Cum a ajuns câinele prietenul omului

Smarandache Gabriela

Într-o pădure mare, trăia odată, demult, un câine.

- ”Ah, se gândi el, ce plictisitor este să mergi singur prin lume. Trebuie să-mi caut un prieten!
„
Pe când alerga prin poiană, văzu un iepure sărind prin iarbă. Câinele îi vorbi:
- ”Aș avea o întrebare:
Lumea este tare mare,
Nu vrei sa vii cu mine
Amândoi s-o ducem bine?„
- ”Bine, zise iepurele, tu ai dreptate, hai să sărim împreună peste dealuri și câmpii.„
Când se săturară de sărit, se facule deja noapte și se puseră să se culce. În mijlocul nopții, câinele
visă o friptură grasă de gâscă și începu să latre. Iepurele tremurând de frica îl certă:
- ”In toiul nopții te-ai pus pe lătrat!
Lupul acum l-ai deșteptat!
Ascunde-te și stai liniștit
O să ne mănânce negreșit!”
Atunci se gândi câinele: ”Ce iepure fricos! Nu poate fi prietenul meu! Nu ne potrivim!” și
fugi de lângă iepure. .
Cum mergea trist prin pădure se întâlni cu lupul. Câinele îi vorbi:
- ”As avea o întrebare;
Lumea este tare mare,
Nu vrei sa vii cu mine
Amândoi s-o ducem bine?”
- ”Bine, zise lupul, ai dreptate, împreună ne putem distra mai bine. Hai să facem o tură prin
pădure”!
Alergară toată ziua prin pădure căutând de mâncare. Când soarele coborî după pădurea de brazi, se
puseră să se culce. Din nou visă câinele friptura grasă de gâsca și începu să latre. Speriat lupul îi
spuse:
- ”In toiul nopții te-ai pus pe lătrat!
- Ursul acum l-ai deșteptat!
- Ascunde-te și stai liniștit
- O să ne mănânce negreșit!”
Atunci se gândi câinele: ”Ce lup fricos! Nu poate fi prietenul meu! Nu ne potrivim” și fugi de lângă
lup.
Trist, câinele porni mai departe în căutarea unui prieten și se întâlni cu ursul. Îl întrebă și pe
urs:
- ”As avea o întrebare;
Lumea este tare mare,
Nu vrei sa vii cu mine
Amândoi s-o ducem bine?”
- ”Bine, zise ursul, ai dreptate, hai să mergem la râu, iți arăt cum se prinde peste, și toate
bârlogurile mele am să ți le arat.
Când soarele cobori peste apă, se puseră să se culce. Iarăși friptura de gâscă îi apăru câinelui în vis
și acesta începu să latre. Supărat ursul mormăi:
- ”In toiul nopții te-ai pus pe lătrat!
Omul acum l-ai deșteptat!
Ascunde-te și stai liniștit
O să ne vâneze negreșit!"
Atunci se gândi câinele: ”Ce urs fricos, nu ne potrivim, nu poate fi prietenul meu. Toate animalele
sunt fricoase. Trebuie să-mi găsesc un prieten care nu se sperie și căruia nu-i este frica atunci când
latru."
Așa plecă câinele și de lângă urs. Merse ce merse și se întâlnii cu un om.:
- ”As avea o întrebare;
Lumea este tare mare,
Nu vrei sa vii cu mine
Amândoi s-o ducem bine?”
- ”Ramai cu mine, îi spuse omul, așa o companie aștept de mult. Am nevoie de un tovarăș
care latră noaptea și sperie hoții, de un prieten în care sa am încredere”.
Așa se face că omul și câinele au rămas împreună, și împreună sunt și în zi de azi.

Povestire libera după un basm din Siberia,