Activitati vacanta

Activitatile planuite pentru aceasta vacanta au fost limitate de

pandemia de COVID -19.

Am facut origami. Origami in japoneza este arta de a plia

hartia astfel incat sa iasa o forma anume(oameni,plante,in

general animale).Am urmat un curs pe YouTube si am facut o

cutie de servetele, din hartie A4 de la Xerox. Origami-urile au

cate un grad de dificultate pentru fiecare: poti fii in categoria

incepatorilor(atunci cand inca nu cunosti arta),

moderatiilor(atunci cand cunosti arta si o practici destul de

bine) sau expertiilor(atunci cand cunosti arta,o pui in practica

si iti faci propriile modele pe care apoi sa le urmezi).

Aceasta sunt eu practicand arta in categoria incepatorilor:

Am jucat Scrabble cu tatal meu. L-am batut “mar” cu 328 de

puncte la 180. Este un joc care consta in punerea unor litere

pe tabla de joc unde trebuie de asemenea sa formezi

cuvinte.Jocul a fost inventat de Alfred Mosher Butts. Scrabble

a devenit popular in Romania dupa anii 1982,cand,inginerii

Serban Teodoru si Ioan Comanescu au adus prima oara

jocul,traducandu-l. A aparut in numeroase ziare si reviste

pana in ziua de azi cand chiar si asa, multi romani pe langa

munca vor sa se mai joace Scrabble cu copiii lor.

Aceasta sunt eu jucand Scrabble cu tatal meu,marele

pierzator (:
 Am fost in padurea Branesti cu familia mea ca sa ne

deconectam de electronice si sa ne relaxam. Am parcat

masina si imediat am simtit ca ma relaxez cand am vazut toti

acei falnici copaci. Cu toate ca am mai fost in paduri, acea

padure era magnifica. Curand,am observat ciupercile. Nu-mi

venea sa cred cat de multe feluri de ciuperci erau: ciuperci

rosii, ciuperci de culoarea piersicii,, ciuperci albe,ciuperci

inchise la culoare si feluri si feluri de alte culori si forme.Un

singur lucru aveau in comun: toate erau otravitoare. Nu

aveam dubii ca asa sunt.Dar nu ma opream la margine.

Impreuna cu familia aproape am inaintat tot mai mult.

Credeam ca am sa mor cand am vazut un paianjen URIAS pe

panza lui, iar eu cat pe ce sa adun toata acea matase. Norocul

meu a fost ca mama m-a prins de mana chiar inainte si m-a

tras mai aproape de ea sa-mi arate paianjanul. Catelusei mele

nu ii pasa deloc de paianjeni sau de ciuperci.Ea alerga fericita

pe muschiul moale ca un pui caruia abia ce i-au crescut

ochisorii. Pana la urma am iesit din padure si am coborat spre

lacul Pasarea. Acolo erau o gramada de musuroaie de cartita.

Tata voia sa vada si manastirea Pasarea asa ca am urcat in

masina si am pornit spre manastire. De data asta,doar tata a

intrat (din cauza restrictiilor Covid-19) in biserica asadar nu

stiu cum e inauntru. Tot ce stiu este ca in gradina manastirii

erau multi trandafiri de toate culorile si atat de multe pisici de

nici nu puteai sa le numeri.

Intr-adevar,m-a uimit manastirea deoarece era atat de

frumoasa ca puteam sa ma uit ore in sir numai la ea. Trebuia

totusi sa plec dar aceasta calatorie nu va fii uitata prea curand

deoarece mi-a placut foarte mult si a fost relaxant.

Aceasta sunt eu langa lac si cu toate felurile de ciuperci:

 Am fost in Parcul Copiilor,de la Constantin Brancoveanu in

sectorul 4, cu mama mea. Acolo nu erau multi oameni

deoarece este pandemia si, chiar daca erau doar cativa, acei

“cativa” purtau masca de cand cu legea purtarii ei si in spatiile

deschise. Locurile ca “Roata Mare” sau fantanile erau chiar

nepopulate iar unele locuri de joaca erau inchise temporar pe

parcursul acestui an. Desi aceasta situatie iti taia cheful, nu m-

am lasat influentata. Impreuna cu mama mea, am luat 10

gogosele cu topingurile mele preferate:caramel si ciocolata

alba si ne-am asezat pe o banca sa le savuram. Apoi ne-am

mai uitat prin magazine si am vazut o papusa super frumusica

si, bineinteles, ca orice fetita, mama mi-a cumparat-o. Era cea

mai frumoasa papusa si mi-a placut instant. Ea avea o rochie

din material de un mov-lila,completata de doua diamante

false mai mari si dreptunghiulare si de un par roz cu ochi

caprui stralucitori si buze rosii ca flacara. Tinuta este

completata de o fundita tot mova si un voal nu prea lung insa

destul de frumos astfel incat sa crezi ca papusa este mireasa

dintr-o casatorie ca-n pvesti. Fantanile erau reconstruite iar

copiii se jucau alergand de colo-colo daca nu aveau locuri de

joaca. Langa lac se vedeau clar adulti care isi plimbau cainii
uitandu-se din cand in cand la apa linistita. Acea zi a fost una

foarte relaxanta.

Aceasta sunt eu cu mama si papusa:

Am primit mai pe seara cand am venit din parc volumul XXI

din “Pisicile Razboinice”. Am asteptat aceasta carte cam vreo

3 luni ca sa se traduca si sa o pot citi in linste asa ca de indata

ce am primit cartea, m-am dus in pat si m-am pus pe citit.

Timp de trei ore (in care am citit),nu m-a deranjat nimeni si

pana la ora de culcare am reusit sa citesc mai mult de un sfert

din Pisici.

Aceasta sunt eu citind “Pisicile Razboinice” volumul XXI:

Am mai citit si ziua urmatoare iar cartea parea ca se apropie

tot mai mult de final.Simteam cum nu mai am

rabdare;simteam cum inima imi bubuia si cum voia sa afle

finalul. De asemenea,cartea intra in si mai mult suspans de

ametisem. Eram atat de concentrata sa citesc ca sa stiu cum se

termina cartea,incat nici nu am auzit-o pe mama strigandu-ma

la masa desi imi era o foame de lup.

 Am fost la IKEA cu parintii mei ca sa cumpar un topper.

Magazinul era urias si bine organizat asadar nu ne-a fost greu

sa ne orientam. Totusi nu am ratat NICI UN DETALIU MIC

MICUT. Daca vedeam o masa care ne placea o adaugam pe

lista si reveneam peste cateva zile sa o vedem mai bine. Din

fericire, nu am gasit nimic care sa merite asadar am luat un

topper si am plecat spre casa de marcat ca sa o platim. Am

vazut la locul pentru mancare inghetata vegana de capsune de

care ne placea mie si mamei si am luat-o si pe aceea ca sa mai

mancam si noi ceva dulce.

Aceasta sunt eu langa magazinul IKEA:

 Astazi am terminat in sfarsit cartea XXI din “Pisicile

Razboinice” insa acum nu ma mai prea bucur deoarece acum

este si mai mult suspans. Abia astept sa apara urmatoarea

carte din serie desi sunt constienta ca va aparea dupa luni

bune. Chiar daca ma simt mandra ca am terminat acest

volum,o urma de ingrijorare ma face sa nu ma simt tocmai in

largul meu. “Daca voi uita ce-am citit?”; “Ce se va intampla cu

personajele?”;”Daca nu se va mai traduce cartea?” acestea

sunt intrebarile mele insa da, voi avea raspunsul la intrebari

curand, da, sper ca voi avea raspunsul la intrebari curand si

da, sper ca se va mai traduce cartea.

Aceasta este cartea “Pisicile Razboinice” volumul XXI:

M-am jucat cu Erika, o fata de la mine de la bloc. Ea este o

fata cu parul brunet, ochi caprui si este foarte vesela. Noi mai

avem inca o prietena,Stefania si un prieten, Rares. De obicei

iesim cu bicicletele,dar de data asta, am iesit cu rolele. Am

facut concursuri si ne-am intrecut desi aleea era destul de

periculoasa deoarece nu stiai cand vine o denivelare si cadeai

ranindu-te. De fiecare m-am distrat si de fiecare data am sa

ma distrez cand o sa ma joc cu ei.

Aceasta sunt eu si Erika:

 Am fost cu parintii la serviciul lor, la o doamna pe nume

Oana si la un domn pe nume Alex. Si-au luat o casa noua si

aveau nevoie de serviciile lor. Eu, ca sa nu ii incurc pe parinti,

am stat afara cu cainele doamnei Oana si al domnului Alex,

Fram (un mic pui). Ei bine, cand am vazut ca are chef de joaca

m-am gandit ca poate vrea sa ma urmareasca in timp ce fug….

A fost o idee geniala pentru ca m-a tot urmarit pana cand a

obosit. Apoi, ca sa ii placa de mine in continuare, am luat

gradina la picior si I-am gasit o minge, un os urias si un os mic.

Asa s-a desfasurat totul.

Aceasta sunt eu jucandu-ma cu Fram:

 TEMA

PROIECT: INVENTII SI INVENTATORI

1 Ana Aslan- gama Gerofital

Ana Aslan a fost medic specialist in gerontologie,

academician din MCMLXXIV si director al institutului National

de Geriatrie si Gernotologie. Aslan a evidentiat importanta

procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de

varsta. Ana Aslan a aplicat pe o scara variata in clinica de

geriatrie sub numele de Gerovital sau Vitamina H3. Efectele

terapiei sunt vizibile asupra imbatranirii.

2 Anastase Dragomir- scaunul ejectabil

 Anastase Dragomir a lucrat in Franta la mai multe uzine de

avioane, acolo unde si-a perfectionat propriul sistem de

salvare a pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. Acesta

si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si

implicit a pasagerilor de la bord. Pe III noiembrie MCMXXVIII,

Dragomir a inregistrat in Franta, cererea de brevet “Nouveau

systeme de montage des parachutes dans les appareils de

locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din II

aprilie MCMXXX pentru “cabina catapultabila”. Inventia era

un sistem nou de parasutare din aparatele de locomotie

aeriana. Fiecare pasager avea o parasuta propie care le

permitea, in momentul critic, eliberarea printr-o deschizatura

a podelei.