Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles; n. 384 î.Hr.

, Archaia Stageira, Macedonia și

Tracia(d), Grecia – d. 322 î.Hr., Archaia Stageira, Macedonia și Tracia(d), Grecia) a fost
un filosof al Greciei Antice, discipol al lui Platon și fondator al școlii peripatetice.
A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca logica, științele
naturii, metafizica, etica și estetica. Organizarea cunoașterii în acest sistem a fost un punct de
referință în civilizația europeană până la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Biografie
Aristotel s-a născut la Stagira [13], un oraș din Peninsula Calcidică, în nordul Mării Egee. Tatăl
său, Nicomah, era medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul
lui Alexandru cel Mare. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în
Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea
lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. Acesta
este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul constituțiilor orașelor-
stat grecești. În 343 î.Hr., era chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația
tânărului Alexandru.
În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia
cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală
– Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp
de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările.
Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea
îmbrăcăminte plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Aristotel a
fost căsătorit cu Phytias, cu care a avut of fică numită tot Phytias. După moartea soției, Aristotel a
avut un fiu numit Nicomahus cu Herphyllis.
În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de
macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La
conducerea școlii îi succede Teofrast, cel mai important discipol al său.