Povestile Vindeca Varianta Finala2 Daliaaa

OWEN, BUFNIȚA CU OCHELARI
(Afecțiuni ale structurii și funcțiilor aparatului vizual)
D
eși se știe despre bufnițe că au cea mai bună vedere în întuneric, se pare că nici la
capitolul „auz” nu stau prost; aceste păsări receptează sunetele chiar de 4 ori mai
bine decât o pisică.
Nu este totuși cazul lui Owen, care face excepție de la regulă. El este marginalizat de
către alte bufnițe datorită problemei de vedere pe care o are. Nu de puține ori s-a folosit de
amintiri utile ale traseelor zburate alături de părinți pentru ca mai apoi să poată călători de
unul singur.
Chiar și la școală există câteva aspecte neplăcute: nu reușește să înțeleagă conținutul
cărților, iar scrisul îi este indescifrabil. Owen se simte neacceptat.
Colac peste pupăză... La necazul pe care îl are, i se asociază și o durere de cap. Când
nu mai face față oboselii, alege câte o creangă zdravănă pe care o cuprinde cu ghearele, stând
atârnat cât e ziua de lungă.
De curând, liniștea nopții a fost tulburată de un zgomot nemaiîntâlnit. Owen și-a luat
avânt, întinzându-și larg aripile, și a zburat la locul cu pricina.
-Aaaaau, mă doare! M-am înțepenit! Să mă ajute careva! Aaaaauu! Mamă! Tată!
Iustin! Carevaaaa?
Pe măsură ce se apropia, țipetele erau de nedescris. Ochelarii gigantici, pe care îi avea
deasupra ciocului, mai degrabă îl încurcau. Regreta acum până și faptul că nu ascultase sfatul
mamei, care-l avertizase mereu să-și păstreze lentilele curate.
A dat o tură, învârtindu-se în cerc preț de câteva minute. Nu putea deosebi decât vag o
siluetă.
Tolstoy, broscuța din mlaștina învecinată, muncise până târziu, iar în drum spre casă
își prinsese piciorul între niște pietre și nu izbutea să iasă din încurcătură. Bufnița a fost cea
care i-a dat o mână de ajutor, înlăturând strâmtoarea.
Pentru că a dat dovadă de bunătate, a câștigat prietenia lui Tolstoy!
1
APLICAȚII:
Puteți să-i puneți copilului aceste întrebări și să-l ajutați să găsească răspunsurile în poveste:
- Te simți uneori dat la o parte?
- Dacă da, care este motivul?
- Există aproape de tine cineva care te-ar vrea ca prieten în ciuda diferențelor voastre?
Redactați împreună cu copilul o scrisoare imaginară în care să corespondeze cele două
personaje.
URECHILĂ
(Afecțiuni ale structurii și funcțiilor auzului)
O
dată cu trecerea timpului, Rilă s-a transformat dintr-un ghemotoc pufos, într-un
alergător de succes. Membrele din spate sunt mai lungi decât cele anterioare, iar în
caz de pericol a învățat să se ascundă. Nu de puține ori a fost nevoit să o ia la
sănătoasa, gonit de mama care îl pregătea pentru nebănuita aventură din mijlocul ierburilor
înalte.
Nemulțumitul Rilă considera grija părintească absurdă și inutilă. Pe de altă parte,
frățiorii săi nu aveau curajul să iasă din vorbele mamei. Și așa, biata, îi creștea cu chiu cu
vai…Tatăl sfârșise în colții unui câine vagabond, iar acum, iepuroaică ducea de una singură
toate greutățile.
Își dorea ca puii să aibă parte de o viață lungă și fericită, dar… un gând nu îi dădea
pace: „Cum se va descurca Rilă dacă și-a pierdut o parte din auz?”
Vreți să aflați ce s-a întâmplat?
Ei bine… Primăvara trecută a tras un pui de somn la umbra unui arbuști. Prin preajmă
era și Nicu alături de bunicul său. Au ieșit să se bucure de primele raze ale soarelui. Băiatul n-
a mai întâlnit nicicând iepuri cu blană brun-gălbuie, astfel că… într-un moment de neatenție al
bătrânului, apucă de jos o crenguță, introducându-i vârful în ureche. Rilă tresare numaidecât și
fuge către casă. Pe măsură ce îi povestește mamei pățania, realizează că nu mai aude ca
înainte.
2
Sălbăticia e un loc cu pericole ce pândesc la tot pasul, așadar lui Rilă nu i-a rămas
decât să se adapteze noii condiții.
-Mamă! Mamă! Permite-mi să merg la cules de lăptuci!
-Nu mi se pare o idee grozavă!
-De ce să ai parte de aceeași soartă ca și tatăl tău?
-Dar mamă, te roooog! Ceilalți iepurași vor avea ce învăța de la mine!
-Prea bine! suspină iepuroaica.
Promite-mi că te vei întoarce întreg!
-Ai încredere, mamă!
Iepurele orgolios, scapă din ochii veghetori ai părintelui, uitând motivul plecării sale.
După câteva salturi este ademenit de mirosul de salată fragedă dintr-o grădină.
Ce să vezi? Ici-acolo păreau să se arate și câteva răsaduri cu morcovi.
„Mmmm, ce de bunătăți…”
Pe neașteptate, însă, se izbește cu botul de o cizmă de cauciuc.
Era însuși proprietarul!

„Ce noroc a dat peste mine! Voi avea parte de o cină delicioasă și… ce e cel mai
important? Că are blana deasă. Sigur valorează mulți galbeni. O voi vinde-n târg.”
Rilă stă nemișcat, altminteri riscă să fie nimerit de pușcă. Cu toate că inima e gata să-i
sară din piept, își păstrează cumpătul, fixându-și ochii la degetele bărbatului ce se pregăteau
să apese trăgaciul. A fost cât pe ce...Bărbatul fu împuns de acul unei albine, ratând ținta.
Iepurele țuști! Abia spre înserare ajunge la ascunzătoare, unde este așteptat cu sufletul
la gură de către iepuroaică.
Pentru că nu îi lipsește curajul… Rilă merge în căutarea zarzavatului și astăzi!
APLICAȚII:
- Ai avut parte de vreo întâmplare nefericită, asemeni lui Rilă?
- Care a fost atitudinea ta?
- Ce te-a determinat să depășești situația?
3
Determinați-l pe copil să-și imagineze un alt sfârșit al poveștii.
MARTY
(Afecțiuni structurale și funcționale)
De când s-a lăsat păcălit de vulpe, ursul și-a găsit o slujbă, și anume… paznic în pădure.
-Bună ziua, albinuțo! Te văd mai mereu grăbită! Cât regret că nu apucăm să schimbăm
și noi două-trei vorbe...
-Salut, vecine! Ohooo! La câtă treabă este într-un stup, nici nu ai timp să îți odihnești
aripile! Mi-am învățat prietenele să culeagă polen cât e sezon!
-Îți doresc mult spor!
-Mulțumesc, Marty!
În lungile plimbări pe care le făcea, asigurând buna desfășurare a lucrurilor, observă
pitite câteva mure. Se asigură că nu îl vede nimeni și înhață fructele.
În tot acest timp, pădurea a rămas nesupravegheată.
De nicăieri, își face apariția un șarpe viclean. Cu o limbă mincinoasă, a convins alți
urși că vulpea avusese dreptate și că Marty fu cel care nu s-a priceput la a prinde pești cu
coada.
S-a târât până la iazul de la marginea pădurii, ademenindu-i pe urși să-l urmeze. Mereu
flămânzi, aceștia i-au dat crezare, intrând în apă. Șarpele se prăpădea de râs.
Marty s-a oprit din mâncat abia când a auzit un foșnet. Dând la o parte tufele, i-a văzut
pe urși deasupra luciului apei, așteptând prada.
Să vezi și să nu crezi! Șarpele s-a folosit de vechile trucuri ca și vulpea, reușind să-i
păcălească pe naivi.
Fără să stea pe gânduri, Marty l-a izgonit din pădure, salvând la timp coada urșilor!
APLICAȚII:
- Te regăsești în personajul „Marty”?
4
- Ți s-a întâmplat să ai parte de vreo nenorocire datorită naivității?
- Care au fost repercusiunile?
- Ai fi dispus/ă să împărtășești povestea ta pentru ca alți copii să ia seamă și să nu
pățească la fel?
Spuneți-i copilului să noteze morala poveștii printr-un proverb corespunzător.
RILĂ CEL ÎNFRÂNT

Î
l cunoașteți pe Rilă? Să vi-l prezint. E mândru, afirmând că nu poate fi întrecut de nimeni
din pădure. Cel mai mult îl umilește pe Tolstoy, care în urma unui accident, nu mai poate
să umble.
– Hei, broscuțo, vei face mușchi la brațe, împingând atât roțile acelea! Și totuși nu vei ajunge
în grabă la destinație! spunea iepurele râzând de broasca țestoasă.
Într-o zi, Tolstoy s-a prezentat cu un pariu neobișnuit înaintea iepurelui:
– Sunt sigur că te pot învinge într-o cursă.
– Pe mine? întrebă mirat iepurele.
– Da, da, pe tine … răspunse broasca țestoasă. Să pariem și să vedem cine va câștiga cursa.
Iepurele, intrigat, a acceptat pariul.
Toate animalele s-au adunat pentru a urmări cursa. Veverița a anunțat punctele de
plecare și de sosire, apoi a dat startul.
Abil și încrezător în forțele proprii, Rilă, a lăsat broasca țestoasă să profite de un
avantaj și a mai zăbovit puțin, râzând de ea. După aceea, a început să alerge sprinten,
depășind broasca țestoasă. Aceasta se deplasa încet dar constant.
Iepurele s-a oprit la jumătatea distanței, pe o pajiște verde, unde a decis să se
odihnească înainte de a încheia cursa. Tolstoy și-a văzut de drum. Când s-a trezit iepurele, a
observat cu groază că broasca era la un pas de linia de sosire. A început să fugă din răsputeri,
dar era prea târziu: Tolstoy a ajuns la final, câștigând cursa!
APLICAȚII:
5
- Ce părere ai despre mândrie?
- Când este greșit să fii mândru?
- S-a folosit cineva de mândrie pentru a te umili?
- Cum ai reacționat?
Încurajați-l pe copil să-și amintească în care povești a mai întâlnit-o pe vulpe.
MELCUL SUPĂRAT
M ult așteptata toamnă și-a făcut apariția, aducând odată cu ea bogate precipitații. O
picătură dintr-o ploaie rece l-a trezit pe Lolo, deoarece i s-a strecurat în cochilie.
Iritat peste măsură, și-a scos afară o antenă pentru a înțelege de unde puhoiul de ape,
însă… în jurul lui totul părea uscat. A decis să se mute de pe vechea frunză, întrucât ba fusese
deranjat de vreun cărăbuș, ba adulmecat de câțiva arici, iar acum…asta!
„La urcare a fost dificil, dar pentru a coborî va fi floare la ureche!”, gândi melcul.
Pe măsură ce ieșea din căsuță, frunza se pleca sub greutatea acestuia, transformându-se
în tobogan.
Lolo a călătorit o zi și o noapte, ajungând sub un stejar.
„Eh, după atâta drum, am nevoie de o bine meritată odihnă și se pare că sunt la locul
potrivit!”
S-a înghesuit din nou în cochilie și a încercat să adoarmă.
Deasupra lui, falnicul arbore începuse să își miște crengile în adierea vântului.
Într-un final, pleoapele i s-au închis. Probabil nu trecuseră decât câteva minute că…
„Trosc”. Căzuse o ghindă. Dar nu căzuse oriunde. Ci peste bietul melc. Când s-a dezmeticit, a
realizat că o porțiune din cochilie fu distrusă.
„Ce mi-a fost dat să pățesc…Se pare că am parte doar de ghinion!”
Simțindu-se în pericol, își ia tălpășița din nou.
6
A mers melcul și a tot mers… până a întâlnit o furnică. Mare i-a fost mirarea când a
văzut că furnica plângea.
-Nu obișnuiesc să vorbesc cu străinii, dar vreau să aflu ce s-a întâmplat! zise Lolo.
-N..ni..nici nu știu cu ce să încep. Sunt disperată! Peste mușuroi a trecut o roată
gigantică de tractor. Tot ce am agonisit, s-a dus pe apa sâmbetei.
-Nu te întrista! Privește-mi cochilia.
Și uite-așa, din vorbă-n vorbă, cei doi au ajuns să se întovărășească, pornind în
căutarea altor locuri. O bucată de drum a vorbit numai furnica. Îi povestise melcului verzi și
uscate, ba chiar și despre cât de cumplită fusese vara în anul acela.
-Știi, locuiam lângă un greiere. Era neobosit în a cânta. De muncit însă? Nici să n-
audă... Și totuși… El s-a ales cu voia bună, iar eu nu m-am ales cu nimic.
-Nu te necăji, furnico!
După un timp, au dat peste un mușuroi. Furnica s-a alăturat celorlalte furnici, iar
melcul a rămas în preajmă, sub niște tufe.
De curând au fost invitați să participe la recitalurile greierelui. Cu siguranță, nu vor
rata spectacolul!
APLICAȚII:
- Ți s-a întâmplat să ai parte de întâmplări anevoioase care par să nu se mai termine?
- Cum a făcut față Lolo?
- Ai mai întâlnit pe cineva cu o situație asemănătoare ori mai dificilă?
- Cu care dintre cele două personaje ale poveștii te identifici? De ce?
Dați ca sarcină copilului să intervieveze un coleg impresionat de același personaj al

poveștii.
7
RITA
(Tulburări pervazive de dezvoltare- autism)
Nu multă lume știe să calculeze fără să stea pe gânduri ca Rita.

De dimineața și până seara nu face altceva decât să dezlege tainele matematicii, numărând
alune. Ba chiar a ronțăit scoarța unui fag bătrân, confecționând din ea un creion. Îl purta
mândră după ureche…
Cu toate acestea, veverița, nu are nici un prieten.
Primăvara acelui an a fost diferită. Plouase mult, plouase fără încetare. Apa a făcut
ravagii în pădure: pământul se surpase, iar adăpostul multor animale fu distrus.
Îngrijorarea a pus stăpânire și pe veverițe. Nu știau cum să facă față dezastrului
natural. Curând scorburile vor fi inundate.
S-au adunat la sfat și uneia dintre ele i-a venit ideea să construiască o plută. Dar cum?
Trebuiau să știe cu exactitate dimensiunile! Gândul le-a zburat la Rita.
Matematiciana s-a apucat de treabă. Planul construcției a fost gata în câteva ore.
Veverițele au început să așeze lemn lângă lemn, strângându-le, mai apoi, cu o funie.
Munca în echipă a fost de folos, iar mijlocul de transport gata la timp. La semnalul
Ritei, au sărit toate pe plută.
Ce putem învăța de aici? Că aparențele pot fi înșelătoare. Ajutorul poate veni de unde
nici nu credem!
APLICAȚII:
- Ritei îi place matematica. Tu ai vreo preferință?
- Tu ai prieteni? Cum ai reușit să menții prietenia?
8
Veverița Rita are nevoie de ajutorul unui prieten. Motivați copilul să–i vină în ajutor,
rezolvând problema de la matematică.
O veveriţă a strâns de 5 ori mai multe alune decât puiul ei. Dacă puiul mănâncă din
alunele strânse de el 2 alune, iar mama mănâncă din alunele strânse de ea tot 2 alune, atunci
numărul alunelor care îi rămân veveriţei va fi de 6 ori mai mare decât numărul de alune care îi
rămân puiului. Câte alune a avut fiecare la început?
ROBIN ÎNVAȚĂ SĂ SCRIE

(Tulburări ale limbajului scris-citit- disgrafie)
După îndelungate așteptări, iată că a venit și vacanța de vară.

Învățătorul Lee, un țap impunător, îmbrăcat mereu la costum și purtând un papion roșu la baza
gâtului, este adeptul prieteniilor, așadar s-a gândit să organizeze o tabără.
Participanții vor fi antrenați la activități precum montatul și demontatul cortului,
orientarea cu ajutorul busolei, cățăratul pe munte și, nu în cele din urmă, coptul bezelelor în
focul de la miezul nopții.
Printre cei care s-au înscris pe listă a fost și bursucul Robin.
Ziua plecării a fost emoționantă, iar călătoria destul de lungă. Școala a campat lângă
un lac abia la asfințitul soarelui.
În dimineața următoare, Lee a fost cel care a dat deșteptarea animăluțelor, întrucât era
neabătut de la programul pe care și-l propusese. După un mic dejun pe cinste, au pornit în
căutarea indicatoarelor ce marcau trasee, întâlnind în drumul lor mușchi și fragi sălbatici. S-au
amuzat întrecându-se la cursele cu ouă și saci, iar pe urmă au fost nevoiți să recunoască
sunetele sălbăticiei, fiind legați la ochii.
Bursucului i s-a făcut dor de părinți, astfel că decide să le scrie o scrisoare.
De câte ori punea laba pe o peniță, îl apuca groaza. Obosea repede chiar și când avea
de făcut lecții la școală. Nu putea pricepe cum să aranjeze texul în pagină; să nu mai vorbim
de literele neregulate ca mărime or` formă! Bursucul dădea vina pe litere, că fug dinaintea lui.
În urmă, însă, rămâneau doar cuvinte incomplete și o exprimare de neînțeles.
9
Contrar acestor impedimente, se retrage la marginea apei, pentru a se concentra, după
care scrijelește niște hieroglife. Tocmai atunci se răcorea Milu-crocodilu`.
-Ce faci acolo, măi, bursucule?
-Le scriu părinților o scrisoare! răspunse Robin.
-Lasă-mă să văd!
Milu se apropie de bursuc, sfeclește foaia și începe să citească. Nu înțelegea mare
lucru. Literele erau scrise pe jumătate, de la dreapta spre stânga.
-Ți-ar prinde bine nițel ajutor!
-Cu…Cu siguranță! Zise rușinat bursucul.
-Ne-au mai rămas trei săptămâni în care te voi învăța să scrii ca la carte!
Bursucul a bătut palma cu crocodilul și s-au pus pe treabă chiar din ziua aceea,
exersând toate literele alfabetului, ortografia și distanțarea între rânduri. S-au și jucat, scriind
literele în aer, cu mișcări largi ale mâinii, după care au trecut la înțelegerea ideilor în scris.
Într-un final, Robin a reușit să scrie de unul singur o scrisoare. Și nu orice scrisoare!
Aceasta era scrisă corect.
Să vă mai spun ceva? A trecut cu brio examenul de caligrafie, programat chiar în
toamna următoare.
APLICAȚII:
- Robin și-a dorit tare mult să scrie o scrisoare. Tu ai scris vreuna? Dacă nu, ce te-a
împiedicat?
- Ai fi de acord să scrii și tu o scrisoare? Ce ai zice dacă i-am scrie lui Robin? Poate îți
dă câteva ponturi cu privire la tehnicile care l-au ajutat.
10
PUIUL
(Tulburări de anxietate- frica de separare)
P
rimul lucru pe care îl făcea Miruna, ori de câte ori venea de la școală, era să își
trântească ghiozdanul cât colo și să stea la fereastră. Nimeni nu știa la ce se
gândește, stând așa, cu capul în mâini.
Mama o striga continuu.
-Miruna! Miruna! Ah, aici erai…
-De câteva zile, urmăresc cum trece în zbor, prin fața camerei mele, aceeași pasăre. Poartă în
cioc rămurele, frunze sau chiar pământ. Oare la ce le folosește?
-Rândunica construiește un cuib. Probabil pentru pui.
-Dar nu sunt niciunde!
-Toate lucrurile necesită timp. Ai răbdare. Îi vei vedea în curând.
Mama avusese dreptate. După câteva săptămâni, Miruna a primit vestea cea mare: 7
pui abia mijiți vedeau pentru prima dată lumina soarelui.
Pasărea îi îngrijea, hrănindu-i cu râme și gândăcei. Puii, la rândul lor, creșteau,
prinzând putere.
Iată însă că și toamna se apropia cu pași repezi, iar păsările trebuiau să plece în țările
calde.
-Mamă! Mamă! Vino repede!
-Ce s-a întâmplat, fetițo?
-Unde sunt ceilalți?
-Probabil au plecat…
-Dar el? Cu el cum rămâne?
11
-Cu siguranță nu știe să zboare, ori nu poate, iar o plecare ca aceea, peste mări și țări…i-ar fi
veni de hac.
-Bietul pui! oftă fata. Putem să-l primim la noi?
-Decât să zacă acolo, în frig, singurel…Bine! Fie! Adu-l înăuntru.
„În sfârșit un loc cald și luminos!” gândea puiul.
„Mă bucur că am din nou o familie!”
Într-adevăr, puiul nu fusese pregătit pentru zbor.
Mirunei s-a gândit că o motivație delicioasă îl va determina să zboare, așadar a
împrăștiat cereale în fiecare colț al casei.
Puiul eșuase de câteva ori, dar nu s-a dat bătut.
Într-un final, și-a întins aripile, plutind deasupra aerului.
În iarna aceea s-a transformat într-o pasăre curajoasă.
Odată cu sosirea primăverii, s-au întors și păsările din țările calde.
„Eh, am urât-o degeaba pe mama…Nu m-a abandonat, după cum am gândit. Iat-o că
vine.”
-Puiul meu drag, cât mă bucur că ești teafăr! Îmi pare rău că a trebuit să te las aici.
-Nici o grijă, mamă! Acum înțeleg…
Din ziua aceea, puiul zboară alături de familia sa, cutreierând mări și țări.
APLICAȚII:
- Te temi de singurătate?
- A fost vreo împrejurare în care să te simți abandonat?
- Crezi că a procedat corect mama puilor? Ce ai fi făcut în locul ei?
- Ți se pare justificată atitudinea puiului față de mamă?
12
RICĂ
(Tulburări ale limbajului scris-citit- dislexia)
Purcelușul nu știa să zică „râu, rățușcă, rămurică”.

„Pentlu ce atâtea lectii?”, bolborosea Rică, aflat în primul an de grădiniță.
„Nu mă va ajuta la male lucru! în plus… nimic nu se compală cu o masă copioasă, apoi un
somn pe măsulă, guiț-guiț.”
Dimineață îi era prea lene să se trezească și… oricum, educatoarea din ogradă-o gâscă
guralivă și exigentă- îi ținea până și predici legate de sănătate.
-Te gândești doar la mâncare, dar nu guiți ca ceilalți purcei de vârsta ta! Mielul behăie cum
trebuie, mânzul nechează ca să fie înțeles, iar vițeii mugesc în graiul lor. Tu însă… nu ești bun
de nimic!
-Cu ce am gleșit?
-Nu pronunți deloc corect litera „R”! Te voi trimite la logopedul nostru, domnul Curcan.
Zis și făcut!
Cu chiu, cu vai, tras de ureche de Peppita și Pig, purcelul a ajuns în biroul logopedului.
-Bună ziua! Cum te numești?
-Mă cheamă Lică.
-Cum?
-Lică.
-Eventual Rică. Apropo! Ai niște obraji tare pufoși. Hai să facem un mic exercițiu! Pentru
început aș vrea să-i umfli și să expiri aerul în afară cu putere.
Purcelușul urmă indicațiile sale.
-Perfect, Rică. Acum aș vrea să îți văd limba între dinți, iar după aceea, între buze.
13
-Te descurci grozav! Ține-o tot așa până număr la 20. 1, 2, 3, 4…20. În regulă! E de ajuns
pentru astăzi.
O nouă săptămână aducea cu sine o altă întâlnire.
În cadrul uneia dintre ele, domnul Curcan l-a rugat pe Rică să-i imite pe prietenii săi,
purcelușii, apoi pe greiere, iar în final pe urs.
Odată cu trecerea timpului, ședințele de terapie au devenit tot mai interesante.
Nici ograda nu a rămas la fel. Vechea educatoare s-a mutat, iar în locul său veni o
puicuță.
-Bună ziua! Numele meu e Miss Chicken! Sunt curioasă cum vă cheamă pe voi.
Începe tu! (arătând cu penele țanțoșe spre purcel).
-Mă numesc Rică!
APLICAȚII:
- Ce este diferit la Rică?
- Cine l-a ajutat pe purceluș să vorbească corect?
- Provocările domnului Curcan mi se par interesante, vrei să le încerci și tu?
Pictați, împreună cu copilul, o scenă din poveste.
14
ZEBRA
G rădina Zoologică a orașului Oradea tocmai a fost amenajată după standarde

internaționale, iar din alcătuirea staff-ului fac parte tigrul bengalez și câțiva leoparzi.
Cel care are grijă ca lucrurile să funcționeze corespunzător, e polițistul grădinii, leul.
Uniforma i-a intrat la apa, dar ce poartă cu mândrie e cascheta și pistolul, pe care îl folosește
ca mijloc de intimidare pentru ratoni atunci când aceștia ignoră avertismentele.
În unele zile, locul e cuprins de ecoul fluierului fiindcă struții, dezorientați, creează
haos printre animale. La ce se pricepe leul cel mai bine? La dirijat.
Totuși, o dată pe an, de ziua porților deschise, lucrurile îi scapă de sub control.
Suricatele, care au chiulit de la orele de educație rutieră, ies la plimbare, maimuțele needucate
încearcă să impresioneze vizitatorii, iar acum… ce să vezi și să nu crezi? O zebră apărută de
nicăieri, traversează neregulamentar.
-Hei, tu! Unde te crezi? Nu vezi ce arată culoarea semaforului?
-Nu. Ce înseamnă „semafor”?
-Semaforul este un indicator cu 3 semnale luminoase. La roșu stai pe loc, când e galben te
pregătești, iar la culoarea verde, treci. Să facem o încercare!
Zebra nu putu face mare diferență.
-Stop! Stop! Stop! Nu ai înțeles ce ți-am explicat?
-Ba da, domnule polițist. Doar că mie mi se par toate o apă și un pământ.
-O, o, atunci avem o problemă. Dă-mi voie să-l chem pe Oliver, oftalmologul, să arunce o
privire.
În urma consultului, acesta a constat că zebra era daltonistă.
15
Dibaci din fire, leul găsește o alternativă.
-Vino cu mine să îți arat ceva! Aici, pe asfalt, e desenată o zebră.
-O…O ce?
-O zebră. Așa o numim noi. Va trebui să calci pe ea.
-Dar cum să fac asta?
-Nu este vorba de tine, prostuțo! Sunt linii paralele, albe și negre. Oricând le vei vedea, vei ști
că poți să traversezi în siguranță.
-Voi ține cont de asta! Mulțumesc, domnule leu! Cu bine!
-La revedere, zebră!
APLICAȚII:
- Ai fost la Grădina Zoologică? Ce animăluț ți-a atras privirile? De ce?
- Crezi că leul este potrivit pentru rolul de polițist?
- Ce părere ai despre zebră? A ignorat intenționat regulile?
- Când vrei să traversezi strada, cauți zebra sau te uiți după semafor?
- Tu știi care sunt culorile semaforului? Dacă da, spune-le în ordine.
16
NILĂ ȘI GÂNSACUL
(Afecțiuni ale sistemului cardiovascular)
P
oate ați auzit cândva despre băiețelul poznaș, căruia îi plăcea să mănânce și să
doarmă, iar apoi să facă pozne. Ei bine, dacă nu vi-l amintiți, vă voi aduce eu aminte.
Este vorba despre Nilă, cel care capturase un pitic într-o plasă în timp ce familia lui
era la biserică. Piticul i-a propus lui Nilă să-l elibereze, iar de îl va elibera, îi va dărui o
lingura de argint și o monedă de aur. Nilă respinge oferta și piticul îl transformă pe Nilă într-
un spiriduș, de dimensiuni mici și capabil să vorbească cu animalele.
Fiindcă necăjea mereu animalele din ogradă, acestea se bucură că este asemeni lor și
doresc să se răzbune.
Între timp, un card de gâște sălbatice zburau deasupra fermei în una dintre migrații, iar
un gânsac domestic, alb încercă să li se alăture.
În încercarea de a-l opri, Nilă se prinde de gâtul gânsacului care, însă, se ridică cu
succes și se alătură păsărilor sălbatice.
După nenumărate peripeții deasupra provinciilor, gânsacului i se face rău și aterizează
pe o insulă. Zborul îl ostenise peste măsură, slăbindu-i inima. Nilă, își vine în fire, dar
constată că prietenul său a rămas inert pe nisip. Speriat, aleargă spre mare și ia în palme
puțină apă cu care-l stropește. Gâsca se dezmeticește.
- Ce s-a întâmplat?
-Nu pot să înțeleg de ce am dat greș. Am simțit o înțepătură în piept, fiindu-mi greu să respir.
Apoi totul s-a întunecat. Îmi pare rău că te-am dezamăgit, Nilă! Cu siguranță nu le vom
ajunge pe celelalte gâște, iar tu nu vei mai fi niciodată un copil normal.
-Nu își face griji în privința aceasta! Tu ești cel mai important acum.
Trosc, poc-poc.
17
-Ce se aude, Nilă?
-Poate că sunt doar oameni. Vino să aflăm!
Au mers la pas prin desișul unei păduri tropicale și într-adevăr nu s-au înșelat.
Pe cealaltă parte a insulei, câțiva pirați sărbătoreau faptul că au găsit o comoară,
luându-i ostatici pe marinarii unei corăbii.
-Trebuie să facem ceva, gânsacule!
-Dar, ce? Nu cred că voi mai putea să zbor o perioadă, așadar va trebui să ne ascundem.
-Nu înainte de a elibera echipajul!
Cei doi au așteptat să vină noaptea, furișându-se în tabăra piraților, după care au dat
drumul prizonierilor.
-Am reușit! Am reușit! Acum, să plecăm de aici!
La revărsatul zorilor, pirații nu au mai găsit pe nimeni. Cufărul? Nici urmă de el…
Nilă și gânsacul au dat dovadă de generozitate și curaj. Drept recompensă, piticul l-a
transformat pe Nilă într-un băiețel normal, iar gânsacului i-a dăruit o altă inimă.
APLICAȚII:
- Care sunt personajele poveștii?
- Cum s-a purtat Nilă cu gânsacul?
- Ce părere ai despre pedeapsa care i-a dat-o piticul? Crezi că Nilă și-a regretat faptele?
- Ți-ai imaginat cum ar fi să zbori în spatele unei păsări? Ai face față unei asemenea
călătorii? Pentru a nu păți ca și gânsacul, ce poți recomanda?
Provocați-l pe copil să realizeze un desen corespunzător unui stil de viață sănătos.
18
DONNIE
(Tulburări de somn-insomnie)
L
a ce se pricep cel mai bine măgărușii? La trândăveală. Deși nu au proporțiile și
eleganța cailor, nu înseamnă că sunt mai inferiori acestora. Din contra, au o
rezistență fizică calitativă, sunt mai inteligenți decât am crede și au devenit celebri
pentru așa -zisa lor încăpățânare.
Sătul să fie asociat cu ceilalți măgari nu doar datorită aspectului, cât și incompetenței,
cu toate că fusese folosit intens de către stăpânii săi la cele mai grele munci, Donnie a
considerat că i-ar prinde bine să încerce cafeaua- renumită pentru beneficiile sale.
După o zi în care nu a făcut altceva decât să care desagi cu porumb și grâu, însetat și
pus pe fapte, s-a servit din ceașca Veronicăi. Cum nu i se păruse că are vreun efect, a băut
încă una. Fusese încântat de gust, așadar s-a oprit la a cincea. Nu simțea mare brânză. Ba mai
mult, moș Ene i se plimba pe la gene.
„Ehe, ce ți-e și cu oamenii! Nu te poți lua după nimeni în ziua de astăzi! Dacă nu mai au
nevoie de mine, merg să trag un pui de somn. Oricum... încă puțin și se înserează.”
După ce s-a retras în grajd, a căutat o poziție confortabilă, închizând ochii.
„Bâz, bâz, bâz”.
„Să fie vreo muscă băgăcioasă? Hmm..Nu văd nimic. Voi încerca să adorm.”
”Ssssss…sssss, te invit la o cafea.”
Donnie crezuse că prin preajmă e vreun șarpe. S-a uitat în jur…nici vorbă de el.
„Cu toate că e deja ora de culcare, mintea îmi joacă feste!”
S-a ridicat, a inspirat adânc și a ieșit la o gură de aer proaspăt, sub clar de lună.
„Voi număra stelele, fiindcă de oi sunt sătul. 1,2,3…100, 101, 102, 103…Nu îmi vine să cred
că acum nu mai pot adormi!”
19
Și uite așa s-a chinuit măgărușul nostru să se odihnească. Fără succes, însă! Când în
sfârșit ațipise, s-a pus cocoșul să dea deșteptarea.
În ziua următoarea, Donnie aproape se prăbușise sub greutatea sacilor. Era epuizat și
lipsit de energie dar își jurase să nu se mai atingă de cafea și că, odată cu lăsarea nopții, să
meargă devreme la culcare. S-a ținut de cuvânt. Efectul cafelei trecuse, iar acum dormea ca un
prunc, visând. Ce credeți că visa? Donnie visa că se afla în mijlocul oceanului, plutind
deasupra unei uși vechi de lemn, iar apa? Apa părea să fie cafea. Acum trebuia să caute soluții
deoarece în dogoarea soarelui, îi va fi sete și se va deshidrata. Ce coșmar! Măgarul s-a trezit
ud leoarcă și a constat că nimic nu e real, așa că s-a culcat la loc. Din nou aceeași problemă.
Ochii îl trădau. Era treaz ca lumina.
„Nu am știut că în timpul nopții, natura e atât de fermecătoare. Ce tare sclipesc și licuricii!”
Oboseala de peste zi era copleșitoare, iar nopțile la fel. Dar oare să fie vinovată
cafeaua? Nu aș crede…
Stăpânii, îngrijorați, au chemat veterinarul. După câteva medicamente și nițică terapie,
măgarul avu parte de cel mai dulce somn!
APLICAȚII:
- Îți plac măgărușii?
- Ce personaj biblic a încălecat pe măgăruș?
- Cum l-ai descrie pe Donnie?
- Ți s-a întâmplat vreodată să nu poți dormi? Ce ai făcut în situația respectivă?
20
CĂPRIOARA CEA FRICOASĂ
(Tulburare de anxietate socială)
L
uca și Raluca, doi frați aflați în vacanță la bunici, erau mereu în căutare de aventuri.
Le făcea plăcere să simtă sub tălpi praful ulițelor zguduite de râsete de copii. Joaca
se termina cu o baie în pârâul ce străbătea satul. Nu aveau nici o problemă în a
împărți distracția cu câțiva cai însetați. Negri, zvelți, cu un gât puternic și coamă stufoasă se
lăsau călăriți de copiii care și-au dovedit abilitățile în dresaj de-a lungul atâtor veri.
Sătucul cu vreo 200 de locuitori era așezat la poalele unui versant, iar de jur împrejur,
hectare întregi de pădure străjuiau zona. În unele zile, frații se întreceau la culesul de zmeură.
-Luca! Uite un pui de căprioară! Poate că s-a rătăcit. Vino să ne apropiem!
-Stai, prostuțo! Nu ne putem apropia prea tare fiindcă se va speria și va fugi.
Raluca a făcut câțiva pași, după care s-a oprit. Tiptil, ajunse în dreptul puiului care
tremura îngrozit.
-Nu trebuie să te temi, micuțule. Nu îți voi face nici un rău! spuse fata, în timp ce îi
mângâia botul.
Luca stătea deoparte, privindu-i blana catifelată.
Ochii întrebători ai căprioarei, priveau uimiți către stupul de albine agățat de creanga
unui copac. Nu mai văzuse niciodată așa ceva.
„Oare de acolo vine zumzetul?” gândea puiul.
Brusc, o sumedenie de albine au început să roiască ici și colo. Zburau repede,
amețitor. Acum erau lângă stup, apoi în spatele lui, după care dispăreau. De fiecare dată
apăreau tot alte albine.
„Dacă îmi vor face rău? Cum să trec neobservat?”
-Raluca, căprioara se teme de albine!
21
-Prostii! De ce s-ar teme? Cât de mică e o albină!
-Pariu că îi e frică.
Luca, îndrăzneț, s-a îndreptat spre stup, așteptând.
-Poate te vei alege cu vreo înțepătură, chicotea Raluca.
-Ba bine că nu!
Tocmai în acea clipă, o albină se așeză pe umărul băiatului. Încet, și-a dus o mână
către umăr. Albina i s-a urcat pe deget.
Contrar spuselor Ralucăi, era dintr-aceea liniștită care nu reacționa decât dacă era
nevoită să se apere. Căprioara se liniști, făcându-și curaj să treacă de stup.
„Voi merge în căutarea celorlalte căprioare și le voi povesti cum am depășit frica de
necunoscut. De azi înainte nimic nu mă va mai speria! Cu atât mai mult oamenii ori albinele!”
APLICAȚII:
- Cum se numesc cei doi frați?
- Mergi la bunici în vacanțe?
- Când ești acolo, ce îți place cel mai mult să faci?
- Satul e într-o zonă în care poți întâlni căprioare?
- Căprioara din poveste s-a rătăcit. Tu ai pățit asta? Descrie ce sentimente te-au cuprins.
- Tu știi care sunt culorile semaforului? Dacă da, spune-le în ordine.
Încurajați-l pe copil să afle o posibilă legendă a satului bunicilor.
22
VULPEA CEA ȘIREATĂ
F(Tulburări de comportament-furt)
oxy, după cum își spunea chiar ea când se prezenta, nu era o vulpe oarecare. Trăia într-o
comunitate restrânsă unde veștile circulau cu repeziciune.
La început, nimeni nu a bănuit că s-a îndeletnicit cu furatul.
-Cumetre! De ce ai fața posomorâtă?
-N-am zis nimănui, dar când am mers de dimineață la cuibar, ouăle nu erau nicăieri.
-Cine să le fi luat?
-Pe cine să trag la răspundere, nu știu, așa că rămân păgubit!
-Nu te necăji! Mai fi-or ouă!
Rând pe rând, ouăle gospodarilor se făcură nevăzute. Nu doar ouăle, ci și găinile. Cred
că vulpea știa proverbul „Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.”
Într-o zi, a înșfăcat mieii din târla unui țăran, apoi, a dat târcoale unei case și începu să
adulmece până ce dibui strachina cu cozonaci.
După aceea a stat, de lacomă, la pândă, în vreme ce un țăran tăia o vită. Omul a pus
carnea în saramură la butoi...dar ce credeți că a făcut vulpea? A înhățat-o pe toată.
Furioși, localnicii și-au luat măsuri de precauție: unii, câini de vânătoare, alții s-au
înarmat cu ciomege. Mai erau ici-acolo doi-trei care gândeau că nu sunt lucruri curate la
mijloc.
Au făcut cu schimbul pentru a sta de pază, dar zadarnic însă, pentru că nu degeaba vulpea e
renumită pentru viclenie.
Într-o seară, pe când ieșise la furat, are parte doar de ghinion. Un băiețandru o prinde
într-un sac căruia îi înnoadă gâtul cu 3 noduri ca să fie sigur că nu scapă.
-Te rog, dă-mi drumul! Regret că am fost o hoață, zise vulpea.
23
După ce o burduși în bătaie, băiatul deschise gura sacului.
Vulpea urla de durere.
-Asta nu e nimic. Te voi da pe mâna localnicilor!
-Nu! Jur că n-am să mai fur!
Nu știu ce l-a determinat să creadă în rugămințile ei, dar cum viile din zonă rodeau cei
mai buni struguri, băiatul a pus-o la încercare.
I-a dat drumul, stabilind ca în fiecare zi să-l însoțească la cules.
Vulpea a regretat că nenorocise atâtea gospodării, iar acum era dispusă să își schimbe
comportamentul.
Din acea zi, găinile ouau liniștite, iar sătenii se plimbau în voie.
De când lumea și pământul nu s-a mai auzit de vreo vulpe îmblânzită cum a ajuns
Foxy.
APLICAȚII:
- Cine fură în poveste?
- A procedat corect vulpea? Argumentează-ți răspunsul.
- Crezi că există consecințe când furi?
- A merit vulpea o nouă șansă?
Rugați-l pe copil să creeze un poem original legat de finalul poveștii.
24
WILL, MAIMUȚA CARE NU ȘTIA SĂ SOCOTEASCĂ
(Tulburări de învățare- discalculie)
C
ircul Magnifique e o atracție atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari. Animale de
toate dimensiunile, diferite ca specii și strânse la un loc de pe 3 continente, fac
senzație cu numerele lor. Ursul a învățat să meargă pe trotinetă, elefantul să își țină
echilibrul pe o minge, tigrul acrobat știe să sară printr-un cerc înflăcărat, iar leul a fost dresat.
Spectatorii aclamă și trăiesc intens fiecare emoție.
Prietenoasa maimuță, Will, costumată în salopetă, cântă țanțoș la talgere. Pe cap poartă
un coif multicolor de care este agățat un ciucur.
La finalul fiecărei reprezentații, adună într-o farfurioară, monedele aruncate de către
oameni.
„1,2,3..55,48…89. Nu! Ceva nu iese. Undeva greșesc. O iau de la capăt!”
Și uite așa începea din nou numărătoarea, rezultatul fiind mereu diferit.
Anii trecuți o dusese bine în compania unui maharajah, dar cum acesta se îmbolnăvi de
o boală rară, Will fu nevoit să părăsească conacul.
O perioadă scurtă a fost ospătar pe un vas de croazieră. Neîndemânatic însă, a dat doar
de necazuri. A încercat multe domenii care nu i s-au potrivit. În unele locuri i se cerea să
opereze cu cifre, alteori să facă contabilitate, dar adevărul e că, pentru Will, matematica era o
enigmă…
La circ, se chinuia să adune și să scadă, stând treaz până la miezul nopții.
„M-am săturat de viața de circar! Trebuie să înțeleg cum funcționează!”
Lipsa somnului și disperarea l-au transformat într-o maimuță nervoasă.
-Ce se întâmplă cu tine? îl întrebă Pennywise, clovnul.
25
-Nu îmi mai place aici și vreau să plec.
-Păi du-te. Ce te împiedică s-o faci?
-La toate joburile mi se cere să socotesc. Ei bine… Nici măcar nu știu să număr.
-Uite ce e, Ronald nu se va bucura că pleci, deoarece formăm o echipă grozavă, dar vreau să
te ajut pentru că nu ești deloc fericit!
Zis și făcut.
După show-uri, maimuța împreună cu Pennywise, au început să pună în practică
concepte simple de matematică. Unele subiecte inaccesibile le-au împărțit în unități mai mici
pentru a fi înțelese, iar altele, legate de formă și mărime, au fost integrate în cadrul unor jocuri
propuse de clovn.
Will a învățat să scrie semne și simboluri matematice, a raportat numere la cantitate și
a înțeles logica acțiunilor aritmetice.
„Te descurci de minune!
„Nu aș fi reușit fără tine!”, exclamă maimuța.
Will a plecat de la circ, iar de aveți vreun drum la Goldman International Bank, îl veți
întâlni.
Tocmai și-a găsit vocația: este bancher!
APLICAȚII:
- Ce făcea maimuța la circ?
- Cum se simțea că nu știa să numere? Dar tu?
- De ce voia să învețe matematică?
- Pe tine ce te-ar putea determina?
Interpretați, împreună cu copilul, o meserie aleasă de acesta (printr-o pantomimă).
26
STRĂNUTUL DIN HAMBAR
(Afecțiuni ale sistemului respirator- astm bronșic)
„H apciu!” răsună în tot hambarul. Puricele răcise, iar strănutul său trezise toate
animalele. „Hapciu!” se auzi din nou.
„Cine face atâta gălăgie?” necheza somnoros calul.
„Behehe, e probabil puricele. Pe Max l-a prins ploaia zilele trecute. A hoinărit până târziu, iar
stăpânii, văzând furtuna ce se apropie, au închis ușile hambarului mai devreme decât de
obicei.”, behăia oaia Lola.
„Să facă bine să se trateze. Nea Nelu are nevoie de un armăsar sănătos.”
Nici nu apucase să sfârșească de dat sfaturi că…
„Hapciu!”
Câinele răcise și el.
„Ham, ham! La dimineață o voi ruga pe stăpână să îmi facă un ceai cald cu miere și lămâie.”
Liniștea următoarei nopți a fost din nou întreruptă.
„Hapciu! Hapciu!”, strănută și văcuța Milly.
„Muuuuuu…Cu siguranță am răcit și eu! Muuuu. Ce durere infernală de cap!”
Purcelul încă dormea.
„Ceva tipic pentru ei ca să doarmă cât e ziua de lungă”, gândeau animalele! Ce nu știau însă
era că răceala îl afectase și pe acesta. Când într-un târziu s-a trezit, a început să se plângă de
durere de spate.
„Ce treabă de nimic!”, mieună motanul. „Toți ne-am îmbolnăvit din cauza puricelui! Ar trebui
pedepsit!”
27
„Stop! Stați așa, dragi prieteni! Nu e vina lui. Putea să se întâmple oricui.”, interveni țapul.
„Da, vorbești ușor. Tu nu ai răcit!”
„Ai dreptate!” afirmau în cor animalele.
„De câte ori pasc iarbă, mă doare gâtul. Răceala nu ține cont de preferințe. Veterinarul ne va
pune repede pe picioare.”
Stăpânii au chemat medicul care le-a făcut bine pe animale, apoi viața și-a reluat cursul, până
când…
„Hapciu!”
„Nuuu din nou!” răcni furios calul!
Spre surprinderea lor, șoricelul era astmatic.
„Vă rog, nu vă supărați pe mine și nu mă alungați! Nu am spus nimănui, de teamă. Am crezut
că mă veți bănui de răceală, însă, sufăr de câțiva ani. Primăvara, simptomele se agravează.
Specialistul mi-a recomandat o cură cu mușețel și lavandă.”
„Ne-ai speriat, micuțule! Acum că știm, nu trebuie să te mai ascunzi. Vom fi alături de tine!”
„Mulțumesc prieteni, deja mă simt mult mai bine!”
APLICAȚII:
- Cine a adus răceala în hambar?
- Care este atitudinea celorlalte animale?
- De ce i-a fost șoricelului teamă?
- Cum au reacționat prietenii săi când au aflat ultimele noutăți?
28
HUGEOUSAURUS
(Afecțiuni congenitale- hidrocefalie)
V
oi ați întâlnit vreodată dinozauri? Eu nu! Paleontologii au făcut descoperiri cu
privire la cum arătau, comportamentul pe care îl aveau și ce zgomote făceau.
Fosilele ne indică faptul că aveau dimensiuni impresionante, erau sociabili, însă
când venea vorba să își apere puii deveneau arțăgoși. Unii erau ierbivori, pe când alții se
hrăneau cu dinozauri mai mici.
Hugeosaurus face parte din Jurassic-ul târziu și se încadrează în clasa celor ce
cântăresc peste o tonă. Când nu găsește pradă la vânat, se mulțumește și cu câteva conifere. E
biped, cu picioare lungi și subțiri, iar membrele anterioare sunt scurte și dotate cu gheare.
Pielea îi este solzoasă și pe ici, pe colo se întâlnesc urme de pene. Fălcile îi sunt asemănătoare
cu cele ale unui crocodil, reunite, deci, terminate cu un bot lung.
Numele este sugestiv, fiindu-i ales de mama. Femela se pricopsise cu un T-rex, iar în
urma iubirii lor apăruse această specie interesantă. Cu ce se deosebea de restul dinozaurilor?
Cu capul gigantic. Se mișca greu prin pădurile sălbatice și uneori dormea mult. Nu de puține
ori și-a îngrijorat părinții ce goneau de fiecare dată în căutarea lui.
Din peisajului Jurassic-ului făce parte și un vulcan renumit pentru dezastrele pe care le
produce ori de câte ori erupe. Lava e spectaculoasă, de culoare albastră.
Alături de dinozauri trăiesc și câțiva oameni, însă, de teamă să nu ajungă prânzul
creaturilor, fugdin calea acestora.
Într-una din zile, Hugeosaurus, prea obosit să alerge după păsări preistorice, s-a gândit
să tragă un pui de somn lângă vulcan. Brusc, a simțit că pământul de sub el se mișcă. A
29
deschis ochii, dar cum nu i se părea nimic suspect, s-a culcat la loc. Pe coadă l-a atins o dâră
umedă și fierbinte, apoi încă una și încă una, până ce a realizat că este lavă.
Speriat, a dat de știre celorlalți dinozauri și chiar a salvat doi-trei oameni din calea
magmei. Deși sperau că pericolul a trecut, la câteva ore de la erupție, a avut loc un cutremur.
Nimeni, însă, nu a fost rănit pentru Hugeosaurus a fost un erou și de data aceasta.
De atunci, oamenii au încredere în dinozauri, trăind fericiți laolaltă!
APLICAȚII:
- Ai văzut cândva vreun dinozaur?
- Cum arăta Hugeosaurus?
- Avea prieteni? Tu ai?
- De ce i-a salvat dinozaurul pe oameni?
- Crezi că bunătatea lui schimbat cu ceva felul în care se raportau oamenii la dinozauri?
Sugerați-i copilului să colecționeze imagini cu dinozauri.
30
CÂRTIȚA
(Tulburări de tip -deficit de atenție sau hiperactivitate- ADHD)
Rosie și prietenii ei obișnuiau ca după cursuri să joace golf.

Terenul, recent amenajat, se întinde pe o lungime mare, dispune de standuri de antrenament și
automat pentru mingi.
Anual se organizează un concurs la care participă toți copiii. Acum, însă, a fost anulat
pentru că în noaptea de dinaintea desfășurării lui, cei care se ocupă cu întreținerea, au
descoperit movile de pământ și nenumărate gropi săpate haotic.
-E prima dată când te văd tristă, Rosie! Ce se petrece?
-Nimic, domnule Nelu! De fapt e ceva…
-Spune-mi ce e!
-Trebuia să particip împreună cu Ana, Tudor și David la concursul de golf. Dar peste noapte
cineva a distrus terenul. Sunt sigură că am fi câștigat înaintea celor de la Colegiu!
-Rosie! Ciudat e că dimineață, după ce am citit ziarul, m-am pregătit să stropesc bujorii din
grădină. Să vezi și să nu crezi! Platele erau smulse din rădăcină. Am aruncat o privire mai
îndeaproape și am observat câteva mușuroaie. O fi fost vreo cârtiță!
Nea Nelu știa ce vorbește!

Dedesubt exista o altă lume. Lumea cârtițelor.
În ultimul timp, Molly, săpa haotic. La subteran, locul arăta de parcă cineva
scormonise după comori, iar în afară, pagubele se ridicau la câteva mii de lei.
31
După ce l-a terorizat pe nea Nelu, a trecut la alt iubitor de grădini, domnul Mircea. Ca
să nu pățească la fel, domnul Mircea s-a înarmat cu cea mai bună sapă și a ieșit la vânătoare!
Ce cursă nebună! Cârtița ridica movilă după movilă, bărbatul fiind pe urmele sale.
Inevitabil, cârtița și-a lovit botul de sapă. Îngrozită, a dat un pas înapoi, fugind către casă.
Mândru, nevoie mare, domnul Mircea, s-a lăudat vecinului său că a scăpat de cârtiță.
Într-adevăr, câteva zile nici urmă de ea.
Când, în sfârșit, domnul Mircea a terminat ordinea în grădină… Hup! O movilă! Și
încă una…Și…încă una…
„Nu pot să cred! Ce cârtiță insistentă!”
-Neluulllleee, mă auzi? Cârtița e tot aici!
-N-ai spus chiar tu că ai pus-o pe fugă?
-Așa am crezut… Se pare că m-am înșelat.
Domnul Mircea a vânat-o din nou. De data aceasta, a prins-o și a vârât-o într-un sac.
Cârtița se zbătea fără încetare. Făcându-i-se milă de ea, omul a dezlegat gura sacului.
-Uite ce e, nu vreau să-ți fac rău! Împreună cu vecinul meu, vom amenaja un spațiu, unde vei
avea voie să sapi. Acum, îți voi da drumul, convins că ai luat aminte la condiția mea.
Zis și făcut. Bărbații au delimitat un perimetru, după care, au așteptat. În cele din
urmă, cârtița își făcu apariția. Încântată de noul loc, a început să sape și a tot săpat până ce a
obosit. Următoarele zile au fost ceva mai liniștite.
Vecinii au răsuflat ușurați.
-Mă bufnește râsul, dar treaba e că…grădina pare să aibă un aspect mai interesat, așa, cu
movilele acelea acolo, zise domnul Nelu.
-Aproape că mi-ai furat vorbele din gură! Știi ce am să fac? Voi lăsa cârtiței porțiunea de-
acolo. Ba mai mult, îi voi aduce câteva modificări, sporindu-i siguranța.
-Îți pot da o mână de ajutor, vecine!
Cei doi au montat un sistem de alimentare cu apă, curățând suprafața de crengi. Cârtița
nu s-a mai speriat de oameni, dar nici n-a mai săpat atât de des. Ulterior i s-au alăturat și
câțiva popândăi.
-Ei, am făcut o treabă grozavă! În sfârșit mă pot bucura de frumusețea florilor mele!
-Într-adevăr sunt minunate!
32
APLICAȚII:
- Cum se simte cârtița?
- Săpatul ei este intenționat?
- Cum au ajutat-o pe cârtiță cei doi vecini să nu sape atunci când n-a fost nevoie?
- Credeți că are prieteni cârtița?
- Fiecare dintre noi avem comportamente plăcute și neplăcute, dar nu ne place să fim
dați la o parte, nu-i așa?
LENEȘUL PELOTA
(Afecțiuni ale structurii și funcțiilor metabolice-diabet)
U n proverb românesc îi face o scurta descriere lui Pelota: „Trândavul se pricepe la trei
lucruri: să mănânce, să doarmă şi să se supere.”
În spaniolă, „pelota” înseamnă „ghem“. Numele pe care-l poartă i se potriveşte de minune,
pentru că leneşii se fac ghem când dorm.
Pelota este un leneş cu trei degete, nu mai mare decât un căţel. Nasul e cârn, iar ochii
căprui, mari şi galeşi. Leneşul îşi petrece aproape toată viaţa atârnat în copac. Cât e ziua de
lungă doarme și se hrănește cu frunze la care alte viețuitoare nu ajung.
Pelota are un ciot de coadă, o blană sârmoasă, membre anterioare mult mai lungi decât
cele posterioare şi o pată aurie între umeri. Când își schimbă copacul, ceea ce se întâmplă
extrem de rar, se deplasează lent și datorită acestui lucru, pe blană îi cresc alge.
În sezonul ploios, Pelota are o culoare verzuie, ajutându-l la camuflaj contra jaguarilor,
vulturilor și chiar a oamenilor.
Pelota se lăfăie la soare cam 20 de ore pe zi. Îi este lene chiar și să mănânce.
Cu toate acestea, într-o bună zi, Pelota s-a îmbolnăvit.
Leneșii sunt animale solitare, iar singurul prieten al lui Pelota e Loco. Opusă acestuia,
maimuța nu poate sta locului nici câteva secunde.
-Oprește-te! Mă scoți din sărite!, se răsti Pelota.
-Dar e amuzant! De ce te-ai enervat?
33
-Sunt atât de obosit, mi-e sete și foame în același timp. Totuși ce mă îngrijorează e că m-am
rănit data trecută când am schimbat copacul. Rana e acolo și acum.
-Lasă-mă să văd! Uof! Cred că ustură.
-Auuu! Maimuță proastă! Doare cumplit.
Într-adevăr, se știe despre leneși că pielea lor are capacitate de vindecare rapidă, însă,
diabetul îl împiedica pe Pelota să fie în apele sale.
-Trebuie să îmi schimb stilul de viață! Probabil să țin regim, să dorm mai puțin…
-Te-ar ajuta și niște exerciții fizice. În privința asta, sunt un expert! exaltă Loco, care și-a dorit
dintotdeauna să fie antrenor de fitness.
-Toate ca toate, dar cel mai greu e să mă trezesc.
-În fiecare dimineață, voi fi ceasul tău deșteptător!
Pe măsură ce zilele au trecut, leneșul a devenit mai activ ca niciodată! Până și starea de
sănătate i s-a îmbunătățit remarcabil!
APLICAȚII:
- Unde-i poți întâlni pe leneși?
- De crezi că se numesc așa?
- Tu ești un copil leneș?
- Ce repercusiuni a avut lenevia în viața lui Pelota?
- Ce l-a făcut pe leneș să se simtă mai bine?
Rugați-l pe copil să scrie titlul poveștii pe verticală, iar apoi să construiască fraze cu
fiecare literă.
34
LORD, CÂINELE ANXIOS
(Tulburări de anxietate)
P erioada de pandemie, în care cursurile școlii au fost suspendate, a pus capac familiei
londoneze de pe strada St. Andrew.
Câinele, un fox terrier englezesc, a avut grijă să le facă zile fripte stăpânilor, menajerei și
chiar șoferului. Nu bine termina de ros pantofii oxford ai lui Miss Grey că trecea la pernele
decorative din camera de oaspeți (și încă ce perne! aduse special din Maroc datorită
țesăturilor), apoi sărea murdar pe canapeaua de stofă și termina cu cablurile de la consola de
gaming a lui Mister Grey.
-Câine prost! Dragă, vino repede că se apropie de vaza din Turcia!
-Du-te, băiete! Hai pleacă! Nu e deloc un câine prost. Nu îl subestima.
-Chiar azi voi scrie un fax celor de la Dogs Academy!
După câteva săptămâni, menajera a găsit în cutia poștală mai multe plicuri, dar unul i-a
atras privirile în mod deosebit. Părea să conțină o scrisoare oficială.
-Doamnă Grey, acesta este pentru dumneavoastră.
-Lasă-mă să văd!
„Școala va începe în luna septembrie. Vă așteptăm în condiții sigure!”
E răspunsul celor de la Royal Canin. Mulțumesc, Martha! Te poți retrage.”
„În sfârșit o veste bună!”, gândea miss Grey.
35
Toamna sosise, iar Lord, dichisit și proaspăt tuns, pășea pentru prima dată într-o
clădire de acest gen. Spațiul liber, orientat spre grădină, muzica ambientală, pătuțurile de
plastic cu păturică, castroanele de inox și programul de două plimbări întregeau confortul
școlii.
Toate bune și frumoase, însă comportamentul, i-a adus lui Lord o grămadă de belele.
Pe deasupra, niște câini de rase superioare îl agresau fără încetare. Acest lucru l-a
determinat să urască școala.
Contrar așteptărilor soților Grey, câinele a devenit anxios, refuzând să mai părăsească
conacul.
Stăpânii s-au gândit că poate fi o răceală de sezon, dar după o vizită la veterinar, s-au
convins că nu suferă de nimic.
Câinele nu se mai tăvălea, nu mai saliva după cârnați. Pur și simplu…Nu mai era Lord
al lor!
Miss Grey a stabilit o întâlnire cu conducerea instituției, de unde a aflat cu stupoare
cele întâmplate.
-Regret situația prin care treceți! Vom lua măsuri privitoare la restul câinilor. Garantăm că
liniștea lui Lord nu va mai fi tulburată, zise directoarea.
-Mulțumesc, doamnă!
Instituția a acționat corespunzător, pedepsind câinii obraznici.
-Dragul nostru, ești un câine minunat! Să nu lași pe nimeni să te facă să crezi altceva, i-au zis
stăpânii.
Pe măsură ce timpul a trecut, câinele și-a recăpătat încrederea în sine. Acum e din nou
la școală, lătrând fericit.
APLICAȚII:
- Ce denumire avea câinele familiei?
- Unde l-au dus stăpânii pentru a fi educat?
- De ce nu a mai vrut Lord să plece la școală?
- Te-ai confruntat cu astfel de situații, asemenea lui?
36
- Cum te-ai simțit?
- A avut consecințe purtarea celorlalți câini?
- Care crezi că este lucrul care l-a ajutat pe Lord să își recapete stima de sine? Pe tine ce
te-ar putea ajuta?
Ajutați copilul să modeleze personajul principal din calupuri de săpun sau papier
mâché.
SYLVESTER
(Afecțiuni legate de boala canceroasă- sistem digestiv)
S pitalul animăluțelor a devenit neîncăpător odată cu pandemia care a afectat întreaga

planetă. În salonul 406 se află și motanul Sylvester.
Persanul, cu șarmul și frumusețea sa de neîntrecut, este considerat "aristocratul" pisicilor.
Miaună discret și destul de rar.
Calm și bine educat, Sylvester a fost fericit alături de copiii familiei Grimm.
S-a împrietenit până și cu Rex, câinele casei, iar stăpânii l-au îndrăgit pentru faptul că nu a
fost ca celelalte rase de pisici băgăcioase și mereu în căutare de necazuri.
Față de străini, însă, a știut să păstreze distanța. Nu era sufocant, ci mai degrabă
precaut. Fermecătorul Sylvester s-a transformat cu repeziciune într-o companie plăcută.
Avea totuși un defect: nu știa să își pună frâu gurii.
De Paști, a înfulecat ou după ou, apoi a trecut la cozonacii cu mac.
În următoarele zile, a început să se simtă umflat ca o minge.
„De ce mă doare stomacul? O fi de vină pasca, ori drobul?... Ce mai cotează? Oare știe
stăpâna că nu mi-e bine? Voi trage un pui de somn între pături. Miiiiiiaaaaaauuu.”
-Mamă! Sylvester nu mai vrea să fie prietenul nostru! se smiorcăiau întruna gemenii.
-Nu pot să cred una ca asta! Hei, Sylvester! Pe unde te ascunzi, băiatule? Nu e aici…nici
aici…. Uite-i lăbuțele sub pat! Ce se întâmplă cu tine?
37
Sylvester arăta îngrozitor. Slăbise și nu avea poftă de nimic.
Ce îi neliniștea pe stăpâni, era faptul că dormea cu zilele. L-au dus, deci, la veterinar.
„Mă tem că veștile nu sunt deloc grozave! Motanul va rămâne aici o lungă perioadă de
timp”, zise medicul.
În salon cu Sylvester, se afla un șoricel.
-Te vei face bine, nesuferitule! Nu mai boci! Îl încuraja șoarecele.
Sunt convins că medicii ne vor face bine; nu degeaba sunt cei mai renumiți din zonă!
-Nu știu. Mi-e dor de copii și de stăpâni.
-Povestește-mi puțin despre ei.
-Păi… stăpâna face cea mai delicioasă mâncare. Copiii mă piaptănă cât e ziua de lungă, iar
stăpânul îmi dă voie să dorm învelit în pătura de cașmir. Dar familia ta?
-Chiț! Chiț! Nu prea știu multe despre ei. Am crescut cu bunica…
-Uite ce e, după ce ieșim de-aici, voi vorbi cu stăpânii să te primească la noi.
-Nu știu ce să zic, motanule. La dimineață, asistenta mă va duce într-o cameră imensă, cu
multe lumini și aparate. Am mari emoții!
-Nu fii prostuț! Nu ai de ce să te temi. Ești pe mâini bune! Totuși… De unde știi cum arată
locul?
-În apropierea mesei de prânz, m-am strecurat pe după ușă, în speranța că voi vedea și alte
saloane. Dar…
-Dar ce?
-Am trecut pe lângă încăperea aceea, după care am dat nas în nas cu un doctor și a trebuit să
mă întorc. Locul seamănă cu o navetă spațială!
Au povestit până în zori, luându-și rămas bun.
Zilele treceau, însă șoarecele nu apărea.
-Miaaau!! Stai așa! Pe cine urci în patul prietenului meu, cucoană?
Locul șoarecelui îl luase un bursuc. Sylvester și-a închipuit, deci, ce era cel mai rău…
În toată perioada în care a fost spitalizat, și-a făcut prieteni din întreaga lume. Făcuse
cunoștință cu un hipopotam arțăgos, întâlnise o zebră guralivă, iar acum era cazul să se
despartă de un cal morocănos.
Vreți să știți cine l-a așteptat cu sufletul la gură?
Stăpânii, copiii și… șoricelul.
38
-Ne bucurăm că te simți mai bine, Sylvester! Nu degeaba se spune că ai 9 vieți.
-Uraaa!
-Ce cauți aici, ronțăială? Am crezut că n-am să te mai văd.
-N-aș fi ratat pentru nimic mâncarea stăpânei!
Sylvester e acum acasă, iar șoricelul face parte din familie! Toți sunt fericiți și mai
recunoscători ca niciodată!
APLICAȚII:
- Cine e Sylvester?
- Ce s-a întâmplat cu motanul?
- Cu cine s-a împrietenit?
- A avut sprijinul familiei?
- Cât de important e să ai pe cineva alături în situații neplăcute?
- Au avut animăluțele încredere în medici?
- Care a fost atitudinea lor față de boală? (pozitivism, disperare, negare)
GOGOAȘĂ
(Afecțiuni ale structurii și funcțiilor sistemului metabolic-intoleranță la fructoză)
Gogoașă locuiește în Pădurea celor 70 de arii.

Ursulețul este auriu și poartă mereu un tricou roșu, vechi de când pădurea. Pentru că e
simpatic și hazliu, și-a găsit repede prieteni cu care vorbește doar despre miere. Dragostea
acestuia pentru miere e infinită, îndrăznind să cotrobăie prin cămările prietenilor că doar-doar
a mai rămas niscaiva și pentru el.
În drumul acestora către Oscar, au întâlnit un fagure de miere:
-Iepure, țopăie cum doar tu știi și întinde-te până la el!
-Doar nu-l vei asculta, interveni bursucul. Poftele lui ne-au băgat mereu în belele. Nu vreau să
fiu pesimist, însă nu e deloc o idee grozavă. Mai țineți minte când a venit la mine acasă și a
39
golit fiecare borcan de miere, după care nu a mai reușit să iasă din ascunzătoare? Mi-a ajuns
câtă bătaie de cap mi-a dat!
-Sunt de acord cu bursucul. Burtica ta e neeeeeobosită!
-Te rog, bufniță. Mi-e atât de foame! Iepure…bursucule…Careva?
Șoricelul, prieten de nădejde, fu cel mai îndrăzneț. N-ai spune, la cât de mic, şi timid
pare! Lăsându-se convins de Gogoașă, cu ajutorul unui balansoar improvizat, a fost ricoșat
spre fagure. Pardon.. În el, înțepenindu-se acolo.
Iepurele a reușit, într-un final, să salveze situația, după care au zbughit-o, cu toții, de
teama albinelor.
Ajunși la Oscar, Gogoașă caută borcanul cu miere și fără să-și ceară permisiunea,
începe să mănânce.
”Hmmmm, ce delicioasă miere!”
-Hei, ursulețule, unde îți sunt manierele?
-Nu fii răutăcioasă, bufnițo!
-Din cauza lui era s-o pățim din nou!
După ce a terminat borcanul, ursulețul, a luat la rând un altul și un altul, ținând-o tot
așa până i s-a făcut rău.
Pielea a început să i se îngălbenească. Simțea cum i învârte mierea în stomac precum
hainele în mașina de spălat.
-Mă doare burtica, Oscar. Poate că mierea era stricată!
-Acum dai vina pe miere! Spuse arogantă, bufnița.
-Au. Au, au!
-Cred că de la atât de mult dulce, ai făcut o intoleranță, Ar fi bine să o lași mai moale cu
mierea, zâmbi Oscar.
-Dacă doar așa scap de durerea asta îngrozitoare, atunci nu mai vreau să văd miere în viața
mea!
Ursulețul și-a învățat lecția și nu s-a mai atins de miere muuuult timp după aceea!
APLICAȚII:
40
- Unde locuia Gogoașă?
- De ce crezi că i se spunea astfel?
- Ce îi plăcea să mănânce?
- Tu ai vreun tip de mâncare preferat?
- Care au fost consecințele faptului că a încălcat limita?
- Ai trecut printr-o situație asemănătoare?
- Ce i-a recomandat Oscar?
RINOCERUL FĂRĂ CORN

Ș tiați că cel mai mare mamifer terestru după cele trei specii de elefant existente, este
rinocerul alb?
În prezent, gigantul reușește să supraviețuiască într-o Africa măcinată de sărăcie, boli și
mizerie, iar viitorul se anunță încă nesigur pentru acest ultim reprezentant al rinocerilor din
savanele africane.
Familia din care face parte Lulu, nu e tare numeroasă. Dacă stai să privești cu binoclul,
printre ierburi, se pot distinge în jur de 14 rinoceri.
-Mamă, eu de ce nu am corn ca și voi?
Aceasta întrebare îl frământa pe Lulu dintotdeauna.
-Tu vei fi mereu puiul meu special, oricum ai arăta, iar eu voi fi mereu mândră de lucrul
acesta!
Deodată…„poc” în stânga, „poc” în dreapta, „poc” oriunde întorceai capul.
-Ce se aude, mamă?
-Sunt vânători! Stai aproape! Îi vom speria și cu siguranță vor pleca!
41
Din mașinile de teren, braconierii trăgeau focuri de armă înspre animale. Pentru ce
credeți că le vânau? Pentru pompoasa denumire de „corn de inorog”, cu toate că nimeni nu
văzuse vreodată vreunul. Rinocerii au căzut rând pe rând la pământ, iar Lulu a fost capturat.
-Rock, ce să facem cu acesta?
-Dă-i drumul. Nu ne folosește la nimic.
„Biata mamă, acum că nu mai e, va trebui să îmi port singur de grijă. Oamenii sunt
atât de răi…”
Lulu a scăpat din mâinile vânătorilor pentru că îi lipsea cornul.
Puiul de rinocer a plecat în căutarea unor locuri sigure, întâlnind o femelă-rinocer. Aceasta
plângea:
-Ce s-a întâmplat?
-Mi-am pierdut singurul pui. Of… Cât necaz pe capul meu!
-Nu mai plânge, doamnă. Și eu am pierdut-o pe mama…
Stai așa! Tu nu ai pui, eu nu am mamă. Ai vrea să fii tu mama mea? Sunt convins că nimeni
nu va fi pentru tine cum a fost puiul tău, dar măcar ne avem unul pe celălalt.
-Vino-ncoace! De azi, sunt mama ta!
Cei doi și-au văzut de drum, trăind liniștiți, departe de ochii oamenilor.
APLICAȚII:
- Ce îl deosebea pe Lulu de ceilalți rinoceri?
- Pe tine ce te face diferit?
- Ești de părere că a fi diferit este greșit?
- Cum poți valorifica ceea ce te face diferit pentru a se transforma într-o oportunitate?
42
CĂMILELE CU O COCOAȘĂ
D acă ai ajuns în Asia, unul dintre lucrurile pe care nu trebuie să le treci cu vederea este
călătoria cu cămila.
Copiii sunt cei mai fascinați, iar după această experiență e imposibil să nu își dorească un
animal de casă ca acesta. Aici trăiesc doar dromaderi, fiind pentru locuitorii zonei un „mijloc
de transport” puțin pretențios, rezistent la sete și căldurile tropicale.
Oamenii sunt nomazi. Când duc lipsă de apă, se mută în altă parte.
Satele, de regulă, sunt situate în văi înconjurate de munți joși. Construcțiile sunt în
marea majoritate neterminate, fără geamuri și uși, acoperite cu frunze uscate de palmier.
Lângă casele improvizate sunt amenajate câteva grajduri pentru capre și cămile. Încăperile din
piatră au în interior cactuși sau aloe vera. Sătenii au propriile reguli și tradiții, așadar unii sunt
primitori, alții nu. Localnicii nu vorbesc cu străinii, dar sunt obișnuiți cu turiștii, oferindu-le
diverse servicii contra cost: cămile prietenoase, ateliere de gătit lipie, magazin cu produse
naturiste, vizite la grădina zoologică sau fotografii cu copiii lor.
43
În deșertul Gobi se găsesc, în prezent, două comunități. Localnicii se întrec când vine
vorba de ospitalitate.
La început a fost o singură așezare condusă de Sultan. Se știe despre conducătorul
satului că este singurul localnic ce are un telefon mobil și că doar acesta poate ieși din sat
pentru a aduce produse alimentare oamenilor.
Datorită mândriei, vărul său, Lenny, ar fi vrut mereu să îi ia locul, așa că, prin
înșelătorie, i-a aflat împotrivitori lui Sultan. A recurs chiar la furtul unor dromaderi, lăsându-i
lui Sultan câteva cămile schiloade.
Apoi l-a umilit, spunând că turiștii vor fi atrași de dromaderii săi puternici.
„Cine ar alege cămile slăbănoage și mai ales cu o cocoașă?”, râdea malefic Lenny, în
vreme ce-și răsucea mustața negricioasă.
Pe câțiva chiar a reușit să-i convingă, dar tariful ridicat pentru o plimbare, apoi
comportamentul avut, i-a dezorientat.
Ba mai mult, într-una din zile, și-a ieșit din fire când dromaderii s-au împotrivit
plimbărilor. Le-a dat o lecție, aplicându-le o mamă de bătaie chiar sub ochii turiștilor.
Nemulțumiți, clienții au plecat de la el.
Cămilele lui Sultan așteptau nerăbdătoare. Cu o singură lovitură peste bot, Sultan le
strunește pentru încălecat. Efortul cămilelor de a se ridica în picioare e impresionant. Bărbatul
trage de căpăstru, pe măsură ce cămilele înaintează încet și apăsat…
Ce vă sfătuiesc? Să nu ratați această aventură! Merită din plin!
APLICAȚII:
- Ai călătorit cu vreo cămilă?
- Câte tipuri de cămile cunoști?
- Care este personajul negativ al poveștii? De ce crezi asta?
- Cum s-a purtat Lenny cu cămilele sale? Dar cu vărul său?
- Din ce cauză au preferat turiștii să se plimbe cu cămile mai puțin arătoase?
44
Pregătiți, împreună cu copilul, un sul de hârtie cu scene din poveste. Proiectați-l ca pe
o bandă de film.
RATONUL RAMIREZ
(Afecțiuni ale structurii sistemului imunitar și ale funcțiilor sale- leucemie)
R
atonul pe nume Ramirez locuiește în oraşul ceh Ostrava. Micuţul a trecut printr-un
adevărat coşmar deoarece a ajuns la adăpostul pentru animale cu leucemie. Era atât
de bolnav, încât cei care l-au adus erau siguri că va fi eutanasiat. Când însă medicii
veterinari l-au auzit suspinând, în ciuda stării în care se afla, au hotărât să facă tot posibilul
pentru a-l salva. Lupta pentru viață nu a fost deloc ușoară. Inițial, a urmat un tratament care
nu a dat rezultate.
„Sunt atât de obosit. Mai bine m-ar fi lăsat să mor. Pentru ce toată tărăgănarea asta care nu
duce la nimic?” gândea ratonul.
Văzând că starea i se înrăutățește, medicii au considerat că are nevoie de transplant.
Donator i-a fost un bursuc.
45
Ratonul a vrut să întoarcă binele. Când a început să se simtă mai bine, angajaţii
centrului au observat că acesta cuprindea şi îngrijea alte animale, fiind deosebit de prietenos
cu cele care au suferit intervenţii chirurgicale.
Ramirez a înțeles motivul pentru care i s-a mai dat o șansă, iar acum are grijă de
animalele bolnave, pe care le îmbrăţişează, spală sau chiar doarme lângă ele. În unele situații
delicate recurge și la masaj, schimbând, prin mișcări ușoare, starea multor viețuitoare.
Medicii veterinari l-au numit „asistent cu normă întreagă” și sunt convinși că odată cu
el a ajuns și norocul la adăpost.
APLICAȚII:
- Unde locuiește ratonul?
- Care a fost starea lui de sănătate când l-au găsit oamenii?
- Crezi că lucrurile se întâmplă cu vreun scop?
- Ți-ai descoperit menirea?
LADYBUG
(Afecțiuni posturale, de statică și coordonare)
Raze duioase mângâie, acum, pământul sătul de-atâta iarnă.

Încotro mergi, te răsfață ciripitul păsărilor. Lumina caldă învăluie natura, redându-i culoare și
strălucire. Brândușele își desfac bobocii în adierea ușoară a vântului. Vremea e capricioasă,
așadar, pot apărea și ploi. Că tot vorbeam…
Tocmai s-a scuturat un nor.
Amețită, o buburuză aterizează pe frunza unei lalele, aflată într-un parc.
”Huh! Cum am ajuns aici? Nici măcar nu știu unde sunt…”
Pregătindu-se de alt zbor, observă că îi lipsește o aripă.
„La 3 îmi voi da drumul! 1,2.. și…3. Vai! Ce mă fac acum?” oftă necăjită, insecta.
46
Zburând cu chiu, cu vai, buburuza s-a oprit pe botul unui câine tolănit la soare.
Nederanjat, câinele și-a văzut în continuare de somn.
În preajmă, Ionel juca frisbee alături de bunicul său.
-Uite, bunelule! O buburuză.
Ionel, s-a repezit la buburuză, strângând-o în pumn.
Câinele începu să latre.
-Acum, o voi privi mai îndeaproape!
-Cu grijă. E firavă, răspunse, cu blândețe, bătrânul.
-La grădiniță, educatoarea, ne-a învățat să numărăm până la 10, așadar voi număra și eu câte
pete are.
-Câte sunt, Nelule?
-Șapte. Șapte pete negre. Cât de minunată e!
„Ei, măcar am rămas la fel de atrăgătoare”, gândi buburuza.
„Dacă tot nu mai pot zbura ca înainte, îi voi încânta pe copii și… cine știe? Poate reușesc să
mă împrietenesc și cu câinele cel puturos!”
APLICAȚII:
- Îți plac buburuzele?
- Ai încercat să le numeri petele precum a făcut Ionel?
- Ce s-a întâmplat cu buburuza?
- Unde a poposit mai apoi?
- Crezi că s-a descurcat doar cu o aripă?
Creați, alături de copil, un ziar umoristic cu personajele poveștii.
PEȘTELE JAVIER
47
O ceanul este un adânc misterios. De-a lungul timpului, mulți oameni de știință au
încercat, cu ajutorul tehnologiei moderne, să cunoască lumea subacvatică.
În ciuda acestui fapt, tot ce s-a putut constata e că în ape există milioane de specii de pești și
alte tipuri de viețuitoare marine. Cu cât înaintezi de la mal înspre larg, cu atât nivelul de
oxigen scade.
Din cauza unor curenți ce au schimbat cursul apei, Javier, s-a pierdut de bancul de
pești cu care înota. Se gândea, acum, dacă va ajunge pradă pentru rechini, ori pescuit de
oameni…
În trecut chiar fusese prins cu un năvod. Pescarii l-au schingiuit, fără milă, ținându-l la
suprafață vreme de câteva ore. S-a zbătut fără încetare, dându-și aproape ultima suflare, după
care a fost eliberat. Ochii i se bulbucară și începu să înoate dezorientat.
„Nu pot să cred că am parte din nou de ghinion!”
Ferindu-se de țipari, a dat peste niște pești.
-Du-te de-aici, ciudatule!
-Da, chiar așa. Nu ai solzi strălucitori și nu arați ca noi.
-Vreau să înotăm împreună!, insistă Javier.
-De ce am fi de acord?
-Deoarece știu câteva trucuri și vreau să vă arat și vouă.
-Nu ne interesează. Pleacă altundeva!
-Pare distractiv. Vreau să văd cum e!
-Și eu! Și eu!
-Offfff, prea bine. Arată-ne ce știi!
-Uite cum dau din coadă!
Javier s-a scufundat, sprijinindu-se în coadă. O mișcă lejer în toate părțile, apoi se roti
de parcă fi fost un titirez. Când o îndreptă, porni din loc ca o săgeată. Stropii săreau
pretutindeni.
Astfel au învățat peștii noi moduri de a se distra, iar, din acea zi, Javier face parte din
grupul lor.
APLICAȚII:
48
- De ce se temea peștele Javier?
- Ce s-a întâmplat în trecut cu peștele?
- Crezi că anumite situații neplăcute îți pot influența perspectiva?
- Cum s-au purtat peștii pe care-i întâlnise?
- Care a fost motivul pentru care au acceptat în final să înoate alături de el?
Sugerați-i copilului să redacteze un eseu cu titlul „Dacă aș fi fost pește”.
DALMAȚIANUL
(Afecțiuni ale structurii și funcțiilor aparatului locomotor)
Astăzi, există numeroase campanii de informare cu privire la animalele fără stăpâni.

Cu toate acestea, numărul de adopții este foarte mic în comparație cu cel al animalelor
achiziționate din alte surse.
În spatele animalelor vândute online, prin magazine și târguri se află o industrie
profitabilă, dar și o reală dramă a acestora.
49
Fiindcă sunt oameni de cuvânt, dar și pentru că încurajează asociațiile, părinții
Mihaelei și-au ținut promisiunile legate de cadoul pe care fata și-l dorea de ziua ei. Cu atât
mai mult cu cât, suferise un accident, rămânând imobilizată într-un scaun cu rotile.
Cel mai mare regret al Mihaelei e că nu mai poate alerga după câini în parcuri.
Așadar, într-un weekend, toată familia a făcut o vizită celor de la Happy Pets.
Organizația este una caritabilă, dispusă să ofere cazare, servicii medicale și hrană
animalelor de acolo.
-Sigur mă vor alege pe mine! mieună o pisică.
-Dar …de ce nu aș fi eu alegerea lor? Interveni un ciobănesc german.
-Tu latri zgomotos, deranjând vecinii. Apoi, să nu uităm că oamenii se trezesc cu noaptea în
cap pentru nevoile tale, cât despre blana aceea… nu se întreține deloc ușor! Pe când, eu torc,
mulțumindu-mă cu lada de nisip și sinceră să fiu, nu duc dorul stăpânilor când sunt plecați.
-Sunt un câine educat!
-Zău? Cum rămâne cu gratiile pe care le-ai ros? Dacă vor afla, se vor gândi că le vei strica
canapeaua sau papucii. Să nu mai pomenim de pureci...
-Mai vedem noi, nesuferito! Ham! Ham!
Deși iubea pisicile, Mihaela a trecut mai departe. Admirase până și blana deasă a
câinelui, dar s-a oprit lângă un dalmațian șchiop. Nici măcar nu semăna cu unul, deoarece
avea pete doar în jurul ochilor, pe lăbuțe și spate.
-Acesta va rămâne, tăticule! arătând cu degetul înspre cățel.
-Cum așa, fetițo? Uite câte animale sunt... Poți alege ce vrei tu!
-M-am hotărât.
Mihaela l-a luat acasă, iar, de-atunci, Aldo este cel mai bun prieten al ei.
APLICAȚII:
- Ce își dorea Mihaela de ziua ei?
- De ce crezi că fetița nu și-a ales o pisică? Ori pe câinele cu blană impresionantă?
- Care a fost alegerea Mihaelei? Argumentează-ți răspunsul.
- Tu ce ai fi ales?
50
Sugerați-i copilului să adopte un animal.
BRUNO ȘI REGULILE DE IGIENĂ

(Afecțiuni ale sistemului digestiv)
L a televizor, în presă și la radio se vorbește, în aceste zile, doar despre boli. Dacă
navigăm pe internet, ia ghiciți care e subiectul ce apare pe toate paginile?
Ei bine… Ne-am săturat până peste cap de sfaturi, însă marea majoritate încă nu știe cum să
se ferească de bacterii.
Lucrul acesta i s-a întâmplat și lui Bruno.
Râdea până și de învățătoarea ce se ostenea să explice elevilor despre cât de
importantă e igiena.
-Prostii! Bacteriile nu există! A văzut careva vreo bacterie? Una măcar?
-Nu...
-Ce vi-am spus eu? Dacă îi întâlniți, anunțați-mă și pe mine! Ha! ha! Ha!
-Bruno, acestea există, însă sunt atât de mici că nu se pot vedea cu ochiul liber!
Într-o bună zi, ursulețul, a ieșit să culeagă zmeură și fragi. Se știe despre urși că sunt
pofticioși, așadar s-a repezit să înhațe fructele fără să le spele.
Consecințele au fost grave pentru că s-a ales cu dureri de stomac, greață și vărsături.
Nici bine nu s-a pus pe picioare că a făcut o altă gafă: s-a jucat cu acele de tricotaj ale mamei
sale și s-a infectat. Simptomele au apărut mult mai târziu decât prima dată.
Ursulețul a învățat, pe propria piele, lecția măsurilor de precauție.
Dacă nu vreți să pățiți la fel, respectați regulile!
APLICAȚII:
- Care este subiectul dezbătut pretutindeni îl ultimul timp?
- Cum se numea ursulețul?
- Ce atitudine avea Bruno? Argumentează-ți răspunsul.
- Ți s-a întâmplat să uiți de spălatul pe mâini? Ori de spălatul alimentelor înainte de
consum?
51
- Poți să descrii ce repercusiuni a avut ignoranța lui Bruno?
Realizați, alături de copil, un poster cu măsuri de igienă.
FANTU-ELEFANTU`
(Tulburări de comportament-minciună)
S e zvonește că elefantul nu avea trompa atât de lungă, ci avea un nas mititel ca al

celorlalte animale. Vreți să aflați care este cauza pentru care arată acum așa?
Fantu-elefantu` s-a deprins cu minciuna. Mințea cu ușurință, deseori chiar cu zâmbetul pe
buze.
-Fantule, ți-ai făcut temele?
-Da, mamă.
52
Răspunsul era mereu același.
A simțit pe pielea lui că „minciuna are picioare scurte”, deoarece, zâna care știa de
fapt cum stau lucrurile, s-a gândit să-l pedepsească.
-Fantule! De ce vii atât de rar la școală? întrebă, într-o bună zi, învățătoarea.
-Pentru că trebuie să îmi ajut părinții și nu îmi mai rămâne timp de nimic altceva, răspunse
elefantul.
Brusc, nasul i se alungi.
-Dar temele?
-Le-a mâncat leul. Știți doar că nu se satură cu una, cu două!
Trompa îi crescu și mai tare. Zadarnic încercă s-o împingă la loc…
-Am auzit de la girafă că ai copiat la testul de ortografie.
-Câtă invidie! Nici măcar nu am tras cu ochiul. Girafa e o pârâcioasă!
Vai! Nasul îi atârna, acum, până la pământ....
În speranța că o minciună recunoscută e pe jumătate iertată și că își va recăpăta vechiul
nas, elefantul a decis să spună, de-atunci încolo, doar adevărul.
APLICAȚII:
- Cine este personajul principal?
- Ce a obișnuit Fantu` să facă?
- Crezi că este bine să minți? Argumentează-ți răspunsul.
- Care au fost consecințele minciunii?
- Și-a recăpătat vechiul nas?
- Ești de acord că anumite lucruri nu mai pot fi îndreptate?
Dramatizați, împreună cu copilul, partea preferată, după care, provocați-l să răspundă

la ghicitori.
53
Un orb vede un iepure,
Uite ce urechi mari are!
Un şchiop aleargă după el,
Nașul este și mai mare!
Şi un mut strigă
Pe poteca merge-agale.
La un surd să-l prindă.
De îi stă un pom în cale,
(Minciuna)
Îl rupe că pe o floare.
(Elefantul)
Animal sălbatic este,

Are nașul foarte mare,
Când mănâncă-l folosește, Într-o râmâtură de oaie
Sau atunci când se stropește. Am găsit un corn de porc.
(Elefantul) Orbul a văzut,
Ciungul l-a luat;
În genunchi încet se lasă
Cel cu pielea goală
Şi deloc, deloc nu-i pasă,
În râu l-a băgat.
C-aşa mare şi voinic
(Minciuna)
Stă-n genunchi la un pitic.
Omul i se urcă-n spate
Şi-amândoi pleacă departe…
Hai ghiciţi, atât de-nalt
Cine e? Un… elefant!
FLUTURELE DE GRĂDINĂ
54
(Tulburări de anxietate-fobie)
G
rădina este un loc misterios. Oamenii sunt obișnuiți să treacă în grabă pe lângă ea,
considerând-o doar un mijloc de relaxare. Dacă privim atenți, realizăm de fapt, că
este mediul în care viețuitoarele trăiesc împreună. Cele mai multe dintre creaturile
pe care le vom întâlni într-o grădină sunt insectele. Fiecare are câte 6 picioare, o pereche de
antene și de obicei una sau două perechi de aripi. Insectele sunt interesante și complexe. Ele
arată și se comportă diferit în toate etapele vieții.
Fluturii, de pildă, se nasc ca pui numiți larve. Aceștia nu seamănă deloc cu părinții,
însă când ajung la o anumită vârstă iau forma unor omizi. Pielea li se întărește, apoi, devin
coconi prinși de ramurile copacilor. Înăuntru, omida crește, transformându-se în fluture.
„Cred că am ajuns în Rai, hmmmm.... Cât de bine miroase!”, zise fluturele ieșit din
găoace.
Nu era tocmai Raiul. În preajmă, o levănțică se dezmierda în razele soarelui.
„Nectarul e atââââât de dulce... și e doooooaaaar pentru mine!”
Nici bine nu terminase de zis că își făcu apariția o albină.
De teamă, fluturele și-a luat zborul.
„Ce-o mai fi și cu el? Pe zi ce trece întâlnesc tot mai mulți ciudați.” gândi albina.
Cum niciodată nu te saturi de o gustare delicioasă, albina, porni în căutarea altor flori.
„Iar dau de ciudatul ăsta. Măcar mă poate lămuri de ce nu a dat „Bună ziua”.”
Fluturele se făcu nevăzut din nou. Albina zbbrrr după el. Și au ținut-o așa până ce au
amețit.
-Of.. Am obosit! Nu mă mai țin aripile! Cu ce ți-am greșit?
-Uite ce e, nu caut să iau tot nectarul. Vreau doar să am prieteni.
-Te rog, stai departe. Mă îngrozești.
-Nici măcar nu mă cunoști. De ce spui asta?
-Nu am idee. Am impresia că vrei să îmi faci rău. Mi-e frică și de acul tău.
-Nu îți voi face nimic. Haide să ne împrietenim. Eu sunt Maya. Tu cine ești?
-Eu, Eu...Eu sunt Skipper.
-Vino să căutăm nectar împreună. Ai încredere!
55
Fluturele și-a făcut curaj și s-a însoțit la drum cu albinuța Maya, vizitând toate florile
din grădină.
Din acea zi, nu i-a mai fost teamă de nicio insectă.
APLICAȚII:
- Care sunt asemănările/diferențele între fluturi și albine?
- Ce făceau aceștia în grădină?
- Când s-a apropiat albina, cum a reacționat fluturele? De ce?
- Din ce cauză se temea?
- Tu te temi de ceva anume?
- Crezi că e o frică justificată?
Dați ca sarcină copilului să confecționeze un insectar.
56
DINA-GOSPODINA
(Tulburări de opoziție)
T
oamna este la o aruncătură de băț, așadar cât a fost vara de lungă, albinele au adunat
în stupul lor provizii pentru anotimpul rece. Singura care nu a vrut să participe la
strânsul lor a fost Dina-Gospodina. Haios, nu? Mama o numise așa în ideea în care
toate albinele se presupun a fi harnice. De când a crescut, însă, Dina și-a lumea-n cap.
-Astăzi e o zi minunată pentru a merge la muncă, zise mama.
Toți au fost de acord, cu excepția Dinei.
-Eu nu vreau să merg!
-Dacă vrem să avem ce mânca la iarnă, trebuie să muncim!
-Eu nu vreau să merg. Nu sunt făcută pentru muncă.
-Atunci poți rămâne acasă, dar vei avea grijă de provizii, zise mama.
-Și să nu mă bucur de vremea cea însorită? Nu! Nu vreau, răspunse Dina, întorcându-le
spatele.
Dina s-a depărtat de casă, până când, la un moment dat, se opri, dându-și seama că s-a
rătăcit.
Ceruse ajutorul unui țânțar.
-Te rog, ajută-mă! M-am rătăcit și nu știu cum să ajung la stup.
Țânțarul s-a speriat și a luat-o la sănătoasa.
A dat nas în nas cu un bondar.
-Am fugit de acasă și acum regret. Nu mai găsesc drumul înapoi. Mă poți ajuta?
-Așa-ți trebuie. Sper să te înveți minte!
Bondarul își văzu de drum, convins că i-a dat o lecție albinei.
S-a întâlnit și cu un păianjen, de care a scăpat ca prin urechile acului. Merse mai
departe tristă și speriată. Nu mai știa ce să facă, dar auzi un glas cunoscut. Era chiar mama.
-Mamă! Mamă! Îmi pare rău că nu te-am ascultat, crezând că voi fi fericită departe de casă.
-Te-am căutat fără încetare! Cât mă bucur că te-am găsit!
57
Dina și-a dat seama că încă nu e în măsură să își poarte singură de grijă și că nu există
pe pământ loc mai sigur decât stupul. I-a fost atât de greu în acea zi, încât pentru a uita de
necaz, s-a gândit chiar și să muncească.
Văzând cât de harnică a devenit, albinele au strigat-o din nou Dina-Gospodina.
APLICAȚII:
- Care este rolul albinei?
- Ce a rugat-o mama pe Dina?
- Care a fost atitudinea albinei la rugămintea mamei?
- Ți s-a întâmplat să nu vrei să faci un lucru? Dacă da, enumeră câteva situații.
- Pe cine a întâlnit albina în drumul său?
- Ai avut parte de oameni care să te refuze când le ceri ajutorul?
- De ce crezi că a refuzat bondarul să o ajute?
- Poți spune care a fost lecția pe care a învățat-o Dina?
Rugați-l pe copil să memoreze poezia „Stupul lor” de Tudor Arghezi.
58
Stupul lor
De Tudor Arghezi
Stupul lor de pe vâlcea

Stă păzit într-o broboadă
De trei plopi înnalţi, de nea,
Pe o blană de zăpadă.
Prisacarul le-a uitat,

Şi-a căzut si peste ele
Iarna, grea ca un plocat,
Cu chenar de peruzele.
Înlauntru însă-n stup

Lucrătoarele sunt treze
Şi făcând un singur trup
Nu-ncetează să lucreze.
Că niciuna n-a muncit

Pentru sine, ci-mpreună
Pentru stupul împlinit
Cu felii de miere bună.
59
BARZA
(Tulburări de anxietate- teama de necunoscut)
P
lecarea, dar și sosirea păsărilor migratoare este un eveniment important care
marchează trecerea de la anotimpul friguros la cel călduros și invers. Migrația
păsărilor este un fenomen care se repetă, întâlnit la sute de specii din întreaga lume.
Berzele sunt pregătite și ele de plecare. Toate s-au ridicat deodată, înălțându-se spre
bolta plumburie cu o iuţeală uimitoare.
Din hornul caselor iese un fum gros ce se ridică până în înalt, semn că și oamenii
așteaptă schimbarea.
Iazul a rămas pustiu. Lângă el, un băiețandru privește nedumerit cum un mic grupaj s-
a desprins de stolul mare dând o tură în jurul apei, după care s-a pierdut, din nou, în mulțimea
celorlalte. Berzele își făcuseră cuibul tocmai pe stâlpul de electricitate de la șosea.
„De ce nu pleacă și barza aceea?” se întrebă Mircea.
„O fi rănită? Ori nu știe să zboare?”
Vreme de câteva ore a stat s-o observe.
Într-un final, barza și-a luat zborul, întorcându-se abia spre seară.
Pasărea n-a plecat în țările calde, deoarece auzi de la o rândunică că una dintre surate a
sfârșit într-o furtună.
Iarna venise pe nesimțite, aducând odată cu ea ninsoare și vânt.
„Ce n-aș da să schimb două-trei vorbe cu cineva...” își plângea de milă barza.
Aproape că nu mai trăgea nădejde la nimic, până ce, văzu în depărtare un stol. Păsările
se întorceau acasă.
„E deja primăvară! Uraaa! La anul, voi călători împreună cu ele. Prefer să mor de drum lung,
decât de singurătate.”
În toamna următoare, barza s-a alăturat celorlalte, traversând peste mări și țări, fără
teamă.
60
APLICAȚII:
- Când pleacă păsările în țările calde? Și când revin?
- Unde aveau berzele cuibul?
- Din ce cauza s-a temut barza să plece în țările calde?
- Tu ai avut momente în care să te temi?
- Ce sentimente te-au încercat?
- Ai ratat ceva, fiindu-ți frică?
- Cum ai depășit situația?
Construiți, împreună cu copilul, o căsuță pentru păsările rămase în timpul iernii la noi
în țară.
61
PĂIANJENUL FRED
P
ăianjenii nu sunt insecte, așa cum mulți ar crede, ci mai degrabă sunt rude cu
scorpionii. Ei se întâlnesc pretutindeni pe glob și desigur nu există copil care să nu
știe cum arată: corpul lui e păros, format din două părți, iar picioarele sunt în număr
de opt.
Deseori, aceștia inspiră teamă prin aspect, ori prin pânză misterioasă pe care o țes în
colțuri întunecoase ale casei. Viață unui păianjen este în general liniștită, principala să
ocupație fiind aceea de a sta nemișcat cat e ziua de lungă, pentru a-și economisi energia. Nu
vom vedea niciodată un păianjen plimbându-se fără rost, ci doar cu un scop precis: de a se
hrăni, ascunde atunci când este amenințat sau de a-și țese pânză. Simțurile sale nu sunt bine
dezvoltate. Vederea sa este slabă, iar auzul - inexistent. Cu toate acestea păianjenul simte
vibrațiile pe care le produce o insectă prinsă în plasă, deoarece se zbate, încercând să scape
din capcană.
Păianjenul Fred locuiește într-un castel. Nu-ți prea vine a crede. De regulă, castelele
sunt grandioase, atent îngrijite. Dar…nu și în cazul de față.
După moartea regelui Arthur, regina s-a întristat cumplit. Nu exista zi în care să nu-l
plângă. Se aude că n-ar mai fi părăsit camera aproape un an.
Șoriceii și-au făcut de cap, dând petrecere după petrecere, iar păianjenii au luat în
stăpânire locul.
Pentru că a refuzat să-și facă ochelari, în ideea în care credea că nu are nici o
problemă, Fred, a răspândit pânză pretutindeni: în spatele canapelei, deasupra dulapurilor,
apoi, între pereți și podea.
Văzând că lucrurile nu se îndreaptă, majordomul și bucătăreasa, au decis să plece.
Singurul care a rămas alături de regină a fost șoferul. A încercat diferite modalități de a-și
bine dispuse stăpâna, însă niciunul nu a dat rezultate. În cele din urmă, chemase un clovn.
Regina nu păru a fi impresionată. Cu toate acestea, la una dintre jonglerii, a apucat-o râsul. Și
62
a ținut-o tot așa până ce i-a revenit cheful de viață. S-a pus să șteargă praful de pe mobilier, iar
apoi a spălat dușumeaua. I-a mai rămas doar să scape de păianjeni.
A luat o mătură, pe care a scuturat-o încoace și-n acolo. Munca lui Fred a fost distrusă
în totalitate. Păianjenul a scăpat ca prin urechile acului.
„Huh! Era cât pe ce! Voi merge chiar azi să-mi fac ochelari!”
APLICAȚII:
- Ai întâlnit păianjeni? Unde?
- Ce fac, de regulă, păianjenii?
- De ce a împrăștiat Fred pânză peste tot?
- A recunoscut Fred că are vreo problemă?
- Ți s-a întâmplat și ție să negi?
- Ce a decis Fred în momentul în care a scăpat teafăr dinaintea măturii?
63
PAPAGALUL RIKKI
(Tulburări de limbaj-bâlbâială)
P
apagalul roșu este cel mai fascinant papagal dintre toate speciile lumii. E magnific,
inteligent şi uimitor. Pentru alții, însă, s-a dovedit a fi doar o arătare cu pene,
gălăgioasă și inutilă.
Rikki -pasăre mare, frumoasă şi colorată- are o coadă lungă și un cioc cârn. Îi place să
se joace, dar nu are prieteni, întrucât nu știe să vorbească corect. Stâlcește cuvintele,
bâlbâindu-se.
Vai, câtă rușine s-a abătut peste cei doi părinți ai papagalului!... Păsări de rang, ce să
mai…
Îngrijorați peste măsură, au cerut ajutorul unui specialist.
Într-adevăr, Rikki, întâmpina dificultăți.
La terapie, avea parte doar de jocuri hazlii. Să fim sinceri…te bufnește râsul când spui
cu repeziciune ”că ăla măr, că la par, că la dinte, dințelaș, ieşi afară iepuraș.”
Să nu mai vorbim de frământările de limbă ca „licurici cu aripi mici şi cu lampa de
pitici ce tot vezi pe câmp aici?”
Acasă, părinții îi citeau povești. Rikki, asculta cu plăcere, scornind, la rândul său, verzi
și uscate.
După o vreme, a devenit ca o moară stricată. Nu se mai oprea din vorbit. Vorbea mult,
vorbea fără sens. Ba chiar s-a înscris la Concursul de talente, unde a ținut un discurs
memorabil, câștigând locul întâi.
APLICAȚII:
- Unde poți întâlni papagali?
64
- Câte specii de papagali cunoști?
- Cum arăta papagalul Rikki? Descrie-l în câteva cuvinte.
- Avea prieteni? Ce l-a împiedicat să aibă?
- Tu ai prieteni? Numește doi prieteni.
- Cui au cerut ajutorul părinții lui Rikki?
- Știi alte frământări de limbă în afară de cele din poveste?
- Poți să le pronunți corect?
- Ce loc a obținut papagalul la Concursul de talente?
LEO
(Tulburări de anxietate)
D
espre cine se spune că este regele animalelor? Despre leu. Acesta diferă de
tigrii, pantere și jaguari. E impunător, cu o coamă impresionantă în jurul
gâtului. Felina trăiește în grupuri, iar cea mai mare parte din zi și-o petrece
dormind.
Leo obișnuia să își surprindă prada în tăcere, însă, într-o bună zi, a ajuns el cel
prădat. Ghinionul său a fost că a căzut în mâinile unor vânători fără milă. Aceștia l-au
legat, după care l-au trântit într-o cușcă. Când s-a dezmeticit, a primit o mamă de bătaie.
Ba chiar a făcut foamea cu lunile…
Alături de leu se aflau câteva maimuțe, un elefant și două girafe. Animalele au
călătorit de la un capăt al Pământului până la celălalt.
„Cât de mic e locul acesta…”, oftă Leo.
„Curând o s-o iau razna. Mi-e dor până și de gazele.”
A urmat o lungă perioadă de dresaj: de teamă, leul învăță să pășească pe sârme
suspendate și să sară prin cercuri de foc.
Spectatorii veniți la circ se amuzau la acrobații.
„Prefer să mor, decât să mai stau vreun minut aici…”
65
Într-o noapte, ca prin minune, circarul, a uitat ușa deschisă. Ce credeți că a făcut
Leo? A fugit mâncând pământul.
Oamenii care l-au întâlnit, s-au înspăimântat și au anunțat autoritățile. Leul a fost
dus la veterinar, după care, a făcut o vizită psihologului.
La final, i s-a dat drumul în savană. Leo și-a pierdut stima de sine, iar de oameni
nici nu voia să mai audă.
Vreți să știți care este partea bună a lucrurilor?
Că de-atunci, antilopele și zebrele trăiesc liniștite.
APLICAȚII:
- Ai mers vreodată la circ?
- Ce animale ai întâlnit?
- Unde crezi că ar trebui să trăiască animalele? Argumentează-ți răspunsul.
- Cum s-a simțit Leo la circ?
- Ți s-a întâmplat să nu te regăsești într-un loc anume? Care a fost cauza?
- Poți să îmi povestești cum ai ieșit din acea situație? Ce ai simțit după aceea?
Organizați o ieșire la circ.
66
GISELLE, GIRAFA CEA TIMIDĂ
(Tulburări de integrare socială -timiditate)
N
u există pe globul pământesc un animal cu un aspect mai ciudat decât girafa. O
scoate în evidență îndeosebi gâtul, poate anormal de lung, și modul cum mănâncă,
servindu-se, datorită lui, direct din copac, fără să fie nevoită să se cațere până
acolo, ca maimuțele.
De când se știe, girafa Giselle, s-a împiedicat mai mereu de timiditate.
La școală, stătea retrasă într-o parte a savanei, pe când celelalte girafe își făcuseră
câte-un prieten, pe care, cel mai probabil, îl păstrează și-n ziua de azi.
Miss Mabel- o celebră profesoară- și-a epuizat toate resursele pentru a o integra pe
girafă. Contrar așteptărilor sale, Giselle părea o pacoste, așadar… s-a dat bătută.
Anii au trecut, iar girafa a crescut fără prieteni. Pentru că simțea nevoia de o
schimbare, aceasta s-a mutat în Africa.
Vecina, o cârtiță curioasă, respecta girafele fiindcă erau gigantice. Le admira de jos și
visa că odată și-odată se va bucura de priveliște, asemeni lor.
-Ai vrea să fim prietene?
-Nu. Răspunse Giselle.
Cârtița a insistat o perioadă și, ca de obicei, pleca acasă cu același răspuns.
Într-o dimineață, Giselle și-a scăpat cheile în groapă și a început să plângă. Cârtița o
întrebă ce pățise, iar aceasta, îi povesti cu sfială. Numaidecât, binevoitoarea cârtiță i-a dat o
mână de ajutor, săpând un tunel și recuperând cheile.
-Poftim, sunt ale tale!
-Ce m-aș fi făcut fără tine! Îmi pare rău pentru cum m-am purtat.
De atunci, cele două au devenit prietene de nedespărțit.
67
Girafa o poartă-n spate pe cârtiță, arătându-i cât de minunate sunt lucrurile văzute de la
înălțime.
APLICAȚII:
- Unde trăiesc girafele?
- Ce fel de girafă era Giselle?
- Cu cine s-a împrietenit girafa?
- Cum au devenit cele două prietene?
- Care sunt prietenii tăi?
- În funcție de ce ți-ai ales prietenii?
- Te ajută să-i ai ca prieteni?
Ajutați-l pe copil să organizeze un prânz bazat pe tema poveștii, după care să-și invite
prietenii.
68
ACCIDENTUL
(Afecțiuni posturale, de statică și mers)
Î
n timpul ultimei excursii, petrecute cu colegii de clasă, Petrică a fost martorul unui
eveniment emoţionant şi trist în acelaşi timp. Era în autobuzul care îi ducea spre munte,
undeva pe drumul ce şerpuieşte Valea Prahovei. Maşina avansa rapid spre destinaţie.
Lăsau în urmă kilometri după kilometri. Parţial adormiţi de virajele strânse, priveau care
încotro pe fereastră la peisajul uimitor. Tocmai ce traversau o pădure deasă, când, deodată,
atmosfera de vis fu întreruptă:
– Caprioaraaa! Era ţipătul unei colege aşezată în partea din faţă a maşinii. Imediat, strigătul fu
însoţit de scârţâitul cauciucurilor, semn că frâna fusese apăsată până jos. Maşina greoaie se
oprise nesperat de repede. Cu toţii au sărit de pe scaune şi s-au întrebat unii pe alţii:
– Ce s-a întâmplat? De ce am oprit atât de brusc?
Profesoara s-a ridicat de la locul ei şi cu glasul tremurând i-a anunţat:
– Am lovit o căprioară. După care a adăugat:
–Se pare că am accidentat-o grav, uite-o acolo aşezată la marginea pădurii.
Cu toţii și-au îndreptat privirea spre direcţia indicată. O căprioară mică, tremura din tot corpul
şi buimăcită privea în toate părţile. Fără să stea pe gânduri, Petrică s-a trezit spunând:
– Să mergem să vedem ce e cu ea. Poate are nevoie de ajutor.
Din urma lui a auzit:
– Bună idee. Să mergem!
S-a întors către colegi şi a adăugat:
69
– Cred că e suficient de speriată. Dacă ne va vedea pe toţi va fi şi mai speriată. Voi merge eu
împreună cu profesoara de biologie. Voi aţi face bine să sunaţi după ajutor. Ei trebuie să ştie
mai bine ce e de făcut în astfel de cazuri.
S-au îndreptat cu grijă spre locul unde stătea căprioara pentru a nu o speria. La vederea
lor, a ridicat boticul negru şi umed, privindu-i intens. Ochii mari transmiteau frica pe care o
resimţea. Părea îngrozită. Tremura fără oprire. A încercat să se ridice, dar s-a prăbușit la
pământ numaidecât. Piciorul din faţă îi atârna într-un mod ciudat. Îl proteja, pe semne suferise
de pe urma accidentului. Profesoara a inspectat-o cu grijă. Nu părea să aibă alte răni vizibile.
Trecuse ceva timp, iar căprioara mititică nu se liniștise.
Petrică s-a aşezat lângă ea şi a început să o mângâie, vorbindu-i blând în speranţa că se
va calma.
Atmosfera duioasă a fost întreruptă de sunetul unei sirene. Se auzea tot mai aproape.
Nu trecu mult timp şi în dreptul autocarului opri o maşină de pompieri. Din ea au coborât doi
oameni: un pompier şi un medic veterinar. După ce au consultat căprioara li s-au adresat:
– O să se facă bine! Nu pare să aibă vreo fractură, dar vom afla mai multe detalii după ce îi
vom face o radiografie. Oricum, vă felicit că nu aţi lasat-o să se întoarcă în pădure. În starea în
care este nu ar fi avut nicio şansă acolo!
Cei doi au înfăşurat căprioara într-o pătură şi s-au urcat în maşina cu care veniseră.
„Căprioara este pe mâini bune.”, și-a spus Petrică, uitându-se la profesoară care era
lângă el. Chiar în acel moment, femeia îşi ştergea o lacrimă din colţul ochiului, după care i-a
împărtăşit: „M-am speriat! Am crezut că am omorât biata căprioară! Bine că a fost doar atât.
Altădată nu va mai alerga în stradă, fără să se asigure!”
Au mai zăbovit o perioadă în acel loc discutând despre accidentul nefericit.
Într-un final, toată lumea s-a reîntors în autocar, continuându-și drumul. Stăteau cu
sufletul la gură și cu ochii aţintiţi la marginile acestuia, pregătiţi să dea de ştire şoferului
despre orice animal care ar putea face aceeași greșeală, sărind în fața mașinii.
APLICAȚII:
70
- Despre ce este vorba în poveste?
- Unde călătoreau copiii?
- Ce s-a întâmplat în timpul călătoriei?
- Cum a traversat căprioara strada?
- Ai traversat vreodată fără să te asiguri?
- Care au fost consecințele?
- Oare și-a învățat căprioara lecția în urma accidentului?
RĂSCOALA JUCĂRIILOR
(Tulburări de comportament-agresivitate)
Î
n ultimii ani, porcușorul de Guineea a câștigat din ce în ce mai mult teren ca și animal de
companie. De asemenea, dimensiunile sale mici i-au oferit o recomandare plăcută în a fi
ținut în casă fără probleme.
E o pradă ușoară, prin urmare, nu ar trebui niciodată lăsat în apropierea unei pisici sau
a unui câine, și cu atât mai puțin... în preajma jucăriilor.
Odată obișnuit cu stăpânul, refuză să împartă atenția acestuia.
Chester e porcușorul lui Mihăiță, dar, de curând, băiatul a primit în dar un roboțel
modern, cu zgomote și lumini.
Roboțelul îl însoțește pretutindeni: la școală, în parc, după care, seara, la somn.
Nemulțumitul Chester a pus la cale un plan prin care să se scape de roboțel. A profitat
de faptul că Mihăița îl uitase, într-o bună zi, acasă, așadar, s-a apropiat de el, atacându-l.
Roboțelul a încercat să-i facă față, activându-și funcțiile pentru care era atât de celebru.
Luminile roșii, dar și sunetele stridente l-au dezorientat pe porcușor. Cu toate acestea,
nu a renunțat. Și-a luat avânt, trântindu-l pe roboțel la pământ.
După asemenea luptă, camera arăta dezastruos: raftul pe care erau așezate alte jucării,
căzuse, iar parcul auto…distrus.
Când a ajuns acasă, Mihăiță a avut parte de cel mai mare șoc.
-Maammmă! Cineva a intrat în camera mea…Vino repede!
71
-Nimeni nu a intrat acolo de când ai plecat la școală! Măiculiță! Ce e cu locul acesta? se miră
până și mama.
Mihăiță s-a supărat teribil. I-a luat o după masă întreagă să facă ordine, după care, ieși
la o gură de aer pentru a se liniști.
Între timp, jucăriile au complotat cum să se răzbune pe Chester. L-au bătut zdravăn,
alungându-l din casă. Porcușorul de Guineea fu tare speriat. A implorat milă, dându-și
cuvântul că nu se va mai purta urât.
Jucăriile l-au iertat, iar din acea zi, trăiesc în liniște, spre bucuria lui Mihăiță.
APLICAȚII:
- Ce ai alege dintre un animal de companie și o jucărie?
- Cum s-a simțit porcușorul când Mihăiță a primit un roboțel?
- Ce atitudine a adoptat?
- Te-ai înfuriat vreodată?
- Ai fost agresiv precum Chester?
- Te liniștești repede sau nu?
- În cazul lui Chester, lucrurile au scăpat de sub control. Cum s-a încheiat situația ta?
- Poți să-mi dai exemple de alte mijloace de rezolvare a conflictelor?
Solicitați-i copilului să confecționeze un panou cu buzunăraşe. În ele va trebui să

așeze cartonașe cu scene din poveste.
72
MOR-MOR, URSUL DE LA POLI
(Tulburări de dispoziție-depresie)
P oate nu toți copiii au avut parte de o reprezentație de-a lui Mor-Mor, în cadrul circului
Magnifique, așadar vă prezint în câteva rânduri viața acestuia.
Mult timp a fost principala atracție a circului, fiind renumit pentru intrarea sa în scenă fără
dresor, pentru acrobațiile pe care le făcea și pentru gesturile umane pe care le căpătase.
La ultima reprezentație, Mor-Mor nu își execută numărul și se retrage de pe scenă cu
gândul la sloiurile de gheață și la mama sa de care a fost despărțit foarte timpuriu.
Ajuns la Pol, Mor-Mor întâmpină dificultăți în a se adapta. Viscolul îi dă mari bătăi de
cap, la fel și procurarea hranei. Nu putea vâna foci întrucât îi aminteau de cele de la circ.
La un moment dat se întâlnește cu o vulpe. Aceasta sare la bătaie, dar Mor-Mor reușește să o
pună pe fugă cu acrobațiile sale.
Ghiciți de cine i se face dor? De oameni…
Urcă într-un vapor, hotărât să se întoarcă la circ, dar, în schimbul unei generoase sume
de bani, ajunge prada unor comercianți de blănuri.
Scapă din mâinile acestora, hoinărind pe străzi. Flămând cum era, începe să aibă stări
ciudate: i se păru că își revede mama, dar și Miss Julia, îmblânzitoarea de tigri.
Într-un final, cade răpus de oboseală. Când s-a trezit, mare i-a fost uimirea să afle că e
într-o grădină zoologică.
73
„Eh, decât nimic, mă mulțumesc și cu atât.”
La ce se pricepe cel mai bine Mor-Mor? La acrobații. Pe spectatori îi încântă cu
numerele sale, iar oamenii aplaudă încântați.
„În sfârșit sunt acasă!”, exclamă fericit ursul.
APLICAȚII:
- Cine este personajul principal al poveștii?
- Unde a căpătat Mor-Mor abilități umane?
- De ce a plecat Mor-Mor de la circ?
- Ți s-a întâmplat să vrei o schimbare?
- S-a putut adapta ursul la Pol?
- Dar tu? Cât de repede te acomodezi într-un loc?
- Ce sentimente l-au încercat pe urs, fiind departe de oameni?
- Cărui loc i-a spus Mor-Mor „acasă”?
- Pe tine ce te face fericit?
Sugerează-i copilului să construiască o machetă legată de viața la Poli.
74
FOCA BERTHA
(Tulburări senzoriale)
D
acă nu ai avut vreodată șansa să ajungi de cealaltă parte a Pământului, mai exact
în Antarctica, atunci cu siguranță poți vizita Grădina Zoologică din Brașov.
Conducerea parcului le-a pregătit localnicilor – dar şi celorlalţi turişti o surpriză
extrem de plăcută. A fost amenajat un ţarc care găzduiește pinguini imperiali, lei de mare şi
foci; vieţuitoare care nu mai pot fi văzute în alte locuri din România.
Ca de obicei, copiii au fost cei mai încântaţi, însă nici adulţii nu au rămas indiferenţi la
vederea spectaculoaselor creaturi. Noutatea a constat în faptul că doritorilor li s-a dat
permisiunea să le hrănească, iar pentru acest lucru au fost nevoiți să încalțe cizme de cauciuc,
întrucât locul era alunecos. Pe ici-colo se poate observa prezența bancurilor de gheață,
specifică mediului lor. Sub atenta supraveghere a îngrijitorilor, curajoșii, s-au apropiat de
pinguini, așteptând să facă cunoștință cu aceștia. Câțiva pinguini s-au năpustit înspre oameni,
neștiind cum să înhațe peștii mai repede, pe când alții păstrează distanța, de teamă.
Undeva, înapoia lor stă ascunsă o focă. Nu se îngrămădește când vine vorba de
mâncare, deoarece a avut parte de o experiență aproape tragică: din neatenție, consumase un
pește toxic, rămânând fără gust. Pot spune că întâmplarea a venit ca o lecție la
comportamentul urât pe care-l avusese, fiind mofturoasă și agresivă.
A urmat o perioadă dificilă de recuperare, dar a învățat să fie mulțumitoare.
75
Dacă treceți prin zonă, nu uitați să îi faceți o scurtă vizită. Foca Bertha vă va răsplăti
curiozitatea prin jonglerii și tumbe!
APLICAȚII:
- Ai văzut în realitate vreo focă?
- Poți să o descrii?
- Cum o cheamă pe foca din poveste?
- Ce i s-a întâmplat de a rămas fără gust?
- Crezi că unele comportamente negative atrag după sine pedepse?
Realizați, împreună cu copilul, un experiment legat de stările de agregare ale apei.
GRAYSON, LUPUL SINGURATIC

(Tulburări pervazive de dezvoltare-sindrom Asperger)
P
ădurea este încântătoare și mereu în schimbare: sunetele ce îți gâdilă urechile astăzi
(foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor, mugetul animalelor, zumzetul insectelor,
clipocitul izvoarelor), mâine vor lua forma altora, iar amestecul dintre umbre și
lumini creează o imagine greu de uitat. Cu toate acestea, omul reprezintă amenințarea cea mai
mare. De-a lungul timpului s-a folosit de lemnul falnicilor copaci, a întins grătare la malul
apelor după care le-a poluat, iar neglijența sa a provocat incendii. Să nu mai vorbim despre
gunoaiele, împrăștiate cât acolo, ce pun în pericol viața animalelor.
Grayson, e cel mai vechi locuitor. Poate cunoașteți zicala „Lupul își schimbă părul,
dar năravul, ba.”.
Ei bine, acesta nu e ca toți lupii pe care i-ați întâlnit. Stă ascuns și observă proastele
obiceiuri ale oamenilor. Se întristează, pentru că locul ce se presupune a fi adăpostul
viețuitoarelor, a ajuns să le pună capăt, îmbolnăvindu-le.
Grayson a decis să ia măsuri: ori de câte ori întâlnea oameni, îi speria, alungându-i.
76
Munca de unul singur e copleșitoare și pentru că lucrurile i-au scăpat de sub control, a venit
cu o propunere interesantă: să participe toate animalele la curățenia din pădure. Păsările au
acceptat. Veverița și iepurele au făcut o echipă grozavă, pe când ursul se mișca la fel de greu,
precum bursucul. Procesul e unul de durată, așadar li s-au alăturat și licuricii. Lumina acestora
le ținea de urât noaptea.
Lupul, însă, acaparat de situație, nu se mai oprea din a da indicații. Îl nemulțumea
orice.
Rând pe rând, animalele au abandonat curățenia.
Dacă treceți pe acolo, nu uitați să-i dați o mână de ajutor lui Grayson! Doar împreună
puteți salva pădurea!
APLICAȚII:
- Te-ai plimbat cândva prin pădure?
- Ai identificat unele aspecte neplăcute?
- Care crezi că au fost cauzele?
- Ce părere ai despre lupul Grayson?
- A fost sau nu bine intenționat?
- Cum s-au raportat animalele la ideea acestuia?
- De ce s-au dat bătute?
- Unde a greșit Grayson?
- Care ar fi fost atitudinea corectă?
Sugerați-i copilului să scrie o listă cu metodele prin care poate păstra natura curată.
77
PEPPITA MERGE LA GRĂDINIȚĂ
(Tulburări de eliminare)
Ziua în care Peppita a împlinit 3 ani și-a serbat-o la grădiniță.

Cu toate că atmosfera te încânta, fiind imposibil să nu participi la activitățile de pictură,
modelaj sau matematică, Peppita nu s-a putut obișnui. Treptat, și-a pierdut entuziasmul. Să nu
mai vorbim de pofta de mâncare! Colac peste pupăză, într-o bună zi, a simțit cum o dâră
umedă i se prelinge pe picior, apoi încă una și-ncă una…
-Peppita, trebuia să spui că ai nevoie la toaletă! zise, educatoarea.
-Nu am apucat, miss Piggy!
-Uite ce e. Sunt convinsă că nu se va mai repeta, dar după câte îmi dau seama, este
vorba de o răceală. Vei sta acasă până îți va trece.
Peppita a lipsit o săptămână. Când s-a întors, a avut parte de același moment
stânjenitor.
-Guiț, guiț! Ce rușine! guițau purcelușii.
-Opriți-vă din râs! Nu e frumos ce faceți! interveni Miss Piggy.
-Peppita, ce se întâmplă?
-Habar nu am. Pur și simplu nu mă pot abține.
78
După ce a luat legătura cu părinții, Miss Piggy află că fenomenul se petrece destul de
frecvent.
Gândindu-se la o soluție, i-a trecut prin minte metoda recompensei. Împreună cu
părinții, a urmărit îndeaproape evoluția purcelușei, după care a corectat cu blândețe
comportamentele greșite.
Peppita a învățat să-și păstreze pantalonii uscați, iar acum merge cu plăcere la
grădiniță.
APLICAȚII:
- Îți mai aduci aminte de grădiniță?
- Ce sentimente te încearcă?
- Ceea ce i s-a întâmplat Peppitei, i se putea întâmpla oricui. Tu ai pățit asta?
- Cum vezi atitudinea educatoarei? Dar pe a purcelușilor?
- Ai fost recompensat pentru unele rezultate?
- Te-a motivat această metodă?
LIZZIE
(Tulburări psihice-sindrom Tourette)
C
hit că ne place sau nu școala, toți am avut la un moment dat un profesor preferat.
Este cel care de-a lungul orelor predate ne-a influențat mult mai mult decât ceilalți,
în mod pozitiv sau negativ; știți vorba aceea: „Zi-mi cu cine te însoțești, ca să-ți zic
cine ești.”
Fiecare își alege propriul model în viață și de multe ori îl regăsim în profesorii alături
de care traversăm etapele vârstelor: școala primară, gimnaziu sau chiar liceu.
Dar ce se întâmplă când acesta dispare?
79
Lizzie și-a descoperit destul de târziu modelul, cu toate că de la acesta primise primul
4 (mai mult sau mai puțin meritat). E vorba de profesoara de chimie, cea ale cărei discursuri
nu le puteai uita, iar când se îndrepta spre ușă, fiindcă ora se sfârșea, pleca însoțită de chiuituri
și voie bună.
Lizzie a ținut ascuns faptul că o admiră, bănuind că așa este cel mai bine. Profesoara s-
a dovedit a fi fericită când a aflat (în ultima zi a clasei a 6-a).
Cârtița Lizzie a așteptat cu sufletul la gură să treacă vara. Iată că dorința i s-a îndeplinit
mai repede decât spera, întrucât luna septembrie bătuse la ușă.
Odată cu reînceperea cursurilor, Lizzie a primit vestea că profesoara se transferase la o
altă școală.
Nu îmi pot imagina ce amestec de sentimente se perinda în sufletul ei.
Locul profesoarei îl luase Piotr, o cârtiță de origini rusești. Nu știa să se facă plăcut și
impunea respect prin frică.
Săptămânile treceau, iar chimia s-a transformat într-o enigmă. Schimbarea a avut un
impact major în viața cârtiței, întrucât a dezvoltat și un tic: rosul ghearelor. Le rodea azi, le
rodea mâine… până ce nu a mai avut cum săpa tunele...
Părinții au pedepsit-o crezând că e una dintre glumele pe care le face în apropierea
concursului anual. Pedeapsa nu a fost însă o soluție! Marea le-a fost mirarea să descopere că
acest comportament se datora plecării vechii profesoare.
Ce a funcționat în situația de față? Metoda „așteaptă și vezi”.
Odată cu trecerea timpului, Lizzie a învățat să-și controleze emoțiile; ba chiar s-a
obișnuit cu stilul de predare a lui Piotr!
APLICAȚII:
- Cine era modelul lui Lizzie?
- Ai vreun model? Exemplifică-ți răspunsul.
- Ce s-a întâmplat în viața cârtiței după plecarea profesoarei?
- Pe tine te sperie schimbările?
80
- Cum reacționezi în fața lor?
- Când sunt bune emoțiile?
- Te asemenea cu Lizzie în privința ticurilor? Ce obișnuiești să faci într-un mod
exagerat?
- Cum ai scăpat de acest prost obicei?
Recomandați copilului să confecționeze o marionetă a personajului preferat, dându-i

oportunitatea să se prezinte.
RODERICK MISTREȚUL
(Tulburări de personalitate de tip paranoid)
Să vă fac cunoștință cu Roderick, mistrețul. Acesta trăiește în Ținuturile Îndepărtate și

este trist pentru că nu are prieteni.
Într-o bună zi, ajunse la o oază. Acolo se odihneau câteva girafe, zebre, rinoceri și un
elefant. Mistrețul le-a pândit din spatele unor trestii, după care s-a apropiat.
Când și-a făcut apariția... Ce să vezi? Animalele au luat-o la fugă, speriate. Roderick
crezuse că e felul lor de a întâmpina nou-veniții, așadar le-a luat urma. Zebrele s-au ascuns
prin savană, girafele priveau de sus, dintre crengi, iar leul? Se cățărase într-un copac.
-Bună! Pot să mă alătur vouă?
-N..Nu..nu te cunoaștem, tremura o zebră.
-Mă numesc Roderick. Unde ați dispărut cu toții? Heeeei, girafă! Ți se văd picioarele!
81
-Ă,ă, bună ziua! Ce vrei de la mine?
-Să cunosc locurile, să îmi fac prieteni! Pot să mă joc și eu „De-a v-ați ascunselea?”
-Bonjour! Sunt regele Leu!
-Încântat, Leule!
-Voi vorbi cu celelalte animale și îți voi da un răspuns până la asfințitul soarelui.
-Uraaa! Abia aștept.
Leul a convocat animalele la sfat, după care l-au acceptat în grupul lor.
Acestea l-au învățat pe mistreț, cum să se ferească de vânători, apoi, cu ce să se
hrănească, ori unde să se adăpostească.
Roderick, însă, nu s-a putut adapta. Ba mai mult, devenise bănuitor. Avea impresia că
girafele se înțeleg doar cu zebrele, despre rinoceri gândea că sunt bârfitori, iar legat de leu că
e mândru. Singurul pe care l-a considerat amabil, a fost elefantul. Dar și acesta avea un
„defect”- dădea câte o mână de ajutor animalelor aflate în primejdie.
„Se pare că m-am înșelat. Nu e doar prietenul meu. E bun cu toată lumea. Aș fi vrut să fie
doar prietenul meu…”
Sătul de atâtea „nedreptăți”, Roderick decide să plece.
Acum, străbate lumea-n lung și-n lat în căutare de noi prieteni!
APLICAȚII:
- Cine este Roderick și unde trăiește?
- De ce este trist?
- Cum au reacționat animalele când l-au văzut?
- Aveau motive să se teamă de el?
- S-a integrat Roderick în grupul lor?
- Ce părere ai despre judecata lui Roderick? Este corectă? Reflectă oare realitatea?
Argumentează-ți răspunsul.
82
NEMO
(Tulburări psihice-delir)
De curând, noua familie a Iasminei s-a mărit.

Fetița îi scrisese o scrisoare lui Moș Crăciun, prin care îl ruga să-i aducă un pește.
Zis și făcut.
Pentru că fetița s-a dovedit a fi ascultătoare, l-a primit pe Nemo. Cu toții știm că
minunea nu ține mai mult de 3 zile… așadar în ciuda faptului că i-a promis Moșului că va
avea grijă de el, curățându-i apa și dându-i de mâncare...a uitat.
Mai degrabă o fascinau păpușile, alături de care servea ceai și biscuiți, ori urșii de pluș
ce stăteau aliniați pe etajera de deasupra patului.
83
Nemo nu avea idee ce se petrece. La început înota fericit, dând din coadă cât era ziua
de lungă, după care totul s-a tulburat. Nu vedea mare brânză. În jurul său mirosea teribil și
chiar i se făcuse foame. Îi păru că vede rechini, cu toate că nu întâlnise vreodată unul, ori că
face jonglerii, sărind prin cercuri de foc cu delfinii. Ba chiar auzea valurile mării la care visa
de atâta timp. Și totuși... Realitatea fu alta: respira greu, se mișca în gol.... până ce…Iasmina
își aminti de responsabilitățile sale.
Grăbită, alergă la mama.
-Uite, mamă! Peștele meu zace. Ce se întâmplă cu el?
-Nemo e trist fiindcă apa e murdară și stă înfometat de câteva zile. Trebuie să te ocupi de el și
să îi porți de grijă. La fel cum fac și eu cu tine, draga mea fetiță!
Împreună, au curățat apa peștelui, apoi l-au hrănit.
Vreme de câteva zile, Iasmina a avut regrete. Stătea cu nasul lipit de sticla acvariului
pentru a se asigura că nu i se întâmplă nimic peștelui. Spre surprinderea ei, acesta a început să
înoate încoace și-ncolo, stropind-o.
Iasmina a învățat, deci, ce înseamnă să fii responsabil!
APLICAȚII:
- Ce și-a dorit Iasmina de la Moș Crăciun? Dar tu?
- Care sunt lucrurile care au determinat-o pe fetiță să-și schimbe comportamentul față de
pește?
- Cum l-a afectat pe Nemo iresponsabilitatea fetei?
- Tu ai fost mereu un copil responsabil?
- Și-a revenit peștele din starea deplorabilă în care se afla?
- Ce a trebuit să facă Iasmina pentru asta? Argumentează-ți răspunsul.
84
Rugați-l pe copil să scrie 5 cuvinte din câmpul semantic al apei.
MOARTEA URSULUI
(Tulburări psihice-schizofrenie)
De câteva zile, pădurea nu mai e la fel.

Tocmai a murit ursul. Fusese atât de bătrân, încât animalele îl numiseră „Moș Martin”.
În urma lui a rămas Mila, ursoaica alături de care trăise o frumoasă poveste de iubire,
dar și Milo, ursulețul lor. Ca de altfel, acesta a fost cel mai întristat după plecarea tatălui. De
la el învățase să se cațere în copaci, să înoate în iaz și ce e cel mai important: să fie cinstit.
Deseori Milo stătea singur și plângea, așadar, prietenii săi - bursucul, veverița și lupul-
au încercat prin toate mijloacele să-l înveselească. Însă nu mereu le-a reușit…
Pe deasupra, iarna din anul acela a fost una tare grea. Vântul a împrăștiat zăpada
necontenit, iar animalelor nu le-a rămas altceva de făcut decât să se adăpostească care pe
unde-au apucat.
Și, cum nimic nu ține o veșnicie, iată că a sosit primăvara. Miros proaspăt de flori îți
încântă simțurile. Păsările călătoare s-au întors acasă, iar prin grădini, zumzăie albinele.
-Ce mai faci, ursulețule? Ți-am dus dorul! zise ciocănitoarea.
-Suuuuunt mega încântat, am să-ți povestesc ceva, dar vreau să îmi promiți că rămâne
secretul nostru.
-Sigur! Despre ce e vorba?
-Am vorbit cu tata! L-am și văzut chiar!
-Cum? Cum s-a întâmplat? Întrebă curioasă pasărea.
-Îmi citește povești înainte să merg la culcare.
Auzind aceste lucruri, ciocănitoarea s-a înfricoșat.
-Salută-l din partea mea!
-Așa voi face! Cu bine!
Pasărea nu și-a ținut gura, spunând și celorlalte animale despre ultimele noutăți. Dar
nu puteau crede că este adevărat.
Dispus să vadă cu propriii ochi, bursucul i-a făcut o vizită ursulețului.
85
-Da, bursucule, tata e real! Locuim împreună ca în vremurile de odinioară! Am să te
las să te convingi singur. La noapte, înainte de culcare, ai să-l întâlnești!
Se înserase, iar bursucul a stat la pândă. Nici vorbă de urs! Totuși îi păru că Milo
vorbește cu cineva. S-a apropiat tiptil, dar nu putu să vadă pe nimeni.
-Tatăl tău nu e aici. Înțeleg prin ce treci. Mama a murit înainte ca eu să o cunosc. E
dureros, dar trebuie să te consolezi cu ideea. Viața merge înainte. Nu te agăța de lucruri care
nu mai sunt.
-Nu pricepi, bursucule! Poate se ascunde de tine. Mie îmi citește povești înainte de
culcare.
-Milo, te vom ajuta!
-Nu vreau nici un ajutor! Lasă-mă-n pace! Pleacă!
Bursucul a cerut ajutor de la terapeutul pădurii:
-Ce pot să spun e că… Milo suferă după tatăl său. E normal. Totuși, recomand să nu îl
judecați, ci să-l înțelegeți.
-Prea bine, bufniță! Vom lua aminte la sfatul tău. Cu toții ne dorim ca Milo să fie din
nou fericit!
Animalele au acceptat realitatea, ba chiar au intrat în „joc”, de dragul ursulețului.
Seară de seară se strângeau acasă la Milo, în așteptarea poveștilor…
APLICAȚII:
- Pe cine a pierdut Milo?
- Tu ai pierdut pe cineva drag?
- Cum ai reacționat în fața veștilor nu tare plăcute?
- Ce sentimente l-au cuprins pe Milo odată cu plecarea ursului? Dar pe tine?
- Cine i-a fost alături?
- Oare Milo spunea adevărul? Ar fi fost posibil să-i citească tatăl său povești?
- Care a fost atitudinea prietenilor săi?
86
JOE, MARINARUL
(Tulburări de personalitate-borderline)
Î
ncă din copilărie, Joe, maimuțica, visa să ajungă marinar. Niciodată nu a dat glas dorinței
sale, cu toate că era conștient de abilitățile pe care le are. Deseori pierdea ore-n șir
privind vasele ce pluteau ancorate sub nasul său. Auzise, însă, că în echipaj sunt acceptate
doar maimuțe ce provin din familii bune; Joe, însă, nici pe departe...
Trăia rușinat de faptul că la naștere fu abandonat lângă un palmier. Apoi, găsit și
crescut de un trib. Toate relele care i se întâmplau le punea în seama trecutului. De fapt, a
eșuat în multe privințe datorită atitudinii sale și a lui „nu”: „nu pot”, „nu vreau”, „nu știu”.
Vouă vi s-a întâmplat asta?
Singura șansă, de care Joe chiar a profitat pentru a urca la bordul unei ambarcațiuni, a
fost de Ziua Marinei, când portul și-a primit musafirii cu brațele deschise.
Unii comandanți de nave s-au întrecut în demonstrații, pe când alții, au oferit curse
gratuite pe mare. Vreți să ghiciți ce a ales maimuța? Să navigheze printre delfini!
Vremea era prielnică și vântul favorabil, dar, pe neașteptate, se stârnește o furtună.
Vasul a început să se clatine în toate direcțiile. Catargul a fost smuls de la loc. Puntea
s-a inundat cu apă, iar mulțimea urla panicată. Singurul care și-a păstrat cumpătul a fost Joe.
Studiase îndeajuns lumea adâncurilor, încât să se teamă de ceva. A fugit la cârmă, luptând cu
valurile. Folosindu-se de o busolă, a dus vasul la țărm, în siguranță.
Joe a fost decorat ca membru de onoare, iar de-atunci străbate lumea-n lung și-n lat,
bucurându-se de priveliște.
APLICAȚII:
- Ce visa să ajungă Joe?
- Poți să enumeri câteva motive pentru care maimuța dădea greș în împlinirea dorințelor
sale?
- Pe tine ce te împiedică?
87
- Ce s-a întâmplat cu maimuța? Care au fost calitățile de care a avut nevoie în situația-
limită?
- Tu îți cunoști calitățile?
- Cum le poți valorifica?
CAPRA ȘI IEDUL
(Tulburări de alimentație)
De când a rămas, biata capră, cu un singur ied, viața i s-a schimbat în întregime.
După ce i-a dat o lecție lupului, a simțit cum i se ia o piatră de pe inimă. Adevărul e că doar ea
știa ce poveri duce.
Fiindcă pădurea e un loc primejdios, capra, și-a luat alte măsuri de precauție. Nu avea
de gând să-l piardă și pe mezin, așadar a schimbat încuietoarea, iar ferestrele le-a băut în cuie.
Dedesubt a săpat un tunel ce dădea într-un luminiș.
Casa semăna din ce în ce mai mult cu o fortăreață. Ce-i lipsea însă? Un răsad cu flori.
Dar florile nu țin de foame iedului! Se temea să îl mai scape din ochi și pentru că nu avea
cine-i face piața, capra- harnică din fire- s-a apucat să planteze cartofi, morcovi și varză. Nici
88
bine nu a terminat cu grădinăritul, că frământa plăcintă, după care... Ce să vezi? Mătura
curtea. Muncise atât de mult…încât a căzut bolnavă la pat.
Speriat, iedul a fugit după ajutoare.
Doctorul pădurii- o bufniță bătrână și înțeleaptă- văzând-o pe capră, s-a îngrozit. Era
uscățivă și din cale-afară de slută. Bufnița i-a recomandat nițică odihnă și o dietă bogată în
vitamine.
Auzind veștile proaste, vecinele, s-au pus pe făcut bucate (sarmale, plăcintă, budincă)
pe care i le-au dus caprei.
Capra s-a bucurat când le-a văzut și le-a poftit înăuntru. Pe măsură ce povesteau ca-n
vremurile de odinioară, capra prindea puteri.
I-a luat totuși un timp până și-a recăpătat încrederea în animale! … Doar n-or fi fost
toate viclene ca lupul!
APLICAȚII:
- Care este povestea caprei?
- Din ce cauză e tristă capra?
- Ce a făcut ca să uite de necaz?
- Tu ce metode adopți într-o situație similară?
- Au dat rezultate metodele caprei?
- Poți să enumeri câteva recomandări ale medicului?
SONY
(Tulburări psihice-manie)
D
intotdeauna pisicile au fost privite ca fiind cele mai curate și mai elegante animale
de companie. Acest lucru se datorează atât felului în care arată, având un trup
89
curățeniei. Din această categorie face parte și Sony, mezinul familiei.
Pisica-mamă și-a dedicat mult timp pentru educarea frumoasă a puilor săi, învățându-i,
în mod deosebit, să se ferească de murdărie. Ritualul de îngrijire este specific fiecărei pisici,
însă Sony îl desfășoară spectaculos. Începe prin curățarea, cu ajutorul lăbuțelor, a capului,
mustăților și a urechilor, urmată apoi de igienizarea corpului, iar la final acordă atenție cozii și
ghearelor.
Cine nu și-ar dori un asemenea motan? Cu toate acestea, exagerarea acestui
comportament le-a dat un motiv de îngrijorare părinților săi. Felina a lins în mod repetat o
zonă, reușind să înlăture câteva porțiuni de blăniță.
Ca de altfel, erau zile când Sony rămânea ultimul la masă, fiindcă își aranja constant
tacâmurile, după care trecea la mazăre, căreia îi găsea un loc aparte în farfurie.
Toate ca toate, dar jucăriile îi creau cea mai mare stare de neliniște. Se chinuia să alinieze
mașinile în linie dreaptă, pe păpuși le grupa după culoare, iar ghemotoacele de ață le sorta în
funcție de formă.
-Miiiiaaau, vino să te joci cu noi!
-Nu pot acum, Freddy! Nu vezi că sunt ocupat? Ai grijă pe unde calci!
Fără să ia aminte la rugămintea lui Sony, motanul a început să se plimbe țanțoș printre
jucării, deranjându-le ordinea.
-Ce ai făcut? Pisică toantă!
Și uite- așa s-a iscat o ceartă între cei doi. Sony și-a ieșit de-a dreptul din fire,
zgâriindu-și fratele. La rândul său, Freddy, l-a apucat cu colții de ambele urechi, provocându-i
răni.
Mama a acționat de-ndată: lui Freddy i-a aplicat o pedeapsă zdravănă pentru lipsa
respectului, iar pe Sony l-a dus la veterinar, după care, au făcut o vizită terapeutului.
Cu ajutorul unor tehnici, Sony a învățat să se relaxeze, înțelegând că nu strică
câteodată nițică dezordine!
APLICAȚII:
90
- Cine este Sony?
- Ce îl face un motan deosebit?
- Cum vezi preocupările lui Sony?
- Îl afectează într-un fel? Dar pe cei din jurul său?
- De ce s-a enervat Sony?
- A fost corectă atitudinea lui Freddy?
- Dar reacția motanului are vreo justificare?
Folosindu-vă de lână, confecționați, alături de copil, personajele poveștii.
SURSE WEB
1. https://www.pinterest.pt/pin/749919775447315544/
2. https://www.google.com/search?
q=782c45daa8de23c677fb24adc5a3d186.jpg&sxsrf=ALeKk01hgcB80OuO93Uf3rE5z
7Hc55YhoQ:1608317237977&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwi18p7
NmNjtAhVABGMBHe3vDHcQ_AUoAXoECAIQAw&biw=1920&bih=880#imgrc=
wL0zShl2Dh_lnM
91

Povestile Vindeca Varianta Finala2 Daliaaa

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Povestile Vindeca Varianta Finala2 Daliaaa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OWEN, BUFNIȚA CU OCHELARI

(Afecțiuni ale structurii și funcțiilor aparatului vizual)

Era însuși proprietarul!

RILĂ CEL ÎNFRÂNT

Dați ca sarcină copilului să intervieveze un coleg impresionat de același personaj al

Nu multă lume știe să calculeze fără să stea pe gânduri ca Rita.

rămân puiului. Câte alune a avut fiecare la început?

ROBIN ÎNVAȚĂ SĂ SCRIE

După îndelungate așteptări, iată că a venit și vacanța de vară.

Purcelușul nu știa să zică „râu, rățușcă, rămurică”.

Pictați, împreună cu copilul, o scenă din poveste.

G rădina Zoologică a orașului Oradea tocmai a fost amenajată după standarde

Rugați-l pe copil să creeze un poem original legat de finalul poveștii.

Interpretați, împreună cu copilul, o meserie aleasă de acesta (printr-o pantomimă).

Sugerați-i copilului să colecționeze imagini cu dinozauri.

Rosie și prietenii ei obișnuiau ca după cursuri să joace golf.

Nea Nelu știa ce vorbește!

S pitalul animăluțelor a devenit neîncăpător odată cu pandemia care a afectat întreaga

Gogoașă locuiește în Pădurea celor 70 de arii.

RINOCERUL FĂRĂ CORN

Raze duioase mângâie, acum, pământul sătul de-atâta iarnă.

Creați, alături de copil, un ziar umoristic cu personajele poveștii.

Sugerați-i copilului să redacteze un eseu cu titlul „Dacă aș fi fost pește”.

Astăzi, există numeroase campanii de informare cu privire la animalele fără stăpâni.

BRUNO ȘI REGULILE DE IGIENĂ

Realizați, alături de copil, un poster cu măsuri de igienă.

S e zvonește că elefantul nu avea trompa atât de lungă, ci avea un nas mititel ca al

Dramatizați, împreună cu copilul, partea preferată, după care, provocați-l să răspundă

Animal sălbatic este,

Dați ca sarcină copilului să confecționeze un insectar.

Rugați-l pe copil să memoreze poezia „Stupul lor” de Tudor Arghezi.

Stupul lor de pe vâlcea

Prisacarul le-a uitat,

Înlauntru însă-n stup

Că niciuna n-a muncit

Organizați o ieșire la circ.

Solicitați-i copilului să confecționeze un panou cu buzunăraşe. În ele va trebui să

Sugerează-i copilului să construiască o machetă legată de viața la Poli.

Realizați, împreună cu copilul, un experiment legat de stările de agregare ale apei.

GRAYSON, LUPUL SINGURATIC

Ziua în care Peppita a împlinit 3 ani și-a serbat-o la grădiniță.

Recomandați copilului să confecționeze o marionetă a personajului preferat, dându-i

Să vă fac cunoștință cu Roderick, mistrețul. Acesta trăiește în Ținuturile Îndepărtate și

De curând, noua familie a Iasminei s-a mărit.

De câteva zile, pădurea nu mai e la fel.

Folosindu-vă de lână, confecționați, alături de copil, personajele poveștii.

S-ar putea să vă placă și