Sunteți pe pagina 1din 3

Surse istorice nebiblice (relativ nesigure) care scriu despre Isus

Radu Cerghizan

Flavius Josephus (Iosif Flaviu, 37-100 d.C.; istoric iudeu capturat de romani
ca prizonier de razboi), aminteste in scrierile sale multe personaje din Noul
Testament, printre care si pe Isus: "In vremea aceasta a trait un om intelept
numit Jeshua. Pilat l-a condamnat la moarte. Iar cei care au devenit ucenicii
lui nu au abandonat invatatura lui. Ei au spus ca li s-a aratat la trei zile dupa
rastignire si ca el era viu; in consecinta, poate ca el a fost Mesia despre
care profetii au scris lucruri minunate”. Flavius Josephus scrie în
"Antiquitates" ca fratele lui Isus, Iacob, ar fi fost prezentat în fata Marelui
Preot Hannas-Anna, nu Isus.

Cornelius Tacitus (istoric roman, 55-120 d.C.) scrie in anul 117 despre
imparatul roman Nero (Annales, 15,44): "De aceea, pentru a suprima
zvonurile, Nero i-a acuzat in mod fals si i-a pedepsit cu torturi pe niste
oameni cunoscuti sub numele de crestini, care erau urâti de popor pentru
enormitatile lor. Christus, fondatorul, a fost dat mortii de Pilat din Pont,
procuratorul Iudeii in timpul domniei imparatului Tiberius; dar superstitia
periculoasa, suprimata pentru o vreme, a izbucnit din nou, nu numai in
Iudeea, ci si in cetatea Romei”. Apoi vorbeste despre crestini ca fiind
acuzati de incendierea Romei.

Pliniu cel Tânar (61-113 d.C., istoric roman), intr-un raport inaintat
imparatului Traian in jurul anului 112 d.C., a dat informatii despre felul in
care au fost ucisi o multime de crestini (barbati, femei, copii), dupa ce
acestia au refuzat sa-l blesteme pe Cristos. In acelasi raport mai scrie:
"Crestinii aveau obiceiul sa se intruneasca intr-o anumita zi, inainte de a se
lumina de ziua, si cântau in versuri un imn lui Cristos, ca unui zeu, si se
legau prin juramânt solemn sa nu faca nici o fapta rea, sa nu tagaduiasca
adevarul, atunci când li se va cere sa depuna marturie despre el”.

Suetonius (65-135 d.C., somitate juridica pe timpul imparatului roman


Hadrian) a facut în anul 120 d.C. doua referiri la Cristos:
a) "Intrucât evreii faceau neîncetate tulburari datorita rastignirii lui Chestus
(Cristos ?), el i-a expulzat din Roma”.
b) "Nero a pedepsit pe crestini, o clasa de oameni dedati la o superstitie
noua si periculoasa”.

Lucian (scriitor grec, sec.2 d.C.): "...omul care a fost crucificat in Palestina,
pentru ca a introdus acest cult nou in lume. In afara de aceasta, primul lor
legiuitor i-a convins ca toti sunt frati unul cu altul, dupa ce au pacatuit o data
pentru totdeauna prin tagaduirea zeilor greci si prin inchinarea inaintea
inteleptului crucificat si prin trairea dupa legile lui”.
Talmudul
a) "In ajunul Pastilor l-au spânzurat pe Jeshua din Nazareth si vestitorul a
mers inaintea lui timp de 40 de zile spunând ca Jeshua din Nazareth
urmeaza sa fie improscat cu pietre, deoarece a practicat vrajitoria si a
inselat si a dus in ratacire pe Israel. Oricine a cunoscut ceva pentru
apararea lui, a fost chemat sa vina si sa depuna marturie pentru el. Dar nu
au gasit nimic in apararea lui si l-au spânzurat in Ajunul Pastilor”.
b) O alta sectiune din Talmud afirma ca Rabby Simeon ben Azzai a scris
despre Isus: "Am gasit in Ierusalim un sul genealogic in care era notat ca
"Asa-si-Asa" este bastardul unei femei adultere”.

Coranul îl prezinta pe Isus ca pe "Isa ibn Maryam" ("Isus, fiul Mariei"). In


Islam, Isus este considerat ca profet, fiul Mariei, nascut prin cuvântul
creator al lui Alah, care si-a incheiat misiunea pe pamânt.

Isus sau Iisus ?


Problema scrierii numelui lui Isus este o problema minora in judecarea spiritualitatii
cuiva. Este pur si simplu o problema de redactare. Ortodocsii (spre deosebire de alte
confesiuni crestine) invoca doua motive pentru care folosesc numele "Iisus" (cu doi
"i") si nu "Isus" (cu un singur "i"):
1. In limba greaca, limba in care s-a scris in original Noul Testament, apare (ca
pronuntie) numele "Iesu Christu", cu un "u" lung (in "Christu"). Numele "Iesu" provine
de la cuvântul ebraic "Jehosua" (limba ebraica a fost limba originala a Vechiului
Testament), care inseamna "Jahwe este Mântuitor" (Matei 1, 21). In ambele cazuri,
numele incepe cu "Je", care - in pronuntia curenta - devine un lung "i". Motivul, deci,
pentru care ortodocsii considera necesar ca in româneste sa se scrie "Iisus" in loc de
"Isus" este ca sa se respecte oarecum pronuntia originala.
2. In vremea lui Isus, numele acesta era foarte obisnuit in Palestina (cum la noi ar fi
"Ion"). Teologii ortodocsi au considerat necesar sa foloseasca numele "Iisus" pentru
Mântuitor, ca sa faca distinctie clara intre Iisus Cristos si ceilalti oameni care aveau
tot numele de "Isus". Deci - cu alte cuvinte - pentru a sublinia unicitatea lui Isus
Cristos.
Motivele acestea reprezinta alegerea pe care au facut-o ortodocsii. Desigur, au o
anumita justificare, dar aceasta este doar o problema de redactare textuala, fara
repercursiune asupra relatiei individului cu Dumnezeu. Cei care au ales numele
simplu "Isus" (cu un singur "i") nu pot fi considerati incorecti, deoarece vocalele lungi
in limba româna nu se transcriu neaparat prin dublarea vocalei respective (de
exemplu in cuvântul "mic", vocala "i" este scurta, in cuvântul "inima", vocala initiala "i"
este lunga; Se foloseste adaugarea unui "i" atunci când s-ar face confuzie intre
cuvinte; De ex: "copii" este cuvântul la plural nearticulat; "copiii" este acelasi cuvânt,
dar articulat). Referitor la cuvântul "Isus" sau "Iisus" nu este nici o greseala ce nume
se scrie. Este o problema de optiune, care trebuie respectata, pentru ca fiecare
varianta are argumentele ei. Crestinii neortodocsi considera ca, din punct de vedere
al limbii române, forma "Isus" este mai apropiata regulilor acestei limbi. Dar, nu e
gresita nici cealalta varianta ("Iisus"). Aceasta problema nu trebuie sa reprezinte un
motiv de disputa intre culte. Ce s-ar putea zice despre numele "Jesus" (pronuntie:
"Gizaz") la englezi, sau despre "Elninho" (pronuntie "Elninio") la portughezi ? Sunt ei
mai putin credinciosi, sau mai putin corecti, din cauza ca pronunta numele in acest
fel ? E o problema de limba, de optiune libera. Cât priveste explicatia unora ca
numele "Isus" ar insemna "magar", ea este una de prost gust, idioata, fara nici o
acoperire in limba greaca sau ebraica. Asemenea trucuri ieftine sunt folosite de
credinciosii ortodocsi care nu cunosc limbile biblice (ebraica si greaca), sau când
acestia vor sa convinga copiii sau oamenii care n-au habar de aceste limbi. In
ebraica se folosesc pentru "magar" sau "magarita" cuvintele "ayir" si "aton", iar in
greaca se folosesc cuvintele: "onos", "polos", sau "upozughion".

S-ar putea să vă placă și