insu~i ~i cand m-am gandit la viata dinalntea
mea, mi s-a parut ca fiind nimic altceva deciit lini~tita ~i sigura
fericire; de-abia simteam palma sa lipita de fruntea mea ca unei
mame presiind 0 carpa rece, umeda ~i Iini~titoare pe "brazul unui
copil cu febra.
'
.
.

"~i opusul..." spuse pe urma, iar vocea sa suna acum precum

toate pasarile Gradinii, pe masura ce Soarele se apropia odata cu
sfiir~itul noptii. "Imagineaza-ti acum di vezi ceva intampli'mdu-se
sau pe cineva venind de care nu iti face placere, imagineaza-ti un
astfel de eveniment, imagineaza-ti. 0 astfel de persoana. Ceva ce

72 -------------

Capitolul 6

nu merge conform planului. Cineva spuniindu-ti vorbe unite. Un

lucru de care ai nevoie ~i nu-I poti obtine. Acum, imagineaza-ti
ca raspunzi la toate aceste situatii cu lini~te gi stapanire de sine,
intelegand exact cauza de baza a acestor evenimente, gtiind ceea
ce Ie creeaza ~igtiind cum se vor sfiirgi,pur ~isimplu urmarindu-Ie
pentru moment, cu tristete poate, dar nu cu acea emotie pe care
o nume~ti... repulsie."
Din nou am fost fortat sa realizez vasta discrepanta dintre
modul in care aceasta fiinta aurie rna invata sa gandesc gi modill
in care gandeam. Am incercat sa-mi imaginez cum ag fi daca nu
ag mai avea sentimente de repulsie gi neplaeere de acel gen; am
inteles instinctiv sensul precis al cuvintelor sale, gtiam ca in felul
sau iluminat ii dispJacea faptul ca eu ~icei din jurul meu suferim,
dar ~tiam ca acea senzatie era mai mult 0 forma de compasiune,
intelegeam ca grija sa pentru noi nu era resimtita nepJacut in
inima sa, ci intr-un mod sanatos, era incapabil de a avea starea
de confuzie ~i suferinta pe care noi, oamenii, 0 simtim di.nd ne
displace 0 persoana iritanta sau vreo circumstanta nedorita din
viata noastra.

Libertatea

73

iubi, a crea ~ia darui altora. M-am regasit avand privirea fixata pe
ramurile rOgcovului,transportat, nemi~cat ~i nemaicon~tientizand
pana gi prezenta lui Maitreya insugi.
"Stai putin", rase ugor, incantat de uimirea mea, "este chiar
mai bine de atat!". Mi-am fixat ochii gi inima intr-a sa. "Imagineaza-ti impreuna cu mine" spuse zambind, "0 [ume in care egti
doar un copil inocent, vesel, rabdator ~i fericit. iti petreci viata
in mod deschis gi voios, bucuros sa inveti de la toti din jurul tau.
De fiecare data cand intalne~ti pe cineva, gase~ti in acea persoana
ceva ce poti invata, 0 lectie dulce gi pretioasa - gtii cum sa asculti
cu grija, ca gi cand ai asculta cantul singurei pasari din degert
~i care negregit iti ofera un diamant sau un rubin de intelegere,
care iti umple gi mai mult inima ta debordanta. Toata lumea este
precum invatatorul tau drag, fiecareiti da 0 bijuterie pentru viata
tao inca 0 data, abia daca rell~escsa descriu in cuvinte carora sa Ie
prinzi sensul, dar ca sa intelegi ceea ce vreau sa spun, imagineazati, gandegte-te la mintea ta complet curatata, pentru restul intregii
tale vieti, de emotia de... cum ii spune acum?" Se uita la mine
pozna.'j,ca gi cum ar fi trebuit sa ghicesc cuvantul opus descrierii
sale, dar ceea ce conturase imi era atat de nefamiliar incat m-am
pierdut, aga ca intr-un tarziu, a completat: "... mandrie."

imi era clar ca nu voia sa spuna "1magineaza-ti cum ar fi sa

nu mal simti niciun fel de durere" sau "1magineaza-ti cum ar fi
daca nu ti-ar mai pasa ca te-ar durea ceva", ci mai degraba "1magineaza-ti cum ar fi daca atunci cand ai avea 0 durere, ai vedea
perfect cauzele, din strafundul realitatii insegi,care au produs acel
lucru in viata ta gi ai avea 0 profunda gi solida pace mentala, pe
masura ce ai purcede plin de buna voie in sarcina de a sfiir~iacea
durere pentru totdeauna."

in mod cinstit, nu am putut spera ca ag putea invinge acest

costisitor ~i constant camarad, dar am prins ideea atitudinii deschise a copilului gi am simtit acest gand precum un dar pretios
pe care I-ag putea descoperi intr-o buna zi, in viitor, ascuns .pe
undeva de-a lungul drumului vietii mele. Maitreya era contagios.
Ei bine, rna simteam fericit.

intr-adevar, acel gand imi elibera mintea gi mai mult, ca ~i

cand, acum, aceasta ar putea sa zboare din albastrul cerului catre
stelele acestuia, imaginandu-mi 0 viata intreaga in fata mea avand
mintea complet libera de acele ganduri gi emotii, care-mi faeusera
viata 0 existenta atat de nefericita; iar acum cu atat de mult
spatiu, atat de mult timp liber. in insagi mintea mea, pentru a

"Acurn inchide ochii", a continuat gi am simtit.varfurile calde

ale degetelor sale pe fata ~i pe pleoape, "gi pretinde ca.ai ajuns la
o intelegere perfecta a chiar cheilor existentei: .nimic nu mai este
un mister pentru tine, cuno~ti cauzele reale din spatele fiedirui
eveniment, cunogti profundele ~i obscurele legaturi dintre toate
lucrurile care exista, cuno~ti ceea ce oamenii au vrut sa gtie de-a

74 ---

Capitolul 6

lungul existentei unor lumi Intregi, ~tii de ce se IntampHi fiecare

lucru, ~tii de ce este gandit fiecare gand, ~tii de ce este simtita
oriee durere - sau, mai degraba, Intelegi perfect prineipiile de baza,
care pun In mi~care diferitele lurni ~i planuri existentiale, nu este
nieiun eveniment pe care sa nu ti-I poti explica, nieio problema
lara solutie."
"Pe scurt, ~tii exact cum sa actionezi pentru a obtine ferieirea,
atat in viata de zi cu zi, cat ~i,In cele din urma, ferieirea suprema
pentru tine ~i toti cei din jurul tau. Mintea ta este complet eliberata de a mai avea emotia ... cum sa 0 numim? Este un mare ~ec,
al tuturor fiintelor vii din aceasta lume, In a Intelege viata Ins~i,
este starea mentaH(ce aducc unui om gandul de a se statisface pe
sine ~i nu pe ceilalti din jill"pentru a fi cu adevarat ferieit; este
acea totala lipsa de Intelegere a modului cum stau lucrurile, care-i
determina pe oameni sa distruga, metodie ~icomplet, pe parcursul
Illtregii lor vieti, Ins~i ferieirea pentru care ~i-au devotat Intreaga
viata.

Este, l!ltr-un cuvant", ~ispuse etunci aru..l1cand cuventu!

din gura ca ~i cand I-ar fi scuipat, "ignoranta, ignoranta modului

In care functioneaza realitatea."
Cum nn prea ~tiam cum functiona de fapt realitatea, a trebuit
sa admit ca ~tiinta Intelegerii acestei realitati trebuie sa fie destul
de Inapoiata In lumea mea - din moment ce noi toti care traim aiei,
In aceasta lume, am fost de acord ca am cautat secretul ferieirii
~i totu~i singurul lucru pe care actuala noastra cuno~tere ni I-a
adus a fost starea de razboi, ura ~isuferinta - atunci puteam doar
sa ghicesc ~i sa presupun ceea ce descrisese Maitreya. Dar, Inca
o data, cu atingerea varfurilor degetelor sale,. am simtit ca sunt
binecuvantat cu 0 clara Intelegere: anume ca era posibil sa existe
anumite Iegi ale realitatii pc care, dad( am reu~i sa Ie Intelegem
pe deplin, Ie-am putea utiliza pentru a scapa de orice suferinta.
Intr-un singur moment acest lucru m-a umplut de 0 stare de bine,
dar ~ide 0 mare admiratie: am fast cople~itde 0 sete de a cuno~te
rna! mult aceste legi daca ~ putea.

Libertatea -------

75

"Sa nu a! nieiun dubiu, dragule" (rna acomodasemde acum cu

aceste expresii; de fapt, simteam 0 crescuta atractie catre starea
mentala pe care Ie producea) "sa nu ai niCiundubiu", spuse, "caei
este posibil sa cuno~ti aceste Iucruri, exlsta fiinte care cunosc deja
aeeste Iucruri ~i care sunt dispuse Sa te ghideze catre aceasta
cunoa~tere, iar aceasta cuno~tere Iti poate aduce libertate ~ifericire absoluta; ~a ca imagineaza-te petrecandu-ti restul vietii eliberat de scepticism ~iindoiala cu privire Ia Calea spirituala, lucruri
care au trimis atat de multe fiinte inteligente dar zeflemitoarecatre
moarte, Intr-o absoluta lipsa de protectie ~i aparare."
Am simtit ca 0 astfel de Indoiala nu era 0 mare problema
pentru mine, In principal datorita Increderii pe care 0 aveam In
Ea, In acest loc sfiint precum ~i in atractia mea constanta de ma
relntoarce aiei pentru a-mi cauta viata, dar am'realizat ca ~i aeele
putine bune obiceiuri spirituale, pe .care orieare dintre noi Ie-am
putea atinge, se pot pierde u~or. Am hotarat sa apreciez ~i sa
apar siguranta mea In existenta unei Cai spirituale ~i a ghizilor
de-a lungul Caii; astfel m-am surprins giindindu-ma la Ea.
Maitreya a respectat aeeasta diversiune, a vazut concluzionarea ei In viitorul departat ~i a ramas tacut pentru ceva vreme.
Ne-am Imbaiat In caIdura ca de vara a trandafirilor, mandarinelor
~i prunelor,.ln mireasma pe care caldura ne~teptata 0 adunase
de la toata viata din Gradina ~i cred ca ar fi trebuit sa ~i atipesc
acolo, pe iarba, la sfiir~itul iernii, sub acea patura de 0 pura ~i
nelncatu~ata illbire ce emalla dinspre co~tiinta sa.
Atullci ~i-aapropiat gura de urechea mea ~ia spus: "Maine, te
vei Intoarce la lucru, la studiile ~ila scrierile tale. In timpul acestor
activitati, Iti vei aminti cuvintele pe carc Ie voi spune aeum. Te
vei opri In timpul agitatiei zilei, vei face 0 pauza ~iIti vei imagina
cum mintea ta va fi In cele din urma eliberata pentru totdeauna de
cele ~ai periculoase dintre toate giindurile negative: acele ganduri
de natura intelectuala care cauta 0 cale, dar Intr-un mod gr~it ~i
care te pot arunca Inapoi chiar In Intunecimea din care acum ai

76

Capitolul 6

scapat par~ial."
"Acestea sunt idei precum acelea care i~i spun ca vei inceta
sa exi~ti dupa moarte, ca ai venit pe lume rara nicio cauza din
trecut, dintr-o alta existenta, ca nu exista nicio conexiune intre
lucrurile bune sau rele pe care Ie facem ~i experien~elebune sau
rele ce ne survin ulterior, sau ca ac~ionii.ndin mod daunator catre
al~ii, ranindu-ne pe noi in~ine, sau ca urmand anumite convingeri lipsite de justificare ~i neexaminate, acestea ar putea sa ne
conduca vreodata la realizarea vreunuia dintre obiectivele noastre spirituale. in acel moment, imagineaza-~imintea ta ca fiind
pura, limpede, patrunzatoare ~i energica, cautand, identificand,
examinand, concluzionand,urmarind... ~irealizand."
"U n dulce ~ipotrivit desert" , am spus somnoros, "pentru acest
minunat ospa~pe care mi l-ai servit in noaptea asta. Pro.mit", am
~optit, "ca imi voi face mintea precum spui ~ica voi alunga pentru
totdeauna acele ganduri negative ~i emo~iicare imi fura clipele
vietii ~i fericirea; ca voi urmari numai ganduri bUlle, caci mi-ai
oferit dulcele gust al starii in care ~ putea fi ma acele ganduri:
liber, liber cu adevaratl"
Am sim~it mana sa mangaindu-ma vioi pe spate, in sus ~i in
jos, aproape din cap pana in picioare, intr-o inocenta izbucnire de
afec~iune. "Este bine, dragule, ai avut 0 revela~iein aceasta noapte
~i ai realizat ce inseamna libertatea adevarata, caci este, precum
spui, eliberarea de sub efectul acestor otravuri mentale, starea
de a fi liber pentru totdeauna, a giisi ~i a ramane in completa ~i
neintrerupta lini~te. Dar a recuno~te adevarata natura a acestor
otravuri, a realiza ca aceste ganduri - pe care paradoxal tindem
sa Ie nutrim ~isa Ie aparam launtric - sunt, de fapt, sursa intregii
noastre suferinte, nu este suficient."
"Maine vei descoperi, mai devreme decat ai putea sa crezi, ci'i
nu poti inlatura aceste emo~iinegative pur ~isimplu luand aceasta
decizie sau chiar depunand sincere eforturi. Te vei trezi degraba
dorind tot felulde lucruri intr-un mod ignorant, teyei trezi ca nu-~i

Libertatea

77

plac alte lucruri tot in mod ignorant, vei fi gelos, vei fi mandru ~i
vei pune la indoiala multe lucruri in ceea ce prive~te Calea - chiar
~i aceasta intalnire, cu mine precum ~i pe pre~ioasa ta Domni~a.
Ah, vei face progrese, ~ichiar aici, in aceasta noapte, ai progresat,
~i rna bucur caci te vad venind din ce in ce mai aproape."
"Dar, in final este doar un singur mod de a inlatura ace~ti
inamici mentali, aceste ganduri, pentru totdeauna din mintea ta."
~tiam ca aceasta fiin~ade lumina, Maitreya, urma sa-mi imparta~eascasecretul ob~ineriiLibertaW ~i, desigur, acesta fusese scopul
intregii mele existen~e,dar, ~a cum se intampla in astfel de momente, in cel mai critic moment din viata eram aproape adormit,
leganat de minunatul glob auriu ce cuprinsese atat Gradina precum ~i gandurile mele, ~a ea de-abia il auzeam spunand, parandumi-se ca-I aud spunand: "Tu trebuie, dar chiar te rog, dragule,
tu trebuie sa ajungi sa vezi, tu insu~i pentru tine, sfanta stare de
vacuitate."

Capitolul7

Actiunile gi consecintele
acestora
In urmatoarele luDi nu a fost timp sa ma intorc in GrBdina; intalnirea iluminanta cn 0 fiin~a iluminata, insil:ji Maitreya, ma
lasase cu ~a de multe lucruri la care sa ma gandesc incat nici
macaI' nu pllteam sa formnlez urmatoarele meleintrebi'lri. Intreaga
primavara a trecut in timp ce am examinat condi1ionareaexisten~ei
mele. Am petrecut mult timp in special contempland ~i confirmand faptul c8 natura propriei mele min~i ma facea incapabil
sa pot li cu adevarat satisfacut de orice lucru pe care il ob~ineam
- faptul ca deveneam neli~tit la scurt timp dupa ce ob~ineam
orice lucru ~ivoiam altceva, lie ca era vorba de Wl obiect sau persoana dintr-o rela~ie. Presupusesem dintotdeaunr. cn era ceva in
neregula cu mine, ca eram un tip de persoana rea, datorita faptului
ca simteam acest imbold de a merge mai departe, catre altceva, dar
acum eram intrigat de aluziile pe care Maitreya Ie mcuse, de mai
muite ori, cu privire la adevaratul motiv: un anume tip de for~e,un
fel d~ puteri a!late peste controlul meu; "a!late deja in desfil:jurare"
spusese, forte ce dau n~tere lumii in care traiesc, fiintei mele ~i
chiar gandurilor mele - ~i tuturor formelor de durere ~i suferinta,
79

80 ----------

Capitolul 7

inclusiv aceasta inabilitate de a fi multumit cu adevarat.

Cand I-amintrebat despre aceste forte, a vorbit doar de diferite
giinduri de natura "toxican, cum Ie numise, ~icare de fapt imi animau in mare masura viata: gelozia, dorinta de a acapara tot felul
de lucruri, repuisia fata de alte lucruri, mandria ~i alte ganduri
similare. Am incercat sa fac ni~te leglituri intre aceste ganduri ~i
suferinta din lumea mea, dar lipsea ceva. Ma gandisem la mama
mea dintotdeauna ca la buna femeie ce avusese, in cea mai mare,
parte 0 viata foarte einstita. Suferiseintens, cum prea bine ~tiam,
de cancerul care in cele din urma i-a mancat inima; dar dintre
toate persoanele pe care Ie cunoscusem vreodata, aveam sentimentui ca avusese probabil cele mai putine ganduri, din acestea,
toxice: a~ase rareori nervozitate sau gelozie~i avusese afectiune
pentru aproape orice persoana cu care intrase in contact, fiind la
randul sau apreciata de cei cunoscuti, ocupandu-~i 0 buna parte
din viata cu educatia copiilor ei in virtutile mintii ~i in buna
purtare. Puteam intelege cum gandurile negative - precum invidia - pot ruina pacea mentala, dar nu vedeam nieiun mod in
care ar putea sa cauzeze boaIa, razboi, saraeie ~i chiar moartea
ins~i.
Cele mai fierbinti zile ale d~ertului trecusera, de~i soarele
inca ardea pamantul ~i aerul, cand am vizitat urmiitoarea data
Gradina, inarmat cu noi intrebari. Cand am ajuns, nu aveam chef
de vizite dulei ale unor sfinti ingeri, ci mai degraba rna simteam
precum un boxer care intra in ring, pregatit pentru loviturile ~i
piedicile din timpul unei adeviirate confruntari mentale dintre doi
oameni. Nu am fost dezamagit, caei de cum m-am ~ezat pe banca,
pe poarta gradinii mar~iiluia Sfintia Sa Gendun Drupe, Intaiul
Dalai Lama.
Se nascuse Ia tara, intr-un aspru ~i rava~it tinut din Tibet,
fiu al unor piirinti nomazi, in urma cu einei sute de ani. Fiecare
mi~care a sa emana incredere de sine ~i fermitate. Primul lucru
care putea fi remarcat la el era pieptul puternic, bine ie~it in afara

Actiunile ~i consecintele acestora

81

marginii robei sale, apoi mainile puternice ~i musculoase, cu toate

ca se apropia de-acum de al ~aizecileaan de viatiL Ochii sm erau
larg deschi~i,aproape nefiresc, aviind 0 privire inteligenta, iar pe
frunte avea cute adiinei, urme ce reflectau ani de gandire profunda
~i care puteau fi confundate cu eicatricile unor rani de sabie. Intr-o singura ~care traversa gradina ~iimi fiicu semn cu miina sa
rna ~ez pe iarba din fata baneii, pe care se.~i ~eza ingiindurat,
lasiindu-~irobele largi sa se plieze singure.
"Care este lucrul ce anima lumea?" tipa catre mine dintr-o
data, lasandu-ma fiira glas.
Se apleca apoi catre mine respiriind greu, aproape direct in
fata mea, ~teptand raspunsul.
"Nu ~tiu, acesta este lucrul pe care am venit sa-I intreb, nu
sunt sigur, dar cred, probabil..."
"Cred! Probabil! Nu sunt sigur! Ei bine, iti spun eu, .sunt
gandurile negative, asta este! Gandurile negative ~i actiunile pe
care te forteaza sa Ie faei! Asta este!" ~i se ~eza pe spate, triumfiitor, ca ~i cum ar fi infriint un oponent merituos intr-o mare
confruntare filozofidi mal degraba, decat pe mine care eram pur
~i simplu stupefiat.
Voiamsa intreb care era mecanismul, dar rna temeam oarecum
sa-I intrerup, ~a ca mi-am pastrat calmul. Paru sa functioneze
caei deodata:izbucni din nou, dand din deget clitre mine: "Trebuie
sa ne dam seama de conexiuni: ce te determina sa actionezi ~i ce
anume faei, iar apoi cum se ajunge ca lumea sa fie atat de teribila
pe cat este!"
Am incuviintat ~i am ~teptat; se uita in jos ~i delibera.
"Unde crezi ca incepe totul?" izbucni iar, ia fel de ne~teptat.
"Scuze, dar ce incepe... cum incepe ce?" am intrebat timid.
Avea acest fel de a-ti scoate mintea de pe rag~, de a te intreba
ultiU-:ullucru la care te puteai gandi ~i de a te lasa fiira cuvinte,
tulburat, in timp ce statea ~iti se uita in fata, ~teptand raspunsul
care era, desigur, foarte evident pentru el.

82 ---

Capitolul 7

"Ce ne determina Sa facem lucrurile pe care Ie facem ~i sa

spunem ceea ce spunem?"

M-am gii.nditpentru un moment, lucru care din fericire mi-a

inspirat un raspuns destul de rapid: "Gii.ndim.Gandim sa facem
sau sa spunem ceva ~i apoi facem acel lucru. Cu gandirea incepe
totul!"
Gura Intaiului Dalai Lama;ramase larg deschisa, ca ~i cand ar
fi fost surprins ca puteam sa dau raspunsul coreet, iar apoi contUra'
un zambet generos, lucru care era 0 mare rasplata pentru acesta
~i celelalte intrebari, de care rna alerta 0 presim~ireca urmau sa
umple noaptea din fa~anoastra: "A~aeste... corect! Dreptate ai!"
spuse ramanand iar gii.nditor.
"Cat de multe?" intreba mai apoi, fixandu-ma cu privirea din
nou, ~teptii.nd, binein~eles,un raspuns imediat.
"Scuze;:dar cat de multe.... cat de multe ce?" aproape am
~optit,.temandu-rria de dezaprobarea sa.
"Ganduri, desigur!" Paru ~ocat de incapacitatea mea de.a urmari intreaga sa linie de gandire; cu.toate ca neglijasesa 0 exprime,
macar in parte, in cuvinte, la fel cum neglijase ~i~alul sau' de
calugar, care de-acum, datorita agita~ieiconstante a bra~elorsale,
a mi~carilorincolo.~i incoace, era desffujuratde-a lungul bancii ~i
a caramizilor de dedesubtul.acesteia.. "Cat'de multe ganduri po~i
avea in timpul care imi este necesar sa pocnesc din degete?"~i i~i
arunca mana catre fa~a mea, pocnind din degete precum facusera
marii polemizatori de mii de ani, pentru a-~iintarata oponen~ii.
M-am gandit ~iam avut inspira~iade a incerca sa-mi cronometrez gandul. Am calculat in jur de un gand la fiecare cinci pocnituri din degete. "Cam cinci pocnituri", am raspuns cu incredere;
"dureaza cam cinci pocnituri din degete pentru a avea un singur
gand."
S-a sprijinit de spatarul bancii ~i~i-aincruci~at bra~eleputernice deasupra pieptului sau umflat, care de-acum aproape ca ie~ise
in intregime din partea superioarli a robei sale. Fa~a sa rna privi

Actiunile fji consecintiJIe acestora

83

jalnic, ca ~i cum ar fi' avut 0 mare durere, avii.ndmarginile gurii

sale trase in jos, sever. "Gii.nde~te!Nu rna refer la gii.nduriintregi,
gii.nduricare incep ~i se termina precum 0 propozi~ie,ganduri de
genul deciziilor sau intrebarilor. Ma refer la laramele de gand,
la impulsurile care te pot determina sa faci ceva, sa spui ceva,
intr-un moment de furie sau pasiune! Acestea sunt gandurile care
pornesc totul! Acestea sunt primele mi~cariale marilor for~ecare
creeaza infinitele taramuri din universul nostru! Spune-mi acum,
~i gande~te-te de data asta! Cat de multe gi'mduriin timpul cat
imi ia sa..." ~idin nou i~i impinse pumnul dedesubtu! nasului meu
~i pocni din degete puternic. Din nou am fost tulburat, dar de
data asta oricum nu-mi ~teptase raspunsul. "f,laizeci~i cinci!"
tuna, ca ~i cand ar fi proclamat un adevar care ar fi putut salva
lumea, ~iprobabil ca asta ~ilacea. "Mintea ta completeaza ~aizeci
~icinci de fragmente de gand discrete in timpu! cat imi ia sa..." ~i
rididt bra\ul, ~iam inchis ochii, ~teptand ca sa-I mi~tein jos ~isa
pocneasca spre mine din nou, dar a fost doar 0 intimidanta pauza.
Mi-am deschis ochii ~i I-am vazut cu bra~ul inca ridicat, avand
degetele impreunate, gata sa pocneasca, dar lara sa fi pocnit deloc, caci mintea sa mersese mai departe ~ipierduse din vedere, ~a
cum se intampla adesea, sa dea ragaz corpului sa ~ina pasu!.
"I~i dai seama", spuse ~intuindu-ma cu privirea din nou, in
mod inten~ionat, "ca orice wama de gand lasa 0 amprenta discreta, clara ~i de durata, in con~tiin~ata?"
Acest lucru imi parea rezonabil, ciki ~tiamca anumite ganduri,
precum 0 intensa senza~ie de nervozitate, ramaneau uneori in
mintea mea cateva zile la rand.
"Nu acel tip de amprenta!" urla catre mine, atat de experimentat fiind in arta confruntarii filozoficeincat putea anticipa
urmatorul pas pe care mintea mea I-ar putea face. "Ma refer la
ampr~ntele mentale, ce determina mediul inconjuratorl"
Timiditatea mea m-a avertizat in mod natural de a-I intreba
ce era 0 amprenta care determina mediul inconjurator.

84

Capitolul 7

"0 amprenta ce determina mediul inconjurator" , a spus cu 0

urma de condescendenta, ca Ijicum ar fi discutat cu un copil mic,
ceea ce presupun ca din punct de vedere spirituallji eram pentru
el, "este 0 amprenta mentala care iti creeaza lumea, care te face sa
percepi toate locurile, persoanele, detaliile fiecarui loc Iji fiecarei
persoane, care survin vreodata in experienta til.din aceasta viat a!"
Ochii sai, bine antrenati in arta polemicii, urmarindu-i pe ai
mei, au putut remarca uljOaramiljcare spre exterior in timp ce
incercam sa inteleg cuvintele sale, observand de cat de mult ajutor
aveam nevoie. "Imagineaza-ti acum", incepu folosind un exemplu,
"ca bibliotecaruI de Ill.bibiloteca unde lucreziin timpul zilei tocmai
a tipat Ill.tine, pentru 0 greljeala pe care ai tacut-o, chiar in fata
proprietarului bibliotecii Iji a tuturor angajatilor. Simti cum te
loveljte 0 ascutita senzatie de furie Iji atunci raspunzi cu cuvinte
caustice Ill.randul tau."
"Gandegte'ca acel taios moment de furie a produs 0 amprenta,
a sadit un sambure chiar in COllljtiinta.~i ce cunoaljtem cu privire
Ill.samburi, sau seminte?" tipa cu aplomb catre mine, delji acum
realizam ca asta era maniera sa de a explica Ijirna relaxasem intru
catva.
.
"Ei bine", am spus, sperand ca raspunsul sa fie cel pe care-I voia, degi parea prell.simplu ca sa fie doar asta, "semin~ele
incoltesc, apoi rodesc plante."
Din nou mi-a oferit rasplata deplina, acel zambet al descoperirii, transmis catee mine cu toata puterea mentala, care fortase
corpul sau in acele pachete de mUljchi. "Corect! ai spus absolut
corectL.. Bine gandit!" Ijiramase iar pe giinduri.
"Totulji... cum actioneaza semin~ele?" spuse, cautandU-mi
raspunsul, ca Ijicand mi-ar fi intins 0 cursa.
"Presupun ca primullucru pe care-l putem spune" , am raspuns
fara Sa rna gandesc prell. mult, "este ca semintele bune produc
plante bune, iar semintele rele produc plante rele; altfel spus,
semintele unui fruct de tip dulce nu vor produce niciodata ceva in

Ac~iuni1e Iji consecin~ele acestora

85

genul ardeiului iute, iar semin~ele ardeiului nu pot produce niciodata un arbore cu fructe dulci."
Mandibula gurii sale cazu din nou, ca de uimire, iar ochii ii
sclipira. "Din nou corect! intru totul complet, corect din nou!"'"
Ijim-am simtit atat de bine.
"Prin urmare, daca 0 amprenta - sau samanta - mentala este
plantata in conljtiinta de un gand neplacut, de un gand rau, putem
spune cu siguranta ca niciun rezuItat bun nu poate izvori din
aceasta, ca aceasta amprenta, ce determina mediuI inconjurator,
nu poate crea vreodata 0 parte din lumea noastra care' sa fie
placuta. Corect?"
Acest lucru parea complet logic Ijiam incuviintat din cap.
"~i reciproc: putem spune ca daca 0 persoana are un gand
bun, un gand de genul compasiunii, acesta nu va putea conduce
catre formarea unei amprente mentale negative, ci doar a uneia
pozitive, 0 amprenta care determina 0 anumita parte placuta a
lumii noastre?"

Am incuviintat din nou, deoarece Iji acest lucru era Ill.fel de

logic.
"Bun!" exclarna, ca Ijicum tocmai aIj fi reuljit sa realizez ceva
mare~ Iji dificil. "Acum... ce altceva putem spune despre modul
cum ac~ioneaza semintele?"
Am incercat sa rna gandesc Ill.seminte Iji mi-am amintit de
cabana din munti, din nordul deljertului, unde fusesem uneori in
copilarie. Odata, 0 furtuna a frant un pin mare peste acoperiljul
cabanei, iar tata] meu m-a trimis, cu un topor in mana, sa rna urc
pe acoperilj Ijisa tai crengile copacului, inainte ca grinzile cabanei
sa cedeze sub greutatea lor. Mi-am amintit cum imi tremurau
picioarele, cum nu m-am sim~it deloc confortabil cu inaltimile.
!vIi-amamintit cum am privit catre cizma mea Ijivazand 0 tarama
dintr-un con, am ramas blocat in ploaie gandindu-ma ca daca
aIj fi fost in acel loc, in momentul in care a incoltit Iji a ieljit Ill.
suprafata pinul, Ijil-aIj fi smula din pamant Ijil-aIj fi aruncat dea-

86

Capitolul 7

supra stancilor, atunci nu ag mai fi fast atunci, acolo, in.fata.acelui

copac, a carui greutate era probabil de milioane de on mal mare
decat cea a semintei din care se dezvoltase.
Dalai Lama ridica bratul sus, in aer, ca ~icum ar fi c~tigat la
o cursa de atletism in fata unei multimi de concurenti de valoare
~ituna cu un sunet de victorie: "Corect din nou! Perfect! Grozav!
Tot aga este ~i cu impregnarile mentale, cu amprentele p~ c~r:
gandurile noastre Ie lasa asupra mintilor noastre: cea m~1mica
amprenta, cu timpul ~i daca este hranita, se transforma I.ntr-un
rezultat masiv ~i este raspunzatoare de crearea unor evemmente
semnificative din lumea ~i din viata noastra."
"Impregnarile, semintele plantate in con~tiin~iifunctioneaza
precum semintele reale! Cum am putea sa n~ agt:pt.a~1I~ cev~
diferit? Gflllde~te-tela un copil care cit~te 0 slmpla ~l msplranta
carte ce ajunge sa-i contureze intreaga sa viata. Gfmde~te-tela 0
man~ de oameni, stand in jurul unei mese ~iformuland ideile care
vor forma 0 mare natiune de-a lungul urmMoarele secole. Aceasta
este puterea impregnarilor mentale!"
S-a agezat ~i m-a fixat din nou cu privirea. A.mpre~upus c~
agtepta din nou raspunsulla 0 intrebare, pe care mtase sa ~ pun~
cu voce tare, aga ca m-am aventurat sa ghicesc, deoarece parea ca
se bucura de fiecare data cfuld raspundeam ceva, in timp ce era
iritat de orice urma de taeere.
"Mai este inca ceva", am spus, gandindu-ma din nou la maretul.
pin, "in legatura cu semintele. Daca nu sunt niciodata plantate,
atunci pur ~isimplu ntt rodesc niciodata."
intiiiul D~lai Lama incepu sa se zgaltaie in sus ~i in jos pe
bandi, pocnindu-~ipalmele de stinghiile ce formau p.art~ad: sus a
acesteia. Apoi a aplaudat de placere, precum un copil mlc. Exact
aga! Dad'l nu ai un gand rau, nu creezi 0 amprenta pentru 0 lume
rea. Dar ratand un gand bun, ratam 0 amprenta pentru 0 lume
buna. Am dreptate?" intreba retoric ~i rna fixa iar cu privirea dar eram pregatit de aceasta data.

Actiunile ~i consecintele acastora

87

"Ma pot gandi la inca un lucru", am spus, incurajat ~i realizand ca de acum eram ~ieu ridicat de pe iarba, balansfuldu-mi
genunchii ~igesticuland. "Odata ce 0 samanta este plantata, dad.
este sanatoasa, este corect plantata ~i are parte de tot necesarul
de apa, lumina solara, substante nutritive, atunci nicio forta din
univers nu a poate opri sa se dezvolte intr-un copac."
$uiera de placere: "Pe-aici ti-e drumul! Ded avem patru
principii ale tuturor semintelor, fie cele plantate in pamant, fie
cele siidite in con~tiintii: semintele bune produc rezultate bune,
cele rele rezultate rele; semintele se dezvoltii intotdeauna in ceva
enorm de mare fatii de ele insele; semintele care nu sunt plantate,
nu se dezvoltii; iar semintele plantate ~i alimentate corespunzator
nu pot decat sa se dezvolte!"
Atunci se uita intr-o parte, catre arbu~tii de trandafir dinspre zidul de nord al Gradinii. lvIi-amaruncat ~i eu privirea in
acea directie, gandindu-mii instinctiv ca poate venise Altcineva.
Dar acesta nu era dedit modul sau de reftec~ia9i diniase ~a, suspendat pe jumiltate, intors, pentru ciiteva minute. in timpul acestei lini~ti, a serie de gfulduri se repetara in mintea mea. Puteam
vedea cum aceste actiuni - giinduri, cuvinte, intiimpIari - puteau
sii lase anumite amprente in con~tiinta mea, dar nu puteam vedea
cum acestc amprente puteau avea vreo infiuenta in insagi crear'ea
lumii inconjuriitoare ~i a oamenilor din jurul meu. Am simtit
totu~i ca el anticipase deja aceste ganduri ~i a~tepta cu rabdare
sii-~iexpuna prezentarea.
"A~a este un pic dificil", incepu, "vei invata mai multc mai
tarziu ~i esta va face lucrurile mai clare. Imagineaza-ti pentru
moment cil mintea ta, cOll~tiintata, este precum un panou transparent de sticla. Cand te vezi avand un gand, spunand sau Iacand
ceva,.a minusculii pata este pusii pe sticlii precum un mic punct
colorat. Imagineazii-ti totu~i ca aceastii patii este la marginea
mintii tale ~i nu e~ti con~tient ca este prezenta. Odatii cu trecerea
timpului, pata, impregnarea din con~tiinta ta, incepe sa rodeasca;

88

Capitolul 7

mal precis, incepe sa-~i faeii simtita prezenta in con~tiinta tao Pe

masura. ce incepe sa. incolteasdi, se dezvolta ca toate semin~ele,
~i cuni.nd acopera intreaga suprafata transparenta a con~tiin~ei
cu anumite tipare de culoare ~i forma. Aceste tipare sugereaza.
diferite obiecte con~tiintei: 0 lunga forma.apropiindu-se dinspre
u~a.,0 gura ovala deschizandu-se, cuvinte aspre emise dinspre deschizatura, ~i astfel mintea unui om este indusa. in a percepe un
superior, de la biblioteca unde lucreaza, livrand 0 mustrare pentru 0 anumita gre~eala."
M-am giindit pentru ceva vreme ~i apoi am intrebat: "Pot
vedea cum 0 imagine singulara ar putea sa se formeze in acest fel,
sa spunem perceptia unui fruct sau a unei flori. Dar dupa modul
in care-mi descrii chestiunea, multe mii dc amprente, impregnari,
trebuie sa se matureze chiar ~i in cadrul unui singur minut, data
fi~ vasta varietate a lumii pc care 0 vedem in fata noastra intr-o
singura privire, a curgerii continue a timpului pe care 0 percepem."
De aceasta data nu a fost. niciun raspuns; pur iii simplu s-a

uitat in ochii mei ~i a a~teptat sa imi dau seama singur. Dupa

cum era de ~teptat, am reflectat asupra celor ~aizeci~i cinci de
amprente mentale discrete, impregnate in con~tiinta de impulsurile
trecatoare pe care Ie sim~impe durata unui pocnit din degete ~i
am multiplicat fiecarc dintre aceste amprente de milioane de ori,
in acel~i fel in care samanta pinului i~i m!lltiplicasegreutatea de
milioane de ori, pe masura ce s-a dezvoltat intr-un imens copac.
Era intru totul posibil ca aceste amprente sa poata crea multe milioane de fragmente de informatie, care erau necesare pentru a-mi
crea ~ia-mi men~ineimpresiile pe care Ie aycam asupra lumii mele
ehiar ~ipentru un minut. Dar cum ramanea cu con~inutul acestor
impresii? Ce anume era responsabil de experien~elebune din via~a
mea ~i ce anume pentru cele rele?
Buzele mi se desprinsera pentru a vorbi, dar in acel~i moment
~i-a ridicat mana catre barbie, cu palma deschisa. Am in~elesdi
~i asta era de ~teptat sa descopar singur. Desigur! Ma inva~ase

Actiunile ~i consecin~eleacestora

89

deja sau, ar trebui sa spun, rna condusese deja catre propria mea
realizare. Daca amprentele erau bune, atunci experientele erau
bune, daca amprentele erau-rele, atunci experien~eleerau rele.
Siimburii de prune cresc ~ise transforma in prune dulci, samburii de lamaie cresc ~i se transforma in lamiii acre. Durerea din
via~a mea provine din ceva-ce am gandit, am spus sau am Iacut ~i
a fost dureros pentru 0 aW(fiin~a. In acel moment, intregi domenii
de in~elegere incepura sa se deschida in fata oehilor mintii mele;
zeci de intrebari, intrebari de-o via~a, ~i-au gasit raspuns dintr-o
data. Apoi, mi-a venit 0 indoiala.
"Dar ce a fost cu mama mea?" am intrebat, "0 persoana care
aproape ca nu a avut nici ganduri rele, nici cuvinte jignitoare, nici
fapte rele, 0 persoana care in mod cert nu ar fi putut sa sadeasca
amprente mentale atilt de puternice ~i atiit de teribile mciit sa
men~ina pentru ani de zHeperceptia cancerului chinuindu-i trupul
~i sfii.5iindu-iinima in final?"
"Dar a

Z!S

cineva" I spl!Se

ell

ferm.itate, dar

ell

blandete 'lea a

fost ea cea care a plantat semintele?"

"Vrei sa spui ca 0 alta persoana poate planta amprente in
mintea mea ~i di sunt for~at sa am experienta rezultatelor actiunilor altei persoane? Este Hogic,este nedrept!" am obiectat.
"Nu asta am vrut sa spun", spuse din nou cu 0 blilndete ferma,
ca ~i cum rna calauzea de-a lungul unei stanci abrupte, "pentru
ca este in totalitate imposibil sa putem planta aceste amprente in
mintea altcuiva dedit a noastra."
Dintr-o data imi pica lisa - era 0 mare durere sa 0 ~tiu, dar
~i 0 u~urare, pentru ea in acest moment am realizat un alt mare
adevar. "Cilt de mult?" am spus simplu, ~tiincl di va intclege
intrebarea.
"In anumite cazuri, aceste amprcnte, ce determina mediul
inconjurator, pot sa se matureze in con~tiin~a ~i sa ne faca sa
percepem anumite detalii ale lumii noastre ~i a oamenilor pe care
ii intiilnim, ehiar ~i inainte ca corpul fizic sa moara; altfel spus,

90

Capitolul 7

inainte ca mintea sau con~tiin~asa mearga mal departe catre un

alt taram existen~ial. Dar de multe ori, nu este insa cazul, ~iastfel
purtam in noi, in min~ilesau con~tiin~elenoastre, pana la moarte
~imal departe, un numar aproape infinit de amprente mentale presate in aceste cOllljtiin~ede gandurile, cuvintele ~i faptele acestei
~i anterioarelor noastre existen~e. Lumea ta, percep~ia ta asupra
lumii ~i toate experien~ele vieW tale, atat exterioare, cat ~i interioare, au fost in cea mai mare parte puse in mi~care intr-un
trecut de care nu i~i mai aminte~ti in mod con~tient. ~i asta".,
spuse uitandu-se fix in fa~a mea, ochii sai inteligen~ifiind larg deschi~i~i stralucind in lacrimi, "este motivul pentru care oamenii
buni sufera."

Am incuviin~at din cap ~i am avut un puternic sentiment de

eliberare, gasind acest clar ~i simplu raspuns pentru 0 intrebare
care trebuie ca a fost pusa la un moment dat de orice minte de
om care a locuit vreodata chiar pe planeta pe care stateam in acel
moment. Apoi 0 alta intrebare imi veni in minte. "Ce anume face
ca anumite amprente mentale sa fie mai puternice in con~tiin~a
~i rezultatul lor mal violent decat al altor amprente mai pu~in
puternice. De ce 0 amprenta cauzeaza ani de suferinla de cancer,
iar 0 alta doar 0 mica taietura la deget?"
Starea sa mohorata se schimba intr-o masura ~ipolemizatorul
incepu sa se ridice din nou. "Orice via~a este sacra, fiecare via~a
. este la fel de importanta; ar fi mai rau sa omori un doctor, care este
capabil sa salveze multe vieli, sau sa omori un caine vagabond, de
exemplu?"

"Ar face rau mai multor oameni daca cineva ar omori doctorul", am raspuns.

"Astfel, amprenta ar fi mult mai puternica", replica Dalai

Lama. "Asta se aplica ~i pentru eei care ~i-au fast de mare ajutor: parin~iitai, de exemplu, ~iin special inva~atorului Inimii tale.
Orice lucru de ajutor sau daunator, Iacut unor astfel de persoane,
creeaza 0 amprenta extrem de profunda."

Actiunile ~iconsecintele acestora

91

"Asta este, in mod sigur, adevarat in ceea ce-i prive~te pe

parinW mei", am incuviin~at, "care mi-au fost de un nemasurat
ajutor pe parcursul vie~iilor. Dar cunosc prieteni ai caror parin~i
nu s-au prea ingrijit de ei, ~a ca presupun ca, in cazul lor, amprenta ar trebui sa fie mult mai slaba."
De aceasta data am primit nu doar 0 simpla privire incruntata,
de dezaprobare, ci 0 expresie a intregii sale fe~eputernic aprinsa
de furie. "Doar cu 0 minte ~i cu un organism precum cel pe care
il ai acum", ~opti, parand sa faell un mare efort sa se controleze,
"este posibil sa gande~ti clar, sa ra~ionezi~i sa inve~iCalea spirituala ~i astfel sa scapi de suferin~a ce a infestat 0 infinitate de
fiin~evii, de un imens amar de timp, fara de inceput. Doar prin
participarea la crearea unui asemenea trup cu 0 asHel de minte,
parin~ii tai sunt printre cele mai sfinte fiin~edin universul tau,
indiferent de purtarea lor de mai tarzin fa~a de tine. Odata implantate, amprentele mentale sunt foarte dificil de schimbat, a~a
ca. te smtuiesc, daca-~ivrei binele, sa. studiezi aceste lucruri en
mai mare. grija ~i sa nu mai faci alte neghiobii, precum cele pe
care tocmai le-ai comis."

Se calma un pic, apoi continuK: "AlIi factori fac puternice

aceste amprente. Unul este, evident, motivalia. Dupa cum ai
aflat, in lumea ta exista 0 uzuala falsa impresie ca atunci dind
corpul nu mai funclioneaza, con~tiinla inceteaza, de asemenea.
Oamenii sunt neaviza~ide faptnl eli mintea sau con~tiinta trebnie
sa continue ~i ca, eel mai adesea, continua catre un loc teribil de
nefericit ~idureros. Au existat cazuri in care oamenii ~i-auomorat
parinW deoarece erau batrani ~i sufereau intens ~i probabil chiar
au cerut sa Ii se ia via~a. Cand copiii fac 0 asemenea crima, una
dintre cele mai grave crime pe care un individ 0 poate comite,
amprenta este chiar ~i ~a ceva mai slaba decat ar fi fost altfel,
deoarece motiva~iaavuta, de~ieronata, este de a-i salva pe pilrin~i
de la suferin~a. Asta se aplica ~i in situa~iile in care facem ceva
ca urmare a unui accident sau din impulsivitate, fara niciun fel de

92

Capitolul 7

premeditare."
"Dupa cum vezi, plantarea acestor amprente mentale in conIjtiinta este in mare parte dictata de modul in care oamenii percep faptele, cuvintele sau gi'mdurilepe care Ie fac, Ie spun sau
Ie gandesc chiar in timpul procesului de desfi'iljurareal aeelei activitati. Astfel, un alt factor este identilicarea: realizam identitatea persoanei pe care 0 ajutam sau pe care 0 ranim? De exemplu, exista tinuturi unde oamenii nu realizeaza ca mintea sau
conljtiinta intra in organism in momentul conceptiei, dupa uniunea
dintre ovulul mamei Ijispermatozoidul tatalui. Din nou, aceasta
este datorata unei conft.zii a creljterii pielii, oaselor Iji a vaselor
de sange cu dezvoltarea mintii, care este complet diferita de arice
lucru fizic, liind invizibila, lucida, conljtienta, imateriala, inefabila,
nemasurabila. Aljadar, nu considera fiind 0 crima omorarea umn
fetus deoarece nu considera ca este 0 liin~a vie. Inca 0 data, amprenta, deljiteribila Ijiavand un efect profund, ce in mod inevitabil
se va manifesta, este totulji mai putin puternica, deoarece aceljti
oameni nu au identilicat 0 fiinta vie ca atare. Acum spune-mi tu,
ce altceva legat de intentia sau motivatia noastra ar putea face 0
anumita actiune, un cuvant spus sau un gand mai serioase decat
altele, conducand prin asta la 0 amprenta mult mai adandi?"
Ora era tarzie Iji parea ca Intfliul Dalai Lama era de acum
ceva mai intelegator, alja ca am simtit 0 mai mica presiune de a
raspunde imediat. Dupa ceva vreme, am spus: "Presupun ca dad(
o aetiune este comisa sub emotii foarte intense - cu dorin~a sau
ura arzatoare, ori cu debordanta compasiune Iji iubire -, at unci
asta ar face amprenta mai puternica."
"Drept.ate ail" spuse cu un diget. Am simtit 0 tresarire de
amaraciune odata cu trezirea leului, dici parea ca urma sa incerc
sa giindesc ceva mai repede din nou. "Atunci, cum ramane daca
faci sau nu ceva?"

Am fost un pic confuz. "Ce vrei sa spui? Am crezut ca vorbim

despre lucruri pe care oamenii Ie-au spus, facut sau gandit!"

Actiunile Iji consecintele acestora

93

"Ce vreau sa spun este cum ramane daca planuieljti 0 crima,

dar nu ajungi niciodata in situatia in care sa 0 comiti?" spuse cu
mai mult dedit 0 urma de impacientare.
"Ei bine, atunci, presupun, ca nu mai este nicio amprenta",
am replicat cu neglijenta; dar, pe masura ce haul se deschidea
in fata mea, m-am repliat. "Vreau sa spun ca este doar amprenta intentiei Iji a planuirii crimei, dar nu cea a crimei in sine,
a injunghierii celeilalte persoane sau ceva similar." Spre uljurarea
mea, imi tolera scaparea Ijicontinua.
"Coreet! ~i acum, presupunand ca chiar loveljti cu cutitul,
este amprenta aetiunii de a ucide plantata in mintea ta?"
"Ei bine, nu neaparat!" am spus. "Daca presupunem ca persoana nu moare? Daca ramane doar cu 0 rana Ijise vindeca?"
"Corect din nou!" tuna Dalai Lama. "Astfel poti observa ca
pentru 0 amprenta perfecta, pentru ca 0 impregnare mentaJa, fie
sublima, fie horifica, sa fie plantata perfect Iji adanc, Iji astfel sa
se dezvolte intr-un eveniment major tiin vjjtorul nostru, atunci
fapta, yorba sau gandul care 0 planteaza trebuie sa fie directionata
catre un obiect semnilicativ; trebuie sa existe 0 motivatie clara
Iji premeditare; trebuie sa recunoaljtem obiectul pentru. ceea ce
este ca atare Iji trebuie sa avem 0 emotie constanta in timp ee
eomitem fapta; trebuie sa ne angajam in comiterea faptei Iji sa
sfarljim actiunea precum am intentionat, sa realizam linalizarea
actiul1iiIjiapoi sa ne asumam fapta. 0 amprenta mentala plantata,
avand toate aceste conditii indeplinite, este 0 amprenta adanca Iji
foarte puternica."
"Dar pot aceste amprente sau seminte sa lie afectate vreodata?" am spus dizand pe ganduri. "Nu sunt oare, la fel ca toate
celelalte lucruri, instabile Iji modificabile; nu au cauze Iji nu sunt
afectate de diferiti factori? Semintele din lumea de zi eu zi pot
fi plantate Iji pot fi de foarte buna calitate Iji potente, dar exista
modalitati prin care putem sa prevenim incoltirea lor ulterioara:
putem sa Ie privam de lumina soarelui sau de umiditate, putem

94

Capitolul 7

parjoli solul in care se afla, putem sa Ie dezgropam ~isa Ie aruncam

pe stanci gol~e, sa putrezeasca."
"Pentru ca am impresia" , am spus, fiind victima unui moment
de introspectie, "ca oricare dintre noi, in doar cateva ore, trebuie
sa fi acumulat la propriu mii de amprente mentale majore, ~iIIlUlte
dintre acestea negative, daca consideram, de exemplu, iritarea de
moment asupra unui tovar~ de c8.latorie, asupra duratei lungi a
dilatoriei inse~i. Daca nu exista nicio posibilitate de a afecta arnprentele mentale" , m-am ingrijorat in mod egoist, "atunci, in mod
sigur, trebuie ca suntem condamnati la 0 aproape neintrerupta
suferinta ulterioara."
"Exact ~a", spuse Dalai Lama in mod sincer, privindu-ma
profund ingandurat, mult prea profund pentru a-m: arunca obi~nuitele expresii aprobatoare pentru gandirea corecta a acestui lucru.
"Avem multe amprente, aproape 0 infinitate de impregnari, in
adancile hauri ale mintilor noastre. Daea am fi pu~isa facem 0 lista
3.

gfu1d.u::ilornegative, cuvir...telc!' sau faptelcr pc ca::e !c-am fe.cut

chiar ~iin ultimele ore, am omite in mod necesar pe cele mai multe
dintre acestea, dat fiind faptul ca trec atat de repede prin mintile
noastre ~i prin vietile noastre - dar fiecare este inregistrata precis
~ilara milK in cartea con~tiintei noastre. Astfe!, orice persoana
care gande~tc ~i care a realizat puterea impresionanta a acestor
arriprente ~i gravitatea consecintelor acestora i~i va pune in mod
cert exact intrebarea pe care tu tocmai ti-ai pus-o."
Cu un gest, a marcat pozitia lunii. Pentru 0 clipii, am crezut
ca ar putea sa pIece lara sa-mi raspunda, dar cand fata sa s-a
reintors catre a mea, plina de urmele acelei lumini pure, am vazut
un gen de privire bland a ~iplacuta, care aproape ca mi-a reamintit
de cineva, dar care in arice caz mi-a spus ca ~i daca ar Ii ca Dalai
Lama, sa stea pe acea banca pentru restul vieW sale, ar face acest
lucru cu bucurie, daca prin asta ~ intelege complet cuvintele pe
care urma sa Ie spuna.
"Trebuie sa inveti arta de a curata amprentele negative din

Actiunile ~i consecintele acestora.

------

95

con~tiinta ta ~i de a extinde ~i accelera pe cele pozitive chiar pana

la punctul de perfectie."
"A doua sarcina trebuie sa 0 las Altcuiva. Pentru inceput,
te voi invata aici, in aceasta noapte, arta de a curata amprentele
negative. Daca metoda pe care ti-o voi descrie acum este urmata
sincer, poate elimina sau reduce la aproape nimic chiar ~i cele
mai puternice amprente mentale. Amprenta uciderii unui om, de
exemplu, care ar cauza in mod normal mintea sau con~tiinta unui
individ de a se vedea pe sine uels de multe ori, poate fi redusa la
amprenta unei temporare senzatii nepliicute de durere de cap."
"Curatarea unei amprente negative iIicepe prin aciiunea de a
te ancora tu insuti in bunatate. Acest lucru este realizat prin aducerea in minte, in mod con~tient, a Celor Iluminati ~ia Invatatorului Inimii tale, rededic:1ndu-tein ingrijirea acestora ~ia leciiilor pe
care aCelltiate-au invatat ~i prin rememorarea irriensului serviciu
pe care ai fi capabil sa-I oferi orica"ei fiinte vii, in cazul in care
ill stapaci tu in.sut~Cale~ catre libc:ts.te, aj~.ngfu1dnstfel sa. po~i
arata ~i altora aces,sta Calc."
"Urmatorulpas in blocarea amprentelor.consta in a.te gandi
cu bagare de seama la repercusiunile lucrullli negativ pe care I-ai
Iacut; dici daca tot ceea ce am discutat in aceasta Griidina este
adevarat, "tunci arice gand, cuviint sau act d1i.unatorpe care ti-l
permiti este cel mal diiunator doar pentru tine. Acesta este un fel
de regret inteligent prin care intelegi clar cat de multa suferinta
iti aduci asupra ta ae1;ionandsau vorbind negativ ~i nu este in
niciun fel precum emoiia Impotenta a vinovaiiei in care tu ~i cei
din lumea ta alunecati atilt de des. Gande~te-te, gilnde~te-te cu
atentie, logic ~i clar, cat de mult rau iti faci singur de fiecare data
cand plantezi 0 amprenta mental a negativa in co~tiinta ta!"
"AI treilea pos este cel mai putcrnic ~i poate cel mai necesar.
Este piatra de incercare pe baza careia poti sa judeei tu insuii, in
avans, daea amprentele pe care cauti sa Ie schimbi au fost afectate
sau nu. Aceasta este decizia de a nu continua modul de a gandi,

96

Capitolul 7

de a vorbi sau de a acliona, care a cauzat plantarea iniliala a

amprentei."

"In legatura

cu acest punct, te sratuiesc, intre noi fie vorba" ,

~i aici, Intaiul Dalai Lama imi zambi pentru prima data ca ~i
cum ~ fi fost propriul sau fiu, racand ca toate incriminarile de dinainte sa para doar teste aplicate in mod deliberat asupra voinlei
~i sinceritalii mele, "te sratuiesc sa nu iei niciun fel de decizie ca
nu vei mai repeta niciodata fapta respectiva; cum ar fi, de exemplu, sa juri ca nu te vei mai enerva niciodata pe un superior,
care s-a enervat pe tine, deoarece nu vei reu~i, la nivelul tau actual, sa-l( onorezi obligalia ~i vei complica ~i mai mult situalia,
adaugand amprentei negative datorate enervarii 0 alta amprenta
foarte serioasa, cea datorata minciunii. Acorda-li un interval de
timp rezonabil; promite, de exemplu, di nu-i vei mai replica cu
nervozitate lui sau ei pentru, sa zicem, urmatoarele douazeci ~i
patru de ore."
"ACUID,

in final, este ~ieel de-al patrulea pas

iji

acesta consta

in a alege 0 acliune pe care ai putea sa 0 faci ca un antidot aI

amprentei, ceva care sa compensezelucrul pe care I-ai spus, gandit
sau racut. Daca, de exemplu, ai ucis 0 fiinta vie in mod co~tient
intr-o lupta sau blitalie, atunci ai putea sa decizisa-Ii dedici pentru
restul vielii tale 0 parte din timpul tau pentru a lucra intr-un
spital, pentru a ser"i ~i proteja viala."
..
"Dar cel mai puternic antidot dintre toate", spuse Sfinlia Sa
ridicandu-se de pe banca ~i striingandu-~i in sfiir~it roba in mod
maiestos in jurul sau, "este de a invala, de a obline cuno~terea
care te poate elibera complet pe tine ~ipe toli ceilalli de orice fel de
durere. Acest lucru incepe prin metodele de invalare, contemplare
~i meditalie de genul celor pe care Ie-ai giisit deja in Gradina ~ii~i
atinge cea mai inalta forma printr-o inlelegere profundll a modului cum funclioneaza amprentele - aceasta este legatll de relalia
intima dintre amprente ~i vacuitatea insillji,dupa cum vei invala
mai tarziu."

Actiunile ~i consecintele acestora

97

"In aceasta noapte, Ii-am aratat destul cat sa realizezi cll amprentele plantate in mintea ta de actiunile tale exista intr-adevar;
ca joaca un rol major in insilljicrearea existenlei tale ~icll pot fi, in
mare masura, indepartate din mintea tao Depinde de tine, acum,
sa te gand~ti la toate implicalii1ecelor pe care Ie-am discutat aici,
in aceasta noapte; gande~te-te ~i gand~te-te bine daca de aceste
lucruri depind viala ta ~i a altora."

Capitolul8

Crearea unei lumi

Intalnirea cu Sfintia Sa, Intiiiul Dalai Lama, a fost pentru mine
poate cea mai semnficativa. A~a dupa cum prezisese, aveam acum
materia prima necesara pentru 0 mul~imede realizari despre yia~a,
realizari pe care Ie-am "vut aproape zilnic pe masura ce contemplam conversatia noa.~tra.
Gasfsem dintr-o data raspunsurile la multe dintre intrebarile
despre existenta mea, ri'ispunsuri pe care Ie consideram foarte importante. La inceput, mi-a fost dificil sa asimilez conceptul amprentelor mentale coordonandu-mi experien~ele,cu privire la mine
insumi, !a !umea mea ~i a persoanelor din aceasta lume. in timp,
am realizat ca acest lucru se datora doar supozitiilor cu care fusesem crescut in cultura mea. tji, in mod sigur, nu din cauza di acest
concept ar lIfost altceva decat unul complet logic, clliar edificator.
Mai presus de toate, cuvintele lui Dalai Lama explicasera perfect suferin~a mamei mele ~i,
de fapt, explicasera in genera! de ce
o persoana buna poate sa sufere ~i, invers, de ce anumite persoanc
care i~i permit adesea sa fad, rau altora par pentru moment sa
traiasca in prosperitate. Aceasta idee incepuse sa rna preocupc:
Sfintia Sa spuscse ca experientele dureroase erau rezultatul amprentelor negative din con~tiinta ~i ca acestea din urma fusesera
plantate sau formate de actiuni negative sau daunatoare. Dar, ca

99

100

Capitolul 8

oriee persoana cu ra~iune, ~tiam ca a distinge sau cataloga drept

"de ajutor" sau "daunator" nu era un lucru u~or; ~i daca aceasta
idee, potrivit careia amprentele mentale ~i lumea pe care acestea
o creeaza era coreda, atunci a face astfel de distinc~ii, intre ceea
ce este corect ~i ceea ce este gr~it, devenea in mod automat un
lucru critic, cu poten~ial salvator.
De~iraspunsul cu privire la sursa durerii mamei mele devenea
tot mai ciaI' in mintea mea, nu ~tiam inca nimie despre unde ar
putea fi ea acum ~i cum ~ putea sa 0 ajut. in ultimul rand,
simteam ca progresasem destul de pu~in in in~elegereamisterelor
Domni~eiAurii, care rna adusese pentru prima data in Gradina,
deoarece am simtit ca, in final, toate intrebiirile mele i~i VOl'gasi
raspuns daca ~ putea in~elegesecretele apari~ieiEi in via~a mea,
a modului ei de a rna inva~alara cuvinte precum ~i secretul de a
avea experien~aacelei calita~i, de paradis, pe care forma ~i.ochii
Ei calmi 0 radiau.
Astfel s-a tacut ca am fast iar atr(~in Gradina, in de.]ert, prin

toamna. in aceste locuri, toamna nu este cunoscuta ca aducand

mari schimbari in culoarea frunzelor sau prin dezgolirea ~i scuturarea crengilor copacilor, ci mai degrabu prin intetirea vanturilor
~iprin accentuarea graduala a diferen~eidintre caldura din timpul
zilei ~iracoarea din timpul noptii. Amintindu-mi ultima intalnire,
de pe marginea bancii de sub ro~cov,m-am indreptat direct in acel
loc. M-am ~ezat pe iarba, in fata modestei bancu~e de lemn, ca
~i cand ar fi fost un tron, ~teptand sosirea unui mare rege - sau
poate chiar 0 regina.
EI intra pe poarta cu 0 impunatoare gratie - fieeare cuta a
robei sale fiind la locul ei -, emanand 0 fina delicatete, sim~lu, din
modul in care ~ineabra~ulindoit ~ifelulin care ~alulsau de calugar
era impaturit cu grija, acoperindu-i intr-o maniera perfect ordunata genunchiul. Chiar din aspectul sau am realizat identitatea
sa', am in~elesea era yorba de marele invatator in arta modului
.
de trai etic, maestrul Guna Prabha, cu paisprezecesecole desprms

Crearea unei Iumi ----------

101

din timpul sau, din vremurile de glorie ale vietii monahale, fiind
inca ~i pentru totdeauna calugarul perfect.
Se (Ujezacu grija pe bancuta, apoi i~i ridica picioarele in mod
deliberat ~i Ie incruci~a sub ve~minte, ajustandu-~i roba corespunzator, astfel incat Sa cada uniform. Apoi ramase nemi~cat
privindu-ma tacut ~i impunator.
Era un om inalt, bine racut, avand spatele perfect drept, in
ciuda anilor sai, pe care Ii estimam ca fiind bine peste ~aptezeci.
in afara de aura infii~i~arii,cea mai remarcabila trasatura era cea
a privirii ochilor sai larg deschi~i, rotunzi ~i neclinti~i ca ai unei
bufnite incarcata de in~elepciune ~i de ani. Buzele erau sub~iri
~i presate, sugerand ca nu ermi foarte ob~nuite cu yorba lunga,
bra~ele erau ferme, complet relaxate, cu palmele impreunate in
pozi~ia de medita~ie, degetele sale numarfmd ocazional un mie
~iragde matallii. Statea u~oraplecat pe spate, ~iniindbarbia putin
ridieata, cu privirea indreptata in jos, ditre mine, ~teptiind.
AI!! sim~itca. trebuie sa spu..."l ce~ ~iestel 3.~ formule.t ell
grija una dintre multele intrebari pe care Ie aveam. L-am intrebat
cu reveren~acorespunzatoare aspectului sau: "Cum putem sa ~tim
ce este corect ~ice este gre~it?"
A cOlltinuat sa rna priveasca fara sa spuna un cuviint, se uita
in jos, catre mainile sale, i~i drese vocea, apoi ridiea privirea brusc: "Faptele bune creeaza in mint.eata amprente care fac placuta
lumea de care e~ti con~tient. Faptele rele creeaza.In mintea ta
amprente care fac neplacuta lumea de care ~ti co~tient."
"Dar cum putem sa ne dam seama exact", am continual. dupa
o pauza respectuoasa, "ce fapte cauzeaza amprentele mentale care
ereeaza lucrurile plaeute din lumea noastra prezenta ~i ce fapte
cauzeaza amprentele mentale care formeaza lucrurile neplacute?"
"Numai 0 fiin~a Iluminata", tuna ca 0 arma de foc, "poate
vedea In mod ciaI' faptele ~i ac~iunile care determina amprentele
responsabile de fieeare detaliu din via~a lloastra."
"Deci, fiecare detaliu din lumea noastra, din fiin~a noastra

Capitolul8

102

precum ~i toate liin~eledin jurul nostru sunt determinate de amprentele noastre mentale, dictate de ceea ce am spus, am gandit
sau am lacut in trecut?"
"Exact!" replica ~iarunca privirea iar in jos, catre rnainile sale
ce ~ineau ~iragul de rnatanii.
"Totul? Fiecare adiere de vant pe obraz, liecare lime de
pe liecare bucata de scandura, liecare trasatura a fe~ei, chiar ~i
soarele, rasaritul de soare, chiar ~i cel rnai rnic gand pe care il
avemT'

"Exact ~a!" ~iInca 0 data privi catre mainile sale.

"Dar daca trebuie sa lim 0 liin~a llurninata pentru a cunoa~te
perfect care ac~iuni sunt bune ~icare sunt rele, atunci cum putern
sa ~tirn care ac~iuni pe care Ie racern sunt In cele din urrna bune
~i, prin urmare, vor planta acele arnprentele mentale care ne vor
face sa ne vedern devenind 0 liin~a llurninataT' am insistat.
"Studiaza cuvintele lor" spuse sirnplu, tara sa ridice privirea.
"~idacD. Ii studiem

bine:' , am repHcat du.pa

p&uza de gandire,

"atunci, in teorie, am putea sa.in~elegernexact acele fapte, cuvinte

~iganduri care ar putea face lurnea noastra buna ~iam putea evita
pe eele care ar putea cauza ceva rau."

i~i ridica privirea de pe mainile sale, lara sa clipeasca, ~ispuse

sec: "Nu este teorie, chiar po~i face asta! Nenurnarati slinti au
facut acest lucru."
"Atunci invata-rna, te rog, care sunt actiunile care vor planta
arnprentele potrivite, pentru ca sunt foarte in tema cu suferintele
acestei lurni; rnai bine zis, aceasta lurne care nu este nirnic altceva
decat suferinta, ~a cum realizez acurn."
"Descrie-mi liecare suferinta din lurnea ta ~i eu iti voi descrie
acea actiune care, conform Celor ce ~tiu Toate Lucrurile, a adus-o
,n existen~a."
Nu am avut nevoie de alte invita~ii: "Moartea! Ce ac~iune
planteaza ,n con~tiinta arnprenta mentala care cauzeaza 0 persoana sa se vada rnurind de un cancer oribil?"

Crearea unei Jumi

"Uciderea,

103

luarea vie~ii!"

"Daca evitarn sa luam vreodata viata unui o~ sau animal, n~

yom muri niciodata ,n acest fel?"
"Exact ~a, excepti'md orice alte amprente mentale pe care
Ie-am plantat inainte de a lncepe sa evitam a lua viata."
Am reflectat pentru un moment asupra acestor vechi am-.
prente. "Daca am purilica aceste amprente din trecut folosind
cele patru etape care Ie curata din con~tiinta?"
"Atunci nu va rnai trebui sa mori vreodata in acel fe!."
Aceasta era 0 asertie cutremuratoare; continea in ell.un fel
de sant Graal, ca.utat dc omenire inca de la inceputurile acesteia.
Acest lucru m-a racut sa cad pe ganduri precum 0 persoana care
arc experienta unui moment crucial din istoria unui mare irnperiu
~i care realizeaza pe deplin cat dc decisiv este mornentul chiar in
timp ce acesta se petrece.
"~i saracia ... de cc se intampla ca oamenii sa locuiaseli unii
lango. altii, in uceca:ji ~ari:'i,pe aecltJ.'ji pn.mD.1it, sub n.cel~i cer ~i
ploi, iar unii sa aiba destul sau chiar prea mult de mancare in tirnp
ce altii din jurul lor raman infometati?"
"Furtul! A lua ceva cc nu a fost oferit."
Primul meu gand a fost eli acest lucru parea perfect logic. Dar
o anumita indoiala reveni la suprafata, 0 irita~ie care facea defectuoasa toata aceasta idee, a actiunilor bune ~irele ~ia amprentelor
mentale.
"Dar am vazut negustori, in afaccri, care fura intr-un fel sau
altul; adica Ii pacalesc pe altii timp de ani buni ~i trKiescin tot
acest tirnp in prosperitate." Barbia i se ridica putin ~iel sc uita
acum cu 0 vaga urma de indignare, tinand ochii lixati, lara sa
clipeasdi.
"Tn ai vazut lamai acre crescand din samburi de prune dulci?"
rna intreba aproape sarcastic.
"Nu" ,am spus, "nirnic de acest fe!. Este imposibil ca samanta
unui fruct acru sa dea ca rod un fruct care este dulce. Semintele ~i

104

Capitolul 8

Grearea unei lumi -

105

"Ei bine, a~a se pare!" am replieat pierziindu-mi un pic eumpatu!.

"Da..." spuse, privind eu tristete catre mainile sale, impreunate
in poala sa. "Da, B.'Japare sa fie." Ofta ~icontinua domol: "Aeest
singur lueru este sursa suferintei ~i neferieirii intregii lumi pen~
tru ea se pare ea prin ineoreetitudine, prin minciuna sau prin
in~eIaeiuneputem obtine un profit sau eeva ee dorim, eand de fapt
ne in~elam propria noastra ferieire pentru multi ani in viitor."
"Giinde~te-te bine aeum", spuse. "Gande~te-te bine! Poate
arborele ee eregte dintr-o samanta sa apara in aeela'ji moment in
care samanta este plantata sau la seurt timp dupa aeeea?"
"Nu, nieiodata. Este neeesar un anumit interval de timp pen-

de a fi sarae", am eontinuat.
Zambi ~i ineuviinta u~or din cap.
"Atunei eand in~elam pe eineva ~iparem sa obtinem un profit
din asta, de fapt observam doua evenimente care nu sunt eoneetate: matnrarea unei amprente mentale pozitive, ee a fost slidita de
un act de generozitate fata de altii in treeut ~i,simultan, plantarea
unei noi amprente mentale negative pentru 0 viitoare stare de
saraeie care va fi tr8.ita doar de noi."
ineuviinta din nou.
Ceva exploda in mintea mea - am exclamat eu emotie: "Asta
expliea de ee anumite persoane par sa prospere efmd 11in~eala pe
eeilalti in timp ee alte persoanc par sa nu reu~easea atunei eand
ii iIl'jeala pe eeilalti, iar a1te persoane par sa re~easea in orieare
dintre eazuri! Lumea ins~i nu opereaza dupa cum pare!"
ineuviinta ~i el eu emotie, apoi se litsa u~or pe spate, tinand
barbia riclicata 0 idee mai mult, privind in jos ea ~i eancl m-ar fi

tru ca un arbore sa creasca. dintr-o samanta; aceaste este natura

COnG1l3catre inca 0- realizare.

semintelor ~i rezultatul lor. De fapt, samiinta este de mult timp

disparuta .in momentul in care deja arborele ~i fruetele aeestuia
sunt dezvoltate eomplet."
"Ai vreun motiv sa erezi eli aeest fel de seminte, aeeste impregnari sau amprente mentale, ar trebui sa se comporte diferit?"
"Nu", am spus ~i am eazut pe giinduri. Data fiind urgenta pe
care 0 simteam in viata mea, in legatura eu aeeste intrebari, nu
a treeut mai mult de un minut pana eand am realizat ee ineerea
sa-mi spuna.
"in lumina eelor diseutate mal devreme", am ineeput, "singuru1lueru care poate sa-I faea pe un negustor sa alba prosperitate
este un act de earitate: a fi generos ~i a avea grija de nevoile

"Daea un lueru este eu adevarat eauza unui a1t lueru" , am

spus fiieand rationamentul pe pareurs, en oareeare difieultate,

roadele aeestora sunt invariabil de acelB.'Ji

tip: dulce produce dulce
~i aeru produce aeru."
"Dar toemai ai spus ea 0 aetiune negativa produce un rezultat
pozitiv."

altara."

"Exact B.'Ja",spuse zambind pentru prima data, multumit de

invataeelul sau.
"Singurul rezultat care poate Ii obtinut i~eland pe al~iieste

"at unci, date lind conditiile,

ar trebui en intotdeauna

~iinvari-

abil sa eauzeze aeel a1t lueru. 9tim, de exemplu, eli un bob de

porumb este eauza unei plante de porumb deoareee, in eazul in
care toate eonditiile neeesare sunt intrunite, un bob e1eporumb va
produce intotdeauna ~i invariabil 0 planta de porumb ~i nu altfe!
de grane. Daea neeinstea in afaeeri ar fi eauza realii a profitului,
atunei, eonsiderand toti faetorii la fel, ar trebui sa obtinem profit
de lieeare data eand in~eliimpe eineva. Dar cum nu este eazul,
neeinstea nu este eea care ne aduee prolitu!. Mai degraba trebuie
sa lie un alt lueru adevarata eauza a prosperitatii ~icare invariabil
aeluee prosperitate, tot timpu!, fiira e~ee."
"9i asta este generozitatea fata de eeilalti" , eoncluziona domol,
uitandu-se la mine ea un tata miindru de fiul sau.
in aeest moment am simtit cum deeorul peisajului viitoarei

Capitolul8

106

mele fericiri ~i a celor din jurul meu fusese aproape completat intr-o singura lovitura. A fost, pot sa spun fara ezitare, unul dintre
putinele momente de mare importan~a din via~a mea.
Mintea mi se reintoarse 1'.1 suferinta din lumea in care traiam
~i a celor care trillau alaturi de mine. "Rela~iiledintre oameni",
am spus, "par sa fie 0 sursa de mare fericire in aceasta lume, dar
~i 0 sursa la fel de mare, sau ~i mai mare, de durere. Vedem anumite cupluri care traiesc lini~tite ~ifericite pfma la moarte, vedem
alte persoane care sunt apropiate, apoi se despart ~i mal vedem ~i
unele persoane a caror rela~ie pare condamnata din primele momente. Ce anume planteaza amprentelc mentalc care cauzeaza
celor neferici~isa vada acest lucru intamplandu-se cu rela~iilclor?"
am intrebat.
"Lipsa de fidelitate fata de partener" , raspunse fara ezitare.
M-am gandit 1'.1 anumite exemple de care auzisem ~iam ezitat
deoarece ~tiam atat barbati cat ~ifemei care fusesera fideli ~icare
i~i pierdusera partenerii in fa~a unor pretenden~i fara inima, insK
intrebarea s-a lamurit repede, de 1'.1 sine, de indata ce am facut
distinctia intre cauza curenta pentru viitoarea fericire ~i durerca
curenta a infidelita~ii din trecut. Logica discursului succint al
maestrului Guna Prabha era de neatacat. Acest lucru m-a facut
sa ma gandesc 1'.1 0 alta suferint'\ care dintotdeauna ma deranjase
foarte mult.
"Vedem in lume"

am inceput,

"anumiti oameni care spun

adevarul ~i ale caror cuvinte sunt onoratc de toti. Vedem pe altii

care nu spun adevarul, dar ale caror cuvinte sunt chiar ~i a.'la
respectate. Altii spun adevarul ~i nu sunt crezu~i de nimeni, in
timp ce altii spun minciuni ~i nimeni nu ii crede."
"Cei ce sunt crezuti de altii au spus adevarul in trecut; cei
ce nu sunt crezuti au mintit in trecut", spuse scurt. "Niciodata
sa nu uiti exemplul omului necinstit care pare sa prospere;.nu te
lasa pacalit de aparen~e! Folose~te-tiinteligenta ~i ratiunea ca sa
percepi ceea ce prin intermediu!'ochilor tai nu vei putea vreodata

Grearea unei lumi

107

sa vezi!"

Am incuviintat ~iam continuat sa fac inventarullucrurilor nedorite din viata. Mi-am amintit ca unele dintre cele mal neplacute
momente fusesera cele petrecute in compania oamenilor certare~i,
care palavragesc tot timpul unii in spatele celorlal~i~i, in general,
acea categorie de oameni al carar caracter este de proasta calitate - acea categorie de oameni care in cazul in care, din diferite
circumstante, am ajunge sa traim in preajma lor pentru 0 lunga
perioada de timp, ne-ar face via~a amara ~i care, mai gray decat
atat, ar incepe sa ne afecteze ~i caracterul nostru. L-am intrebat
care erau cauzele acestor lucruri.
A incuviintat in semn ca a in~elesla ce se referea intrebarea
mea ~i ~i-a aruncat privirea in jos inca 0 data, urmarind cutele
robei sale, ramanand in tacere. Apoi a oftat ~or 'li mi-a spus:
"Nu ai remarcat cum indivizii din aceasta lume vor ca cei din jurul
lor sa Ie fie prieteni ~i admiratori? Cum, in cazul in care aCC'jtia
se imprietenesc

sau admira ~ialte persone, existii in oa.meni un

indemn in a separa sau a despar~i ace'lti prieteni ~i a face astfel

tot felulde remarci sau sugestii care pot realiza acest deznodamant
dezagreabil? Nu ai realizat cat de des ceea ce spunem are intentia
probabil mai mult decat ne dam seama, de a separa pe cei din jurul
nostru, care au gasit un scurt interval de timp ce Ie permite sa aiba
o geana de prietenie ~i afectiune unul pentru altul? Aceasta este
cauza ~ide aceea ne regasim adosea in nefericita companie a acelor
persoane pc care tocmai mi le-ai descris."'.
.

j.

Inca 0 data mi Se parea perfect logic. Am facut 0 remarca mentala propunandu-mi sa fiu atent inspecialla acest fel de discutii
pentru ca apreciam in mod deosebit sa fiu incompania unaroameni nobill. Acest lucru mi-a reamiritit de irascibilul ~ef de la
biblioteca unde lucram ~i am intrebat: "Care este cauza acelor
tipuri. de impregnari care ne fac sa auzim, de 1'.1 anumite persoane
din jurul nostru, tot felul de cuvinte care par nepllicute ~i beligerante, ca 'ji cum tot ce ar avea de gand acele persoane ar fi ca sa

Capitolul8

108

inceapa cu noi 0 cearta sau un conflict."

"Cauza acestor situatii este folosirea ~i adresarea de cuvinte
urate altor persoane ~i, de fapt", spuse Guna Prabha schitand 0
privire caracteristica, "chiar ~icatre obiecte neanimate: cand vorbim urat despre un vecin, de exemplu,sau cand aruncam injuraturi
catre 0 piatra de care ne-arn impiedicat, sau intr-o situatie neplacuta precum intarzierea unui mijloc de transport."
"Dar daca 0 persoana", am spus incepand sa rna simt ~or
defensiv, "nu crede niciodata ca'ceea ce spunem sau sugeram are,
vreo valoare ~i ne face sa avem impresia ca suntem inutili?"
"1Jiasta are, de asemenea, 0 cauza", a continuat imediat, ca ~i
cand mi-ar fi anticipat gandurile, "~ianume flecareala, 0 adevarata
otrava a umanitatii, care, incet dar sigur, sufod>.intreaga viata a
foarte multor oameni, plantand amprentele mentale pentru nelimitata suferinta in viitor."
NIi-amarnintit de desele discutii pe care Ie avusesem cu prietenii la un ceai sau la 0 cafea ~i arn reflectat la cat de multe din
ceea ce spuneam fusese vorbarie goala, atat de inutila incat, dupa
doar cateva ore, cu mare greutate imi mai putearn aminti despre
ce se discutase. Acest lucru parea relevant ~i in' cazul ~tirilor pe
care Ie citim zilnic~icare sunt uitate in cea mai mare parte pana a
doua zi, astfel incat sa putem irosi iar timpul citind ~tiri proaspete.
Aceasta rna duse cu gandul ~i la priveli~tea negustorilor de
la harrul de langa biblioteca, aplecati asupra ziarelor pline de
informatii privind ultimile preturi ~itendinte, prin~i in conversatii
intense ~i negocieri ce urmareau strangerea de bogatii, activitate
atat de intensa ~i consumatoare de timp incat, adesea, ac~ti indivizi se imbolnaveau de boli nervoase ~iajungeau incapabili sa-~i
mai poata continua activitatea sau mureau inainte sa aiba ocazia
de a beneficiade rezultatul muncii lor.

"ee

anume", am continuat atunci, "este cauza pentru care

viata arrumitor oarneni este dominata de dorinta obsesiva de a

obtine din ce in ce mai multe ~imai bune lucruri; de ce oare, atat

Crearea unei lumi

109

de multi oameni sunt atat de putin capabili sa fie multumiti cu

nivelul de confort material pe care I-au dobandit?"
"Acesta este rezultatul amprentelor mentale plantate de ematia intensa a dorintei: urmarirea constanta a bunurilor pe care
alte persoane Ie au, sau a activitatilor pe care Ie des~oara, sau a
cuno~tintelor pe care acestea Ie au, dorind insistent aceste lucruri
pentru satisfactia personala."
De la aceste cuvinte, m-am gandit la cum imi doream pozitia
superiorului meu de la biblioteca ~ila cum imi doream sa am
cuno~tintele sale despre toate cartile ~i volumele, nu din cauza
ca ~ fi cautat sa arn acele cuno~tinte pentru a Ie putea folosi in
interesul meu ~i a celor din jurul meu, ci pur ~i simplu pentru ca
acest om era in aceasta situatie ~ise bucura de toate aceste lucruri,
iar eu voiam sa Ie am ~i sa rna bucur eu de ele. Am reflectat ca
poate ar fi fost mai bine sa il ajut pe ~ef decat sa caut in mod
constant tot felul de marunti~uri prin care sa n irit.
Astfel i-am oferit 0 alta intrebare: "1Jtiu0 persoana" , am spus,
"care are un asistent invidios, ce nu il ajuta sincer aproape deloc
~i care gase~tetot felul de tertipuri prin care ii face viata dificila."
5e nita in sus rara sa ridice capul, ca ~i cand mi-ar fi ~tiut
gandurile, iar pleoapele sale partial ridicate adusera in mintea mea
imaginea unei aite fete - lucru care, am realizat, se intamplase cu
fiecaredintre mae~triicu care rna intalnisem aici, in acest loc srant.
"Acea persoana", spuse grijuliu, '''traie~te experienta maturarii
unei amprente mentale plantata de ematia de rea-vointa" ~i totodata, expresia fetei sale,.care in mod 'normal era imperturbabila,
se distorsiona un pic: ochii sai mari de bufnita se deschisesera mai
larg, formand linii adanci de-a lungul fruntii sale, iar respiratia i se
intrerupsese din nou de un oftat adiinc. "Cat de curios ~ide infect
este acest lucru", spuse u~or, "cum suntem fascinati de nereu~itele
altora! Chiar ~i in cazul in care lucram alaturi de acea persoana,
poate chiar ca asistentul acesteia, ~i unde bunastarea ~i cariers
amandurora depind de succesul institutiei in care suntem angajaW

110

Capitolul8

Cu toate acestea, avem in noi aceasta dorin~adiforma de a-I vedea

pierzand pe celallilt, sim~ind atat de pu~ine sincere regrete, cand
acest lucru se intampla" ~i imi arunca 0 scurta, dar semnificativa,
privire inainte de a-~iaduce ochii la pozi~ialor normala, uitandu-se
ditre mainile sale impreunate lara sa spuna mmic.
Am ramas ru~inat pentru 0 vreme, privind in jos catre propriile maini, dar am fost mi~cat de un gand deranjant, ~a ca am
vorbit din nou.
"Daca necazurile lacute de asistent sunt cauzate de amprentele'
mentale negative ale ~efului, plantate de emo~iade rea-voin~ape
care a avut-o catre altcineva in trecut, atunci este intru totul vina
sa - nu este inten~ia asistentului de a face probleme, acel lucrul
care cauzeaza problemele ~efului,ci maturarea amprentelor mentale pe care ~efulIe-a plantat singur in mintea sa."
"Adevarat, adevarat! de~iar fi trebuit sa adaugi ~ica inten~iile
rauvoitoare ale asistentului vor aduce cuiva exact genul de probleme pe care acesta spera sa Ie produca - ~i acel cineva este insu~i
asistentu1."
"Inseamna ca nu este nici macar posibil sa fiu de folos", am
obiectat, "deoarece in cazul in care ~eful rna gase~te ca fiind de
ajutor, aceasta se datoreaza doar sprijinului pe care el I-a oferit
altor persoane, in trecut."
De aceasta data, figura maestrului Guna Prabha rna fixa cu
nervozitate: "Tu umbli exact pe marginea prapastiei; ~iiin maini
o cupa cu otrava puternica, exact in dreptul buzelor tale. E~ti pe
cale sa gfmd~ti ceva foarte diu, un gand care a indus in eroare
pe multi dintre pu~inii care au fost suficient de noroco~i ca sa
in~eleagace ai in~elestu pana acum, in aceasta GrMina."
"Tot ce spui este corect. Daca vedem pe cineva suferind,
este doar din cauza ca el a lacut ac~iunile, a spus vorbele sau a
avut gandurile care au plantat amprenta mentala corespunzatoare
in con~tiinta lui. Aceasta amprenta face ca sa se vada el insu~i
suferind. A~adar, este adevarat ea fiecare persoana este complet

Grearea unei lumi

111

~i personal responsabila chiar ~i pentru cea mai mica durere pe

care

are."

"Este la fel de adevarat ca in cazul in care incercam sa Ievenim

in ajutor ~i reu~im sa Ie u~uram durerea, acest lucru este datorat
doar maturarii unei amprente mentale.pozitive, 0 amprenta mentala care se transforma in senza~iade bine."
"Dar daca prin aceasta vrei sa spui ca nu avem nicio responsabilitate, ca nu este datoria ~i ra~iunea existen~ei noastre de a
incerca sa ii ajutam pe cei din jurul no~tru, atunci' ai e~uat in
studiile tale din acest loc ~i ai picat in fa~a Ei ~i a tuturor celor
care te-au dascalit aiei. Ai e~uat in fata tuturor' celor care, pe
viitor, ar fi putut beneficia de ceea ee ai !nva~atin acest loc ~i,cel
mai important, ai e~uat fata de tine, ai picat in fa~a umanita~ii
tale. E~ti con~tient in inima ta de adevarul acestor lucruri chiar
in timp ce ti Ie spun."
Am sim~itintr-adevar cat de eronat ~inepotrivit fusesegandul
pe care aproape ca il iasasem sa se contureze. Au urmat momEmte
de lini~tedupa aceasta rara rafala de iritare din partea reticentului
maestru ~i I-am auzit ceva vreme cum i~i tragea rasuflarea. Apoi
i~i reveni ~i continua: "Acum, poate ar trebui sa rna intrebi care
este cauza pentru care majoritatea fiin~elorvii au idei - cu privire
la lumea in care trillesc ~i via~a pe care 0 au -, care sunt atat de
evident gre~ite ~i daunatoare pentru fericirea noastra Ii tuturor ..
Ce.anume, ar trebui sa intrebi, face ca oamenii sa gandeasca intr-un mod care, atat de clar ~i sigur, distruge insa~i fericirea;care
este telul fiecarui gaud ~i oriearei ac~iuni pe care 0 facem?"
"Raspunsul", spuse, "este in libertatea de a gaudi contrar lucrurilor care ne aduc cu adevarat ceea ce cautam; de-acum, ai gustat din adevarul cu privire la ce anume cauzeaza lumea noastra
~i i~i po~i foarte bine imagina ca modul in care gandeai ~i modul
in care majoritatea omenirii continua sa gandeasca planteaza cele
mai daunatoare amprente mentale."
Am ramas dojenit pentru ceva vreme, temaudu-ma ca nu

112

CapitoluI8

cumva maestrul Guna Prabha sa refuze sa mai vorbeasca ~i astfel sa imi lase restul de intrebari OOaraspuns. A continuat sa
priveasca in jos, murmurand 0 rugaciune necunoscuta iar ~i iar,
folosindmataniile, apoi deodata ridica privirea fixandu-~iochii sai
mari ~i rotunzi catre mine.
"Intreaba", spuse simplu.
Mi-am adunat curajul ~i am inceput de unde rna lasasera
gandurile. "A~ivorbit atat de mult despre aceste amprente mentale, plantate in mintea sau con~tiin~amea de ac\iunile ~igandurile .
mele din trecut, a~i descris atat de"convingatorcum aeestea imi
afecteaza experien~ele,dar, in tot acest timl', mi-a~idat de inteles
ca ar crea intreaga mea lume,"prin aceasta va referiti la lumea
fizicaexterioara, mediul in care traim? Sunt aGesteamprente atat
de puternice incat pot dicta aeele detalii ale lumii noastre fizice
care ne cauzeaza suferinta?"
"Spune despre ce suferinta este yorba ~iyom vedea" a fost tot
ce a raspuns.
"Am locuit la un moment dat in Est" , am inceput, "~iam vizitat doua tari din aeea parte a lumii. Aceste \ari sunt pe acee~i
paralelii, au in cea mar mare I'8rte acel~i tip de s..ol~i geografie
precum ~i acela~itip de ploi ~i lumina a soarelui. In ambele ~ari
am vazut cum oamenii cultiva aeel~i tip de grane, uncori din
acele~i seminte. Cu toate acestea, cand se strange recolta, intr-una dintre tari mina obtinuta pare sa aiba 0 siaM valoare nu-'
tritiva; intotdeauna pare de calitate inferfoara, iar oamenii care
se hranesc cu aceasta raman slabi, subtiri ~ivlaguiti, uneori chiar
imbolnavindu-semancand-.In tara vecinainsa, granele dau 0 mina
care este sanatoasa ~i indestuHitoare, mcand pe oamenii aeelor
locuri supli ~i sanato~i. De fapt, daea stau sa ma-gandesc, acest
lucru este valabil chiar ~iin cazul acelor~i tipuri de medicamente
din cele doua tari: in prima tara se intampla adesea ca medicamentele sa nu fie eficiente~i au 0 mai slaba actitme vindecatoare,
iar uneori chiar sunt toxice, in timI' ce in cea de a doua ~ara, ace-

Grearea unei lumi

113

le~i medicamente i~ifae efectul aproape de fiecare data ~a dupa

cum a fost inten~ionat. Care anume este cauza aeestor discrepan\e
dintre cele doua ~ari?"
"Inca 0 data, este actiunea de a lua viata. Oamenii din prima
tara au ucis multe fiinte vii in trecut; cei din a doua tara nu au
mcut aeel~i lucru."
M-am gandit pentru un moment ~iam intrehat: "Toata aceasta
discutie, despre actiunile ~i amprentele mentale pe care acestea
Ie lasa in co~tiinta noastra, mi-a dat pana aeum 0 impresia di
suntem total ~i personal responsabili pentru amprentele mentale
carora Ie permitem sa fie plantate in con~tiinta noastra. Aceasta
m-a mcut sa cred ca 0 amprenta mentala poate sa fie plantata doar
intr-o singura minte sau co~tiinta. Dar aeum discutiim chiar despre lumea fizica ~i despre mediul in care 0 multitudine de oameni
traiesc laolalta. Se pare ca in aceasta situatie, 0 enorma amprenta
mentala poate fi partajata de un grup mare de oameni."
"Nu trebuie sa intelegi ca amprenta mentala este partajata",
spuse ganditor, respectand importanta intrebarii mele. "De fapt,
ceea ce se intampla este ca un grup de oameni au luat parte
impreuna, in trecut, la 0 ac~iune de ajutorare sau la 0 actiulle
daunatoare. Astfel, fiecare membru al grupului planteaza 0 amprenta mentala similara, de~iu~ordiferita, a viitoarei lumi in care
va trai ~i care la momentul maturarii face ca fiecare dintre indivizii din grupul respectiv sa partajeze 0 anumita realitate, cum
ar fi granele de calitate inferioara dintr-o anumita regiune a lumii, de~i modul in care aeeasta problema, a granelor, afecteaza
pe fiecare illdivid in parte este oarecum diferit, datorita anumitor
circumstante, cum ar fi motivatiile relativ diferite pe care Ie-au
avut cand au luat parte la actiunea lor comuna din trecut."
"Acest lucru", spuse simplu, "explica de fapt aparitia Ilatiunilor, a liniilor aparent arbitrare dilltre aeestea, pe care Ie numim
granite, a saraciei abjecte de 0 parte a granitei, ce contrasteaza cu
o bunastare excesiva de cealalta parte a granitei."

114

Capitolul 8

"Dar daca doua tari incep un razboi" , am continuat, "~i daca

soldatii acestor tari se ucid unii pe altii, atunci fiecare persoana
care a sustinut activ efortul de razboi va planta in mintea sa amprente individuale ale actiunii de a ucide."
"Exact!" spuse. "Oricine sustine razboiul planteaza 0 amprenta mentala a aetiunii de a ucide pe tot atat de adanca ~i tot
atat de ferm ca ~i soldatul care trage pe front."
Aceasta m-a dus repede la un alt gaud ~i am spus cu emotie:
"Daca 0 tara este amenintata de 0 alta ~ara ~i de armata aces-'
teia, care vine cu intentia de a omori pe multi dintre cetatenii
primei tari ~i daca ace~ti cetateni se grupeaza laolalta ~i ii omoara
in schimb ei pe membrii armatei care se apropie, atunci fiecare
cetatean planteaza amprenta actiunii de a ucide in propria minte."
"Exact ~a", spuse privindu-ma cu seriozitate, ochii sai mari
deschizandu-se larg aproape ascunzand fruntea, ~teptand ca gandurile mele sa sclipeasca ca un metal p~etios.
"Iar amprentele acestor actiuni de a ucide nu vor crea oare in
viitor 0 perceptie in rnintea acestor cetateni de a-~i vedea in viitor
amenintate vie~ile?"
"Cum ar fi, sa spunem, 0 armata care se apropie?" intreba
schitand un zambet.
"Deci, nu am putea spune" , am continuat degraba, incercand
sa ~in pasul cu propriile mele gauduri, "ca ins~i armata care
ameninta natiunea este rezultatul amprentelor mentale plantate in
mintile cetatenilor acelei natiuni in trecut, cu ocazia participarii
in grup la 0 ac~iune comuna de ucidere?"
"Exact!"
Un mare soare rasarl in mintea mea. "Astfel, n-aID putea
spune ca atunci cand 0 natiune raspunde la amenintarea de a-i
fi uci~i cetatenii cu actiunea de a ucide, creeaza, de fapt, exact
acel~i tip de amenintare in viitorul aeelei natiuni?" Se uita la
mine triumrator, capul sau fiind inclinat pe spate aproape complet,
ca ~i cand ar fi fost un dirijor care tocmai terminase de condus 0

Grearea unei 1umi

115

magnifica simfonie.
"Atunci, reactia noastra naturala la evenimentele neplacute
din viata noastra", am conc1uzionat, "este de fapt insu~i lucrul
care ne va face sa trrom experienta acelor~i evenimente neplacute
din nou. Intreaga lume este un imens cic1u al suferintei, perpetuat
de ignorant a noastra de a raspunde altora cu acele~i nedreptati
cu care ei ne-au tratat!"
Privi deodata invingator ~i complet intristat de adevarul pe
care il realizasem. Am ramas tacuti pentru ceva vreme.
"At unci, cand au inceput toate aeestea?" am intrebat. "Cine
a luat prima viata astfel incat ~i viata lor sa fie amenin~ata,
ca ei sa raspunda luand iar~i viata altora, doar pentru a fi iar
amenintati?"
"De ce trebuie sa existe un inceput?" intreba - 0 intrebare
atat de simpla, dar mai tarziu am reflectat ~i am realizat ca, in
viata mea, fusese cea mai dificila intrebare dintre toate.
"Toate lucrurile au un inceput", am obiectat din nou, "chiar
dumneavoastra a~i spune ca toate lucrurile au cauze."
"~i, intr-adevar, au! Acesta este motivul pentru care existentele noastre, aceste minti sau con~tiinte ale noastre, sunt rara de
inceput."

"Cum?"
"Gaude~te-te asupra acestui lucru" , spuse cu oarecare nerabdare; "incearca sa uiti ideile cu care ai crescut; tu trebuie sa fi
realizat pana aeum eat de nefondate sunt multe dintre cele cu
care ai fost crescut, simple fabulatii transmise din generatie in
genera~ie fara ea cineva sa Ie verifice vreodata.. Giind~te atent,
acum, in sinea tao Pretinde ea ai fi singura persoana din lume ~i
ca incerci sa intelegi de unde a aparut mintea sau con~tiinta ta."
M-am ~ezat pe iarba, ee-i drept, un pic nervos.
"Ai studiat mintea, con~tiinta deja. ~tii ca mintea sau con~tiinta poate rezulta doar din minte sau con~tiin~a. Aceasta minte
sau co~tiinta
invizibila care cuno~te, inefabila ~i neingradita,

116

Capitolul8

poate fi produsa doar din ceva similar ~ianume dintr-o alta manifestare a mintii sau co~tiintei. Th ~tii cum, de exemplu, mintea
sau co~tiinta ta din primul moment petrecut in pantecul mamei
tale a fost produsa de mintea sau co~tiinta ta care,exista, inainte
de acest prim moment, intr-un plan existential, undeva. Am
demonstrat deja acest lucru, iti aminte~ti?"
"Da, imi amintesc."

"Ei, atunci gand~te-te la des~urarea con~tiintei tale pe 0

perioada lunga de timp; gand~te-te la acest proces ~i vezi cum.
fiecaremoment al con~tiinteicauzeaza urmatorul moment, care, la
randu-i, cauzeazaun urmator moment al con~tiinteiin acel~i felin
care momentul imediat precedent al acelei~i con~tiinte genereaza
insu~imomentul prezent al con~tiintei."
Descrierea data de aceste cuvinte era intru catva dificila, dar
stand pentru un minut ~i gandindu-ma cu atentie, am re~it sa
inteleg: mintea sau co~tiinta mea prezenta era rezultatul mintii
sau con~tiinteimele de la momentul imediat anterior, iar mintea
sau con~tiinta din momentul imediat urmator celui prezent va decurge din mintea sau con~tiinta mea prezenta.
"Acum, hai sa analizam!" spuse din scurt. "Mintea sau con~tiinta este un fenomencare are intotdeauna 0 cauza."
"Corect."

"Care este cauza principala? Ce anume se transforma direct

in co~tiinta, intr-un mod similar cu cel in care 0 samanta se
transforma intr-un vlastar sau lutul intr-un vas ceramic?"
"Acelfenomen,con~tiinta,poate figenerat doar de co~tiinta."
"Si cand apare cauza unui anumit moment al con~tiintei?"
"In momentul imediat precedent."
"Si atunci" , spuse ridicandu-~icapul cu un gest care ar fi putut
indica ingamfare daca ar fi fost schitat de 0 persoana sub nivelul
sau, "tocmai din pricina ca mintea sau co~tiinta are aceasta cauza
primara, reprezinta ratiunea pentru care nu are un inceput. Nu
poti gasi in niciun moment al manifestarii mintii sau co~tiintei

Crearea unei lumi

117

tale din trecut, chiar ~iin urma cu milioane de ani, despre care sa
poti spune ca nu a avut 0 cauza primara ~i care ar fi aparut din
nimic. Con~tiinta ta are 0 cauza primara ~i anume tot co~tiinta
ta, astfel incat co~tiinta ta nu are inceput. Obi~nui~te-te cu
aceasta idee: nu este ceva la care te-ai gandit in trecut, este un
concept nou pentru tine ~i este pur ~i simplu absolut adevarat."
Intr-adevar, mi-a fost foarte dificil sa inteleg acest concept:
asumptiile copilariei mele precum ~i intreaga mea cultura se revoltau la aceasta idee. Dar implicatiile erau foarte clare.
"inseamna ca am raspuns dintotdeauna la violenta care ne-a
aparut deoarece am fost violenti inainte, iar cand raspundem cu
violenta nu facem decat sa ne asiguram ca mai multa violenta va
aparea in viata noastra din nou?"
"Exact! Te implor, nu uita lectia despre omul necinstit care
parea sa prospere. Nu te increde in ocmi tai in aceasta privinta,
increde-te in ratiunea ta, care nu te va in~ela niciodata. Dad.
violenta ar fi adevarata cale de a rezolva un conflict, daca violenta
ar fi cauza pacii, atunci ar aduce intotdeauna pace, caci insli:ji
definitia unei cauze este acellucru despre care ~tim ca va produce
rezultatul ~teptat dad, toti ceilalti factori necesari sunt prezenti.
Violenta nu este cauza padi deoarece nu aduce intotdeauna pacea.
E pe atat de simplu, pe cat suna!"
"Si cand raspundem la violenta cu violent"-", am spus mahnit,
"singurullucru sigur pe care il facem este de a asigura perpetuarea
acelui~i fel de violenta directionata doar d.tre noi in~ine."
A incuviintat dand din cap. "Acum odihne~te-te pentru un
moment", a spus, "caci amandoi avem nevoie de odihna, atat
mintile, cat ~i trupurile noastre." 8-a ~ezat precum un om in
varsta, incovoiat, cu privirea cazuta continuu asupra mmnilor sale
~i pe mataniile din acestea, matiinii ce se mi~caumereu. in acest
timp, eu forfoteam, rezemandu-ma de ro~cov ~i uitandu-ma la
stele.
"Nu numai ca violenta planteaza amprente mentale care aduc

118

GapitoluI8

mai multa violen~a", spuse lini~tit, aproape ca 0 rellexie, intorcandu-~i ~or capul catre copac, "dar chiar tendin~a de a ac~iona
intr-un anurnit fel - de a ucide, de a min~isau de a comite adulter
_ este dusa mai departe in con~tiin~a,dltre urrnatoarele taramuri
existen~iale. Aceasta explica de ce chiar ~i copiii foarte mici apar
atr~i de diferite tipuri de tipare comportamentale daunatoare;
asta ne impiediea ~i mai mult, pe masura ce ne maturizam in
eforturile noastre, de a evita astfel de lucruri."
Am incuviin~atdand din cap deoarece avea sens. Ma gandisem
mereu ca se pot vedea, chiar ~i pe fe~elecopiilor, anumite tipuri
de atractii ~i repulsii, ca ~icum ar fi adus cu ei acele trasaturi din
alt loc unde traisera inainte; am remarcat in tinerii mei colegi de
~coaladiferite talente sau cruzimi, care pareau ca Ie survin aproape
in mod natural. M-am rezemat pe spate, sfar~it de oboseala, pentru a sim~ifermitatea reconfortanta a familiarului copac ~i m-am
uitat din nou printre crengile acestuia pentru a prinde ceva din
lumina stelelor, iar acestea au starnit in mine 0 ultima intrebare.
"Dar unde a fost con~tiinta mea", am intrebat aproape in
~oapta, "inainte ca aceasta planet a sa existe macar?"
"Ai raspunsul in fa~ata!" spuse. "Numarul de planete locuite
din univers este infinit. La vremea sa, fiecare planeta este distrusa
~i, de fapt, chiar aceasta planeta, pe care stam acum, va fi consumata, pe masura ce soarele nostru va incepe sa se extinda mult
peste limiteIe actuale, in propriul sau proces de distrugerc."
"Gand organismul in care con~tiin~arezida moare, acea con~tiinta trebuie sa intre, pentru 0 scurta perioada de timp, intr-un
nou tip de fiin~a, un fel de spirit ca structura, unde dlmane temporar pana cand sunt intrunite condi~iilenecesare pentru ca acea
con~tiin~a.sa aiba experien~a intrarii intr-un nou organism, care
desigur ca este deterrninat de 0 anumita combina~iede amprente
mentale, formate de anterioarele activita~i, cuvinte ~i ganduri."
"Aceasta' forma. de spirit nu este limitata de legile care guverneaza materia, din care sunt' aicatuite organismele obi~nuite.

Crearea unei lum!

119

Prin urmare, spiritele de acest gen se pot deplasa aproape cu

viteza gandului. Acest lucru permite ca 0 persoana sa poata intra in urma.toarea sa existen~aintr-o alta lume, intr-un ait taram,
departe de eel pe care tu ~i cu mine il vedem acum. Gand ultimii
locuitori ai oriearei planete mol' inainte ca planeta ins~i sa.fie distrusa, con~tiin~elelor merg mai departe, catre un alt taram, sub
forma de spirite."
"I~i spun aceasta doar pentru a te informa, deoarece m-ai
intrebat, ~i pentru ca are legatura cu discu~ia noastra de pana
acum. Nu i~i pot arata aceasta forma de spirit in mod direct;
trebuie sa cercetezi mai mult tu insu~i inainte de a accepta acest
lucru pe deplin, altfel ai face un rationament ilogic~isuntem satui
de asta - am dreptate?" a spus retoric ~i, incuviin~and,i~i pleca
capul ~imai mult, parand ca a~ipe~te,in timp ce eu respiram aerul
noptii ~iinccrcam sa.adun toate aceste ganduri in mintea mea mica
~i obosita.
Gand mi-am revenit, eram complet pierdut; nu aveam nicio
idee cat era ceasul ~i ar fi putut sa fie chiar 0 alta noapte dupa
starea in care ma allam. M-am uitat catre baneli ~i I-am vazut
pe batranul maestru Guna Prabha stand cu spatele perfect drept,
leganandu-se abia perceptibil in fata ~i in spate, cn ~i cand ar fi
tinut ritmul unui anume cantec spiritual interior, privind in fata.,
fix, catrc nimic ce ~ fi putut vedea. M-am ridicat ~i, Iacand 0
plecaciune in fa~asa, m-am ~ezat inviorat pe iarba de la picioarele
sale. Leganatul a incetat, barbia i s-a ridieat 0 idee, iar ochii sai
mari, de bufni~a, m-au privit inca 0 data de la marea departure a
mintii sale extraordinare.
"Am vorbit", am inceput, "inainte sa ne abatem de la subiect..."
"Nu ne-am abatut", rna corecta..
Am incuviin~at; avea absoluta. dreptate. "Vorbisem despre
cauzele lumii noastre exterioare; amprentele mentale din mintea
noastra, care ne determina chiar mediul nostru inconjurator." Incuviinta.

Capitolul8

120

"Am fost, de asemenea, prin ~inuturi", am spus, "unde problema nu se rezuma numai la faptul di mfmcarea, medicamentele
sau alte lucruri de acest gen nu au putere de a hrani sau vindeca,
ci chiar granele insele pur ~isimplu nu se fac: fie nu rasar deloc, fie
se strica stand pe camp, fie se usuca daca nu e ploaie, fie putrezesc
cand ploua prea mult."
"Un rezultat al furtului", mormai, privind ca de fiecare data
in jos ditre mainile sale, "0 experienta traita laolalta, de to~i cei
din acel loc, care au furat."
"Am fost prin tari", am continuat, "unde, pe masura ce mergi
~i avansezi pe strazile or~elor, in aer este 0 duhoare, intotdeauna
o adiere de miros urat. de excremente sau imputiciune, un ~ir
constant de priveli~ti~i mirosuri neplacute, ce apar pe masura ce
umbli in mod obi~nuit ~i de-a lungul oricarei directii."
"Maturarea unei amprente mentale sadita in co~tiinta ca urmare a unar activita~i sexuale nepotrivite"

mOl'mai din nOll, 10-

tr-un mod foarte direct,

"Am mai fost prin locuri unde nimeni nu are incredere in
altcineva, unde niciun grup de oameni nu poate lucra eficient in
coleetiv, munca lor e~ueaza,iar locul ins~i este plin de sentimente
de teama ~i lucruri care te infrico~eaza,"
t~Necinstea :;i minciuna" spuse simplu.

"Ce a racut ca anumite locuri sa fie nivelate, adecvate pentru

a construi drumuri, u~or de traversat, in timp ce alte locuri sunt
acoperite de bolovani ~i crapaturi care fac locul dificil de traversatT'

"Angajarea in discutii care seamana discordie ~i separa oamenii" a replicat. '

"Ce a cauzat acele 10curi,ciudate, unde pamantul este presarat
cu pietre taioase ~iburuieni spinoase, unde nu sunt curgeri de apa
sau lacuri, iar pamantul este ars pe intreaga suprafatli, mohorat
~i chiar inspaimantator?"
"Adresarea de cuvinte urate altora."

Crearea unei lumi

121

"De ce exista locuri unde arborii insu~ipar Safie creatii e~uate,

fie refuzand sa produca fruete, fie produce.nelu-Iela timpul nepotrivit, prea tarziu sau prea devreme, iar fructele nu se coc sau se
strica rapid; de ce anumite or~e au multe colti~oare ~i portiuni
amenajate cu parcuri ~i paji~ti, unde lumea se poate odihni, in
timp ce alte or~e par precum 0 jungla, formate din cladiri rara
vreun loc de ragaz pentru trup sau spirit, inconjurate de pericole?"
"Rezultatul fiecarelii, al cuvintelor rara rost" , suspina.
"De ce in mainile anumitor oameni averile au viata indelungata, i~i mentin calitatile ~i utilitatea, in timp ce atunci cand alti
oarneni reu~esc intr-un final sa ob~ina un anumit lucru la care
sperau elemult, lucrul respectiv se depreciaza u~or,se eleterioreaza,
inceteaza sa mai functioneze sau func~ioneaza din ce in ce mai
prost cu liecare zi ce trece?"
"Invielia~iurmarirea lucrurilor altora, dorinta de a avea acele
lucruri numai pentru sine", spuse, ele-acum numaranel margelele
illatiiciilor, ce ~icum ar fi fast de!'anjat de awJntirea une! asemenea
lumi.
"De ce apar momente in lume canel oamenii sunt lavi~i de
conflicte, se omoara unii pe altii, cand boli teribile se raspandesc
in populatie, cand mici creaturi, precum scorpionii sau paianjenii
venino~i pat fi gasi~i sub orice piatra sau copac, cand apar mari
primejdii precum atacul leopareluluisau al ursului, sau mai grave
pericole datorate acelar oameni care ratacesc, voind sa t5.lhareasca,
sa fadi rau celor care pur ~rsimplu se intfunpla sa treaca prin
zona?"
"Dorind raul unei a!tel persoane", spuse u~or, "gasind acea
placere bolnava in ~ccul altora."
"De ce exista natiuni in care idei daunatoare incep sa se propage ~isa prinda radacini in mintea intregii papulatii care tril.i~te
acolo? Ce creeaza 0 lume in care intreaga multitudine de oarneni
a acesteia se lupta ca sa obtina lucruri care nu pot niciodata sa-i
faca fericiW Unde oamenii alearga dupa avutii ~i experiente care

122

Capitolul8

nu Ie pot aduce dedit suferinta? Unde ideile bune, sanatoase ~i

pure, gandurile care pot inalta ~ielibera spiritul uman au ramas in
negura ~inu pot fi puse la indemana celor care plang dupa aceasta
pace?"
"Simplul act de a trai urmand idei eronate ~i daunatoare",
spuse ~i se lasa pe spate, ca ~i cand ar fi fost extenuat de efortul de a vedea aceste subtile ~i aproape invizibile conexiuni intre
actiunile, cuvintele ~i gaudurile oamenilor ~i consecintele acestor
lucruri reflectate in lumea pe care umanitatea 0 formase.
Gandindu-ma la lume ca la locul unde durerea ~i suferinta
domneau ~i, in final, ruinau fiecare relatie, p.ersoana ori obiect,
era aproape cople~itor ~i pentru mine. M-am gandit la celelalte taramuri de care ceilalti mae~trii vorbisera. Poate exista 0
speranta! A~a ca I-am intrebat pe Guna Prabha ce amprente
creasera celelalte taramuri.
Mi-a inteles repede linia de gaudire ~i, probabil rara intentie,
rncu 0 incizie.

"Orieare dintre ac~iunile pe care le-am nlentionat

in noaptea asta, de la luarea vietii la a minti ~i paua la a mentine

crezuri daunatoare, au - daca sunt comiseintr-un mod foarte sever
_ puterea de a planta amprente, care pot cauza ca un individ sa
se vada pierdut in celc mai intunecate ~i mai oribile suferinte care
exista - dureri ~a de intense incat nu ti Ie poti nici macar imagina
in lumea ta."

"Acele~i actiuni, daca sunt comise intr-un mod mai putin

sever, au puterea de a planta in mintea ta amprentele ce te vor
face sa te vezi precum un spirit sau un animal torturat: sa prive~ti
in jos unde acum vezi bratele ~idegetele tale ~isa vezi in locullor
labe sau pene - ~isa nu te gande~ti ca te induc in eroare deoarece
con~tiinta este eterna ~i puternica in cel mai inalt grad; daca este
capabila sa mentina actuaJa ~ineintrerupta perceptia unei lumi
intregi ~i a unei vieti intregi, atunci nu te indoi ca, distorsionata
de efectele actiunilor care ranesc pe ceilalti, poate produce pentru
tine taramurile pe care tocmai Ie-am mentionat."

Grearea unei lumi

123

"'Irebuie sa intelegi", spuse dand semne de istovire "ca efectele

de care ti-am vorbit ceva mai devreme, consecintele lucrurilor pe
care Ie spui, Ie faci sau pe care Ie gande~ti in experientele pers(}nale ~iin lumea ta erau toate in contextul reintoarcerii tale intr-o
existenta umana, lucru care este in sine cauzat aproape nefacand
acele actiuni ~i care este, prin urmare, ~ova; sa-ti spun, foarte
rar. Oportunitatea pe care 0 ai acum, ca 0 fiinta umana care este
capa~ila de a giindi clar, care poate vedea suferinta in care tra;e~te,
care m\elege cauzele acesteia ~i care a gasit in sfar~it adevarata
Cale de a scapa, este mai mult decat rara."
Atunci, dintr-o data, maestrul Guna Prabha paru sa aiba un
al.doilea avant ~ise ~eza drept. Pentru prima data i~idesprinse 0
mana de pe mataniile din poala sa, ~i-oindoi in fata trunchiului sau
vertical, apoi 0 impinse catre mine decisiv, degetul sau aratator
aproape atingiindu-mi capu!. "Hai acum, am stat aici aproape
toata noaptea! Te intreb, pe cat de jalnica ~i putin confortanta a
fost discu\ia noastra, nu iti da, oare, nicio licarire de sperantaT'
Urmaream deja 0 linie similara de gaudire, dupa cum rara
indoiala ~tia, lucru carc trebuie sa fi fost cauza pentru care se
protapise deodata ca sa-mi puna intrebarea. "Presupun", am spus
cu ~ropr~a-~i forta, "ca daca cautam sa evitam aceste ne\iuni,
cuvmt: ~l ganduri daunatoare de care mi-ai vorbit, acele actiuni
care sadesc amprelltele care produc experientele acelor taramuri
~i a unor vie\i intregi pline de dezamagire ~idurere, atunci putem
evlta, prin jns~i natura lucrurilor, suferintele comune acestor
lumL"
"~i presupun", am continuat, "ca am putea merge un pas mai
departe: am putea cauta in mod con~tient sa facem opusul acestor
actiuni diiunatoare ~iastfel sa modelam, sa cream in mod con~tient
o lume viitoare care nu are niciuna dintre aceste suferin\e."
. "Pentru asta, banuiesc ca ar trebui sa cautam sa protejam
viata tuturor creaturilor, oamenilor ~i animalelor; sa respectam
cu strictete proprietatea altora; sa incurajam virtutea de a onora

124

Capitolul8

angajamentul de fidelitate fata de partenerul de viata; sa spunem

intotdeauna numai adevarul; sa ne straduim sa-i apropiem pe oameni; sa folosimun limbaj dulce ~irespectuos cu toti cei din jurul
nostru; sa vorbim doar despre lucruri care au sens ~i care sunt
benefice pentru viata noastra; sa ne bucuram de a fi darnici ~i de
a vedea pe ceilalti obtinaud ceea ce-~idoresc; sa speram ~isa contribuim la succesul altora in vietile lor ~i,in final, sa ne antrenam in
a devota rarele, pretioasele ~i numaratele momente in care putem
gandi in aceasta'viata catre idei care ne sunt cu adevarat benefice,
noua ~i celor din jurul nostru. Acest lucru ar sadi amprentele
pentru, presupun, aproape un paradis, unde exact opusul tuturor
ororilor pe care le-ai descris in aceasta noapte, ne-ar intampina la
fiecare pas."
"Un paradis nu doar in jurul tan", spuse bucuros, animat
intr-un mod pe care nu-l afi~ase'paua atunci, in acea noapte, "dar
in interiorul mintii tale: amprentele te-ar face sa-ti vezi propria
minte ea fiind complet pura ~i lini~tita pentru totdeauna." Apoi
mcu 0 panza. "Dar dadi intr-adevar intelegi acum cum se poate
intampla asta, atunci te implor sa asculti cu atentie I" ce am sa
spun mai departe, pentru ca acesta este adevaratul motiv pentru
care am venit la tine, in Gradina, in aceasta noapte."
"Taria amprentelor noastre negative este colosala, iar putinele
amprente bun'e pe care Ie avem au fost plantate slabe, rara putere
~icu rare bune intenti!. Daca~tiexamineziin mod onest gaudurile,
pentru cii.tevaminute, pe pareursul unei zile incareate, vei vedea
ca tiparul normal este cel al unui nivel scazut de iritare ~i egoism
fata de oricine ~i oriee lucr~ din jurul tau."
"Pentru a avea 0 speranta de a-ti intari amprentele bune pana
la punctul unde acestea VOl' incepe sa creeze viitmirea ta lurne
ideaIa, trebuie sa cauti un mod prin care sa-ti angajezi mintea
mai serios in ceea ce este bun - nu pentru ca cineva iti numara
gre~elile~i vrea sa te pedepseasca mai tarziu, ci spus la rece ~i
adevarat, fiindca nu poti seapa.din aceasta lume, in care totul se

Grearea unei lumi

125

transforma in durere, decat daca studiezi ~i te angajezi in mod

constant in ceea ce este benefic pentru tine ~i toti cei din jurul
tau. Vorbesc despre luarea de angajamente spirituale", spuse, ~i
mi-am rearnintit ca el a fost eel care a scris, cu mai bine de (}mie
de ani inainte, clasica lucrare despre modul de a avea 0 viata eticil.
prin luarea de angajamente spirituale.
M-am gandit pentru un moment ~i am raspuns onest: "Intelectual, inteleg tot ce am discutat in aceasta noapte ~i mi se
pare, in mod cert, logic, di rna voi angaja doar in actiuni bune,
incepand cu aceasta noapte, daca doresc binele meu ~i al altora.
De asemenea, fiind in apropierea dumitale ~i a celorla1ti mae~tri
eminenti care m-au ghidat tot in aceasti'iGradina, am sentimentul
cil.este mult mai distractiv ~i mai imbucurator a face ceea ce este
corect, a-I ajuta pe 'ceilalti in loc de a-i rani in mod egoist."
"Dar cand vorbe~ti de angajamente spirituale, bucuria dispare
curnva ~i rna face sa rna gaudesc la 0 existenti'i restrictiva ~i lipsita de bucurH,

e;.,.istenta menita indivizilor frustrati

lji

nefericiti,

blirbatilor ~ifemeilor care nu sunt in stare sa faca fata provoclirilor

vietii ~i care cauta sa scape mergand la schituri ~i manastiri unde
i~i imbuteliaza frustrarea paua cand devine 0 forma de perversitate. Acesta nu este modul de viatii pe care il eaut ~i nu prea
viid in ce fel ar putea sa rna ajute sa fac fapte cu adevarat bune,
lucru care depinde atilt de mult de a ramane in lume, in preajma
eelorlalti oamen!."
Odatii cu aceste cuvinte, se intinse ~i rna atinse' pentru prima
data in intreaga noapte, punandu-~i palmele cu afectiune pe tamplele mele. Am putut sa simt 0 caldura intensa.radiind dinspre corpul sau, intrand in ins~i rnintea mea, amintlndu-mi de Altcineva.
M-a privit cu adanca eompasiune ~ia spus: "Admit ca este posibil
Sa fi intalnit oameni cu angajamente spirituale care se comporta
dupa cum ai spus, de~iindraznese sa-ti spun ca este posibil sa-i fi
judecat gre~it ~iar trebui sa fii cu bagare de seama in a spune astfel de cuvinte. Dar asta nu este ceea ee angajamentele spirituale

126

Capitolul 8

sunt de fapt."
"Arta de a lua ~ide a pastra un angajament spiritualimi este
teama di s-a pierdut in mare parte in lumea ta ~i este prea putin
mteleasa. Imagineaza-ti ca te alaturi unei fiinte, marete ~i sfinte,
care da pe dinafara de bunatate, ca te inchini in fata ei ~i- vazand
magnifica pace ~i fericire care este ge~erata Iaca.nd doar ceea ce
este bun ~i pur, pentru sine ~i pentru ceilalti, realizand di aceasta
intensa seninatlite ar putea fi ~i a ta - impreunandu-ti mainile in
dreptul pieptului, spui: 'Jur in fata ta, acum, di voi fi precum
tine, ca voi gasi fericirea pe care tu ai gasit-o.' Apoi te ridici, cu
noua ta promisiune at~ata de tine precum ni~te sublime, noi ~i
marete aripi ~i te intorei ~i pliij~ti ditre fereastra ~i zbori illainte,
plutind in voie. Asta este ceea ce sunt angajamentele spirituale
de fapt: sunt 0 bucurie, 0 pUkere, sunt eliberarea de sub jugul
acliunilor daunatoare catre ceilalli, sunt iluminate ~iiluminatoare,
sunt insliijilumina."
Fa~asa se transfigudi, sd'ildata acum in lamina lunii ce aproape
apunea, iar stelele insele pareau a trimite ~i mai multe raze aurii, creand 0 aura in jurul conturului capului suu, prin intunericul
din Gradina. Eu am ramas nemi~cat ~i, pentru prima data, rara
prea multe explicatii, doar prin simpla intensitate cople~itoarea
compasiunii fiintei din fata mea, am ~tiut c-o sa iau angajamente
spirituale'. '
Stralueind ~i mai intens, zambi catre mine. "incepe cu angajamentele pentru persoanele laice" spuse. "Acestea pot fi luate de
orieine ~i aduc bucurie in arice existenta. Te gande~ti la suferirita
ce inconjoara orice obiect sau relatie de care ai aflat vreodata ~i
pentru a opri suferinta aceasta din tine insuti ~i din ceilalli, juri
ca nieiodata nu vei mai ucide 0 fiinta umana, nu vei fura ceva de
valoare, nu vei avea relatii sexuale cu partenerul de viata al altei
persoane sau nu vei minti in ceea ce priv~te viata ta spirituala. De
asemenea, deeizi sa renunti la consumul de bauturi alcoolice sau
alte substnnte intoxicnnte, de care nu trebuie sa-ti reamintesc ca

Crearea unei lumi --

127

reprezinta 0 nesfar~itasursa de suferinta, 0 clara ~iabsoluta risipa

de bani ~i timp pentru orice persoana care are 0 minima abilitate
de a gandi limpede despre acest lucru pana ~i numai pentru un
minut."

M-am gandit pentru un minut ~iam intrebat: "Pot sa inteleg

ca ar putea fi bine sa renuntam.la substantele intoxicante, dat
fiind faptul ca sunt a~a raspandite ~i atat de vadit lipsite de folos
~i daunatoare. Dar care este folosulin luarea unui angajament de
a nu face celelalte lucruri7 in mod sigur, nieio personna cu bun
simt nu ar vrea sa ucida alta persoana, sa comita Multer sau sa
minta despre cel mai important subiect dintre toate. De ce sa-~i
in un angajament?"

i~iindrepta pozitia ~ima privi direct, in ochi. "Este 0 intrebare

legitima ~i merita un raspuns. Amprenta care este creata atunci
dind evili 0 actiune deoarece ai luat un angajament in acest sens
este infinit mai puternica decat in cazul in care nu ai luat angajamentul. Ce vreau sa spun 'este di Gricefapta buna pe care
o faci avand angajamente are repercusiuni extraordinare, efecte
puternice in cel mai inalt grad, suficient de puternice pentru a-ti
purifica complet mintea ~i lumea. Este mult mai dificil de a face
acest lucru fara puterea angajamentelor spirituale."
"Facand promisiunea de a pastra angajamentul spiritual, te
ajuta in mentinerea angajamentului, evitand orice amprente negative, cauzatoare de durere. iti amint~ti intotdeauna fiinta sffmta
care a fost sufieient de marinimoasa de a-Ii acorda angajamentele
~i,dind ajungi aproape de 0 fapta rea, eziti datorita respectului pe
care 11 ai pentru aceasta fiinta ~i asta te protejeaza. iti aminte~ti
motivul pentru care te-ai inchinat in fata acestei fiinte ~iti-ai luat
angajamentele spirituale, nu ca pe 0 forma de obligalie, nu ca pe 0
forma de autoflagelare, ei ca pe un act de eliberare, de a invata sa
zbori, de a atinge acel nivel de ferieire pe care lumea nu ~i-Ipoate
imagina niei m cea mai mica masura." iii Guna Prabha privi cu
calm in jos, catre milinilesale, intorcand mataniile de mca cateva

128

___________

Capitolul 8

ori Indreptandu-se deodata, lasandu-se apoi pe spate, ridicandu-~i

In~a 0 data barbia catre cer - dupa care rase cu Incantare, avand
rasetul melodios, al unui copil bucuros, rasul natural ~i deplin al
unei persoane care a tacut doar bine ~icare s-a tacut bun.pe sine,
. In via~a ~i lumea sa.

Capitolul9

Compasiunea
Intalnirea cu maestrul Guna Prabha m-a lasat cu 0 mul~imede
lucruri la care sa rna gandcsc pentl'u luni de zile. Mergeam pc
strazile pie~eidin or~ sau stateam la fereastra bibliotecii, privind
afara la campurile de bumbac ~i
la livezilede portocali, ~iincercam
sa-mi imaginez cum toatc acestea puteau Ii produse de amprentc
sau impl'egnari mentale din propria mea minte. Parea dilicil de
acceptat, dar In timpul meditatiilor am revizuit ideile despre care
vorbisem iar ~iiar, ~inu am putut sa gasesc nicio problema cu ele.
~tiam ca Guna Prabha spusese adeviirul cand mi-a zis ca va trebui
sa dep~esc sentimentele mele uzualc asupra lucrurilor care apar In
fala ochilor mei ~i a prejudccatilor culturii In care am fost crescut
~i,In schimb, sa folosescvederea prin liltrul ra~ionamentului atent.
In timp, prin studiu continuu ~i observa~ie,am devenit familiarizat cu acest nou mod de a vedea lucrurile ~i asta mi-a adus
un semnilicativ nivel de confort prin faptul ca Imi explica liecare
aspect allumii mele ~ial experien~elormele pe parcursul vieW. In
special, atunci cand lucrurile mergeau prost - cand ~efulbibliotecii
a lipat la mine pentru 0 gr~eala minora, cand nu-mi reu~ea ceva
ce-mi doream ~i la care sperasem - Imi rememoram Intalnirea cu
maestrul Guna Prabha,pentru a incerca sa identilic ce trebuie sa
129

130

Capitolul 9

fi gandit, vorbit sau fllptuit in trecut pentru a rna face sa observ

acest eveniment.
Am realizat ca, de fiecare data, reac~ia naturala pe care a1j
fi avut-o, cum ar fi fost cea de a da 0 replica grosolana ~efului
cand rna apostrofa, reprezenta exact acel tip d,eac~iune care ar fi
plant at amprenta mentala de a rna vedea in ipostazain care cineVll
~ipa la mine din nou; cu alte cuvinte, daca nu m-a1jab~in~ d: la
naturala mea reac~ienegativa, a1jperpetua exact acea sufenn~a pe
care incercam

sa 0 evit.

Devenise foarte clar faptul ca trebuia sa adopt"0 strategie care

sa rna ajute sa-mi stapanesc reactiile naturale, gre~ite. Astfel am
decis sa iau cele cinci angajamente spirituale pe via~aale oamenilor
laici. Bunul stare~, al micului schit in care locuiam, mi Ie-a acordat
dupa 0 simpla ceremonie in modesta sa chilie.
Am gasit placute angajamentele spirituale ~i mi-am fllcut un
obicei sa Ie rememorez la fiecare cateva ore, pe pm.cursul zilei; nu
pentru ca
fi putut sa omor un om pe durata fiecarei astfel de
perioade de timp,. ci pentru ca reprezenta 0 provocare de a gasi
acea ac~iunc pe care am fllcut-o ~i care se apropia ccl mai mult
de amenin~area vie~ii unei altc'persoane sau chiar a unui animal.
In acela1jitimp, pentru a realiza un echilibru in inima mea, am
inceput sa caut ceva pozitiv pe care I-am fllcut, ceva ce am fil.cut
pentru a proteja via~a, sa stau ~i sa reflectez asupra acelui lucru
pentru cateva minute ~i sa rna bucur de ceea ce am facut - caci
stare~ul rna avizase ca acest fel de activitate va amplifica puterea
amprentelor pozitive din mintea mea.
La sfar~itul fiecarei zilc, inainte de cukare, m-am obi~nuit
sa-mi revizuiesc unele dintre cele zece ac~iuni de care maestrul
Guna Prabha vorbise, pentru a realiza care a fost lucrul negativ
pe care I-am fllcut ~i care se apropia cel mai ~ult de acesta ~i care
a fost lucrul pozitiv al ac~iunilor respective. In acest scop, mi-am
facut un mic jurnal, in fiecare zi a1jternand, pe 0 singura pagina,
doua-trei ac~iuni din cele zece, precum ~i opusul acestora dupa

'"j

Compasiunea

131

cum urmeaza:

Luarea vie~ii
Aproape ca am lovit pe
cineva cu calu!.

Protejarea vie~ii
M-am asigurat cit R
~i-a luat medicamentul.

Lista celor zece ac~iuni ~i a opusului acestora am pastrat-o la

inceputul jurnalului meu astfel:
l.

Luareavie~ii

Protejarea vie~ii

2.

Furtul (necinstea)

Respectareaproprieta~iialtora
(onestitatea)

3.

Comportamentulsexual
nepotrivit

Respectareapartenerului
de via~llaI altora

4.

Minciuna

Spunereaadevarului

5.

Dfufa~idezbinarea

6.

Injuria ~iyorba urata

Vorbadulce~irespectuoasa

7.

Vorbagoala

Discutarea lucrurilor importante

8.

Invidia dupa ceen ce

Ajutarea altora in a ob~ine

apar~inealtora

ceea ce-l3i doresc

Bucuriade necrumlaltora

Ajutorul dat altora la necaz

9.
10.

I impi:icarea oamenilor

Men~inereaideilordaunatoare Analizaideilor~ipastrarea
daar a celor corecte ~ibune

Astfel scriam cateva dintre cazurile in care am fllcut, am gandit

sau am spus ceva care se apropia in vreun fel de cele trei ac~iuni
pe care Ie alesesem pentru acea dupa-amiaza, atat in coloana celor
negative, cat ~i in cea a celor pozitive.
Pe parcursul a numai catorva saptamani, am descoperit ca
ceva se schimbase in mine ~iin lumea mea inconjuratoare. Primul
lucru pe care I-am remarcat a fost oarecum suparator deoarece am
inceput sa realizez cum, pe parcursul zilei, mai ales in discu~iile
pe care Ie aveam cu ceilal~i, fllceam aluzii sau chiar remarci directe, care erau formulate intr-un mod subtil, astfel incat sa rna

132

CapitoluI9

puna lntr-o lumina pozitiva pe mine ~i sa-i distan~eze pe ceilalti

unii de altn; sau spuneam cate ceva care, chiar daca nu utilizam
cuvinte urate, avea menirea de a cauza acela~iefect. Am lnceput
sa rna ingrijorez ca rna schimbam In mai rau ~inu In mai bine, dar
staretul rna consola spunandu-mi ca aceasta era 0 impresie normala atunci cand cineva incepe pentru prima data sa urmareasca
cu adevarat ceea ce spune, face sau gande~te.
Efectul imediat al eforturilor mele a fost ca pur ~i simplu am
lncetat sa mai spun, sa mai fac sau sa mai gandesc acele lucruri
atat de evident negative care, chiar ~i Ca lncepator pe aceasta
Cale, nu am putut sa nu Ie remarc. Ceea ce s-a lntamplat atunci
a avut putina legatura cu amprelltele sau impregnarile mentale
despre care lnva~asem;era mult mai simplu: pur ~i simplu aveam
mai mult timp In mintea mea pentru lucruri mai bune, pentru
ganduri pozitive ~iam re&.lizatca am devenit mai creativ, ca mi-a
crescut puterea de concentrare ~ica eram binedispus pe parcursul
zilei, lucru care era foarte placut. Evitarea acelor amprente rele In
mintea mea a fost, ei blne, placuta; TIU a fost corvoada pe care 0
anticipasem cand Guna Prabha vorbise pentru prima data despre
angajamente spirituale.
intr-un mod mai lent, dar ferm, am remarcat cum lumea mea
lncolljuratoare se scbimba ~i mi-am amintit ca daca amprentele
mentale au fost plantate foarte con~tiincios~icu sinceritate, acestea ar putea sa se matureze relativ repede: lntr-un mod ideal,
am putea modifica intreaga noastdi realitate pe parcursul acestei
vie~i.
Scbimbarea care a lnceput sa se des~oare asupra mea este
greu de descris, dar a fost In mod ciaI' remarcabila ~i reala. Mancarea avea gust mai bun, culorile erau mai stralucitoare, simteam
bule de exuberanta ~i creativitate lnallntrul meu, iar oamenii din
preajma mea pareau sa spuna ~i sa fadi lucruri care lmi inspirau
spiritul.
Am simtit instinctiv ca daca a~ fi In stare sa duc acest mod

Compasiunea ---

133

de via~a catre destina~ia sa finala, atunci chiar ~i acele lucruri din

via~a care pareau inevitabile - boala, batrane~ea, moartea lns~i
- ar putea fi scbimbate In totalitate. Am lnteles ca aceasta schimbare majora ar trebui sa necesite ceva mai puternic decat eforturile
mele actuale ~i astfel, Inca 0 data, am sim~it nevoia de a calatori
In Gradina.
lama trecuse de-acum, iar primavara era in plina splendoare.
Cum am p~it pe poarta in acea seara, am remarcat, poate nu In
mica masura ~i datoritii recentelor mele practici In arta de a trai
virtuos, ca micul petic de iarba se transformase intr-o paji~te luxurianta. Din fiintana parea sa ~~neasca In de~ert mai multa apa
ca niciodata, iar ramurile ro~eovuluise extindeau mult peste zona
braului de earamida ce-Ilneonjura, se lntindeau ~icoborau aproape
de lndriigita bandi de lemn, unde lnva~asem atiit de multe.
M-am ~ezat pe marginea bancii ~i, In lumina asfintitului,
mi-am lndreptat giindurile ~iochii entre partea de sud a Gradinii,
catre un mic prun sub care arrl stat odata eu Dorr..ni~a mea Au:de,
desenalld un motiv pe fruntea Ei cu buzele mele. Mi-am amintit
cum am fost, dintr-o data, atins de un sentiment de grija pentru oameni pe care nn-i eunoseusem niciodatii, sim~ind In acel~i
timp un fel de fior adanc In corpul ~eu. Atat de profund am fost
absorbit In aceste ganduri co. nu mi-am dat seama co. maestrul
Asanga intrase In Gradinu ~i se ~ezase liinga mine, pe baneu.
M-am lntors ~iprimullucru pe care I-am vazut a fost mana sa
lntinsa cutre mine, (inand 0 midi ~iparfumata "eupsay", un fel de
plucintu, pe care mama mea 0 pregatea adesea pentru noi. "Uite",
spuse, "aud ca-~i plac acestea." Incepuse deja 0 bucuticu lntr-ull
mod prietenesc, f5.ra niciun prejudiciu, ~i rna lndemna so. fae ~i
eu la fel. Am stat acolo, amandoi, bucurandu-ne de minunata
Gradina ~ide ceca ce miincam; de fiecare datu cand terminam 0
bucu~ico.lmi lntindea 0 alta dintr-un sacule~ pe care il scosese de
sub partea de sus a robei sale.
Arata foarte diferit decat mi-~ fi putut imagina. EI ~i cu

134

Capitolul 9

fratele sau pe jumatate, Vasu Bandhu, care rna binecuvantase

deja cu inva~aturlle sale in Gradina, fusesera considera~i in ultimele ~aisprezece secole ca doi dintre cei mai marl ganditori,
cunoscu~i noua. Totu~i, aici, in fa~a mea, el parea pur ~i simplu un foarte placut ~iprietenos tovara.~,cu 0 fa~asimpUi,onesta,
aviind 0 maniera elevata de a se mi~ca~ide a vorbi, piina aproape
de timiditate. Purta roba sa in mod natural, nu foarte preocupat
de modul in care arata, dar adtiind ca ~i cum ar fi Iacut parte
din chiar fiin~a sa, clltele robei potrlvindu-se atat de perfect cu
evidenta sa bunatate.
"E~ti in regula?" intreba. "Te-ai saturat? Crezi ca am pus
poate prea mult zahar pe ele? Am incercat sa presar pudra, dar
nll mi-a ie~itexact inca."

M-am uitat la el cu surprindere, imaginiindu-mi-Ipe unul dintre cei mai marl filozofiai tuturor timpurilor agitandu-se in jurul
focului inte~it, pentru a fi sigur ca placintele se fac cum trebuie.
Dar parea atilt de tipic naturii sale! Prin asta mi-a dat 0 lec\ie
importanta chiar inainte de a incepe sa vorbeasca serios.
"Timpul trece", spuse cu blande~e, uitandu-se la mine ~or,
cu ochii sill caprui, plini de preoeupare, "~i gasesc, personal, ca
am tendin~a sa neglijez luerurile importante."
lvIi-amdat seama imediat ca facea aluzie la mama mea ~i la
cum 0 cautam, precum ~ila caJatoria mea indreptata catre gasirea
unui mod prin care sa 0 pot inca ajuta, daea lucrul acesta ar fi
posibil in vreun fel. Am realizat ca urmarirea propriei mele fericiri
umbrise inten~ia mea ini\iaia de a 0 ajuta, iar in prezen\a unei
asemenea bunata~i de om am fost for~at sa ro~esc de ru~ine ~i
sa-mi arune privirea cntre varful baneii.
S-a intins cu 0 mi~care foarte naturala ~i m-ll luat de mana
ca ~i cum ~i-ar fi cerut scuze pentru ca rna ranise, dar a \inut
degetele cu 0 fermitate care imi spunea cii acest lucru era un punct
de plecare necesar pentru lec\iile de care aveam nevoie, acum, in
via\a mea.

Compasiunea ----

135

"Gradinile sunt atat de frumoase!" a spus el pe un ton cald.

"Te-ai giindit vreodata, cat de multa considera~ieeste necesara
pentru a aranja una in mod potrivit? Trehuie sa te gande~ti bine
~isa-~iimaginezi ce anume ar fi, in cat mai mare masura, pe placul
fiecaruia dintre oamenii care vor vizita vreodata gradina, liecare
dintre ace~tia fiind in cautarea unui scurt moment de lini~te in
vie\ile lor ~igasindu-I intr-un mod diferlt, intr-o singura gradina."
Am sim~itun spasm in piept. Parea ca ~icum, prin aceste simple cUvinte,el imi repro~aca pana aeum incercasem sa construiesc
o gradina foarte stranie in via\a mea spirituala, una care era suficient de mare numai cat sa-mi ajunga mie, flira nicio considera\ie
eu privire la marna ~i la to\i ceilal\i care aveau nevoie, de asemenea, de fericire, dar care nu gasisera un inva\ator sau 0 Cale care
sa-i poata ajuta. Modul sau extraordinar de a folosi 0 conversa~ie
de zi cu zi pentru a-mi atrage aten\ia exact catre lucrurile la care
trebuia cel mai mult sa rna gandesc, m-a impresionat intens, reamintindu-mi in mod profund de Alteineva, care avea 0 calitate
similara.
"De exemplu, sa presupunem" continua en ~icum nu ar fi realizat felul in care cuvintele sale imi scufundasera inima, "ca persoanei care aranjeaza gradina ii plac prunii ~itrandafirii. Banuiesc
ca ar avea nevoie de un oarecare grad de autocontrol ~i de sensibilitate pentru a realiza ca al~iiaI' putea prefera alte flori ~ifruete.
Astfel, gradinarul va trebui, la un anumit moment, sa mearga ~i
sa viziteze alte gradini pentru a observa cu aten\ie oamenii care
merg acolo, sa incerce sa se puna in loeul lor, sa inve\e sa vada ce
anume Ie place acestora intr-o gradina."
1

Inca 0 data, cuvintele sale mi-au atins un punct sensibil din

inima mea. lvI-am sim\it obligat sa-i marturisesc, ehiar in acel
moment, un gand care rna framiinta de ceva vreme. "Nu sunt 0
persoana care a trait mul\i ani", am inceput, "dar, chiar de la
inceputul vie~ii,am in\eles destul de repede cat de sacru ar fi daca
~ putea eu adevarat sa rna pun in locul altora, daca ~ putea sa

136

Capitolul 9

fiu la fel de preocupat cu privire la ceea ce ace~tia i~i doresc in

acee~i masura in care sunt preocupa~iei i~i~i - pe scurt, daca
~ putea inva~asa simt acel fel de afec~iunesau compasiune care
vrea sa puna altora la dispozi~ieceea ce ace~tia~i doresc."
"Dar, ca sa fiu pe deplin sincer", am continuat, "nu vad cum
este posibil. Sunt complet con~tient ca sunt interesat infinit mai
mult de ceea ce vreau eu dedit de ceea ce VOl' al\ii, chiar daca ceea
ce VOl' al~iieste datorat unei nevoi mai serioase, chiar daca nevoia
acestora este 0 chestiune de supravietuire in plan fizicsau interior..
Pur ~i simplu, nu imi pot imagina in niciun fel cum ~ putea sa
inva~ sa ~in la al~iiin acee~i masura in care ~in la mine insumi,
iar acest lucru rna framanta adanc, pentru ca simt cat de multa
bucurie ne-ar aduce fiecaruia dintre noi, de aici, din aceasta lume,
daca am putea sa invatam acest mod sacru de a trai."
"Ai perfecta dreptate", spuse avi'md0 expresie serioasa, plina
de preocupare in legatura cu ceea ce rna friimi'mta. "Este atat
de natural ~i de u~or pentru noi ca sa trecem prin via~a ingrijindu-ne de acele mici nevoi ~i trebuin\e pe care Ie avcm noi in~ine,
ignorandu-i pe cei care ar putea fi chiar pe punctul de a muri de
foame ~i de lipsa de adapost, chiar in fa~a ochilor no~tri. Dupa
cum spui, ne dam seama de aceasta deficien\a de compasiune pe
care

avem. Cunosc, chiar, cativa indivizi ageri, care nn se simt

deranja~i de propria lor inabilitate de a fi preocupa~idin cand in

cand de ceilal~i,macar cu 0 rarama din preocuparea pc care ~i-o
arata automat pentru ei in~i~i."
Am ramas tacu~i pentru ceva vreme ~i m-am mirat cat de
apropiat rna sim~eamde el, cum rna racea sa rna simt egalul ~i
chiar confidentul sau in doar cateva minute. Atunei, ~i-a dres
glasu! u~or,ca ~icum i-ar fi fost teama sa vorbeasca ~ispuse: "Nu
sunt un mare sfant..."
Din modul cum a spus-o, am realizat ca era.
"Dar cinevam-a inva\at odata aceasti'imeditatie care ar putea
sa ne ajute ..."

Compasiwlea

137

~i am ~tiut ca 0 stapanea la perfectie.

"Dar poate ca 0 vei gasi de ceva folos", conc!uziona.
Instinctiv, mi-am ridicat mainile in dreptul pieptului ~i mi-am
atins inima ca ~i cum I-~ fi rugat sa 0 schimbe, atunei ~i acolo.
"Pregate~te-te pentru meditatie", spuse cu calm, dar cu ton
de autoritate suprema, autoritatea iubirii ins~i. M-am pregatit in
interiorul mintii mele dupa cum inva\asem de la maestrul Kamala
Shila, aici, in Gradina.
Dupa cateva minute, Asanga spuse: "Acu!ll,urmar~te-\i re8pira\ia. Urmare~tc cum inspiri in interior ~i cum expiri in afara.
Nu incerca s-o schimbi in nieiun fel. Pur ~isimplu, urmare~te-o."
Am fiicut asta tacut.
uAcum, gande~te-te:l, continua aproape in ~oapta, "Ia 0 anumita durere sau problema pe care te a'ltepti sa 0 ai mai inainte ca
aceasta noapte sa se sfiir~eascii."
Nu imi putemn imagina nieio durere sau problema aiei, in
Gradina, in sp.ecial avandu-l pB Inaestrul Asanga aliituri de nune,

a~a ca mi-am ;ndreptat gi'mdul clUre 0 perioada mai tarzie din

noapte, gandindu-ma la sentimentul gol al neimplinirii pe care
il aveam intotdeauna cand ie~eam pc poarta Gradinii, pc cand
realizam inca 0 data cn plecasem fara sa 0 fi inti\lnit pe Cea Aurie
pentru care, a trebuit sa admit, inca trmam.
"Preia acel sentiment de neimplinire", spuse foarte natural,
"al sinelui tau viitor, al tau iosuti in poate 0 ora de-acum, ~i
imagineaza-~ica sentimentul s-a transformat intr-o grami'ijoara de
lumina intens neagra, afiat5 adallc in inima ta.;'

A~a am racut, am vizualizat un mic bulgare negru in mine

iusumi, ~a cum ma aflam acolo, Ii.\ngapoarta, ;ntr-o ora sau ~a
ceva, pe cand ie~eamdin Gradina.
"Acum, dor~te-~i sa po~i indeparta acea lumina nengra din
acel sine viitor al tau; pune-\i 0 dorin~aca el sa nu mai fieniciodata
nevoit sa traiasca experien\a aceilli sentiment gol ~i decide ca tu
i-I vei indeparta."

138

Capitolul9

Am luat aceasta decizie; nu a fost dificil,considerand ca urma

sa rna simt mal bine decat m-~ fi sim~it altfel, chiar daca doar
intr-o ora de-acum.
"Acum, desprinde acea gramada de lumina neagra de pe inima
viitorului tau sine ca 'li cand ai folosi 0 lama. Decide ca ai fi dispus
sa 0 iei asupra ta acum dad. el nu ar mal urma sa 0 resimta mai
tarziu."

De aceasta data am sim~it 0 oarecare ezitare, avand un sentiment ca acest lucru mi-ar putea dauna. Dar, dat fiind faptul di
doar urma sa-mi salveze acee~i suferin~a de mai tarziu, am decis
ca pot face acest lucru, in acel~i fel in care induram sa ne fie
cura~ata 0 rana cu alcool, 'ltiind ca asta ne va opri 0 mai mare
suferin~a de mai tarziu daca luam acea, mai mid., suferin~aacum.
Am decis sa accept suferin~aluminii negre acum.
"Trage lumina neagra in tine insu~i, extrage sentimentul gol
din acel viitor sine al tau pe cand el trece pe poarta, acola. Transfcrma.-l Intr-un lung ~isubtire ~uvoi de lUI!'Jna neagru

~i- la5u-1

sa pluteasca prin aerul respira~iei tale, in timp ce inhalezi 'li inspiri aerul in corp_ Daell imaginea nu este clara dintr-o singura
inspira~ie, at unci introdu 'luvoiul negru inauntru in cateva inspira~ii din acestea."
Am facut a'la cum rna instruise maestrul ASllnga'li din ce rna
concentram mai mult, din ce in ce mai mult sim~eam 0 oarecare
grea~a. Dar am introdus lumina neagra pe masura ce inspiram,
'ltiind ca ajutam viitorul meu sine.
"Respira~iapatrunde in interiorul pieptului tau, lumina neagra
avanseaza mergand pe respira~ie. Acum vizualizeaza 0 mica flacara
chiar in mijlocul inimii tale: aceasta reprezinta propriul tau egoism 'li lipsa de in~elegere a vie~ii 'l! a lumii tale, care i~i creeaza
acest egoism. Observa, prive'lte! Lumina neagra se apropie de
acea mica flacara a egoismului, este gata sa 0 atinga."
Am vazut varful sub~ire al razei de lumina neagra pe cand 0
inspiram prin narile mele 'li am vazut-o cum se scurge in jos pe

Compasiunea -------------

139

gatlej, in piept 'li aproape de a atinge flacara rO'liea egoismului

meu.
"UrmarC'lte cu aten~ie acum, concentreaza-te, pentru ca totul se va termina Intr-o clipita. Lumina neagra atinge flacara;
in acel loc izbucne'lte 0 lumina alba; flacara egoismului tau dispare in inexisten~a, iar lumina neagra este vaporizata intr-un fum
alb, sub~ire, ce se destrama la randu-i in inexisten~a- totul intr-o
frac~iune de secunda. Propriul tau egoism 'li propria ta viitoare
durere pe care ai decis sa 0 iei asupra ta sunt duse pentru totdeauna, iar inima ta e curata 'li pura."
Aceasta parte a fost mai vesela, un final fericit pe care I-am
pus in practica de cateva ori. De fiecaredata am avut 0 senza~iede
u'lurare 'li eliberare atunci cand mica flacara era stinsa, iar norul
fumului alb era risipit.
"Odihne'lte-te un moment!" spuse. Scoaseun mic vas de lemn
de sub un pliu al robei sale, pillji-incet 'li gra~ios catre izvor 'li
11 umplu.

Veni ~iml-! oferi, iar eu am baut

ell

lnul~umire daar,

dupa aceea realizand cat de natural parea sa fie, pentru acest

maestru al filozofiei'li al vie~iiinse'li, sa serveasca un incepator in
spiritualitate ca mine.
S-a ~ezat 'li el 'li a continuat: "Acum gande'lte-te la 0 suferin~a,
o situa~le neplacuta sau UIl gand de care anticipezi ca vei avea
parte maine."

Aceasta nu a reprezentat 0 marc dificultate, caci gandul la

privirea iritata de pe fa~a bibliotecarului, ce rna va urmari cand
sa intru la lucru poate cu 0 ora sau doua intarziere, venind direct dupa 0 caliitorie de noapte, imi veni in minte imediat. Mi-am
putut imagina u'l0r sentimentul de dezgust care va izvori in interiorul meu, in ciuda celor mai bune eforturi de moment 'li a oricaror
sincere inten~ii pe care le-~ putea avea in avans pentru a preveni
acea stare de lucruri.
ca

"Acum observa dezgustul din inlma lui, din inima ta de maine,

gramajoara de lumina neagra."

140

Capitolul9

Mi-am inchis ochii ~i mi-am imaginat acest lucru, 0 pata neagra

in pieptul meu, ~a cum stateam in tocul u~ii bibliotecii, in fata
biroului de lucru al ~efului.
"Acum, desprinde-o din inima ta!" A~a am tacut.
"Asigura-te ca 0 observi ca ceea ce este, asigura-te ca te gand~ti la ea ca fHnd acea viitoare suferinta din propria ta inima ~i
decide sa 0 iei asupra ta."
"Observ-o ca fiind acel subtire ~uvoi de Iwnina neagra, purtat
de respiratie, apropiindu-se de fata ta."
"1ntrandu-ti pe nari."
"Mergand mai departe, de-a lungul gatului, aproape atingand
mica fladira a egoismului ~i a lipsei de intelegere din inima ta."
e'A atins!"
"0 strafulgerare de lumina alba!"
"Dezgustul a disparut intr-wl nor de fum, iar fumul s-a risipit!"
spusei cu rapiditate.
"Inima ta - pur5. gi curataJ"
Am avut din nou sentimentul de eliberare, de libertate ~i un
fel de mandrie ca rna ingrijisem de altcincva, c.!'iar daca era yorba
de mine.
Meditatia a avut un efect profund asupra mea, un efect pe
care nu I-~ fi putut anticipa.
"Acum, incearca sa-ti imaginezi trei dintre cele mai nedorite
ncpHiceri sau suferinte, pe care Ie-ai putea avea pe parcursul saptamanii urmatoare. Nu fi superficial, define~te-Ie clar in gandurile
tale, ~i observa-Ie ca pe un bulgare de lumina neagra in inima lui,
adica a ta, intr-o saptamana de acum."
Acest lucru a reprezentat ceva mai mult decat un exercitiu,
dar ~a am tacut. in mod sigur va exista 0 insultii vadita sau
eel putin 0 aluzie intepatoare din partea ~efului meu, care rna va
urmari cateva zile, deranjandu-mi gandurile ~i somnul. A~ putea
sa rna ~tept ~i la 0 problema cu calul, care mereu pierde cate 0
potcoava sau fuge de mine dimineata, cand sunt deja in intarziere

Compasiunea

141

catre slujba. Fara indoiala, ploaia de primavara va uda lemnele

de foe ~i voi lua cina tarziu; ~i da, ~ putea sa rna ~tept ca dupa
aceasta noapte Sa am anumite sentimente tiiioase, de suferinta,
sentimente care m-au insotit de-a lungul anilor, amintindu-mi de
mama ~i intrebandu-ma cum a~ putea sa 0 ajut.
"Cuno~ti p~ii", spuse. "Acum ia durerea asupra ta." Acest
lucru a reprezentat ceva nou in incercarea de a-mi canaliza atentia
catre trei sau patru [ucruri deodata, dar am putut sa simt ca
rasplata va fi ~i mai mare. Am parcurs lent intreaga meditatie,
aducandu-mi clar in ochii mintii fiecare pas. in mod straniu, m-am
simtit tare u~urat la giindul ca intreaga saptamana viitoare 0 voi
petrece fara aceste cat eva suferinte.
"Acum, considera intreaga luna", spuse. "Define~te-Ie clar
pe cele ~apte sau opt lucruri care vor constitui cele mai severe
greutati care ar putea sa survina in urmatoarele treizeci de zilc ~i
ta exercitiul de unul singur. Avanseaza domol, asigura-te ca totul
este clar."
lVIi-au trebuit aproape douazeci de minute, dar am procedat
~a cum a spus maestrul Asanga. Pe de 0 parte, incepeam sa rna
familiarizez cu sentimentul natural de ezitare in preluarea durerii
~i invatam sa tree peste acesta; dar pe de alta parte, parea ca fiind
o sarcina mai mare ~i mai dificila de fiecare data cand dimensiunea
suferintei se marea. M-am surprins ell.incercam sa nu rna gandesc
foarte clar la tipurile de suferinte specifice pe masura ee lumina
neagra se apropia de fata mea, dar am realizat instinetiv ca nu
aceasta era ideea ~i astfel mi-am dublat curajul ~i m;-am imaginat
respectivele suferinte foarte clar in lumina neagra.
"Suficient!" spuse. "Odihne~te-te din nou!"
M-am lasat pe spate ~i am respirat aerul dulce al primaverii,
aruncandu-mi privirea la minunatele stele ale de~ertului. Mi-am
liisat gandurile sa zboare la ungherele Gradinii unde Ea imi diiduse
alte leetii.
Atunci el se pogori catre mine in mod prietenos, imi Ina mainile

142

Capitolul 9

intr-ale sale ~i se uita cu sinceritate in ochii mel. "Cand vei avea

putere, extinde grarnada neagra ~iinclude problemele ~is~feri~tele
majore pe care Ie vei infrunta in anul ce vine. Cand e~tl ~I.mal pu=
ternic, fa-ti 0 vizita 10. patul de moarte iii ajuta-l luandu-I a~east~
suferinta extraordinara. Dupii aceea, incepe ~iadauga suf~:mt~ iiI
confuzia pe care 0 vei trai imediat dupa momentul mortn, cand
intri in acea existenta temporara sub forma de spirit ~i iti incepi
calatoria catre noua to. viata. Apoi preia suferinta intregii vieti
urmatoare iii apoi a vietilor de dupa acea.,ta."
"Avanseaza cu atentie, asigurii-te ca te gand~ti la fiecare
suferinta in mod clar iii ai mal.e grija sa avansezi domol, nu te
forta, ia doar ceea ce poti prelua in mod confortabil."
"Este un semn bun daca simti 0 slaba aIL"\:ietatesau ezitare
intrucat acest lucru arata ca iti imaginezi intr-adevar suferintele
clar. in niciun caz, in nieio meditatie, sa nu te fortezi pana 10. punctul unde devine dureros, unde devii nervos sau speriat, pentru ca
asta este foarte daunator pentru inima ~i pentru corpul spiritual.
Cheia consta in a medita cu regularitate, in a avea un cumul constant, putin cate putin, astfel incat meditatio. sa devina ~erm~iii
puternica mai degraba, decat a face eforturi majore, dar Istence,
pentru ca acestea, in mod uzual, se destrama in scurt timp."
"Cand taria ta este semnificativli, taria ta interioara, poti
incepe sa iti imaginezi una sau doua suferinte minore ale unei
persoane apropiate, sa spunem tatal sau mama ta. Practica preluarea suferintelor acestora in tine insuti ~i distrugerea lor, precum
~i a egoismului tau alaturi de neintelegerea care c.auzeaz.aa"ces~
egoism, intr-o strafulgerare de lumina alba. ApOl, contmua s~
dezvolti meditatia asupra lor pana 10. 0 saptamana, apoi 0 luna ~I
a~a mai departe."
"Dupa aceea, mergi mai departe, catre alte persoane la care
til, rude ~i prieteni apropiati, co.mai inainte."
"Clind te simti ~i mal avansat, atunei indreapta-te catre persoane fata de care ~ti neutru: straini care viziteaza biblioteca,

Compasiunea

143

oameni pe llinga care treci."

"Cand meditatia ta este suficient de puternica pentru un ~i
mai mare salt, ia asupra ta suferintele celor care-ti fac neplaceri, pe
care nu Ii ai la inima in mod activ. Cand reu~e~tisa faei acest lucru
cu onestitate, vei avea 0 mare realizare, 0 realizare interioara atat
de putin CUlloscutade lumea care este mai impresionata daca 0
persoana invinge intr-o contruntare fizicaimpotriva unui cal decat
daca 0 persoana invinge intr-o blitlilie cu propriile gflllduri rele ~i
proaste obiceiuri, d~i ceo.de-a doua lupta este infinit mal dificila."
"in final, cand ajungi la apogeu, trimite-ti mintea catre ficcare
loc din lume: catre casele oamellilor, .catre grotele animalelor,
catre apele unde traiesc pe~tii, catre oceane ijipaduri, catrc gropile
de sub pamant; imagineaza-ti toate vietatile ~i practica acest act
sacru cu. fiecare.suferinta, externa sau interna, pe care acestea
Ie au. Mergi mai departe decat propria ta lume, catre stele ~i
catre alte tarlimuri existentiale, cele mai multe ale terorii, de care
m.intea ta este con!jtienta C3. exista, de~i ochii till ~u Ie pot vedea.
Mergi catre lumi, planete iiitaramuri ale suferintei pe care minteo.
to. de-abia iji Ie poate imagina ~i ia-Ie neagra lor durere." Ramase
aiiezat, tacut, apoi iiii ridica un colt 0.1 robei iii iiii ~terse lacrimile
in tacere.
Am ramas in lini~te ~i m-am bucurat de sentimentul dulce
dat de alegerea de a remarca durerea altora ~i de a 0 prehm de
10. ace~tia. Am simtit c5.nu exista in lume 0 emotie mai dulce niei placerea data de persoana iubita, nici bucuria succesului, niei
focul puterii sau al banilor.
"Uneori rna gandesc" incepu, ~iam auzit venind inca una dinI

tre acele lectii, care nu este neaparat 0 lectie in sine, ei 0 invatatura

deghizata co.un gand trecator, "cum trebuie sa simta mamele; nu
este ceva ce tu sau eu am putea simti in aceasta viata, dar putem
urmari ~i observa mamele ~i putem vedea dragostea lor oarba ~i
plina de putere, pe care 0 au pentru copiii lor, a dragoste care Ie
impinge sa faca orice lucru pe care il pot face daca inteleg ca astfel

144

Capitolul9

pot sa-~i ajute copiii."

"Aceasta dragoste pare sa aiba doua aspecte: un aspect este
legat de faptul ca mamele nu pot sa suporte sa-~i vada. copiii
suferind - trebuie sa fi vazut acest lucru ~itu lnsu~i,cum 0 mama
cu un copil bolnav In bra~el~iface loc printr-o mul~imede oameni
care ~teapta ca sa vada un doctor renumit; 0 mama ce alearga
ca sa-~i protejeze copilul de 0 calea~cacare vine lnspre acesta; 0
mama care sare lnfuriata precum un leu lmpotriva oricarei persoanei care i-ar amenin~acopilu!'''
"Apoi mai este ~i acel aspect al dragostei de mama care vrea
sa ofere, care vrea sa puna In dispozi~ie;presupun 01, ne gandim ca
este fcarte natural modulln care mama dore~te,Inca de la lnceput,
sa-i dea lapte ~i sa-I sature pe copil cu aceasta calda ~i lichida
bucurie ~i dupa aceea sa vada mul~umireade pe fa~a bebelu~uiui.
Pe parcursul vie~ii, 0 mama se lupta ca sa-~i vada copilul avand
tot ceea ce acesta l~i dore~te, chiar ~i cand acesta este deja mare
- un ve~mant deosebit, 0 ~coaJabuna, prieteni buni ~i ajutatori;
apoi, cand copilul este adult, prosperitate - 0 slujba buna, 0 casa
frumoasa, un partener de via~a potrivit ~i propriii copii."
"0 mama dore~tetoate aeeste lueruri eopiluluiei lntr-un felln
care uneori ma uime~tecand ma gfmdescla asta, deoarece deseori
pare ca, dintre to~ioamenli din lume, doar mama ta este cea care
se lngrije~tede tine mai mult decat te lngrije~ti tu lnsu~i."
Am priceput adeva.rulcuvintelor maestrului Asnnga pentru ca
exact de aceasta ln~elegeream avut parte In pragul mor~iimamei
mele, cand vantul ~uieraprin copacii din fa~au~iide la Academie.
Am realizat ca pierdusem exact persoana care se ingrijise mai mult
de fericirea mea decat mine lnsumi.
"Astfe!", spuse maestrul incet, cu 0 privire ce exprima un
amestec ne~teptat de timiditate ~ifor~ainterioara extrema, "exista 0 a doua parte a medita~iei,pe care, daca nu te deranjeaza, pot
lncerca sa ~i-odescriu, de~inici eu lnsumi nu 0 ln~elegpe deplin."
Am zambit lara sa.vreau ~iam lncuviin~at,

Compasiunea

145

"intreaga practica.pe care 0 facemlmpreuna, In aceasta noapte,

se nume~te "oferire ~i preluare", de~i atunci cand 0 efectuam, de
fapt lncepem cu preluarea ~i apoi continuam cu oferirea. Ceea
ce preluam, dupa cum ai va.zut, este suferin~a altora, repetand
ini~ial cu propria noastdt suferin~a. Aminte~te-~i ca suferin~a
poate fi orice lucru care rane~te snu dauneaza unei personae, de la
atrocitatile care au loc In imensele domenii ale mizeriei - In afara
posibilita~ilor noastre de observare - ~i pana In ultimul moment
de dubiu, chiar ultimul moment dinaintea celui cand cunoa~terea
devine totala, In mintea unui mare sflint."
"Ceea ce oferim este toata fericirea, tot ceea ce putem, tot
ceea ce avem, dupa cum te voi instrui acull1. Gandindu-te la COIl1portamentul mamelcr, vei observa lara dificultate de ce se lncepe
cu preluarea, pentru eli ar fi !ipsit de sens sa oferim unui copil 0
buca~ica de prajitura sau 0 jucarie dragala~a daca acesta S-at'aHa
In acel moment In spasme de durere, eauzate de vreo boala care
este gat.a sa-i curme viata,"
"Acum 0 sa prncticam pm'tea legata de oferire", spuse, schill1biindu-~iu~orpozi~iape bandt, precum un copil care se pregate~te
sa inceapa jocul sau favorit, "Pregate~te-te pentru medita\ie!"
A~a ap.!racut, ca mai lnainte.
"Concentreaza-te din nou asupra respiratiei, la directia sufiu..
lui

ill

interior ~iin exterior, ~idin

nOll

in interior.

=1

Am facut acest lucru aproape in mod automat, dupa cum

fusesem instruit, pentru a-mi exersa concentrarea interioara.
"Acum, imagineaza-~itoat/( bunatatea ta, toate gundurile, cuvintele ~i faptele tale bune, toata cuno~terea sacra pe Care ai
dobandit-o vreodata, toate amprentele din con~tiin~a ta care-ti
VOl'aduce fericire, In viitor. Vezi tcate aceste lucruri grupate laolalta, sub forma unci lumini stralucitoare ~i pure In inima ta."
"Mai departe, gande~te-te la 0 anumita persoana pe care 0
cuno~ti - este mai u~or sa incepi cu cineva de care ~i-edrag - ~i
gande~te-te la ceea ce ~i-ar dori cel mai mult sa poata avea, un

146

Capitolul 9

anumit lucru, 0 anumita rela~iesau orice altceva."

M-am gandit pentru un moment ~i am avut 0 ezitare. Primul
meu instinct a fost sa-i trimit Ei ceva, dar reflectand nu mi-am
putut imagina ceva ce Ea ar putea sa-~i doreasca. A!ll sim~it in
inima mea ca atunci cand rna uitam la modul in care ~inea ochii
pe jumatate inchi~iintr-un fel de extaz constant, Ea parea intr-un
anumit fel implinita; nu era nimic mai mult de care Ea sa fi avut
nevoie. De asemenea, am blinuit ca de aceea maestrul Asanga
nu indicase concentrarea asupra celor Ilumina~i in niciuna dintre
cele doua parti ale acestei medita~ii, pentru ca nu era nimic de
preluat ~inimic de care ace~tia ar fi avut nevoie. Totodata, mi-am
dat seama ca ~ putea sa Ie ofer din cand in cand micile ganduri
bnne ~i realizari pe care Ie atinsesem, preeum eopiii care arata cu
maudrie unui parinte un mic desen pe care I-au f8.cut; deoarece
~tiam ea orice ~ fi ales sa Ie trimit, ace~tia vor vedea ~i vor sim~i
lucrul respectiv sub forma unei mari satisfac~ii.
M-am orientat catre mama mea; mi-am imaginat ca ~ putea
sa-i pun la dispozi~ie0 lampa.extraordinara, 0 lampa mistica care
sa-i arate cum poate sa iasa din taramurile terorii, pe care mintea
ei Ie-ar putea intalni in timpul de dupa moartea ei din aceasta
lume. Pe eand ar ~ine lampa in mana sa, aceasta 0 va calauzi
eatre aceasta. Cale sfanta, precum un cal bun care ~tie drumul
catre easa chiar ~idupa ce soarele a apus ~iintunericul a acoperit
lumea.
"Acum, pe masura ce-~iurmare~ti respira~ia, concentreaza-te
asupra uneia dintre expira~ii. Inca ceva, nu incerca niciodata sa-ti
re~iirespiratia sau sa 0 controlezi in timpul acestei medita~ii: pur
~i simplu trebuie sa l~i respiratia in propriul sau ritm, f8.ranicio
interventie din partea ta. Cu una dintre expira~ii, sau cu mai
multe daca te simti mai confortabil, trimite in afara 0 raza sub~ire
de lumina alba din inima ta, purtata de respira~ie."
"Imagineaza-ti ca expiratia iese ~i curge in afara, in intreaga
lume sau in intreaga galaxie, ~i 0 cauta pe mama ta oriunde s-ar

Compasiunea

147

afla in acest moment. In viirful razei de lumina vezi lampa ta

magica; contureaz-o complet in marime naturala, caci razele de
lumina ale gaudului nu au nicio limitare - pot ajunge in cele mai
indepartate col~uri ale existen~ei~i timite acolo un obiect, de la
un strop de apa, paua la cel mai mare ocean."
"Imagineaza-~ica raza de lumina ajunge in dreptul ei."
"Imagineaza-~ica ea se uita in jos, uimita, ~ivede lumina alba
care a venit Ia ea."

"Imagineazii-~ica ea realizeaza ca lumina a venit de la tine,

de la fiul ei, ~i imagineaza-~ica 0 mare bucurie, la fel de intensa
ca ~i lumina alba, ii umple inima."
"Imagineaza-~ica ea atinge raza de lumina ~i ia lampa."
"Imagineaza-~ica in timpul discu~ieinoastre, lampa a incept
deja sa 0 conduca inainte, catre marea:~aCale."
In timp ce maestrul Asanga vorbea, inima mi-a fost incle~tata
de amintiri dureroase ~i in acel~i timp mi-a tresarit de la 0 speran~a brusca. "Este posibil?" am intrebat cu fervoare. "Chiar 0
poate vedea? Merge intr-adevar la Ea?"
Se uita la mine cu 0 privire plina de compasiune, cu ochii
scauteind ~i spuse u~or: "Asculta cu aten~ie, pentru ca i~i aduc
ve~ti imbucuratoare, dar nu de genul carora te-ai putea ~tepta.
Lasa-ma sa-~i pun mai intai cateva intrebari simple. Crezi in
existen~a Celor Ilumina~i?"
"Da" , am spus. "Poate nu pot sa-i vad acum, dar mai impor-

tant este cll.in~elegcum ace~tia pot exista ~i chiar in~elegcum ~

putea ~ieu sa devin unul. In afad de toate acestea, am un instinct
- de~itrebuie sa admit ca instinctele trebuie privite, in general, cu
bagare de seama, pe cand pe cuno~tere te po~iintotdeauna baza
- pe care I-am avut pe parcursul intregii mele vie~i;acest instinct
rna informeaza de existen~a Celor Ilumina~i."
"Iti po~i imagina", spuse, "ca Un Iluminat este con~tient de
suferintele fiin~elorcare nu sunt inea iluminate?"
"Cu siguran~a ca da, pelltru ca ace~tia cunosc toate lucrurile,

148

Capitolul9

iar suferin1<anoastra reprezinta doar unul dintre acestea."

"Crezi ca Cei Ilumina1<isunt plini de compasiune? Cand vad
pe eineva suferind, crezi ca Ie pasa?"
"Sigur ca Ie pasa, Ie pasa de suferin1<anoastra chiar mai mult
decat ne pasa noua in~ine."
"Dad( ar exista vreun mod prin care ace~tiaar fi putut inlatura
o singura mrama din suferin1<anoastra, sa spunem mcand ace~ta
medita1<ie,nu crezi ca ar fi mcut deja acest lucru, cu mult tlmp
inainte?"

Am ramas tacut, paralizat de acel gand.

"Nu putem spune ca suferin1<anoastra reprezinta 0 dovada ca
durerea nu poate fi inlaturata prin simpla dorin1<aa unei persoane
de inlaturare a acesteia, fie ca acea persoana suntern noi ~ine, fie
ca este oricare alta fiin1<adin univers?"
Lini~tea mea absoluta a confirmat adevarul cuvintelor maestrului Asanga.
"~i atunei, la ce folos?" am strigat raspicat. "La ce est: de
folos practicarea acestei medita1<iisau a oriearui alt lucru daca n~
poate inlatura durerea cuiva sau oferi ferieire cuiva? De ce sa mal
incercam IDacar?"

imi arunca 0 privire severa. "Te -iIitrebpe tine", spuse pe un

ton lini~tit, "din ce cauza am inceput noi aceasta medita1<ie,mai
devreme, asta dupa-amiaza?"
"Te-am intrebat daca exista un mod prin care se poate inva1<a
compasiunea; daca exista 0 metoda prin care sa pot inva1<asa 1<in
la al1<iicu acee~i intensitate cu care 1<inla mine insumi."
"in1<elegi
de ce inima ta, inima fiedirei fiin1<e
vii, nutre~te dupa
aceasta apa sfiinta? in1<elegide ce e~ti insetat atat de tare dupa
aceasta abilitate, abilitatea de a putea avea dragoste egata?"
"Nu pot sa spun asta in nieiun fel in cuvinte, simt doar ca este
real, cred ca noi to1<isim1<imca este adevarat."
"Adevaratul motiv", raspunse in mod sincer, "este ca avand
acest fel de dragoste, putem sa facem ~isa fim toate lucrurile. Exis-

Compasiunea

149

ta 0 parte a min1<iinoastre care realizeaza acest fapt, de~i suntem

prea slabi ca sa ac1<ionamin mod potrivit in aceasta direc1<ie.Pe
scurt, aceasta compasiune reprezinta calitatea unica ce te poate
transforma intr-un Luptator spiritual. Este singura emo1<iecare
te poate impinge catre cea mai inalta culme a activita1<iiumane,
care consta in servieiul absolut ~i mra prejudieiu fa1<ade to1<icei
din jurul nostru, care se afla in orice fel de nevoie."
"Astfel, aceasta medita1<ienu poate, de fapt, sa 0 ajute pe
mama sau pe alteineva in niciun fel", am deliberat, aproape mra
sa-i aud cuvintele.
Maestrul Asanga imi cuprinse umerii in mod complet ~i, pentru prima data, i~iarata taria, puterea cople~itoareatat a corpului,
cat ~i a intelectului sau. Ma zdruncina 0 data cu pntere ~i spuse:
"Prive~te in ochii meil Acum!"
Am privit.
"Gaude~te!"
Am incercat, cram obosit, incepusem sa-mi pierd ideile.
"Care ar fi rezultatul logic al unei medita1<iiin care inccrei,
chiar daca numai mental, sa indepartezi suferin1<eletuturor vieta1<ilor
din univers ~iSa Ie impline~ti fiecare dorin1<aa inimii lor, de la
ferieirea marunta a existen1<einoastre nenoroeite pe care 0 triJ.irn
acum, pana la cel mai inalt extaz al iluminarii totale?"
Am gandit mai elar pentru un moment, sub presiunea intensa
ce izvora din bra1<ele~i mainile sale de fier. "Ca toate gandurile" ,
am inceput ~ovaind, "va planta 0 saman1<asau 0 amprenta mentala
in mintea mea. Nu imi pot imagina nieio inten1<iemai pura ~i nici
vreun gaud care ar putea concepe un obiect mai semnificativ, dat
fiind faptul ca am dori ferieirea suprema nu doar pentru noi in~ine
sau celor ca1<ivacare ne sunt dragi, ei pentru toate formele de via1<a
din intregul univers."
Atunci imi pica fisa. "Daca ar fi sa aleg acea ac1<iunecare ar
crea in viitor 0 lume perfecta, daca ar trebui sa aleg un lucru care
ar putea lasa 0 amprenta care m-ar face sa vad liecare detaliu ~i

Capitolul 9

150

Compasiunea

151

persoana din lume ca flind de 0 perfectiune totala, de 0 puritate

ca a luminii, atunci ar fi exact aceasta meditatie pe care 0 facem
in noaptea aceasta."
incuviinta ~i continua sa-mi lixeze fata cu privirea, a~teptand
mai mult.
"Dar la ce este buna 0 lume perfecta pe care am creat-o doar
pentru mine daca mama mea nu 0 poate vedea? La ce bun este 0
gradina perfecta daca este suficient de mare doar pentru 0 singura

avem 0 ignoranta completa a faptului ca acest lucru ne creeaza

propria suferinta, iar in final pentru ca in cautarea noastra de
a ne proteja propriile interese raspundem la rau cu un nou rau,
asigurand astfel asupra noastra raul de mai tarziu."
"Cum se face de ai ajuns la acest adevar?" spuse simplu.
"Este bunatatea", am spus izbucnind in lacrimi, "bunatatea
ta ~ibunatatea tuturor mae~trilorcare au venit in aceasta Gradina
pentru a-mi arata ca sursa reala a tuturor durerilor este durerea

persoana egoista?"

pe care noi

"Asculta acum", imi comanda din nou. "Ce-ti spune logica?

Ce poate gasi mintea ta ca sa-ti raspunda la intrebare? Gande~te-te! De asta ai venit aici, din cauza asta ins~i Gradina exista,

"De ce a trebuit sa-ti aratam? De ce a trebuit sa vorbim, sa

descriem, sa rationam cu tine, sa te facem sa te gande~ti ~i sa te
aducem la 0 adevarata intelegere? Nu ar fi fost mai simplu daca
am fi putut sa luam tot ceea ce ~tim ~i sa punem in mintea ta in
mod miraculos, rara aceste ore de discutii sincere ~ireflecW?"
"Nu, nu cred ca estc posibil."

din cauza asta ai vorbit

ell

nai,

ell

mine.

'

"Cand mama ta era bolnava, cand cancerul a inceput sa-i

consume pieptul, apoi a migrat catre mainile ~i burta ei ~iin final
~i-acroit drum catre inima sa, pe care i-a sf~iat-o, lasaud-o intr-o
balta ro~ie de sange, acola pe du~umeaua casei, a fost care cineva

care ar fi putut veni ~iinlatura boala ei doar fluturandu-~i mana?"

uNu, nimeni, nid pentru ea, nid pentru oricine altcineva, de

caud exista umanitatea."

'''f}i ce anume i-a cauzat boalaT'

"Prin prisma tuturor celor discutate de noi, a fost datorita

faptului ca ea ins~i a neglijat la un moment dat, in trecut, sa
respecte viata."
"De ce a neglijat sa respecte viata?"
"Ei bine, pentru ca ~i ea a fost la fel ca noi, ~i ea a fost ca
intreaga masa a umanitatii, care i~i tdii~te existenta ~i sufera
oribil in aceasta existenta, care nu cuno~te un sfar~it al acestei
suferinte, care nici macar nu intelege ca suferinta va continua ~i
dupa moarte, care adesea nici macar nu este con~tienta ca sufera,
ci continua sa mearga inainte precum oile catre abator, de fapt
precum ni~te oi care ar putea lua singure un cutit cu care sa-~i
taie gatul - caci suferim pentru ca am cauzat suferinta altora ~i

cauzam altora.

"De ce nu?"

"Dacil tincti !a mine, at: fi f5.cutacest lucru Cli mult ioaintc;

nu ~ Ii avut vreun motiv sa yin in Gradina, ~ fi ~tiut deja totul,
pur ~isimplu pentru di ,"oiati ca eu sa ~tiu."
"Crezi ca noi cuno~tem doar datorita faptului ca intelegem
sau crezi, mai degraba, ca la un moment dat, in trecut, ~i noi am
fost exact ca tine, nu am ~tiut nimic despre Cale ~i apoi am avut
marea binecuvautare de a intiilni ghizi spirituali?"
"Ma gandesc ca trebuie sa fi fost la un moment dat, in trecut,
exact ca ~i mine. Apoi ati inta.1nitghizi spirituali, ati ajuns sa
intelegeti ceea ce v-au invatat ~iastfel ati atins obicctivelesupreme
ale acelei invataturi."
"~i ~a ajungem la punctul esential. Te rag sa-ti imaginezi 0
lume fara niciun ghid spiritual. Gande~te-te la aceasta Gradina
ca la un loc gol ~i rece, rara niciun fel de lumina de genul careia ai
vazut aici, cand Ea a avut bunatatea sa-ti ofere posibilitatea de a
intra in acest loc sacru. n

Nu am putut suporta giindul. Am dezaprobat din cap cu

152

Capitolul9

vehernen~a~i am inceput sa rna retrag din apasarea mainilor sale

de pe umerii mel.
"Astfel te intreb: care este cel mal bun ~i,in fapt, unicul mod
de a 0 ajuta pe mama ta? Crezi d( Ii vei trimite 0 casa in care
sa locuiasca, un pat in care sa doarma, 0 bucata de paine sau un
fruct? Crezi ca asta 0 va ajuta, acolo unde este ea acum? Crezi ca
asta este ceea ce are nevoie? Nu ~tii ca, in scurtul timp cat a fost
in aceasta lume, a avut 0 casa, a dormit intr-un pat, a consumat
un munte de mancare pe parcursulintregii vie~i?Lucrurile acestea
au oprit, oare, cancerul?"
uNu, nu!" am suspinat.

"Deci, ce vei trimite catre ea? Lumina alba din inima ta?"
"Lumina, 0 lampa, 0 lampa aparte care sa 0 ghideze ditre un
loc lara suferinjja, 0 lampa a injjelegeriilucrurilor pe care mi le-ai
explicut mie."

":;Iicine poate Ii lampa ei? Cine 0 poate inva~a lntreaga

Cale, de la inceput pana la sfar~it? Cine 1i vede intregul ei trecut, intregul-ei viitor ~i intreaga ei minte: cine ~tie exact de ce
cuno~tere are nevoie ~i care sunt pa~ii pe care sa Ii urmeze?"
"Doar un I\uminat" , am replicat cu tarie.
"Ce anume creeaza un I\uminat?" intreba.
"Acel~i proces care creeaza toate lucrurile: ac~iunileminjjii,
acjjiunilevorbirii, acjjiunilecorpului - dar pentru a crea un I\umiat,
acjjiunilerespective trebuie sa lie total pure, trebuie sa plantam in
con~tiinjjaacele amprente mentale care ne VOl' face sa ne vedem pe
noi in~ine devenind I\uminajji", am spus de urgenjjlL
"~i care meditajjieeste cea care planteaza aeele amprente mentale in modul cel mai adecvat, .perfect?"
"Nu rna pot gandi la nimic altceva mai potrivit, perfect ~i
complet dedit cea pe care tocmai mi-ai explicat-o", am replicat calmandu-ma in interior, "deoarece aceasta resprezinta insillji
Calea compasiunii, compasiune care este dragostea pentru to~i
ceilal~ica pentru noi in~ine, mai mult dedit pentru noi in~ine."

Compasiunea

153

"Explica-mi tu acum", spuse dandu-mi drumul la umeri ~i

privind in jos lini~tit, "po~i tu, oare, pur ~i simplu prin puterea medita~iei sa inlaturi suferinjjelemamei tale ~i sa-i implin~ti
orice dorinjja, dorin~eleei fundamentale, de perfecta fericire ~i de
existen~a angelica?"
"Dad( aeeasta medita~ie rna face I\uminat, imi da abilitatea
de a rna putea duce la ea ~i de a 0 putea invajja aceasta Cale in
mod perfect, atunci", am spus cu un sentiment brusc de bucurie
deplina, "da."
"Atunci trimite-i lumina alba", spuse maestrul Asanga in timp
ce se ridica de pe banca, "trimite lampa, Iii tu lamoa. Trimite
apa celor insetajji, transforma-te in paharul cu apa. Trimite-Ie un
prieten celor care sunt singuri, transforma-te in acel prieten. Fii un
iubit pentru cine are nevoie de un iubit, Iii un copil pentru cei care
i~i doresc un copil, Iii un arbore pentru cei ce doresc sa se ~eze ~i
sa se odihneasca, Iii un trandafir pentru cei care cauta frumusejjea,
iii toate !ucrurile pentru toata lumea., dacu Ie po~ieduce fericire

intr-un fel. 1'J:imitetotul pe lumina alba, in exterior, odata cu

respira~ia ta_"
"Ritmul respira~iei noastre este sincronizat de corpul nostru
spiritual ~ise modilica in func~iede starea de sanatate a corpului
spiritual. La randul sau, corpul spiritual este afectat de respirajjie.
Pe masura ce mintea se purilica, atat respirajjia cat ~i corpul spiritual sunt intregite. Vei descoperi ca, pe masura ce respirajjia
poarta lumina, te vei schimba in feluri pe care nu ~i Ie pot spune
acum."

"Datorita acestei practici, a preluarii ~ioferirii, vei gasi adevarata compasiune, dar trebuie sa practici cu seriozitate; ~opte~te-jji
jjieinsujji pe masura ce ijji petreci ziua, "oferire ~i preluare"; lasa
accst lucru sa fie in mintea ta ~i pe buzele tale, in mod constant,
ca rcspirajjia insillji. Po~i face aceasta practica oriunde, in piajja,
in timp ce mananci, in timp ce lucrezi, in timp ce e~ti ~ezat pe
pat ~teptand sa adormi. Te va conduce, i~ispun, catre Paradisul

154

Gapitolul 9

tau, propria ta Gradina, unde trebuie sa mergi mai intai tu insu~i

daca ai vreo speran~a de a 0 gasi ~i ajuta pe draga ta mama."
"Acum, uite aici, fiule!" ~ise apleca ~or, intinzandu-~i mana.
.
" . pen t ru t'me.I"
"Ia ~i restul acestor placmte,
pe care Ie-am preg"tlt

Capitolul 10

Luptatorul
Intalnirea cu maestrul Asanga a fost poate cea care mi-a afeetat
cel mai mult via~a pani( in acel moment. Spre surprinderea mea,
am constatat cli pana aeum avusesem foarte pu~ininteres chiar ~i
In legatura eli suferintele pe care llij fi putut sa estimez cfi Ie voi
intampina in deeursul a catorva zile ~icu at"t mai pu~inin leglitura
eu.acele suferinte inevitabile, care sunt aduse de boala, batranete
~i moartea insa.~i. Gu alte cuvinte, obi~nuin~ade a incerca sa.
inliitur suferinta din viitoru1 meu imi relevase cat de mult din
viD~amea fusese petrecuta. negand cursul pe care aceasta urma
inevitabil sa-I urmeze. Se pare cn, eu ~i cu cei din jurul men, am
dezvoltat sofisticate mecanisme interne pentm a blocn complet
orice posibilitate de recnnoa.~terea inutilita~ii vMite a celor mai
multe dintre activitatilc noastre zilnice.
Gand m-am simtit pregatit, am incept sa preiau din micile
suferinte ale celor din jurul meu ~i astfel am ajuns la 0 ultn renlizare, am inteles cn pur ~i simplu nu avusesem niciun interes
real, pana in acel moment, cu privire la suferintele lor. Desigur,
~tiam en intr-o conversatie este politicos sa intrebi despre starea
de sanatate a illterlocutorului ~i despre bunastarea celor ce-i erau
dragi; se intampJa adesea sa primim un raspuns, in special din
155

156

Capitolul 10

Luptiitorul

157

~iconvingatoare pe care Ie primisem in Gradina cu privire la fortele

care au creat lumea noastra ~i pe noi in~ine- sa invat modalitatea
de a scapa din acest taram existential al imbl\tranirii graduale ~i
al mortii ~i sa ajung intr-un loc unde aceste lucruri nu mai exista
- ~i ~a, in cele din urma, eram motivat sa sper ca 0 voi gasi pe
mama mea ca sa 0 conduc ~i pe ea in acel loc.

partea unei persoane mai in varsta, in care ne sunt descrise diferitele lor probleme de sanatate precum ~icele ale copiilor ~inepotilor
lor intr-o masura, dar presupun ca cei mal multi dintre noi ne-am
format un fel de deprindere de a bloca auzul acestor lucuri: manifestam putin interes real, banuiesc datorat ~ifaptului ca atat timp
cat noi precum ~i cei din imediata noastra apropiere suntem intr-o stare de sanatate rezonabila, problemele descrise de oamenii
in varsta par doar ~a, un gen de dificultati.
Am realizat ca in scurt timp era inevitabil ca eu insumi sa
stau ~i sa descrill problemele mele de sanatate unei persoane mal
tinere, care urma sa ma ignore politicos precum ~ieu i-am ignorat
pe altii. M-am gandit ca poate motivlll pentru care Ii ignoram pe
ceilalti era legat de ideea neexprimata, potrivit careia oricum nu
puteam face ceva semnificativ pentru a-i feri de la degenerarea ~i
distrugerea organismului ce survine automat, pe masura ce fiecare
an din aceasta viata se scurge in urmatorul.
Am intele.Q ca era. esen~ial ca, in timpul meditatiei asupra
preluarii ~i oferirii, sa-mi definesc ~i sa-mi imaginez foarte c1ar
suferinta specifica pe care 0 preluam asupra mea, fie ca era a mea,
fie altcuiva. Simpla activitate de a face 0 lista [\ acestor suferinte
ma lacea sa devin imediat mai sensibil. Am remarcat cu 0 mi'Lndrie
sanatoasa ca daca urmam cu regularitate ~edintele de meditatie,
era foarte posibil sa imi pot dezvolta acea stm-e de compasiune,
pc care 0 admiranl ati'Ltde mult la acei putini oameni care 0 atinsesera deja. Gandul ca ~ putea invata sa tin la alte persoane
intr-un grad ce doar ar aproxima nivc1ulde preocupare pc care-l
aveam pentru propria-mi persoana era placut ~i intaritor.

Pe parcursul rugaciunilor mele de dupa-amiaza ~i a revizuirii

zilei petrecute, am inceput sa realizez ca indiferent de impactul
final ~i infinit pe care oferirea ~ipreluarea ar putea sa-l aiba asupra
realitatii mele, aceasta transforma deja lumea mea imediata intr-una plina de bucurie.

Mai presus de toate acestea, am inteles ca daca mentineam 0

sincera motivatie de a dori sa indepartez suferintele tuturor celor
din jurul meu ~i, in fapt, suferintele tuturor fiinteior vii pc care
mi Ie puteam imagina, dad puteam sa-mi imaginez actul sacru
de a oferi fiecarei fiinte vii lucrurile care-i sunt cele mal dragi ~i
fericirea suprema, atunci ~ putea ~ potrivit explicatiilor complete

Tot~i, cum se intilmplase mereu, am continuat sa fiu preocupat de gandul catre mama mea ~i de dorinta intensa de a 0
intalni pc Domnita Aurie din nou, 0 emotie care, in mod straniu, nu m-a parasit niciodata, ci s-a intensificat pe masura ce am
inceput sa fac un real progres intern. Am simtit instinctiv ca ar
trebui sa existe un mod prin care sa pot transforma actiunea imag-

Am Iacut din ~edintele de meditatie asupra oferirii ~i preluarii

o randuiala constanta a vietii mele, pe parcursul fiecarei zile, dupa
sfatul maestrului Asanga. Nimeni nu a ~tiut vreodata ceea ce-mi
propusesem, am tinut aceasta practica in mine insumi. De exempin, am gasit 0 curioasa placere in a dori vechiului meu inamic,
bibliotecarul, tot ceea ce el i~i dorea. Pe masura ce lunile treceau,
am inceput sa ma surprind in actul unoI' activitliti precum oferirea
unei ce~ti cu apa rece de la fantana in dupn-amiaza fierbinte, cand
soarele lovea partea c1lidiriiunde ne aflam, sau altiel de moduri
prin care su-l multumesc ~isa-I ajut, mai degraba decat sa-l incurc.
in mod inevitabial, a inceput ~i el sa raspunda cu actiuni similare
de bunlitate. M-am intrebat de ce nu m-am pm.tat cu el in acest
fel de la bun inceput; care fusese oare lucrul care ma blocase sa vad
cn cea mai sanatoasu ~i mai sfiinta maniera de a ne petrece ziua
impreuna ora sa ne gandim unulla nevoile celuilalt ~i sa venim in
intiimpinarea acestora pe cat de bine putem.

158

Capitolul10

inata a medita1jieiasupra oferii ~i preluarii intr-un mod de via1ja

mai concreto Astfel am calatorit din nou in Gradina, de data
aceasta in mijlocul toarunei, care in de~ert nu este mult diferita de
toamna timpurie sau chiar vara ins~i, exceptand racorirea graduala a aerului nop1jii.
Am intrat pe poarta intr-o dupa-amiaza tarzie, dupa cum
mi-era obiceiul, nu doar datorita lungii calatorii, ci ~i din cauza
ca acesta era timpul favorit, at at 0.1Ei, cat ~i 0.1meu, intrucat
ceilal1jivizitatori ai gradinii ~i ai micii capele de piatra, al carei
zid constituia 0 parte a gardului gradinii, erau de-acum de mult
intor~i pe 10.casele ~i familiile lor, pregatindu-se pentru cina.
Inocen1jaEi era de ~a natura incat wesea nu realiza daca
imbracamintea 0 acoperea sau nu, iar maniera Sa complet lipsita
de voluptate Iacea co. pU1jiniioameni pe care-i intiilnisem vreodata sa interpreteze gre~it aceasta atitudine, drept nepotrivita. Cu
toate acesteo., in lec1jiilepe care mi Ie acordase, Eo. fusese foarte
intima., .tar caud am vazut caIugarul st~!!dsub ro!;coy, !n fata mea,
am realizat cll.de liecare data cfmd Eo. ~i cu mine intrasem aici,
nu fusese nleio alta persoana prezenta.
EI rna privea binevoitor in timp ce rna apropiam, iar ochii mei
iI analizau pe masura ce treceam pe langa minuna1jiitrandafiri ai
gradinii de pe partea stanga ~i scunzii, dar inmiresma1jii,pruni de
pe partea dreapta. Prima impresie a fost legata de dimensiunile
formei sale: era inalt ~i robust, nu era slab, nici solid, ci stralucea
de 0 sanatate aparte - viguroasa ~idarza. Totu~i, cand am ajuns in
preajma so.,am remmcat insu~ireacare-i definea intreaga prezen1ja:
voio~iace radia de pe fa1jaso.,zambetul larg neingradit - nu acel
tip de zambet care te face sa te intrebi de ce cealalta persoana
zambe~te ~a larg, ~a repede, ca ~i cum fara sa ~tim am avea 0
mare pata ce se intinde pana jos pe cama~a - ci mai degraba acel
zambet care imediat te face sa vrei sa zambe~ti. ~a am Iacut, iar
el accentua ~i mal mult zambetul sau.
Cum a~ fi putut sa nu recunos'cfa1jagloriosului Shanti Deva,

Luptatorul

159

maestru1 artei bazata pe acte de compasiune, care cu treisprezece

secole in urma ne lasase ghidul final pentru 0 via1jaimplinita. Nici
nu am apucat bine sa rna minunez de miracolul de a-lintalni , caci
ma ~i intampina venind spre mine, cam pe la jumatatea distan1jei
pana la copac, aruncandu-~i apoi bra1jelein jurul umerilor mei.
M-a condus catre zona unde izvorul din fantana urmarea zidul din
partea estica, printre mugurii plantelor de~ertului, care se bucurau de 0 rara oportunitate de a se decora ziinic in bogate culor!
purpurii ~i portocalii, lara sa beneficieze de rarele furtuni care
reprezentau scuza de a aparea doar pentru cil.tevaore.
"I1jiin1jelegfrustrarea" , striga cu voce grava, joasa, dar voioasa,
aruncandu-mi 0 privire complice, varsandu-~i caldma zarnbetului
sau asupra mea precum 0 lampa incandescenta. "La ce folose~te
sa tc gande~ti mereu la 0 c1ilatoriepe care urmeaza sa 0 faci, lara
sa ajungi niciodnta sa

fad!"

Eram intru catva obi~nuit cu izbucnirile mae~trilor Gradinii;

ajunsesem sa ma a.~teptCllei sa-mi CUnOllSCa
gandnrile ~i realizasem ca - data fiind starea extraordinara de COn~tiill1ja
pe care se
parea ca 0 atinsesera - puteau Sa vorbeasca in metafore despre realita1jilela care metaforele respective se rcfereau. Ceea ce vreau sa
spun este ca in1jelesesemo1l.el ~tilldeja cii voiam sa inva\ 0 metoda
concreta prin care ~ putea pune in ac1jiunepuiul de compasiune
ce incepuse sa se inteteasca in mine; ~ica voiam sa rna apuc ime-

diat de presanta sarcina de a 0 gasi ~i ajuta pe mama mea ~i de a

rezolva misteru! Domni1jeidin Gradina.
Dintr-o data se opri ~iimi apuca bra\ul ca ~icum am Ii fost doi
solda\i ce fae pactu! de a sta impreuna pana la moarte. "Ai gasit
in1ma", spuse simplu, "acum transforma-te intr-un Luptator!"
Cuvintele sale precum ~igestul sau brusc rna prinsera cu garda
jos pentru ca nu rna gandisem lliciodata la cuvantul Inptiitor co.la
unul care mi s-ar aplica. "Pardon?" am spus un pic timid.
"Un Luptator!" spuse cu tarie, "Luptatoru! sllprem! Ace!
Luptator care ucide moartea ins~i; propria ta moarte ~i moartea

160

CapitolullO

celorlal~i."
In urma lec~iilorprimite pana atunci in GrMina, ~tiam suficient cat sa nu rna gandesc ca maestrul Shanti Deva glum~te sau
exagereaza. Am dimas tacut ~i m-am pregi1tit pentru a asculta
cuvintele sale.
"Acest Luptator ac~ioneazain ~asefeluri diferite; asta in ceea
ce-I prive~te. EI ac~ioneazain direc~iaperfec~iunilor."
"Te rog, inva~a-ma aceste perfectiuni", am raspnns simplu.
"Perfectiunile sunt ac~iuni care te fac perfect. In ziua cand
acestea snnt perfecte, devii unul dintre cei Iiumina\i, po~isu curmi
suferin~elealtora ~i so.-~igase~ti propria pace suprema."
"Incepem cu ac\iunea de generozitate. Un Luptator este generos cu tot ceea cc are: dD.ruie~tetoate lucrurile pe care Ie are spre
utilizare, dilruie~te tot ceea ce a facut bun vreodata, i~i cedeaza
pana ~i propriul trup."
Mintea mea se indrepta spre generozitate. "Sunt generos", am
spus. "In cele mai multe cazuri, pot sa spun sinceI' ca ofer celor
din jurul meu ceea ce au nevoie, d'tnd au r..evoie din ceea ce am in
posesie.
ll

"Pascsie?" spuse ca ~i cum nu ar fi cunoscul cuvantul.

"Posesie, prop1'ietate. Lucrurile pc care Ie am, posesiunile
mele.'J

Maestrul Shanti Deva surase ~or. "~i ce posezi?" ;ntreba.

"Lucrurile meJe", am raspuns, "cum a1'fi haina, cD.rtHe,patul,
ll

camera, cnlul.

"Haina?" intreba cu inocen~a.

"Da, haina mea, haina pe care 0 port cand esle frig."
"Tn posezi haina ta?" continua.
"Desigur", am replicat, un pic nerabdator. "Daca nu eu,
atunci cine altcineva?"
"Int1'-adevar!"spuse ganditor. "~i cum anume este sa posezi
haina ta?"
"Este proprietatea mea, este a mea, ca sa 0 pot pastra sau

Luptlitorul

161

purta oric1lndvreau eu ~i nu altcineva."

"Purt a.?" spuse ca un ecou d'm nou m mod intrebator. "0
po~i purta oricand vrei? ~i pastra, ~i purta, oricum dor~ti?"
"Desigur!" am repetat.
"Astfel po~ispune" , spuse cu insistenta, "co.aceasto.haina va
fi cu tine miiine? Ca 0 controlezi in mod complet?"
Am racut 0 pauza pentru a rna gandi. Posesia inseamna control; posed haina pentru ca 0 controlez in sensul ca 0 pot pastra
sau darui ~inimeni altcineva in afara de mine nu poate lua decizia
asta. Dar oare ~ putea spune cu certitudine ca maine voi avea
hainn?
Adevarul m-a lovit cu putere: "Nu pot sa spun ca hainn mea
va fi cu mine maine. Haina poate sa-mi fie luaU!.cu for~a sau
furata pe ascuns; poate sa se aga~e~isa se rupa in timp ce trec pe
poarta de fieI';poate sa fie distrusa de vreme, in drum spre casa;
poate chiar," m-am gandit ceva mai profund,. "pierde proprietarul.
Este natura ins~i a tuturor hainelor: se invechesc, se uzeaza
se distrug ~i ~a ne sunt luate sau noi ne separam de ele cand
murim; altcineva alege ~i probeaza haina ~i astfel i~i gase~te un
nou proprietar."
.
"Deci, de fapt" , spuse u~or, "nu tu controlezi haina. Alte forte
controleaza haina. Haina vine la tine ~ihaina se desparle de tine."
Am incuviintat tacut.
"In fapt, nu posezi nici macar propria ta piele, propria tn fata
sau propriul tau nume in mai mare masura decat posezi haina
,
'
pentru ca acestea yin asupra la ~i i~i sunt luate, indiferent dael!.
tu vrei sa Ie pastrezi sau nu."
Am incuviin\at din nou.
"De nceea", continua maestrul, "am vorbit despre a fi generos
cu lucrurile pe care Ie utilizezi, pentru cii ~ti doar un utilizator,
un utilizator de moment ~i nu un proprietar, in niciun fel. Ofera
ceea ce ai ~ifii generos acum cat inca mai po~ioferi pentru ca orice
ai i~iva fi luat destu! de curand."

162

Capitolul 10

"Care sunt lucrurile ce trebuie oferite?" am Intrebat. "Cum

Ie pot oferi daca urmeaza sa liu un Luptator?"
"Incepe cu lucruri materiale", raspunse. "Urmare~te oamenii
cu aten~ie, pune-te In locullor; urmar~te-Ie privirea, observa ceea
ce cauta. Incepe cu lucruri simple - 0 ce~ca de ceai, 0 pereche de
manu~i, chiar ~i 0 buca~ica de paine pusn pentru 0 pasare."
M-am gandit ca a hrani 0 midi pasare nu parea sa necesite
un Luptator impresionant; dar aproape ca inainte ca gandul sa-mi
rasune in minte, maestru-mi dadu drumul bra~ului din stransoare
~i i~i ridica pumnul catre mine aproape amenin~ator.
Degetul
aratator era indreptat, iar telldoanele viguroase se puteau vedea
de-a IUllgul bra~ului sau pana la punetul unde roba era petrecuta
peste umarul sau. "Doar un Luptator", spuse cu vehemen~a, "ar
putea hrani 0 pllSare perfect."
M-am uitat catre el plin de confuzie.
:'Doar un Luptator", repeta, "ar putea sa se uite la a pasare
~isa In~eleag?i ell e.devarat natura pusa!"ii, !latl!ra gestclui de a
oferi paine pasarii. Doar un Luptlitor ar putea in~elege cli acest
gest poate reprezenta perfec~iunea generozita~ii, generozitate care
aduce toate liin~ele vii, de peste tot, catre 0 completa perfec~ie.
Pentru un Luptator, perfec~ia actului de generozitate consta in
a oferi avand 0 totala co~tientizare a modului in care actul de
generozitate va crea un paradis mai presus de moarte ~i suferin~a
pentru oricine este genero, in mod perfect."
"~i eum putem sa lim genero~i in mod perfect?" am intrebat.
"Cand oferim, avand 0 perfecta co~tientizare a ideii ca daruim
eu scopul de a ne atinge propria noastra perfec~ie, putand sa lim
in mod perfect de ajutor altora, acest lucru planteaza in noi 0
amprenta mentala pentru a atinge aceasta perfec~ie."
"Daca inima este coreet inten~ionata, generozitatea este 0
perfee~iune?" am intrebat.

"Exact!" raspunse.
Ceva mil. deranja in legatura cu aceasta idee.

"De fapt, nu

Luptatorul

163

are importan~a ce anume oferim atat timp cat daruim cu aceasta

inten~ie perfecta?"
"Daca daruie~ti cu inten~ie perfecta", rna corecta, "in mod
natural daruie~ti ceea ce este mai bun din ce ai; daruie~ti ceea ce
este cel mai potrivit ~i cel mai dorit de ceilal~i, in masura posibilita~ilor tale. Un luptator nu este un Luptator doar pentru ca
este gata sa-~i dea viata, ci pentru ca face orice pentru a-~i da
viata atunci cand momentul va Ii venit."
"Trebuie sa daruim tot?" am intrebat.
"Tot, dar cu intelepciune. A darui mai mult decat suntem
capabili sa daruim, urmand ca apoi sa regretam ulterior este 0
grava gre~eala. Trebuie Sa lim genero~i in masura in care suntem
capabili, poate ceva mai mult de cat ne-am gandi ca am putea
oferi, dar niciodata mai mult de cat illima noastra ar darui cu
bucurie. Incepe cu pu~in ~i con3trui~te pe aceasta baza in mod
constant. A~a, in cele din urma, vei reu~i sa darui~ti totul, pentru
ca doar oferind totul putem ob~ine totul ~i atunci putem oferi tot,
tuturor celor care au nevoie.
ll

"Numai lucruri materiale putem oferi?" am intrebat iar.

"Nici nu este nevoie sa pui aceasta intrebare. ~tii ~i tu ca cel
mai de pret dar pe care il poti primi este cel care ~i-a fost acordat
aici, pe acest pamant sfant: darul de a intelege ce anume ne-a
creat pe noi ~i aceasta lume, de a in~elege cum aceasta se poate
trallsforma intr-o lume angelica in locul uneia unde liecare lucru
bun este tras in jos, catre pierdere ~i suferin~ii."
,

Atunci rna lull.de bra~, ca ~i cum ar Ii vrut sa rna conduca peste

col~ullntunecat al Gradinii, in exterior, unde lumina lunii imb8.ia
peretcle de la est ~i unde izvorul uda florile. Nu am apucat sa facem
mai mult de un pas cand, dintr-o data, imi dadu drumul la cot
~i ma impinse putin catre dreapta; aproape ca m-am impiedicat,
dar mi-am regasit echilibrul, gasindu-ma intr-o u~oara stare de
confuzie. Forma sa impozanta era arcuita in jos, catre pamant,
fata sa mare, ovala ~i inteligenta uitandu-se cu atentie prin iarba.

164

Capitolul10

I~i intinse mana ~i ridica 0 minunata gargari~a purpurie, care se

intoarse un pic pe varful celui de-al treilea deget al sau, apoi i~i
intinse aripioarele ~i zbura.
"Vite!" spuse surazand, ridicandu-se spre mine. "Vite, asta
este forma de generozitate care ofera protectie! Era cat pe ce sa
calci pe micul nost'll prieten, acolo."
Am ramas nemi~cat~im-am uitat jos, in iarba de la picioarele
mele, fiindca aceste cuvinte mi-au reamintit un gand pe care il
'llmegam de ceva vreme in mintea mea. "Dar dad ~ fi dilcat pe
ea ... " am inceput.

"Da?" corpul sau se indrepta u~or, cu instinctul unui filozof

care a petrecut ani de zile pe campul de lupta al gandirii.
"Nu a~ fi putut sa 0 calc decat daca ea ar avea 0 amprenta in
propria ei con~tiin~acare ar for~a-osa se vada ranita; 0 amprenta
care a fost plantata in con~tiin~aei atunci cand ea insa~i a ranit
l

pe a1tcineV8, in trecut.

'

"Exact Wjal"spuse cu 0 evidenta siguranta, prccum un cavaler intr-un duel, care ~tie deja urmatoarele trei mi~cari pe care
oponentul sau Ie va face.
"Daca ea nu ar fi avut 0 astfel de amprenta in co~tiin~a ei,
atunci nu a~ fi putut sa 0 calc; Wjfi p~it catre ea, Wjfi calcat
alaturi, iar ea ar fi zburat neatinsa."
"Giinde~te-temai atent!" raspunse maest'lll Shanti Deva, ~i
spuse asta ca ~i cum ar fi foot 0 aten~ionare. "Este oare 0 contradic~iein faptul ca tu ai incercat, pe cat i~istii in putere, sa salvezi
via~a unei fiin~e,di ai practicat perfec~iuneagenerozitatii, fara a
avea deloc 0 putere realli de a salva via~a fiin~eirespective?"
"Pare intr-adevar 0 contradic~ie, 0 totala contradic~ie", am
replicat imediat. "Pare ca este 0 ac~iuneperfect inutila."
"Vrei sa spui", a continuat, "di nu existli deloc fiin~eiluminate, nimeni care a atins perfec~iunea?"
"Nu vad legatura", am raspuns automat inapoi pent'll ca
aceasta intrebare nu parea ca fiind una care ar necesita vreun

Luptatorul

165

raspuns calculat.
"Deoarece, dupa cum gande~ti tu", continua cu 0 caden~a
perfecta, precum un cavaler care ~i-a pregatit lovitura dinainte,
"aceste fiin~enu au reu~it niciodata sa atinga forma finala a generozita~ii perfecte."
"Ba, desigur ca au reu~it", am replicat. "Ai spus-o tu insu~i:
este abilitatea lor de a efectua cele ~ase acte de generozitate, precum ~i celelalte acte, in mod perfect, lucru care ii define~te ca
Ilumina~i."
"Dar ace~tia nu ~i-au perfec~ionat generozitatea", insista.
liCe vrei sa spui?"

"Dupa tine, nu ~i-au perfec~ionatgenerozitatea deoarece exista inca oarneni in lume care sunt saraci ~i care flamanzesc? Cum
sa-~ifi perfec~ionat generozitatea, cum poate generozitatea lor sa
fie perfecta, daca exista inca indivizi care au 0 nevoie disperata de
a Ii se oferi ceva?"

Cu asta, ~irulmeu de cuvinte neexaminate se opri. Am inceput

sa ma giindesc. incepuse sa-mi fie clara ideea ca perfec~ionarea
unei virtu~i nu consta in realizarea externa a virtu~ii respective, ci
mai degraba in perfectarea interioara a acesteia, in mod necesar
acompaniata de expresia perfecta a ei. Ce vreau sa spun este ca
am in~elesca daca va fi sa inva~ vreodata cum sa practic generozitatea perfecta, nu ar insemna ca saracia va disparea, deoarece
saracia pe care 0 anumita persoana 0 traie~te reprezinta rezultatul
direct allipsei de generozitate a persoanei respective ~iacest lucru
nu se va schimba pana cand persoana in cauza nu va inva~a sa fie
generoas,L
In acela~i fel, ~ putea perfecta in mine insumi atitudinea de
generozitate - ~ putea sa invat sa ofer tot ce am ~i sa inva~ sa
daruiesc tuturor celor ce au trait vreodata. In acel~i timp, asta
nu ar insemna ca ~ putea sa stau ~i sa rna gandesc la actul de
generozitate lara a incerca vreodata sa ofer pentru ca nimeni nu
ar putea avea inten~ia perfecta de a darui daca nu ~i-ar exprima

166

Capitolul 10

aceasta intell~ie in liecare ac~iune sau gfmd. Am spus simplu

catre maestrul Shanti Deva: "Mi-am dat seama, mi-am dat seama
acum!"

"Aminte~te-~iacest lucru!" spuse ~iincepu sa rna conduca prin

Gradina. "Pentru c1ieste adevarat pentru liecare perfec~ie;este
insu~i felul de a li al Luptatorului." Ne-am plimbat tacu~i pre~
de cateva minute ~i am reflectat asupra faptului ca pe masura ce
in~elegeammai mult, pe atat eram mai capabil sa raman in tacere,
deoarece taccrea ins~i parea sa lie 0 reflec~ieplina de mul~umire,
o adevarata mul~umire ce radia c1ildurosdin partea maestrului
de langa mine. Odata cu sfar~itul momentelor de tikere, I-am
intrebat despre urmatoarea perfec~iea unui Luptator.
"AI doilea mod de a li al unw Luptator", spuse ganditor, cu
vocea sa joasa, "este de a duce 0 via~a buna: un mod de via~a
perfect etic insemnand un mod de via~aprin care evita sa raneasca
alte liin~evii."
"Prin asta" 1 am intrebat,

l:vrei sa spui sa eviHim eele zece

ac~iuni daunatoare?"
"Da" raspunse. "~ipc masura ce avansezi, trebuie sa studiezi
1

~islHi insu~~ti cele mai profunde ~imai elevate conduite de via~a

- trebuie sa inve~i zilnic mai mult din ceea ce este benefic ~i ce
nu."

"Ce alte conduite de via~a exista?" am intrebat.

"~tii deja conduita celor zece percepte ~i ~tiu ca te-ai angajat
in conduita codului celor cinci. Cand e~ti pregatit, trebuie sa continui cu codul monahal ce prevede retragerea din lumea laiea, un
cod ce necesita sa nu ai nimic ~ipe nimeni - nici casa, nici familie,
niciun fel de posesiuni, exceptand angajarea in via~a spirituala."
"Cand ~ti ferm in aceasta conduita de via~a,trebuie sa urmezi
intregul cod al Luptatorului, un mod de via~acare este motivat de
dorin~a de a deveni I1uminat, un mod de via~a in care ciililtore~ti
prin lume nu ca un strliin izolat printr-ull ~inut necunoscut, ci
precum un Luptator, precum un cavaler, caliitorind de-a lungul

Luptiitorul

167

vie~iitale ca pe 0 poteca dintr-o padure deasa, ramanand de veghe

pentru oricine ar putea avea nevoie de tine, orice persoana pe care
ai putea sa 0 aju~i, oricine caruia i-ai putea fi de folos,in arice fel,
punand la dispozi~ietot, de la lucruri marunte pana la cele mai
inalte daruri spirituale."
"Mai este inca un cod, mai presus decat acesta, un cod pe care
trebuie sa ajungi sa-I urmezi in via~a asta, dar acest cod este unul
pe care il po~iinva~adoar de la A1tcineva,de la Cineva de care e~ti
legat in feluri in care nu-~i po~i imagina acum. Pentru a-~iinsu&i
acest cod, trebuie sa-~i dezvol~ifa~a de ceilal~iatat 0 afec~iune
extrema, cat ~i 0 capacitate de devo~illnein egala masura."
De-acum eram bine imbaia~i de lumina lunii, iar in partea
opusa izvorului puteam vedea chiar mici bobocei ro~iiinmuguri~i
pe minusculii cactu~i rotunzi dintre pietre. Am ramas amandoi
intr-o stare de serenitate, la marginea apei, privind in jos ~i am
avut un profund sentiment de pace, mintea mea intrand ~icurgand
cu micul ~uvoica ~i cum ar li fost 0 mare adanca ce avanseaza in
sine catre alta mare. Atunci, maestrul Shanti Deva ma inghionti
din nou ca mai inainte, dar de data asta mi-am pierdut complet
echilibrul ~i am ajuns priponit peste apa ~i peste pietre!e de dupa
aceasta, zgariindu-mi mana de scaie~iidintre pietre. Am aruncat
o injuratura ~i m-am ridieat vazandu-I inapoi pe iarba, avand capul indreptat in sus, catre stele ~i razand in noapte cu un adanc
rasunet gray din stomac. Am sim~it un junghi ascu~it de durere,
confuzie ~iexasperare fa~iide acest fel de evenimente ne~teptate,
provenind dintr-o atat de ne~teptata sursa. M-am uitat la el fix,
nemi~cat, cerand explica~iidin privire.
"AI treilea mod de via~a al Luptatorului", tuna, "a treia
perfec~ie,este chiar asta: arta de a nu cadea prada maniei chiar
in momentul in care mania iucepe sa te arda. Este poate cea mai
dilicila dintre toate artele spirituale; necesita inlinit mai multa
abilitate decat multe dintre lungile medita~ii ~i practici similare,
de care oamenii sunt ~a repede impresiona~i."

168

Capitolul 10

"Cred ca a1jfi inteles acest lucru", am spus arid, "chiar ~ilara

acest interludiu in care era aproape sa-mi rup piciorul."
"Sunt doua lucruri aici, pe care am vrut sa te invat", spuse
maestrul, ca ~i cum nici macar nu mi-ar fi auzit cuvintele. "Dar
vino, mai intiii, a1jaza-teaici, pe acest pat de frunze uscate. Uite,
da-mi mai intiii pantofii aceia uzi." M-am a1jezat pe marginea
izvorului, mi-am scos pantofii ~ii-am dat maestrului Shanti Deva,
care i-a luat ~i s-a indreptat cu ei la mica distanta, catre un
manunchi galben de dedesubtul unui curmal; se a1jezaincetinel
~teptandu-ma. M-am ridicat ~iam p~it catre el, oprindu-ma de
durere, caei mil.condusese peste un petic de maracini in picioarele
goale.
Mil.privi cu un zambet rautacios ~i continua sa vorbeasca
ca ~i cand nu ar fi remarcat situatia in care mil.aIlam. "Prima
lectie este, dupa cum ai remareat de-acum, cea legata de faptul
ca situatii dureroase iti pot surveni in orice clipa - lucruri care te
nedijesc, oameni care te enerveaza, situatii -in care iti po~iexersa

rabdarea pot fi gasite la fiecare pas, inconjurandu-te de peste tot

~i de la care vei primi lovituri in momentul in care te a1jteptimai
putin."
Imi croiam drum peste maraeini aproape fara sa-i ascult cuvintele. Eram prea avansat in interiorul peticului de maracini
pentru a rna intoarce ~iprea departat de locul unde era el pentru
a merge mai departe. Am ramas nemi~cat~iam a~teptat 0 pauza,
dar nu a venit niciuna.
"Oamenii de care nu-ti place sunt larO.sfiJ.r~it.Situatiile care
te supara sunt nenumarate. Daca ai scapa de bibliotecar, ar fi alta
persoana care, in interval de 0 saptamana, crede-ma, ti-ar testa
rabdarea. Reaminte~te-W Aceste persoaue sunt produse de amprentele din mintea ta: scapa de 0 persoana ~i0 alta va aparea. Ie~i
dintr-o relatie pentru a evita un partener amar de viata, muta-te
intr-un nou cartier pentru a evita 0 situatie neplacuta, schimba
locul de munca pentru a evita un coleg nesuferit, dar toate aceste

Luptlitorul

169

persoane vor fi in10cuite de altele intr-un scurt interval de timp."

Ceea ce indruga devenise un pic cam mult pentru mine; eram
ud, ta.lpile picioarelor imi ardeau de durere, iar el nici nu se sinchisea sa bage de seamiL "Poate", am spus, "dar cred totu~i ca
viata mea ar fi mult mai pIacuta daca. a1jre~i macar sa stau departe de una-doua persoane, daca. a1jputea c~tiga ceva mai mult
ca sa imi pot aranja mai bine camera..."
"Dar cum ramane cu calul?" intreba.
"Ah, da, calul de asemenea, unu1ceva mai ascultator; este ~a
de dificil dimineata in timp ce-l pregatesc pentru calatorie, cand
sunt deja in intarziere" , am replicat, incerciind sa ies din maracini
pe partea stanga, nimerind insa in ni~te scaieti ~iciulini mai usca1i
~i mai ascutiti. Nu-mi venea sa cred ca nu ma ajuta.
"Iar drumul catre casa?"

"Da, ai dreptate! Am uitat de asta! Juma.tate pUn de praf ~i

o treime plin de pietre. Destul de eXllSperantin zilele cand sunt .
deja epuizat de incercarile de a rna intelege cu ~efu1."Am incercat
sa va.d daca pot curala pamantu1 de scaieti cat pentru un picior,
ca sa mi-l pot sprijini apoi pe celalalt pe genunchi macar pentru
a-mi scoate lepii din talpa. Aproape ca eram convins cit Shanti
Deva nu numai ca ~tia exact care imi era problema, dar incerca cu
premeditare sa. rna faca sa sular. Mi-am aruncat privirea inapoi,
catre izvor, in ideea de a pleca de acolo dadi ~ putea sa parcurg
toata distanla inapoi.
"Ai uitat cartea aceea de notite, pe care ai incercat sa 0
cite~ti?"
Fara Sa vreau, am pus amandoua picioarele ferm pe pamant
cu oarecare forta. "Acea carte! Cine a putut sa.scrie a~a ceva? $i
despre un subiect atat de putin important! Nu pot sa cred ca nu a
fost organizata cu mai multa grija!" Cu acest gand, ra.bdarea mea
ceda. "Nu ai putea sa te ridici pentru un moment, sa.rna ajuti, te
rog?" am intrebat raspicat.
S-a ridicat intr-o clipita ~ia traversat cu un salt spatiu1 dintre

170

Capitolul 10

noi; era inalt bine ~i puternic, iar for~asa, in acel moment, era in
totaJitate concentrata asupra mea.
"Ce faci?" striga.
"Incerc sa trec peste intreaga mir~te de scaie~i~i ciulini, fara
niciun ajutor din partea tal" am murmurat cu dispre~.
"Nu, nu asta! Ce faci in mintea ta1" intreba insistent.
"Incerc sa gasesc un mod de a trece peste maracini, evident" ,
am replicat vehement.
"Nu asta! Ma intreb daca realizezi unde se indreapta gandurile
tale?"

Am facut 0 pauza, apoi am replicat: "Ne gandeam asupra

unor probleme din via~a mea, ne gandeam asupra catorva lucruri
importante pe care... daca ~ putea sa Ie schimb, m-ar face mult
mai ferici t."

"Dar nu ~i-aidat seama ca men~ionezilucruri legate de aproape

fiecare detaliu de zi cu zi. Nu ai remarcat ca lucruriJecare te deran- .
jeaza, lucruriJe care te supara sau te irita sunt aproape in fiecare
moment al vie~iitale?"
Din nou am mcut 0 pauza ~i am reaJizat ca avea dreptate.
Chiar daca ~ fi dat la 0 parte ceea ce am putea numi primul
strat, intregul nivel primar al lucruriJor din via~a mea care rna
iritau cel mai mult, tot ar ramane un strat dedesubt ~i inca unul
dedesubtul acestuia. Era mra de sfar~it ~i,dupa cum am reaJizat in
adilncul mintli mele, problema nu era atat de mult legata de natura
vietii mele, cat era mai degraba 0 rellexie a propriei mele minti,
caracterizata de 0 stare mentala susceptibiJa de a gasi probleme
cu orice i-ar fi fost prezentat.
A ramas in fa~a mea dilnd din cap allrmativ, ca ~i cum ar fi
~tiut ce am realizat atunci. Apoi se lasa pe genunchi, in maracini
~i-mi ridica piciorul gol peste genunchiul sau, incepand sa scoata
fiecare teapa. cu 0 perfecta. atentie ~i grija.. Toate acestea au fost
mcute in Jini~te, ~a incat nu am avut timp sa reflectez la cat de
straniu era ca una dintre persoanele cele mai insemnate, care au

Luptiitorul

l71

trait vreodata. pe aceasta planeta, sa ingenuncheze in fata mea,

pe parcela de spini, ingrijindu-mi ranile precum ar face 0 mama.
Mana sa imi scutura. pantalonii in dreptul gleznei ~i am remarcat
ea stofa devenisejilava ~icalduta, iar picioarele Ie-am sim~itcalde
~i vibrante cuprinse in mainiJe sale, in timp ce mi Ie introducea in
incal~arile care erau ~iele uscate ~i moi. Se ridica ~i spuse u~or:
"Mergi.acum catre copacul de acolo ~i ~aza.-te sa starn impreuna
putin. Imi pare rau daca ti-am cauzat durere, dar am vrut sa-~i
amint~ti mara.cinii, baia ~icazatura."
"Modul in care gilnde~tidespre lumea ta este al unui fraier ~i
nu al unui Lupta.tor. Inceteaza de a-ti mai vedea des~urarea zilei
ca pe 0 cursa cu obstacole, presarata cu oameni, lucruri ~isituatii
impotriva carora trebuie sa. lup~i! Nu poti sa invingi mereu, nu
poti sa.te confrunti cu arice persoana iritanta ~isa 0 indepartezi,
in acee~i masura in care nu po~i sa.indepartezi fiecare piatra. de
pe drumul pe care 11 faci de acasa la biblioteca."
"Aceasta idee din strafundul mintii tale, potrivit eareia via~a
ta soar imbunatati substan~ial daea ai putea indepa.rta cateva lueruri este 0 capcana ara.sfa~it. Daca vei continua sa I~i aceasta
idee sa-ti ramana in ganduri, aceasta va continua sa. te faea neferieit pentru ea nu se poate realiza niciodata.. Daca te gilnde~tila
acest lucru pentru un moment, vei fi fortat sa-I admi~i. Lumea ta
sau cel putin lumea ta de la momentuJ actual este precum aeeasta
parcela de maracini care, oricat de mult am dori, nu se poate
transforma intr-o paji~te cu iarba. moale."
"Imagineaza.-~i0 persoana. stupida, alergand eilnd aici, cand
acolo, in aceasta. Griidina, in picioarele goale, tragand inapoia sa
imense buca~ide piele tabacita, aruncilndu-le peste fiecare petie de
spini ~ipeste fiecare por~iunecu pietre ~ipraf, pe intreaga intindere
a acestui loc. lar aeum prive~te in jos ~i observa propriile tale
picioare, aeoperite in incal~a.ri,p~ind cu u~urinta peste ma.racini
~iscaie~i,dueilndu-te pana la palmierul acela plaeut de acolo. Nu
po~isa.te lup~icu fiecare obiect sau persoana.nepla.cuta din lumea

172

Gapitolul10

ta in acee~i masura in care nu poti acoperi intreaga planeta cu

piele! Mai bine poarta pantofi, mai bine invata arta de a-ti invinge
propria manie, mai bine invata stapanirea de sine!"
Ma conduse apoi catre un loc acoperit cu frunze uscate de
palmier ~ine-am bucurat putin de aerul noptii. Atunei, 0 intrebare
imi veni in minte: "Dar, deseori", am spus, "pare mai bine, pare

ca 0 descarcare dnd ne varsam mania deschis ~i 0 dam afara din

noL"
Rase cu rasul sau profund ~irna privi drept in ochi. "Desigur
en este bine sa avem 0 atitudine deschisa, sa-I informam pe acela
care ne rane~te daca avem incredere ca acest lucru va imbunatati
situatia. Dar ideea ca orice gand sau expresie de manie ar putea
fi ceva bun..." surase din nou. "Presupun ca ai putea crede asta
daca lUIai ~tii nimic despre modul in care amprentele mentale sunt
plasate in con~tiinta sau daca al ~uat in mod jalnic sa realizezi
cat de destruct iva poate fi mania."
"~i asta rna aduce la a doua lectie pe care am sperat sa ti-o
dau, cu maraeinii. Nu numai ca trebuie sa inveti sa porti pantofi,
dar trebuie sa inveti sa percepi distrugerea pe care 0 lasa trezirea
maniei. Gand erai in mijlocul maraeinilor, a fost un moment
in care erai gata sa rna I~i aiei, a fost un moment in care al
incetat complet sa mai asculti ce spuneam, in care erai gata sa
arunei intr-un minut liecare lucru bun ~i pur pe care I-am petrecut impreulla, in aceasta sfiinta lloapte, ~i totu1 din cauza ca te
simteai un pic inconfortabil."
"Vreau sa-ti amint~ti acest lucru; vreau sa-ti amint~ti cum
erai gata sa pleei de aiei acum cateva minute! In lloptile ce vor
veni, in care vei merge mai departe alaturi de fiintele sfinte in
Gradina, vreat! sa te gand~ti cum, intr-un moment de furie pe
Shanti Deva, datorat catorva tepi din pieioareletale ~iunei udaturi
de pe pantalonii tiii, aproape ca ai renuntat la ceea ce se yo" dovedi
ca fiind cea mai mare rasplata a unei vieti de om. Nu, nu poti sa
permiti furia, niei macar pentru un moment, caei in acel moment

Luptatorul

l73

poti distruge tot ce al construit ~i tot ceea ce ai putea vreodata

atinge."
Se ~eza pe frunzele moi de palmier ~i m-am aruncat ~i eu
langa el, eliberand in mod incon~tient un suspin adanc, pentru
ca am realizat adevarul celor pe care Ie spusese ~i cat de putina
tarie aveam. Imi cuprinse umarul ~i zambi, uitandu-se impreuna
cu mine peste Gradina. "Ai rabdare, opre~te mania, opre~te chiar
~i mania datorata frustrarii legate de ceea ce pare sa fie propriul
tau progres greoi de-a lungul Ciiii. Pastreaza-ti echilibrul, mentine-ti stapanirea de sine, nu doar in ceea ce priv~te obstacolele ~i
problemele externe, ei chiar ~i in interiorul tau - Iii bun cu tine
insuti, incurajaza-te: este mult mai bine pentru a ajunge unde
vrei sa fii."
"Pe parcursul studiilor spirituale, cei intelepti sufera. Daca
dore~ti doar confort, nu vei Ii llieiodata Intelept. Nu te at~a
excesiv de micile placeri, ei cauta-Ie pe cele mal inalte. Invata nu
doar sa faei fata durerii, ei ~i sa 0 utilizezi ca pe 0 ullealta, ca pe
o carare in sine - te face sa Iii onest, te face sa Iii umil, iti permite
sa ai sentimellte fata de ceilalti care sunt mai putin noroco~idecat
tine. A ceda in fata frustrarii sau maniei nu poate aduce decat
distrugere; a invata sa traie~ti in durere ~i sa 0 folose~ti este 0
indemanare care iti va folosi tot timpul, in buna masura, pana in
ziua cand e~ti pentru totdeauna mai presus de orice durere. Un
adevarat Luptator invata sa lie de nec1intit."
Am mai stat ceva vreme, dupa care mica mea aventura, noaptea lunga ~i, in cea mai mare masura, efortul de a invata lucruri nai, de a-mi examina inima ell sinceritate, au inceput sa

rna secatuiasca - ~i am atipit putin. In timpul somnului am avut

un vis in care m-am vazut copil ~i m-am gandit la sarbatoarea
zilei de 1 mai, ceva de care nu imi mai amintisem de mult timp.
In insorita dimineata, stateam in banca, la ~coala ~i rna uitam pe
fereastra la un grup de colegi, baieti ~ifete imbracati in haine Il1minoase, de primavara. Dansau in jurul unei prajini decorate pentru

174

Capitolul 10

luna mai, fiecare tinand capatul unei panglici colorate, care era
legata de varful prajinii, cantand ~i lacand salturi in cerc, spre
stanga. Eram singur in cla.sa~i rna simteam atra.s de sarbatoare,
dar cumva nu eram in stare sa rna ridic ~isa alerg ca sa iau parte
la joc.
Atunci, un calugar binevoitor, cu ochi negri ~iziimbet lini~tit,
intra inauntru ~i rna conduse intr-o incapere ca 0 catedrala, cu 0
bolta foarte inalta, cu ferestre mari, inalte, ce se varsau in lumina
soarelui, cu 0 podea fina de lemn care stralucea de lustru. Ma
impinse u~or, catre centrulluminat de soare, plin de aer, ~ispuse:
"Joaca, joaca oricum iti place, la-ti propriul tau joe!" Am alergat in soare, in mijlocul catedralei goale, plina de stralucire, am
inceput sa rna invart, doar sa rna invart in dausul unui copi!, lara
sa rna gandesc la nimic, cu bratele aruncate in afara ~i cu capul
pe spate razand.
Shanti Devarna lua u~orde mana; statea deasupra mea, corpul
sau impunator fiind conturat de lumina lunii, aparand maiestuos
in roba sa.
"Hai acum!" spuse cu blandete.
"Sunt un pic obosit", am raspuns. "Nu a.~putea sa. stau un
pic mai mult?"
(lBa ai putea", faspunse lini~tit, "ai putea, dar
"Avem toata noaptca."

"Nu poti sa fii sigur."

"Doar cateva minute."
uNu e nevoie."
"Am nevoie.'1

"Nu aL'l
"Hai, doar un pic."
"Plecam acum."
"Unde, de ce?"
"Mama ta."

M-am ridicat rapid. "Mama?" .

TIll

este timp."

Luptatorul

175

"Mama tao Vina!"

"Este aid?"
"Nu aUI spus asta."

"Atunci ce vrei sa zici?" am spus, ridicandu-ma.cu letargie.

"Ea te ~teapta, are nevoie de tine, vrea sa.vii. Te odihne~ti
sau vii?"

"Vin desigur, vin!" Am simtit noi forte, oboseala era risipita

complet, iar speranta m-a lacut u~or~i voios.
"~tiam ca vel veni!" ~i a p~it inainte ferm ~i rapid. Nu
am avut probleme in a tine pasu!. "E~ti binecuvantat cu taria
bunatatii; simti bucuria de a ~ti ea faci bine, simti maretia binelui
de a te ridica pentru a 0 ajuta pe mama ta."
Intr-adevar, m-am simtit improspa.tat intr-un fel pe care nu
mi-I pot aminti bine. Doar in ciiteva momente eram langa draga
banca de lemn, la baza ro~covului,~coalaEi. Aici, Shanti Deva se
roti a.stfelincat roba sa descrise un mare cerc ~i apoi rna lua de
maini.

"Aici este unde va fi ~i curand", spuse bucuros.

M-am uitat eu speranta catre fata sa ~i am zambit lara sa
vreau, vazand propriul sau zambet stralucind. "Ce? Ce va fi?"
"Este pe acest pamant sfiint", spuse aplecandu-se 0 idee catre
micul petic de iarba pe care Ea ~icu mine ne ~ezasem adesea, "ce
va fi, in curand, ~imai sfant ~iunde vei fi instruit in ultimele doua
dintre cde ~ase perfeetiuni de cineva mai presus decat mine."
Am laeut 0 pauza de moment, pentru ca, in ciuda noptii lungi
din Gradina, ~tiam ca rna invatase doar trei dintre perfectiuni ~ica
mai ramasesera trei. imi aratase cum sa daruiesc, cum sa urmez
o viata buna ~i cum sa nimicesc furia - doar acestea trei.
"Dar cum ramane cu a patra perfectiune? Cine rna va invata
cea de a patra?" am strigat aproape Infrico~atca. 0 voi pierde.
"A patra este bucuria, bucuria de a fi bun, bucuria de a face
bine, senzatia placuta de a fi bun ~isenzatia placuta care te face sa
te ridici cand e~ti obosit, sa mergi mai departe ~i sa faci mai mult

-----------------------~---------------------------

176

CapitolullO

bine: 0 bunatate pe care odata ce ai gustat-o, nu te poti indoi

de dulceata ei. Pur ~i simplu aminte~te-ti de mama ta, pentru
ca mama ta ~teapta, ~i fiecare moment care trece lara tine ea-l
petrece in durere ~i confuzie, oriunde ar fi; este un moment in
care tu trebuie sa fii in picioare, fii.cii.ndeforturi pentru cele mai
inalte lucruri spirituale, astfel ineat sa poti ajunge la ea ~i sa-i
oferi aceste darun nepretuite."
"Este 0 cale a bucuriei catre un ora.~al bucuriei ~i 0 sarcina
plina de voie buna in a 0 aduce cu tine. Nu ai niciun motiv sa
fii descurajat, niciun motiv pentru a ezita vreodaHi, niciun motiv
pentru a te intoarce vreodata inapoi. In spatele tau nu este decat
moartea, in spate ~ipentru totdeauna este aruncat modul de viata
care aduce numai durere in prezent ~i in viitor, 0 viata in care se
acumuleaza lucruri ~i persoane care nu pot decat sa fie pierdute
iar. E~ti pe drumul cel bun, ai gasit drumul cel bun - bucura-te,
fugi inainte, gase~te-o,joaca, joaca oricum iti dor~te inima!" ~i
rase din nou cu acel ras plio ~i adanc, iar lacrimile ne umplura
ochii amandurora.

Capitolul 11

Vacuitatea
~i astfel eu, ~oarecele de biblioteca, am inceput sa duc in secret
viata de Luptator. A fost 0 adevarata noua experienta, un nou
mod de a percepe lumea in care traisem dintotdeauna, intrucat
campul de batalie al acestui Luptator in particular consta in acee~i
veche biblioteca, camaruta de la schit ~i aleea pe care mergea dupa-amiaza la piata pentru a-~i procura legumele. M-am simtit intr-adevar ca 0 persoana diferita pentru ca acum aveam un obiectiv
total diferit decat avusesem in trecut. Mersul meu anterior prin
viata parea ca 0 plimbare pe un bulevard plin de magazine, fata
de care eram un client, un consumator care ma uitam prin vitrine
ca sa v8d daca era ceva ce mi-~ fi dorit, urmand apoi sa fae orice
era necesar sa obtin ceea ce am vrut.
Viata de Luptator era total diferita. Eram un cavaler intr-o
armura stralucitoare ~i mergeam pe cele doua picioare ale mele ca
~icum a~ fi calarit pe un cal maret ~i puternic. Cand rna uitam in
jurul meu, la biblioteca sau pe strada, era precum ~ fi observat
panorama data de un scaun regal: priveam la toti subiectii din
jurul meu ~ivisam la diferite feluri in care sa Ie pot fi de ajutor,
sa-i pot face fericiti, sa Ie asigur viitorul ~i fericirea suprema. Le
daruiam tot ce puteam, cuvinte frumoase, priviri bliinde, felicitari,
Ii ajutam financiar din putinul pe care-l aveam, Ie spuneam cuvinte
177

178

Capitolulll

de incurajare, aducandu-Ie atat de mult din sfera spirituala pe cat

gandeam ca ar putea sa Ie lie pe plae; in aeelaljitimp, in mintea
mea Ie ofeream marete gramezi de comori, profunde realizari spirituale ~i toate luerurile din lume de care niciun om nu putea spune
ca i-ar apartine - albastrul cerului, sunetul marii, florile ee crese
pe liecare munte de pe planeta. Asta am Iacut cu sinceritate d~i
nimeni nu a ~tiut vreodata. Am Iacut acest lucru avand dorinta
ca ei sa poata avea intr-o buna zi tot ceea ce Ie ofeream, in special
Iluminarea ins~i.
Mai presus de toate, am remarcat 0 profunda ~imultumitoare
bucurie care cre~tea in mine in liecare zi, ora dupa ora. Pe masura
ce bucuria cre~tea, cre~tea ~i setea mea de cunoaljtere pentru ca
~tiam ca invatatura mea nu era completa. Precurn un cal in
apropierea apei, ~tiam ea sunt aproape, mai aproape ~i mai aproape, ~i simteam ca rna cuprinde un fel de obsesie de a a~inge
obiectivele despre care ~tiam acum ca pot fi atinse: voiam sa gasese
perfectiunea, ~tiam ca a~putea sa 0 gasescpe mama, ~tiam ea ea se
alia aproape acum. Instinctul imi spunea ca acum eram suficient
de aproape pentru a 0 vedea ~i pe Cea Aurie din nou, ca srar~itul
cautarii mele, mama, mae~trii Gradinii, Cea Aurie vor veni laolalta, in curand. Astfel am mers din nou in Gradina, gandindu-ma
ca poate venise noaptea acestor fapte.
Imi amintesc in mod distinct data eand s-a intamplat, nimic
nu m-ar putea face sa uit, a fost pe douazeci ~i ~apte iulie, in
mijlocul verii. Am intrat in Gradina tarziu, pe innoptate, destul de
rnult dupa ce pamantul se racise dupa caldura zilei. M-am aljezat
la baza bancii, dedesubtul ro~covului, imbatandu-ma in dulcele
parfum al brizei d~ertului, ce reprezenta un dulce repaus dupa
neclintita ar~ita din timpul zilei, care lovea fata ~i usca nasul ~i
ochii precum curentul venit de la un cnptor.
M-am aljezat ~i m-am pregatit sa meditez, urmand paljii de
incalzire, incet ~icu satisfactie, ca ~icum mi-aljfi pus 0 veche, dar
moale manu~a sau ca ~i cand alj incepe 0 conversatie cu un vechi

Vaeuitatea

179

prieten drag. Aproape terminasem cand am simtit 0 mi~care la

poarta Gradinii ~iapoi 0 mica forma mi~candu-seu~orde-a lungul
trandafirilor de un ro~u intens, ce se allau langa zidul din nord.
Forma se opri in dreptul unui tufi~ ca ~i cum ar fi spus 0 mica
rugaciune, dupa care merse mai departe.
Mai intai, am reu~it sa vad capul calugarului, bine conturat,
tuns scurt, avand parul negru ca de catifea, iar apoi roba ~icorpul
sau. Nu am vazut mai mult decat aceste mici indicii inainte sa
rna regasesc in mod involuntar stfmd in picioare cu palmele unite
in dreptul pieptului ~i aplecat in semn de profund respect. Am
ridicat uluit privirea, aproape infrico~at, pentru ca in fata mea
era Gautama Buddha insu~i. De~i nu arata deloc alja cum m-alj
fi aljteptat, nu era nicio indoiala ~i nicio nelamurire cu privire la
cine era EI.
Nu era inalt, ci doar de statura mijlocie, liind suplu. Statea
u~or aplecat ~i avea un aer de modestie ce aproape ca parea timiditate. Fiecare gest al sau era simplu ~i gratios precum era
intregul sau aspect, precum era roba sa: curata, eleganta, pur ~i
simplu turnata pe corpul sau, delicata ~i durabila de-o viata. Nimeni nu ar fi putut sa-i ghiceasca varsta, presupun cii alj putea
spune undeva intre douazeci ~i ~apte ~i douazeci ~i opt, dar fata
sa nu dadea niciun indiciu claro Era simplu in sine, iar prima impresie, in afara de modestie, era una de onestitate: ochii ii erau
prieteno~i ~i deschi~i,clipind rar, de cele mai multe ori in jos, in
semn de modestie, iar rnodul in care tinea fata exprima 0 fericire
lini~tita data de zambetul armonios u~or schitat ~i de fata intinsa
~iinteligenta. Pielea ~i toate celelalte erau la fel ca la majoritatea oamenilor, nu ca ~i cand ar fi radiat in lumina sau ceva de
acest gen, dar exista 0 altfel de radiere a sa, una lara culoare sau
forma, un fel de caldura pura, care-i imbaia ochii, fata, mainile sale
gratioase ~i restul corpului pana la picioarele desculte; ~i aceasta
ciHdura radia in exterior, cuprinzand intreaga Gradina, imbaindu-mi fiinta ~i indrumandu-ma sa fac 0 plecaciune inaintea Celui

180

Capitolulll

ee parea ea nu avea nevoie ~i nu dorea un astfel de gest. Dar am

Iaeut pleeliciunea.
"t e, t e rog ~aza" t e.I" .,,1
Q" m-am
"A~aza-te , spuse mee,t" ~azaa~ezat instinetiv, aeolo, pe iarba din fata bancii, faeand inca 0
pleeliciune ~i rugandu-ma ea el sa stea pe banea. A Iaeut aeest
lueru foarte natural, d~i eu 0 oarecare ezitare, ea ~icum nu soarfi
eonsiderat demn de un asemenea tron. S-a ~ezat u~or, privind in
jos, eatre iarba, aproape ru~inat, preeum 0 fata tanara care este
singura in fata unui strain. Am ramas ~ezati, in taeere.
Dupa un timp i~iintinse mana eatre mine ~iam vazut ea tinea
in mana un trandafir eules din tufi~ulee fusesein drumul sau. Nu
a vorbit, ci doar a tinut trandafirul indreptat eatre mine, ea ~i
eand m-ar fi rugat sa-l privese, eeea ee am Iaeut. Nu am sehimbat
niciun euvant, pur ~isimplu m-am uitat la trandafir. Nu am nicio
idee la ee anume s-a uitat el insu~i pentru ea rna simteam inea
profund uluit de prezenta sa pentru a-I putea privi in fata.
Retrase atunci trandafirul, apai se ridica bruse ~ii~i puse trei
degete sub barbia mea ridieandu-mi fata ineet, sa-l pot privi in
oehi. Apoi spuse, "Trandafir", ~i i~i intinse aeele~i degete, de la
ambele maini, eatre pleoapele mele ~i mi Ie inehise plistrandu-~i
apoi degetele aeolo. in mintea mea am vizualizat un trandafir, un
perfect trandafir ro~u.
Atunci degetele sale imi desehisera oehii din nou, intinzand
eatre mine iar trandafirul ~i spunand "Nu gandi tmndafirl" Am
ineereat sa nu gandese "trandafir", am ineereat sa nu-i vad imaginea ~i am privit din nou mana sa. Pentru un moment, doar eat 0
seurta strafulgerare, am vazut un mie colt ro~usehitat in fundalul
aerului negru al noptii, iar apoi privirea mi-a sarit ~i am vazut
eeva rotund ~i ro~u 0 idee mai jos ~iin final eeva verde, subtire ~i
drept. Apoi, in urmatorul moment, rna uitam din nou la trandafir.
"Inea 0 data" , spuse simplu.
Ma llisa sa rna uit la trandafir, dupa eare i~i retrase mana
inehizandu-mi u~or pleoapele, dupa. eare spuse iar: "Trandafir!"
oj"

Vaeuitatea --

181

M-am gandit la "trandafir" , aveam eonturul ~ieuloarea unui trandafir in gandurile mele ~i atunci imi desehise din nou oehii u~or
spunand iar: "Nu gandi tmndafirl". I~iaduse mana in fata mea ~i
inea 0 data, pentru un moment, privirea mea dansa peste anumite eulori ~i forme inaintea momentului imediat urmator eand am
vazut un trandafir in mintea ~i in fata oehilor mel.
Atunei se apleea, atinse pamantul eu degetul ~iridiea pe varful
aeestuia 0 mica furniea neagra. 4i puse apoi degetul pe trandafir,
llisand furniea sa mearga pe aeesta. Furniea se lansa intr-o eursa
peste petalele trandafirului, mergand in gol ~i apoi intoreandu-se,
mergand dupa aeeea pe marginea eealalta, ramanand suspendata
in aer ~i eazand aproape de pe trandafir, eontinuandu-~ieursa din
nou in evidenta panica. Gautama ~eza trandafirul pe pamant,
iar furniea disparu printre firele de iarba.
ALunci euprinse trandafirul eu mana ~i tot eeea ee puteam
vedea era eonturul negru al aeestuia. 4i ridiea mana in dreptul
fetei ~i i~i desehise larg oellii sai, de un maroniu adane, intoreandu-~i u~or eapul intr-o parte, uitandu-se el insu~i la trandafir,
ramanand eu privirea asupra aeestuia.
Tot ee am putut sa vad au fost oehii sai, iar In aeei oehi
am citit un fel de multumire extraordinara, un fel de fericire, pe
eand privea trandafirul, ~i am realizat In aeel moment ea vedea
eeva ee eu, in prezenta mea eonditie, nu ~ putea vedea niciodata:
avea experienta unei profunde sHiri de eXLazdatorata aeelui~j
lueru la care rna uitasem ~i eu. In aeel moment, am realizat ea
nu putea fi aeel~j lueru Ia eare rna uitasem ~i eu. Gautanla i~i
inehise gratios palma In jurul trandafirului intoreandu-~i aeei oehi
stra1ucitori dHre mine.
"Pentru un moment", spuse u~or "ai vazut trandafirul inainte
sa gande~ti tmndafir, ai vazut eateva simple forme ~i bueati de
euloare. Atunei, mintea ta s-a gandit la aeestea ea tmndafir. Biata
furnid! a pereeput aeele~i forme ~i eulori, dar a gandit pericol,
apoi moarte ~i a fugit sa-~i salveze viata. Cand m-am uitat la

Capitolulll

182

acelea~ieulori ~iforme, am vazut toata eternitatea ~itoate min~i1e

fieearei fiin~ecare exista ~i Ie-am iubit."
Gautama laCU0 pauza ~i i~i inchise ochii, ca ~i cum ar fi
~teptat ca mintea mea sa perceapa in\elesul cuvintelor sale ~i
apoi sa se gandeasca Ill.acestea in mod clar, inainte ca sa continue. Apoi i~i intinse mana deschizand-o ~i rna intreba: "Cine
a vazut corect? Ce este acest obiect? Este un trandafir? Este
Moartea? Este toata omenia ~i dragostea perfecta?"
In prezen~a sa, m-am sim~it ca ~i cum mintea mea ar fi a
altcuiva, ca ~icum ar fi apar~inut unui mare ~i i1uminatsrant. Nu
am ezitat sa raspund, dar nu a fost nevoie de cuvinte. Ceea ce
~inea in mana era fiecare dintre acele lucruri, toate acele lucruri
~i niciunul dintre acele lucruri. Era, pentru fiecare dintre cele
trei fiin~ecare se uitau Ill.acesta, exact ceea ce acestea vedeau cu
adevarat; era suma tuturor lucrurilor care pareau sa fie ale celor
trei fiin~e;~i nu ar fi putut sa fie niciodata trei lucruri complet
diferite, in acel~i timp. Era ceea ce vedea fiecare.
~i-a indus mana iar, lacand 0 pauza. Se apleca ~i imi ~opti
impunator: "Vezi-Iacum precum eternitatea; vezi-I acum ca pc
toata umanitatea ~icuno~te iubirea perfecta pe care 0 am pentru
ei." I~i deschise iar mana ~i, intr-o bucurie aproape de 0 stare de
transa, m-am uitat cu nerabdare in palma sa. Am vazut... un
simplu trandafir.
Mi-am inchis ochii cu dezamagire ~i am spus doar: "Nu pot!"
uf;?tiu" spuse.
"De ce?"
J

"~tii foarte bine; tu vezi doar ceea ce mintea til. te for~eaza

sa vezi; tu vezi doar ceca ce amprentele mentale din mintea ta i~i
permit sa vezi, chiar daca te ui~iIll.exact acel~i lucru Ill.care rna
uit ~i eu, care vad toata eternitatea, toate vieta\i1e ~i simt toata
dragostea pentu acestea,"
Mi-am inchis ochii ~iam gandit tmndafir. Am deschis ochii ~i
am vazut tmndafir.

Vaeuitatea

183

Atunci, ~i ridica picioarele in dreptul bancii punandu-~i-Ie

cruci~ sub roba sa, intrand apoi in medita~ie. Mi-am incruc~at
~i eu picioarele ~i am intrat in rnedita~ie. Lini~teaa crescut, am
pierdut sunetul Gractinii, apoi am pierdut mirosul ~i sentimentul
dat de Gradina, apoi am pierdut sentirnentul ca stau in Gractina
~i apoi, in final, am pierdut ~i sentimentul co.~ gandi ~i chiar al
propriului meu eu. Era 0 perfecta ~i totala lini~te,
Am vazut vacuitatea. ~i a fost singurul lucru pe care I-am
vazut. Nu a fost nimic altceva.
Cand s-a terminat, lucrurile au inceput so.vina Ill.loc. Eram
con~tient de revenire ~iapoi am fost con~tientde mine insumi. Am
realizat atunci, in acel moment, pentru prima data, ca vazusem
vacuitatea.
Am ~tiut ca am vazut 0 fiin~a!lurninata ~i astfel am realizat
ca Cei !lumina\i exista cu adevarat.
Am in\eles perfect ca voi deveni eu insumi un Iiuminat, in decursul a ~apte vie~i,~iastfel am realizat ca viitoarelemeleexisten\e
erau reale.
Am in~elesca acea Calc era perfect adevaratiL
~tiam ca voi avea alt nume cand voi deveni Iiuminat.
~tiam ca cele ~apte vie~ivor fi bune, lipsite de suferin~areala,
inconjurate de parin\i iubitori, de inva\atori buni ~i erudi\i, de
prieteni spirituali ~i de lec~iiexact ~a cum aveam nevoie, fara
gre~,
~tiam ca ceca ce vazusem era rea!. Nu m-~ mai fi putut
indoi iar de aceste lucruri. ~tiam co.nu ma in~elam, ca nu cram
nebun sau sub impresia unei i1uzii.~tiam ca nimeni, vreodata, nu
ar putea sa spuna ceva care m-ar face sa ma indoiesc de ceca ce
vazusem.

~tiam ca in\eleg cele expuse de orice carte sranta din lume;

~tiam ca in~elesesemmare\ul ocean al cunoa.~teriiin intregime, ca
~i cum ar fi fost redus Ill.0 lacrima din ochiul unui copi!. ~i ~tiam
adevarul acestor car~i sfinte, ~tiind ca trebuie sa-mi dedic via\a

184

Capitolul 11

pentru a Ie pastra in aceasta lume pentru ceilal~icare vor veni

dupa mine.
Am iubit orice vietate. 0 lumina a ie~it din pieptul meu, 0
puternica coloana de lumina, rara culoare, care s-a propagat in
exterior ~i a atins fiecare fiin~a. Am ~tiut atunci ca voi trai intotdeauna pentru fiecare dintre acestea, doar pentru acestea ~i ca nu
mai aveam nimic altceva de IacUtvreodata.
Am ~tiut ca icoanelecelor Ilumina~ierau adevarate. Am ~tiut
ca trebuie sa avem grija de acestea. Am ~tiut ca trebuie sa rna
inchin in fa~a lor ~i cand va fi venit timpul sa rna ridic - sa rna
inchin cu umilin~a~i reveren~ain fa~alor.
Am ~tiut ca vazusem 0 altfel de realitate, 0 realitate adevarata,
o realitate intr-adevar mai inalta ~i mai purli. f;tiam ca nu exista
niciun lucru similar in realitatea pe care 0 cuno~team. f;tiam ca
realitatea aceasta nu era pura. f;tiam eli nu era nimic in aceasta
realitate care ar putea fi pur vreodata. Dar ~tiam ca, dintre toate
lucrurile din aceasta realitate, diamantul era acel lucru care era
intr-o mica masura aproape de a fi pur, pur ca ~i duritate, pur ca
~i claritate ~i aproape pur ca ~i consisten~a.
Eram co~tient ca voi muri la un moment dat. f;tiam ca
mintea mea nu era inca pura. f;tiam ca mintea mea percepea
lucrurile gre~it ~i Il.'lafusese dintotdeauna, pana in momentul in
care am vazut vacuitatea. f;tiam ca ~i acum, dupa ce revenisem,
vedeam din noulucrurile grCljit~ivoi continua sa Ie vad astfel pana
aproape de a fi Iluminat. f;tiam ca pot citi gandurile. f;tiam ca,
daca m-Il.'ldezvolta temeinic, Il.'lputea realiza miracole.
f;tiam di acum eram 0 persoana diferita deoarece din toata
multitudinea de oameni din lume, vazusem vacuitatea, vazusem
toate celelalte lucruri ~inu mai aveam sa surar ca mai inainte. Se
sfiir~ise. Intrasem pe drumul de iCljirecu siguran~a, cu 0 dulce
siguran~a pe care urma sa 0 port cu mine, mereu dupa aceea.
M-am uitat la Gautama cu recuno~tin~a.S-a uitat lung in jos,
la mine, in completa tacere ~i completa bucurie. f;tia tot.

Capitolul 12
'"

Ingerul"
Du~a exp_eri_en~a
din Gradina alaturi de Buddha, via~a mea s-a
schlmbat m mtregIme. Ne-am putea imagina 0 persoana care ~tie
tot ceca ce va urma sa i se intample in viitor ~icare a vazut cele mai
inalte lucnui dintre toate? Ce mai rarnane de raeut? Efectele celor
pe ca~e Ie::amvazut in fiin~amea au continuat pentru mul~i ani,
devenmd m mod constant mai clare ~i determinand ca lucrurile
sa se dezvolte in interiorul meu, realizari ~i dorin~ecare deveneau
maioadanci ~i mai dulci cu fiecare an care trecea. La scurt timp
dupa aceea am sim~it nevoia sa merg la sfiintul stare~ al schitului
~i sa-i cer permisiunea de a-mi lua angajamentele de ealugar. Nu
a.fost 0 mare schimbare in via~a mea externa, ci mai degraba rna
slm~eamca ~icu.n:-m-Il.'lfi intors acasa, ca ~i cand viata de calugar
reprezenta condl~Ia mea naturala. Dupa ceremonia de intrare in
ordin, am dus 0 viata sincera de calugar aproape rara sa realizez.
_ .Mun:a la biblioteca capata 0 noua semnificatie; m-am simtit
Impms sa caut ~i mai multa cun0ll.'lterecu privire la ceea ce mi
se intamplase in Gradina. Am ineeput sa citesc cu bagare de
seama marile ~i vechilevolume spirituale care erau pastrate acolo.
Cu timpul, am ajuns asupra cartilor sfinte care fusesera lasate
in urma de liecare dintre mae~trii Gradinii. Invatatura lamei de
ras ~i a mierii am gasit-o in lucrarea "Ghidul Modului de Viata al
185

186

Capitolul 12

Luptatorului" , a maestrului Shanti Deva, iar explicatia adevarului

durerii in "Cartea cea Mare a Pa>jilorCaii" , scrisa de insu~iTsong
Khapa cel Mare. Am gasit, de asemenea, toate detaliile meditatiei
expuse de maestrul Kamala Shila in propria sa lucrare "Pa.~ii
Meditatiei" .
Oricarei intrebari suplimentare in legatura cu demonstratia
maestrului Dharma Kirti asupra existentei vietilor trecute ~i viitoare, i-am gasit raspunsul in lucrarea sa "Comentariu asupra
Perceptiei Valide", in al doilea capitol. Multe din invataturile
maestrului Vasu Bandhu cu privire la moarte Ie-am gasit in "Antologia 1mpermanentei", cuvintele lui Buddha ins~i ~i in meditatia asupra mortii din "Cartea cea Mare". Lumile infinite
~i taramurile terorii despre care mentionase Ie-am gasit descrise
in detalii amanuntite intr-una din scrierile sale, "Casa Tezaurului Inaltei Cunoa>jteri". Am dobandit 0 minutioasa intelegere a
starilor mentale negative, asupra carora Maitreya m-a invatat sa
lupt, din diferitele lucrari asupra perfectiunii intelepciunii ~i in
special din propria sa lucrare "Ornamentul Realizarilor" ~i din
comentariile de mai tarziu asupra acesteia.
Invataturile cu privire la amprentele mentale, al rolului pe care
acestea il joaca in viata ~ilumea noastra, Ie-am gasit descrise in detaliu de catre Intaiul Dalai Lama insu~i, in comentariul sau asupra
celui de-al patrulea capitol allucrarii "Casa Tezaurului" , compusa
de maestrul Vasu Bandhu. Detalii foarte importante asupra modului in care amprentele sunt pastrate in con~tiinta ~icum acestea se
matureaza acolo Ie-am descoperit iar in discutia maestrului Tsong
Khapa asupra crezului "~colii Con~tiintei sau a Mintii" (Cittamatra) in lucrarea sa "Clarificarea Gandirii Adevarate". Punctele
de detaliu asupra modului de viata etic Ie-am gasit in lucrarea
maestrului Guna Prabha "Rezumatul Disciplinei" ~i in comentariile de mai tarziu asupra acesteia, in special cel compus de
atot~tiutorul Tsonawa.
Esenta practicii pe care am primit-o de la maestrul Asanga

ingerul

187

- detaliile meditatiei asupra oferirii fericirii ~i preluarii suferintei

~u respiratia - am gasit-o mai tarziu in lucrarea "Oferirea catre
Invatatori in Cele Sfinte", scrisa de primul Panchen Lama, ~i in
explicatiile desavar~ite ale lui Lama Dharma Bhadra. Mai multe
despre invataturile lui Shanti Deva asupra faptelor unui luptator
am gasit desigur in "Ghidul" sau ~i in "Ghidul catre Calea de
Mijloc" (Madhyamika),
ale maestrului Chandra Kirti. Tot in
aceasta carte precum ~i in "Sutra Diamantului" (Vajracchedika
Prajnaparamita
- intelepciunea care taie diamantul), a lui Buddha insu~i, am gasit 0 descriere succinta a ultimei mele experiente
din Gradina.
... ~a ca nu am mai revenit in Gradina. De~i u~or de spus,
m-am adancit in aceste studii pentru aproape douazeci de ani.
Atat de mult a fost necesar pentru a cerceta, pentru a prinde ~i
aduce in fiinta mea tot ceea ce am vazut in acele putine minute in
preajma lui Buddha. M-am rugat ~i am meditat regulat, mi-am
oferit serviciilestaretului de la schit, m-am aplecat asupra textelor
sacre din biblioteca ~i m-am maturizat mental ~ispiritual.
Ca sa spun adevarul, de-a lungul anilor m-am gandit la mama
din ce in ce mai putin - era 0 parte naturala a vietii mele ~i viata
mea ins~i devenise cautarea pe care 0 incepusem imediat dupa
moartea ei: nu rna mai gandeam at at de mult doar la a 0 gasi ~ia
o ajuta, ci mai degraba mi-am transformat zilele~inoptile intr-un
drum de-a lungul caruia simteam ca trebuie sa calatoresc pentru
a putea vreodata sa 0 vad sau sa fiu cu ea din nou.
Aveam un portret simplu al Celei Aurii care fusese Iacut cand
Ea era copil: luand un bucbetel de flori ~i stralucind precum
Soarele; am pastrat portretulla marginea patului uitfUldu-maadesea la acesta ~i ~tiam ca Ea era inca in lume, ca era bine ~i ~tiam
ca va veni vremea cand a~ putea fi in prezenta Ei inca 0 data.
Mesajul a venit intr-o noapte tarzie, adus de cineva pe care
nu-I cunoscusem niciodata - 0 simpla hartie impaturita, cu cuvintele "Vino in Gr1idina!", fara semnatura. Am realizat instan-

188

Capitolul12

taneu ca era scris de mana Ei. A~a cum se intamplase adesea In

tineretea mea, nu era nieiun alt indieiu, nici ziua, niei ora. Precum
In tinerete a trebuit sa rna ~ez in tacere, singor ~i sa rna gandesc
caud ar putea sa fie potrivit ca sa rna duc in Gradina. Luna noua
fusese cu doar cateva zile inainte ~i~tiam ca Ea nu ar fi vrut ca sa
o intalnesc in acel intuneric. Luna plina era totu~i prea departe
~i am simtit instinctiv ca Ea nu mi-ar fi cerut sa raman atat de
mult in aceasta mare ~teptare a vietii mele. Am deeis sa fiu acolo
in a zecea zi de la cre~terea lunii, care nu era ~a de departe ~i
totu~i era plina de lumina in care speram sa vad din nou fata Ei
perfecta.
Era in sezonul primaverii timpurii, un timp al trezirii. Chiar ~i
aiei, In de~ert, mi se parea minunat. Gei douazcei de ani petrecuti
departe de Gradina, de~i fructuo~i In cel mai Inalt grad, fusesera
cumvagri ~ireei, precum iarna sau precum timpul petrecut Intr-un
cocon. Sentimentul ~i culorile Gradinii reflectau locul de unde
propria mea viata provenise: poarta era hodorogita, caramizile ~i

banca de lemn erau Inca acolo, avand insa culorile intunecate de

ani ~i banca fiind ~Iefuita de pieioarele ~i mainile ce 0 atinsesera
in acest timp. Ro~covularata aproape la fel, fantana de asemenea inca deborda cu dulcele susur al apei de de~ert. M-am ~ezat
greoi pe banca, 0 parte din mine fiind obosita de vreme, In timp
ce inauntrul inimii mele era 0 furtuna, iar gandurile, amintirile
~i ~teptarile erau un vartej. Mi-am sprijinit capul In palme, ascultand ~igandindu-ma. Ea nu venise,iar Gradina devenise tacuta
odata cu adaneirea noptii.
Am privit In jos ~i am vazut 0 pastaie ce cazuse din ro~cov.
M-am aplecat, am cules-o ~i am pus-o In poala uitandu-ma la
aceasta visator, in timp ce ~teptam. Totdeauna voisemSaaduc un
dar in Gradina, un mic ~i pretios lucru pentru a-I oferi mae~trilor
de aici. Totu~i, in toti ac~ti ani, nu paruse nieiodata sa fie
ceva destul de pretios; orice m-~ fi gandit vreodata sa ofer imi
parea imediat ca fiind lipsit de valoare in comparatie cu lucrurile

ingerul

189

nepretuite ce-mi fusesera acordate aiei, astfel Incat In cele din

urma, In toate vizitele, nu adusesem nieiun singur lucru pentru ei.
Dar acum, pe cand ~teptam, mi-am dat seama; tineam pastaia
in mana, rna uitam la ~irul de seminte al acesteia ~i mi-am jurat
ca Ie voi da acest dar, Ie voi rasplati bunatatea cu aceasta: voi
lua aceste seminte ~i voi planta arbori In gradini pe care Ie voi
amenaja pentru alti mae~tri, ca sa ghideze alti discipoli, precum
ac~tia care m-au ghidat pe mine.
Trebuie sa fi stat ore intregi; la inceput nerabdator, apoi cu
o pace crescanda. Anii de contemplare asupra evenimentelor din
Gradina ~i deceniile petrecute In meditatie ~i serviciu, pareau ca
se Invartesc In jurul meu precum un vant magnific, Intetindu-se
Imprejllr ~i strangaudu-se In interior pana cand creasera omasa
solida ~i ferma. Acesta era un gaud ce se formase de ceva vreme
In viata mea ~i care imi dadea indicii ~i aluzii asupra unui mare
adevar. Acum, in timp ce 0 ~teptam pe Cea Aurie, gandul devenise dintr-o data foarte luminos ~i clar precum un cristal care
Illmineaza singur. A inceput prin a-mi adllce aminte inca a data
de mama ~i de suferinta prin care trecuse.
Acum vedeam clar ca suferinta ei fusese dictata de evenimente
din trecutul propriei fiinte: lucruri pe care Ie gandise, spusese sau
flicuse,care-i creaserD.amprentele mentale corespunzatoare. Cand
rna gandeam la cele doua suferinte mai grele din viata mea, a fi
separat de ea ~i de Domnita Gradinii, ~tiam eli ~i acestea erau
rezultatul acelui~i proces. $tiam de asemenea cD.orice suferinta
s-ar putea schimba dacD.soar putea schimba cauzele acesteia - amprentele mentale -, prin purificarea mintii ~iprin umplerea acesteia
cu noi ~i puternice amprente mentale pozitive.
Puteam sa spun cu onestitate, fara niciun fel de sentimente
uecorespunzD.toarede maudrie, cD.-mipetrecusem ultiruii douazeei
de ani din viata euratandu-ma de amprentele negative pe cat
de bine putusem; ca practicasem viata de Luptator cu un efort
adevarat ~i einstit, in interiorul meu ~i in afara, ca plantasem noi

190

Capitolul 12

amprente, sacre ~i foarte puternice. ~tiam cu siguran~a ca via~a

mea, realitatea din jurul meu, realitatea pe care noile amprente
rna for~au s-o vad, pe masura ce acestea se maturau in propria
mea minte, trebuiau, cu siguran~a, sa inceapa sa se schimbe ~i sa
se transforme intr-o lume de lumina ~i bunatate, mai presus decat
orice ~ fi putut spera atunci cand incepusem, in tinere~e, acest
drum in Gradina. Pe scurt, ~tiam de ce primisem mesajul ~i~tiam
ca 0 voi intalni pe Ea, aici ~i acum; ~i ca ceva de un bine suprem
urma sa se intample acum.
Pe cand aceste ganduri se sfa~eau, un sfii.r~itaI marii ~isfintei
Iini~ti, am auzit p~ii Ei. Nu puteau fi confunda~i~i ~tiam ca nu
erau ai nimanui altcuiva. Nu era pasul saltat din tinere~e,singurul
sunet de pas pe care-l auzisem vreodata de la Ea, ci mai degraba
mersul masurat ~i ferm al unei femei puternice, de varsta mijlocie.
Inima mea imi tresari ~i mai tare, batii.nd atat de puternic inci'Ll
rna temeam ca ar putea ceda in acel moment. Instinctiv m-am
mutat de pe banca pe iarba, rara sa indraznesc sa privesc in sus,
caud am auzit-o ~ezandu-se.
Inima s-a Iini~tit, am putut sa-i aud respira~ia ~i am racut 0
pauza ca sa rna bucur de faptul ca Ea inca trilla in lumea mea ~ica
puteam sa 0 vad din nou. Mireasma Ei se revarsa asupra mea cu
o aroma de gardenie, un parfum pe care Ea I-a avut dintotdeauna,
pe care nu-I mai sim~isemde demult ~i care imi frii.nseinima precum nicio imagine sau sunet n-ar fi putut sa 0 faca. Am sim~it
primavara din Gradina, am reflectat la sfar~ituliernii ~ila ridicarea
noului Soare, a caldurii; m-am bucurat de acea caldil prezen~aa Ei,
adulmecand ~igustand mireasma, ascultand cantecul respira~ieica
pe 0 briza calda venita din de~ert in timp de vara. Mi-am deschis
ochi!.
Mai intai erau ochii Ei, uitandu-se statornic in jos catre mine,
cu 0 privire blanda, de caprioara, caprui ~i stralucind de emo~iile
tineretii, emotii accentuate intr-un mod impunator de distan~a
anilor. Se intinse ~irna lua de mana; atunci mi-am coborat privirea

ingerul

191

de pe ochi catre fa~a.

Era obosita, extenuata: timpul secatuise neteda rotunjime ~i
o inlocuise cu 0 forma angulara, obraji pronun~a~i~i bii.rbieproeminenta, trasaturi reliefate ~i marcate de linii ce fusesera taiate
cu cruzime de timp, de-a lungul frun~ii ~i in jurul ochilor, linii
arse de asemenea in palme ~i in dosul acestora. Ayea inca acel
lung ~i dureros de frumos par auriu, dar care se sub~iase ~i se
grizonase pe alocuri ~i i~i pierduse valurile ~i stralucirea tinere~ii.
Tot aspectul sau descria un fel de oboseala, in felul in care avea
umerii ~i col~urile pronun~ate ale buzelor precum ~i resemnarea
din spatele ochilor. Ea traise 0 viata, avusese ceva fericire, multe
dificulta~i,grele dezamagiri - 0 via~ilnormala, 0 via~aca a mamei
mele - ~i aeum ajunsese aproape de final ~i pii.reasa aiba putine
speran~e, pu~ineanticipari ~iaeelea nu foarte departate ~inu foarte
optimiste. Era 0 femeie obi~nuita, 0 mama, 0 so~ie de varsta
mijlocie~cu 0 via~a rara de impact sau de mister.
~i totu~i, in ciuda a ceea ce vazusem, am fost atras, atras
de speran~ele de 0 via~a, ~i poate motivat de lucrurile pe care Ie
inva~asem ~i pe care Ie ~Liamde-acum. Un gand imi tresari in
inima, un gand irezistibil, 0 cuno~tere, un gii.ndpe care nu il
puteam refuza, dar care m-a lasat intr-o completa temere de a-I
exprima. ~tiam ca Ea fusese cea care rna adusese in Gradina.
~tiam ca Ea fusese cea care imi daduse primele lec~ii~i ~tiam co.
acele lec~ii oferite in tacere nu puteau fi puse la indoialii ~i nu
reprezentasera ceva obi~nuit. ~tiam ca via~a mea fusesemodelata
in Gradina ~i ~tiam ca Ea nu era 0 femeie obi~nuita, in mod sigur
nu era 0 so~ieobi~nuita, ~a cum aparea acum in fa~amea. ~tiam
ca era intru totul posibil ca Ea sa fie 0 fiin~al1uminata ~ica venise
in casa mea in timpul copilariei noastre pentrn a rna c~tiga de
partea Ei astfel incat Ea, precum ~imae~trii Gradinii, sa rna poata
instrui. ~tiam cat sa nu cred pl'iveli~teaobi~nuita din fa~a mea ~i
~tiam bine ceea ce trebuia sa fac, d~i 0 parte din mine ezita,
temandu-se ~iindoindu-se. M-am aplecat cu fa~ain jos, deasupra

192

Capitolul 12

ierbii din fata Ei, apoi m-am sprijinit pe genunchi, am luat-o de

maini ~i, lipindu-mi fata de acestea, am izbucnit in lacrimi ~i am
strigat ciitre Ea: "la-ma acum, ia-ma in paradisul Tau!"
Am simtit mii.inileretragandu-se cu un ~oc ne~teptat, ~i intreaga Ei forma pornind catre coltul baneii. Am privit catre fata
Ei ca sa intreb, dar am vazut doar groaza. Ea striga: "Ai uitat de
tine? E~ti calugar!"
Am ezitat pentru 0 clipa, insa cuno~terea ~i rugaeiunile de 0
viata m-au impins mai departe. M:am iutins iar, pentru a 0 lua de
mii.ini,~iam rugat-o inca 0 data: "Inger, inger auriu, te rog, ia-ma,
ia-ma cu Tine acum." intr-o clipita, mainile se retrasera din nou ~i
am simtit 0 intepatoare lovitura de palma de-a lungul obrazului ~i
al fetei. Capul mi s-a plecat ru~inat, ell indoiala, iar ochii mi s-au
inchis. Am auzit pe un ton de dezgust ~i uimire: "Despre ce tot
vorbe~ti? Ce e in neregula cu tine? Esti orb? Nebun? Prive~te,
priv~te-ma. Nu sunt un inger, sunt 0 femeie normala, 0 femeie
care are un sot ~i copii, 0 femeie normala care a imbatranit ~i a
obosit, 0 femeie catre finalul vietii ei, 0 femeie care nu ~tie nimic
~i nu spera nimic. Priv~te-ma, prive~te!"
M-am intins din nou ~i de data asta Ea era in pieioare, iar
pieiorul sau se opri langa mana mea cu forta ~i furie. "Opr~te
asta! Opre~te-te! E~ti un nebun!" Se roti imprejur intr-o clipita,
dar i-am prins mana ~i bratul, m-am apropiat, m-am ridicat pe
genunchi, m-am sprijinit cu cealalta mana, i-am atins mainile cu
lacrimile mele ~i am rugat-o pentru a treia oara: "Te rog, ia-ma
acUffi, te rog!"
"Prive:;:te-ma.!" mi-a cerut.

Nu am putut.
"Prive~te! Acum!"
Nu am putut.
"Iubirea mea, acum prive~te!"

M-am rugat, am privit ~i am vazut fata Ei in lumina lunii,

privind in jos asupra mea. Era adevarata fata a unui inger, cati-

ingerul

193

felata, fata de ~aisprezeceani, straJueind cu blandete, plina doar

de iubire infinita ~iinceto~ata de lacrimi. Apoi fata Ei se schimba
incet ~iatunci, am vazut clar, era fata fiecarui maestru al Gradinii.
Am inteles ca Ea fuseseacolointotdeauna. Si bratele Ei au aparut,
des!acandu-se in fata lunii precum ni~te marete aripi aurii, se cobori langa mine ~ima acoperi cu ele, protejandu-ma ca un gardian
de temut.
Se !acu lini~te ~i doar caldura Ei intensa, de demult, era
asupra mea precum ~isunetul grabitei mele respiratii ~ial zvacnirii
sangelui din urechi.
Respiratia se calma in acea calda pace.
Atunei, inceta tot, Inceta complet.
A urmat 0 ciildura intensa, care a crescut ~i s-a ridicat pana
cand a format doi piloni de foc auriu, intinzandu-se intr-un cer
senin.

~i pilonii se !acura unu!.

Si

atunci sunt Ea., En Ins~i. Prrvesc in jos ~iv5.d parul a.uriu,

trupul zvelt ~i pieptul mic, toate lumina pura. Imi intore ineet
oehii in jurul Griidinii mele ~ivad ~a cum vede Ea - este perfect
~i paradis.
Oeeanul este albastru desehis, freamata u~orin slaba adiere a
vanturilor, avand ll~oare creste netede, mii ~i milioane, intinzandu-se pana la orizont, la 0 distanta infinita.
lar acolo unde albastrul intalne~te ceru!, se transform;;' intr-un albastru inehis, iar mai sus aeel albastru in auriu - un ~i
mai magnifie auriu pe masura ce se ridica pana eand atinge globul
Soarelui, mult prea stralucitor pentru oehiul libel'.
Soarele doar sta pe eel', ramfme acolo, ~a cum este, nemi~cat,
stralucind, existand in propria sa natura.
Marea se mi~ca. Miliarde de mici ciirlionti de apa se formeaza
~i se reformeaza in unde, in curenti ~i in valuri de-a lungul acelei
intinderi infinite. Piecare carliont este pentru 0 clipa cu fata catre
Soare. Lumina Soarelui straluce~te aeolo, in fiecare, aruncand mi-

194

Capitolul 12

liarde de diamante peste mare; tara.sa se gandeasea.,doar existand

in sine, Soarele este aeolo, in mici seantei de foe cristalin de-a
lungul ma.rii.
9i in aeel moment sunt Soarele. Sunt pretutindeni, dedesubtlll
meu, pe mare - in aeele elipe in eare foclll meu apare in liecare
eiirlion~. Fieeare seurta. strB.fulgerarea luminii Soarelui pe mare
este a lume intreaga., plina. de via~a.,traversata ~i retraversata. de
oameni, de creaturi, pe caud se nasc, traiesc ~imor, in cautarea

lor, tara sfar~it, a fericirii.

o eaut pe mama in lieeare lume inlinita.
Mit uit la fa~a lieearei liin~e,ii eaut fa~a.
Nu pot sa.gasese niciuna care nu este ea. Stralueese deasupra
tuturor, adue lieearuia ea.ldura mea ~isadese aeolo, in fieeare noua
Gra.dina, samiin~a ro~eovului.
Vino ~i atinge Soarele!