Teste grilă aferente Cursului 6:

1. Dimensiunea politică a Uniunii :

a. a fost practic prezentă continuu pe masa negocierilor, mai ales după Actul Unic
European;
b. este meritul Tratatului de la Roma, care a introdus politicile comune;
c. este meritul Tratatului de la Maastricht, care a introdus expres şi articulat, dimensiunea
politică a Uniunii Europene - uniunea politică, în primul rând prin aşezarea edificiului
european pe trei piloni principali.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

2. Dimensiunea politică a Uniunii Europene a fost introdusă în urma Tratatului de la:

a. Amsterdam;
b. Maastricht;
c. Nisa.

3. În cadrul dezbaterilor privind viitorul Europei, perspectiva „Statele Unite ale Europei”:
a. este fundamentată de către părinţii fondatori ai construcţiei europene, Jean Monnet şi
Robert Schuman;
b. susţine conform filozofiei definită de către Jean Monnet: cooperarea între naţiuni, oricât
ar fi de importantă, nu rezolvă mare lucru; ceea ce trebuie căutat este fuziunea de
interese dintre popoarele europene şi nu doar menţinerea pur şi simplu a echilibrului
acestor interese;
c. conduce la un tip de integrare supranaţională.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

4. În cadrul dezbaterilor privind viitorul Europei, perspectiva „Europă a statelor – naţiuni”:

a. a fost fundamentată de Charles de Gaulle şi reluată cu o forţă asemănătoare în 1991 de
către Margaret Thatcher, premier al Marii Britanii;
b. este bine sintetizată în formula sugestivă “Europa cu geometrie variabilă”, în care
statele componente ar putea alege politicile în funcţie de avantajul lor imediat, în cadrul
unei structuri cu instituţii mai mult simbolice, cu o putere minimă, necesară doar spre a
menţine uniunea în viaţă.
c. conduce la un tip de integrare supranaţională.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

5. Sintagma “Europa Patriilor” a fost introdusă de:

a. Jean Monnet;
b. Margaret Thatcher;
c. Charles de Gaulle.

6. Sintagma “Statele Unite ale Europei” a fost introdusă de:

a. Jean Monnet;
b. Margaret Thatcher;
c. Charles de Gaulle.

7. Sintagma “o Europă a statelor-naţiuni” a fost introdusă de:

a. Jean Monnet;
b. Margaret Thatcher;
c. Robert Schuman.
8. În "documentul de reflecţie" adoptat la 11 iunie 1990, la Luxemburg se prevedea:
a. transformarea Comunităţii dintr-o "entitate fondată esenţial pe integrarea economică şi
cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică comună în materie
de relaţii exterioare şi de securitate".
b. transformarea Comunităţii dintr-o "entitate fondată esenţial pe integrarea economică şi
cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică comună în materie
de relaţii exterioare şi de securitate şi cu o constituţie unică".
c. transformarea Comunităţii dintr-o "entitate fondată esenţial pe integrarea economică şi
cooperarea politică" într-o "Uniune de natură politică, cu o politică comună în materie
de relaţii exterioare şi de securitate şi justiţie şi afaceri interne, precum şi cu o
constituţie unică ".

9. Temele Uniunii politice, care urmau să constituie principalele axe ale viitoarelor negocieri,
prevăzute în "documentul de reflecţie" adoptat la 11 iunie 1990, la Luxemburg erau:
a. politica externă şi de securitate comună, legitimitatea democratică, politica socială,
coeziunea economică şi socială, aplicarea dreptului comunitar, afacerile interne şi
judiciare;
b. progresul economic şi social, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi muncă, garantarea
stabilităţii în expansiune, unitatea economiilor, suprimarea restricţiilor din calea
schimburilor, salvgardarea păcii şi libertăţii;
c. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiunea Comunităţii în exterior,
precum şi cetăţenia europeană, extinderea şi întărirea acţiunii Comunităţii, luarea în
consideraţie a regiunilor.

10. Consiliul european din Luxemburg, din 28-29 iunie 1991, a trasat principiile generale ale
viitoarei Uniuni:
a. politica externă şi de securitate comună, legitimitatea democratică, politica socială;
b. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiunea Comunităţii în exterior,
precum şi cetăţenia europeană, extinderea şi întărirea acţiunii Comunităţii, luarea în
consideraţie a regiunilor.
c. politica externă şi de securitate comună, legitimitatea democratică, politica socială,
coeziunea economică şi socială, aplicarea dreptului comunitar, afacerile interne şi
judiciare.

11. Care au fost primii paşi ai UE cu privire la extinderea către Europa Centrală şi de Est, imediat
după căderea comunismului:
a. acceptarea fără rezerve a cererilor de aderare a statelor din Europa Centrală şi de Est;
b. semnarea Acordurilor de Asociere, cunoscute sub numele de Acordurile Europene;
c. acordarea asistenţei financiare nerambursabile sub forma fondurilor de pre-aderare.

12. Acordurile Europene:

a. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele şi restricţiile cantitative privind anumite
produse industriale; textile, cărbune şi produse din oţel şi produse agricole, până la
sfârşitul anului 1994;
b. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele şi restricţiile cantitative privind majoritatea
produselor industriale până la sfârşitul anului 1994, exceptând un grup de produse
industriale „sensibile”, inclusiv anumite textile, cărbune şi produse din oţel şi produse
agricole;
c. s-au angajat faţă de UE să elimine tarifele şi restricţiile cantitative privind toate
produsele industriale, până la sfârşitul anului 1994.

13. La întâlnirea de la Copenhaga, din iunie 1993. Consiliul European a hotărât că:
 a. „statele asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc să devină membre ale
Uniunii Europene, să devină” ;
b. aderarea statele din Europa Centrală şi de Est va fi condiţionată de îndeplinirea
criteriilor de la Copenhaga pentru acordarea statutului de membru UE;
c. “aderarea presupune ca statul candidat să obţină stabilitatea instituţiilor care garantează
democraţia, aplicarea legii, drepturile omului şi respectarea acestora, protecţia
minorităţilor, existenţa unei economii de piaţă viabile precum şi capacitatea de a face
faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Aderarea presupune
capacitatea candidatului de a-şi asuma responsabilităţile aderării incluzând aici aderarea
la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii.”
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

14. După cum stipulează Concluziile Preşedinţiei, la întâlnirea Consiliului European de la

Copenhaga din 12-13 decembrie 2002 s-a hotărât:
a. „statele asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc să devină membre ale
Uniunii Europene, să devină”;
b. “aderarea presupune ca statul candidat să obţină stabilitatea instituţiilor care garantează
democraţia, aplicarea legii, drepturile omului şi respectarea acestora, protecţia
minorităţilor, existenţa unei economii de piaţă viabile precum şi capacitatea de a face
faţă presiunilor competitive şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Aderarea presupune
capacitatea candidatului de a-şi asuma responsabilităţile aderării incluzând aici aderarea
la obiectivele politice, economice şi monetare ale Uniunii.”;
c. “încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovacia şi Slovenia. Uniunea are în
vedere acceptarea acestor state ca membre începând cu 1 mai 2004. Această realizare
stă dovadă pentru determinarea comună a naţiunilor Europei de a se uni într-o Uniune
care a devenit forţa conducătoare de pace, democraţie, stabilitate şi prosperitate pe
continentul nostru.”

15. La Consiliul European de la Copenhaga, din decembrie 2002 s-au stabilit ţările în privinţa
cărora s-a apreciat că au încheiat negocierile de aderare şi care vor semna Tratatul de aderare la
Atena, în 16 aprilie 2003. Acestea sunt:
a. Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica
Slovacia şi Slovenia;
b. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia,
România, Republica Slovacia şi Slovenia;
c. Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Croaţia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, România, Republica Slovacia şi Slovenia, Turcia.

16. Tratatul de la Amsterdam a fost semnat în anul:

a. 1997;
b. 1999;
c. 2000.

17. Tratatul de la Amsterdam a intrat în vigoare la data de:

a. 2 octombrie 1997;
b. 1 mai 1999;
c. 17 iulie 1997.

18. Tratatul de la Amsterdam a realizat progrese considerabile în ceea ce priveşte:

a. consolidarea „Europei cetăţeanului" ;
b. îmbunătăţirea capacităţii Uniunii de acţiune externă;
c. reforma cadrului instituţional.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
 19. Schimbările aduse de Tratatul de la Amsterdam se referă la:
a. flexibilitate, extinderea codeciziei, politica externă şi de securitate comună (PESC),
respectiv justiţie şi afaceri interne (JAI), în special controlul graniţelor, acordarea
azilurilor şi imigrarea;
b. flexibilitate, extinderea codeciziei, schimbări minore la nivelul pilonilor
interguvernamentali ai UE;
c. serie de decizii referitoare la reforma instituţională.

20. Schimbările aduse de Tratatul de la Amsterdam la nivelul pilonilor interguvernamentali ai UE

se referă la:
a. În ce priveşte pilonul I –politicilor în domeniul justiţiei şi afacerilor interne care trec la
pilonul I le va fi aplicat votul unanim şi nu votul cu majoritate calificată, pentru cel
puţin cinci ani de la intrarea în vigoare a Tratatului.
b. În ce priveşte pilonul II - Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) - reformele
prevăzute sunt destul de modeste, în sensul că i s-au conferit responsabilităţi sporite
Consiliului European în luarea deciziilor, dar nu s-a hotărât nimic clar în ce priveşte
posibilitatea trecerii către adoptarea mai multor decizii privind PESC prin vot cu
majoritate calificată.
c. În ce priveşte pilonul III - a fost considerat vedeta surpriză a Tratatului, cu elemente
semnificative în domeniul politicilor de justiţie şi afaceri interne, în special controlul
graniţelor, acordarea azilurilor şi imigrarea, care nu au mai intrat în pilonul I.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

21. Care este principala realizare a Tratatului de la Amsterdam:

a. desăvârşirea pieţei unice;
b. consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii Europene;
c. soluţionarea problemelor instituţionale necesare pentru a se putea realiza extinderea
către Europa Centrală şi de Est.

22. Care este principala neîmplinire a Tratatului de la Amsterdam:

a. nefinalizarea pieţei unice;
b. eşecul cetăţeniei europene;
c. absenţa unei serii de decizii referitoare la reforma instituţională.

23. Tratatul de la Nisa a fost semnat în:

a. 2000;
b. 2001;
c. 2003.

24. Tratatul de la Nisa a intrat în vigoare la data de:

a. 26 februarie 2001;
b. 20 decembrie 2000;
c. 1 februarie 2003.

25. Scopul major al Tratatului de la Nisa a fost:

a. crearea uniunii economice şi monetare europene inclusiv crearea şi punerea în circulaţie
a unei monede unice – Euro;
b. instituirea cetăţeniei europene incluzând dreptul cetăţenilor de a se muta şi trăi în orice
stat european;
c. reforma instituţională a U.E. pentru a o pregăti de extindere.

26. Reforma instituţională demarată de Tratatul de la Nisa este orientată pe trei axe principale:
a. legitimitatea democratică, eficacitatea instituţiilor, acţiunea Comunităţii în exterior;
 b. componenţa şi funcţionarea principalelor instituţiilor europene, procedura decizională la
nivelul Uniunii Europene, facilitarea cooperării avansate;
c. cetăţenia europeană, extinderea şi întărirea acţiunii Comunităţii, luarea în consideraţie a
regiunilor.

27. Tratatul Constituţional:

a. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005;
b. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004, dar nu a fost ratificat de toate statele membre,
alegătorii francezi şi olandezi l-au respins la mijlocul lui 2005, deci pare improbabil că
Tratatul va intra în vigoare în următorii ani;
c. a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004 şi a intrat în vigoare, după un proces dificil de
ratificare, la Lisabona, pe 13 decembrie 2007.

28. Principalele reforme instituţionale prevăzute de Tratatul Constituţional sunt:

a.crearea postului de Ministru de Externe al UE, schimbări în regulile de vot ale Consiliului
de Miniştri;
b.renunţarea la postul de preşedinte al Comisiei;
c.abandonarea principiului că fiecare membru ar trebui să aibă un Comisar European.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

29. Următoarele reprezintă schimbări prevăzute de Tratatul Constituţional:

a.eliminarea celor trei piloni;
b.posibilitatea suspendării anumitor drepturi ale statelor membre, precum şi posibilitatea
retragerii unui stat membru din Uniune;
c.includerea unor modalităţi noi, mai uşoare, de modificare a Constituţiei în viitor.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

30. Cele mai semnificative schimbări prevăzute de Tratatul Constituţional sunt:

a.Apare funcţia de Ministru al UE pentru Afaceri Externe, prin fuzionarea celei de Înalt
Reprezentant PESC cu cea de Comisar pentru Relaţii Externe, Consiliul European este
ridicat la rangul de instituţie, care se va reuni trimestrial; preşedintele Consiliului European
(care nu are voie să deţină altă funcţie la nivel naţional) va fi ales pentru o perioada de 2.5
ani (cu posibilitatea realegerii) şi, alături de el, va fi Ministrul UE al Afacerilor Externe
(este responsabil cu PESC);
b.Comisia va cuprinde până în 2014, câte un comisar pentru fiecare SM; ulterior numărul
comisarilor va fi egal cu maxim 2/3 din numărul statelor membre (aleşi prin rotaţie);
c.Parlamentul European va cuprinde maxim 750 membri (min 6/stat membru, max 96/stat
membru).
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.

31. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la Tratatul de reformă sunt corecte:
a.a fost aprobat în cadrul Consiliului European informal de la Lisabona în 18-19 octombrie
2007 şi semnat de statele membre în 13 decembrie 2007 la Lisabona şi va intra în vigoare la
1 ianuarie 2009, după ce va fi validat de toţi cei 27 de membri ai UE, proces care va avea
loc pe parcursul anului 2008;
b.se concentrează asupra nevoilor UE de modernizare şi reformă, având ca obiective
principale: mai multă democraţie, răspunzând aşteptărilor cetăţenilor europeni legate de
standarde mai înalte de responsabilitate, deschidere, transparenţă şi participare; mai multă
eficienţă şi întărirea capacităţii de a oferi răspunsuri la problemele globale cum ar fi
schimbările climatice, securitatea şi dezvoltarea durabilă;
c.dincolo de reforma instituţională a Uniunii, va crea premisele implementării Strategiei
Lisabona, care prevede ca, până în 2010, Europa să aibă cea mai competitivă şi mai
dinamică economie din lume.
Varianta corectă este: A=a+b, B=b+c, C=a+c, D=a+b+c.
32. Dacă s-ar fi aprobat, Tratatul Constituţional, acesta ar fi eliminat cei 3 piloni ai Uniunii
Europene.
a.Adevărat;
b.Fals.

33. Pentru un număr dat de membri cu drept de vot din care, fiecare are alocat un anumit număr de
voturi, creşterea pragului de adoptare a deciziei de la 50% din voturi, la 72% din voturi, nu va
determina niciodată o creştere a eficienţei adoptării deciziilor.
a. Adevărat;
b. Fals.

34. Sistemul de vot cu majoritate calificată a fost propus prima oară în textul Tratatului de la
Maastricht.
a. Adevărat;
b. Fals.

35. Subsidiaritatea este principiul în baza căruia deciziile ar trebui adoptate cât mai aproape
posibil, de nivelul cetăţenilor.
a. Adevărat;
b. Fals.

36. Obiectivul Tratatului de la Nisa a fost acela de a se asigura că o Uniune Europeană extinsă va
putea continua să adopte decizii într-o manieră eficientă şi legitimă.
a. Adevărat;
b. Fals.

37. Reformarea sistemului de vot propusă prin Tratatul Constituţional a fost stabilită încă înainte
de a se fi aplicat reformele sistemului de vot adoptate prin Tratatul de la Nisa.
a. Adevărat;
b. Fals.

38. Principalul motiv pentru care s-a considerat că extinderile UE din anii 2004 şi respectiv, 2007,
ar fi determinat o reducere a eficienţei adoptării deciziilor, îl reprezinta faptul că:
a. noii membri ar fi votat ca un bloc compact şi s-ar fi opus majorităţii propunerilor;
b. fiecare stat membru ar fi primit un vot în Consiliul de Miniştri, motiv pentru care ar fi mult
mai dificil de obţinut o majoritate cu mai multe naţiuni ca membri ai UE;
c. majoritatea noilor state membre sunt state mici şi astfel, ar fi primit un număr
disproporţionat de voturi.

39. Politica comercială externă este de competenţa exclusivă a UE; acest fapt este justificat în
teoria federalismului fiscal de
a. economiile de scară;
b. preferinţele locale şi avatajele informaţionale;
c. spillover-urile negative;
d. niciuna din cele de mai sus.

40. În timpul aplicării sistemului de vot al Consiliului de Miniştri valabil anterior extinderii UE din
anul 2004, statele mari aveau mai multe voturi decât cele mici. Este puterea lor de vot mai
mare sau mai mică decât ar fi cea dată după principiul proporţionalităţii cu numărul populaţiei
fiecărui stat membru?
a. Mai mare;
b. Mai mică;
c. Egală.