SCUFIȚA ROȘIE de IULIANA GHIOCA

Mama-îi spuse la Scufiță: să te duci la bunicuța

Să îi duci niște merinde că-i bolnavă sărăcuța,
Dar să n-o iei prin pădure căci lupul te poate vede
Chiar dacă îl întâlnești, draga mamei, nu îl crede!

Fetița cu-a ei scufiță, roșie și-mbujorată

Coșulețul pentru bună îl și pregăti îndată.
Îi vom pune azi în coș niște vin și turtă dulce
Du-te fuga să îi duci, înainte să se culce.

Ea plecă cu coșulețul prin pădurea cu surcele

Uitând sfatul mamei sale, la cules de floricele.
Dar unde-ai plecat Scufiță, o-ntrebă lupul șiret?
Apăruse pe furiș, tupilat dup-un boschet.

Eu mă duc la bunicuță că e tare bolnăvioară

Iar dacă nu plec acum, o s-ajung la ea diseară.
Dar ce ai în coșuleț că miroase-așa frumos!
Și îmi e și tare foame... Ba nu te atingi de coș!

O-mbie la flori frumoase, să rămână cască-gură

Dar un plan îi încolți să o ia pe scurtătură.
Ajungând la bunicuță, fără rușine și frică
O-nghiti și îi luă locul, deghizându-se-n bunică.

Cioc-cioc-cioc, la ușă bate. Bunicuțo am venit!

Dar intră, este deschis, scuză-mă c-am răgușit!
Vai bunico dar ce ochi, mari, urâți și bulbucați
Și gura așa ciudată cu dinți negri și stricați!

Ochii i-am ca să te văd, fără ochelari mai bine

Însă gura îmi e mare să pot să te-nghit pe tine!!!
Și zicând lupul așa, pe Scufiță o înghite
Cel ce-a spus povestea asta, chiar așa e, nu vă minte!

Vânătorul iscusit vrând s-o vadă pe bunică

Îl găsi pe lup în pat sforăind fără de frică.
Pe burtă l-a sfârtecat și le scoase pe-amândouă
Știu că e poveste veche, dar știți voi alta mai nouă?