A fost odată o fetiță numită Scufița Roșie.

Ea locuia
împreună cu mama ei într-un sat lângă o pădure.
 Într-o zi, Scufița Roșie a mers în vizită la bunica ei pentru
a-i duce ceva de mâncare.
Pe drum Scufița Roșie s-a întâlnit cu un lup.
- Bună ziua, spuse lupul, unde mergi?
- Mă duc în vizită la bunica mea care locuiește în pădure, explică Scufița Roșie.
 Lupul a alergat la casa bunicii. A intrat în casă, s-a îmbrăcat cu o
cămașă de noapte și s-a așezat în patul ei.
 Puțin mai târziu, Scufița Roșie a ajuns la casa bunicii.
A bătut la ușă, apoi a intrat înăuntru.
Scufița Roșie s-a apropiat de patul bunicii.
- O bunicuțo, ce urechi mari ai! spuse ea.
- Ca să te aud mai bine! răspunse lupul.
- O bunicuțo, ce ochi mari ai! spuse Scufița Roșie.
- Ca să te văd mai bine! răspunse lupul.
- O bunicuțo, ce dinți mari ai! spuse Scufița Roșie.
- Ca să te mănânc mai bine! a spus lupul.
 - Ajutor! strigă Scufița Roșie când își dăduse seama că în patul bunicii sale se afla un lup.
Ea ieși din casă alergând.
 Pădurarul era prin apropiere. El a auzit țipătul Scufiței Roșii
și a alergat spre casa bunicii.
 Pădurarul l-a lovit pe lup. Lupul a fugit și Scufița Roșie nu l-a
mai văzut niciodată.