Aristotel

\Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles; n. 384 î.Hr., Stagira, Macedonia

Centrală, Grecia – d. 322 î.Hr., Stagira, Macedonia Centrală, Grecia) a fost un filosof al Greciei
Antice, discipol al lui Platon și fondator al școlii peripatetice.

A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca logica, științele

naturii, metafizica, etica și estetica. Organizarea cunoașterii în acest sistem a constituit un punct
de referință în civilizația europeană până la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Biografie
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș
din Peninsula Calcidică, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, era medicul regelui
Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru cel Mare. Mama sa, pe
nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în
Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea
lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De
fapt, acesta este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul formelor de stat și
de conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., era chemat la Pella, la curtea lui Filip,
pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie
ca Alexandru cel Mare).
Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea
îmbrăcăminte plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Referitor
la viața sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a
căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților.
În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia
cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală
– Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp
de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările.
În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de
macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu.
La conducerea școlii îi succede Teofrast, cel mai important discipol al său.

Opera

Platon și Aristotel de Rafael.

Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (sau 145 după Diogenes Laertios), sunt
cunoscute 47.
După moartea lui Teofrast, succesorul lui Aristotel la conducerea școlii, lucrările marelui filosof
sunt duse în Asia Mică, de unde sunt readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse
la Roma și ajung la Andronicus din Rhodos, care organizează prima ediție completă.
Copii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe prin traducerile siriene. Gânditorii
arabi le-au reintrodus în civilizația europeană a evului mediu creștin în sec. XII – XIII.
Operele complete au fost re-editate de Academia de Științe din Berlin între 1831-70 și sunt
tradițional împărțite în cinci domenii, care formează Corpus Aristotelicum.