Pastele

aștele (latină pascha; ebraică ‫פסח‬, pronunțat pessach pentru Paștele evreiesc,ebraică ‫פסחא‬, în forma
aramaică, pronunțată pascha pentru Paștele sau Paștile creștine; greacă Πάσχα) este o sărbătoare
religioasă anuală de primăvară cu semnificații diferite, întâlnită în iudaism și creștinism. Unele obiceiuri
de Paști se regăsesc, cu semnificație diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice, atingând astăzi o
mare diversitate culturală, în funcție de particularitățile religiei adoptate.

Etimologie

Cuvântul Paști provine în limba română din forma bizantino-latină Pastihae a cuvântului de origine
ebraică Pasah („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Paștele (Pesah) —
sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în
Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se
prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.

Termenul ebraic de Paști a trecut prin forma lui aramaică - Paskha ‫( פסחא‬folosită până azi în ebraică
pentru a denumi Paștile creștine) în vocabularul creștin pentru că evenimentele istorice care sunt
comemorate în sărbătoarea creștină, adică patimile, moartea și Învierea Domnului au coincis cu Paștele
evreilor din anul 33. Obiectul sau motivul Paștilor creștine a devenit cu totul altul decât al Paștilor
evreilor, care fusese la vremea respectivă celebrat de Isus și apostoli, între vechea sărbătoare iudaică și
cea creștină nefiind ulterior, după o parte din teologii creștini, altă legătură decât una de nume și de
coincidență cronologică.[1]

O altă interpretare, speculativă, bazată pe limbile greacă și latină, și răspândită în secolele trecute la
Catolici, a fost aceea de pascha – passione, de la passione – suferință (în greacă πάσχω (páscho – sufăr),
πάσχει (páschei – suferă).

Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre:

germană Ostern (das), germana superioară medievală: ōsteren din vechea germană superioară: ōstarun,
ōstarūn (formă la plural)

engleză Easter, dialect northumbrian: Eostre (În engleza medievală: ester, estre din engleza veche:
ēaster, ēastre. Alte denumiri ale Zeiței Mame a fertilității, reînvierii și zorilor: Ostare, Ostara, Ostern,
Eostra, Eostre, Eostur, Eastra, Eastur, Austron and Ausos). La greci, zeița era numită Eos iar la romani
Aurora.

Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană aus — a străluci

Semnificație
Pesah (Paștele evreiesc) este o sărbătoare religioasă celebrată de evrei în amintirea eliberării din robia
egipteană și ieșirii lor din Egipt (Exodul), sub conducerea lui Moise.

Vechime istorică

Sărbătoarea Paștelui celebrează evenimentul fondator din relatarea biblică care este eliberarea evreilor
din sclavia egipteană. E legat deci de peripețiile Ieșirii (Exodului) și suferințele îndurate de popor în
deșert (de unde interdicția pâinii dospite în mesele festive), ca și de întâlnirea lui cu Dumnezeu. Istoric
vorbind, sărbătoarea repetă o practică sacrificială uzuală în vechiul Orient, sacrificiu care era modul
comun de adorare al unui zeu pentru religiile tribale pre-mozaice și contemporane lui Moise.[2]

Data de început a Paștelui

Paștele evreiesc este o sărbătoare anuală fixă din calendarul iudaic, care începe în ziua de 14 Nisan. Spre
deosebire de Paștile creștine, care începe obligatoriu într-o duminică, data de început a Paștelui evreiesc
poate cădea în orice zi a săptămânii. Nisan este a șaptea lună a calendarului evreiesc actual. Calendarul
ebraic nu coincide însă cu cel civil universal (care este bazat pe calendarul creștin gregorian). Este de
precizat că în calendarul religios evreiesc din Antichitate, luna Nisan, care durează de la luna nouă din
martie până la luna nouă din aprilie, după calendarul gregorian), era prima lună a anului, conform
poruncii divine: