De ce Paștele e diferit?

Paștele, asociat cu Învierea Domnului Isus Hristos, este cea mai importantă
sărbătoare creștină. Deși sărbătorită de mii de credincioși în întreaga lume, ea
nu cade mereu în aceeași zi. De ce? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să
aruncăm o privire în trecut, peste sute și chiar mii de ani de istorie.

Data Paștelui este determinată de aspecte astronomice, agricole și religioase.

Originile acestei sărbători sunt legate de festivitățile mai vechi ale renașterii
naturii și ale echinocțiului de primăvară. Cu toate acestea, termenul "Paști",
tradus din ebraică ca "Pasah", înseamnă "a trece peste", sugerând ideea că
moartea a trecut pe lângă cei credincioși și nu i-a afectat.

Este important de menționat distincția între Paștele evreiesc și Paștele creștin.

Paștele evreiesc marchează ieșirea poporului evreu din Egipt și aduce în prim
plan eliberarea din sclavie și protecția divină în fața urgiilor egiptene. În special,
se celebrează protecția de urgia a zecea, când toți întâii născuți ai egiptenilor au
fost uciși, în timp ce casele evreilor au fost ferite prin ungerea ușilor cu sângele
mielului pascal (un berbec de un an). Urgia a zecea și ieșirea din Egipt a avut
loc în ziua a 14-a a lunii Abib, ulterior denumită Nisan, care coincide cu prima
zi de lună plină de la sosirea primăverii și se aliniază cu constelația berbecului.

În fiecare an, ziua de 14 Abib/Nisan cade în diferite zile ale săptămânii, adesea
fiind marți, vineri sau alte zile. Abib se traduce ca "luna spicelor", indicând
perioada în care spicele de orz se coceau și erau pregătite pentru recoltare. În
prima duminică de după Paște, evreii mergeau dis-de-dimineață la câmp și
culegeau primul snop de orz al anului, pe care îl aduceau la templu pentru a-l
închina lui Dumnezeu. Acest act simboliza sfârșitul iernii sau al morții care
amenința viața celor fără hrană pe parcursul sezonului rece.

Pe de altă parte, Paștele creștin celebrează moartea și învierea lui Isus Hristos.
Totuși, asocierea numelui de Paști cu evenimentul învierii lui Isus este o
tradiție, care nu se potrivește cu exactitate conținutului Bibliei. Potrivit
Scripturii, în ajunul Paștelui, Isus a luat masa pascală împreună cu ucenicii săi,
transformând semnificația pâinii nedospite (azimilor) și a vinului din cadrul
mesei, din amintirea ieșirii din Egipt în amintirea morții sale iminente: azima
reprezentând trupul său, iar vinul sângele său, întrucât chiar în ziua Paștelui Isus
Hristos a murit, salvând întreaga omenire. Astfel, Paștele comemorează moartea
lui Isus, sărbătorită de creștini în joia și vinerea dinaintea Paștelui/Învierii,
moment care reflectă împărtășania realizată de unii creștini săptămânal sau de
alții lunar. Învierea lui Isus a avut loc în a treia zi după Paște, în prima zi a
săptămânii, coincizând cu momentul secerării primului rod/snop de orz (pârga)
din acel an. Astfel, în mod similar, Isus Hristos este numit de apostolul Pavel
"primul rod", sau primul înviat dintre cei morți, pârga celor adormiți, fiind
precursorul învierii pe care fiecare creștin o va experimenta ulterior „la rândul
cetei lui”.
Calendarul ebraic este unul luni-solar, diferit de cel Iulian/Gregorian utilizat în
prezent, care este un calendar solar. Principala diferență constă în faptul că în
calendarul lunar, fiecare lună începe atunci când apare luna nouă pe cer, o lună
fiind echivalentă cu un ciclu complet de rotație a lunii în jurul Pământului.
Acest ciclu are în mod obișnuit aproximativ 29 de zile. În schimb, în calendarul
solar, fiecare lună are fie 30, fie 31 de zile și nu se bazează pe fazele lunii de pe
cer. Pentru a se asigura că anul ebraic nu rămâne în urmă, evreii adaugă o a 13-a
lună o dată la 2-3 ani, pentru a recupera zilele rămase în urmă. Astfel, în
calendarul lunar/ebraic, ziua a 14-a a lunii coincide întotdeauna cu ziua în care
luna pe cer se află în faza de lună plină. Astfel, data Paștelui/Învierii este fixată
de primul Conciliu de la Niceea în 325 d.Hr., ca duminica următoare lunii pline
de după echinocțiul de primăvară.

Așadar, Paștele nu are o dată fixă precum Nașterea Domnului, ci e stabilită în

duminica după luna plină a echinocțiului de primăvară. În plus, dacă duminica
respectivă se suprapune cu Paştele evreiesc, atunci sărbătoarea va fi mutată în
duminica următoare.

Înainte de reforma calendarului inițiată de Papa Grigore al XIII-lea în 1582, toți

creștinii sărbătoreau Paștele la aceeași dată. Schimbarea a survenit ca urmare a
dorinței de a corecta decalajul dintre calendarul iulian, care prezenta o diferență
de 13 zile față de calendarul astronomic, și calendarul gregorian, care se alinia
mai bine cu realitățile astronomice. Astfel, bisericile ortodoxe au ales să nu
modifice sărbătorirea Paștelui și să rămână pe vechiul calendar, în timp ce
bisericile catolice au adoptat calendarul gregorian. Acest lucru explică
discrepanțele de dată dintre Paștele ortodox și cel catolic în prezent.

Astfel, Paștele ortodox și Paștele catolic au, de obicei, date diferite din cauza
utilizării calendarului gregorian (stilul nou) în cazul catolicilor și a calendarului
iulian (stilul vechi) în cazul ortodocșilor. Cu toate acestea, există ani în care cele
două Paști coincid, datorită intersectării complexe a ciclurilor lunare și solare
care guvernează calculul datei Paștelui în ambele tradiții.

Indiferent de data și de stilul după care se sărbătorește Paștele, este important să

celebrăm cu adevărat pe Cel ce este viu și adevărul că Hristos a înviat!