Iisus

Isus din Nazaret sau Iisus Hristos, Christos sau Cristos (în aramaică ‫ישוע‬, Ieșua, în ebraică

ַ‫י ֵׁשּוע‬, Ieșua arhaic Iehoșua, grecizat Ἰησοῦς, Iesous, latinizat Iesus; n. ca. 4 î.e.n.,[16][17]
[18]
 conform Bibliei la Betleemul Iudeei,[19] ca fapt istoric probabil la Nazaret[20][19][21][22][23][6][7] — d. ca. 30
e.n.[16], Ierusalim) este fondatorul și figura centrală a creștinismului, și unul din cele mai importante
simboluri ale culturii occidentale, majoritatea bisericilor creștine considerându-l drept Fiul lui
Dumnezeu,[24] drept Mesia cel vestit de Vechiul Testament iudaic și drept al doilea personaj
al Trinității creștine.[25]
Isus a fost[26][27][28][29][30][31] un predicator iudeu[32] din Galileea, Iudeea, ce a trăit în timpul ocupației
romane a Israelului, a fost botezat de către Ioan Botezătorul, și a fost răstignit pe cruce
la Ierusalim în jurul anului 30, sub guvernarea lui Ponțiu Pilat.[33][34][35]
Conform tradiției creștine apostolice, căreia i se datorează în mare măsură ceea ce se cunoaște
despre Isus,[36] principalele texte sursă care discută despre Isus sunt cele patru evanghelii
canonice (Matei, Marcu, Luca și Ioan) la care se adaugă celelalte cărți ale Noului Testament.
Trăsăturile fundamentale ale imaginii sale în creștinism se datorează anumitor evenimente majore
ale existenței sale relatate în Biblie: Nașterea, Minunile săvârșite, Răstignirea și Învierea, precum și
învățăturii și retoricii discursului său.
Cu numele Isa ibn Maryam (Isus fiul Mariei) sau Isa Al-Masih (Isus Hristos), Isus este considerat
de Islam unul dintre principalii profeți ai lui Allah și este cinstit și respectat de către musulmani.[37][38]
[39]
 De asemenea Coranul menționează și o a doua venire a lui Isus, în strânsă legătură cu sfârșitul
lumii sau judecata ei[40] și anume Isus se va reîntoarce drept ajutor al lui Mahdi.[41]
Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau presupus
istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei
imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica
Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor.
Scrierea Iisus prin dublarea primei vocale provine de la modificările patriarhului Nikon, din anul
1656.[42]

Data și locul nașterii

Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a născut în jurul anului 4 î.e.n.[16] și a
murit în jur de 30 e.n.,[16] fiind martirizat prin răstignire. Evangheliile lui Matei și Luca, precum
și Evanghelia după Toma menționează ca loc al nașterii orașul Bethleem Efrata (Mt 1-2, Lc 1-2).
Istoricii nu au căzut de acord asupra locului nașterii lui Isus. Mulți dintre ei[cine?][43] consideră
așezarea Nazaret ca locul nașterii sale,[21][22][23][6] aceasta fiind localitatea prezentată de autorii
evangheliilor sinoptice drept „domiciliu al familiei sale” (Mc 6,1; Mt 13,54; Lc 2,39). Nazaretul pare
cea mai bună aproximare a locului nașterii lui Isus. Ca alternativă, unii numesc Betleem de Galileea,
[23][44]
 o așezare la 10 km de Nazaret, deoarece Betleemul Iudeei nu poate fi luat în seamă din lipsă
de dovezi arheologice că ar fi fost locuit în timpul lui Isus.[45]
În ortodoxie Dumnezeu este unul în ființă și întreit în persoane (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh). Acestă
dogmă susține că Iisus ca ființă divină a existat în Tatăl, împreună cu Sfântul Duh, înainte de
întrupare. Astfel se păstrează egalitatea între persoanele Sfintei Treimi.[46]
Conform unei doctrine ontologice, Iisus ar fi preexistat în ceruri, înainte de concepția sa, concept
legat de Sfânta Treime.[47]

Nume
În sens invers acelor de ceasornic, de sus în dreapta: transcrieri
în ebraică, aramaică, greacă, latină și engleză ale numelui Isus.
Isus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus
Christus.
Prenumele vechi evreiesc este Ieșua (arhaic Iehoșua), „‫”ישוע‬, care înseamnă „YHWH mântuiește”.
Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων),[48] apoi a fost adaptată de
traducătorii Septuagintei la greacă sub forma Iησους Iēsoûs, cu aluzie la alte persoane care
aveau același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Hristós, este o traducere a
ebraicului „‫”משיח‬ mașiach (de unde și Mesia), care înseamnă „uns”.
Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă,
unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a
fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).
În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este
preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.[necesită  citare]
Grafia Iisus este etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς, care în latină a fost redat
ca e (Iesus). Tendința de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu. Transliterarea Iisus în
limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o
recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul chirilic este derivat din alfabetul grec, iar Biserica
Ortodoxă Română a folosit alfabetul chirilic până în 1860). Argumentului etimologic pentru
scrierea Iisus i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru
numele Iisus, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Iesus și
în latina medievală Jesus, în care j nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci semivocala i [j])
numele este pronunțat cu două vocale înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile
moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot
motiva utilizarea a două litere înainte de s (pentru rostirea a doi [i] în hiat și în limba română.[49][50][51]
[52][53]

Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme. Lingvista Mioara Avram afirmă: „Numele
proprii Isac, Isus se scriu cu un singur i inițial (nu Iisus).”[54] Eugen Munteanu, lingvist și biblist,
susține că ambele forme sunt corecte.[55][42] Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii
române, ediția a II-a revăzută și adăugită, consideră că ambele forme sunt corecte, dar dă prioritate
(preferință normativă) formei Isus.[56][57]
Există și părerea conform căreia varianta Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru „măgar” și de
aceea ar trebui evitată. Această idee este, însă, greșită.[58] Credincioșii tradiționali ruși erau la un
moment dat de părere că grafia Iisus denotă Antihristul.[42]
Totuși Iisus nu e același lucru cu Iesus,[59] cum este pronunțat în limba greacă, în forma originală a
Noului Testament.[59]

Viața și învățăturile lui Isus (cum sunt relatate în

evanghelii)
Articol principal: Isus cel istoric.
Cele patru evanghelii canonice sunt principala sursă a biografiei lui Isus. Totuși, aceste evanghelii
au părți unde diferă unele de altele, fiecare surprinzând viața lui Isus într-un mod diferit și uneori
contradictoriu.[60][61][62] Evanghelia după Ioan nu este o biografie a lui Isus, ci mai degrabă o
prezentare teologică a lui ca emblemă a Divinului.[63] ("La început era Cuvântul și Cuvântul era la
Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul." [64])