Istoria ideilor/paradigmelor educaționale

Student Țucă Ioana Andreea

FIȘA DE LUCRU 1

1. Care sunt valențele psihopedagogice ale îndemnului socratic Cunoaște-te pe tine însuți?
Această inscripție (în greacă Gnothi seauton!, în latină Nosce te ipsum!) reliefată pe fron-
tonul templului lui Apolo din Delfi a devenit principalul fundament al filosofiei lui Socrate.
Socrate a fost un mare avocat al cunoașterii de sine și, în timpul vieții sale, a dedicat mult
timp încercării de a înțelege propria sa natură. El a afirmat că nici un individ nu era capabil să
facă răul conștient și intenționat, dar răul a fost un rezultat al ignoranței și al lipsei de
cunoaștere de sine.
Această frază indică faptul că primul pas spre cunoașterea adevărată este să ne cunoaștem.
Dacă vrem să cunoaștem lumea din jurul nostru, trebuie să știm mai întâi cine suntem.
Cunoașterea și cunoașterea noastră este un proces, o căutare care nu are sfârșit și putem învăța
mai multe în fiecare zi.
Procesul cunoașterii de sine schimbă modul în care o persoană interacționează cu lumea și
cu alți oameni, deschizând posibilitatea de a cunoaște și de a învăța lucruri noi.
O altă explicație este că este mai important pentru noi să ne cunoaștem, să avem sentimentul
cine suntem și să ignorăm ceea ce cred alții despre noi.

2. Prezentați viața și opera unui filosof din perioada antichității și subliniați ideile sale cu val-
oare pedagogică.
Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) este unul dintre cei mai importanți filosofi ai
Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatet-
ice. Ca discipol al lui Platon, a tras concluziile necesare din filosofia acestuia, dezvoltând-o.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul). Tatăl său,
Nicomah, era medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui
Alexandru cel Mare. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică. Rămas
orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în
Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea
lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De
fapt, acesta este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul formelor de stat
și de conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., era chemat la Pella, la curtea lui Filip,
pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexan-
dru cel Mare).
Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea
îmbrăcăminte plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Referi-
tor la viața sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a
căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților.
Vastul sistem filosofic și științific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică,
teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) și profunzime, a stat la baza
gândirii medievale creștine și islamice și a fost axul culturii Occidentului până la sfârșitul sec-
olului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios
menționa 145), s-au păstrat 47.
Principalele sale scrieri sunt: Metafizica, Organon, Politica, Poetica, Fizica, Retorica, Etica
eudemică, Etica nicomahică, Despre suflet, etc. Aproape toate științele îl invocă pe Aristotel
ca precursor.
În ideile sale pedagogice, Aristotel se prezintă ca fiind exponentul punctului de vedere ate-
nian asupra vieții, făcând apologia echilibrului dintre rațiune și suflet. Din nefericire, tratatul
său despre educație ( Peri Paideias ) s-a pierdut. El este adeptul dezvoltării progresive a na-
turii umane. Celor trei trepte ale dezvoltării sufletului (corporalitate, sensibilitate și inteligibil-
itate) le sunt necesare tratamente diferite, realizate progresiv prin exerciții și studii compati-
bile cu puterea particulară de absorbție.
Alături de studierea științelor naturii, Aristotel recomandă studiul gramaticii, gimnastica și
muzica. Cititul, scrisul și gramatica sunt necesare în îndeletnicirile de zi cu zi (comerț,
dobândirea de alte cunoștințe). Gimnastica stimulează dezvoltarea fizică și o atitudine plină de
curaj. Muzica asigură petrecerea plăcută a timpului liber, dar în același timp purifică sufletul
de pasiuni și cultivă capacitatea de valorizarea a lucrurilor frumoase.
Sufletul, în opinia lui, se definește prin simțire, gândire și mișcare. Gânditorul grec distinge
trei ipostaze ale sufletului uman: un suflet vegetativ, unul animal și altul rațional. Sufletului
vegetativ îi sunt caracteristice hrănirea și procrearea; la sufletul animal se adaugă capacitatea
de a avea senzații și dorințe, imaginație și memorie; în cazul sufletului rațional apare gândirea
care îl îndreaptă pe om spre adevăr și care îl face nemuritor.
Aristotel este adeptul unei educații pe etape și diferențiate în funcție de dimensiunile și car-
cateristicile sufletului persoanei educate. Scopul educației constă în atingerea virutuții, prin
dominarea pasiunilor de către rațiune și prin practicarea valorilor înalte. Gânditorul pune ac-
centul asupra rolului activității și al acțiunii personale a copilului în cunoașterea realității.
Aristotel este de părere că educația publică trebuie să se bazeze și să se îmbine cu educația re-
lizată în familie.