Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLASA a VI-a
Numele: .........................................................................................................................................................
Prenumele: .....................................................................................................................................................
Școala: .................................................................................................................. / Clasa: ............................
Codul C.I.C. (codul de identificare Comper) al elevului: ..........................................................................
Codul C.I.C. (codul de identificare Comper) al profesorului mentor:.....................................................
Citește cu atenție textul pentru a putea rezolva cerințele legate de acesta, apoi bifează în
grilă răspunsurile corecte.
A. Cu toate că e înrudită cu câinele, vulpea are apucături de pisică și, după om, este cel mai
răspândit animal de pe pământ ca suprafață a teritoriului ocupat.
Unul dintre principalii protagoniști în fabulele lui Esop și cu rol important în folclorul și
mitologia popoarelor din întreaga emisferă nordică a Pământului, vulpea reprezintă simbolul
vicleniei, un animal inteligent, capabil să recurgă la un întreg arsenal de trucuri pentru a-și atinge
scopul. Dar, uneori, chiar numărul mare de șiretlicuri de care dispune îi poate veni de hac, precum
într-una dintre fabule, în care o pisică și o vulpe vorbesc despre câte feluri de a se feri de vânători
cunosc fiecare. Vulpea se laudă că știe multe trucuri pentru a nu fi prinsă, iar pisica recunoaște,
rușinată, că ea știe o singură cale. La apropierea vânătorilor, pisica se urcă repede în copac, iar
vulpea este prinsă în timp ce se gândește la care vicleșug să recurgă.
Fabulele și poveștile populare o arată pe cumătra vulpe profitând de naivitatea altor animale,
fie că e corbul, barza, ariciul sau ursul. O văd sceptică și precaută la vorbele altor animale, dar
arată și că vulpea nu prea poate accepta o înfrângere, acuzând strugurii la care nu ajunge, că
„oricum sunt prea acri”. În toate aceste povești, parcă se poate citi o apreciere discretă, puțin
invidioasă a oamenilor, pentru iscusința, istețimea și agerimea vulpii.
Profesorul Ion Simionescu remarcă despre vulpe în „Fauna României”: „Cum înserează, iese
la vânătoare. Prinde orice-i vine în cale. Nu alege: șoareci, ca și găini, ouă de păsări, ca și carne
de prepeliță. Mult îi place, ca și ursului, mierea. E singura ei slăbiciune, după care se dă în vânt,
răbdând împunsăturile albinelor. [...] Este înzestrată cu atâtea însușiri, încât face față oricăror
întâmplări. În copaci se acațără* lesne; se târăște pe burtă ca un șarpe; e ușoară la sărit ca o
pisică; numai la înotat nu se prea încumetă. Dar pe lângă toate e atât de isteață, încât o face mai
puternică; e atât de șireată încât își scurtează calea; e atât de curajoasă uneori încât ai crede că
nu-și dă seama de pericole și atât de răbdătoare încât se avântură* oriunde și oricum”.
Tocmai această abilitate de a se descurca în fața obstacolelor i-a permis vulpii să cucerească
jumătate de glob. Vulpea (Vulpes vulpes) face parte din familia canidelor, grup taxonomic care
mai cuprinde lupii, coioții, șacalii, câinii, însumând 13 genuri cu 37 de specii. [...]
(Andrei Șerban, Cumătra vulpe: șireată în fabule, descurcăreață la oraș,
text preluat de pe site-ul mindcraftstories.ro)
* se acațără: se cațără;
* se avântură: se avântă.
B. A fost odată, într-o iarnă cu un ger de crăpau pietrele, o vulpe care umblase o noapte
întreagă fără să găsească nimic de mâncare. Se iviseră zorii și ea, lihnită de foame fiind, se tot
gândea, la o margine de drum, cum să facă rost de ceva de-ale gurii. Dar iată că, la un moment
dat, a simțit miros de pește. Pe drum venea un car tras de niște boi mânați de un țăran.
— Iată o masă pe cinste! și-a zis vulpea lingându-se pe bot.
Apoi, pentru a ajunge la pește, a pus la cale un vicleșug. S-a lungit în mijlocul drumului,
prefăcându-se că-i moartă, iar țăranul a oprit carul ca să cerceteze vulpea.
— Frumos guler o să-i fac neveste-mii din blana amărâtului ăsta de vulpoi! s-a bucurat în
sinea lui țăranul, căci chiar crezuse că-i moartă. Apoi a luat vulpea, a aruncat-o în car, peste pește,
și și-a văzut de drum.
În vreme ce țăranul mergea pe lângă boii lui și nu bănuia nimic, vulpea, mai vie și mai
sprințară ca niciodată, a început să azvârle peștii jos din car. Abia după ce a risipit destui pești pe
drum câți să-i ajungă o săptămână întreagă, și-a luat și ea tălpășița. A strâns peștii, i-a dus la
vizuina sa și a început să-i înfulece.
Tocmai atunci s-a nimerit pe acolo și ursul care, pe vremea aceea, avea o coadă mare și
stufoasă. Nici el nu mâncase nimic de două zile, căci iarna era grea și în pădure hrana se
împuținase.
— Poftă bună, cumătră! i-a urat ursul vulpii, înghițind în sec. Tiii, dar ce de pește ai prins pe
sărăcia asta de vreme! Dă-mi și mie unul, că tare mi-e poftă!
— Ia mai pune-ți pofta în cui, ursule! i-a răspuns vulpea cu arțag. Că doar nu muncesc eu
pentru alții! Dacă vrei pește, n-ai decât să te duci și să ți-l prinzi singur!
— Eu de dus m-aș duce, dar nu știu cum să-l prind! a zis ursul. N-ai vrea să mă înveți tu, care
ești, se vede treaba, mai pricepută decât mine la pescuit?
Vulpea, șireată ca toate vulpile, l-a învățat așa:
— Du-te deseară la baltă, bagă-ți coada în apă și stai nemișcat până spre dimineață. Apoi,
trage vârtos și vei scoate de trei ori mai mulți pești decât am prins eu!
(Ursul păcălit de vulpe, în vol. Mari povești românești pe înțelesul celor mici,
repovestite de Adina Popescu)
STANDARD
7. Verbele subliniate în secvența: N-ai vrea (1) să mă înveți (2) tu, care ești, se vede treaba,
mai pricepută decât mine la pescuit? sunt corect analizate în varianta de răspuns:
a. predicat verbal, verb la condițional-optativ, timp perfect, persoana a II-a, nr. singular (1);
predicat verbal, verb la conjunctiv, timp perfect, persoana a II-a, nr. singular (2);
b. predicat verbal, verb la condițional-optativ, timp prezent, persoana a II-a, nr. singular (1);
predicat verbal, verb la conjunctiv, timp prezent, persoana a II-a, nr. singular (2);
c. predicat verbal, verb la condițional-optativ, timp prezent, persoana I, nr. singular (1);
predicat verbal, verb la conjunctiv, timp perfect, persoana a II-a, nr. singular (2);
d. predicat verbal, verb la condițional-optativ, timp prezent, persoana a II-a, nr. singular (1);
predicat verbal, verb la conjunctiv, timp prezent, persoana I, nr. singular (2).
8. Verbele subliniate în secvența: o vulpe care umblase (1) o noapte întreagă fără să găsească
(2) nimic de mâncare. sunt la modul condițional-optativ, timpul prezent, persoana a II-a,
numărul singular, în varianta de răspuns:
a. ai fi umblat (1); ai fi găsit (2);
b. să umbli (1); să găsești (2);
c. ai umbla (1); ai găsi (2);
d. umblai (1); găseai (2).
ComPer – Limba și literatura română, Etapa națională – 2022-2023, Clasa a VI-a
3
FUNDAȚIA PENTRU EDUCAȚIE, ȘTIINȚE ȘI ARTE
9. Substantivele subliniate în secvența: A fost odată, într-o iarnă (1) cu un ger (2) de crăpau
pietrele, o vulpe (3) care umblase o noapte (4) întreagă fără să găsească nimic de mâncare.
au, în ordine, următoarele funcții sintactice:
a. circumstanțial de timp (1); atribut substantival prepozițional (2); subiect (3); circumstanțial
de timp (4);
b. circumstanțial de timp (1); atribut substantival prepozițional (2); subiect (3); circumstanțial
de mod (4);
c. circumstanțial de timp (1); atribut substantival prepozițional (2); complement direct (3);
circumstanțial de timp (4);
d. circumstanțial de timp (1); circumstanțial de mod (2); subiect (3); circumstanțial de timp (4).
10. Cuvintele subliniate în secvența: crengile și frunzișul o (1) ascundeau (2) complet. au
valoarea morfologică și funcția sintactică:
a. pronume personal, complement direct (1); verb predicativ, complement direct (2);
b. pronume reflexiv, complement direct (1); verb predicativ, predicat verbal (2);
c. pronume personal, complement direct (1); verb predicativ, predicat verbal (2);
d. pronume personal, complement prepozițional (1); verb predicativ, predicat verbal (2).
11. Pronumele personale din secvența: Dă-mi (1) și mie (2) unul, că tare mi (3)-e poftă! au, în
ordine, cazul și funcția sintactică:
a. complement indirect, dativ (1); complement indirect, dativ (2); complement direct, acuzativ (3);
b. complement direct, acuzativ (1); complement direct, acuzativ (2); complement indirect,
dativ (3);
c. complement indirect, dativ (1); complement indirect, dativ (2); subiect, nominativ (3);
d. complement indirect, dativ (1); complement indirect, dativ (2); complement indirect, dativ (3).
12. Cuvintele subliniate în secvența: — Iată o masă pe cinste! și (1)-a zis vulpea lingându-se
(2) pe bot. Au, în ordine, valoarea morfologică și cazul:
a. pronume personal, dativ (1); pronume reflexiv, acuzativ (2);
b. pronume reflexiv, dativ (1); pronume reflexiv, dativ (2);
c. pronume reflexiv, acuzativ (1); pronume reflexiv, acuzativ (2);
d. pronume reflexiv, dativ (1); pronume reflexiv, acuzativ (2).
13. Cuvintele subliniate în secvența: — Când mă (1) fugăresc câinii, pot să mă (2) cațăr în
copac și astfel mă (3) salvez. au valoarea morfologică și cazul:
a. pronume personal, acuzativ (1); pronume reflexiv, acuzativ (2); pronume reflexiv, acuzativ (3);
b. pronume reflexiv, acuzativ (1); pronume reflexiv, acuzativ (2); pronume reflexiv, acuzativ (3);
c. pronume personal, acuzativ (1); pronume personal, acuzativ (2); pronume reflexiv, acuzativ (3);
d. pronume personal, acuzativ (1); pronume personal, acuzativ (2); pronume personal,
acuzativ (3).
14. Tiparul textual dominant din secvența: În vreme ce țăranul mergea pe lângă boii lui și nu
bănuia nimic, vulpea, mai vie și mai sprințară ca niciodată, a început să azvârle peștii jos din
car. Abia după ce a risipit destui pești pe drum câți să-i ajungă o săptămână întreagă, și-a
luat și ea tălpășița. A strâns peștii, i-a dus la vizuina sa și a început să-i înfulece. este:
a. descriptiv; b. dialogat; c. explicativ; d. narativ.
15. În următoarea secvență din textul B: Tocmai atunci s-a nimerit pe acolo și ursul care, pe
vremea aceea, avea o coadă mare și stufoasă. apare, ca figură de stil:
a. comparația; b. epitetul; c. enumerația; d. personificarea.
16. Atitudinea vulpii care reiese din următoarea secvență din textul C: — Bietule linge-mus-
tăți, neghiob pătat, mațe-fripte, vânător de șoareci! Îndrăznești să mă întrebi pe mine cum îmi
merge? Tu ce-ai învățat să faci, la câte lucruri te pricepi? exprimă:
a. bunăvoință; b. dispreț; c. prietenie; d. empatie.
EXCELENȚĂ
Itemii 1-16 se notează cu câte 5 puncte fiecare; itemii 17-18 se notează cu câte 10 puncte fiecare.
Total: 100 de puncte.