Prinţesa şi bobul de mazăre

de Hans Christian Andersen

        Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o
prinţesă adevărat.
Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit.
Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă
tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit,
pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată.
  Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu
găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bate cineva la poarta
oraşului şi regele, tatăl prinţului, s-a dus să deschidă.
        La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii şi a vremii rele!
Apa îi curgea şiroaie pe păr şi pe haine şi îi intra în pantofi pe la vârfuri şi ţâşnea
înapoi pe la călcâie. Dar zicea că-i prinţesă adevărată.
        - Bine, las' că vedem noi îndată! s-a gândit regina, dar n-a spus nimic; s-a dus
în odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat şi a pus pe scândurile patului o
boabă de mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână şi pe
saltele douăzeci de perne mari de puf.
Aici s-a culcat prinţesa. Dimineaţa au întrebat-o cum a dormit.
        - Groaznic de prost! a răspuns prinţesa. Toată noaptea n-am închis ochii.
Dumnezeu ştie ce a fost în pat! Am şezut pe ceva tare şi acuma-s toată numai
vânătăi! Groaznic!
Şi atunci au văzut cu toţii că era o prinţesă adevărată, dacă a simţit ea o boabă de
mazăre prin douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de gingaşă la piele
nu putea să fie decât numai o prinţesă!
        Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că asta-i prinţesă
adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei şi
se mai poate vedea acolo şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva.
        Şi asta să ştiţi că-i o poveste adevărată.

1.Răspunde la următoarele întrebări.

a) Care este titlul lecturii?
_________________________________________________________________
b) Cine este autorul lecturii?
_________________________________________________________________
c ) Care sunt personajele lecturii?
_________________________________________________________________
d) Care era dorinţa prinţului?
_________________________________________________________________
e) Cine a bătut la poartă?
________________________________________________________________
f) Ce a pus regina sub saltele?
_________________________________________________________________
g) Cum s-a sfârşit întâmplarea?
2. Găsiţi sinonime (cuvinte cu înţeles asemănător):
a cutreiera______________________________________________
se stârnise______________________________________________
îndată ________________________________________________
gingaşă________________________________________________

3. Despărțiți în silabe următoarele cuvinte: prinţesă, gingaşă şi mazăre.

4 Alcătuiți propoziții cu aceste cuvinte.
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________

5.Adevărat (A) sau (F )fals?

Prinţul voia să se însoare cu o prinţesă.
 La poartă era un prinţ.
Prinţesa s-a odihnit toată noaptea.   

6. Transcrieţi un fragment din poveste.

 CÂINELE LUI IACOV
De Lev Tolstoi

Un paznic avea o nevastă şi doi copii: un băieţel şi o fetiţă. Băieţelul era de

şapte ani şi fetiţa, de cinci. Aveau un câine lăţos cu botul alb şi nişte ochi mari.
Odată, paznicul a plecat în pădure şi i-a poruncit neveste-sii să nu lase
copiii să plece de-acasă fiindcă toată noaptea au umblat lupi în jurul casei şi s-au
dat la câine.
— Copii, să nu vă duceţi cumva în pădure! a spus femeia, apoi s-a apucat să
coasă.
Îndată ce mama s-a aşezat la lucru, băiatul a îndemnat-o pe surioara lui:
— Hai în pădure, ieri am văzut un măr plin de mere coapte.
Fetiţa s-a învoit:
— Hai! Şi au fugit amîndoi în pădure.
După ce mama şi-a sfârşit lucrul, a chemat copiii, dar ei n-au răspuns.
Mama a ieşit pe prispă şi a început să-i strige. Copiii, nicăieri. Bărbatul a venit
acasă şi a întrebat:
— Unde-s copiii?
Nevastă-sa a răspuns că nu ştie.
Atunci paznicul s-a supărat pe nevastă şi a alergat să-şi caute copiii.
Deodată a auzit cîinele schelălăind. S-a repezit într-acolo şi i-a văzut pe copii stând
sub un tufiş şi plîngînd, iar lupul se încleştase cu câinele să-l sfîşie. Paznicul a
înşfăcat toporul şi a omorât lupul. Apoi a luat copiii în braţe şi a fugit cu ei în casă.
După ce au ajuns acasă, mama a închis uşa şi s-au aşezat cu toţii la
masă. Deodată au auzit cum scheaună câinele la uşă. Au ieşit în curte şi au vrut să-i
dea drumul în casă, însă cîinele era însângerat şi nu putea umbla. Copiii i-au adus
apă şi pâine. Dar el n-a vrut nici să mănînce, nici să bea, ci numai le lingea mâinile.
Pe urmă s-a întins pe o parte şi n-a mai scheunat. Copiii au crezut că a adormit, dar
câinele murise.
1.Răspunde la întrebări:
Câţi copii avea paznicul ?
______________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
De ce i-a poruncit paznicul nevestei sale să nu lase copii să plece de acasă ?
______________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
De ce au plecat copii în pădure ?
______________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
De cine a fost atacaţi copiii ?
______________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
Cine a sărit în ajutorul copiilor ?
______________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
De ce credeţi că s-a sacrificat câinele pentru a-i salva pe copii ?
______________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

2. Pornind de la povestea de mai sus, realizaţi un scurt text cu titlul „Prietenia”.

Texte pentru dictare

„ Pe cloşca cu puii cei mai mari n-o puteau suferii copiii: după ce se sătura, începea să
râcâie cu labele în mâncare, împrăştiind-o până departe.
• În ciudă că puii n-o mai ascultă! zise fetiţa
• Ar trebui să-i lase, că de-acum sunt mari.
• Da, însă cine îi mai dă ei de mâncare de asta?
Copiii rămaseră lângă cloşcă, până isprăvi, şi puii începură să se împrăştie. Priviră
apoi cerul: nimic! Gol!
• De-acum nu mai vine!
• Nu!
( Tâlharul- Ion Agârbiceanu)
„ Dintr-o săritură a fost cu laba deasupra lui.
Bietul şoricuţ n-avusese vreme nici să treacă dincolo de sobă. Îl apăsă puţin cu
unghiile, apoi, repede îl ia între labele dinainte, îl strânge, de drag ce-i, îl răsuceşte în
aer şi-l lasă ameţit pe podele. Şi-l priveşte, gândind: Caşcaval ţi-a trebuit? Poftim
caşcaval! Doamne! ce bun o să-mi pară mie după ce te-oi crănţăni!”
(Când stăpânul nu-i acasă- Emil Gârleanu)