J U C Ă R I E D E H Â RT I E

© 2015 – Editura Viață și Sănătate

Toate drepturile rezervate.

Redactare: Florin Bică

Ilustrații: Sebastian Baculea
Corectură: Delia Buciuman
Tehnoredactare: Dragoș Gârea
Grafică: Dragoș Gârea

Cărțile Editurii Viață și Sănătate pot fi achiziționate

prin rețeaua sa națională de librării
www.viatasisanatate.ro/librarii

Pentru comenzi prin poștă sau agenți de vânzare:

Editura Viață și Sănătate
Telefon: 021 323 00 20, 0740 10 10 34
Fax: 021 323 00 40
E-mail: comenzi@viatasisanatate.ro
Site: www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BICĂ, FLORIN
Jucărie de hârtie / Florin Bică ; il.: Sebastian Baculea. -
Pantelimon : Viaţă şi Sănătate, 2015
     ISBN 978-973-101-928-4

I. Baculea, Sebastian (il.)

821.135.1-1
 Scriu poemele astea
din burta unui leu,
și-aci e destul de-ntuneric.
Scuzați-mi scrisul de mână,
se citește cam greu.

Shel Silverstein
 CUVÂNT-ÎNAINTE
(și-napoi, că-i mai de soi)

Ați aflat cumva ultima grozăvie?

Un om mare-a fost prins cu o jucărie de hârtie.

Pentru fapta sa necugetată,

vinovatului i s-a luat jucăria. Toată.

Au descifrat la ea o noapte-ntreagă…
Nu au găsit nimic — nu e beteagă.

De-atunci, am auzit, îi poartă pică.

Dar ăia micii-l știu. De la părinți. E Bică.

Sunt mai mic decât fiică-mea. Știu că nu mă credeți. Dacă ea a

semnat acum câțiva ani primele cuvinte la cartea Școala Feților-Frumoși,
mie abia acum îmi vine rândul să spun o vorbă bună despre același
Florin… O fi același? Că nici cu el nu-mi e rușine: când filosofăm pe
culmi înalte, tălmăcind Eclesiastul, când îmi bagă pe sub foi prea mul-
ta-i imaginație din Fineas și dinozaurii sau De-aș fi Superman… Asta e
— suspinăm a inspirație —, pe copii îi vrem oameni mari, iar oamenii
mari ne vor copii.
Așadar, votez pentru o nouă carte. „Fă-te copil copilăros”, mă în-
deamnă autorul, fugind cu mine și cu tine înapoi într-o adevărată va-
canță, în „frumosul anotimp al vieții, pe care îl numim copilărie”. În
lumea copilului din cartea aceasta încap deopotrivă tigri mov și gea-

7
mantane vorbitoare, o girafă într-un trabant sau un mouse la ora de
engleză. Din camera de apartament, copilul poate coborî direct în ogra-
dă, la casa bunicilor, iar din vârful leagănului de la bloc se vede tot
iarmarocul și vulpoiul șmecher, și copoiul atent, și puișorii nevinovați.
Am prins din zbor o nostalgie de la Coșbuc, o situație sau două verde-n
față ca la Arghezi, un tâlc versat ca la Alexandrescu. O rimă, o glumă, o
lecție, o aventură — pe scurt, o copilărie adevărată.
„Copile drag, fiindcă-ți port prietenie, / Ți-am născocit o jucărie
de hârtie”, mărturisește autorul. Nu a făcut-o singur (era să uit de ilus-
trațiile care împart aceeași foaie). Cuvintele au farmecul lor, iar desenul
te face să vezi ce poate n-ai văzut. Citești, te uiți la poză. Tu mai citești
o dată, cu alți ochi, iar copilului îi dai deja creionul colorat. Jucăria din
mâna ta e acum supusă imaginației lui.

Un anunț de ultim ceas: am vorbit cu vinovatul,

E la colț, dar nu se plânge, jucărește-o nouă carte.

Christian Sălcianu,
părinte de fetiță cităreață,
„tătic” de cărți și
prieten al autorului

8
 VREO ŞASE-ŞAPTE
MUŞTE ŢEŢE

Crezându-se tare isteţe,

Vreo şase-şapte muşte ţeţe
Şi-au luat valiza şi-au plecat
Cu sufletul ne’nduplecat,

Plecat-au către Polul Nord

Să stabilească un record,
De ele să se scrie-n ziar
C-au înţepat un urs polar.

Da’-i un proverb la miazănoapte:

„Nu toate muştele fac lapte”,
Iar cele şase muşte, şapte
Au degerat toate-ntr-o noapte.

Şi-n ziar s-a scris un necrolog,

Semnat de-un mare zoolog:
„S-au prăpădit toate-n zadar
Pe nasul unui urs polar.

Bine-ar fi fost de aste ţeţe

Să nu fi fost aşa-ndrăzneţe.”

9
FĂ-TE COPIL COPILĂROS

Fă-te copil copilăros,

Nu te purta bătrânicios,
Ia mătura cu coadă
Ca pe-un cal
Și-o poartă-n trap
În vale,-n deal.

Strânge caise
Cățărat pe gard
Cu-agilitatea unui leopard,
Iar de te prinde vreun ogar,
Te suie iar pe telegar,
Dă-i bice
Și o ia la goană
Să nu te-nhațe straja
Îmbrăcată-n blană.

Oprește-te la gârlă,
Fă o baie.
Mai bună-i bălăceala-n
Stufăriș
Ca în copaie.
Dacă te ceartă un brotac:
„Oac-oac”,
Răspunde-i pe măsură:
„Cotcodac!”

10
 Ia cercul și îl dă de-a dura
Și bătucește toată bătătura.
Nu sta pe loc o clipă
— ziua-i scurtă —
Îndoapă-te cu pepene și turtă.

Copilăria nu-i de pus în cui,

E timp de joacă,
De umblat haihui,
De veselie, râs și voie bună,
De câte-n soare și în lună.

Copile drag,
Nu te purta bătrânicios.
Fă-te copil copilăros!

11
 AVEREA LORDULUI
RUTHERFORD

În Anglia, trăia un lord

Cu lornion și majordom
Și comportări de gentilom
Pe nume Buster Rutherford.

Lordu’ a murit — atac de cord —,

Iar rudele-i s-au strâns buluc
Să moștenească ce-a rămas:
Tablouri, preșuri, un surtuc
Și-o lampă cu un pic de muc.

Au încărcat totul în tren,

Plecând direct spre capitală
La lenevit și cheltuială.
Doar blândul majordom Esben,
Ce moștenise un joben,
Rămas în prag, nepăsător,
A zis pe ton de orator:

„Și-n acest caz e o morală —

O spun de-a drept, fără sfială:
Oricâte-ar strânge-un gentleman
Încap cu toate într-un tren.”

12
13
 JUCĂRIE DE HÂRTIE

Copile drag, fiindcă-ți port prietenie,

Ți-am născocit o jucărie de hârtie,

O jucărie cum nu s-a mai văzut

Și făurită cum m-am priceput.

Hârtia-i lucru minunat, să știi,

Poți să așterni pe ea cuvinte mii.

De vrei, poți s-o și desenezi,

Zidind căsuțe, fluturi și livezi,

Iar ca să scapi de plictiseală

S-o mâzgălești pe toată cu cerneală.

Hârtia-i lucru minunat, mă crezi?

Încearcă singur și-ai să vezi!

Se umple inima de bucurii

Când din hârtie ies întruna jucării:

Bărcuțe, avioane, ghemotoace,

Marionete vesele ori mai posace,

Felicitări ce poartă gândurile bune

Către bunicii din cătune

14
 Și flori de agățat în plete,
Picturi frumoase de pus în perete.

Copile drag, fiindcă-ți port prietenie,

Ți-am născocit o jucărie de hârtie,

O carte decorată în cuvinte

Ce-ți vor rămâne pururea în minte,

Veghindu-ți pasul și trezindu-ți dorul

Pe care îl cunoaște numai călătorul.

15
ÎL CUNOAȘTEȚI PE ORFEU?

Îl cunoașteți pe Orfeu?
Este cel mai tare leu.
Cel mai tare la karate
Și nu numai, la de toate.

Toată ziua, Orfeu bate,

Bate mochetele toate,
Dă cu mopu’, spală vase,
Ciorăpeii rupți îi coase

Și mai bate, bate rău

De se-aude până-n hău,
Bate drumul pân’ la piață
Ca să cumpere verdeață.

La amiază — că-i rutină —,

Bate iarăși la mașină
Pagini multe, bate acte
Și, când are, bate pacte.

Credeți oare că se-oprește,

Că vreo clipă lenevește?
Da’ de unde! Bate iute și albușul
După ce-a scos gălbenușul.

16
Și-având griji pe cap prea multe
Se mai bate peste frunte,
Oftând când și când din greu:
„Cine-ar vrea să fie leu?!”

(Șase! Uite, zgripțuroaica!

Ba, pardon, Madam leoaica!)

Clănțăne fricos Orfeu

Cu toți mușchii lui de leu,
Știind că nu-i gata treaba,
Bate din gură degeaba.

17
 NOAPTE BUNĂ,
BUNĂ NOAPTE!

Noapte bună, bună noapte!

Stelele pe cer sunt coapte
Luna e un glob de lapte
Vorbele s-au făcut șoapte.

Întunericul se-așterne
Pleoapele se-nchid în perne
Somnul visele își cerne
Peste brațele materne

Unde șade copilașul

Care și-a găsit popasul.
Nu-i mai sare sprinten pasul
Nu-i mai râde zglobiu glasul.

Cânturile-s toate șoapte

Luna-i un castron cu lapte
Merele în vis sunt coapte
Noapte bună, bună noapte!

18
PANTOFIORII MARINEI

Marina-i astăzi tare bulversată,

În parc, ea a văzut o fată
Cu piciorușele goluțe,
Pășind pe tălpile molcuțe.

„Dar unde-i sunt pantofiorii?”

— A vrut să știe fata.
Și i-a răspuns atuncea tata:

19
 „Pe lume, sunt copii sărmani,
Copii ai nimănui — orfani,
N-au jucării, n-au nici hăinuțe
Și merg cu tălpile goluțe.”

Marinei i s-a pus un nod în gât,

Ea despre asta n-a știut
Și-a hotărât iute, pe loc,
S-aducă de la ea din bloc
Cei mai frumoși pantofiori,
Pantofi de lac și roșiori:

„Am alți pantofi, am și ciupici,

Iar ăștia roșii îmi sunt mici
Vreau să-i ofer fetiței care
Umbla desculță pe cărare.”

Ca să renunți la lucrurile preferate

E de ajuns un strop de bunătate.

20
 MAMA

Tare necăjită-i mama

Că băieții nu iau seama
La povață, la îndemn
Și-au urechile de lemn.

Uite-o, își ia valijoara,

Vrea să lase chilioara
Și să plece, hăt, departe
Înspre zările deșarte.

„Mămucă, hai, nu pleca!

Stai, și noi cuminți om sta!
Hai, mai fă o încercare,
Stai, și-om merge la culcare!”

Mama din prag se întoarnă

Gândul de dus îl răstoarnă,
Pune-n blide de mâncare
Și-un sărut pe fiecare.

Că așa e orice mamă,

Multe nu le ține-n seamă.

21
ȘI O BUNICĂ

Noi avem de toate:

Tătic și mămică,
Dulciuri și zacuscă,
Dar și o bunică.

Iar bunica noastră

Parcă-i din poveste
Și e numai zâmbet
Când la noi privește.

Ne cuprinde-n brațe
Și, pe fiecare,
Ne împodobește
Cu o sărutare.

Oh, e-atât de bine

Să ai o bunică
Chiar și-ochelaristă,
Cât de mărunțică!

Mai frumoasă-i casa

Când, printre nepoți,
Șade și-o bunică
Veghindu-i pe toți.

22
SE OFERĂ RECOMPENSĂ

— Se oferă recompensă!
— Pentru ce?
— Cum pentru ce? Că
Doar nu degeaba, bre!
Omului cel bun,
De treabă,
Care, uite-acuş, degrabă
I-l aduce lui Răzvan
Pe pitonul năzdrăvan...
— Cum îl cheamă?
— Pe Răzvan?
— Haide, nu fi bolovan!
De piton ziceam...
— Ştiam.
Am glumit şi eu o ţâră.
Deci, pitonul birmanez,
Prieten cu-n pechinez,
Se numeşte Rozmarin,
Scrie chiar în buletin.
Şi-a evadat din terariu...
— Nemulţumit de salariu?
— Da’ de unde!
Când se supără, se-ascunde
Şi o ia târâş-grăpiş
Până în mărăciniş.
— Recompensa e tentantă

23
Când eşti cu banii pe jantă,
Mi-aş lua palton
Şi baston
Cu parale de-un piton.
Plus că domnul Rozmarin
N-are nici măcar venin.
Însă, nene, ce te faci
Dacă prinde drag
De tine
Şi te-mbrăţişează bine?
Mai bine fără palton
Decât unul de... piton.

24
NOI AVEM UN STÂLP
CU BARZĂ

Noi avem un stâlp cu barză

Și-o grădină doar cu varză,
Lângă poartă, un cais
Și-o căsuță cu dichis.
Mai avem și un dulău
Maidanez — e tare rău!
Avem doi cotoi vărgați
Chiar de mine numărați,
Avem șoareci în hambar,
Da-s fricoși cum n-ai habar.
Pe perete, o oglindă
E fixată chiar în tindă,
Podul, plin de nuci uscate
— o să le mâncăm pe toate.
Must, vreo patru damigene,
Pături, țoale și izmene,
Lapte acru în cămară
Și gutui pe policioară.
Iară colea, după ușă,
Mai avem și-o nuielușă
Care mie nu mi-i dragă
— oricine să mă-nțeleagă —,
Aș zvârli-o chiar în stradă
Fiindcă-i rea, pusă pe sfadă.
Ce să-mi caute-n ogradă?

25
 ȘMECHER-VULPOIUL

Șmecher-Vulpoiul, roșcat și viclean,

Și-a pus șalvari, ochelari și turban,
Prin târgul de pepeni și de scaiete
Dându-se mare negustor de flașnete.

„Flașnete, flașnete și mandoline!”

— rânjea vulpanul către orișicine
Iscodind pretutindeni cu ochii haini
Doar-doar zări-va niscai găini.

Pe-o tarabă-ntr-un colț, o cloșcă cu pui

Pufoși și gustoși — parcă sunt frigărui.
Se trage pe-aproape vulpoiul hulpav,
La copane de pui e-nvățat cu nărav.

Bucuros de pradă, el uită de pază,

Iar coada stufoasă îndată-l trădează,
Copoiul de veghe, curajos și onest
Mi-l prinde de ceafă și-l aruncă-n arest.

Șmecher-Vulpoiul, roșcat și viclean,

Visează cârnați și friptură, în van.
La ocnă, sub lanțuri, păzit de muschetă
Ascultă un cântec monoton de flașnetă.

26
 NEVĂZUTE

Un maidanez cu carapace
Şi un arici pleşuv de ace;
Sub streaşină, un tigru mov
În cuib de vrabie, cu-n morcov;
Trei muşte pe calorifer
Cu gheburi ca de dromader;
Girafa cu urechi de elefant
Stând la volan într-un trabant
Şi-n dreapta, cu o trompă mică,
E copilot o maimuţică.
Un leu obez, obez de tot
Şi, pe-o liană, un coiot;
Trei zebre aşteptând la semafor
În drumul lor spre coafor;
Pe-un şarpe boa, între tufe,
Întinse la uscat, trei rufe.

Şi câte şi mai câte nevăzute

Ar mai fi desenat Neluţu, sute,
Că tocmai chinuia un scorpion
Când a rămas în pană de creion.

28
 PLURALUL,
DRAGII MEI VITEJI

Rețineți, dragii mei viteji,

Pluralul lui chinez nu e chineji.

Luați aminte, dragi termite,

Pluralul lui chibrit nu e chibrite.

Atenție, băieți care mai faceți nazuri,

Că aragazul la plural nu-i aragazuri.

Să țineți cont voi, fete de la baluri,

Pluralul lui plural nu e pluraluri.

Păstrați în gând, simpatici pechinezi,

Moneda la plural nu e monezi.

Admiteți voi ce vă aflați în trenuri:

Pluralul lui refren nu e refrenuri.

Să afle toți piticii care poartă ciuboțele,

Hotelul la plural nu e hotele.

V-o spun respectuos, stimate găinușe,

Că gălbenușul la plural nu-i gălbenușe.

29
 Și-aflați voi ce vorbiți cu înțelesuri,
Pluralul lui succes nu e succesuri.

Rețineți, dragii mei viteji,

Pluralele corecte sunt acestea:

Chinezi, chibrituri, aragaze,

În propoziții și în fraze,

Refrene, gălbenușuri și hoteluri,

În povestiri, catrene și pasteluri,

Monede și — să nu uităm! — succese,

Oricine-am fi: baroni, spioni, ducese.

30
 CEARTA

— Ia mai dă-te la o parte!

— Mie-mi zici? Mă supăr foarte
Şi te iau îndat’ de toarte...
— Taci, să nu mă bursucesc,
Că-n doi timpi te îmbrâncesc!
— Ce? Cutezi?
— Cutez!
— Ia vezi! Eu am fost aici întâi
Şi vii dumneata, hoinar
Fără niciun căpătâi
Şi fără bun-simţ măcar...
— Ei, poftim, cine vorbeşte!
Că miroşi a praz şi-a peşte!
— Poate pun mâna pe cleşte
Şi te apuc de fermoar
Şi te zvârlu pe culoar...

La cuşetă, într-un tren,

Uite, două geamantane,
Dându-şi aere spartane,
Făceau mare tărăboi
Enervând-o pe poşetă
Care, vrând şi ea să doarmă,
A pus mâna şi l-a tras
Pe semnalul de alarmă.

31
 Şi cât ai zice „un-doi”,
În gara din Dorohoi,
Controlorul cel vânjos
Geamantanele-a dat jos.

Fiindcă oricui, într-un tren, i se cere cu stricteţe

Să fie manierat, dând pildă de politeţe.

32
UN PATRU ȘI JUMĂTATE

Dorinel a luat la mate

Un patru și jumătate.
— De ce nu ai învățat?
— Am fost tare ocupat

Să bat mingea, s-o tocesc

Pe-un picior s-o răsucesc
Să prind vrăbii în capcană
Strada s-o străbat în goană

Că era un cer senin,

Iar să-nvăț era un chin
Și-am zis să mă recreez
Să mă mai înviorez.

Dară ziua-i scurtă foarte,

Când să ai timp și de carte?
Eu nu renunț la jucat…
— Deci preferi needucat.

Tace Dorinel chitic

Nu mai zice-acum nimic
Ar lăsa patrul în clasă
Tare nu l-ar duce-acasă!

33
MUSCHETARII, LA PENSIE

Cei trei plus unu muschetari, la pensie,

Au pus mustăţilor şi-aventurii suspensie.

Athos s-a retras la ţară, la conac,

Şi a deschis o mică fabrică de cozonac.

34
 Porthos, care nu mai vedea prea bine,
S-a apucat de stupărit şi de albine.

Aramis, ca întotdeauna, mofturos,

Orice făcea-i ieşea mereu pe dos.

Cât despre ăla micu’, d’Artagnan,

Şi-a căutat alt job: profesor de pian.

Iar toată treaba are o denumire specială:

Îi zice reconversie profesională.

35
 CE-I ĂLA POLITICIAN?

Ne-a lovit spre seară, din senin,

Un cuvânt cu oarecare greutate.
„Oare ce e ăla”, zice Constantin,
„Politician? Care știe, frate?”

„Dacă îmi permiteți, vă răspund”,

Intră Radu-n vorbă, tacticos:
„Politicianul e un nene scund
Și, de nu mă-nșel, cam lăudăros.”

Veta se opune: „Ba! Te contrazic!

Hai să vă spun eu, că nu știți nimic.
Politicianul e-un aligator,
Am văzut eu unul la televizor.”

„Da’ de unde, Veto! Te-ai făcut de râs!”

Sare Mirciulică, plin de importanță:
„Lipoticianul este… (cum să zic?)
Este-un fel de clanță.”

Până acușica, Mona a tăcut.

Este filozoafă și nu se grăbește,
Tace, coace-n minte și apoi vorbește:
„Ascultați la mine, că-i lucru știut,

36
 Politicianul e un om de stat,
Mai întâi votat, apoi contestat.”

Și-a venit și Dinu, ăla mic-mic-mic,

De-i pițigăiat și un pic peltic:
„Eu nu stiu țe-i ăla politițian,
O fi dinozaur sau vreun marțian

Ori, cum zițe taica,

Un comedian.”

37
 UN ȘOARECE LA ORA
DE ENGLEZĂ

Un șoarece, mai bine zis un șoricel,

Cu o codiță lungă cam cât el,
Dornic de carte și de-nvățătură
Și fără tragere spre-agricultură

Se hotărî deodată, din senin,

Să-și lase cuibul de la mezanin
Și-uitând de covrigei și maioneză
Să ni se-alăture la ora de engleză.

Oh! De-ar fi fost nu șoarece, bursuc

Nu s-ar fi petrecut așa un balamuc,
Că profa nu era numai fricoasă,
Ci și faimos de nevricoasă.

„Să vină iute, iute și degrabă,

Căci sunt cu inima cam slabă,
Să vină pompierii și-un motan
Să-mpuște tigrul ăsta indian!”

Atrași de țipetele sale infernale,

S-au strâns cu toți, cu mic, cu mare,
Profesori, intendenți și diriginți,
Ba parcă și câțiva părinți.

38
 Speriat de-nghesuiala fără rost,
Cu gând să mi se pună l-adăpost
Micuțul șoarece a luat-o la picior
Cu-agilitatea unui căprior.

Doar profa de engleză, sus pe masă,

Gândind că șoarecele-i tot în clasă
Striga să vină un artilerist
Cu arma, ca să kill the beast.

39
RĂMÂNE ÎNTRE NOI

— Rămâne între noi,

mi-a zis Cornel.
— Rămâne.
Și-am fugit degrabă
să îi repet silabă cu silabă
Adinei
tot ce am aflat.
I-am spus de-a fir a păr,
cu lux de amănunte, răspicat.

40
 — Rămâne între noi,
i-am zis Adinei.
— Rămâne.
Și-a fugit degrabă
să-i povestească și Corinei,
care, fiind la rândul ei de treabă,
i-a spus Tănțichii,
Tanța, lui Marcel,
Marcel a mai pus „condimente”
de la el
și a expediat povestea mai departe.

Se știe doar că vorbele

n-au pașapoarte,
ci sar din gură-n gură,
hăt, departe!

În două zile, ce mi-a zis Cornel

era știut de mine și de el
plus de-alte nouăzeci și două
de urechi,
grupate — se-nțelege — în perechi.

Fii dar cu ochii mari, ca la broscoi,

Când ți se zice că „rămâne între noi”,
Că nu s-o duce vorba chiar ca gândul,
Dar ocolește, într-o zi sau două, tot pământul.

41
 ȘI CE DACĂ!

Și ce dacă nu-s înalt!

Și ce dacă râzi de mine!
Și ce dacă ălalalt
Este mai isteț ca mine!
Și ce dacă scriu urât!
Și ce dacă nu-s ca tine!
Și ce dacă nu am vrut
Să mănânc și eu smochine!
Și ce dacă n-am ghiozdan!
Și ce dacă fug încet!
Și ce dacă un gâscan
M-a pișcat, uite, de deget!
Și ce dacă mi-a căzut
Dintele cel mai din față!
Și ce dacă m-am temut
De o cloșcă certăreață!
Și ce dacă ești mai tare!
Și ce dacă ești mai mare!
Sunt așa cum sunt și sunt
O scânteie pe pământ!

42
GRAVITAŢIA M-A SUPĂRAT

Gravitaţia m-a supărat,

Supărat, ofticat, supărat.
Subit, m-a răsturnat din pat.
O, da! Da, da! Supărat!

Propun o lege antigravitaţie

Pentru orişicare naţie:
Din generaţie în generaţie
Să nu mai fie gravitaţie!

43
 Sărind, să rămânem puşi
În aer, ca nişte cărăbuşi,
Lunecând pe nori, nesupuşi,
Antigravitaţionali trepăduşi.

Da, voi supăra gravitaţia

Şi-am să-i stric reputaţia.
E cert, mi-am găsit vocaţia:
Voi antigravita populaţia.

44
 TOTO

Toto nu iubea săpunul,

Iar apa o disprețuia.
Puteai să tragi chiar și cu tunul
Că, de spălat, nu se spăla.

N-avea prieteni, să se joace.

Cine să stea cu el vreun pic?
Fugeau și nu cădeau la pace
Fugeau cu toții, mare, mic.

Dar într-o zi, fiind pe stradă,

Îl prinse-o ploaie cu bulbuci
Și mi-l vână ca pe o pradă
Și mi-l spălă tot, cu papuci.

Băgă și el atunci de seamă

Că apa nu-i atât de rea,
Și-și zise cu un strop de teamă:
„Pun și săpunul lângă ea.”

Zis și făcut, făcut ce-a zis,

Umbla de-acuma doar curat,
Nădragi, cămașă cu dichis,
De toată lumea admirat…

45
Ciudată lume! Chiar ciudată!
Parcă mai ieri fugea de tine
Și-apoi se schimbă deodată
Când folosești săpunul bine!

46
ÎNVĂȚATUL PE DE ROST

Învățatul pe de rost
Pare de-a dreptul anost,
Repetând cuvinte-n șir
Într-un nesfârșit delir.

„Portocala-bala-ala”,
Vorbele-mi sunt alandala
În căpșorul meu frumos
Studiu-i tare plicticos,

Nici nu-s cuie de-agățat

Definiții, vreun citat...
La plăcinte, înainte,
Că n-am ținere de minte!

Iară să tocesc la școală?

Să mă treacă nădușeală?
Cred că azi voi ține post
La-nvățatul pe de rost.

47
BALADA TIGRULUI CUMPLIT

Un tigru indian cumplit,

Pe toată lumea cătrănit
Fiindcă fusese urgisit
Pentru-o ispravă de bandit,

Umbla cu pieptul dezvelit,

De colo-colo, hămesit,
Vreun iepuraș gustos, pitit,
Să-nhațe cât nici n-a clipit.

De alții nu s-a sinchisit,

Ci-n sinea lui s-a semețit
Că răgetu-i un bubuit,
Iar mușchii, piatră de granit,

Dar uite cum că s-a brodit

De-n drum o groapă s-a ivit,
Iar tigrul mare și fălit
Direct în ea s-a prăvălit.

Și-acum urla cam miorlăit

Că-i pare rău, că a greșit,
Ba chiar a plâns, a hohotit
Că e flămând și istovit.

48
 Dar nimerica n-a oprit,
Vai, unul nu s-a-nghesuit
Să scape tigrul spovedit
Vestit prin fapte de bandit!
BINE-AI VENIT, SURIOARĂ!

Bine-ai venit, surioară,

La noi acasă e bine,
E loc destul pentru tine
Și este poveste de seară!

Avem pentru tine pupici,

La noi acasă e bine,
Avem cuvinte blajine
Și-avem și două pisici!

Păpușile, toate cuminți,

La noi acasă e bine,
Te-așteaptă cu drag și pe tine
Cu dragoste să le alinți!

Tu ești o scumpă comoară,

La noi acasă e bine,
Hai, nani în brațe la mine,
Bine-ai venit, surioară!

50
OARE UNDE-O FI
CIORAPUL?

Oare unde-o fi ciorapul?

Unde-i rochia albastră?
Răvășit mai e dulapul!
Ah, ciorapul e în glastră!

Nu-mi găsesc papucii, ioc!

Cartea-i plină de grăsime.
Știi, o să mă supăr foc!
Ce dezordine-i la mine!

51
 Mama iarăși a uitat
Să deretice, s-adune
Lucrurile de sub pat…
Uite, praful se depune!

Lasă, lasă, c-am s-o cert

Că nu s-a trezit devreme!
Până-n seară nu o iert!
Prea s-a lenevit de-o vreme…

Așa cugeta în sine

O fetiță neglijentă
Fără un bob de rușine
Pentru firea-i indolentă.

52
 MI-AR PLĂCEA
SĂ FIU

Mi-ar plăcea să fiu vântul

Să cutreier în zbor pământul.

Mi-ar plăcea să fiu luna

Domnind peste noapte întruna.

Mi-ar plăcea să fiu norul

Umplând cu ploaie urciorul.

Mi-ar plăcea să fiu floarea

Aruncând peste lume culoarea.

Mi-ar plăcea să fiu soarele

Mângâind cu palma răzoarele.

Mi-ar plăcea să fiu mărul

Umbrind la namiază izvorul.

Mi-ar plăcea să fiu oceanul

Fugărind cu privirea vultanul.

Mi-ar plăcea să fiu timpul

Schimbând după plac anotimpul.

53
 Mi-ar plăcea să fiu râsul
Cu blândețe domolind plânsul.

Mi-ar plăcea să fiu jucăria

Umplând cu frumos copilăria.

54
 LA PLAJĂ

Un melc, fiindu-i poftă de soare,

S-a dus și el la plajă, la mare.

Poftind în sinea-i să se bronzeze frumos

S-a despuiat complet, dând cochilia jos.

Tare-i plăcea să se dea rostogol în nisip,

Nesimțitor că-l vedea oricare fără de slip.

55
 Dar un val mintenaș ce-l stârni vijelia
Îi fură așa, din senin, cochilia.

Și-a rămas melcul, biet, lipsit de veșmânt,

De-mbufnare făcându-se negru pământ.

C-așa se întâmplă câteodată la plajă,

Își mai pierde melcul onoarea în mreajă.

56
M-AM PLICTISIT

M-am plictisit
De stat în casă
Cu nasu-n vers,
De buchisit…

M-am plictisit
De iarna lungă
Cu mari nămeți
Și de tușit…

M-am plictisit
Fără prieteni,
Singur mereu,
De voi lipsit…

M-a plictisit
Televizorul
C-un serial
Fără sfârșit…

M-am plictisit,
Te-am plictisit
Cu ăst refren
Mereu rostit…

57
 Te-ai plictisit
Cumva și tu
Ca băiețelul
Care plânge?
Ia-ți mingea,
Pantalonul scurt
Și fugi afară!
Vara-și strânge
Copiii toți
La subsuoară.
Îi gâdilă și
Îi răsfață
Și-i vindecă
De plictiseală.

58
BUJORI ÎN OBRĂJORI

În cutia cu creioane
Ascuțite, colorate
Este mare gălăgie…
Oare ce o fi, măi frate?

Toți copiii au primit

Cărți cu poze minunate,
Unele sunt în culori,
Dar nu toate, toate, toate.

Pozele în alb și negru

Triste sunt, chiar supărate:
Cine-o să le dea culoare
Ca să fie admirate?

Dacă tu, băiat, fetiță

Cu bujori în obrăjori
Vrei să schimbi albul și negrul,
Pune mâna pe culori!

59
 SĂ FIE… CIN’ SĂ FIE?

Patru lupi stăteau de vorbă în pădure

Gândind vreo opt mioare cum să fure.

„Să fie câte două de căciulă, să ne-ajungă”,

A zis, cu ochii răi, un lup din partea stângă.

„Să fie grase și fricoase, și frumoase”,

A zis apoi un lup pe nume Tase.

„Să fie dintr-acelea bune de făcut cârnați”,

Rosti un lup cu perii cam țepoși și grizonați.

„Să fie și dulăii adormiți mai într-o parte”,

Visă al patrulea cu gândul dus, hă-hă, departe.

Și, tot vorbind, s-a strecurat în codru dimineața,

Iar peste patru lupi s-a așternut degrabă ceața.

Când focul unei puști a spart ca din senin tăcerea

I-a apucat pe lupii noștri spaima și durerea.

„Să fie… Cin’ să fie? Cred că-i vânătorul”,

Își zise Tase și-o zbughi ca meteorul.

Iar cele opt mioare ce-au voit să mi le fure

Pășteau în liniște pe lângă tufele de mure.

60
FOTOGRAFIE CU CHELIE

Ce curioasă e această fotografie!

Bunicul e mai tânăr și n-are chelie.

Dar eu, de când îl știu, e toată ziua chel

Și n-are nici măcar un firicel.

Privesc fotografia și bunicul și-i compar.

Eu cred că e greșeală de tipar.

62
63
 ZARVĂ ÎNTRE BLOCURI

S-au adunat copiii într-o după-amiază

La locul lor de joacă dintre blocuri
Ca să formeze grupuri și echipe
Și-au început să joace fel și fel de jocuri.

Vreo două fete se dădeau în leagăn

Să simtă părul cum îl umflă vântul
Râdeau voios și se-ntreceau în zbor
Și-aproape amețeau privind pământul.

Iar la vreo patru metri mai încolo

Îmi tăbărâseră mai mulți pe balansoar.
Ce chiote! O nesfârșită veselie!
Și hopa sus, și hopa jos, și iar, și iar.

Dar parcă nicăieri nu era zarva

Pe cât de mare colo sus, pe tobogan,
Unde băieți și fete, deopotrivă,
Toceau nădragii, în șir indian.

Frumoasă-i viața când e timp de joacă,

Când ai prieteni plini de veselie,
Așa-i frumosul anotimp al vieții
Pe care îl numim copilărie.

64
ȚII CREIONUL BINE?

Ții creionul bine?

Bine!
Uită-te acum la mine!

Fă un cerc sau un oval,

Pune-n el doar două puncte
Chiar sub frunte!
Între puncte, o linioară
Verticală,
Mai groscioară!

Linioara, ține minte,

Este nasul tău
Cuminte.

Iar sub ea, sub linioară,

Alta e
Orizontală,
Ca o gură de copil
Ce zâmbește dacă-l gâdil.

Să nu râdă vreun cățel

Nu lăsa căpșorul chel,
Iar de nu îți e prea lene
Pune repede sprâncene!

65
Nu zâmbi așa… șiret,
Că desenul în creion
Pe-o bucată de carton
Este auto… portret.

66
 SĂNU!

E lumea plină de sănu!

O știi prea bine chiar și tu.
Sănu pui mâna că te frige!
Sănu alergi când ești pe stradă!
Sănu te tăvălești întruna!
Sănu tragi câinele de coadă!
Sănu te cațări în cireș!
Sănu bagi scamele sub preș!
Sănu o sperii pe bunica!
Sănu îți murdărești nădragii!
Sănu strivești cu-n pas furnica!
Sănu mănânci tu singur fragii!
Sănu-ți bagi nasul unde fierbe!

67
 Sănu întârzii la culcare!
Sănu rostești unele verbe!
Sănu faci mofturi la mâncare!
Sănu! Sănu! Și iar sănu!

Dar când săda?

Ia spune tu!

68
 ROBIN WHO?

Dacă furi, ești Robin Hood.

Când oferi, ești Robin Good.
Ești nervos? Ești Robin Mood.
De mănânci, ești Robin Food.
Te-au cioplit? Ești Robin Wood.

Nu pot altfel să conclud:

Ești un Robin cam zălud.

69
 A CĂZUT BALAURUL
DIN TREN

A căzut balaurul din tren

Și-a căzut și luna printre nori,
A căzut un vers dintr-un refren
Și-a căzut un bas între tenori.

Am căzut și eu direct din pat

Și-a căzut și ursul meu cu mine,
Dar niciunul dintre noi nu a țipat…
S-a-ntâmplat și nu ne e rușine.

70
ALO! UNU UNU DOI?

Alo! Unu Unu Doi?

Veniți repede la noi!
Alergați fără de preget!
Am o așchie în deget!

O să mor, așa de mic?

Parcă-aș mai trăi un pic!
M-am albit precum e varul,
Hai, veniți cu girofarul!

71
 Cred că am așchitomită,
E o boală renumită!
Nu mai simt deloc piciorul
Și îmi tremură glăsciorul.

O să scriu și-un testament

Jos, cu creta, pe ciment:
Vă las toată-averea mea —
Mingea și o acadea!

Dar să vezi, minune mare!

Chiar din prima încercare
Așchia mi-a scos-o Geta
Cu mânuța și penseta.

Alo! Unu Unu Doi?

Luați drumul înapoi!
Ce dați buzna în cerdac
Pentru orișicare fleac?

72
 ERIC FĂRĂ TEAMĂ
DE-NTUNERIC

L-am cunoscut deunăzi pe Eric,

Cel care-i fără teamă de-ntuneric.
L-am întrebat cum de-i așa de curajos,
Că-i tare mititel, deloc vânjos.
Știți ce mi-a zis? Că l-a-nvățat o floare
Să nu se teamă atunci când merge la culcare,
Când pleacă soarele și poposește luna,
Când stelele se-aprind deodat’ ca una,
Că întunericul e fratele luminii,
E ca o plapumă ce-acoperă copiii, pinguinii
Și toate animalele frumoase.
În întuneric nu-s făpturi din cele fioroase.
Așa că n-ai de ce te teme de-ntuneric,
Iar de te temi, adu-ți aminte de viteazul Eric!

73
STIMAȚI NEMUSTĂCIOȘI

Stimații mei cititori,

dacă aveți mustăcioare,
poftiți la culcare!
Rămân de față
doar cititorii fără mustață!

Stimați nemustăcioși
mai slabi și mai groși,
vă spun așa, direct,
că are mai mare efect:
Vă las
și plec departe
spre altă carte!

Vă dau în grijă toate cuvintele,

mai lungi și mai scurte,
pe cele din casă
(sunt puse pe masă)
și pe cele din curte
(acestea-s mai multe).

Să le scoateți în fiecare zi
la plimbare.
Le place la soare.

74
Iar noi ne vedem mai târziu,
poate la vară,
pe-o băncuță de lemn
într-o carte cu semn.
 CUPRINS

Cuvânt-înainte ................................................................. 7
Vreo șase-șapte muște țețe ................................................. 9
Fă-te copil copilăros ........................................................ 10
Averea lordului Rutherford ............................................. 12
Jucărie de hârtie .............................................................. 14
Îl cunoașteți pe Orfeu? .................................................... 16
Noapte bună, bună noapte! ............................................ 18
Pantofiorii Marinei ......................................................... 19
Mama ............................................................................. 21
Și o bunică ..................................................................... 22
Se oferă recompensă ....................................................... 23
Noi avem un stâlp cu barză ............................................. 25
Șmecher-Vulpoiul ........................................................... 26
Nevăzute ........................................................................ 28
Pluralul, dragii mei viteji ................................................ 29
Cearta ............................................................................. 31
Un patru și jumătate ....................................................... 33
Muschetarii, la pensie ..................................................... 34

77
Ce-i ăla politician? .......................................................... 36
Un șoarece la ora de engleză ............................................ 38
Rămâne între noi ............................................................ 40
Și ce dacă! ....................................................................... 42
Gravitația m-a supărat .................................................... 43
Toto ............................................................................... 45
Învățatul pe de rost ......................................................... 47
Balada tigrului cumplit ................................................... 48
Bine-ai venit, surioară! ..................................................... 50
Oare unde-o fi ciorapul? ................................................. 51
Mi-ar plăcea să fiu .......................................................... 53
La plajă ........................................................................... 55
M-am plictisit ................................................................. 57
Bujori în obrăjori ............................................................ 59
Să fie… Cin’ să fie? .......................................................... 60
Fotografie cu chelie ......................................................... 62
Zarvă între blocuri .......................................................... 64
Ții creionul bine? ............................................................ 65
Sănu! .............................................................................. 67
Robin who? ..................................................................... 69
A căzut balaurul din tren ................................................ 70
Alo! Unu Unu Doi? ........................................................ 71
Eric fără teamă de-ntuneric ............................................. 73
Stimați nemustăcioși ....................................................... 74

78