prof. dr.

IOLANDA MITROFAN

PSIHOTERAPIE
(REPERE TEORETICE,
METODOLOGICE ~I
APLICATIVE)

Eclitura SPER
Colectia ,,ALMA MATER"
Bucure~ti, 2008

Carte editata de SPER COt-.S EDJT

cditura SPER - acreditata de Consiliul National al Ccrcetarii Stiintifice di

invatamanrul Superior (CNCS IS)
ISBN 978-973-8383-38-8

Toate drepturile sunt rezcrvatc autorului.

Nici o pane a lucrarii nu poatc fi copiata, tradusa sau r<:produsa in orice fol
farii acordul scris al autorulu1.

Dcscrierea CJP a Bibliotccii Nafionalc a Rom!lnici

l\tIT ROFA.' \ , IOLA1'D \
Psih oterapie : (r cpc re teoretice, metodologice ~i
aplicative) Jolanda Mitrofan. - Bucure~ti : Editura
SPER, 2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-8383-38-8
615.851

Difuzare - Edttura SPER- SPER CO"'S EDIT

Bd. Cht~inliu nr. 12, sector 2, Bucure~ti
Tel/fax 031.104.35.18; 021.628.10.52; 0722.508.098
0726.010.491 (Manuela Vintila, coordonator difuzare carte)
E-mail: sperpsi@gmail.com
Tehnoredactarc ~ i coperta: Madalina Voicu

Cuprins

Introducere . ...... .. ..... ..... ....... ....... ... ..... ... ........ .. .... ...... ..... ..... ... . ....... .... .....

1J

CAPITOLULI
Concepte-cheie: Psi110terapie, Consiliere, Dezvoltare personata .......

14

Cui se adreseaza ~i cjne stmt beneficia.rii celor trei tipuri de

activitafi lnrudite? ..... ..... .. ..... ......... .... ... ............. ........ .. ... ... ... .. ..... ......
Puncte comune ~i diferentiatoare tut.re psihoterapie, consil iere ~i
dezvoltare personala ..........................................................................
Etapele metodologice ale procesului psihoterapcutic ...... ..................
Etapele metodologice ale procesului de consiliere ............................
Cadrul terapeutic, specificul practicarij ~i derularii programului de
asistare psibologica difereniiat pe forme de jnterventie .................. ..
Durata programelor terapeutice ~i de consi liere ................................

21
12

CAPITOLUL II
Obiective, specific 1 tipuri ~i doroeuii aplicative ale cousilierii ~i
psihoterapiei .... .. .... .......... .... ... .. ......... ..... .... ... ... ..... ....... .... .. ... .. .. .... ... .......

25

Obiective ...... ......................................................................................

Specificul activita{ilor ~i proceselor terapeutice ................................
Spatiul terapeutic, relatia terapeutica ~j sarcinile (competentele)
terapeutului .... .. ...... ............. ...... ................ .............. ........ ...................
Fluiditatea ~i ccnTiuutul travaUului terapcutic reconstitutiv,
clarificator ~i restructurativ - catre o paradigma w1jficaroare ..............
Lucrul terapeutic in echipa .. .. ........... ........ ... .. ....... .... .... . .. ... .. .. ..... .. ........
Diferente ~i interferenre intre consiliere psihologica $i psihotcrapie,
ca alternative specializate de aju tor psihologic .............. ....... ............
Scw1 isto1ic ~i cateva domenii de apJjcafie ale consilie1ii $i
psihoterapiei ..............................................................................................
Evaluarea munci..i de consiliere/ psiboterapie .......................... ..........
J
Conditii facilitatorue ale consilierii ~i psihoterapiei .......................... /

l4
15

18
20

25
26
26
29
30
31
35
42
43

CAPITOLUL III
Formarea terapeufilor - preconditil, cuuo~tinte teoretice, abilitati,
co1npetente .......... ... .... ... . ..... ... ... ... ....... .... ........ .. ... ...... .... ..... ... ... .... ...... .... .

46

Precondifii $i cunO$tinte teoretice In relaria de ajutor terapeuti.c .......

Nivelul de competenia (abi]jtare ~i deprinderi) .......................................
Competenta autocunoa~terii ~ i personalitatea psihoterapeutului .......
DimensiUJ1i ale personalitatii consilierului. Cat de autentic cste? .....

46
49
50
51

Exista un set obligatoriu de ca Ii ta ti persona1e? .... .. .. .. .. ......... .. .. ..... .. .

Ce se intampla cu valorile personale? ............... ......................... .......
Formarea consilierului ~i psiboterapeutului in grnpul experienpal ...

55
5

CAPITOLUL IV
Terapeutul ca persoana ~i ,,prezenta" terapeutica - eficienta ~i
profesionalism ........ .............. ....... ...... ......... .... .... ........... .. ......... .... ... ........

59

Ce calitati personale necesita practicarea unei consilieri ~i

psihoterapii eficieote? . .. ... .. ... .... .... .............. .. . .. .. . ... .. ... .. . ..... .. .... ... ... ...
Evitarea perfectionismu1ui in exercitarea activitatii de consiliere ~i
psihoterapie ......... .. ....... ... .......... ... ... ..... .. . .. .. ..... .... ... ... .. . .. . . .. .. .. ..... .. . .. .
Onestitatea fata de propriile limite ....................................................
Relatia cu clientii dificili sau pretentio~i ... ... .. .. . .. .. . .... . . .. ... ... .. . .. ....... .
Sa intelegem tacerea clientului .. .... . .. . .. . .. .. .... .. ..... .. ... .... . .. ............ ... ...
Relatia cu clieotii neimplicati ... . .. ... .. . .. ...... .. . .. .. ... ... . .. . .. . ......... .. ..... ....
Sa acceptam rezultatele lente .............................................................
Cum sa evitam autoamagirea 1n munca terapeutica . .. .... .. .. ... . .. ... .. . .. .
Sa evitam sane ratacim printre problemele pacien\ilor (clientilor) ..
Sane dezvoltam simtul umorului ...... ........................ ........................
Stabilirea de scopuri realiste .... .. ...... ... ........ ...... .. . .. .. . .. ... . .. . ..... .... .. . ....
RefuzuJ de a da sfaturi ......... ........... ........... .................... ................ ....
Dezvoltarea propriului stil in consiliere .. .. . ..... .. ...... ... ... .. . .. . .. . .. . ...... ..
Cum poti face faJa epuizarii profesionale 'in munca de co11siliere ~i
psiboterapie ....................................................................... .. ...............

CAPITOLULV
Cateva repere etice in practica de consiliere ~i psihoterapie ...... .. .... ..
CAPITOLUL VI
Orientari ~i metode in psiboterapie ..... ......... ..... .. .... .. ...... ..... ...... .... .......
MODUL I.
Abordarile psihodinamice ..... .. .... .. ...... .... ....... ... ... .. ...... .. ....... .. .. ...... .. ... .....
1. Abordarea psihodinamica clasica ............................................ .............

52

60

63
64

65
66
67

68
69
69
70
71
71
72
72

77
82
8~

2. Abordarile psibodinamice postfreudiene .. ... . ... ....... ... .. .. .. ... ... .. . .. . ..... ...

82
90

MODULU
A. Abordarile umaniste - experientiale ~i holiste ............. ... ... ........ ..........

9:

1. Abordarea existentiala .. ........................................................................

2. Abordarea nondirectiva sau consilierea centrata pe persoana ................
3. Abordarile holiste: psihoterapia gestalt (PG) ~i psihoterapia
experientiala unificatoare (PEU) .. ... .. . .. ... . ... ..... ... ... ..... ... .. .... . .. . .. .. .. .. . .. .....
4. Abordarea tranzacP,onala. ConcepP,a Jui E. Berne asupra personalitatii
Ulllane ................................... .................. ...................................................

5. Psihodran1a clasica .. ............................ .................................................

6

9-

9S
I 06

11
12::

;.nici sugestive i de meditatie creatoare .. ........................................

126

Relaxarea bazata pe deslinderea musculara .........................................

:. Relaxarea prin con~tientizarea tensiunilor fizice .. .. ....... .. .... ... ... ... ...... .
3 Meditatia experienpala cu suport imagistic .........................................
- - Meditatia creatoare transfiguratoare io PEU ........................................

130
131
133
l35

:_"'L ill. Abordarile comp01iamentale ................ ...............................

16 1

. Abordruea comportamentala clasica ....................................................

.:. Abordarea cognitiv-comportarnentala ..................................................
3. Abordarea rationaJ-emotiva .................................................................
~. Consilierea/ psiboterapia centrata pe realitate ......................................

161
164
165
166

T>JTOLUL Vll
oterapiUe de familie ............................................ .... .. .. ... ......... ... ... ...
Tera pi a de farnilie a lui M. Bowen .. .. .. .. .. ... ... .... .. .. ........... .......... .. .... .

Terapia stmcttuala de familie ... .. .. .. .. ... ...... .. ........ ... ... ... ... ... ..... .. ... .... .
Terapia experientiala a comunicarii ..................................................
Terapia strategica de familie ............. ................. ................................
Terapia sistemica de familie (TSF) ...................................................
Terapia narativa de familie ................................................................

167
168
170
171
173
174
180

PITOLUL Vlll
aote1apia cuplului .... ........... ... .. ..... ....... ..... .......... ... ... .... ..... .... .......... ..
Obiectivele ~i sarcinile terapeutuluj de cuplu ................... .................
De ce mer gem la terapeut? .. ... ........ ...... ..... ....... .... ... ..... .... .......... .... .. .
Terapia centrata pe problema ............................................................
Cum abordeaza terapeutu1 problema? . .................. ......................... ...
Problema puterii 1n cuplu ... ....................................... ...... ..................
Problemele de ordin sexuaJ ................................................................
Cum rezolvam o problema de cuplu? ......................... .......................
Comportamentele reciproc negative .. ...... .... ... .. .... ... ... .. ..... .. ... ... ...... ..
Terapia centrata pe comunicare .........................................................
Cum sa fim sinceri cu partenerul .......................................................
Rolul politetii in comunicare ...... ...... .... ..... ....... .. .... ... .......... ... ...........
Bari ere 1n com uni care ....... ........ .... ... ... ..... .. .... ..... .. ... ... ...... ..... ............
Agenda ascunsa .................................................................................
Jocul comunicational .........................................................................
Ideutificarea ~j negocierea regulilor .... ... ...... ... .... .. ........ .. ... ... ..... .... ...
Mecanismul familial .... ...... ... .... ... .. ... ... ... .... .. ..... .. ... ...... ...... .... ... ...... ..
Cum sa depa~i m monotonia? ... .. .. .. ..... ...... ... ............... .. .......... ..... ......
Terapia psihanalitica de cuplu ...........................................................
Terapia cu grup de cupluri .................................................................
7

184
J84

184
186
189
190
193
J97
198
199
200
203
207
209
2 13
215
217
218
219
221

CAPITOLUL IX
Psihoterapia copilului cu tuJburari emotionaJe ~i de comportament ...

Ce este psihoterapia copilult1i? ...... ...... ...... ........ ....... :.. .. ..... ... .... .......
Obiectivele ~j desfii~urarea procesului psiboterapeut c ...... ...............
Cum abordam copiii p1in metode ~i tehnici experien ~fale i analitice
(expresiv-creative, unificatoare ~i gestalt-creative) .. ........................
Alle mijloace expresive In psihoterapia copilului ........... ... .............. .
Gestalt-terapia ~ i terapia unificarii la cop ii .............. .................... ....
Specificul relatiei terapeutice in psiboterapia copih Jui ..................

CAPITOLULX
Consilierea ~i psihoterapia copiJului 1n situatii familiale de rise. .... ...
Joana Stancu

227
227
229
238
249
267
271

274

Coosilierea copiilor cu parinti divortati ........... ...... . .. .. .......................

Consilierea copiilor cu unul sau ambii pari11\i alcoohci ....................
Consilierea copiilor cu deficit de atentie .................. ............ ........ ....
Consilierea Ja distanta ..... ..... ...... ................ ......... .... ....................... ....
Elemente de deontologie a consilierii psihologice ~i Colare ..... ... ....

274
275
276
277
278

CAPITOLUL XI
Experienta pierderii ~i a durerii la copii. Repere in consiliere ~i
psihoterapie ........... ... .. ...... ... ...................... .. ....... .. ... ... .. .... ....... .. .... .. ..... ..

282

Pierde1i a~teptate versus pierderi nea~teptate ... ...................... ..... ......

Fazele durerii i reactiile compo11amentale caracteristice la copii .. ..
Consilierea copiilor cu pierdcri senu1ificative ~ i a familiilor
acestora . .. . .. . .. ... .. .. . .. .. .. .. ... .. . ... . . .. .. . .. . ..... .. . .. . .. . .. . . .. . .. .. ... .. . . . .. . .. . . .. .. .. . . ..
Cateva tehnici specifice de lucru ..... ... ......... .......... .. .. .......................
Copiii ~i vetile rele. Durerea ~i comunicarea terapeu tica. Repere ill
consiliere 9i psihoterapie ...... .. ..... .......... ........... ...... .. ............... .. ... .. .. .
Abilitalea profesionala de a conrnnicn ve~tile rele copiilor ......... ......
Strnctura procesulu.i dezvaluiri i - un model pentrn parinti.
consilieri ~i psihoterapeuti ................... .. .. ...... .......... ......... ........ ........

CAPITOLUL XU
Psihoterapia durerii la adulfi - elemente de psihotraumatologie . .....

Pierderea sperantei de viata - terapia persoanelor cu tentativa

suicidara sau care ameninfa cu sujcjdu] ... ............. .. ....................... ....
Abordari teoretice majore ale problemelor compo1tamentului suicidar ...
Structura unui program de terapie scurta contextual-modulara la
pacientii cu rise suicidar ........ ................ .............. .... .. ............ ...........
Psihoterapia centrata pe trauma violului -intervenia in situarie de
criza ~i dmere multipla ............................................ .... .....................

282
285
290
293

296
30 l
303

310
31 O
3 lO
3 11

314

Derularea procesului terapeutic al traumei produsa de abuzul fizic

~i/sau sexual ... .. .. ....... .. .... . .. ... ....... .. ...... ... ............. .. .. . .... .. .. . .. .... . . . ... .. . .
Psihoterapia In situatii de mu ti Iare prin combustie .. ............... ... .......
Struch1ra ~i rezultatele unui program psihoterapeuric recuperator
centrat pe psibotrauma post-arsura ............. ................................... .......
Psihoterapia bolnavilor hemodializa1i ........................................... ....

.\PITOLUL XIII
ihosocioterapia pierderilor multiple. Transmutarea suferi.ntei ~i
mnici de supraviefuire - abordare existentiaHi ~i spirituala
DriruBuzducea ........................................................................................

Provocarile vie\ii actuale. 0 lume in transfonnare ............................

inspre ce ne 1ndreptam? ............ .......................... .......................... .
Durerea - o experien\a persouala ~i cornunitara ........... .......... .... .......
Fonne ~i posibilitati de ajutorare: atenuare - ameliorare - aplanare.
Psihosocioterapia dme1ii dintr-o perspectiva existen~.ala ~i spiritual.a......
Repere ill consiJiere ~i rerapie .............................................. ...............

: APITOLUL XIV
'="'silioterapia in tox:icodependenta ................................................................

3 15
323
328
33 l

337
337
339
340
352
357

363

ODUL 1. Abordarea iudividuala a toxicomanilor

ana Stan cu ........................................ ..............................................................

1. Fara rnotivatie, nu exista trnnsformare ............... .............................. .. ........
Introducere ................................................... ........ ..............................
Motivatia - o perspectiva psihoterapeutica .......................................
Motivatia toxicodepencleutului ........ ........ ........ .......... ... ....... ..... .........
Un model teoretic asupra scbimbarii umane ............. ........................
2. Terapeuh1l fata In. fata cu toxicodepeudentul .... ........................................
Inn-oducere ...................................................................................... ,.
Personalitatea toxicodependentlllui .............................................. .. ...
Modificarile produse de toxicodependen}a In structura
persoualitatii. ............................. .................... .....................................
Evaluarea psiJ10logica individuala a toxicodependent1.1lui ................
Interviul iuotivational (de cornplianta la tratament) ..... .....................
Capcanele psihoterapeutului 'in lucrul cu toxicodependeniii .............
Strategii de explorare ~i sustinere a cJjentului ...................................
Strategii de lucru cu ambivalenta ......................................................
Strategii de lucru cu rezistenta ...........................................................
Consolidarea angajarii 1n schimbare .. ................................................
Etapa mentinerii ~i prevenfrea recacterilor .........................................
Modal.itati de a face fata situatiilor cu rise crescut pentn.1 recadere .....
Modificarea stilului de viata, element central peutm mentinerea
abstiuente.i ......................... .. ............... .......... ......................................
9

363
363
363
364
367
3 71
375
3 75
376
378
380
383
385
388
392
396
400
404
405

409

 0 interventie de scurta durata in toxiocodependenta .........................

Psihoterapia experientiala ~i toxicodependenta ............. ...................
MODUL 2. Psihoterapia de grup !n toxicodependenta
Sera111is Sas.........................................................................................................
Considera0i generate.............. .................................................... .....
Strnctura ~i metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu
toxicomani ...................................................................... ...................
Procesul terapeutic In cadrul grnpului cu toxicomani (factori
curativi ~i dinamica) ...................................................... ...................
Transferul In grup ..............................................................................
Rezistenta In g1up ..............................................................................
Profilul terapeutului ... ..... ... .. .. ... .. ... ... ...... ... .. .... .. ....... ... ... ... ... ... ... .... .. .
MODUL III. Relatii-capcana in familia toxicomanului
Cristina Denisa Godeanu (Stoica) .....................................................................
Introducere .........................................................................................
1. Relatii ~i scenarii-capcana in familia toxicomanului .... ....................
2. ldentificarea ~i evaluarea relatiilor-capcana In familie. ....................
3. Toxicomanul ~i familia sa 111 scenariul terapeutului ..........................
4. Abordarea psiboterapeutica a familiei toxicomanului .......................

Postfata ............... .. ........... ..... ..... ....... .... ....... ..... ....... ...... ..... ... ... ........ ..... ..

412
414

4l8
418
419
439
447
453
458
466
466
467
476
482
490

502

Bibliografie selectiva ....................... ..... ............. ........... ........... .............. .. 504

Introdu.cere
De la bun 1nceput facem precizarea ca actualul tratat ~i suport de curs
ure ca scop familia.iizarea studen?lor sau aspiran!ilor Yn practica psihologiei ~ i a
psihoterapiei cu cateva no\iuru introductive privind bazele conceptuale,
metodologice i aplicative ale domeniului psiboterapiilor.
Scopul acestei lucrari este fam iliarizarea cititon.1lui cu continutul
aetivitatii de psihoterapie i de consiliere, precum i cu reperele obligatorii ale
fo rmarii psihoterapeutului i consilierului ca persoanii i ca profesion ist.
Ni s-a parut impmtant sa facem o serie de delimitari conceptuale
privind tipurile de psihoterapie, competenJele necesare i aplicatiile ei directe,
precum ~i asupra diferentelor i interterenfelor dintre consiLiere i psiboterapie
- doua discipLine strans conectate teoretico-metodologic. De aceea referirile
conceptuale i aplicative din aceasta lucrare acopera ambele domenii, aflate
intr-o relatie profesionata de subsumare ~i fo1mare progresiva. De~i orice
psihoterapeut include oompeteu1ele unui consilier psihologic, nu top cousilieru
sunt automat ~i terapeuti, dar daca demersul !or fom1ativ, cunotintele in
domeniul clinic, interesul vocational ~i aptih1dinile Ii conduc 1ntr-acolo, desigur
vor putea fi i terapeu , 1n conditijJe unei practici adecvate ~i specializarii pe
anumite domenii de asistare.
Mult mai importanta insa consideram ca este infonnarea asupra
abilitiitilor comunicationale, emotionale ~i co111porta1uentale pentru munca de
acest tip, care tin de dezvoltarea ~i analiza p ersonata, de fonnarea propriuzisii pentru practicarea cu succes i competenfa a acestei profesii,
indiferent de orientarea teoretidi i metodologica la care adera terapeutul
(psi.Jlodinamica, experien~ala, comportamental-cognitiva, holistica sau
rntegrativa).
Cunotin~ele ht domeniu sunt transfom1ate ill elemente utile nurnai i'n
masura ill care sunt transformate to capacitati ~i competente personale de
contact i de dialog terapeutic autentic, mediate de o ,,prezenta terapeutica"
disponibila, echilibrat[, matura, responsabila i creativa.
Pentru deschiderea orizontului informarii 1n domeoiu ne-am straduit sa
valorificam o parte a preocuparilor noastre in p1incipalele dornenii aplicative ale
consilierii ~i psihoterapiei adultului, copilului, cuplului, familiei i grnpnrilor.
Am gasit de cuviinta sa readucem 1n atenpa cititornlui specificul intervenpei ~i
p rocesului psihoterapeutic in domenii aplicative de mare actualitate, cum ar fi
psihotraurnatologia, confruntarea cu problematica morfii i a bolilor cu
prognostic rezervat, toxicodependenta, asistarea compo1iamentului suicidar ~i
abuziv, a tulburarilor emotionale i comp01tamentale ale copiluhti ~i famjliei,
ll

precum ~i a pertutbarilor interacrionale ale cup!Ltlui ~i familiei. Psil10terapia, rnai

mu1t decal oricand, se extinde astazi din domcniul clinic in conmnitate,
interferand cu dezvoltarea personala, cu consilierea preventiva ~i cu cea centrata
pe problema existentiala. Cenuul de greutate al interven{iilor aplicative
psihologice pe li.nia sanataiii pare sa se comute din ce 1u ce mai consistent de la
asistenta intramuros ia cea extramuros, asigurand continuumul firesc al integradj
persoanelor in familie, In corntmitate, In fluxul tnodificarilor imprevizibile ale
vietii cotidiene i ale mediului, el .tnsu~i adanc ~i pe teimeD nedefinit pe1turbat.
Noi probleme de medil.1, noi problerne sociale, noi provocari la adaptare,
dezvoltare ~i supravietuire .. . Aceste modi.ficari circumscriu aria tematica ~i
obiectivele actuate ale psihoterapiilor ~i consilierii psihologicc.
Metodele ~i tebnkile psihoterapeutice, chiar daca 1~i pastrea2a o
anumita specificitate la nivelul conceptelor ~i teoriilm care le infuzeaza, tind la
integrativitate ~i unificare, adaptandu-se mari Lor provodiri ale fiintei llll1ane, In
fiecare perioada de evolutie, 1n contextul transformarilor socio-euonomice,
ideologice, valorice, culh1rale, spiiituale ~j de mediu. Graoitele intre
interven~ile preventive, curative ~i de reinse11ie sociala, in contextul
schimbator al evenimeutelor cotidiene, sunt ~i ele, in mod natural, din ce to ce
mai fluide. Raportul i echi]jbrul fragil diotre sanatate ~i boala creeaza un
continuum al devenirii, o experienta dinamica plina de sens, care ne provoaca
la cunoa~tere, evolutie ~i transfonnare. Aceasta face ca psihoterapiile,
consilierea psihologica ~i dezvoltarea personala siHi aTticuleze armonios,
consonant obiectivele ~i ac\iunile, nu doar lntre ele, ci mai ales cu cele ale
domeniilor medicale, pe de o pa.rte, ~i cu cele ale politicilor socialc ~ i
educationale, pe de alta.
Din perspectiva acestor convingeri am construit ~i rescris aceastii carte,
sintetizaDd ~i selectand acele cuno~tintc temetice ~i apl icative care sa confere
sens in}elegerii sarcinilor, specificului ~i rostului domeniului psihoterapiei i11
societatea contemporana, pcntrn cei care aleg ~i pot sa se dedice specializarii
profesionale 1n acest tip de oferta de ajutor.
Conceptele, teoxii le, autorii ~i preciza1ilc mctodologice sinteticc inclusc
in carte sunt doar puncte de plecare !ntr-un studiu mai aprofundat, pentru cei
interesati direct de acest domeniu. Nu am d01it sa saracim problematica vasta a
psihoterapii lor prin schematizari excesive, ci doar sa a11coram cititonrl 'intr-o
atitudine de explorare, reflexie ~i aprofundare ulterioara, ofcrindu-i ~ansa de a~i alege pe cont propriu sursele teoretice fuudamentale, care au configurat ~i
reconfigureaza continuu istoria vie a psiboterapiilor.
Un alt obiectiv este cunoa~terea ~i respectarea catorva 1epere ale
cadruJui etic ~i deontologic al desra~urarii mW1cii de consilier ~i psihoterapeul.
Continutul cfu1ii a valorificat tmele dintre lucrarlle mele anterioarc,
precum ~i une1e dintre contribu!iile colaboratorilor rnei apropiati in cadrul unor
12

)ll!me pe care le-am coordonat sau pe care le-am sc1is in coautorat. Le

ultumesc pentru munca !or minu}ioasa, de-a lungul multor ani de formare, In
Jre . .,crescand 'impreuna", am avut onoarca $i buctuia de a-i fi inso\it, ghida1.
.Jntaminat, stimulat sau confirmat in progresele $i efo11ul devenfrii lor ca
rofesioni$ti dedicati unui scop comun. Acest scop este promovarea, practicarca
transfom1area psihoterapiei tntr-o ofe11a realista $i crcativa. centrata pe
r_-:ccptivitatea $i nevoile celor in dificultate sau ate celor care tind la un nivel mai
xtius de con$tiinta, de tntelegere $i autosprijin, de dezvoltare umana in general.
Datorez multrururi speciale loanei Stancu, pentru contr!butiilc ei
..:-onsistenle, citate $i preluate cu acordul sau din proptia lucrare, Mic 1ratat de
onsiliere psihologicii )'>i ~cofarii, Editura SPER, 1005.
Atn ntilizat, de asemenea, nnele fragmente sau pani revizuite $i
daugjte din diteva carti epuizate, scrise de mine in colaborare cu Adrian l\uta
lolanda Mitrofan, Adrian Nu1a. Consilierea psihologicci. Cine, ce ~ ; cum?,
Editura SPER, 2005), Doru Buzducea (lolanda Mitrofan, Dorn Buzducea,
Psihologia pierderii ~i terapia durerii, Editura Albedo. I999, editia a doua.
Editura SPER, 2002), Cristian Ciuperca (Jolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca.
"sihologia ~i terapia cup/ului, Edjtura SPER, 2002), Elena Otilia Vladislav
I Jolanda Mitrofan, coord., Psihopatologia, psihoterapia .~i consilierea
copiliului. Eclitura SPER, 2001), Joana Niculae (Stancu). Cristina Denisa
Godeanu (Stoica) $i Seramis Sas (lolanda Mitrofan, coord ., Terapia
toxicodependen/ei, posibilitafi ~i limite, Editura SPER, 2003). Cateva clemente
privind tebnicile de relaxare ~i doua exercitii meditative originale apartinand lui
Catalin Nedelcea au fost citate $i revalotificate astfel din cartea sa tn coautorat
cu Paula Dumitru - Optimizarea comport.amemiilui profesional. h11re
educatie 9i psihoferapie, Editura SPER, 1999.
0 contribu~ie semnificativa in redactarea laborioasa, responsabila ~i
consumatoare de multa energ1e ~i daruire i i revine Madalinei Voicu, pentru
care mulrumirile nu sunt indeajuns ~i pe masura efortului sau real.
Tuturor le sunt recunoscatoare pentrn colabora.rea fructuoasa ll1 slujirca
nevoilor de dezvoltare i promovare a psiboterapiei, consilierii ~ i optimizarii
umane, ca ~i in sprijinirea procesului educational universitar $i postun.iversitar
de formare a special i ~tilor in domeniu.
Prof. dr. Tolanda Mitrofao
Noiembrie, 2007

CAPITOLULI
Concepte-cheie: Psihoterapie, Consiliere, Dezvoltare
person ala

Adesea, in vorbirea curenta cuvintele ,,consiliere" ~i ,,psihoterapie" se

confunda. De aceasta confunzie nu scapa, uneori, nici macar speciali~tii.
Aceasta pentru ca nici In literatura de specialitate nu s-a ajuns la o distinctie
clara 1ntre cele doua domenii de activitate, ele ramfu1and interconectate ~i
fluide, de la caz la caz ~i de la o etapa la alta a evolutiei unei persoane, a unui
cup1u, a unei familii, a uuui gmp sau organizatii.
Cat despre ,,dezvoltarea persona/a", ea acopera o sfera mai larga de
beneficiari, motivati sa se autodepa~easca sau sa-~i implineasca viata, perfonm1nd
in relatiile lor cu sine ~i cu al\ii, cu cariera sau cu mediul. in zilele noast:re,
dezvoltarea personala a devenit ingredientul sau conditia necesari:i a prezervarii
sanata}ii, competen1ei ~i bw1astarii tn majoritatea domeniilor vietii, fiind un fel de
,,terapie pentru nonnali". Problemele existentiale de tot felul, stresul ~i riscmile
vietii modeme reclama tot mai frecvent practica dezvoltarii personale, individual,
dar mai ales in grup, iar pentru profesioni~tii in domenii socio-mnane, cum ar fi ~i
terapeupi, este cbiar o componenta impo1ianta a formarii ~i a competentei lor.

Cui se adreseaza
activitati inrudite?

~i

cine sunt beneficiarii celor trei tipuri de

Exista trei catego1ii de beneficiari ai intervenpilor de consiliere,

psihotera ie ~i dezvoltare ersonala (o timizare umana):
indivizi;
cupluri ~i familii;
grnpuri, organizatii ~j colectivita~.
Pentru consilierii ~i moderatorii sau trainerii de dezvoltare personala In
grup, beneficiarii se numesc de obicei ,,clienfi" (termen utilizat mai ales de
parintele terapiei nondiJective sau ,,terapiei centrata pe client" - Carl Rogers).
Psiboterapeutii se adreseaza mai curand ,,pacienfilor", adica
persoanelor care se confrnnta cu starea de boala, de orice tip, sau, ptin extensie,
relatiilor interumane patogene, disfunctionale, maladive.
14

Obiectivul general al psihoterapiei este asistarea ~i depa~irea

impasului existenP,al de toate tipmile, creat de confruutarea cu pierderile.
-l!latiile perturbate ~i evenimentele trawnatizante. afecpunile somatice, psihice
~J psihosomatice, accidentele ~i situajiile-limita, mod.ificarile de mediu cu
.nipact catastrofal. confruntarile ~i discriminarile sociale, economice. politice ~i
~eligioase etc.
De aceea, vorbim nu doar de terapii ia dividuaJe, ci ~i de terapii de
cnplu, de fam ilie, de grup i chiar organizafionale sau colective (socia le).
Cu cat lumea In care traim manifesta mai multe ..simptomc" de
..maladie sociala", inuand sub spectrul psihopatologiei sociale, cu atfu ~i nevoia
de psiboterapeuti comunitaxi cre~te. Nucleul celor mai profunde perurbari ~i
disfuncpi inter personale 11 constiruie 'insa cuplul , relafiile parteneriale ~i de
familie, precum ~i rela!iile inter- ~i transgenerationale. Elc translateaza iu
spatiul social, 1a forme directe sau subtile, afectand, !ntrepnand sau agravand
dfoamicile de grup ~i colective.

Puncte comune ~i diferentiatoare intre psihoterapie, consiliere ~i

dezvoltare personaHi
C.H. Petterson (apucl Gh. Tom~ a., J999; Joana Stancu, 2005),
sistematizeaza asemauarile ~i deosebirile dintre consilierc ~i psihoterapie dupa
patm criterii:
11. gradul de severilate al tulbudirii clie111ulu4
Confotm acestui crite1iu, consilierca psihologica este indicata in cazul
unor tulburari minore a1e persoualita\ii - normali care se confnmta cu djverse
probleme ~i au un dezechilibru u~or al edificiului persoualita!ii . Psihoterapia
este o interventie judicata pentru afeqiuoi majore ale personalitafii (nevroze,
psihoze sau psihopatii). Puncml slab ~i depa~it actualmente este ca nu se face o
demarca1ic corecta intre tulburare minora ~i majora. fn plus, indicatiilc
psihoterapiei sunt relativ reduse in psihoze, tn cazul carora tratamentul
chimioterapeutic este prioritar, obligatoriu ~i adesea unic, chiar daca 111 unele
cazuri asocierea lui cu psihoterapia resocial izatoare ~i de familie poate fi
benefica. in ceea ce prive~te utilitatea psihoterapiilor rulburarile psihopatice
ale personalitafii, indicaiia psihoterapiilor este rezervata, efecrele lnregjstrate
fiind foa1te discrete, minore, iluctuante sau pur ~i simplu juexisteute.

u1

12. natura probleme/or clie11tulu~.

Consilierea este recomandata pentru problemele inre1personale care
pot fi rezolvate prin luarea uoor decizij in mai profunda concordanta cu nevoilc
i rnotive\e personale, iar psihoterapia este activitatea de elec\ie pentru
problemele imrapersonale, care 1in de structura personalitatii (trairi afcctive,
15

atitudini, convingeri personale, ideal de via\a etc.). Dupa acest cri teriu se poate
intclege ca sfera cognitiva ar fi subordonata consilierii, iar cea afcctiva, cu
tulburarile aferente, psihoterapiei. insa, cum personalitatea este un tot, estc
dificil sa separi cognitivul de afectiv, amintirile, cuno~tinfelc $i informatii le de
trai.rile afective.
IJ. scop11rile consilierii .yi psihoterapie1l
Scopul cousilierii: foJosirea mai eficicnta a resursclor personale.
Scopul psihoterapiei: restrocturarea personalitiifii.
Cele doua aspecte se completeaza reciproc, in sensul ca o utilizarc mni
eficienra a disponibiliratilor ~i reswselor presupune ~i o modificarc a personalitatii
(chiar daca nu profunda), iar restructurarea personalitatii conduce firesc ~i la o mni
corecta ~i econom.ica utilizare a resmselor inteme, a~a tucat cste dcstul de greu sa le
sepan.
In propria mea metoda, cunoscuta sub uumclc de Ternpia Unificarii
(lola11da Mitrofan, 2004), celc doua scopu1i se articuleaza astfel !neat primul
scop devine instrumeDt de realizare al celui de-al doilea, iar dinamica
rcstructurarii potenteaza ~i redirectioneaza resurse blocate sau necunoscute, in
mod creativ $i autotransformator. Aceasta pare sa conduca ~i la o uni ficarc
metodologica a celor trei concepte, relativ artificial separate, raportate la
evolu~ia fiintei umaDe ~i a propriului ei sceDariu de via\a. Psil10terapia $i
consilierea sun/ astfel absorbite f11tr-z1111111ic proces de de::.voltare persona/ti !ji
autotransforrnare, cu nuanta1i, acccnte ~i redircctionari crcativ-cvolutive, de la
o etapa la alta a vietii, de la llll context de evenimente la a!tul.

in consecinta, scopul in dezvoltarea personaHi (D.P.) este:

armonizarea ~i unificarea Eu-Sine. optimizarea ~i autotransfonnarea creatoare,
maturizarea psiho-spirituala a persoanei u1 dinamica sa evolutiva. Indicatorii
realizarii sale sunt: con~tientizare extinsa de sine, poten1area propriilor
capacitali evolutive, redimensionarea, integrarea ~i redirec\ioDarea responsabila
~i eficienra a propriului scenariu de viaia ~i a dinamicilor evolutive relationale
~i colective.

R. metodele .si tehnicile utilizal~.

Confom1 criteriului In cauza nu exista diferente majore turn~ cele doua
activitati psihologice, metodele i tehnicile fiind practic comzme psihoterapiei
i consilierii. Ele se reintalnesc ~i se lrnbogatesc pe terenul prncticilor de
dezvoltare persona/Cf, indiferent de orientarea teoretica la care adera terapcunil
sau consilierul care le sus\ine.
Metodele sun! structurate pe elope ~i pai terapeutici, _//ind
fundamentale de o /eorie asupra persona/ifii/ii~; de o anumila filozofie de via/ii
exprimala fntr-o orie11tare terapeuticli specificii:
16

psihanalitica
comporta1nenta/-cognitiva
umanist-experien/iala
holistica, inlegrativii fi transpersonalii

!Alte precizari comparativ~ infre C. ~i P. sunt avansate ~i de alri

autori, in cousens cu cele mai sus mentionate:
Irina Holdevici define~te consilierea psihologica ca un proces
intensiv de acordare a asisteutei psihologice pentm persoanele
normale care doresc sa-~i atinga obiectivele ~i sa functioneze mai
cficient, iar psihoterapia ca pe un demers mai complex de tratament
psibologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente
disfuncponale sa u pe reechilibr area ~i restructur ar ea
personalitatii (1996, p. 205).
M . Golu (1993) precizeaza ca, de~i cele doua tipuri de activitati se
imbiua organic, ele se aseamana ~i se deosebesc dupa trei c1iterii:
finalitate, adresabilitate, metodologie.
Cu privire la fi.nalitate, ambele urmaresc sa ajute persoanele aflate In
dificultate, bazandu-se pe stabilirea unei relaiii terapeutice mtre eel care sol icita
asistenta ~i eel care o acorda.
Meotionam ca relapa terapeutica, iu toate cele trei forme de asistare
psibologica, este o relape psihologica de tip contractual care poate fi diferita,
particularizata, In functie de orientarea metodologica a terapeutului:
de tip transferential (In psihanaliza, echivalenta simbolic
relatiei pari:nte-copil);
b. de tip educational (in terapiile comportamental-cognitive,
eGhivalenta. relatiei profosor/expert-elev);
c. de tip creativ, mutual responsabil ~i reconstructiv (iu
terapiile umanist-experientiale ~i in dezvoltarea personala
experientiala, potentand procesele de ,,cre~tere tmprem1a";
este o relatie de tip adult-adult).

a.

Cu privire la adresabilitate, consilierea se adreseaza Wlei st:tucnu-i de

suprafata a personalita}ii, rnai evidente ~i mai u~or controlabile con~tient, pe cand
psiboterapia vizeaza adancurile psihicului, incon~tientul cu conflictele sale refulate,
recomandandu-se persoanelor cu tu1bmari psibocomportamentale mai severe.
Cu privire la metodologie, ambele folosesc metode ~i tehnici
comune, dominant verbale, dar psiboterapia ~i dezvoltarea personala includ o
multitudine de tehnici nonverbale, expresiv-creative ~i corporate, psibosomatice,
avand coordonate metodologice mai riguros elaborate ~i mai sofisticate.
Consilierea are llll caracter ceva mai liber, oarecum sin1ational, centrata fiind pe

17

,,problema" $i utilizaud predominant sau exclusiv dialogul de clarificare, s1.1po1t

$i angajare a clientului in rezolvarea i integrarea propriei probleme de ,.acum $i
aici", din contextul sau existential sau situational de viata.

Etapele metodologice ale procesului psihoterapeutic

Etapele metodologice ale unui proces terapeutic, indiferent de

orientarea teoretica pe care s-a construit metoda respect1va sunt ace]ea$i. Le
vom detalia in continuare, aducand precizari ce \in de propria noastra viziune.
conceptie $i practica personala, centrata pe metoda unificatoare, reconstitutiva
$i restrncturativa:
~lev_a_l_u_a_r-ea_c_a-zu_J_u~~ (sau a sistemului reJa1ional perturbat). Yn cazul
pacientilor orienta1i de catre sau catre serviciile medicalc,
docllmentarea completa diagnostica, prognostica $i asupra planullti
terapeutic JJJ echipa este obligatorie pentru o interveutie complexa
$i asociata cu efecte de potentare nrntuala prin rnij loace
comp.lementare, In beneficiul pacieotului $i al familiei sale. Gel
mai frecveut chimioterapia, psihoterapia $i medicina alternativa sau
complementara, bine articulate $i uuantate dupa receptivitatca $i
nevoile cazului, coopereaza cu efecte mull mai bune in evolujia
acesruia. Lucrul asociat i11 ecbipa este recomaodabil in condi!iilc
respectului limitelor de competenta ale specia1i~tilor care asista
acela$i caz (medic, psiholog, psihoterapeut);
lalianta terapeuticaj (inclusiv ,,contrnctuJ" psibologic de asistare $i
lucru impreuna dintre terapeut ~i beneficiar(i). motivarea $i
complianta 1n terapie, informarea asupra regulilor de
confidentialitate ~i colaborare terapeutica din perspectiva codului
etic $i deontologic al activitatilor de consiliere $i psihoterapie);
stabilirea obiectivelor terapiei (sau consilierii), din pcrspectiva
clientului, din perspectiva terapeutului $i precizarea obiectivelor
comune, precum ~i a modaliratilor-cadru de Jucrn (ritmicitatea $i
durata lntaluirilor, alte regu1i ce tin de specificul metodei In
implicarea beneficiarului, drepturile ~i obligatiile autoasumate ale
ambilor). Se asigura complianta la tratament11l medicamentos sau
altemativ asociat, daca pacientul beneficiaza de tratarnent
recuperator tu echipa terapeutica, tn special In cazul pacientilor
intemati sau sub tratament cbimioterapeutic sau, alternativ, in
ambulatoriu;
lderularea programului psiboterapeutitj, orieotat ~i iudividualizat.
dupa caz, nevoile $i receptivitatea clientt~ui(tilor). Sc au in vedere:
18

clinamica raspunsurilor terapeutice, ariile tematice ~i simptomatologice,

mecanismele defensive, rezistentele manifestate, capacitaple
compensat01ii, n.ivelul de aclivare al resurselor, moclificarile emo\ionale,
cognitive ~.i comportamentale, in dinamica lor, inclicii de progres ~i
evaluarea lor impreuna cu clieutul, integrarile ~i autocontrolul
dobandite, con~tientizate ~i exersate de acesta pe parcursul terapiei,
imagiuea de sine ~i dinamica relationala; aceasta etapa de mijloc a
procesului terapeutic include, ill viziunea terapiei unificarti pe care
o practic, cativa pa~i semnificativi: 1. provocarea ~i reconstituirea
experien}elor traumatizante prin modalira~ simbolice de expresie ~i
dramaterapeutice; 2. explorarea ~i anaJiza trairilor, gandtuilor ~i
comportamentelor asociate experientelor ante1ioare readuse ill prezent;
schimbarea perspectivei a.supra e,xperientelor blocante prin insigt-wi
succesive (pe baza reexperimentarii ,,acum ~i aici" p1in tebnici specifice
- joc de roJ, metapozitii, tebnica scaunului go! etc.); 3. integrarea
treptata, din perspectiva prezenmlui, a expe1ienretor percepmale,
afective ~j cognitive auterioare ~i a mecanismelor autoblocante, prill
con~tientizare extinsa ~i resemnificare (un nou nivel de con$tientizare al
Eu-lui); 4. activarea spontana a resmselor autocreative ~i echilibrante, ca
efect al resemnificarii ~i travq)ji)or de iertare, separare, acceptare ~i
reiovestire afectiv-spi1ituala a relatiilor cu siue, cu altii ~i cu lumea; 5.
recanalizarea ~i reinvestirea resurselor con~tientizate (energie,
infon11atii, capacitati creatoare) 1n noi direcjii de decizie, ac~une ~i
comportament cu efect autorestructurant; reconstruirea de sine ~i a
scenatiului de via1a; 6. disponibilizarea pentn1 noi proiecte ~i strategii
experienpale cu sens, In contextul con~tientizarii ,,Jectiei de viata''
personate $i tranfamiliale (transgeneraponale);
im Jlementarea modificarHor ersonale i validarea lor In
realitatea vietti cotidieqe i a scenariului de viatv. Beneficiaml i~i
exerseaza ~i valideaza prop1iile COJ1$tientizari, corec1ii ~i
redimensionfui cognitive, atitudinale, volitive, decizionale, emo~onale
~i de relatie, ca efecte personale de dezvoltare si rezolvare a
problematicilor b!ocante de la 1nceputu1 terapiei. Terapeutul gratifica
eforturile ~i initiativele clientului li1 a se adapta creativ la contexn1l sau
familial, profesional ~i social. El JI confirtna ca martor capabil sa
imparta~easca ~i sa sus\ina noile experiente ale clientului, modificarile
pe care le opereaza ill strategia sa de via}a, nivelul de autoacceptare
dobandit. Terapeutul rcflecta realist, dar necritic, ci prin sus~ere
neconditionata, rezultatele eforhirilor sau strategiilor de
autotransfonnare care 1-au condus pe client catre o stare de ecbilibm
sau de mai mare satisfactie a calitatii vietii personale;
19

reevaluarea cazului i a efectelor tera eutice de restructurar

la incheierea tei-a ie ; separarea terapeutica i ,,lasarea u~ilor
deschise"; confirmarea s11ccesului i autonomiei clienh1lui In
dezvoltarea sa, gratificarea efortului i calitatilor care 1-au condus
la rezolvarea sau depairea ,,problemelor" ~i conuolul propriei sale
vieti; acceptarea limitelor ~i a contextului, precum ~i mobilizarea
pentru noi proiecte; deschiderea realismului i optimismuluj faia de
sine $i traiectoria sa existenfiala;
cristalizarea sau consolidarea efectel01 benefice m tim sa
catamnez (cootacte i reevalua1i succesive la 1, 3, 6 Iuni, eventual l
an dupa finalizarea unuj ciclu sau program terapeutic, cu posibilitatea
reluarii In caz de recidiva sau de necesitate). Se descurajazii
dependenta terapeutica pe tot parcursul terapiei, dizolvandu-se ~i
con~tientizandu-se, pas cu pas, transferul inj~al, sti111utandu-se
autonomia, autoincrederea $i valorizarea cfienllllui, ceea ce sustine
procesul creterii sale interioare i al fixarii ~i 1mbogari1ii
achizitiilor terapeutice dobandite prin propriul sau efo1i creativ ~i
responsabil de auto-schimbare, de pa.iticipare auteutica In procesul de
autovindecare, ameliorare i dezvoltare.

Etapele metodologice ale procesului de consiliere

Sunt destul de asemanatoare celor ale unui proces psil1oterapeutic, cu

diferenta ca durata i amplitudinea explorarii sunt mai reduse in cazul consilie1ii.
Iara care sunt aceste etape:
levaluarea completa a cazuluij 1n contextul situatiei de viata cu care sc
confnmta;
lidentificarea problemei de baz@ $i a celor derivate din perspectiva
clientului ~i a consiliemlui; scbitarea obiectivelor consilieiii Imprem1a cu
clientul i acceptarea contractuaJa a cadrului consilierii (durata $i frecvenra
$edintelor, locatia, costmile, clarificarea intenfiilor, a$teptarilor mutuale $i
maniera de colaborare pe parcursul consiljerii, asigurarea cljentuJuj de
respectarea p1incipiului confidenfialitatii).;
lrealizarea rela\iei $i stimularea aliantei terapeuticg, a contactului
facilitator muncii de explorare $i clarilicare;
lexplorarea problemeiJ analiza raspuusurilor emotionale, cognitive ~j
comportamentale ale clientului la problema identificata $i conectarea !or
cu obiectivele .injfiale; refonnularea obiectivelor de lucru In functie de
evolu~a relatiei ~i de reactivitatea clientului in procesul de consilierc;

20

scenarii de viata, roieclarea i luarea noilor decizii ;

im lementarea deciziilor i a strateoiilor altemativ in prop1ia viata:
sustinerea i validare solutiilor rezolutive de viata practicate de catre client;
valuarea final- a rezultateJor consilierii;
mcetarea de comun acord a consilierii cu meminerea unui contac
catamuestic de confumare a evolutiei, ca ~i de reluare a tmui uou ciclu in
caz de nevoie (principiul ,,uilor deschise").

Cadrul terapeutic, specificul practicarii ~i derularii programului

ie asistare psihologica diferentiat pe forme de interventie
lata cateva precizari privind maniera In care aqioneaza cele trei fom1e
asistare psil10logica - Consilierea (C.), Psiboterapia (P) $i Dezvoltarea
!!SOnala (D.P.):

H.Z. Hol.."ter sustine ca act1v1tatea de cousHiere se adreseaza

conticntului, iar psihoterapia incontientului (apud. I. Stoian,
2005, p. 24-25). Dezvoltarea personala, in opinia noastra, se
adreseaza ambelor niveluri de procesare ~ i utilizare a informatiilor
~i energiilor, angajand semnificativ resursele creatoare $i
autotransfonuatoare ale beneficiarjlor.
C. i1 ajuta pe individ sa se claritice, sa-$i recunoasca 1 si'i-i
accepte conflictele emotionale, aparute 'in circumstante
nefavorabile. Pentru cei care sufera perturbari majore al caror cfect
asupra personalitatii este prea puteruic, C. nu este eficienta i
aceste si tua~ i necesita psihotcrapia (P).
P. este un proces centrat pe aspectele incon$tiente ale min1ii care
sunt rnai puJ]n accesibile nivelului con$tient $i mai rezistente la
schimbare.
D.P., fond UlJ proces de autorestructurare, presupune lucrul fluid $i
stimulativ cu ambele fatete al realitatii psihice (inteme $i exteme),
suprafata $i profunzimea, con~tientul $i incon$tientul, Persona $i
Umbra (m acceptiunea Jui C.G . Jung). In terapia unificfuii, ca $i 'in alte
terapii tunaniste cu componenta spi1ituala, avem fo vedere inclusiv
dimensiuoea transcon$tienta $i transpersonala, dezvoltarea $i
rnatmizarea spirituala, pe axa integrarii Ego-Sine.

21

Durata programelor terapeutice ~i de consiliere

Luaud ill considerare specificul dern1arii procesului $i al continurului

lucrativ pe pa$i, d u rata interventiei este de obicei diferita:
consilierea necesita o perioada mai scurta de timp ( cca. 6-10
lntalniri, de minimum 30-45 minute, maximum 60 minute);
psihoterapfa se des:fa$oara pe perioade mai lungi de fimp, cu un
numar variabil de $ediof.e (de minimum 45 minute, maximum 90
minute, tn func~e de orientarea teorctica $i melodologica a
terapeutului);
dezvoltarea personala este un proces aproape continuu, dar
reperizat pe cicluri intensive de travaliu optimizator, pe parcursul
mai multor ore $i zile (1ucrul maraton), cu posibile reluari ciclice la
intervale de !uni $i ani, la solicitarea beneficiarului, J'n functie de
noile lui obiective de viata. Ea se des!a$oara sub forrna atelierelor
$i seminariilor 1n grup de D.P., grup de autocunoa$tere, grnp de
stimulare a perform antelor sau creativitatii, grup de dezvoltarc
spirituala prin diverse practici meditative, workshop-uri tematice1
proceduri $i practici asociate (inclusiv de medicina altemati va,
complementara ~i de integrare psihosomatica).
Atat C., cat $i P. $i D.P. se pot des!aura individual, ll1 cadrttl cabnctului
profesionist, cat ~i u1grup, intr-un cadm adecvat $i oficial, bine organizat - spatiul
terapeutic sau lucrativ.

EXERCITII $1 INTREBARI

Va proptm, in cele ce mmeaza, tm exercitiu medjtativ de autocxploi-are,

con$lientizare i autorestrncturare, In maniera terapiei unificarii:

A$ezati-va 'int:r-un loc lini$tit i observati-va. Sw1teti tensionat sau

relaxat, calm sau nelinitit, multumit sau nemultumit, frnstrat sau
linplinit. .. Poale sunteti trist sau, dimpotriva, binedispus, incitat sau
plictisit.. Dar oricare ar fi staJea dvs., incercati sa Fi~ doar conticnt
de ea... Amplificati-o, focalizandu-va atentia asupra senzatiilor,
emotiilor, t:rauilor $i gandwilor care o !nsotesc...
Reflecta1i timp de 20 de minute la propria dvs. viata, la primele
evenimente care va vin 1n mfote i la moduJ 'in care va aminti\i sau
va imaginati doar ca ati reacJionat atunci. Fili contient daca va
este pJacut sau neplacut, uor sau dilicil, incitant sau enervant sa va
observaii, sa va acordati acest timp $i acest interes con~tient asupra
propriei persoane, asupra evenimentelor care au tesut i tes in
continuare filmul interior al existenfei voastre ...

22

Aduce~ treptat lrecutul in prezent, ca ~i cum v-ati observa pe dvs.

ioiva drept eroul unor secvente de film. Lasati filmul sa sc
dernlcze ... Con~tientizati trairile, senza\iile corporale, imaginile care
se perinda, conteA.'tul, locul, figwile care se asociaza, ideotificati
pcrsoanele implicate, derulati dialogwi, punefi-va toate acele
tntrebati care va vin acwn in minte i poate va raspundep onest la
ele ... S-ar putea ca la unele sa nu va puteti da un raspuus clar sau
raspunsul sa va creeze o stare anume ... Poate preferati sa evitafi sau
sa ignorati raspunsul, sa-1 bagatelizati, sa va amuzati sau sa va
aplicati brusc o eticheta de genul ,,eti un, o ... " - alegeti dvs.
raspunsut evident, eel care va vine ... Sunteti fata in fata cu dvs.
in~iva ~i cu tot ceea ce ,.contiuep" in aceasta clipii, cu tot ceea ce va
reprezinta: imagini, ganduri, trairi ~j emorii asociate, impulsuri ~i
reaqii intretesute cu <1ctiuni. persoane, relatii, lntamplari, locu1i ...
Ce afi adus la suprafata? ...
Ce alte tntrebari va vin acum In minte? Ce sim\iti ~i experirnentati
cbiar acum? Ce a1i prefera mai curand? Ce nevoie presanta aveti
chiar acum? ... Dati curs modalitatii de a o satisface, mai illtai
imagjoand felul in care se 1ntampla lucnuiJe.
Acum gasip o modalitate alternativa de a va satisface nevoia ~i inca
alte doua posibilitati eel pufin ... Ce va trece p1in minte acum? Ce
sim1i!i? Ce intelegeti chiar in clipa asta despre dvs.? Ce va vine sa
faceti? Alege!i sa cxpcrimenta1i eel pu\in una dintre altemativele
pentru care v-a!i decis. Ce consecinte va a9tepta sa urmeze deciziei
i acfiunilor pe care le imaginati dvs.? ...
Acuro va i.nvit sa verificati in realitate. Aconafi a~a emu ati ales
atunci cand meditati i imagina!i alternative privind modul de a fi,
de a va manifesta sau de a face ~i reevaluati-va starea, emotlile,
trairile, gandurile, posibilitatile, acfiunile ...

. . .( Dupa cateva ore, zile sau saptamani) - Ce afi a flat nou desp1e
dvs.?...

Daca nevoia(ilc) dvs. raman(e) fnistrata(e) ~i apar i alte motive de

olocaj, nemultumire, frustrare, tristefe, nelini~te, discoofort sau manie, ati apela
a ajutorul cuiva sau nu?
Daca da, lace vii ateptafi? ...
Dadi nu, lace vli ateptafi? ...
Ati alege sa vii asiste un profesionist?
Daca nu, ce v-ar impiedica s-o faceti? ...
23

Daca da, care tip de asistare vi se pare mai potrivit?

dezvoltarea personala
consiliere
psiboterapie

INTREBARI SUPLIMENTARE
1. Care sunt principalele difereote metodologice mire cele trei forme de asistare
psihologica?
2. Care sunt etapele ~i pa~ii procesului psiboterapeutic?

CAPITOLUL II
Obiective, specific, tipuri ~i domenii aplicative
ale consilierii ~i psihoterapiei

Definifie. In termeui generali, C. ~i P. sunt activita1i psihologicc

.. fosioniste centrate pe relatia de ajutor In situatiile de criza personala sau
_:e-etiva, de impas existential iminent sau trenant, de dificultate In adaptare,
_~riouare ~i iutegrare sociala.
Ele sunt necesare ori de cate ori. persoanele se confruuta cu:
blocarea capacitafilor uzuale de a face fata provocarilor vietii,
ca ~i problemelor survenite in educarea ~ i dezvoltarea lor;
In situatii de impas existential, pierderi ~1 traume, suferinta
psibica ~i somatica In contextul anumitor maladii, interventii
chirnrgicale, accidente etc.
Confruntari cu o diversitate de probleme, cu stresul cotidian in cre~tere
: conomic, socio-familial, profesional, politic, ecologic), oameni de cele mai
_.verse varste, profesii, culturi, etnii, ideologii ~i religi.i trnverseaza pcrioadc cu
~5c dezadaptativ mai mult sau mai putin semnificativ. Oricare ar fi difere1Jlele
.:mtre ei , de la persoanele lnalt capacitate ~i performante, la cele excluse sau
.:narginalizate social, cu toti i au oevoie de ajutor specializat pentn.1 a putea
_'.!pa~i obstacole diverse in calea dezvoltarii lor, a relaponarii cu semenii, 1n
Jpta pent.ru supravieruiTe ~.i de integrare a t.raumelor.

Obiective

Psihoterapia $i consilierea psihologica sun! tipuri de i11terve11f ie de

;curtii sau de mai lunga durata, avcmd ca obiective:

prevenirea, remiterea zmor tuburari psihice, psihosomatice,

emo/ionale $i dezadaptative;
asigurarea de suport, ghidare rezolutivii $i catali::a a strategiilor
creotiv-adaprative ale clienfilor (pacie11/il01~ fn a face fa/a unor
probleme personale (emofionale, cognitive $i comporta111e11tale) $i
relafionale (inte1perso11a/e) cu impact individual, familial $i sociopro.fesional dezo1ganizator.
25

Ambele tipuri_ de asistare psihologica acopera o palcta larga de

problematici specifice, de la cele educafionale la ccle de sanatatc, reabilirare,
recuperare .;;i reintegrare sociala, de la cele de suport psihoemotional .;;i social,
la cele de adaptare ~i integrare familiala ~i comunitara eficicnta.

Specificul activitatilor ~i proceselor terapeutice

lcbeia tutw:or interveupilo1J circumscrise cousilierii ~i psihoterapiilor

este dezvoltarea unor noi srrategii de coping existen{ial, activarea resurselor
blocate, complementare sau compensatorii, astfel inca/ persoanele, fwniliile .}'i
gnpurile sau colectivitii(ile in diflcu!rate sii-$i giiseascli propriile solu(ii,
utilizandu-~i poten/ialul de care dispun.

ln munca de consiliere ~i de psiboterapie scopul este sp1ijinirca

beneficiarilor fo a-.;;i rezolva problemcle prin resurse proprii, prin modificarea
atitudinilor, conccppilor ~i comportamentclor manifestatc 1n cootexte existentia le
specifice. Situa~ile de viata ~i variatele tipuri de pierderi sau de suprasol ici1ari
pot genera, tntretine sau agrava anumitc traume ~i raspunsuri dezadaptative sau
patogene, cu riscul uuor suferinte individuate ~i colective sernnificative.
tDoua parghii psihologic~ de maxima importallfa In actul asistarii
clientului sunt:
autoacceptarea priu cxplorare de sine, con~tientizare ~ 1
schimbare a perspectivei evaluative asupra problemelor de vin\a;
modificarea realista ~i pozitivarea irnaginii de sine.

Spatiul terapeutic, relat[a terapeutica

terapeutului

~i

sarciJ1ile (competentele)

Rclatia terapeutica sc configureaza dinamic 1ntre cloi poli- consilierull

terapeutul ~i clientull pacientul - bencficiarul direct al activitarii de consilierc/
psihoterapie.
IR~e-la_t_
.-'
ia_
d_
iu
-t-re_ e_i-c-re_e_a_z_a_1_10_ ,.s_p_a_{_h_1_p_s_iJ-10-lo.~ -ic~'1 a I refaceri i trepta te ~i
rcechilibrarii clientului sau pacientului, precum .;;i a relaTiilor disfm1qionale, In
cazul cuplurilor, familiilor, grupurilor ~i colectivitatilor.
Ce este spatiul psihologic terapeutic?

1111 spafiu al cw1oaferii i rearmoniziirii, respectat ~1

respectabi I, profund motivant pentru via fa ~i pentru
valorile ei. In tmele fonne de terapic acest spa\in

26

psiho]ogic este oarecum sacralizat ~i investit cu valen1e

suflete~ti tamaduitoare.

u11 spafiu al confidenpalitafii, autenticita(ii )'ii acceptarii

neconditionate, al increderii ~i compasiunii, al ,,purificarii"
mental-emotionale.
un ,.spal(u relational. infrmnafional ~i energetic " al
refncarcarii ., bat.eriilor", al s1im11/arii, reenergizarii ~i
recanalizarii resurselor catre scopuri maj realiste, mai
iubitoare de sine ~i de altii, mai lmplinitoare.
un spath1 creat de natura interconectiva a ln1a!11irN
terapeutice. polarizat ~i catalizator al regasirii de sens ~ i de
sine, al reconstrnirii unor granite identitare sanawase,
ceea ce permite o reintegrare mai matw-a in spa1iul
relatiilor persona le ~i cotidiene.
Specifice muncii terapeu\ilor sunt focalizarea ~i clarificarea
impactuJui unei probleme sau al unui context de viata traumatizant.
provocativ sau de rise, asupra clientuJui.
Efortul consiliemlui ~i terapeutului profesionist este de a-l ,,oglfodi" pe
client in contextul situa1iei cu care se confrunta ~i are ca scop aj111area acestuia
In a-i conlientiza mai adecvat i mai comp/et propriile nevoi, a~teptari ~;
posibililaJi de a/ace fa/a sau de a rezolva i depai proble111e personale.
C. ~i P. ~ trebuie \'ufelese ca 11odalitati de sfiituire ex)e11a1;, a~a cum
adesea se presuptme 111 mod eronat de catre nespecial~ti, i pot fi privite, mai
cnrand, ca fonamici procesuale de explorare ., iinpreuna a elementelor-cheie care
explica, blocbeaza sau pot debloca solupa(iile) unei probleme sau punctele nodale
ale descifrarii ~i ,,dezlegarii" unui scenariu personal sau familial disfunctional.

'l

Aceasta tnseamoa ca cei doi participanti sau co-parteneri In actul

psihoterapeutic (eel care asista ~i asistatul) descopera 1mpreuna noi posibilitap de
reevaluare, decizie ~i actiune ill contextul problematic, dupa ce au lucrat 'lrnpreuna
la descifrarea simbolica a reactiilor, simptomelor ~i evenimentelor provocatoare.
Redescoperirea de sine ~j schlmbarea se 1ntampla spontan, dupa cc
clieotul a fost sprijinit pas cu pas sa se reevalueze ~i sa ln.teleaga diferit lucrurile.
resemnificantl eveoimentele ~i reaqiilc manifestate anterior 1.oceperii consilierii
sau terapiei (Iolanda Mitrofan, 2004; Iolanda Mitro fan, A. Nuta, 2005).
Procesul de autoreevaluare pe care clientul 11 realizeaza 'in cadrnl
terapeutic se produce ca UJmare a atitudinii .faci!Uatoare sau de cataliza
psihoemo(.ionalii ~; cognitiva pe care consilierul (terapeutul) a manifestat-o pe
parcursul lntalnfrilor.
27

Io op1111a noastra (coincidenra $i cu cea a altar psihote:rapeu\i din

orientarea umanisra), rolul consilie1ului ~i terapeutului profesioojst este de a
1osoti ~i stimula procesul de autoexplorare al clientului sau, ajutandu-1 sa
con~tientizeze ~i sa acorde sens evenilnentelor ~i starilor personale, flira a-i
indica sau sugera propriile explicatii.
Consilierul ($i cu atfit mai putiu psihoterapeutu l) nu este un ,,profesor''
care preda o lectie de viata, ci un co-participant $i 1m sprijin avizat in crearea
de catre client a unor strategii personale rezolutive, in stimularea optilnizarij $i
adaptarii !or la realitate. Aceasta este valabil in cea mai mare parte 1n lucrul cu
adul\ii, dar se impune cu adaptrui specifice 1n asistarea adolescentilor $i
copiilor aflati in dificultate.
Consilierii $i terapeutii sunt totodata repere emoponale echilibrante
$i garanti ai succesului clientului in munca pe care acesta o parcurge cu
sine. Ei sunt investi\i emotional, moral $i informational de clientii ]or, ceea ce
impune un uivel de competenta sociata, maturitate $1 responsabilitate deosebit.
Consilieml $i terapeutul se vor abpne de a-i configura clientului un
nou plan sau scenariu de viata dupa prop1iile-i presnpuneri sau nevoi de aqiune
$i nu se va substitui 1n niciun caz acestuia in luarea deciziilor sau gasirea
op1iunilor, respectandu-i valorile. Aceasta atitudille ~i abilitate terapeutica va fi
cultivata in perioada stagiuh1i de supervizare a tinerilor speciali$ti de catre tm
terapeut formator.
Respousabilitatea acestor profesioni~ti presupuue exerci/iul con~tient
de a se Jeri sa tmpuna ~'>i sa sugereze propriile so/ufii sau inte1prettiri
clientului, evitaud cu rabdare $i abilitate tentatia facila de a-i prescTie acestuia
scenarii alternative de via}f1 ~i solutii prefabricate, de co111plezenta sau
dezirabile social, evenn1a1 ,,educative".
Ce :sarcini are terapeutul?
reperizeaza, sus1ine $i valideaza cu entuziasm solutiile ~ i
alternativele pe care beneficiarul consilierii sau terapiei le va
concepe, descoperi pe cont propriu (asistat fiind), implementa sau
schirnba in viata sa cotidiana, descurajandu-le pe cele fantasmatice
sau nerealiste;
reconecteaza treptat clientul sau pacientul la realitatea viepi ~i la
posibilitaiile sale, ajutandu-1 sa dedramatizeze evenimentele sau
trairile $i sa se deculpabilizeze sau dezanxieteze, atunci cand cazul
o impune;
11 decupleaza progresiv de la fantasme producatoare de suferin\a,
printr-un proces specific de analiza1 con~tientizare ~i resemnificare

28

a insigbt-milor deblocante, ajutiindu-1 sa-~i accepte limjtele cu

naturalete, deculpabiliziilldu-1 pentru vini reale sau imaginare;
11 sprijina emotional ~i prin tehnici specifice (verbale ~i nonverbaJe,
simbolice, cognitive, rational-emotive, comportamentale) sa-~i
gestiooeze i controleze propria viaiamai responsabil, deblocandui ~i recanalizandu-i energia spre scopuri mai realiste ~i echilibrante-.
Sirnptomele, rezistentele, blocajele, cognj}iile djsfunctionale ~ i
comp01tamentele ce tin de o anumita patologie mai intensa sau mai
discreta sunt asfel dizolvate treptat, pentru ca ]~i pierd din
,,putcrea" lor aproape magica de a men1ine subiectul intr-o capcana
defensiva, irationala sau autodistmctiva. Cu alte cuvinte, ele 1~i
pierd sensul in viaia clientului. Acesta 'inceteaza sa se autosaboteze
prin meutioerea suferintei ~i a raspunsurilor dezadaptative, pe
masura ce progreseaza In munca sa de autocunoa~tere ~i
autorevalorizare. Iertarea ~i resemnificarea sunt d011a chei
impo1tante ale schimbarii vindecatoare ~i evolutive. Ele deschid
camp larg experientelor creative ~i autotransfom1atoare, atat la
nivel illruvidual, cat ~i relational, in runamicile familiale,
transgenerapona1e, grupale, colective (v. Jolanda Mitrofan, Cristina
Denisa Stoica, 2005).

Fluiditatea ~i continutul travaliului terapeutic reconstitutiv,

~larificator ~i restructurativ - ditre o paradigma unificatoare

in cazul in care procesul clarificarii $i recuperarii c1ientului se anunta a

:--: mai dificil, pe termen lung, necesitand o profunzime. ~i o subtilitate
<"ISihologica mai lnalta a .,lucrului" terapeutic, precum $i cuno$tin\e ~i abilita\i
ehnice terapeutice specifice, consilieml va orienta cazul catrc un
psihoterapeut-psiholog sau medic, cu competen\a acreditata in domeniu.
De$i de cele mai multe ori consitierea este o munca centrata pe o
?ersoana, nu este exclusa nid practicarea ei sub forma consilierii extinse - de
:uplu, de fami1ie, de grnp.
Trecerea fluida a unui proces de consiliere cenhat pe o prnblema
~itua~onala, intr-un proces psihoterapeutic centrat pe focalizarea cauzelor
psihologice ~i interpersonale mai profunde, pe psihodinanucile persooale,
famiLiale i transgenera~onale, se practica adesea, spre bine1e cLientulu.i principal
~i al celor conecta\i la problema-finta.

29

De la natw-a individuaHi a petturbarilor, tn spatiul terapeutic se !Tece

'lnlotdeauna la natura nlafionala a perturbarilor ~i suferintei, a~a !neat Jucrul
terapeutic se extinde ~i in afara graniteLor psihologice ale cadrului terapeutic,
evocand ~i transformii:nd vindecator, annonizator relatii, roluri ~i perceptu, emopj
~i sentimente care conecteaza pacientul focalizat cu persoanele semnificative din
vjata Jui - parin~, fra}i, parteneri, prieteni, colegi, competitori, persoane investitc
~i de transfer etc.
De~i grauitele competentelor celor doi speciali~ti sunt fluidc, insiuuand
necesitatea unei colaborari sau detinerea unei duble competenie, aceasta nu
'lnseamna ca un consilier este superpozabil sau inter~anjabil cu un psihoterapeul.

LucruJ terapeutic 1n echipa

Lucml terapeutic in echipa este eel rnai productiv, iar competen\ele bine
stabilite ~j respectarea !or previn erorile de intervenfie, conecland benefic pentru
client procesul psiho-socio-medical recuperator sau integrator.
Cand un caz sau o familie constituk ,,subiectul" comun al unei
interventii progresive, multidimensionale, la care pa1iicipa si.multan sau succesiv
mai multi speciali~ti, atitudinea terapeutica ~i de sprijin consensual este cea care
garanteaza succesul. Pierderea ei sau conflictele de competema saboteaza sau
sacrifica indubitabil progresul c}jentului.
0 buna echipa de reabilitare, recuperare sau de actiune preventiva
actioneaza armonios, complementar ~i sincron, In beneficiul clientilor ~i
pacientilor, iar sipervizarea $i intersipervizarea de sprijin mutual fn echipa este
regula de aur a profesiona!is11nrlui fn acest domeniu. Asistarea de catre w1
supervizor a echipei terapeutice (din care consiliernJ/ psihoterapeutul face parte
integranta, alaturi de medic, asisteut social ~i alti profesioni~ti, ill functie de
domeniul de aplica!]e) faciliteza ~i spore~te eficienta acestor profesii
interconectate.
Activitatile de consiLiere $i psihoterapie dezvolta o buna colaborare
profesionala ~i internmana intre medic, psiJ1olog, asistent social, defectolog,
lcinetoterapeut, jurist, educator, parinte spiritual sau alte persoane implicate
(voluntari, studenri). Alaturi de ace~tia, familia ~i implicarea ei functioneaza
adesea nu doar ca o parte din ,,problema", ci ~i ca un co-terapeut ad-hoc. In
special in asistarea toxicomaiulor, in resocializarea schizofrenilor, in asistarea
persoanelor cu handicap sau diverse afectiuni severe (ex. SIDA, neoplazii,
persoane dializate etc.), participarea familiei are ~i o valenia co-terapeutica,
dincolo de beneficiul terapeutic propriu-zis al acesteia, la nivelul relatiilor ~i
suferintei emot:ionale.
30

Munca In echjpa este cheia succesului ~i a satisfaqiilor dcloc ncglijabile

domeniul foarte larg al asistarii complexe a persoanelor 1n clificultate.
Rezulta din cele de mru sus ca activitatile de consitiere ~i terapie suut
tegatite cu mim1tiozitate de insa~i ,,consilierea" consilierilor ~i terapeutilor,
.:.r unele dmtre domeniile aplicative ale acestor competente profesiona1e
ecesita analiza personala didactica. fonnare ~i supervizare pe lennen luug, ca
suport optimizator sau cl1iar terapcutic pentru profcsionWii domeniului.

Diferente ~i interferente intre consiliere psihologica

psihoterapie, ca alternative specializate de ajutor psihologic

~i

Oferta de ajutor psibologic, educational ~i social este comuna celor

doua domenii aplicative - consiUerea ~i psihoterapia. Dar mijloacele,
desra~urarea, 1meori nanua problematicilor clieutilor, respcctiv a pacientilor
vizaii; ca $i intentiile ~i dmata asistarii pot sa difere pa11ial sau in totalitate.
De~i pe ansamblu cele doua profesiuni stmt sw-ori, ele nu sunt gemeoe ~i cu
atat mai pu1in ,,univiteline" ... Sa le abordam pe rand ...
Consilierea
tennenul de consiliere este uzitat ~i 1n alte domenii ale v1ep1
sociale, cum ar fi eel juridic, administrativ, finauciai, politic, consilierea
psihologica presupune, dupa majoritatca autorilor, 6 caracteristici (apud.
Maria-Liana Stanescu, 2003, p. 4), pe care ne-am permis sa le nuautam dupa
cum urmeaza:
1. este un serviciu oferit de un cousi\ier cu cornpetentfl recunoscuta, care,
printr-o rela1ie de narura profesionala, are responsabilitatea de a-l ajuta
pe client, folosind telmici ~i abilita\i pe care le-a dobandit prin educatie
~i fonnare profesionala (master, cursuri postuniversitare. supervizare)~
2. formeaza sau dezvolta abilitatea de a Jua decizii ~ i de a facjljta
rezolvarea problemelor clientului; genereaza ~i catalizeaza alternativele
planurilor de viaia, ajutand clientul ill modificarea stilului de viara.
Cata1izeaza procesul de luare a deciziilor de catre client sau
apartinatori, precwn ~i descoperirea solutiilor v1abile pentru acesta;
3. stimuleaza lnvatarea de noi comportamente ~ i atitudini. Dupa Wallace
~i Lewis (l 990, p. 90), consilierea poate fi inteleasa drept .,un proces de
1nva~are-predare" prin care clientii sunt ajuta\i sa identifice
comportamentul care trebuie schimbat $i etapele adecvate acestci
scbimbari. Rezultatul final al consiLierii consta in actiunile J'ntreprinse
de client pentru schimbarea sa comportamentala;
De~i

31

este o actlvitate comuua a consiliernlui $i clientului, 1u care respech1l

mutual este fundamental. 0 rela~e de consiliere eficienta este aceea In
care cei doi snot egali $i stabilesc 1mpreuna scopurile. in cazul asistarij
copiilor raporturile egalitare, participative, adaptate varstei $i puterii de
in1elegere a copilului sunt obligatorii (a~a ca pregati}i-va sa va $i jucatj,
<land curs copilului liber din voi, dar neuitand nicio clipa cine sunteti
cu adevarat ~i ce scopuri ave1i !);
5. indiferent de locul unde se desfii$Oara consilierea $i de natura problemei cu
care se confrunta clientul, prn1cipala competenfa a consilierului este
capacitatea de a facilita relatiile umane. Aceasta presuptme abilitati
speciale de comunicare empatica, de deschidere, maturitate $i echilibrn
emotional;
6. este trn mod de viata pentru consijjer, deoarece el acfioneaza ca un
moderator al dezvoltarii altor persoane prin intemJediul prezenfei sale
psihologice - structura personaliHi!ii sale faciliteaza san blocheaza
scopurile $i efectele procesului de consiliere.

4.

Deducem de aici importan1a factorului personal In exercitarea acestei

profesii care se face nu doar cu cuno~tin!e profesionale, ci ~i cu ,,sufletul'', cu
capacitatea de a simti, empatiza ~i intui, de a fi descbis. Acest lucru este perfect
valabil ~i in cazul practicarii psihoterapiei, cu un accent mai mare pe abilita1i ~ i
tebnici specifice unei metode sau $COii teoretico-metodologice In care este
fomrnt psihoterapeutul, precum $i al uuui volum de cuno~tinte diagnostice $i
terapeutice mult mai Jarg ~i adanc tn sfera sanatatii ~i a maladiilor mentale ~i
psihosociale.

Psihoterapia
Tata acum $i cateva cru:acteristici diferen1iatoare ale psiholerapiei
comparativ cu coosilierea psihologica ~i sociala, 1n opinia noastra (Iolanda
Mitrofan, A. Nuta, 2005, p. 14-15):
1. psihoterapia se adreseaza eel mai adesea unor probleme semnificative din
sfera sanata~i psihice, psihoson1atice $i somatice, avand ill centru trnuma,
pjerderea, durerea $i blocajul ill dezvoJtare, reactivitatea nevrotica sau
consecintele
disociale
ale
psihozelor,
tulburarilor
adictive
(toxicodepeudeute, alcoolism), tulburarilor de instinct sexual $i alimentar,
comportamentelor suicidare, tulbwii.tilor de identitate etc.;
2. psihoterapia este predominant o activitate curativa, de remediere, 1n
vreme ce consilierea este mai curand preventiva, de dezvoltare $i de
educatie; ambele se pot desfa$ura atat in cadrul clinic, cat ~i extraclinic,
avand insa obiective relativ diferentiate. Psihoterapia ramane lnsa In
mai mare masura apanajul speciali~tilor de pe terenul clinicii (spitale,
32

3.

4.

5.

6.

policlinici, servicii de sanatate mi.uta!a, centre de reabilitare), tn vreme

ce consilierea se practica mai mult 111 cabinete private, In centre
comunitare ~i organizatii de ajutor psihologic $i socjal, in servicii de
resocializare $i reabilitare extrac\inice, in mediul educaponal, in mediul
penitenciar. Se practica, de asemeuea, in mediul organizational, in
diverse tiputi de organizatii profesionale (tu acest caz fiind asociata cu
dezvoltarea personala in grup, cu terapia sociala sau cu training-urile
de comunicare, cele de tip team building, T-group training etc.):
psiboterapia antreneaza un demers explorator $i de con$tientizare (bazat pe
insight), cu durata mai lunga (vczi terapiile psihanalitice, psihodinamice $i
experieu~iale) sau mai scu1ia (terapii scuite focalizate pe problema, terapii
comportameutale, cognitive, ra~onal-emotive) . Ele au ill vedere atat
dimensiunea trecutuJui ~i a prezentului, cat ~i a viitorului, cu accente ~i
modalita\] de interven\]e specifice in funcpe de metoda $i de orientare
teoretica (psibanalitica, comportamental-coguitiva, umanist-existeutiala).
Consilierea, de$i pastreza orientarea generala a tmei Coti de fonnare, se
centreaza mai curand pe dimensiunea prezent, deblocand drunrnl spre
viitor, dar rara a se angaja i'n actiuni de aualiza, contientizare,
reprogramare i restructurare mentala de profunzime, pe tem1en lung;
gradul de autodezvaluire al psihoterapeutului in relatia cu clientul este
mai resuans, spre deosebire de ce1 al consilierului, mai descbis ~i mai
putin expertal ill interventie ~i atitucline; ca ecran de transfer terapeutic,
psihoterapeutul este obligat la o perpetua autoanaliza $i con$tlentizare
pentru a-i coutrola posibilele flnctuatii ale disponibilitatii emotionale
i de contact profesjonal, In special potentialul contratransferential.
Contientizarea proiectiilor, identiticarile cu clientii i abtinerea de la
interp1etari speculative, tendinrele la manipulare i control trebuie sa
faca obiectul unei aprofundari a analizei didactice ~i a unei supervizari
de igienizare, corectie, maturizare i asa~are psihoemotionala $i
spiritua1a, care sa-i pennita stabilirea unor raporturi constm1t
echidistante, morale i autentice cu pacienrii ~j persoancle asistate;
psiboterapia are obiective de profunzime i Ull plan terapeutic bine
structurat, pennitand o remodelare creatoare a personalita~i. a Eului, a
rolmilor manifestate i a relatiilor cu altii ~i cu lumea, in functie de
responsivitatea clientului, In vreme ce consilierea actioneaza limitativ,
centrat ~i mai precis, raportat la un scop bine definit, stabilit lmpreuna
cu clientul;
in vreme cc consilierea practica mai ales relatia terapeutica de la egal la
egal (de la adult la adult), situaudu-se astfel, mai frecvent , 1n
paradigma umanista, psjhotcrapiiJe, pri1J diversitatea lor, practica $i alte
tipuri de relapi terapeutice, asimetrice - de ex. relafia transferentiala de
33

tip parinte-copil (psiliaualiza, abordarile psihodinamice) sau rela!ia

expertala de tip profesor-elev (terapiile comportamental-cognitive).
~stfel, consilierea adultilor se apropie mult prio natura relatiei
terapeutice ,,de la persoana la persoana" de psiboterapiile umaniste,
existentiale ~i experien}iale ~i mai putin de oele psihodinamice ~i
analitice. Aceasta nu inseamna ca nu se practica ~i o consiliere
analitica, de tip adlerian de pilda sau o consiliere analitica de gmp. in
etapele de varsra timpurie, la copii ~ i adolescenti, consrnerea este eel
mai adesea infuzata de metodele comportamentale asociate cu cele
expresiv-creative, bizuindu-se pe o relatie terapeutica asimetrica paqial
educationala, partial ,,hrauitoare emotional", stimuJativii ~i
optimizatoare (experientiala). Nuse exclud 1nsa rnodelele integrative,
flexibile, pliate pe realitatea, nevoile ~i posibilita~le de raspuns imediat
ale clientilor, care imbina elemente tehnice ~i atitudinale din mai multe
~coli, practicandu-se astazi tot mai mult modelele interferente,
eclectice sau integrative, atat 1n consiliere, cat i In psihoterapie;
7. exista tendinta ca in psiboterapie sa se utilizeze mai curand termenul de
pacient, 111 vreme ce m consiliere, ca ~i in dezvoltarea personala, este
preferat sau utilizat in exclusivitate eel de client (adica eel ce
beneficiaza de un serviciu ameliorativ, optimizator, restructurativ sau
transfonnator, nu neaparat vindecator, situatie evidenta ill cazul
serviciului psihoterapeutic).

lin concluzitj,
retinem ca:

chiar daca djsputele tenninologice par f'ara de sfar~it,

C. se desfiioara mai curand ca o activitate suportiva, de

ajutorare limitata, pTecisa, i'u anwnite cadre ~i e ja1onata de
scopuri in1ediate, clarificatoare, aqiooand oarecum la
,,suprafafa iceberg-ului" ~i tinand prea pu~n cont de procesele
incon~tiente.

P., dimpotriva, tinde sa devina un proces de profunzime, axat

pe diuamica restructurativa a personalitafii, la nivel cou~tient,
incon~tient ~i uneori transcontient, din care deriva noi scenarii
de viata ~i un uou modus vivendi. Ea utilizeaza impasul
maladiv ca o posibiUtate de autodeblocare ~i de relansare In
lupta pentrn viata ~i bunastare psib.osociala, ca pe o ,,leqie
existent]ala" sau o incercare plina de sens.

34

Interferente ~i suprapuneri intre C.

~i P.

Ceea ce au fosa, 1n comw1, ambele domenii de asistare umana suut

mmatoarele elemente:
l. ambele unnaresc ~i scopuri identice: explorarea propriei persoane ~i
intelegerea de siue; clarificarea ~i pozitivarea imaginii de sine, cre$terea
autolncrederii $i a capacitatii de face cele mai bune alegeri pentru sine,
debloca.rea resurselor personale de coping $i de dezvoltare pe cont propri11;
2. ambele cauta sa reduca $i sa trnnsforme comportamentele de
autoaparare nevrotica, tendintele la repetarea compo1tamentelor de e~ec, a
modurilor stereotipe, rigide de a gandi $i acliona;
3. ambele dezvolta capacitatea clientilor de a lua decizii $i de a-$i
remodela traiectoria de viata, unele diutre metode stimuland in special solutiile
alternative de viata $i adaptarea creativa (vezi orientarea experien1iala In
coosiliere ~i psihoterapie);
4. ambele utiljzeaza autenticitatea $i calitatea relafiei terapeutice sau de
consiliere, comunicarea rnediata de ,,prezenfa" persona/a $i adesea de carisma
profesionala a terapeutului sau consilierului;
5. ambele se finalizeaza cu o reevaluare a starii $i modifica1ilor
survenite in relatia. clientului cu sine $i cu altii, cu o mai buna acceptare $i
revalorizare de sine din perspectiva propriilor calitati ~i defecte, a poten}ialului
de care dispuue ~i pe care tnva1a sa ~i-1 reactualizeze ~i dezvolle pe1manent.

lconchideml ca efectele estimate tu ambele tipuri de interven!ie constau

in capc:.citatea beneficiarilor de a-~i configw-a noi objective ~i de a dezvolla noi
strategii de adaptare.
Mai simplu spus, tm efect real este di$tigarea ,,pru:iului" cu via}a. lar
zambetul final de desparpre $i respiratia profund eliberatoare a celui care
consirnte sa intrerupa, u1 mod firesc, contactul terapeutic la momeutul potrivit,
valoreaza mai mult decat orice cuvant de multumire sau promisiune de viitor...
Restul rezolva uatma, 1n mod spontan ~i intotdeauna tn favoarea clientului, chiar
~i atunci cand viata 11 confrunta cu o noua incercare sau amenintare. De data asta
el o sa ~tie cum sa fa ca fat a. De unul singur. Adica prin propriile-i ,,puteri".

Scurt istoric
psihoterapiei

~i

cateva domenii de aplicatie ale consilieril

~i

IRadacinile istoric~ ale celor doua fom1e d.e asistare psihologica 1$i lrag
seva din trecutul imemorial al practiciloi- colective $i individuale vindecatoare, a l
ritmilor magice ~ i ~atuatiice ~ i chiar In a~a-nwn itul ,,sfat al batranilor" din
35

societaple primitive tribale. Sfatul dubovnicesc practicat in matricea spirituala

cre~tina, practicile de exorcizare ~i v1ndecare spirituala au contribuit $i ele pe
deplin la treptata laicizare a asistarii bolilor ~i necazurilor sutlete~ti sau socia\e,
extinzandu-se fu epoca modema In domeniul educapei ~i al reprezentarilor
sociale despre cum poti trai mai 'i'n acord cu tine insuti ~i mai sana1os.
Termenul de ,,psihoterapic" este introdus de psihiatrnl englez D.H.
Duke in 1872, In lucrarea intitulata ,,Ilustrari ale influentej minpi asupra
corpului in stare de sanatate ~i de boalii". in 1891, dr. H. Bernheim consacra
sintagma In lucrarea sa ,,Hipnotism, sugestie, psihoterapie". Au unnat alti
celebti autori care au creat istorie in psihoterapie: J.M. Cbarcot, P. Janet, S.
Freud.
A. Binet a incercat sa extinda priucipiile psiboterapiei la educatie,
prefigurand probabil primele forme de consiliere educationala, care aveau sa
fertilizeze ulterior consilierea psihologica nu doar pe terenul ~colii, ci ~i al
educatiei permannte, al familiei, al grupurilor de suport (C.R. Rogers).
Dupa al doilea razboi mondial, consilierea se impune ca o practica uzuala
a activitaplor de asistenta sociala, psihologica ~i medkala. La aceasta contribuie,
prin infonnatii ~i repere metodologice specifice, orientarea voca{ionala (pentru
carierii), psihodiagnoza inteligenfei, aptitudinilor ~i personalitiifii, precrnn ~i
relativa structurare a celor trei mari directii tn psihoterapie (psihanaliza,
comportamentalismul ~i noua paradigma umanistii-experien/iala).
Toate acestea, corelate cu o multitudine de problematici sociale de
inadaptare, marginalizare ~i suferinta, agresivitate sociala, depeodenta, abandon ~i
violen}a familiala, precum ~i exacerbarea frecventei tulburruilor emo~ionale,
psihice ~i de adaptare In comunitate, tn intreaga societate vestica, au transfonnat
consi/ierea psihosociala ~i psilzoterapia fntr-o dimensiune a lwnii civilizate
aspirand la secwitate ~; bunastare.
Fenomenele sociale ~i economice de dupa anii '40-50 au extins
consilierea din sfera educationala ~i a formarii profesionale in cea a metodelor
de ajutor profesionist tn noul context social creat. Apare astfel necesitatea
rezolvarii numeroaselor probleme individuale independent de cele comunitarc.
Carl Rogers propune initial, tn acest context, tenuenul de consiliere ca
inlocuitor al celui de orientare voca/ionala, prea restrictiv, iar anii ce vor urma
leaga striins practica de consiliere de cea de psihoterapie, a carei traditie era
incontestabi la.

In

prirna jumatate a secolului XX, Psibanaliza ~i replica ei, Terapia

Comportamentala, detin ponderea in spafiul clinic ~i extraclinic, evoluand polar
~i oarecum In contradictie, vis a vis de abordarea clien1ilor.
36

Daca prima direc1ie se centreaza emioamente pe cauzele tulburarilor ~ i

dinmicilor persouale perturbate, cealalta se centreaza exclusiv pe simptom,
eludand etiologia ~i sperand optimist 1n miraculoase vindecari bazate pe
iuvatare, conditionare ~i deconditionare comportamentala.
Pragmatismul i s.implificarea demersului, mobilizarea rapida ~ i
exceptionala ll.1 sprijinul persoanei sunt insa conotatiile de baza ale ooului
subdomeniu profesional - consilierea. Ea 1~i regase~te vocapa mai intai pe terenul
~co Iii, dar se extinde rapid in organizatiile neguvemamentale, 'in asistenta sociala ~i
tn educatia pen1m sanatate. Urmeaza patruoderea pe terenul managernentului
organizational ~i mai ales pe terenul greu de asistat al familiei, al abuzului fizic ~i
sexual, al toxicodependentelor a caror frecveuja cre~te fara precedent, de la un
deceniu la altul. Persoaoele cu nevoi speciale, copiii cu handicap ~i bolile ce
necesita spitalizar.e prelungita, predispuuand la fenomene de hospitalism, cazurile
de abandon al copilului tot mai muneroase, asistarea batranilor cu probleme de
depresie, saracie, abandon ~i izolare (odata Cll prelungirea duratei medii de viata)
creeaza noi provocati consilierii psihologice i sociale.
in aceea~i linie pragmatica a interventiei, terapeu1ii comportamentaliti
sunt continttati astazi prin metoda cognitiva (A. Beck) ~i pri.n terapia rationalemotiva a Jui A. Ellis. Nici psihanaliza clasica freudiana nu ramane ftra
um1a~i. Dimpotriva, ea se bucura in dezvoltarea ei de disidenti ~i refonniti,
continuatori i tranformatori, pana Ia neopsihanaliza actuala: t erapiile
psihodinamice, terapia analitica (C.G. Jung), terapia lui Alfred Adler, analiza
reichiana (W, Reich); Melanie Klein i, mai recent, Lacan, Winuicott, Karen
Homey, F . Riemann sunt cateva nume de referini.
Anii '50-60 marcheaza infiin!area ,,Organizatiilor profesionale de
consilieri", care activeaza atat pe terenul colii, cat i al muncii, dar i
dezvoltarea !ara precedent a noii orieotari umaniste, existeutiale i experientiale
In psihoterapie ~i dezvoltare personala, revigorand o filozofie mai completa ~i
mai descbisa despre om, bazatii. pe micarea ,,poten1ialului uman''.
Noua psihoterapie nmanista, existenfiala ~i experienfialli, impune o
orientare crentrata 1o prezent, promoveaza con9tientizarea ,,acum ~i aici",
spontaneitatea, creativitatea i autenticitatea, ca resurse autovindecatoare i
autotransformatoare.
Cautarea sensului existential i autoimplinirea polarizeaza multitudinea
de metode umanist-expe1ientiale care se dezvolta i se continua prin anii ' 70-80
cu metode transpersonale, ce aprofundeaza ~i includ dimensiunea spirituala ~i
autotransfonnatoare in demersul psihoterapeutic, tot mai frecvent absorbit,
asimilat i:n procese complexe de dezvoltare, optimizare ~i transformare mnana.
37

Noua paradigma in psiboterapie este holistica, tinzand la iotegrativitate

teoretica $i metodologica, reunificand viziunea despre om ca fiinta complexa
multidimensional a (corp-minte-spirit) ~i autocreatoare.

in cadru.1 acestej orientarj umaniste ~i transpersonale rnentionfu11

contributiile lui A. Maslow, C.R. Rogers, F. Perls, L. Biswanger, M. Boss, V.
Frankl, Rollo May, J. Moreno, E. Berne, A. Lowen, W. Glasser, S. Grnf, R.
Assagiolli, K. Wilber, J. Lilly etc.
in 1954 se consemneaza aparifia primei reviste de specialitate 1n
S.U.A. - ,,Journal of Counseling Psychology'', editata de Gilbe1i Wrenn ~i
frank M. Fletcher, iar in 1959 Aune Roe argumenteaza publicistic necesitatea
educatiei universitare a consilierilor ca speciali~ti (2003, p. 8).
Principalele tipuri ~i forme de practidi a consilierii,
psihoterapiei ~i dezvoltarii personale
Tipuri/e de consiliere care se contureaza sunt:
consilierea personala, de cuplu ~i de familie;
consiljerea vocaponala sau educationala;
consilierea orgaruzationala ~i de grup.
Tipurile de psihoterapie se grnpeaza 111:
psiboterapia individuala;
psihotetapia cuplului (maritala) ~i a familiei;
psihoterapia In grup de cupluri sau de farnilii;
psiboterapia de grup (suportiva, analitica, psibodinarnica, experientiala
~i resocializatoare - cu sau !ara suport ocupational, artterapeutic,
biblioterapeutic sau ergoterapeutic);
psihoterapia ambientala ~i de mediu.

0 menfiune speciala: In cazul !copiilo1J, psihoterapia este centrata pe

copil, in contextuJ lsistemului familial!, fii.nd !n realitate o psiJ10terapie a
sistemului familial perturbat ~i nu doar o terapie individuala a copilului.

Dezvoltarea persona/ii poatefi. practicatii:

individual (cop ii, adolescenti, adulti);
in grup (copii, adolescenti, adul?);
in grnp de cupluri sau de familii;
In grupuri organizaponale
38

Dupa natura obiectivelor ~i tipul de participanti, se diferentiaza:

grup de dezvoltare perso11ala centrat pe cariera (comportament
profesjonal);
grup de dezvoltare ~i analiza didactica pentru profesioni~tii in ~tiinte
socio-umane - medici, psi110logi, asistenti sociali etc.:
grnp de training organiza~onal;
grup de medita!ie, tehnici de relaxare ~i sacroterapie, grnp de
dezvoltare transpersonala;
grup de cunoa~tere ~i autocunoa~tere in situatij-limita etc.;
grup pentru parinti (centrat pe rela}ia parental-filiala, pe problemele
matemitatu ~i puerperale);
grup de cuplw-i centrat pe coml.Ulicare;
grup pentru optimizarea relatiei profesor-e1ev etc.
Domenii aplicative:

Cu timpul diversificarea problematicii psihosociale genereaza noi

aplicat)i, d1n ce ill ce mai specializate ~i cu formari din ce in ce mai complexe.
Apar astfel:
- consilierea ~i terapia resocializatoare a marginalilor, persoanelor
excluse social, discriminate sau abuzate (fizic, sexual, emotional ~i moral);
- consilierea ~i terapia integratoare ~ i de suport a copiilor strazii ~i
persoanelor adulte la1a adapost (vezi !n acest sens ~i contribupile romane~ti
recente, semnate Victor Badea, Marian Euacbe, Ed. SPER, 2002; Victor Badea ~i
colab., Ed. SPER, 2003; Victor Badea, Laurenriu Mitrofan, Ed. SPER, 2004);
- consilierea i psihoterapia persoanelor afectate de SIDA i a familiilor
tor (vezi ~i Jolanda Mitrofan, Dom Buzducea, 1999 ~i 2001; Jolanda Mitrofan ~i
colab., 2003);
- consilierea i terapia de suport a personalului care asista persoanele
a fl ate in iminenta mortii - medici, asistenp social~ psihoterapeuti,
thanatoterapeu!i ~i consilieri spirituali (gradul de suprasolicitare al cadrelor
medicale ~i sociale care lucreaza cu bolnavi neoplaz.ici, leucemici, infectati cu HIV
este recunoscut ca psihopatogen ~i depresor ~i, i'n consecinta, ace~ti profesiorti~ti
necesita ei ln~i~i asistenia de supon psihologic);
- consilierea ~i terapia toxicodependenfilor ~i a familiilor Jor (vezi ~i
lucrarea sub coord. Iolandei Mitrofan, Terapia toxicodependenjei - posibilitafi ~i
limite. Ed. SPER ~i ,,Salvati Copiii", 2003; Ruxandrn Ra~canu , Mihaela Zivari,
Psihologie ~i psihopatologie n1 dependen{a de drag, Ed. AIS Docendi, 2002):
- consilierea i terapia persoanelor abuzate/abuzive fizic i sexual (copii ~
adul!i), cu reforire direcra la viol, maltratare ~i practici sexuale aberante (parafilii);
- consilierea i psihoterapia integrativa a familillor i copiilor adoptap i in
pfasament;
39

- consilierea ~i dezvoltarea personala a copiilor institutionalizafi, a

mamelor sociale ~i a personalului din institufiile de ocrotire;

- consilierea ~i psihoterapia de suport a \larstnicilor institutionalizati ~i

neinstih1tionalizati (gerontoconsiljerea);
- consilierea vicfunelor violenfei domestice ~i a fanillici dezorganizate;
- consilierea de prevenire a abandonului copilului ~i psihoterapia
tulburarilor de maternitate;
- psihoterapia ~i dezvoltarea personalii a copiilor abandonati sau
separati temporar de piirin, precum ~i a mediului de substitutie familiala;
- consilierea psihosexualii ~i contraceptiva;
- consilierea ~i psihoterapia cuplului ~i familiei cu disfunctii de relatie
~i comunicare;
- consilierea parental-filiala - ,,~coala p arintilor";
- consilierea premarHala;
- consilierea pre ~i postnatala (puerperalli);
- consilierea parinJor adolescenti ;
- consilierea i psihoterapia victimelor traficului de carne vie;
- consillerea ~i psihoterapi.a integratoare a imigranfilor cu dificultati de
adaptare;
- consilierea minoritarilor cu dificultati de integrare;
- consilierea persoanelor cu nevoi speciale ~i a familillor lor;
- consilierea manageriaUi ~i terapia organizafionala;
- consitierea pastorala ~i spirituaHl;
- sacroterapia ~i thanatoterapia (terapia persoanelor in iminen~a
mortii);
- psihoterapiile stresului posttraumatic ~i consiJierea in situafii de
pierdere traumatogena (corporala, relafionala, profesionala i sociala incapacitate de mundi, Omaj prelungit, dezradlicinare, razboi, catastrofe
naturale etc.);
.
- psihoterapiile de resocializare a bolnavil.or psibotici ~i a persoanelor
cu handicap, precum ~i a celor cu nevoi speciale;
- psihoterapiile asociate fo tratamentul medical, complex ~i
recuperator al bolnavilor psihici, psihosomatici, s-0matici.
Mentionam ca 1n ultimii ani s-au !acut Jn Romania eforturi de
revigorare ~i dezvoltare a cons11ierii In domeniul ~colar ~ i al orientarij
profesionale ~i eel putin cateva carti sunt de referinta u1 acest sens (Gh. Tom~a.
1996, 1999 ~i Ioana Stancu, 2005). Dupa cum se poate constata din
desfa~urarea domeniilor aplicative de mai sus, rezulta ca sfeta de. acoperire a
consi)jerii ~i intervenliilor specializate de acest tip este mult mai extinsa decal
cea a psiboterapiilor propriu-zise, lucru firesc, intr-o lume cu multiple
perturbari psihosociale, educationaJe ~i spirituale, precum cea in care traim.
40

Pe masura ce transformarile economice, politice, ideologice antreneaza

noi crize ~i provocari sociale, oamenii se confrunta cu alte tipuri de probleme
psihologice ~i sociale ce necesita ajutor ~i asistenfa specializata. A~a incat ne
a~teptam ca in unnatorii ani, odata en integrarea tarii noastre In
comunitatea europeana, dar ~i ca urmare a impactului globalizarii
economice ~i culturale, nevoia de consiliere integratoare, de facilitare,
suport ~i dezvoltare personaHi sa creasca.
Un Joe special printre beneficiarii acestor servicii II ocupa tinedi ~i
cop iii, consilierea preventiva, in special a comportamentelor dezadaptative,
delicventiale ~i tox.icodependente, fund acrualmente o prioritate.
Din punct de vedere al obiectivelor ~i situatiilor care necesita acest tip
de interventie se pot distinge alte cateva tipuri:
consilierea preventiva (ex. programe de educa1ie sanitara ~1 sexuala.
de alegere a carierei, de integrare a copiilor cu uevoi Speciale, de
prevenire a riscului pentru consumul de droguri etc.):
consilierea de facilitare ~i mediere - ex. unnare~te optimizarea
comportamentului relational individual, de grup sau familial, asumarea
responsabilitatii propriilor aqiuni ~i dobandirea unui comportament
mai asertiv ~ i prosocial. Corectfa unor compOJtamente care predispuu
la e~ec relational sal1 la erori de lutelegere a anumitor sitnatii. reac1i i ~i
atitudini constituie obiectivul unei consilieri de remediere sau de
adaptare.
Optiunilc educationale, compottamentele parentale, acomodarea 1ntre
membrii unei famil ii disfunqionale, adaptarea la mediul ~colar sau profesional,
con~tieu tizarea proprjilor caUtap ~i defecte, a intereselor, disponibilitatHor.
lalentelor ~i aptitudinilor, integrarea intr-un nou mediu socio-cultural pot ti
obiectivele unor demersuri de consiliere psihologica concertate ~i clar
diferenpate de consilierea psihopedagogica sau educaponala, cu care de
altfel conlucreaza strins:
consilierea asoc.iata cu dezvoltare personalii, individuala sau in grup, l~i
propune stimularea expresiei personale, a creativitatii ~i atitudinilor
integratoare sau tolerante, a maturizarii afective, cognitive ~i spi.tituale, a
puterii de manifestare ~i afim1are a Eului, a competentelor profesionale ~i
creatoare intr-un domeniu. Ea urmare~te realizarea procesului de
autoactualizare (concept introdus de C. Rogers) ~i con~tientizarea stadiului
de dezvoltare ill care se at1a fiecare client Consilierea stimuleaza conceptul
de sine, modificarea stilului de viata pentru cre~terea bunastarii ~i acceptarea
modificarilor fire~ti care tin de varsta, ca ~i acceptarea mot1ii ca pe un
eveniment firesc, de tranzitie in ordinea naturala ~i spirituala ~
consilierea centrata pe situap.ile de criza aduce sub focusul interventiei
rescmnificarea ~i acceptarea momentelor de criza ca mome11te de

41

,,cre~tere" personala ~i interperS{)nala, p1ilej de schin1bare a strategiilor

nepotrivite sau eronate care s-au dovedit inadecvate in raport cu ciclul de
viata ~i cu contextl.ll actual. Este un bun prilcj de mvatare a unor raspunsuri
alternative la probleme vechi care se repeta ~i de reprocesare a
senmificatulor cvenimentelor dintr-o perspectiva scbimbatli sau mai
matura. Consilierea ajuta clientul aflat in situafie de c.riza sa se confnmte
cu fiustrarile ~i sa-~i ref01muleze noi obiective, sa ie1te ~i sa accepte pe
altii. iertandu-se ~i acceprandu-se pe sine. ii invata sa faca futa traumei,
deceptiei, dezamagirii sau imprevizibilului naucitor al unor situa!ii,
investiudu-Je cu sens. Ce tipuri de crize pot fl asistate? Toate tipw-ile de
pierderi ~i abuzuri, tentative suicidare, pierderi de sarcina ~i reactii
post.avo11, sarcini nedorite sau rezultate mluma unui viol, pierderea locului
de munca, ~omaj preluogit, pierdere in statut ~i prestigiu, dependenre
diverse (alimeutare, de droguri etc.), decesul unei persoane dragi, detentie,
dezechilibru financiar ~i emo~oual, aoxietate de separare, divort. maladia
grava a lmuia dintre membrii familiei, apaiipa unui copil cu handicap
sever sau impasul educational al acestuia - ex. copilul autist etc.

Evaluarea muncii de consiliere/ psihoterapie

unei consilieri, ca $i al unei psihoterapiil, consta in

posibilitatea clientului de a nu ramane ancorat sau dependent de Lerapeut, ca
urmare a deblocarii capacitatii sale de a-$i gestiona ;;i rezolva problema lntr-un
mod responsabil. Aceasta presupune ca persoana(eJe) asistata(e) tnvata sa emita
solutii discriminative, sa-$i asume consecinrele, sa evite repetarea erorilor $i. in
caz de e$eC, sa aibe capacitatea de a se remotiva pentru o noua incerc.are de
solu!ionare a problemelor, utilizandu-~i toate disponibilitatile $i nea;;teptaud
pennanent o noua fom1a de ajutor. Adica, altfel spus, invata sa se auto-ajute ...
acceptandu-~i in acela~i timp lim.itele ;;i solicitand sprijin numai atuuci ci'ind nu
~i-1 poate oferi singura, cu adevarat.
Acceptarea uuei situatii ireversibile, de genul unui handicap $i
invatarea convietuirii cu el in conditii de lini$te, optiniism $i menfinere a
contactelor sociale integratoare poate fi de asemenea un succes al unei
consilieri.
Un niveJ crescut de autoincredere ;;i de cJarificare asigura autonomia
clienh1lui $i a$teme calea unor compo11amente responsabile ~i a unei bune
capacitliti de a face fa\li stresurilor, crizelor sau provocarilor existenrialc
ulterioare.
tE~$-e-cu_J_m_un_ci_i_un_w
___c_o_n_si-1i-e-r,-c-a-;;i_a_un_-w-.-t-e1-a_p_e~ug este lesne de
lsuceesuJ

observat atunci cand persoana asistata stagneaza in react:ii de negativism,

42

errie, Lamentativitate, neajutorare ~i dependeo1a sau 1$i agraveaza reactiile

..:.adaptative mi se ancorcaza 1n conduite de ~antaj emotional, compo1tament
_testatar sau reveudicativ, perseverand in eroare ~i. autosabotaudu-se. Acesta
:~fie semnul unei iotervenp i neprofesioniste a consiliernlui (terapeutului), fie
_ e incticatorul necesitatii l.lllui proces terapeutic mai adiinc $i mai bine
-Jcturat. 1n consecinfa, cazul poate fi orientat catre un alt terapeut profesionist
J catre un alt consilier.
Uneori, conctitiile externe, contextul socio-familial sau socio-cultural
frana sau defavoriza demersul unei consilie1i individuale, de aceea este
-~esar ca interven}ia sa fie pe cat posibil multidisciplinarii ~i sa nu ignore
ciunul dintre factorii care pot contribui la o situape de criza. Lucrnl cu
milfa extinsa, de pilda, sau cu colectivitatea implicata, intr-o maniera
:;temica, Jarge~te ~ansele unei interven~i corecte, de succes.

Conditii facilitatoare ale consilierii

~i

psihoterapiei

Un rol important in profesarea activitapi de consilier/ psihoterapeut ii

respectarea nevoilor ~i valorilor clientului, precum $i a c.aracteristicilor
.iie diferentiale, care reflecta o anumita cultura, cu norme, tractitii ~i valori
..aniliale, morale $i spiritual-religioase specifice. Consilierii mi avlll intotdeauna
;:. vedere reperele socio-culturale ~"i istorice ale evolufiei persoanelor asistate,
"U' recent activitatea Jor s-a irnbogatit cu consilierea cross-culturala, care
:emnaleaza semnifica~a luarii in atentie a diferentelor intre consilier (terapeut) ~i
bent privind mediul cultural, social, etnic sau rasial. in special consilie1ii ~i
--isihoterapeuti i care asista persoane apa11inand unor grnpuri minoritare, cum ar fi
11'ligranti, homosexuali, varstnici, toxicodependenti etc. au nevoie sa ll1\eleaga
_ritudinile, valorile, credintele $i problemele fiecarni grup minoritar. A$a de
*ilda, consilierea ~i terapia supo1tiva gerontologica poate ajuta varstnicii sa se
".eintegreze in viafa, sa accepte moartea cu sen.inatate sau sa se pregateasca pentru
~area trecere. Dar pentru aceasta este nevoie ca ace! consilier sau tetapeut sa fie
;"amiliarizat cu realitatea exi.sten1Jala a varstnicilor, care se confrunta cu un rise
-idicat pentru depre~ie, alcoolism $i tcndinlc suicidare, dificulta~ financiare $i de
$3natate ireversibile.
0 alta problema care este necesar sa se aibe in vedere o constituie
discriminarile, stereotipiile $i prejudeca~iJe cu care se confront.a grupurile de
111.inoritari, fie ele mascate sau exprimate. Dezvoltarea identitatii de sine $i
autoacceptarea sunt obiective importaute in munca de consiliere $i psihoterapie, ca
~i in cea de dezvoltare personala. Interventiile pe grupuri minoritare sau asistarea
persoanelor care fac pru1e din aceasta categorie pot fi racute corect numai In baza
cuno~te1ii etapelor psihologice prin care tree oamenii cu sentimente de opresiune.
~tine

43

Modelul teoretic elaborat de Atkinson (apud. M. L. Stanescu, op.

cit, p. 23) precizeaza particularita?Ie acestor etape, dupa cum urmeaza:
- conformarea - se apreciaza cultura dominanta, se dezaproba propria
cultura $i se manifesta atitudini discriminative fata de alte culturi;
- disonanfa - apare un conflict mtre aprecierea $i dezaprecierea
prop1i ului grup, pe de o parte, iar pe de alta parte, intre aprecierea $i
dezaprederea propriului grup $i a grupului dominant;
- rezistenfa - se caracte1izeaza p1iu confuctul diutre empatia fata de alte
minoritati $i etnocentrism, pe de o parte, $i dezaprecierea grupului majoritar, pe de
alta parte;
- introspec{ia - se refera la analiza propriului grup, la evaluarea altora
pe baza etnocentrismului;
- articularea sinergica sau contienlizarea: aprecierea propriului grup
$i a altar minoritati $i aprecierea selectiva a grupului dominant.

Pentru a evalua corect un client care apartine altor grupuri culturale,

consilierul $i psihoterapeutul trebuie sa cunoasca istoria sociala $i calita{ile
distinctive ale subgrupurilor etnice sau socio-economice, cum ar fi, de pilda, ce
lnseamna pentru ace! grup a fi normal sau anonnal. Orice proces terapeutic sau
de consiliere urmare~te producerea de modificari ill viata clientilor. Ori, In
consilierea grupurilor minoritare, o parte din mijloacele interven{iilor clasice se
pot dovedi inadecvate, ca de pilda contactul vizual, extenonzarea
sentimentelor, a vorbi mai mult decat a actiona etc. .,Cunoa$terea
fundamentelor culturale $i sociale ale profesiunii de consilier este utila acestuia
in tentativa de a-i ajuta pe clienti sa i~i identifice sau reconcilieze rolurile
diferite pe care le joaca in viata. Se formeaza o receptivitate fata de problemele
etnice ~i culturale ale unei societati multiculturale i se obf.ine o familiarizare cu
paleta atat de larga a problemelor din via1a de zi cu zi.

lin finaij, consilierii trebuie sa cunoasca multe alternative ale stilului de

viata, pentrn a asista clientii tn rezolvareaproblemelor de viata." (op. cit., p. 24).
Psihoterapeutii nu fac nici ei exceptie de la respectarea acestor cerinte.
Coloratura manifestarilor psihopatologice i cea a reaqiilor In contextul bolilor
somatice poate sa difere de la o cultura la alta, de la un spatiu geografic la altul.

44

-:-REBA.RI $1 EXERCITII
1. Care sunt elementele comune ~i diferentiale lntre consiliere ~i
psihoterapie?
ldentificap punctele nodale 1n ist01ia constituirii domeniului consilie1ii ~i
psihoterapiei.
3. Care sunt principalele tipuri ~i forme de consiliere?
4. Care sunt principalele tipuri ~i forme de psihoterapie?
5. Ce domenii aplicative va incita 111 mai mare masura, daca ati opta
pentru practicarea consilierii sau a psihoterapiei?
6. in ce fel va simtiti disponibili, interesati sau dornici sa exercitati o
astfel de activitate?
7. Cu ce categorie de clienti ati evita sa lucrati sau v-ar fi dificil? Motivati
aceasta optiune.
8. Cu ce categorie ati aspira sa lucrati? Motivati aceasta aspiratie.
9. Motivapi atractiile ~i respingerile sau retmerile pe care le resimtiti 1n
eventualitatea ca ati fi msituapa sa asistati psibologic anumite categorij de
clienti, pacienti.
10. Ce impact are asupra voastra contactul ~i relatia cu astfel de categorii de
persoane?
11. Ce ~teptap de la voi in calitate de psiholog? in ce masura ~teptarile voastre se
lntah1esc cu obiectivele ~i pruticularita!ile de dernlare a acestei mllllci de asistare
psibologica?

CAPITOLUL III

Formarea terapeuIor - preconditii, cuno~tinte teoretice,

abilitati, competenfe

Precondifii ~i

cuno ~tin te

teoretice in relatia de ajutor terapeutic

Ofe11a de ajutor pe care o practica psihoterapcutii $i consilierii difera

de alte tipuri de ajutor pe care le gasim in viata cotidiana. Tdentitatea
profesionala a acestor roluri profesionale s-a decantat treptat, lngloband
cuno$tinte teoretice variate:
psihiatria $i psihologia clinica,
teoriile lnva\arii i dezvoltarii,
psibanaliza,
consilierea pastorala,
psibologia sociala $i a dezvoltarii,
psibologia cuplului $i a fami liei.
psibodiagnoza personalita!ii, in special proiectiva,
psihodiagnoza cognitiei, stadiilor dezvoltarii i a creativitatii.
0 preconditie in practicarea psiboterapiei este nivelul de maturitate
psibologica $i biologica, de echilibm i sanatate mentala, de integrare
annonioasa psihocorporala. Majoritatea $COlilor fonna toare In psihoterapie
considera ca varsta minima de la care se poate practica psihoterapia $i
consilierea este 25 de ani, evident dupa un stagiu complet incluzand pregatirea
academica teoretica, analiza i/sau dezvoltarea personala didactica (individuala
$ifsau in gn1p) $i abilitarea postuniversitara (masterala) pentru practicarea
profesiei. Varsta prin ea illsai, asociata cu respectarea condi~ilor mai sus
mentionate, nu asjgura $i nu garanteaza insa obligatoriu posibil itatea ~i
disponibilitatea uuei practici adecvate ~i cu atat mai putin de succes terapeutic.
Jntervine ~i o alta variabila care tine de un anumit talent sau aptitudine pentru a
fi terape.ut, o personalilate disponibita i adesea carismatica, mah1ra cognitiv,
emopooal ~i spiritual, o vivacitate ~i sanatate mentala i corporala, conectara la
relatia de sprijin, 1mpa11aire ~i cataliza a proceselor vindecatoare sau
annonizatoarc la nivelul indivizilor ~i relatiilor ioterumane. Cu cat persoanele
motjvate ~i formate i'nainteaza In varsta ~ i i'n capacitatea de autoechilibrare ~i
evolutie creatoare, cu atiit dcvin mai disponibile pentru o munca de succes 1n
aceste domenii, cu mai pu1in efort i cu efecte mai durabile. Lucrul cu sine,
lucrnl de integrare $i dezvoltare persona la continua, supervizarea ~i intervizarea
46

echipa de profesioni~ti ca modalitate de igiena meutala ~i profesionala a

"Bpeutului, asocierea mi~carii, sportului ~i practicilor meditative, precum ~i a
.oi regim sauatos i ecbilibrat de viaiii - sunt conditii permanente 1n
"'1Cticarea ~i fonnarea continua pentru profesia de terapeut.
Dupa Kurplus, se precizeaza patru caracteristici ale relapei de ajutor
rapeutic sau de consiliere care necesjta existenta ~i dezvoltarea anumitor
;surse persona.le, :Iara de care actul terapeutic nu poate avea loc:
este o relatie umatla;
presupuue o influenta sociala;
dinamica ei depinde de abilitat]le ~i deprindeiile profesiouiste ale
..msi lierului (skills), dar ~i de capacitatea responsiva a clientului;
presupune o pregatire teoretica botaratoare.

iu calitatea 1or de re/afii umane, consilierea ~i terapia se bazeaza pe ltreil

baza: em atie, res ect i adevar.
emana ~i se manifesta din ascultarea activa, centrat.a pe
5entimente exprimate sau neexprimate verbal de client, dar sugerate sau relevate
nonverbal. Empatia, ca o componenta de baza a personalitatii consiliernlui ~i
terapeutului poate fi masurata ~i exprimata sub mai multe forme. Ivey (1988)
distinge empatia substractiva (prin care consilierul/terapeutul se indeparteaza de
client), eropatia bazata (in care raspunsmile consilierului sunt paralele cu enuntul
cLientului) $i aditiva (tn care raspunsul consilierului invadeaza ideile ~i
sentimentele clientului).
IRespectuJ presupunc; menpnerea unei alitudini non-evaluative fata de
client, atentie acordata clientului, acceptarea sa necondi!ionata ~i valorizarea tui
ca o persoana denma de stima i valoare, cum afuma C. Rogers ( 1951).
lsinceritatea !i onestitateaj se refera la pozi~ia fata de sine a terapeutului.
congmenta 'intre ideile, sentimentele, comportarnentul i orientarea sa teoretica.
Sinceritatea ~i deschiderea de sine sunt ,,pa~aportul " catre tncrederea clientului.
Relatia de consiJjere-terapie realizeaza $i un ~roces de in/luenfii soda/a.I
Sensul acestei forme de infl.uenta sociala consta ill stimularea unei dezvoltari
annonioase a celui asistat. Acest lucru nu se poate realiza dccat daca un cousilier
sau un terapeut i~i dezvolta la randul lui o serie de calitati.
Pietrafesa, Hoffi11ar1 i Splete (1984) considera ca cele mai semniiicative
talitati care definesc un consilietj Slll1t: kompetenta, puterea i intimitataj.
Prin competenfii, autorii inteleg abilitatea consilieru1ui i terapeutului
de a-i accepta propriile limite, de a se comporta poz itiv cu clientii, de a ernite
a~teptari realiste fa1a de clienti.
Puterea se refera la abilitatea consrnerului ~i terapeutului de a influenta
clientul rara a-J controla, iar intimitatea vizeaza abilitatea Jui de stabili o relatie
~urse de

m at/

47

sincera ~i deschisa, !ara teama respiugerii. La acestea se adauga ~i alte calitati

necesare, dar care luate 1n sine nu sWJt suficiente pentru exercitarea profesiei de
consilier ~i de psihoterapeut, cum ar fi: abilitatea de a demonstra nivelul de
expertiza (competenta), atractivitatea (capacitatea de a fi pliicut ~i de a induce
gauduri pozitive despre sine}, credibilitatea (rezultatii din nivelul sau de
congruenta lntre comportamentul verbal ~i eel non-verbal - 1nimicopantomimic, gesn1al, ueuro-vegetativ, emotional).

lcuno~tintele teoretic~ ii ajuta pe ambii speciali~ti sa aibe acces la

psibologia clien}i1or, la diuamica personalitatii lor tn situatii variate. Oricare ar fi
orientarea teoreticii pentru care opteazil. un terapeut sau uu consilier
(psibodinamica, cognitiva sau umanist-experientiala), el trebuie sa cunoasca
foarte bine teoriile personalitapi, sa posedc cuno~tinte despre dezvoJtarea umana
(a varstelor), despre conceptele de bazil. ale consilierii, modelele ~i tebnicile de
baza ale psihoterapiei.
Complementar modelului medical, consilierea, ca ~i psiboterapia,
acJioneaza asupra intregii persoane, inclusiv asupra rela!iei dintre componentele
mediului ~i cele intrapsibice. Se dezvolta astfel o atitudine de mobiHzare antiboaUi ~i o stimulare a resurselor compensatorii prio care clientul este eliberat
de prejudecil.ti ~i anxietate de e~ec, fiind lnteles 1n contextul realita!ii In care
traie~te.

Se poate vorbi de o bJilosofie" a consilierii ~i psiboterapieil

rofesional bazata e trei rinci ii:

....-------.

sarcina esen?ala este depa~irea sau resemnificarea impasului exjstential

~i maladiv p1in facilitarea dezvoltarii umane ~i a resurselor creative ~i
rezolutive ale beneficiarului;
contactul cu realitatea clientului sau pacientului (consiliernl ~i
terapeutul trebuie sa ia in considerare mediul social, psibic ~i fizic al
acestuia, scenariul lui de viata);
scopul este de a pregati o corespondenta dinamicii intre persoana ~i
mediu ~i de a dezvolta procesele autocompensatorii ~i strategiile de
coping la evenimentele ~i situatiile actuale ~i viitoare.
Rezultatul aplicarii acestei interventii este dezvoltarea sinelui
psihosocial matur, astfel meat sa atinga un Divel de funcfionare superior. Ce
presupune acesta:
- rezolvare de probleme de viata,
- fortificare 1n fara schimbarilor,
- o adaptare mai flexibila,
- un mai bun control al propriei vieti.
48

Cuno~tinte

specifice

Pentru consilie1i

,,Vizand aspectele psjho-sociale mai mult decat cele intra-psihice ale

Z\oltarii ~ i cre$terii, consilierii trebuie sa cunoasdi semnificatia unor
~epte precum: rol social, comportament social, comportamem de
.:oping>>, sarcinile dezvoltarii, raporh1l dinhe conmnitate $i grupul social ,
vgram de prevenire sau remediere." (L. M. Stanescu, op. cit., p. 27).
o

Pentru psihoterapeuii - suplimentar celor de mai sus ei trebuie sa

aiba o cunoa$tere a rofundata:

- a psihopatologiei i patologijlor sociale;

- a mecanismelor intrapsihice perturbate $i compensatorii;
- a dinamfoilor incon~tiente individuale;
- a strucnu-ilor de personalitate in evolu\ia lor;
- a tipmilor de traume i blocaje, precum $i a valorii !or simboJice In
confruntarea cu via ta $i in relatiile inte1personale.
- a diuamicilor $i temelor disfunqionale familiale $i transgenera~onale.

Nivelul de competenta

(abilitare~i

deprinderi)

Se poate antrena $i optimiza prin programe speciale.

Dupa Egan (1988), trainingul de abilitare unnare$te dezvoltarea
urmatoarelor abilitati:
stabilirea 1mei relalii ,,lucrative" - alian1a terapeutica;
comuoicarea de baza ~i avansata;
capacitatea de o ofe1i sprijin ctientului in a descoperi cai le de autoajutorare $i auto-stimulare;
clarificarea problemei (problemelor)
formularea scopului sau a tintei;
elaborarea unui program de dezvoltare;
implementarea programului;
evaluarea rezultatelor finale.
Aceste deprinderi profesionale faciliteaza la asistat dezvoltarea unor
depri.nderi prnprii de rezolvare a problemelor $i de auto-respousabilizare.
Precizam ca etapele unui proces de consiliere, privita ca o rela~e de
ajutor, sunt, 'in acord cu Gazda (1984), 1n mare masura coincidente cu celc
generate ale unui proces psiboterapeutic ~i se bazeaza pe dobandirea
urmatoarelor competente i abilitati:
49

1. facilitare - etapa axatii pe intelegere i explorare de sine, pe baza a trei

abilitati ale consilierului: empatie, respect i stil cald;
2. tranzifie - facilitarea propriei inielegeri i a angaja1ii in scbimbare.
Aceasta necesita concretete, adevar i deschidere de sine din partea

consilierulw;
3. ac{iune - angajeazii alte doua abilitati ale consiliernlui: confruntarea i
urgenta pentru a dete1mina clientul sa se implice lntr-o d:irecpe
corespunzatoare.
Ori.carni terapeut (consilier), intermediar1ntre organizatia diu care face
parte i persoanele aflate in dificuJtate, ii sunt atribuite, mgeneral, um1atoarele
competente i cu1109tinte indispensabile:
cunoa9terea p1incipalelor etape ale dezvoltarii umane;
cunoaterea problematicii familiei i a riscului de a devcni inlocuitor
al parintilor;
cunoa9terea sistemulw de valori al adultilor, copiilor i adolescentilor din
comunitatea respectiva;
cunoaterea retelei de mstitutii de stat 1 de organizarii
neguvemamentale;
cunoa9terea principalelor reglementari privind protectia copilului;
cunoa9terea i respectarea codului etic i deontologic al profesiei de
psiholog i psiboterapeut.

Competenfa

autocu noa~terii ~i

personalitatea psihoterapeutului

Aswnpf.ia noastra este ca una d.intre cele mai importante competente ale
cousiliemlui i terapeutului, daca nu cumva cea mai importanta, este aceea de a se
cunoa9te pe sine lnsui, ca persoana. in pregatirea pentru profesie, viitoml consilier
poate asimila perfect aspectele metodologice ale diferitelor etape practice ale
intervenei. El poate invata sa devina un operator expert in proiectul de reintegrare
sociala a adultilor ~i de prezervare a sanatapi psihice ~i psibosociale, poate fi llll
excelent cunoscator al legislatiei in vigoare privind protecf.ia copilului ~i
depozitarul avizat al tehnicilor de intervenpe.
De9i aceste cuno9tinte ~i abiliHi!i sunt esen!iale, credem ca, prin ele
insele, nu sunt suficiente. Pentru a stabili, men~ne i dezvolta o relatie
profesioualizata, consilierul $i psihoterapeutul, ca ~i ecbivalentul sau din alte
domenii ce presupun eficienta ~i asistarea contactului uman (rnedicina,
asisten1a socialii, pedagogia), se afla in situapa de a explora, de a in1elege ~i de
a optimiza i celalalt pol al relatiei in care s-a angajat. Cu alte cuvlnte, PE
SINE INSU$I (Jolanda Mitrofan, A. Nufa, 2005, p. 57-67).
50

in mice interactiune ce valorizeaza contactul umau, i1mtl dintre cei maj

puternici detenninanfi ai procesulm de schimbare ne pare a fi dimensiunea
umana. Nu putem promova creterea sau dezvoltarea in clienrii no$tri daca nu
reu$im sa facem asta, rnai intiii. tu ooi in$ine. Sursa cea mai btma care ne poate
sus~ne !n cforturile de a-I asista pe celalalt, aflat temporar i'ntr-o situatie
dezavantajoasa, este experieuJa continua a ceea ce suntem $i straduinta de a ne
trai intre_gul potential.
,,Daca nu ne cunoa$tem natura reala, daca nu suntem atenp la uevoile $i
resursele noastre, daca nu ne experimentam propria fiinta, inclusiv In zone le ei
oarbe, nectmoscute sau ascw1se, tncljnam sa consideram cuno$tintelc teoretice,
or.iciit de ample, $i expertiza metodologica, oricat de sofisticata, la fol de utile
ca masajul C011$tiincios la piciorul de lemn al unui pacient." (op. cit., 2005, .
57).
Chiar daca lucreaza u1tr-o echipa de speciali$ti (medic, asistent social,
psibolog, sociolog, pedagog), cu funcfii $i roluri bine definite, psiboterapeutul nu
este in nichm fel scutit de contactul ci1 propriul univers inte1ior, contact ce precede
$i conditioneaza, intr-o maniera greu de cuantificat, contactul cu universul celuilalt.
Daca aceasta relatie dintre con~tiinta i hunea sa Jaw1tiica este neclara,
distorsionata sau, ~i mai grav, complet neexplorata, credem ca psihoterapeutul
poate ini~a, dernla $i frnaliza oricat de multe proiecte de interven\ie individuala $i
sociala. Ele vor fi tot atatea e~ecuri.
Din aceste motive, training-utile pentrn consilieri $i psihoterapeufi au
nevoie, pe liinga componentele teoretice sau practice (lucml didactic) ~i de un set
de demersuri experienpal-forn1ative cu scop de cunoa~tere, analiza, dezvoltare
personala $i optimizare psibologica a viitorului profesionist. A lucra cu tine
insufi, dar $i cu ceilalti, intr-un grup experien}lal, este, credem, modalitarea cea
mai bogata in posibilitafi de clarificare ~i unificare interioara, pentru a deveui nu
doar profesionist, ci i o persoana autentica (idem op. cit.).

Dimensiuni ale personalitafii consilierului. Cat de autentic este?

In

cartea citata rnai sus (op. cit. ibidem, p. 57-67). Adrian Nufa
argumenteaza asupra faptului ca ,,relatia pe care consilien11/ terapeund o
stabile$te cu clientul sau, $i care este o forma subtila de lnvatare, reclama
remm1area atenta la rolurile stereotipe ~i manifestarea ca o persoana reala. in
absenta unei interactiuni 1ntre persoane reale, clientului 1i va fi imposibil sa
experimenteze cre$terea ~i sa se raporteze la pru1enerul sau de dialog nu ca la
m1 reprezentant al lwnii pe care o respinge sau din care se simte exclus, ci ca la
o persoana.
51

Cand terapeutul se ascunde m spatele rolului profesionat :fiind nesigur

de ceea ce este el cu adevarat, clientul se ascunde ill spate le rolului corespondent,
anm,ne acela de client-problema. Clientul este de asemenea nesigur, iar cele doua
tipuri de insecuritate se alimenteaza reciproc ill plauul incon~tient al fiecaruia
dintre cei doi protagoni~ti, racand relatia tot mai inautentica, contraproductiva ~i ,
pe termen lung, epuizanta. Cousiliernl (terapeutul) poate ajunge sa se simta l1zat,
maci.nat sau ,,stors" 1n contactele sale.
Cand terapeutul se disociaza de propriile valori $i trairi emorionale, In
numele unei ,,deta~ari profesionale", relaiia devine sterila.
Consilierul (terapeutul) autentic, apt pentru a-~i revela propiiul univers
launtric, 11,,atinge" emotional pe olientul sau. Real In relatia pe care o stabile~te
~i lasandu-se cunoscut, cu discriminare, ii poate inspira ~i ajuta pe client. in
sensul eel mai bun al acestor cuvinte. Aceasta nu 'inseamna ca l~i va dezvalui
bmtal propriile vulnerabilita}i, spaime sau dezamagiri, ci ca se compo1ta ca
fiinta umaua, confnmtandu-se ~i incercaud sa faca fat.a unei vie~i problematicc.
Oricum am privi lucmrile, acesta serve~te ca model pentrn client. Daca
oferta sa relationala este caracte1izatii de comportamente incongiuente, ma$ti
profesionale ~i activitati cu rise scazut, clientul va imita acest model, uu va avea
incredere ~i se va angaja 1ntr-o relatie lipsit.a de onestitate.
lndiferent de ceea ce se lntampla, interactiunea consilier-client lasa
wme. Clientul l~i poate mobiliza resursele, verund mai aproape de ceea ce
poate sii fie sau, dimpotriva, l~i blocheaza ~i mai mult resursele, lndepa11anduse de ceea ce poate sa fie. 0 relat.ie care a e~uat nu este un simplu e~ec, Ta.ra
niciun fel de co.nsecinte. Evenimentul este procesat, eel mai adesea, La nivel
incon~tient, atat de client, a carui insecuritale se consolideaza, cat ~i de
consilier, caruia Ii poate spori, de ex.emplu, ostililatea ascunsa.
Din perspectiva noastra, mobilitatea con~tientei , vitalitatea interioara ~i
sanatatea psihologica sunt variabile cruciale pentru succcsul consilierului ~i al
tuturor persoanelor implicate ill organizatii cu vocatie umanitara. Alanui de
cuno~tinie, competenta tehnica ~i abilitii!ile de contact, ele definesc un consilier
care, inainte de a fi profesionist, este o fiinfa mnana autentica".

Exista un set obligatoriu de calitati personale?

Vom prezenta ill continuare o se1ie de trasl'ituri oe ne par a fi ill mod

pru.ticular importante pentru terapeutii care unna.resc sa produca schimbrui
senmificative in viara altora.
In replica ~i ca o completare la profilul ~i indicatorii sistematjzati de G.
Corey, A. Nuta (ibidem op. cit. 2005, p. 60-63) precizeaza ca ,,trasaturile sau
insu~irile enumerate nu le consideriim obligatorii sau indispensabile unei relatii
52

de ajutor eficiente. Exista totu~i o calitate obligatorie: oricntarea con~tienta

spr e evolufie."
Astfel, terapeutul:
Are o identitate. El ~tie cine este. ~tie ce vrea de la viaTa ~i discerne
lntre aspectele esea1iale ~i ueesen\iale ale acesteia. Chiar daca ~i-a stabilit clar
scopurile ~j valorile, este gala oricand sa le reexaroineze, pentru a avea acces la
niveluri superioare de eficien{a personala ~i interpersonala. Scopurile ~i valorile
sale nu strut simple raspunsuri la ceea ce alpi a~teapta sau doresc de la el, ci
sunt expresii ale gradulni de cou~tientizare a nevoilor interioare.
Traie~te 1n prezent. Nu este nici fixat in t:recut ~i cople~it de a.mintiri.
nici 111grijorat sau preocupat excesiv de viitor. Este capabil sa savureze
momentul prezent ~i sa absoarba experienta de fiecare clipa, chiar daca aceasta
este dezagreabila sau dureroasa. Deschis spre experienra cmo~onala a
celorlalti, poate fi alatusi de ei, in ,,prezentul" lor, iadiferent daca este tm1plut
cu bucwie sau cu suferinta.
l~i recunoa~te ~i 'i~i accepta propria putere. Se simte adecvat ill
raportwile cu cei lalti ~i le pennite sa- ~j tnanifeste puterea. Dispune de energie
vitala pentru a lua decizii. UtiLizeaza putcrea 1n beneficiul clien1ilor $i nu
abuzeaza de ea.
Se respecta ~ i se apreciaza. Din acest centru personal al respectului de
sine radiaza ajutornl pe ca.re H poate ofori cclorlalp, rara a-i face depeuden!i sau
datori. De asemenea, este capabil sa ceara ~i sa primeasca ajutorul din exterior,
evitand a se izola de ceilal\i intr-o falsa demonstratie a puterii sau valorii
individuale.
Este deschis catre schimbarc. In loc de a trai confom1 sceaariilor scrise
de mediul familfal. de ereditatea sa sau de ambianta In care i$i duce viata. se
conduce pe sine dinauntrul propriului sistem de valori, fund disponibil a se
avanta 1n necunoscut daca nu este satisfacut cu ceea ce este. Descbjs caue nOlJ, ii
permite con$tientei sa se extinda $i nu se limiteaza la compo1tamente ~i activita\i
verificate ale caror consecinte sunt previzibile.
Este capabil sa se reinventeze. Dispune de energie pentru a-$1
restrnctura pozitiv rela1iile interpersonale, se regeoereaza $i se reproiecteaza
continuu, acfionand pentrn a devenj persoana care crede ca poate sa fie.
T~i expansioneaza con~tiinta. $tie ca atat timp cat con~tiin1a este
limitata $i libertatea este limitata. De aceea, nu 1$i blocheaza energia 1n
comportamente ~i atitudini defensive, ci o investe~te creativ In actiuni care-i
largesc individualitatea. Se plaseaza astfel pe spirala ascensionala a dezvoltarii
personale, care duce la forme tot mai evaluate de independenta responsabila ~i
interdependenta fe1tila.
Are toleranta inalta la ambiguitate. Deoarece cre~terea presuptme
parasirea a ceea ce este familiar ~i aventurarea pe un terito1iu necunoscut,

53

oamenii angaja1] in procese1e de evolutie psibologica sunl capabili sa accepte un

grad !nalt de ambiguitate ill vietile lor. Aceasta coincide cu o 1ncredere
superioara in judecatile ~i eva1uarile intuitive, a1aturi de dorin\a de a se coofiunta
cu situatii noi.
Face alegeri care ii modeleaza viata. Este con$tient de primele
conditionari la care a fost supus ~i de circumstantele care 1-au modelat ca
personalitate. Nu este victima lor i le poate revizui cand considera ca este cazul.
Este proactiv i nu reactiv. Are capacitatea de a subordona o pulsiune
unei valori. 0 persoaua reactiva este afectata de ambianta sociala. Daca este
tratata cu considera1}e, se simte bme; daca nu, se relrage pe o poziTie defensiva.
Persoana proactiva este influentata de stimuli externi, dar raspunsul ei este o
optiune, un raspuns ghidat de valori selectate cu grija.
Este sincer i onest. Este angajat 111 trairile i gandurile sale ~i nu
mcearca sa pretinda ca este altceva sau altcineva. Este pregatit pentm a se
dezvalui 'in mod adecvat celor care merita. Nu se ascunde In spatele matilor,
rolurilor sau compo1tamentelor de fatada.
Ii dezvolta un stil de lucru propriu. Acesta este el'l.'Presia filosofiej
sale de via!a ~i consecinta nah1rala a experientelor pe care le-a asimilat. De~ i
poate J'mprumuta idei, tehnici sau modalitati de aciiune de la cei din jur, nu o face
mecanic.
Are simtul umorului. Poate sa rada de proprii le erori, contradictii sau
prostii. Sim1ul 1m1orului il ajuta sa nu fie cople$it de probleme sau
imperfeqiuni.
Este capabil sa cunoasca lumea clientului. N11mita de 1mii ,,empatie",
de altii ,,iotuipe simpatetica", aceasta calitate 'ii pennite sa fuzioneze temporar
cu trairile celuilalt, :fara a-~i pierde 1nsa propria identitate. Calitate
flllldamentala pentm interactiunea sociala eficienta, empatia cste o modalitate
de cunoa~tere ~i illtelegere a semenuJui care exclude supra-identificarea cu el.
i~i recunoa~te propriile gre~eli. Admite ca a gre~it ~i transfon11a erorile
in tot atatea prilejuri de a mvata. Nu este invadat de vina $i nu se lamenteaza In
legatura cu ceea ce nu a tacut sau cu ceea ce ar fi trebuit sa faca. Fara a-~i trata
gre~elile cu superficialitate, alege sa mearga ma.i departe, asimi!and ceea ce este
esenfial.
Are un interes sincer p~ntru bunastarea celuilalt. Aceasta atitudine
se bazeaza pe respectul, grija !?i aprecierea celuilalt ca o persoana valoroasa.
Fiind atent la proiectja propriilor trairi asupra dorintelor i trebuintelor celuilalt,
actioneaza intr-o maniera ce dep~e~te simpla reciprocitate comportamentala.
Oricine poate parcurge aceste caracteristici le poate aprecia drept
nerealiste. Cine ar putea fi in toate aceste feluri?
Exista o modalitate prin care aceste calitati pot fi mtelese ~i acceptate cu
u~urinta. Ea rezida intr-o schimba.re a perspectivei de la ,,totul sau rumic" la
54

imagiuea uuui continuum. La un pol, o calitate este extrem de caracteristica

pentru o persoana supusa evaluarii, la celalaltpol este extrem de necaracteristica.
lntre ace~ti doi poli exista, teoretic, o infinitate de puncte ce defmcsc procentul
sau gradul 1n care o calitate sau trasatura apartffie unei persoane.
Lista pe care am alcatuit-o nu are rolul de a descuraja definitiv
consilierul $i terapeutul in formare ci, mai degraba, de a-i permite sa
examineze ~i sa de:n1olte o conceptie proprie asupra calitatilor pe car e se
va stradui sa le urmareasca pentru a promova cre~terea atat tn el insu~i,
cat ~i in clientii sai.

Ce se intampla cu valo1ile personale?

Analiza rolului, locului $i influentei valo1ilor este un subiect de mare

sensibilitate in toate profesiile ceutrate pe contactul uman $i oferta de ajutor. $i in
cazul consiliemlui sau psihoterapeutului, 'lntrebarile cbeie se reitereaza (ibidem
op. cit., p. 63-64):
1. Este de dorit sa nu emita judecati de valoare in rapo1i cu alegerile
clientului sau? Altfel spus, e posibil ca terapeutul sa evalueze evenimentelc
care-i afecteaza viata, dar sa-~i cenzureze aprncierea valorica a modalitatilor
aqionale ~i atitudinale specifice clientului sau?
2. Este posibil sa fie In dezacord cu valorile clientului sau ~i totu~i sa le
accepte neconclitionat?
3. Cat de .,neutru" este un consilier (terapeut) atlmci cand 1~i provoaca
clientul sa reflecteze asupra propriului comp011ament, pentru a ai1a daca. ceea
ce ob!ine este totuna cu ceea ce i~i dore~te?
4. Cum i~i poate conserva consiliernl (terapeutul) propriile valori daca, In
acela~i timp, ti pennite clientului sa selecteze liber comportamente sau yalori
care difera net de ale sale, fiind uneori chiar opuse?
5. Ce diferen!a este lntre consilierul care i~i exprima direct valorile ~i
consilierul care le exprima indirect, ,,ghidandu-1" pe client pentn.1 a le accepta,
spre binele Jui?
6. Care este cea mai indicata procedma pentru consilierul (terapeun1l)
care se afla intr-un conflict valoric evident cu clientul sau?
7. Cum va actiona consilierul (terapeutul) atunci cand organjzatia ill care
lucreaza adopta o pozitie precisa privind am:unite comp011amente ~i valori?
8. Cat de justiticata este ac~iunea unui consilier (terapeut), atunci cand
este convins ca valorile clientului sau i1 conduc spre comportamente antisociale
sau autodistructive?
55

Cine poate da raspunsuri corecte? Exjsta oare raspunsun corecte?

Peisajul etic descris mai sus are insa i cateva zone clare.
Astfel, este cnicial peutm terapeut sa fie contieut de valorile sale.. de modul
cmn le-a dobiindit ~i de felul cum acestea ii influenreaza interactiunea cu dien1ii.
Chiar daca 11zeaza de ceea ce pare a fi ,,intelepcrnnea.. sau
,,cunoa~terea" sa, el nu ofera solutii prefabricate clientului sau. in felul acesta,
oferta de ajutor nu devine sinonima cu predica sau activitatea didaciica.
De aici nu rezulta ca atitudinea cea mai potrivita pentru consilier ~i
terapeut este aceea de a ramane neutru, indiferent sau pasiv. Mai degraba, el
poate provoca valorile clientului sau ~i , lu cazul unor componamente
distruciive, ii poate confnmta cu cousecintele faptelor sale, sustinaodu -1 $i
incurajaudu-1 tn eforturile de evaluare.
Pe de alta palie, chiar daca nu impm1e direct anumite valori; terapeul11l le
transmite prin practica sa, prin scopmile pe care le tumare~te ~i pri n proceduiilc
tehuice pe care le m111eaza. Iuterventia consilierului (terapeutului) este influen\ata
de valorile ~i de filosofia sa de vlata.
in lucrul cu clienlii sai, sarcina sa este sa ramana alert la pericolele de
a-i mauipula $i de a-i detenruna sa accepte valori care uu le sunt proprii sau
pentru care nu sunt inca pregatiti, devenind astfel un substitut parental.
Cand terapeutul mentine In campul con$tiiutei atilt valorile sale, cat $i
valorile clientului sau, el poate opta, cu eel mai lnalt grad de responsabilitate
posibil, pentru o directie de actiune sau alta, fiind con~tient de iutemeierea
deciziei sale $j de conseciutele ei previzjbile, atilt asupra clienhllui. cat $i
asupra lui luSl1~i.

Formarea
experiential

consilierului

psihoterapeutului

in

grupul

Gntpul experienrial , prin trasahtrile sale cardinale. raspunde la un nivel

maximal nevoilor membrilor de a se autocunoa$te $i au loafirma, de a
experimenta modalitati de 1nteractiune noi, sincere, autentice.
Grupul actioneaza ca o ,,insula cu ltura1a", in care sunt suspendare
temporar regulile jocurilor sociaJe, valorile convent.ionale $i stereotipurile
comportamentale, 1n care sunt identificate ~i asistate pentru a fi depa~itc
atitudinile impersonale, inautentice.
Pentrn viitorul cousilier (terapeut), grupul experien~ial este un spa\ju de
ameliorare ~i cre$tere a competentei iuterpersouale ~i a eficien\ei rela1ionale.
imbunataprea imaginii de sine, decrista]jzarea perceptiilor rigide fata de sine
~i/sau fata de altii, restructurarea emotiona!a, restrucl11rarea coguitiva - suut
doar cateva dintre directi ile de utilizare a resurselor grupului .

56

Grupul experieniial, prin experienta de participare, satisface nevoilc de

apartenenta ale oameuilor, implicandu-i J'ntr-o micro-colectivitate In care au
ocazia de a se confirrna prin intermediul altora. Jn grup, membrii com~mica
efectiv ~i se autodezvaluie, fiecare lntekgand astfel ca nu este singurul care are
o anumita problema. Membrii grupului sunt oglinzi fidele, ia.r reactiile lor
autcntice suut factori de igienizare mentala.
Grupul este Lm sistem tranziens iar scopul 1ntaluirij memb1ilor este
transformarea. Grnpul este un perimetru de auto- ~i inter-formare pentru viitorii
psihoterapeuri ~i consilieri, o experien\a de ,,cr~tere Impreuna".
La nivelul grupuh.1i, conlactul este trait in sensul unicitafii celuilalt ~j in
sensul colli'tientizarii deosebirilor ~i asemanarilor dintre membrii grupului.
Experienta individualiU'i\ii ~i experienta comuilltafii se intrepiitrund. Fiecare
persoana din grup este provocata la autodescoperire ~i, sinrnltan, este susrinuta
In confruntarea sa cu situatia provocativa.
Pa1iicipantii la grupul experiential 1~i con$tientizeaza $i 1$i dezvolta
capacitatea de a se auto-observa ~i auto-explora, de a se evalua $i reevalua, de a
oferi suport comprehensiv empatic ~i stimulativ in relaliile inte1personale.
Dinamica interaqionala conduce la din1inuarea rezisteutelor ~i apararilor, la
asim.ilarea ~i resemnificarea experienielor rraumatizante ca modalita!i de
extindere a expcrienrei individuale.
Membrii grupului experienrial dobandesc expetienta de a lucra cu sine
$i prin sine, cu ~i prin intermediul grnpului, ceea cc amplifica implicarea,
rcspousabilitatea $i recunoa~terea libe1tatii personale. Angajandu-se In
experien\a de cre$lere cu altii, ei descopera caldura, apropierea, i'ncrederca.
Deschizandu-se, ajuta l'ntTegul grup sa prospere. Grupul experienrial multiplica
~i adance$te cuno~tintele oamenilor despre ei in$i$i, i i asista in scillmbarik pe
care doresc sa le faca.
Grupul experiential se plaseaza ,,aici $i acum", ]n experienja imediata.
l'rincipiul de baza este experienta, aciiunea, priza de COI1$liinja. Sunt
descurajate tendin1eJe de abstractizare, intelectuaLizare $i inte1pretare,
considerate frane pentn.1 dczvoltarea emoiionala. Membrii grnpului au
posibililatea de a adopta $i experimenta noi atitudini, conduite $i.
comporlamcnre, f'ara teama de rise.
Sunt confumate ~i stimulate Jtl grup asertivitatea, importanta personala
pentru ceilal\i, stmt recunoscute capaciratile personale ~i resmsele de care
dispuue fiecare. Membrii grupului l~i asuma responsabilitatea pentru propriile
actiuni , capata control asupra propriilor proiecpi ill Joe de a-i lnvinovati pe alrii,
1$i experimenteaza propria putere ~I capacitatea de autosuport In Joe de a
mauipula mediul. Ei 1~i extind con$li.inta de sine a corpulw $i trairilOJ, invata sa~i concretizeze propriile nevoi ~i sa dobandeasca deprinderi care sa le pennita
satisfacerea nevoilor rara a-i viola pe ceilalti.
57

Grupul experiential permite descoperirea disponibilitatii de a primj ~!

ofeti ajutor, cre~terea stimei de sine prin capacitatea de a-i ajuta pe altii, oferind
un climat afectiv securizant ~ i posibiJjtatea abaudonarii distorsiunilor cognitive
prin feed-back cu valente corective.
Moderatoml sau liderul de grup aqioneaza lntr-o maniera democratica.
El stimuleaza cooperareaJ expri.marea sincera, deschisa a trairilor, descurajaud
agresivitatea. Model de pennisivitate, are misiunea de a crea o atm.osfera
destinsa, de intelegere mutuala.
Este esential pentm lider sa fi capatat autosuport, 1n sensul de a se
putea confrunta cu zonele uecunoscute din el sau din celalalt rara teama. El se
autosprijina ~i asigura sprijin ~i clientului (sau grupului) atunci caud exista
coufruntare cu necuooscutul. Liderul grupului experiential unificator
controleaza ~i, in acel a~i timpJ lasa procesul sa curga, traie~te o stare de
creativitate asociata cu simtul umorului, d.ragostea pentrn joc ~i capacitatea de a
se bucura de ceea ce descopera celalalt.
Lidernl gmpului este secondat de un asistent, un observator lucid al
detaliilor din desfa~urarea ~edintei pe care le ~i supune ulterior aualizei.
Grupul experiential se dezvolta maximal cand este condus de un cuplu
compatibil ~i complementar, un lider activ, hotarat, dinamizator, suportiv,
energizant, cu o capacitate de cornunicare plina de 1'ncredere ~i un asistent
permisiv, interpretativ, fonna,tiv, analitic, fin, profund ~i u~or didactic.
$edintele grupului experiential dureaza 1ntre 60-90 minute, cu un ritm
oprim saptamanal. in cazul training-miler fonnative pent11.1 psihoterapeuti se
poate lucra $i ill.tr-a maniera intensiva, cu 4-6 ore/zi, ti.n1p de 2-5 zile (v.
Iolanda Mitrofan, A. Nu1a, 2005).

INTREBARI $I PROVOCARI
1. Ce calita personale este de ~teptat sa dezvolte un bun consilier $i

terapeut?
2. Care este modalitatea de a dezvolta atitudini $i abilitati terapeutice $i de
ce?
3. in ce masura interesele $i disponibilitaJile tale se intalnesc cu cerintele
practicarii profesiei de consilier ~i psihoterapeut?
4. Ce aspecte te-ar tmpiedica sa te fonnezi in acest domeniti'?
Argumenteaza.
.
5. Care sunt abilitatile ~i competenfele care ti-au rerinut in cea mai mare
pa11e ateotia?
6. Ce conexiuni observi mtre profilul tau de personaLitate $i profilu1
competentelor $i abilitatilor necesare in practicarea consilierii ~i psiboterapiei?

58

CAPITOLUL IV
Terapeutul ca persoana ~i ,,prezenta" terapeutica eficienta ~j profesionalism

Se pune tmrebarea ce anume asigura eficienfa unui terapeut i in ce

rnasura persoana i profesionistul sunt rolwj ce se impletesc indestructibil fo
practica acestei profesu? Studiile arata (G. Corey, 199 1) ca eel mai important
instrument cu care lucreaza un bun consilier sau terapeut este el 1nsu~i ca
persoana. in pregatirea pentru consiliere i terapie pop dobanc:li o cunoatere a
teoriilor personalitatii i a psiboterapiei, poti invafa diagnostic ?i interventii tehuice,
poti cunoate dinamica psibo-comportamentala. Cu toate ca astfel de ctmot:i.n1e ~i
abilitati sunt esentiale, totui ele nu sunt priu ele !nsele suficieme pentru a stabili ~i
mentine o relatie terapeutica efectiva.
,, Fiecarei ~edin{e de terapie fi aducem calita{ile noastre umane ~i
experienfele care ne-au injluenfal. Jn opi11ia mea, preci::eaza G. Corey, aceasta
dirnensi11ne umana este una dintre cele mai p11ternice deten11inafii ale fnta!nirii
terapeutice pe care 0 avem CZ/ clien{ii. Dacti speram sa introd11ce111 creterea ri
schimbarea fn clien/ii 110$fri, este nevoie sii fim dispui sii i11trod11cem crelerea f
schimbarea In propria noastrii existenfii. Cea mai putemica sursii de a ne ir1fl11en(a
clien/ii fnlr-o direcfie pozitivii este exemplul nostrn viu: cine suntem .yi cal de di!.pw;i
suntem sa luptiim permanent penf111 a lriii la nive/11! propriului polen(ial ... Sugere::
sa-ti reevaluezi modurile In care pofi lucra la dezvoltarea ta ca persoana, luii11du-(i 111
considerare nevoile, motiva/iile, valorile $i trasiiturile de personalitate care ar pmea.
jiecare fn parte, sa-fi potenfeze sau sii-{i fmpiedice eficacitalea 111 acrivitatea de
consiliere. in miisura fn cme riimai deschis la autoevaluare, nu numai cii-(i e.xtin::.i
confiinfa de sine, dm, de asemenea, construi~ti fimdatia pentru dezvoltarea
abilitafilor de profesionist. Persoana i profesionistul sun! entitiifi care se fmpletesc $i
nu potfi separate 1n realitate." (op. cit., p. 20)
Credi11teJe i comportamentul terapeutului sunt factori impo1tanti. 0
buna prute din literatura dedicata formarii sale scoate in evidenta capacitatea
terapeutului de a privi la, a intelege ~i a se accepta pe sine in aceea$i masw-a ca ~i
sinele altei persoane.
Calitatea relatiei tera eut (consilier) - client

succesul in activitatea de co11siliere i terapie:

59

a fi iDteresat de cum apare lumea diu puuctul de vedere al clientului;

a avea opinii pozitive despre oameni , a-i considera denmi de 'incredere,
capabi lj $i prieteno$i;
a avea o imagine de sine pozitiva $i lncredere in propriile ab ili tati;
a interveni in calitate de consilier/ terapeut pe baza valorilor personale ale
clieutului.

Ce calitati personale necesita practicarea unei consilieri

psihoterapii eficiente?

~i

Se pare ca cea mai importanta calitate a unui cousilier/ terapeut eficient

este autenticitatea. Ca fonna fundamentala de Inva\are, consiLierea $i terapia
solicita un practician dispus sa abandoneze rolurile stereotipe $i capabil sa se
manifeste ca o persoaua reala 'intr-o relatie. 1n contextul relatiei de la pcrsoa11a
la persoana, clientul poate experimenta astfel cre$terea.
Daca un terapeut sau tm consilier aleg sa se ascunda In spatele
sigurantei rolului profesional, clientu1 va rasptmde In aceea$i maniera,
ascunzaudu-se, la randul sau, de eel care II asista. Daca ramanem doar expeqi
tehnici i abandonam propriile reactii, valori i propriul sine, rezultatul va fi o
consiliere sterila, iar terapia efectuata uu simulacm. Tocmai prin autenticitatea
noastra vom putea ajunge foarte aproape de problemele clien~lor. In masura In
care avem speranta ca scbimbarea noastra merita toate riscwilc $i efortmile,
vom putea transnute $i clientilor speranta ca, la randul !or, au capacitatea de a
deveni persoana care sunt 1n realitate $i pe care o plac.
Mai simplu spus, ill calitate de consilie1i $i terapeuti devenim repere $i
. modele pentru c]jeo~i DO$lri. Daca insa comp011amentul nostrn va (i incongruent,
daca vom opta peuhu o activitate cu 1isc scazut ~i vom decide sa ramilnem ascun$i
$i vagi, ne putem atepta ca ~i clientii no$tri sa unite acest mod de a ti $i sa fie
ne!ncrezato1i. Daca vom fi autentici ~i ne vom dezvalu i la momentul potrivit,
clien!ii vor tinde sa preia aceste calitati i, astfel, v or fi one~ti in interacp.nea cu noi.

Gradnl de autenticitate ~ i sanatate psihica a consilierului ~i a terapeutului este

variabila cruciala care detennina devenirea.
Un psiboterapeut ,,viu" are nevoie sa posede cuno$tinte, competenta in
aplicarea telmicilor $i sim\ etic. Doar faptul de a fi ,,o buna persoana" nu te face
insa, fire$te, un profesionist eficient.
Dar ce calitati personale il fac pe acest profesionist ,,terapeutic", adica
o prezenta optimizatoare pentru altii?

lndicatorii unui terapeut eficient

Analizand consilierii/ psiboterapeutii care s-au dovedit eficienti, G.
60

Corey (idem. op. cit., 1989), identifica un ansamblu de calitaTi ;;i caracteristici
oersonale. Iata care sunt acestea:

au o identitate. Ei ~tiu cine sunt, ce sunt capabili sa devi.na, ce vor de la

viata, ce este esential. Sunt dispu$i sa-$i reexam.ineze valorile ~i
scopurile. N u se gandesc doar la ce a$teapta ceilalti de la ei J?i se
straduiesc sa traiasca dupa anum.ite standarde interioare.
se respectii ~i se autoapreciazii. Dinco1o de simtul propriei valori $i
forte, pot diinli ajutor ~i dragoste. in plus, sunt capabili sa ceara $i sa
p1imeasca de la altii. Nu se izoleaza de ceilalti, ca UD fol de
demonstrare a propriei puteri.
sunt capabili sii-i recunoascii ~i sii-~i "ccepte propria putere. Se simt
adecva~ cu ce1lalti $i le pe1D1jt altora sa fie puternici in prezenta lor. Nu-i
subapreciaza pe ceiJalt1 pentru a resjmti putere fata de ei. i$i folosesc
puterea mmod sanatos, In beneficiul clien~lor $i evita sa abuzeze de ea.
sunt deschi~i la schimbare. Au bunavointa $i curajul de a parasi ceea
ce este sigur $i cunoscut, atunci cand ou sunt satisracu\,i cu ceea ce. au
sau cu ceea ce sunt.
~'ii e.:ctind cunofin!ele de sine ~i tie ulpi. Realizeaza ca o con$tiinta
limitata inseamna o libertate limitata. Mai degraba decat si'i-i
investeasca eDergia ill componamente defensive, mcnite sa evite
experienra, ei se irnplica 1n sarcinile propuse de realitate.
szmt dispu~i i capabili sii tolereze ambiguitatea. Intrncat cre$1erea
depinde de abandonarea famiJiarului i patrunderea in teritorii
necunoscute, oamenii care suDt angajati l'utr-uu proces de dezvoltarc
personala sunt dispu~i sa accepte un anume grad de ambiguitate in
existeuta lor. Pe masura ce-~i 1ntaresc Eu!, ei rnanifesta mai multa
lncredere in ei inii, ceea ce lnseamna mai multa lncredere in
judecatile i procesele lor intuitive ~i disponibi]jtatea de a experimenta
noi comportamente. Ei ajung eventual sa realizeze ca sunt demni de
'i'ncredere.
i# dezvoltii 1111 stil propriu de consiliere sau terapeutic care este al
filosofiei i experieniei Jorde viata. Cu toate ca lmprumuta liber idei $i
tehnici de la alti terapeuti, nu imita mecanic sti lul altora.
pol experimellta # crmoa~te lumea clientului. Empatia lor este nonposesivii. Sunt contien~i de propriile conflicte i sufeiiote ~i au un
cadru de referinta pentm a se identifica cu altii; in ace1ai timp lnsa nu$i pierd propria identitate prin supraidentificare cu ceilalti.
se simt,, vW' # alegerile /or sunt orientate spre via(ii. Sunt angaja~ In a
trai din pl.in, mai degraba decat dintr-o existen~a ~ezata odata peDtru
totdeauna. Nn acceptli ca evenimentele sa-i modeleze pasiv. Au o
atitudine activa fata de viata.
61

srmt aute11ric1, n.,.._,...

. Fara a emite pretentii ]ncearca sa fie $i

sa faca ceea ~e:"'"-"'"''=~

S..mt dispu$i sa se dezvaluie altora cu

fi:atfa ~i persoana 1n raport cu care fac

au simful umorului_ Si.=

,;a priveasca even.imeutele vietii
intr-o perspecfiva mai larg:-.
1 ::.: sa 1-.da, ill special de propriile
slabiciuni $i contradictii. Sun;.. nmar- . .IC ii face sa-~i vada problemele
$i imperfectiunile mtr-o perspectn:. (l~ ans.amblu.
Jae gre~eli # sunt dispu~i sii. le admitii f. ata din gre.;eli, 1ara sa se
suprafocarce cu mvinuiri despre cum 3: fi putut sau trebuit sa
actioneze.
in general triiiesc 111 prezent. Nu sunt fixap in crecut sau in vii tor. Sunl
capabili sa experimenteze, sa traiasca ,,acum ~i a1ci'', alaturi de altii.
Pot imparlii$i emo(iile altora, ill bucurie sau suferinta, $i sunt deschi$i
fata de propria experienta emotionala.
sunt capabili sa se ,,reinventeze". Pot revitaliza $i recrea relatii
semnificative din viata !or. Iau decizij asupra modului in care ar vrea sa
se produca schimbarea ~i lucreaza peotru a deveni persoana care le-ar
placea sa devina.
Jae alegeri, opfimzi care le modeleazii vill(a. Nu sunt victimele
deciziilor pripite. Suot capabili sa le revizuiasca daca este necesar.
Pentru ca sunt intr-o continua autoevaluare, nu sunt const.ran~i de
autodefiniri limitate.
swzt sincer interesafi de btmiistarea altora. Aceasta preocupare este
bazata pe respect, grija, incredere ~i evaluare reala a celorlalti. Sunt
dispu~i sa-i provoace pe ,,ceilal~ semnificativi" sa ramaoa la randul !or
deschii fata de procesul cre~te1ii.
apreciazii injluenfa culturii. Sunt con~tient:i de modul in care propria
cultura 1i afecteaza $i respecta diversitatea valorilor presupuse de alte
culturi. Sunt contienti de diferentele de clasa sociala, rasa ~i sex.
se implicii profimd in mrmca Lor $i extrag din ea sensuri 11oi. Pot
accepta recompensele rezultate din munca lor ~i pot admite cu
onestitate nevoile Eului gratificate astfel. in acela~i timp nu sunt sclavii
muncii lor ~i faptul de a avea o v iata p1illa nu depinde exclusiv de ea.
Au $i alte interese care le dau sentimentul sensului ~i autorealizarii.

Indicatorii unui terapeut ineficient - atitudini, erori ~i temeri

Sa urmarim acum ~ice inseamna un terapeut sau un consilier mai pu~in
experimentat, cam ce gafe $i erori, precum $i ce caracteristici personale or
putea fmpiedica o persoanii sif practice eficient munca de consilier ...
La celalalt pol, indicatotii unor terapeu!i sau consilieri ineficienp sunt:

62

lucreazii activ la demonstrarea umanitatii for;

nu re11esc sii facii distinc{ie intre cine ajutii $i cine este ajutat;
au atit11di11ea i prostu/ obicei de a-# impartiii propriile probleme
trecute i actuale i de a folosi re/a(ia pentru <1-i satisface propriile
11evo1: Desigur, pufini sunl capabili s-o recunoasca, pemru simplul motiv
cii nu sunt con$tienf.i de sine $i de felul fn care se .Jolosesc" de client. 0
pseudorealitate se degajii din nevoia /or de a Ji ,, vaw(i" ca umani ~;
incercarea disperata de afi ei in.;i.;i e.;ueaza;
tind sa-i scoatii pe clie11(i dill centrul aten(iei, pu11ii11du-se in schimb pe
ei in#i in aceastii ipostaza. S-ar putea sa fad eroarea de a-i incarca pe
ace~tia cu reactii trecatoare sau impresij pe care le au despre ei, iar
dezvaluirea pe care o fac sa aibe drept efect ,,lnchiderea" emotionala a
clientului. Punctul cheie este ca dezvaluirea ar trebui sii aibe efectul de
a fncuraja clientul sii-~i adanceasca nivelul de autoe.r:plorare sau de a
aprofunda relaf.ia terapeuticii. Deseori, dezvaluirile excesive ale
consilierului l.;i au originea i11 nevoile sale frustrate .;i, in aces! ca=,
nevoile clientului roman secundare sau ,,suspendate".
,.Am giisit urmatorul reper folositor pentru a determina cdnd amnne
autodezviiluirea esle facilitatoare (ne marturise~te Corey, din experienta sa de
consilier) ... Jn primul rand. dezviiluirea sentimentele persistente, legate direct
de tranzac/ia prezenta, poale fl folositoare. Daca fn mod constant sun/ plictisit
sau iritat intr-o $edinJii de consiliere, devine esential sii dezviilui ceea ce simt.
Pe de altii parte, cred cii este imprudent sii-/i fmpiirlil$e.;ti orice triiire sau
fantezie .fluctum1ta pe care o experimentezi. Timpul este important. Pentm
mine. sa raportez mecanic evenimente/e din trecutul meu ar putea fl o
pseuclodezviiluire. "(G. Corey, 1991, p. 12-23).

Evitarea perfectionismului in exercitarea activitatii de consiliere

~i psihoterapie

u1

Studentii care urmeaza sa lucreze servicii umane i consiliere ohi~nuiesc

sa se supuna pe ei mi~i la o uria~a presiune, spunandu-~i lucrwi cum ar fi:
,,Trebuie sii $liu tot ce este de $1iUt despre pro.fesia mea .;i dacii ariit ca
este ceva ce eu nu $liu, alfii mii vor vedea cape un incompetent.'', ,,Dacii zm client
nu se simte mai bine este vina mea, daca a.; fl fntr-adeviir profesionist nu a.; face
greeli.", ,,Trebuie sii jiu consilieru/ perfect i daca nu sunt a~ putea provoca
pagube serioase. ", ,,Trebuie safiu fn stare sa-i ajut pe toti cei care fmi cer ajutorul,
daca este cineva pe care nu pot sii-1 ajut, aceasta fmi dovedejte incompeten(a'',
,,Trebuie sa radiez mereu fncredere! Nu existii nesiguran/ii de sine."
63

Una dintre cele mai frecvente erori este sa ne imagiuam ca trebuie sa

fun continuu perfecti. De$i rational $tim ca oamenii nu sunt perfecti, emoiional
ne. este greu sa acceptam. Este nevoie de cmaj pent:m a ue ad.mite propriile
impe1fectiuui. In cartea ,,Terapeutul imperfect", Kottlet $i Blau dezvolta ideea
conform careia consilierii educationali trebuie sa incurajeze o discut1e deschisa
$i sincera despre erori. Ei incurajeaza cititorij sa se descbida fata de propriile
ero1i $i sa le considere ca pe nj~te opmtunitati pentrn cte~terea $i dezvollarea
personalli $i profesionaJa.
Fie ca este vorba de terapeuri $i consilieri lncepatori sau cu experienta,
in ambele cazuri se mtampla sa se faca gre$eli. De aceea este necesara
supervizai-ea. Ea asigura suportul $i cadrul avizat al acceptarii Lor $i al
corectarii ulterioare.
Ei vor fi lncuraja1i sfl-$i impa113$easca gre~elile sau ceea ce ei percep
ca atare. Daca sunt dispu$i sa accepte sa faca gre$e1i $i sa-$j dezvaluie
!ndoielile In $edintele de supervizare, ei vor gasi o diTecfie care ti va conduce
spre cre$tere.

Onestitatea fata de propriile Ii mite

0 teama pe care cei mai mul~ dintre noi o avem este fata de propriile
noastre !unite ca terapeu1i sau consilied. Ne temem ca ne vom pierde respectul
clientilor daca vom spune: ,,Simt ca nu va pot ajuta in aceastfi problem' sau ,,1111
dispun de informa{ia ~i abilitatea necesare pentru a va ajuta in aceasla problemii".
Eroare!. .. Nu numai ca nu vorn pierde respectul clieo~lor, ba cbiar ii vom ca~tiga
prin sinceritatea admiterii limitelor noastre.
lata ~i un exemplu:
... 0 studenta, pe parcursul fonnarii, are sarcina de a asista un client
licean. El vine cu dorinta de a discuta despre posibilitatea avo1tului prietenei
lui, insarcinata. Mai multe intrebari invadeaza mintea consilierei ill formare: ,JGf putea marturisi lipsa de cu11o~ti11te ~i pricepere fn abordarea acestei
probleme? Ar trebui sii Jae as~fel fncot sii evil sa par o fncepiitoare ? Ar trebui
sfi oifiu cum sa-1 ajut? 0 sa-~i creeze o i111presie negativii despre cabine111/ de
consiliere daca-i spun ca nu pot sa-l ajut fn acest caz? Datfata cote se gase\~te
in aceastii. situa/ie? Este suficienl sii lucre.z numai cu el? Are el nevoie door de
il!fonna(ii? Door i1!forma{iile ii pot rezolva problema?... "
Din fericire, consilierul lncepator la care face referintli exemplul ante1ior
li marturise$te clientului in mod ditect ca problema este prea complicata pentru
ea $i 11 trimite la alt consilier. Un aspect important al acestei situapi este ca uneod
ne blocam u1 a$teptarea ca am fi atot~tiutori, la toate priceputi. chiar daca .ne
lipse~te experienta. Bunavointa tinerei consiliere de a-$i accepta limitele cu
64

onestitate a ajutat-o sa evite capcana de a se prezeuta wtr-o imagine favorabila,

dar falsa, cUentului sau.
Nu ne putem a~tepta sa reu~im cu fiecare client. Ju timp, chiar ~j
consi}jerii ~i terapeutii cu experienta deviu apatici sau posomorati ~i 1ncep sa se
indoiasca de valoarea lor, cand sunt fo11ati sa admita ca sm1t clienti de care nu
se pot ocupa, cu atat mai putio sa inainteze lntr-o directie terapeutica
semnificativa. E bine sa fii sincer cu tine ~i cu clientii tai ~i sa adrniti ca nu te
poti ocupa chiar de toti cu succes.
Este necesar sa mentioem un echilibru delicat intre a ne cunoa~te in mod
real limitele ~i a incerca sa depa~i.m ceea ce uneori considedim a fi. limitii.
De exemplu, putem afi.m1a ca nu vom fi capabili sa lucram cu varstnicii
oiciodata, deoarecc nu ne putem identifica cu ei, ei nu ar avea incredere tn t1oi,
pentrn ca acest fapt ne-ar putea dcprima sau altele. in acest caz ar fi bine sa aflam
sau sa testam ce constituie pentrn noi o ,Jimita" ~i sa i'ncercam sa ne descbidem
catre acea categorie de clien!i.
Daca vom face acest lucm vom costata ca exista mai multe calego1ii de
identificare decat am crezut. Aceasta este valabil ~i pentru alte grupmi: persoane cu
handicap, adolescen~, copii, alcoolici, toxicomani, prostituate etc. inainle de a hotarl
ca nu avem experieota sau calitati personale pentrn a avea succes tu munca cu
anumite categorii de persoane, grupuri sau populai, ar fi de dorit sa mcercam sa
lucram cu ace1e categorii de clienti care nu ne atrag. S-ar putea sa fun surp1in~i de
propriile progrese.

Relatia cu clientii dificili sau

pretentio~i

0 problema majoni care-i pune in lncurcatura pe incepatori este cum sa re

descurci cu clien!ii prelentio~i sau mofturo~. De multe oii terapeutii ~i consilierii
tind sa se impovareze cu cerinta nerealista de a acorda ajutor, indiferent de cat de
mrui sunt preteotiile.
Cum se pot manifesta acestea? ... fmr-o diversitate de forme:
- clientii va pot suna din cand 1n cand acasa ~i se pot a~tepta la o
discutie lw1ga;
- pot cere sa va vada mai des ~i pentrn mai mult timp decat este posibil;
- vor sa va intalneasca In societate, vor sa aveti grija de ei, sa va
asurnati responsabilitatile Lor;
- se a~teapta sa manipulaii alte persoane - sotia, sotul, parintii, copilul ,
pentru ca acestea sa accepte punctul lor de vedere;
- va cer sa m1-i parasiti ~i sa conti11ua1i sa le pu11a1i de grija. Practica
~antajul emotional.

65

0 cale de a scapa de toate aceste probleme ale relatiei transferentiale

nerezolvate este sa lamuriti de la prima edinta cadrul terapeutfr, regulile
colaborarii $i sa va. face~ cunoscutc a$teptarile vis-a-vis de clienti. Clari.ficarea
relatiei in termeni contractuali psihologici este de dorit i va scutete de multe
dificultati, rezistente i blocaje In procesul de consiliere. Ar putea fi folositor sa
revede{i impreuna cu supervizorul cateva edinte i sa evaluaii modul In care vati simtit cat limp ati devenit ,,victima" unui client cu preten1ii excesive i cum
i-ati facut fata. Yeti fi surprini cate dintre problemele lui va afecteaza direct i
au Jegatura cu propriile dvs. probleme. Reamintiti-va ce pretentii a emis
clientul fata de dvs .... Cum v-ati descurcat sau blocat intr-o astfel de siniatie?
Ati putut spune NU clientilor atunci cand ati dorit? V-ati opus clientilor
pretentioi sau v-ati lasat manipulati aa cum i altii au flicut-o lnaintea dvs.?
Acum probabil ca 1ntelegeti de ce un supervizor va poate ajuta sa va
aprofundati aoaliza persooala care sa va disponibilizeze sa lucrati eficient,
inclusiv in astfel de situa1u. Explorarea contratransferurilor pe care le
dezvoltati in relafia terapeutica este extrem de utila pentru a preveni
repetarea unor erori de contact terapeutic.

Sa lntelegem tacerea clientului

Pentru terapeutul incepator, mornentele de tacere pe parcursul unei

de consiliere ar pntea parea ore. Se intampla sane simtim ameointa\i de
tacere i sa recurgem la o manevra nepotrivita de a o rupe, pentru a ne descarca
aoxietatea.
Tacerea poate avea multe semnificatii ~i In activitatea de consiliere este
necesar sa inva1am sa descoperim aceste se1111Jjfica1ii. Iata cateva semnificatii
ale tacerilor ce survin intr-o 'edinta individuala sau de grup:
clientul se poate gandi in linite la Jucrurile pe care tocmai le-a
discutat;
l~i evalueaza nite insight-uri abia realizate;
clientul poate atepta ca terapeutul sa ia conducerea i sa decida ce sa
spuna, iar terapeutul poate atepta acelai lucru de la client;
clientul ~i terapeutul pot fi plictisiti, preocupati, distrai sau pot sa nu
aibe nimic de spus pentru moment;
clientul poate fi ostil fata de terapeut i astfel sa lnceapa un joc de
testai:e i provocare a terapeutului: ,,Eu stau aici ca o scana de piatra ,'ii
observ daca el (ea) poate ajzmge la mine";
clientul i terapeutul pot comunica tara cuviote. Tacerea poate spuue
mai mult decat cuvintele i probabil interactiunea s-a racut la suprafafa
i amaudurora le este frica sau ezita sa ajunga la un nivel mai pro fund.
~edinte

66

in concluzie, este bine sa explorati semni..ficatiile posibiJe aJe tacerii,

1mpreuna cu c.lientul. Vcti ajunge astfel la semnificaT]a ei teala ~i veti evira sa
atribuiti clientului alte inte111ii sau sa va proiectaji propriile nelini~ti i
preooupari ... Pnte\i lncepe prin a recunoa~te tacerea ~i sentimenlcle pe care le
resimtiti faJa de ea. Este preferabil decar sa va faceti ca nu exista ~i sa umpleti
golul cu o vorbarie fii.ra rost sau de complezenta, ori sa vorbiti zgomotos pentru
a va ,,auzi" unul pe celalalt. Pentrn a va simti confortabil, cauta1i impreuna
semnificatia tacerii ~i emo~jle pe care le ascunde.

Rela!ia cu clientii neimplicati

0 problema cu care va puteti confnmta in dialogu1 terapeutic este cea

legata de clientii care au o partic ipare redusa in procesul de consiliere sau
psihoterapeutic. Lipsa Ior de motivare este pusa in evidenia de uitarea sau
anularea frecventa a intalnirilor, de indiferenfa sau neasumarea niciuneia
dinti-e responsabilitatile ce ii revin In procesul de explorare i schimbare.
Este u ~or pentru consilie1ii incepatori sa se lase atra$i 1u ,jocuri"
neproductive cu astfel de clien~i, in masura In care consi lieru\ investete
emotional mult mai mult decat clientul . Este posibi l ca terapeutuJ (consilierul) sa
lncerce prea mult sa se faca 1n1eles i acceptat, fara sa emita vreo pretenyie asupra
clienttlor. El este astfel supramotivat sa apara drept impo1tant $i eficient in
relatie, dar efectul este de a crea couditii de deresponsabilizare diu pa1tea
clientului, care ,,regreseaza" In rolul de copil neajurorat.
in. opinia specialj$tilot din domen.iu este o eroare sa ,,nu-ri iufnmti"
clientul care nu se implica $i sa ai o atitudine hiperprotectiva - ,,terapeuti.11bomboana". Aceasta este valabil $i pentru clientii lipsifi de voinra. In numeroase
cazuri, terapeufij ineficien!i invoca lipsa de participare, reactia de tezistenta
insurn1ontabila a clienntlui, ca explicatie a lipsei de progres.
in realitate, cauza e~arii Jelatiei terapeutice se afla in contratransfeturile
pe care le manifesta terapeutii llicepatori sau necxperimentafi. Una dintTe cauze
este tcama lor ca daca ar fi mai putin implicati, clientul nu va mai reven.i in
consiliexe. Excesul de implicarc al terapeutului antreneaza deficit de implicare, in
,,oglinda", al clientului. intelegeti astfel, de ce este necesar sa pastram un echilibn.1
al rela}iei, pent:m ca numai astfel ea poate dcvcni ,,terapeutica". Tocmai
confnmtarea directa, sincetitatea Stmt cele care due la uu nivel mai mare de
implicare a clientului. Daca el 1nsa persista sa uite, sa intarzie sau sa refuze sa vina
la tntalni.ri 01i sa nu realizeze sarcinile pe care ~i le-a asum.at in timpul sau In afara
terapiei~ atunci trebuie intTebat daca dore~te sa mai vina la consiliere.
Chiar ~i in situatia ill care clien~i sunt truni~i de tribunal spre consiliere,
terapeutnl 1c poate spune ca, de$i este obligatorju sa frecventeze ~edintele, ei sunt

67

cei care vor decide cum i~i vor folosi acest timp. Eventual li se poate dovedi ca,
de~i sunt clienti ta.ra voia lor, i~i pot totu~i folosi bine ~i in favoarea lor acest timp.

Sa acceptam rezultatele lente

Sa nu a~teptati rezultate instantanee. Nu putem ,,vindeca" pacientii sau

clientii in cateva ~edinfe. Cei mai multi terapeuti incepatori sunt nelini~titi cand
nu culeg roadele muncii lor rapid. Ei se lntreaba:
,}mi ajut fntr-adevar clientul fn vreun fel? Este posibil so se
fnriiutafeasca situafia lui? Se produce cu adeviirat vreun rezultat sau door cred
eu ca facem progrese?"
Speram sa pute}i invara sa tolera1i atnbiguitatea de a nu ~t i cu siguranta
inca de la inceputul terapiei daca pacientul se implica pozitiv. Este posibil ca
uneo1i clientii sa poata parea ca merg spre rau, ina.inte de a capata cateva
c&~tiguri terapeutice. Aceasta pne de dinamica rezultatelor.
Dupa ce clientul a decis sa colaboreze sincer ~i a tnJaturat ,,ilnpotrivirea"
~i ,,masca", ne putem a~tepta ca el sa resimta o cre~tere in intensitate a durerilor
personale ~i a dezamagirilor sau dezorganizarilor care pot degenera In dcpresie
sau reactie de panica. Multi clienti se pot rnanifesta astfel:
,,Oh, Doamne, am Jost mai bine fnainte de a incepe consilierea
(Lerapia) ... Acum ma simt mult mai vulnerabil ca inainte. Poole era mai bine sii
nu dau importanja problemelor mete."
Acest moment va fi depa$it daca vom avea rabdare ~ i-1 vom folosi ca pe
o opmtunitate de cre$tere.
De$i la tnceput consilierea pare a fi o rnunca grea $i lipsita de satisfoctii,
ea te ajuta sa descoperi ca schimbarea nu se masoara 1n numarul clientilor $i este
rezultatul eforttu-ilor unite ~i consonaote ale clientului $i terapeutului. Pentru
aceasta este nevoie ca terapeutul sa poata accepta faptul de a nu $Ii daca clieutul
face progrese ~i daca el este eel care a ajutat la schimbarea sau cre~terea acelei
persoaoe. Adica este uevoie ca el sa reuunte la propria-i teudiuta de avea control
asupra reactiilor ~i ritmului personal de evolut_ie al clientuJui sau la orgoliul de a
fi autorul efectului. De$i 11 lnsote$te ~i stimuleaza, nu sc poate ,,manifesta lil locul
lui", roiectandu- i sau relunoindu-~i in client ro riile nevoi $i osibilitati.
Iata ce ma1turise$te Corey: ,,Am fnviifat cii singurul mod de a ciipiita
fncredere fn mine ca terapeut era ace/a de a-mi permite sa am fndoieli fn ceea ce
ma priVe$le, sa simt incertitudinea fn /egiiturii CU E!ficienta mea $i a111biva/e11/a fn
ceea ce prhle$1e dorinfa de a mai continua sau mt activitatea de consilier. Atzmci
cand am devenit mai putin m1xios in legiitura cu performanfa mea. am Jost
capabil sa acord aten(ie sporita atdt clientului, cat ~i mie insumi, in cadi111
relafiei terapeutice." (op. cit., p. 34)

68

Cum sa evitam autoamagirea in munca terapeutica

Nicio discutie necesara consilierilor ~i terapeuplor incepatori nu ar fi

completa tara a mentiona fenomenul de de:ziluzionare conectat cu
autoamiigirea care poate avea loc in procesul terapeutic. El poate fi res.im~t de
ambii, atat de consilier, cat ~i de client. Autoamagirea nu trebuie neaparat sa fie
traita con$tient, dar ea poate fi subtiJa 1 incon$tienta.
Motivatia autoamagirii, pentru ambele parti, se poate baza pe nevoia de
a face ca relatia sa meiite $i sa fie productiva. Amandoj investesc pentru a
vedea rezultate pozitive. Uneori nevoia uoastra de a marturisi scbimba1ile $i
progresele poate voala realitatea $i ne poate face mai pu{in sceptici decat ar
trebui sa fim. Nevoia de a sirnTi ca am fost folositori, ajutandu-l pe ceHilalt sa se
bucure de viafa, precum $i cea de a simri ca noi intr-adevar facem schimbari
semnificative, ne poate conduce in timp spre autoamagire. Cautam evidenra
progresului $i ue intuneciim ratiunea atunci ca.ud exista elemente ale e$ecului.
Obi$nuim sa ne acordam credit 11oua 1n$ine pentru cre$lerca clienpJor no$tri,
atunci caud aceasta se datoreaza poate i'n ma.i mare masura unei alte v.a1iabile
care probabil nu are legatura cu rela~ia terapeutica. Este impot1ant sa fim
co~tienti de tendin!a catre autoa.magire intr-o relatie de consiliere sau de
terapie. Aceasta ne va conduce catre o explorare mai detaliata a feuomenului,
avand drept urmare limitarea efectului de autoamagire. Am deverti mai
con~tienti de sine, ceea ce ne-ar putea ajuta sa devenim mai con~tienti ~i de
ceea ce se intfunplli cu altul - clieotul sau pacientul nostru.

Sa evitam
(clientilor)

sa

ne ratacim printre probJemele pacientilor

0 gre~eala frecventa la incepatori este ca sunt prea lngrijorati peutru

clienfii !or. Este periculos sa ,,incorporezi" nevroza sau impasuJ clienrului.
Uneori ne identificam atat de putemic cu clientul Incat ue pierdem sonmul,
intrebandu-ne ce botarare trebuie sa luam. Este ca ~i cum ne pierdem simTUI
identitatii, asumandu-ne-o pe a lor. Empatia devine aslfel ,,distrnctiva" $i ue
pozitioneaza l.mpotdva interventiei terapeutice.
Trebuie sa invatam sa-i ,,eliberam" pe clienti ~i sa nu ne 1mpovaram cu
problemele lor pana cand ii vom reintalni. Pur ~i simplu, ,,sa-i Iasam sa piece
acasa" ...
Dcrnersul eel mai indicat este acela de a fi prezen~ 'in masura maxima de
care suutem capabili, sa fim alaturi de clientii no~tri, dar sii-i liisam sii-i asume
responsabilitatea propriei existen{e ~i a alegerilor flicute fn a.fora fedinfe for de
consiliere.
69

Daca ne pierdem in scenariile clientilor, ill lnpta !or $i ne confundam cu

ei, nu vom mai ti terapeu}ii eficienti iu a-i ajuta sa se regaseasca pe ei ln~i~i.
Preluandu-le responsabilitatea, mai degraba le blocam evolufia decat J'i susnern.
Acest ,,transfer de probleme inte1ioare" poatta immele de contratram/er
~i se intampla atunci cand terapeutul include 1n rela!ia cu client11l propriile sale
probleme. El se produce atunci cand propriile nevoi .Ji conf1icte interioare
nerezolvate ale consilierului sau psihoterapeutului fmpiedica relaf ia terapeutica.
Deoarece contratransfernl care nu este con$tientizat, recunoscut $i controlat cu

succes de terapeut are drept efect 1nceto$area obiectiviili~i acestuia, perturband

procest1l de consiliere, esle necesar ca practicantii domeniului sa se centreze pe ei
in$i$i In supeIVizare $i analiza lor person.ala.
Forme obi.Jnuite de co11ttatra11sfer (dupa G. Corey, idem op. cit.):
nevoia de afi placut, apreciat, sustinut de catre pacienfi;
reama ca fn/rutand clientii acertia ctr putea sa piece sau sa gandeascii
nefavorabi! despre terapeuf;
sentimentele erotice ~i comportamentul sexual seductiv din par/ea
terapeutului (fn rnasura fn care terapeutul devine preocupat de
fantasme sexuale sau deliberal orienteazii atenjia c!ientului carre
aceste fantezii orientate spre el);
reacfii extreme fndreptate catre anumiti clien(i ccn-e evoca In terapeut
vechi trairi, de ex. clien(i care sunt percepuf.i drept materni. paterni,
autoritari, judicativi etc.;
sfotuirea constrangatoare cu asunzarea de ciitre consilier a unei pozifii
de superioritate, In dorinfa de a dicta clienfilor modul fn care ei ar
trebui sii trt.iiasca -?i deciziile pe care ar trebui sale ia.
In concluzie, e necesar sa ream.iJ1tim ca

este potr.ivit sa folosim

timpul clien1ilor pentrn a. lucra asuprn reaciiilor pe care le avem fata de ei, dar
este absolut obligatmiu sa Jucram asupra noastra in cadrnl al tor ~edinfe, dedicate
noua in~ine, de catre supervizor - un terapeut cu experienta ~i calitati didactice.
Daca nu facem acest Jucru, riscam sa ne pierdem $j c11eutii sau sa-i ,,foJosim"
inadecvat $i neetic pentru a ne intalni cu prop1iile nevoi nesatisfacute.

Du

Sa ne dezvoltam simtuJ
, umoru.lui
De~i consilierea,

ca ~i terapia, constituie o proble111ii serioasa, seiiozitatea nu

trebuie sa devina.excesiva, inducand o nota de gravitate.
Atat consiliernl, cat ~i clientul, 1$i pot tmbogati rela?a prin umor. Cum
umonil (comicul) ~i tragjcul sunt strans legate1 dupa ce ne pennitem sa simtim

70

experieote dureroase, putem sa radem autentic de modul e.."'\trem de serios ill care am
abordat situatia.
Ne fu~elam crezand ca suntem unici in durerea noastra ~i ca stmtem singmii
care am parcurs expe1ienta tragicului. Ce alinare binevenita apare atunci cand
adm.item ca suferinfa nu este exclusiv pe terenul nostm ... Important este ca
terapeutul sa poata recuno~te ca rasuJ ~i umorul nu afecteaza atingerea scopwilor.
Desigu:r, exista ~i situa!ii cand rasu:l poate acope1i teama sau este o escbiva
fa1a de situatiile neplacute sau amen.iotatoare. Consilierul se va autrena In a distinge
tntre umorul care distrage ~i umorul care imbogaJe~te situaiia cu o noua valenta
restructuranta.

Sta bilirea de scopuri realiste

Stabilirea de scopuri realiste este esenJiala In relatia potentiala cu

pacieotul sau clientul.
Sa luam, de pilda, situatia In care acesta se afla lntr-o remaniere
majora. El se prezinta ca un om profund nemultumit de viata, care rar tennina
ceea ce incepe ~ i care se simte incapabil ~i neputiucios ...
Acum sa privim ~i realitatea situatiei: el vine la tine intr-o situatie de criza
(tocmai 1-a abandonat sotia), iar cadrul limitativ al consilierii (de ex. un program
care presupune strict doar 6 ~ediu\e ill agen?a sau clinica respectiva) nu pennite
explorarea 111 adanci.me a problemei, chiar daca amandoi, clientul ~i consilierul,
sunt de acord ca au nevoie de mai nmll ti.mp pentni a clarifica ~i rezolva problema.
in acest caz ei vor decide imprew1a asupra unor scopwi mai realiste. Aceasta nu
presupune ca ei sa aleaga o solutie de compromis. 0 posibilitate este de a sonda
dinamica ctin spatele problemei prezente, acordand atenf.ie altemativelor ce se
deschid la capatul celor 6 $edin!e prevazute contractual.
Daca ne fixam realist scopurile poate vom ti tri~ti ca nu am putur sa
iealizam rnai mult, dar eel put.in nu vom trai fiustrarea de a nu fi putut realiza
,,miracole". Oricum, orientarea cazului catre tm terapeut, daca acest lucru se
impune In coutinuare, poate fi utilii.

Refuzul de a da sfaturi

De multe mi, pacientii $i clienfii viu i'n terapie sau in consiliere cautand $i
chiar cerand sfaturi. Ei vor mai mult decat o d.irec}ionare, ei T~i doresc till consilier
mtelept care sa ia o botarare In locul lor sau sa le rezolve o problema, uneori cat ai
bate din palme...
71

Sarcina unui ter apcut eficient este de a incerca sa-1 ajute pe client sa-~i
descoper e singur solufiile ~i sli-~ i asume proptia libertate de actiune. Altfel, ii
poate impiedica sa progreseze ~i 11 poate priva de libertatea de a ac\iona liber.
Chiar daca un consilier se poate dovedi apt sa rezolve o problema a
clientului, daca o va face, ii va cre~te acestuia dependenta fata de el. Clientul va
persista atuncj m a avea nevoie de un sfat la fiecare problema a sa, neavand
tncredere ca ova putea rezolva prin propriile-i pute1i.
Sarcina terapeutului este de a-i ajuta pe clien~ sa ia In mod
independent decizi i ~i de a-i ln.curaja sa accepte consecintele proprii lor !or
alegeri, deculpabilizandu-i in cazul ill care au dat gre~ .
Retinefi! Dand sfaturi, 1111 ve/i ajunge la aceste abilitiifi .Ji ve{i Gcfiona 111C1i
degraba gre.;it .Ji ineficient.

Dezvolta r ea propriului stil in consiliere

Consilierii ~i terapeutii lt1 formare trebuie sa fie preveniti ~i ajutati sa

devina con~tieoti de tendinfa lor de a imita stilul supervizorului sau
fonnatorului !or. Este impo1tant sa acceptam faptu l ca nu exista un drum corect
sau rigid, presc1is, ill consi liere sau terapie, ci unu1 creativ, individuali::at, arclt
la caz, cat .Ji la persoana terapeutului.
Exista variatii largi ale modurilor de abordare efi.cienta, De~i stilul
aJtcuiva de a face terapie te poate influenra, este foarte important sa-ti gase~ti
proptia expresie ~i stilul care Iii lmpline~te eel mai bine potentialul.
Evitand erorile tehnice ~i exersand arta dialogului, pop asimila creator
un model de a face consiliere sau terapie, devenind Gstfel tu-fnsu/i.

~i

Cum poti face fata epuizarii profesio nale 111 munca de consiJiere
psiboterapie

Daca este adevarat ca priocipalul nostrn instrument de lucru In

consiliere ~i terapie suntem noi in~ine, ca persoana, iar cea mai impo1taota
abilitate este de a sustine ~i ,,u1suflefi", atunci ramane esential sa fnvafam sane
purtam de grija noua fn~ine. in acest sens lucrul cu propriile anxiela!i poate ft
extrcm de uti l. Cei mai mulfi consilieri lncepatori anticipeaza lntalnirea cu
primi i !or clienJi ca fiind anxiogena:
72

,,Ce voi spune?'', ,,Cum o voi spune?", .,Voifi capabil so ajut ?", ,,Dacii
gre~esc?", .,/for reveni clienjii mei .Ji daca dace voiface fn continuare?"

Existenta unui anume grad de aoxietate demonstreaza ca suntem

co119tienti de iucertitudinile viitornlui, dar i de nevoia ~i abilitatea noastra de a
fi alaturi de ei. Dar cum terapia este un proces cu tm impact extrem de putemic
asupra clientilor, daca pana la un puncr ne putem accepta nelini~tile ca fiind
nonnale, dincolo de el anx.ietatea excesiva ne va torpila increderea.
Daca Slmtem prea competitivi ar purea sa ne nelini9teasca In plus ideea ca
avem colegi mai competen~ ~i ca am putea sa le cream o proasta impresie.
Bunavointa de a recuno~te aceste anxietap ~j de a le lucra cu supervizorul sau cu
colegii ne ajuta sane detensionam i sa c~tigam un supon pretios. pri.n schimbul
de expe1ienta. Vom putea con9tientiza astfel ca nu suntem singmii care avem astfel
de preocupari i temeri. impreuna vom capata tm plus de cmaj i de siguranta.
A fi tu insuti i a te dezvalui colegilor ~i sttpervizorului, a te preocupa
sate rnentii apt sa rezi~ti ca persoana ~i ca profesionist sunt condi1i.i de baza in
exercitarea cu succes a profesiei. Daca e~ti con~tient de factorii care contribuie
la subminarea vitaliratii tale, care te fac sa-9i risipe~ti energia ira\ional, po!i
evita producerea (,sindromului autocombustiei profesionale j. in ce consta acest
nedorit ,,sindrom"? Consilierii atin~i de el simt ca orice ar face nu pol scbi.mba
nimic i ca nu mai au nimic de dat. Unii dimre ei sunt convil19i ca acest
sentiment al arderii este inevitabiJ pentru aceasta profesie ~i ca nu se pot
revitaliza pe ei in~i 9i. Aceasta prezumtie este extrem de nodva ~i ea tntare~te
sentirnentu1 deprimant al incapacitatii de a sc.b.irnba lucrwile. cesta survin
11ai ales fn exercitarea
e terenul
i ma/adii/01
irecu arabile.
,,Arderea" interioara se experimenteaza i'n diferite moduri. Aceia care o
manifesta se pot si.mti obosi1i, epuizati , lipsiti de entuziasm ~i simc ca ceea ce
pot oferi nu este nici primit, illci dorit. Se simt neapreciap, nerecunoscuti ca
valoro9i, lipsiti de importanta i ajung sa mearga la serviciu In mod mecanic. Ei
tind sa nu vada rezultatele sau modul concret al eforturilor !or. Deseori se simt
opresati de sistemul de lucn.1 $i de cererile institutionale care, considera,
strivesc 01ice inipativa personala. Un real pericol pe care sindromul de ardereepuizare II poate avea este izolarea treptata a consilierilor $i psihoterapeutilor.
Cauze/e epuiziirii profesiona/e:

munca rntiniera;
subaprecjerea imp011aniei specifice a profesiei tale;
a-ii da mare importanfa 1ie ca persoana $i n nu raspllllde cu vorbe
frumoasc laudelor, aprecierilor care !i se aduc;

73

a fi in mod constant sub o presiune putemica de a produce, realiza,

perfonna ~i a-ti imagina obstacole uneori nerealiste;
a luora cu oameui cu probleme grave., cu cei care nu vor sa colaboreze
cu tine sau cu cei care progreseaza greu;
conflictele, teusiunile tn ecbipa; lipsa suportuJui emotional din partea
co1egjlor ~i abundenta cinismului;
lipsa de incredere intre supervizori ~j consilieri (terapeuti) ori alti
lucratori din echipa de lucru; concurenta ~i sabotarea mutuala;
a face fata ill mod fantez1st cererilor, ne\inand seama de timplil ~i
energia de care dispui;
problemele personale nerezolvate, dincolo de orele de lucru, precum
tensiunile din casnicie, probleme cronice de sanatate, probleme
financiare.

False explicafii pentru epzdzarea profesionalii, din perspectiva

consi/ierului:
a lnvinovati pe altii pentm c1iza de epuizare, folosind justificari
precum: sunt ratat ca profesionist, pacientii mei sunt rezistenri ~i nu vor
sa se schimbe;
a invinovafi sistemul institutionaJ care ii ingradc~te puterea de actiuDe;
,,am prea multi clien1i ~i prea multe cereri intr-un ti.mp prea scurt. Ma
simt i.nuti1, 11ll ma simt capabil sa fac raw.

Cum poatefl prevenitti epuizarea profesionala:

- evalueaza scopurile, priorita.file ~i a~teptarile ~i vezi daca sunt realiste ~i
daca obfii ceea ce vrei;
- recunoa~te ca poti fi un agent activ;
- gase~te ~i alte activitati de interes lo afara activitatii profesionale;
- cauta varietate in ceea ce faci;
- ia initiativa de a incepe proiecte care au lnsemnatate personala ~1 nu
a~tepta ca sistemul sa sanc!loneze aceasta initiativii;
- lnvata sa controlezi impactul stresului;
- deivolta rela1ii de prietenie bazate pe ajutor reciproc;
- invata cum sa ceri ceea ce vrei, de~i nu te a~tepta intotdeauna sa obtii ceea
ce vret;
- ia-p timp sa evaluezi intelesul proiectelor tale, sa te hotara~ti unde sa
i.nveste~ti timp ~i energie;
- dezvolta pasiune, interes, in jocuri, calatorii sau experiente noi;
- iuvata-ti limitele ~i cum sa-fi reglezi 1imitele cu al!ii;
74

- schimba tura cu colegul peutrn o perioada scurta sau cere-i colegului sa

lucrap. la un proiect comun;
- fomrnti uu grnp de supon cu colegii peutru a tmparta$i descltis
sentimentul de frustrare $i pentn1 a gasi o cale cat mai buna de interpretare a
diverselor situatii de muuca;
- cultivati rela\iile cu persoanele care va aduc destindere.

EXERCITIU SI TEMA DE ESEU

Dupa ce ai citit de doua ori acest curs i ai revenit asupra calitatilor
necesare, dificultatilor inercnte $i indicatorilor de eficienta ~i
ineficienta ai 1.mui terapeut lncepator, tncearca sa reflectezi un timp
asupra propriei tale persoane ...
Ideutifica-ti V1.1lnerabilitatile ~i caliti'qile, precum $i resursele de care
e~ti con~tient, atat cat poti fi deocamdata, Ia.ra sa fi fost asistat in explorarea de
sine ~i In dezvoltarea ta persona Iii. Listeaza-le cat mai complet.
Fa-j.i un portret psibologic, dar ca ~i cum ai gandi $i vorbi despre
altcineva. Noteaza tot ceea ce lti vine ~i deseneaza tot ceea ce simti nevoia
pentru a exprima cat mai autenlic $i mai complet ,,portretul" eroului care re
reprezinta .. .
Daca, intamplator, deja ai beneficiat de tm astfel de ajutor de analiza,
optimizare sau consiliere din partea vreunui profesionist, compara-te pe tine eel
de dinainte de a fi fost asistat cu eel de acum... Noteaza.

Acwn prive$te $i cite$te tot ceea ce ai ales sa exprimi !n desen ~i In

eseu ~i imagineza-!i cum ar fi sa joci rolul de cousilier sau de terapeut
pentru urmatoarele persoane:
un adolescent care a fugit de acasa;
o tinara divoqata proaspat, trista $i fmioasa ca a fost
abandonata;
un donm tntre doua varste care se uita in gol ~i pare sa nu
te audii;
o mama disperatii ca $i-a pierdut copilul in u1ma unei erori
medicale;
un tanar care tocmai a aflat ca i s-a pus diagnosticul de
SIDA;
un varsnic neputincios abndonat de proprii sai copii;
un om care trage sa moar~;
un copil abuzat de plirin!i;
victima uuui viol sexual;
un copil autist respins de propria familie;
un pacient depresiv care refuza sa comuuice;

75

un tauar schizofren despre care se spune ca are o minte

geniala, dar care ~i -a ucis mama lnt:r-un acces delirantbalucinator;
o femeie cu o pareza isterica, convinsa ca nu poate sa se
deplaseze;
o familie care a pierdut absolut iotul in unna inundatiilor;
un toxicoman care ~i-a adus familia in pragul clispera:rii;
o adolescenta neferidta care $i-a taiat venele dupa ce a parasit-o
iubitul ...
Desigur, lista poate continua, la nesfiir$it Alege $i tu, alte situatii ~i
transpune-te in situa~a de a .fi 1n dialog, de a insoti emo~onal ~i verbal, de a
asista psihologic . .. consemneaza experienta ta mentala.

Acum, experimenteaza o rela}ie de ajutor psibologic In real itate, cu o

persoana care chiar are nevoie. Observa-te ... fii con$ticnt de tot ce se
intampla in dialogul vostru, cu ea ~i cu tine.

Ei, ce ai aflat? ... Ce simti? Ce gande~ti? Ce crezi despre tine acurn? Ce

sens dai experientei?

tfemI

incearca sate autoevaluezi cat mai sincer privind unnatoarele puncte:

capacitatea de a te autoaccepta;
capacitatea de a-1 asculta activ pe eel in dificultate;
capacitatea de a incuraja ~i sustine, f'ara efort;
capacitatea de a hnparta~i cu celalalt o experienta;
capacitatea de a nu-I judeca ~i control ape altul;
capacitatea de a-i respecta valorile, credin\ele, nevoile;
capacitatea de a-ti asuma $i da curs propriilor nevoi;
capacitatea de a-ti controla propriile emotii $i de a
empatiza;
capacitatea de a fi COU$tient cand ri$ti Sa te identifici CU
celalalt sau cu problemele sale;
capacitatea de a fi flexibil in dialog;
capacitatea de a face fata frustrarii;
capacitatea de a fi rabdator ~i tolerant, tara efort;
capacitatea de a te bucura de comunicarea cu celalalt ~i de
a-1 valoriza, gratifica.

76

CAPITOLUL V

Cateva repere etice in practica de consiliere si psihoterapie

Ca practicieni ai domeniului este necesar sa respectam ~i sa aplicam

codurile i prevederile etice ale profesiei multor situa!jj i probleme cu care ne
confruuram in realitate. Nu ne vom putea intotdea1ma sprijini pe raspunsuii deja
date sau pe prescripfii oferite de organizaJii profesionale, care difuzeaza de regula
doar ghiduri, trasfuld doar nite linii directoare.
in linii mari, pentm o practica acceptabila, va trebui sa vadim realism,
promptitudine ~ i adecvare, respectand ni~re repere etice ~i deontologice care ne
jaloneaza activitatea.
Ca o definitie generala, sunt considerate etice acele practici care sunt
benefice clientului; cele neetice fiind In be11eficiul practiciam1Jui consilier.
Consilierij i terapeu~i care demonstreaza ca respecta drepturile clientilor !or se
bazeaza pe bu navoinra. Un mod de a ,,sparge rezistenta" lncaprqanata a unora
dintre ei este sii discufi cu ace~tia drepturile pe care le au ~i la ce se pot atepta
de la consilierul lor.
Dreptul la consim{iimanwl informal. Unul dintre cele mai bune moduri
de a proteja dreptu.Jile clientului este de a dezvolta proceduri care sa-1 ajme sa
fad\ alegeri fiind infonnat. Procesul de infonnare a clientilor, care stin1uleaza
pa1ticiparea activa in terapie, incepe de la prima ~edinta ~i continua pe tot
parcwsul procesului. hnportanta este gasirea unei balante int.re a da clien(ilor
prea multe infonna1ii ~i a nu le da deloc sau prea purine. De exemplu, este prea
tiirziu sii-i comunici unei minora inten/ia de a-i consulta pe parinJii el. dupa ce
ea a dezvaluit
se pregate~te de avorl. ln acest caz, atclt ea. cdt ~i prietenul ei
au dreptul
~tie despre limitele confidenfialitafii fllainte de a face asemenea
importante dezvaluiri personale.

sa

ca

Pe de alta parte, dientii pot fi cople~iti de terapeu}i sau consilieri daca

ace~tia le dau initial prea multe detalii despre interventia pe care unneaza sa o faca.
Este nevoie atat de intuipe, cat ~i de abilitate pentru ca practicienii sa gaseasca w1
echilibru intre a da prea multa inf01mafie ~i a da prea pufina. Consim{iimiinrul
informat tinde sa promoveze cooperarea activa a clien~lor 1n program. Clientii
adesea nu realizeaza ca au drepturi ~i nu se gandesc la responsabilitatile pe care le
au 1n rezolvarea propriilor probleme. Cei care se si.mt disperati in ceea ce p1ive~te
nevoia lor de ajutor pot accepta foa1te u~or orice spune sau face consilierul lor. Ei
77

cauta opinia ~i intervenfja unui specialist rara sa realizeze ca succesul relatiei in

rezolvarea problemei tine de investitia lor proprie In proces.
Majoritatea codurilor etice profesioniste prevad dreptul clienr.ilor de a
primi destule date privind alegerile in.formate:
- conditiile i modul de coutinuare a relatiei;
- lntreruperea relatiei;
- scopurile generate ale consilierii;
- responsabilita}ile consilierului fata de client;
- responsabilita~le clien~lor;
- limitele i exceptiile confi.dentialitatii;
- parametdi lcgali i etici care pot defini relatia;
- calificarea i pregatirea consilierului sau a terapeutului;
- lung]mea aproximativa a procesului terapeutic.
Mai muJte aiii de discupe pot include beneficiile consilierii, riscurile
implicate i posibilitatea ca problema sau cazul clientului sa .fie discutata cu
colegii sau supervizorul. Aceste infomrntii pot fi date direct sau 1n scris,
ajutandu-1 pe client sa-i clatifice mai mult ce implica procesul consilierii sau al
terapiei. Citind la dorniciliu despre drepnuile i posibilitatile sale cUenn1 Lva ti
astfel mai bine pregatit sa se implice In consilicre. Este util ca un consilier sa
cunoasca i sa-~i infonneze clientul ~i asupra altor alternative de ajutor din
comunitate, cum ar fi grnpuri de suport, programe de educatie, interventii In
criza, alte metode de tratament etc.
0 problema legata de dreprnriJe clieuIor o constJtme ~i drept11rile
minorilor la tratament. Care sunt w1ele dintre problemele legale ~i etice in
consilierea copiilor i a adolescentilor? Pot minorii sa fie de acord cu tratamentul
rara acordul ~i ~tiinta parinplor acestora? Care sunt limitele confidentialitatii 1n
aceasta situafie? in majoritatea statelor, cuooa~terea ~i consimfamantul parin!ilor
pennu ca rninornl sa intre ill relatie cu un serviciu profesionist de ajutor sunt
legale. Exista unele exceptii: in unele tari se prevede dreptui adolescentilor de a
consulta consiliernl despre coutrolul naterilor, contraceptie_, avo1t, abuz de
droguri, abuzul copilului $i despre alte probleme de criza. fn asemenea cazuri,
terapeutii care lucreaza cu minorii descopera frecvent ca sunt pui In rolul unui
avocat. Un standard etic semnificativ pentru aceasta problema este: ,,cand se
lucreaza cu minori sau persoane care nu sunt lu stare sa-~i dea consim\amantul,
consiliernl protejaza cele mai bune interese ale acestor client]" (AACD, 1988).

Dreptul la amcmare (renunJare) este prevazut de asemenea to ghidul AP A,

care precizeaza: ,,Consilierul lncheie o relape clinica de consiliere (consnltanta) d\nd
este evident ca clientul nu are niciw1 beneficiu din aceastii relape. Responsabilitatea
78

consilierului fata de client continua illsa pana cand cl lncepe sa frecventeze uu alt
terapeut. in cazul tn care clientul refuza intreruperea sugerata ~i alternativa propusa,
consilierul nn este obligat sa continue relatia" (APA ~i AACD, 1989).
Iata ~i cateva priucipii referitoare la confidenfialitate:
- ctind se lucreaza cu minori sou cu persoane incapabile de a-ji da acordu/,
1erape11fii trebuie sa exercite o preocupare specialii pentru a protqja interesele acestor
persoane;
- ccind lucreaza cu minori, terapeu{ii trebuie so specifice limitele
conftdentialitafii;
- atcit in caw/ consilierii de grup. cat fi al celei individuale, este o
strategie fnteleaptii sii se ceara clien{ilor sii senme::e un contract In care sii-~i
exprime acordul de a nu disci11a sau de a nu scrie despre ce se fntamplii In
timpul ~edinfelor sau de a vorbi despre cei prezenfi;
- de~i confiden(ialiwtea esze esentiata pentru succesul in /erapia de
grup, moderatorul-consilier sau terape111 nu poate face tow! pentru a garanra
respectarea conflden/ialitatii din parzea luturor membrilor grupului. El poate
asigura co1?fide11tialitatea numai din partea sa, nu ~'Ii din a celorla/fi
particip01qi;
- pentru a putea publica sau comunica fn conferinfe malerialele
personale re=ultale fn urma terapiei, consilierii lrebuie sa obfinii fn prealabil
consimfamantul membrilor grupului sau sa ascundii (protejeze) In mod adecvat
i1?forma/iile care pot duce la ident(ficarea membrilor grupttlui;
- este esential ca un terapeut (consilier) de grup sa fie infonnat ~;
familiarizat cu legile locale ~i statale care au impact f11 activitatea sa. Aceasw
mai ales fn cazuri care implica molesrarea copiilor. neglijenfa sau abuwl
asupra cop ii/or .yi biitrtinilor, incestul, violenta fami!iali'i.
Pentru ca desfa~urarea terapiei ~i consilierii In grnp este o modalitate
de lucru importanta, iata cateva principii care pot asigura desra~w-area intr-un
cadru etic ~i legal a acestei fon11e de activitate:
- consilierul (terapeutul) nu trebuie sti se foloseasca de-a hmgul
ferapiei de rolul .yi pulerea sa de conductitor de grup fn scopul de a promom
contacte perso11ale sau sociale cu membrii g111pu/11i;
- relafiile sexuale fntre consilierul (terape11t111) de grup $i membrii
grupu/11i fncalca etica profesionala (AACD, 1988; AMHCA, 1980,- APA, 1989;
ASGW. 1989);
- fn timpul activita/ii de consiliere sau de psihoterapie, terapeu{ii 1111
lrebide sa fncalce sau sii diminueze drepturile legale sau civile ale clienfilor.
Ultimul paragraf mentionat implica faptul ca profesioni~tii care
lucreaza cu copii, adolescent] ~i cu persoane iresponsabile sunt sfaluite In mod
79

deosebit sa respecte legile care limiteaza terapia de grup. Terapeutii de grup

trebuie sa fie informati 111 legatura cu probleme ctrn1 ar fi: confidentialitatea,
consimtamantul parintilor, consimtamantul In cuno~tinta de cauza, bunastarea
membrilor ~i drepturile civile ale pacientilor institutionalizati. Este bine ca
terapeutii sa caute sa obtina informatii legale cu privire la procedmile ~i
practicile terapiei de grup. Cunoa~terea drepttuilor ~ i respousabilitati1or legate
de terapiile de gmp protejeaza nu numai clientii, ci ~i conducatorii gn.1purilor
1mpotriva unui proces aparut din neglijenta sau ignoranta.
Paradise ~i Kirlay (1990) sustin ca cele mai importante prescriptii stmt:
confiden1ialitatea, datoria de a proteja client11l ~i pe ceilalti ~i m~tiintarea asupra
practicilor folosite.

IMPORTANT!!?
Actiuni nerecomandate in timpul practicii terapeutice
consiliere:

~i

de

angajarea fntr-o relafie sexuala cu un client;

inciifcarea principiufui confident ialiti'itii intr-1111 mod neadecvat;
provocarea unui raufizic de-a lungul exerciJiilor de grup;
lovirea sau agresarea fizica a unui client ca o tehnica de tratament;
deformarea pregi'ilirii profesionale sau a abilita7ilor;
provocarea inten{ionatii a suferinfei psihice;
fncheierea i11adecvata a terapiei;
violarea drepturilor civile:
diagnostical'ea gre!jita;
e:jecul in consultafie,
netrimiterea clientului fa alt terapeut atunci cdnd devine evidentfaptul
ca persoana are nevoie de o intervenrie ce depCi:je!jte nivelul de
competenta al respectivului terapeut;
a pretinde un alt onorariu dec6t eel stabilit sau previ'izut contractual;
prescrierea !ji administrarea gre!jita a medic01nentelor;
e!jecul fn exercitarea unei gr{ii fire:jli pentru a fmpiedica sinuciderea
clientului;
~ecul fn neavertizarea !ji protecfia unei poten{iale vichme a unui client
care a emfs amenin/ari.

80

INTREBARI SI PROVOCARI
1.

2.

3.

Care sunt cele mai importaute cerinte ale eticii ~i deontologiei in

activitatea de psiboterapeut ~i de consilier? Lecturati suplimentar
capitolul ,,Etica ~i conduitii fn psihoterapie", autor Ovidiu Alexandru
Pop, ill tratatul Iolanda Mitrofan (coord.), ,,Orientarea experien(.ia/a fn
psihoterapie", editura SPER, 2005, p. 13-23.
incercati sa contactati un practician consilier sau psiboterapeut. Punetii, va rog, mtrebari pe care le considerati importaute cu privire la mod\1L
in care a !acut fata in diverse situa\ii cu clienti dificili, respectand
codul. etic ~i deontologic. Discutati despre situapi-capcana In relatia
terapeutica ~i despre modul In care se respecta principiile etice ~i
deontologice.
Informa!i-va suplimentar asupra diverselor coduri etice ~i deoutologice
care protejaza ~i regleaza profesiunea de consilier ~i de psihoterapeut
pe plan international. Asimilati codul etic ~i deontologic al profesiei
respective din documentele Colegiului Psihologilor din Romania.

CAPITOLUL VI
Orientari ~i metode in psihoterapie

Exjsta o multitudine de abordari in consrnerea psihologica i

psihoterapie. Acestea sunt, in acela~i timp, atat mode1e asupra psihicului ~i
personalitapi umane, cat i abordari practice de consiHere psihologica i
psihoterapie.
Prezentam, in acest capitol, grupate in trei module, cateva sisteme de
consiliere i psihoterapie in cadrnl celor trei mari orientari (curente) in
domeniul psiboterapiilor. Ele sunt cele care i-au pus amprenta mai profund
asupra activita?i de asistenFi psihologica de-a Jungul istorjei moderne ~i
postmodeme a acestui domeruu aplicativ. Pomind de la asemanarile existente
intre acestea, le-am grupat, aadar, in trei categorii:
l. abordarile psibodinamice;
2. abordarile umaniste - experientiale ~i holiste;
"'.) . aboraan1e comportamental-co!!mt'ive .
Aceasta clasificare respecta clasificarile intemaponale care apar in
toate tratatele de referinta ale psihoterapiei i consilie1ii. Dintre acestea, noi am
optat pent.Ju tratatele:
R.G. Corsini, 1978, R. Corsini si D. Wedding, 1989; G. Corey, 1988, 1990; B.
Gilliland, E. James, K. Riobard, J-T. Bowman, 1989; G. Ionescu, 1990, l995;
Irina Holdevici, 1996; Iolanda Mitrofan, 1997, 2000, sistematizate si selectate
de loan a Stancu In 2005 (p. 39-121 ).I

MODULI
Abordarile psihodinamice
(apud Joana Stancu1 2005, p. 39-56, revizuire $i adaugite de Jolanda Mitrofan)

1. Abordarea psihodinamica clasica

Is.

Abordarea psihodinamica clasica 11 are ca 'intemeietor pe

Freu<jl.
Acesta a realizat atat un model teoretic asupra personalitatii umane, cat ~i o
metoda de interventie psihologica (In principal psihoterapeutica). De aceea,
este corecta denumirea de abordare psihanalitica pentru abordarea
psihodinamica clasica.

82

IAbordarea psihanaliticN poate fi considerata o metoda de interventie

profunda, asupra personalitatii umane, ea conducand la o restmcturare a
edificiului personalita\ii priu explorarea iucon~tienh.1lui $i analiza
mecanismelor ~i exprimarilor sale simbolice. Constituje matrlcea teoretica a
dezvoltarii majoritai metodelor de psihoterapie, oferind edificiul
conceptual ~i posibilitatile de dezvoltare, imboga1ire ~i restrucrurare de
paradigma teoretica ~i metodologica pe care s-au construit alte metode. atilt
in caarul psihanalizei, cat ~i al uuora dintre terapiile umaniste, experieutia1e.
,,Cum consilierea psihologica nu are ca scop, de cele ma i multe ori,
restructurarea persoualitatii, am putea concluziona ca abordarea psihanalitica
este mai putin utilizata 1n cabinetele de consiliere psibologica. Aceasta in fonna
ei nemodificata, ca ~i abordare de sine statatoare", precizeaza Ioana Stancn
(2005, p. 39). fnsa o serie de tehnici ~i proceduri ale psibanalizei, p recum $i
concep\ia psibanalitica asupra personalitii!ii pot fi de ajutor ~ i in procesul
consilieri i.

Repere psihanalitice conceptuale - teoria lui S. Freud asupra

,,aparatului" psibk
Dupa 1920 Freud introduce trei concepte de baza, care aveau sa faca
istorie in psihoterapie: lsinele, Eul ~i Sup raeull. El le considera nivelurile sau
dimensiunile pe care se st:ructureaza psihicul uman sau ,,aparatul" psibic.
~ineJe (ld-ul)I este zona cea mai veche din punct de vedere
ontogenetic. El contine ceea ce este ereditar, adica instinctele caJe 1~i au
origi nea 1n organizarea ~i functionarea somatica ~i i~i gasesc aici o prima
expresie psihica. Freud recunoa~te doua clase de instincte: ale vie1ii (libido) ~i
ale mo1\ii (thanatos). Printre acestea, de o impo11an{a deosebita este instinctul
sexual.
ld-ul dinamic este sistemul din care se diferentiaza celelalte
componente ale psihkului. E l nu cunoa~te realitatea extema ~i opereaza dupa
,,principiul pllicerii", cauiand doar satisfacerea instinctelor. Id-ul are doar
doua instrumente pentrn a obiine pHicerca: aqiunea reflexa ~i procesul primar
(realizarea dorintelor 1u vise sau prin intem1ediul imaginatiei).
Sub actiunea iniluentelor exteme, din Sine ia na~tere o noua structura:
IEu~. Eu! are o dubla functie - pe de o parte, de a se adapta Jumii exteme ~i, pc
de alta parte, de a controla instinctele Si.nelui, luand decizii in legatura en
satisfacerea acestora. Eul apare de timpuriu in viata ~i opereaza dupa
.,principiul realitatii'', cu ajutornl procesului secundar (adica ra1ional sau
<.:on~tient) . Sarcina Eului este difici la: el mediaza 1ntre cerinfelc ld-ului ~i
solicitlirile externe. Cand nu poate realiza aceasta, apare anxietatea. Anxietarea,
S3

prelungita 9i nerezolvata, conduce la comportament nevrotic. ,,Nevroza sc

datoreaza simplului fapt ca Egoul, imprnmutand energia de la Id 9i indeplinind
ordinele impulsive ale acestuia, considera ca lumea extema este prea rezistenta
pentru a fi manevrata" (G. Allpo1t, 1991, p. 155).
Eu!, pe langa funcfia de mediere intre Id 9i mediul social, trebuie sa
fina cont 9i de un al treilea nivel structural - Supraeul.
lsupraeuQeste un precipitat format in perioada copilariei, prin care se
prelungesc influentele matema 9i patema, ale intregii familii, ale tradip.ilor de
rasa 9i nationale, precum ~i ce1intele mediului social eel mai apropiat. Supraeul
contfile Eu! ideal 9i con9tiinta morala.
Daca Sinele i Supraeul intra in zona incontientului, Eul apartine
contiintei. lntre con9tient 9i incon9tient se afla precon9tientul. Incon~tienh.1\ a
fost comparat de Freud cu o camera spafioasa, .,plina" cu pulsiuni psibice, intre
care cele sexuale au un rol primordial. Aceasta camera s-ar afla ill vecinatatea
uneia mai stramte - con~tiinta. La intrarea in ,,salonul con~tiintei" se afla un
,,gardian" sau un cenzor care cerceteaza fiecare tendin!ii psihica, cu scopul de a
vedea daca poate s-o lase sii iasa din incon~tient. Daca pulsiunea a reu9it sa treaca
de cenzura ,,gardianului", ea patrnnde intr-o alta zona - precou9tientul- ~i devine
con~tienta doar daca reu9e9te sa atraga ,,focusul" con~tiintei.

Concepfia lui S. Freud asupra dezvoltaril personalitapi umane

Freud descrie o setie de stadii ale dezvoltarii, aceste stadii urmand

logica gratificarii sexuale ~i fiind considerate stadii ale dezvoltarii personalita~i
umane.
Stadiul oral (0-1 ani)- se tntinde de la na$tere pana la s!ar~itul primutui
an de viata. Suptul la san satisface o dubla nevoie a copilului: pentru mancarc
$i placere. Frustrarile acestei zoue orale pot conduce- la adult - lafixatii orale.
De exemplu, adulfii care au nevoi excesive ,,orale" (hrana, bautura, fumat,
droguri, vorbit logoreic) pot avea o fixa1ie orala. De asemeuea, deprivarea de
gratificafia oral poate da na~tere ~i unor probleme in viata de adult:
neincrederea fn al{ii;
rejec/ia altar persoane;
frica ~i inabilitate de a forma relaJii intime.
Stadiul anal (1 -3 ani). Zona anala are o sem.nificatie majora In aceasta
perioada. Acum se invata controlul sfincterian. in cursul adoptarii acestui
comportament exista o multitudine de situa!ii in care copilul simte osti!itate,
furie, urii ~i alte sentimente negative. Este bine ca acum copilul sa 1nvete ca
acestea sunt sentimente acceptabile.

84

Disciplina pareutala ~i atitudinile parintilor fata de adoptarea

controlului sfincterian Y~i vor pune amprenta senmificativ asupra personalitatii
ill devenire a copilului.
Multi clienri in terapie ~i consiJje.re nu-~i accepta sentimentele negative
~i, mai ales, pe cele care au legatura cu persoanele iubite. Aceasta deoarece ei
le considera ,,rele" ~ i gandesc (incon~tient) ca ~i-ar pierde iubirea parinti lor
daca le-ar exprima.
iu teoria lu:i asupra personalitatii, Freud arata ca acceptarea ~i
exprimarea sentimentelor negative au o stransa Jegatura cu felul In care
parintii s-au raportat la copilul lor aceasta perioada anala.
Stad;u/ Jolie (3-6 ani). in aceasta pe1ioada zona genitaJa are cea mai
mare impo11anta pentru copil. in acord cu punctul de vedere al lui Freud,
co11jlic111l principal al acestui stadiu esle dori11(ll incestuollsii a copilului fil(a de
piirintele tie se.x opus. Biiiatul i~i indreapta atentia catre mama, simte re~nere
fata de tata ~i dezvolta teama ca acesta 11 va pedepsi pentrn ca el l~i iube~te
mama. Acesta este cunoscut sub numele de ,,complexul Jui Oedip". in acela~i
timp cu dezvoltarea unor dorinte incestuoase fata de mama aparc ~i reprimarea
acestora pentru a proteja persoana de aparitia unor trairi greu de suportat.
Rezolvarea contlictului lui Oedip consta in transfonnarea dragostei erotice fata
de mama intr-o afec~une mai acceptabila ~i lo dezvoltarea uuei putemice
identificari cu tatal. Sinonimu1 complex-ului lui Oedip pentrn fetite e-ste
,,complexu/ Electrei''. Fetele simt iubire erotica fata de tata ~i i~i dispretuiesc
mama. Atunci cand descopera ca nu-~i pot tnlocui mama in relatia cu tata, ele
incep identificarea cu aceasta, preluand compmtamente specifice acesteia.
in aceasta perioada se fom1eaza:
- atitudinile fa/ode pliicerea se.xuala:
- atitudinile i raspzmsurile emo(.ionale fa/ii de ceea ce este "bun " sau
,. rau ";
- atttudinile i riispunsurile componamenta/e fa/a de ceea ce este
.,masculin" sou ,,femin;n".
Perioada este importanta pentru ca in.fluenteaza felu1 de ate sim!i In rolul
de baiat sau fata, barbat sau femeie, co11turarea1 confirmllrea $i acceptareu
identitii{ii de sex-rol
In consiliere ~i psiboterapie se 1ntalnesc clieoti cu probleme de
identificare cu sex-rolul ~i acceptare a propriei sexualitati. Confonn teoriei lui
Freud, cauza acestora se afla situata in perioada ,,falica" ~i o incursiune in
trecutul persoanei poate ajuta procesului de consiliere sau psihotcrapie, chiar
daca persoana nu Ulmeaza o cura de psihanaliza. Asimiland conceptual multe
dintre reperele psibanalizei, ill terapiile experien1iale ~i in cea a unificarii, In mod
special, problematica identitara este semnificativa, integrarea traumelor de acest
tip constituiud couditii de baza In maturizarea Eului adult.

85

Stadiul de late1qii (6-12 ani). Acum este o petioada de ,,lini$tire" a

impulsurilor sexuale. Copilul este mai mult interesat de $COala, jocuri ~i o serie
de activita? djstractive. Este tirupul socializarii ~i al formarii relatiilor cu ceilal\i.
0 serie de probleme ale ad11lt11l11i pot avea originea In aceasta pe1ioada.
Acestea sunt:
- imaginea de sine negatiw.7;
- senrimente de inf~rioritate;
- depenclenJa ~i i11itiativii sciiwtii,
- incapacitate de a.face fa/a schimbarii, co11/licle valorice;
- con.fuzie cu privire la sex-rol.
Stadiul geniral (12-18 ani). in concept.ia Juj Freud trecerea la un stadiu
superior se face daca m1 apar frxaJii la stadiile anterioare. Acum, chiar daca
exjsta restrictii sociale, ailolescen {ii aj1111g sii ,,investeasci1." energ ia sex.ua/ii In
va1iate activitii?i accep1ate social, formand prietenii, angajandu-se in diverse
sporturi sau pregatindu-se pentru o cariera.

Freud insista mai mult asupra stadijlor anterioare stadiului genital ~i nu

ia In discutie contlictul prezent 'in adolescenfa, ill aceasta perioada.
Toate aceste stadii ucceutueazii ro/ul Sl!-\:110/ilii(ii In de;;voltarea
personalittifii. I]) consiliere, teoria psibanalitica poate ajuta la rezolvarea unor
probleme ~i. 'in special, a acelora care au legatura cu sex-rolu1 ~i angajarea in
rela\ii intime.

Mecanismele de aparare ale Eului

in conceptia lu..i Freud, ~, 1n scopul men1foerii echilibrulu..i inuc cele

3 for!e care-1 ,,preseaza" (Sinele, Supraeul ~i cerintele sociale), apeleaza la
auumite mecanisme de aparare.
[Mecanismele de aparnre ale EuluQ sunt ni$re strategii prin care
incercam sa m~elam disconfortul $i anxietarea. Apararea este o strategie
adaptativa, alaturi de infruutare. ,,Persoana nevrotica se apa.ra rnai mult $i
infrunta mai putin. La personalitatea sanatoasa predomina, de obicei.
lnfnmtarea" (G. Allport, 199 1, p. J64).
Psihoterapeutul, dar $i consilierul, trebuie sa cu])oasca foartc bine felul
de a se manifesta al acestor mecanisme, deoarece cei care vin ~i cer asistenta
psihologica le utiLizeaza frecvent ~i 'intr-o maniera dezadaptativa. Defeusele
nevrotice sunt adesea elementele i11con$tiente care ajuta persoana sa se
autosaboteze. 0 forn1a de mauifestare a acestora sunt rezistenfele terapeutice comportamente care tind sa blocheze sau sa saboteze actul terapeutic la nivelul
dialogului $i a relaiiei transferentiale in terapie.

86

Care sum deci strategiile principale de aparare ale Eului?

~i doriniele dezagreabile sunt
impiedicate sa devina con~tiente. Daca procesul este eliberat ~i transfonnat,
putem vorbi de subl.imare, iar dadi nu, de reprimare.
1. Negarea - consta in negarea existentei unui lucm rau deja intamplat.
3. Ra/ionalizarea - ,,adapteaza ideea cuiva despre realitate la impulsurile ~i
credintele sale" (G. Allport, p. 166). Ea are de obicei functia de a realiza
apararea imaginii de sine.
4. Proiec{ia - cousta in atribuirea propriilor noastre sentimente, intenrii ~i
ganduri alter persoane, pentru a scapa de culpabilitate.
5. lntroiec(ia - lncorporarea In Eu! propriu a unor elemente straine acestuia.
Multe din normele ~i valorile morale sunt l.nvatate de copii, mtr-o prima faza,
p1in mecauismul introiectiei, iuclusiv unele compo11amente specifice rolurilor
parentale, care vor ,,manipula" din umbra strncturarea rolurilor identitare
6. Regresia - consta ill mloarcerea la modele cornportamentale ~i afective din
trecut. Prin regresie se evita asmuarea varstei adevarate ~i a responsabilitaplor
inerente acesteia.
7. Forma(iunea reactivii - o forma de aparare prin care persoana pretinde
hotarat exact opusul a ceea ce simte.
8. Sub!imarea - procesul prin care impulsurile instinctuale reprimate se
exprima in fonne acceptabile social. De exemplu, o persoana l~i poate sublima
sadismul reprimat devenind cbinug sau macelar.
9. Compensarea. ln sens larg, ,,toate mecanisrnele de aparare au rol
compensator" (lrina Holdevici, 1995, p. 23). in sens restrans, prin compensare
o persoana 1~i mascbeaza anumite deficien{e, accentuandu-~i caracteristicile
dezirabile.

1. Reprimarea - procesul prin care gandurile

Procesul psihodinamic; tehnicile ~i procedurile utHizate

A.in prezentat anterior conceptia lui Freud asupra ,,aparan1lui psihic",

asupra dezvollarii personalitafii umane, precum ~i mecanismele de aparare ale
Eu1ui. Pomind de la aceasta, putem afinna ca unele probleme ale clientiloJ
intalnite In cabinetul de psihoterapie sau consiliere pot fi expl icate prin prisma
punctului de vedere freudian, Anumite compo11amente dezadaptative pot avea
motivatii incon~tiente, iar con~tientizarea acestora poate conduce la disparipa ~i
inlocuirea lor cu o conduita adaptativa.
Uneori problemele relationale ale adultului pot fi rezolvate prin
retrairea unor situa~i conflictuale din trecut, care au fost reprimate, ~i prin
reconstituirea d.ramaterapeutica, reevaluarea ~i resemnificarea acestora prin
prisma prezentului (Iolanda Mitrofan, 2000, 2004).

87

De asemenea, alte tulbW"ari pol fi explicate prin fornrea libidoului la unul

dintre stadiile dezvoltruii personalita\ii. ,,Cand mecanismele de apararc ale Eului sunt
dominante, avem de a face cu o viata grav tulbtu11ta" (G. Allp01t, 1991,p. 171).

lobiectivuij
Terapiile ~i consilierea psibodinamica sunt centrate pe aducerea la
nivelul cOntiinfei a motivafiilor illcon$fie11te care produc comportamente
dezadaptatii'e i pe intiirirea Eului clie11t11lui, pentru ca o viata sanatoasa
inseamnii predominarea con~tientului. ,,Reveoind a.supra gandurilor $i
sentimentelor ptunejdioase ~i tnfn.mtandu-Le, problemele vie1ii pot fi abordate
In mod realist rarii constrangeri $i anxiet{qi paralizante, care sunt produsul w1or
re rimarire etate" 0.All ort, 1991, .156).

Strategia - etiologica. Simptomul, In terapii/e psihodinamice. este mai

pufin important deciit ceea ce 1-a produs. Procesul de consiliere ~i psihoterapie
se bazeaza pe descoperirea cauzelor si111ptomul11i, pe ., insight-111" aszpra
cauzelor comportamentului $i mai pufin pe comporlamentu/ !11 sine.
Dorat . Demersul psihanalitic clasic este de lunga durata (5-6 ~edinte/
saptamana, timp de cativa ani) pent.tu ca el are un obiectiv pretentios: aducerea
conilictelor tu con~tient $i rezolvarea acestora, procedeu care 'inseanma de fapt
o restructurare a ersonalitatii.
ehnicile i rocedurile utilizat creeaza coutiuutul demersului
psihanalitic, dupa pa~ii specifici wmi proces de analiza $i decrjptare simbolica.
Acestea pot fi tnsa utilizate ~i ,,deta~ate" de context, tntr-o abOrdare eclectica.
Ele, conform lrinei Holdevicj, 1996, p. 36-44, stmt:
Metoda asociatiilor fiber~ - clientul , a~ezat in decubh dorsal, fora a
avea nicizm contact vizua/ cu terapeulul, este invitat ~i a~teptat sa spuna tot
ceea ce-i trece prin minte, liisand la o parte convenien1ele, jena sau dorinta de a
face o unpresie buna. 1deea este ca astfel continuturile reprimate ale
incOD$tientului vor ie~i la iveala., eliberand persoana de efectele !or. Uneori
flux.ul asocia1iilor libere poate fi blocat prin punerea In functinne a rezisten1elor
clientului. Atitudinea terapeutului este pe tot parcursul demersului de ,,ecrao
alb" ~i de neuhalitate binevoitoare, abtinandu-se de a se arnesteca sau sugern
cljentu.lui anumite comentarii, incurajiiri sau interpretari, lasand ,,materialul''
brnt al incon~tientului sa iasa la lumina. Pozijia celor doi nu este lntamplatoare
~i are ca scop crearea unui grad de frustrare emotionala facilitator pentru
regresia emorionala ~i contactul cu iucon~tientul.
12. A naliza visel01l - analiza se face a.supra visului 111 intregime sau
asupra u11or detalii semnificat:ive ale visului, conform aceluia$i principiu al
asociatiilor libere. Psihoterapeutul ~i consiliernl trebuie sa ~tie ca uu exista un
simboUsm universal al viselor ~i ca fiecare individ viseazii dupa un cod specific
personaLitatii lui. De multe ori analiza 11m1i vis se impune a fi amanata panii
cand alte detalii semnificative sunt ftu11izate in cursul altar vise.

II.

88

!J.

Ana/i:::a acfiunilor clie111ulu4- comportamentul verbal ~i nonverbal al

clieotului pot furniza elemente impo11aote pentru procesul consilierii sau
psihoterapiei.
1'"'4~.-A-1-10-/-iz_Ci__
_h-m-1-s(i._e_r-ul_u....,4 Transfernl reprezinta un mecanism prin care

rapo1tarea la o alta persoana nu are legatura cu ceea ce este ea ill realitate, ci are
tm caracter irational ~i proiectiv. Daca consilierul sau psihoterapeurul i~i men1in
neutralitatea, majoritatea reactiilor emoponale ale clientulu.i nu au legatura cu
situatia prezenta, ci izvorasc din tendinte ascunse. Analiza acestor reactii poale
conduce la descope1irea unor expe1ienre din copilaria clienntlui, expe1ien1e care
au generat aceste tendinie, precum ~i la ctmo~terea motivat1ilor mcon~tienre care
au stat la baza componamentului. Psihaualiza avanseaza 'in rezolvarea
conDicteloJ incon~tiente priotr-o serie de catharsis-mi (descarcari emotionale) ~i
insigbt-uri (descoperiri bru~te ~i intuitive). Consecutiv acestora au loc modificari
favorabile ill sfera personalitatii.
Ana/;~a rezistente/01} Rezisteniele reprezinta orice fapt care interfera
cu dezvoltarea nonna!a a $edintelor. Ele sunt mecanisme piin care persoana se
apara de anxietatea inerenta aducerii in con~tient a unor motive ~j conflicte
incon$tieute. Rezistentele pot lmbraca dife1ite fonne: dezacordul cu cousilierul.
ne1mparta$irea tuturor gandurilor, intarzieri ~i absente de la ~edinte, adom1irea
in timpul $Cdin1elor. Analiza rezistentelor demoostreaza clientului In ce mastu-a
'ii impiedica acestea sa afle adevaiul despre problema prezenta.
16. Contratransferu4 Nu m1mai clientul poate transfera asupra
consilierului atitudini, gandtui, sentimcnce care au lcgan1ra cu o imagine sau
amintire importanta din viata sa. dar $1 acesta poate raspunde emotional la
solicitarile clientului. De aceea, 01ice consilier sau terapeut trebuie s3-$i realizeze
un fel de ,,cwatare" a psihicului propriu, fie prin analiza didactica, fie printr-un
alt gen de analiza personala, specifica altor curente ternpeutice. Consilie111l
bebuie sa-i controleze seotimentele ~i atitudinile fata de client (Iara a deveni
oereceptiv ~i lipsit de caldma), pentrn a m1 cadea In capcana contranansfemlui.
Odata acesta realizat, consiJierul nu mai poate avea o imagine clara a clientului ~i
a problemei sale, eficienta asistcn\ci psihologice avand c1ar de suferit.
17. Analua Egoulu4 - co11sta 1n ana]jza fo11ei $i naturii specifice a
atitudjniJor con~tiente ~i a comporlamentuhu prezent al clientului. Rolul acesteia
este de a vedea daca clientul este pregatit, daca Eu! sau este suficient de putemic
pentm a se confiunta cu o noua por\iune din tenebrele incon~tientului
W, Incerpretari!J ,,luterpretarea aoalitica constii In aceea ca terapeurul
ordoneaza materialul discontinuu produs de client in cursul asociatiilor libere ~i
a analizei viselor, co11fe1indu-i o explicatie cu sens prin prisma conceptelor
psihanalitice" (Trina Holdevicj, 1996, p. 43). Interpretarea nu este un sfat, o
sugestie, o lncercare de influentare a clientului ~i nici nu este irefutabilii. Ea are
ca scop obtinerea insight-ului asupra materialuJui iucontient.

Is.

89

Concluzii
l. Psilianaliza accentueaza legatura existenta illtre problemele cu care clieotul
se prezinta la consi liere sau psihoterapie i evenimentele semnificative din
copilaria timpurie. Chiar daca nu intotdeauna este ptacut sa te inlorci in trecut
pentrn a rezolva disfunctii le prezentului, de cele mai multe ori este necesar.
,,Daca consilierul ignora istoria tiinpurie a clientului, el va avea o viziune
limitata asupra cauzelor suferintei acestuia" (G. Corey, 1986, p. 70).

2. Conceptia Jui Freud asupra dezvoltarii personalitatii umane, de~i

supraliciteaza importa111a factornlui sexual, poate fi 1111 punct de reper pentru ,,a
face lumina" fo cazul clien~ l or care prezinta o incorecta sau difuza asimilare a
sex-rolului, cu consecintele negative inerente acestei asumari defect:uoase.
3. Relatia trausfereotiala este mult accentuata in practica psihaualitica. Alte
modele terapeutice nu pun aa mare accent pe transfer ~i contra transfer. Tott1$i,
transferul i contratransfernl sunt Lli$te realitati i orice consi lier i
psihoterapeut se con.fiunta cu ele.
4. Modelul psihanalitic asupra psihicului i personalitatii umane, precum $i tchnica
psihanalitica nu au cum sa lipseasca din pregatirea generaHi a unui terapeut ~i
consilier psihologic. Analiza proiecpilor $i co11tratrausferului in supervizarea
tinerilor terapeuri este esenpala in preveni.rea er01ilor terapeutice ~i iu deblocarea
cursului terapiei. A$adar ~i terapeupi au nevoie de tetapeupi !or, adica de fo1matorii
$i supervizorii care le asigura analiza d.idactica i igieua mentaJa continua, pe
parcursul uuor stagii variabile sau situatii profesionale ~ i existentiale specifice.
Acest model a avut o inflt1en1a majora asupra tuturor sistemelor de consiliere ~i
psilJoterapie. ,,Unele modele terapeutice au Juat ua~tere ca o extiudere a
psihanalizei, unele prin modificarea conceptelor anatitice ~i procedurilor, iar allele
au apan.It ca o reactie lmpotriva acesteia" (G. Corey, 1986, p. 5).

2. Abordarile psihodinam ice postfreudiene

Teoria psihodinamica freudiana a fost completata $i revizuita ulterior
de o se1ie de psihanaliti care nu au fast de acord cu toate aspectele acesteia.
Abordarile psiliodinamice postfreudiene aduc modificrui procesului de
consiliere/ psihoterapie, atat din punct de ved.ere teoretic, cat ~i practic.
IReprezentanfi~ acestei abordari sunt: A. Adler, C.G. Jung, Melanie Klein, D.
Winnicott, John Bowlby etc.
Pentru procesul psihoterapeuric, dar i cu aplicatii in consiliere, mai
important e sunt contributiie lui
Adle~ ~i lc.G. Jungj (terapia analitica), iar

IA.

90

pe terenul psihanalizcj aplicate la copii coutiiburii csen\iale au Melanie Klein,

D. Winnicot ~i Francoise Doito. Alfi autori de referinta sunt:
- Wilhelm Reich- analiza reichiana, ,,vegetolerapia", cu coutinuatori u1naui~ti
ca A. Lowen ~i John PieITakos (analiza bioenergetica) sau vegetoterapeuti ca
Ola Raknes, Gerda Boiesen, David Boadella ~i Fedeiico Navano, prccl1m $i
neoreichieni ca Richard Meyer (somatoanaliza);
- Heinz Hartman , Erick Erickson, David Rappaport - ,,psihologia Ego-ului":
- Ronald Fairbajm, Otto Kernberg, Heinz Kohut - terapia rela1iilor obiectuale~
- M. Balint - psihanaliza focala, psihodrama analitica de grnp;
- Davjd Malon - terapia d.inamica de scurta durata;
- Karen Horney - neopsihanaliza.
Adle1J accentueaza detenninisnml social 1n defavoarea celui
biologjc, influen!a familiei $i a factorilor de mediu in dctenninarca
comportamentuJui individului. El considera ca inl1uen\ele din copilarie pot da
DU$tere tmor complexe de infe1ioritate, iar tendinta de a le compcnsa poate
constitui o sursa rnotiva~onala -?i volitiva putemica pentrn destinul personal.
in procesul de consiJiere, ca $i in eel terapeutic, clientii suot incuraja!i
sa-~i asmne responsabilitatea propriului destiu.
le. G .!111181, in teoria lui asupra psihicului, acorda importanta ~i parti i
spirituale, mistice, traospersonale $i creative din om. Este cuDoscut mai ales
pentn.1 teoria arbetipurilor ~i pentrn conceptul de incon~ient colectiv, care a
redimensionat semni 6cativ evolu\ia psiboterapiei, orientando catre abordarea
nmanisra $i rranspersonala. El este a$adar, pentru istoria psihoterapiei, o punte
de legatura intre abordarea novatoare pe care o denume$te ,,analitica" ~j
abordarea holistica transpcrsonal5 actuala, cu radacini in tradi\iile spirituale.
Jung disringe 3 nivele psihice:
con tientu (Eul este partea con$tienta a persoanei - Persona);
incon tientul erson (Umbra), ce se compune din continuturi care au
devenit incon$tiente, fie penl!u ca $iau pierdut intensitatea ~i au caznt
In uitare, tie pentru ca Ii s-a retras con~tienta prin a$a uumita refolare,
$i din continuturi ce sunt de fapt perceptii senzoriale care n-au ajuns
niciodata ill cou$tieut;
lincon$tientul col ecti~, care nu este individual, ci general uman.
constituie substrntul oricarui psihism individual. El este depozitarnl
arhetipurilor (elemente universale, imagini primordiale care au
se1nnifica~e )enttu noi to\i).
Cele mai im ortante arheti ur sunt: Persona, Anima, Animlls, Umbra,
Sinele. Persona reprezinta masca sociala, Anima este imaginea colectiva a femeii in
psibicul barbatului, Animus este inIBginea colectiva a barbatului 'in psihicul femeii, iar
Umbra semnifica partea intunecata, neacceptata a psihicului. Umbra poate fl
individua!o, dar familialii .$i colectiva (ultirnele doua constituiud obiect de studiu in

H.

rt

91

viziunea ulterioara a analizei transgeneraonale in contextul terapiei un.ificarii - v.

Jolanda Mitrofan, C1istina Denisa Stoica, 2005).
Umbra ou poate fi con~tientizata decat in relap.a cu un adversar, iar
Animusul ~i Am.ma numai in relapa cu sexul opus, deoarece proieCTiile lor se
exercita doar acolo (aspect impo11ant in analiza ~i terapia rela\iilor parteneriale
de cuplu).
Alt concept introdus de Jung este eel de ,,01ientare a personalita~i" ~i se
refera la felul ill care o persoana se relationeaza cu aJ?j ~j cu mediul de via!a. Exista
persoane cu orientare introverta (accentul cade pe subiectivitate) ~i altele e,xtrave11e
(interesul este extern).
in procesul de consiliere/ psihoterapie jw1gian se folosesc asocialiile
libere, interpretarea viselor (visele nu m.ai sunt analizate ca la Freud predominant
sexual , ci acum ele au o functie mai importanta pentru viata psibica in ansamblu).
fo viziunea lui Jung, visele au rolul de a echilibra persoana, dar ~i acela de a
transmite infom1atii importante despre evolutia individua!a). I.nterpretarea
transfernlui ~i contratransferului se mentin ca obiective 1n terapia analitidi.
Scopu.I terapiei, ca ~i al consilierii de orientare analitica este acela ca persoanele
sa devina mai armonioase cu lumea lor intema, Iara a pierde contactul cu lumea
externa. Acest scop are un nume precis in 01ientarea jungjana: ,,individuatie",
adica cretere personala (in terapia nondirectiva se va regasi sub denumirea de
,,autoactualizare", iar u1 terapiile experientiale ~i holistice conceptul va fi asimilat
'in eel de dezvoltare i rnatmizare personala, avand unele corespondente cu eel de
,,integrare unificatoare" din terapia unificarii - Jolanda Mitrofan, 2004).

lNTREBARI
I . Care sunt principa1ele contribupi teoretice ale lui S. Freud?
2. Care sunt principalele tehillci ~i proceduri In derularea demersulu.i
terapeutic psihanalitic?
3. Care stmt consecintele crearii psibanalizei in evolutia metodelor 1
curentelor in domeniul psiboterapiei i consilierii?
4 . Ce contributii semnificative au adus contiuuatorii lui Freud?
5. Ce cousecinte intrevede? in dinam.ica elaborarii i implementarii
diversitatii de metode psiboterapeutice: a. ill lumea tiinpfica achiala; b. In
f01marea terapeu!ilor i consilierilor; c. in asistarea i optimizarea tunana.
[EMAJ. Completaii-va cunotintele, citind 1n original sau In traducere lucrari ale
autorilor mentiona? in cw-s. Alege!i cele mai interesante texte i incercati sa le
comparati. Aflati care dintre aceti autori sunt mai aproape de modul vostrn de a
simti i gandi Realizap un eseu pe o tematica aJeasa de voi, valorificand anumitc
texte din automl preferat.

MODULIJ
A. Abordarile umaniste - experientiale ~ i holiste
in lucrruea de referin~a ,,Orientarea experieniiala. Dezvoltare
personalli, interpersonalli ~i transpersonalli" (Jolanda Mitrofan ~i colab.,
editura SPER, 2000), care a promovat i introdus aceasta orientare In practica
psihoterapeutica din Romania, ca optiune te0retico-metodologica a ~colii i
Centrului fonnativ SPER de la Bucure~ti , centrate pe metoda P.E.U.
(Psihoterapia Experientiala a Unificarii), noi am clasificat metodele
reprczentative ale curentului umanist-experienpal in trei categorii:
- metode clasice:
psihoterapia gestalt- Frederick Perls;
psihoterapia nondirectiva sau centrata pe persoana - Carl R.
Rogers;
psihodrama clasica - Jacob Levi Moreno;
- metode moderne:
analiza existenpala - L. Biswanger, Victor Frankl, Rolo May
etc.;
analiza tranzacponala - Eric Berne;
analiza bioenergetica- W. Reich, A.Lowen;
- metode postmoderne:
programarea neuroli.ngvistica - John Grinder i Richard
Ba.ndler;
terapiile transpersonale - R. Assagioli (psihosinteza); S. Grof
(terapia sub LSD i terapia prin respirape bolotropica), K.
Wilber, Ch. Tart etc.;
terapia experienpala a unificarii (PEU), bazata pe meditatie
creativa i transpersonala restructurativa - Jolanda Mitrofan

Acestea au adus nu doar in sfera terapiei ~i dezvoltarii personale

contributii deschizatoare de drumuri ~i reformatoare de paradigma, ci ~i tn cea a
cousilierii psihologice i ~colare, eficientizand-o printr-o serie de elemente atat
teoretice, cat ~i practice. Societatea de Psihoterapie Experientiala din Romania
continua ~i dezvolta aceasta trad i ~e a abordarilor experientiale ~i
transpersouale, cu propriile-i contribuiii , proiecte, studii, cercetari, publicat:ii i
servicii formative, didactice ~i de asistare (v. Lista bibliogra6ca):
metoda P.E.U. :i dezvoltarea personala unificatoare (Iolanda Mitrofan,
1999, 2000, 2003, 2004, 2006, Adrian Nuta 1999, 2000);
93

aplicatii, extensii sau transfo1mari ale acesteia 'in domeniul aualizei

transgenerationale (Iolauda Mitrofau, Cristina Deuisa Stoica, 2005), in
terapia ~i consilierea copilului, adolescentului, cuplului ~i familiei (Jolanda
Mitrofan ~i Elena Vladislav, Marina Badea, Diana Vasile, Elena Aughe!.,
Geanina Cucu-Ciuhan, Lawentiu Mitrofan ~ .a ., 2001 -2006; Adrian Nuta,
2001-2006; Ioana Stancu);
aplicatii ~i extensii tn consilierea psihologica ~co lara (Joana Stancu,
2005 ; Elena Anghel, 2007);
aplicatii ~i transfonnari in psihotraumatologie (Jolanda Mitrofan, Doru
Buzducea, 1999, Diana Vasile, 2007);
aplicatii ~i adaptari in sfera clinicii psihosomatice ~i psihiatrice
(Jolanda Mitrofan, 1990-2003; Cristina Denisa Stoica, 2002, 2003; Joana
Stancu, 2003; Marina Badea, Paula Onu, Catalin Nedelcea, Drago~ ~i Aliua
Ileana ~ . a.) ;
adapta1i ill gerontopsihologie (Rozeta Draghici);
in asistarea marginalilor, excluderii ~i patologiei sociale (Victor Badea,
Laurentiu Mitrnfan, 2001, 2003 );
in sfera terapiilor corporale ~i transpersonale (Adrian Nu(a, 2007), In
terapii creativ-expresive ~i dramaterapie un.ificatoare (Iolanda M.itrofan,
1999-2004; Marina Badea, 2003; Victor Badea, Adrian Nuta, 1999;
Claudia Popescu);
ill dezvoltarea personala unificatoare ~i inva1area experientiala 111 grnp
- cornpetenta universitara traosversa!a (Jolanda Mitrofan, Laurentju
Mitrofan, Carmen Maria Mecu, Nicolae Mitrofan, Adrian Nuta, Con
Cosmovici, Cristina Deuisa Stoica, Elena Vladislav, Raluca Tom~a, 20062007; Iolanda Mitrofan, Augustiua Ene, 2005; Elena Anghel , 2007:
intreaga echipa 1997-2007);
optimizarea organizationala ~i a co111po11amentului profesioaal (Catalin
Nedelcea, Paula Dum.itru, 1999).

1. Abordarea existenp.ala
Fundamentele filosofice
Origiuea acestei abordari (Jolanda Mitrofan, Dom Buzducea, 2000, p.
132-151) o gasim in lucrarile existentiali~tilor europeni (S. Kierkegaard, M.
Heidegger, J.P. Sartre, M. Buber), precum ~i !u filosofia ~i psihologia or.ientala.
Toti ace~ti autori, la fel ca ~i principiile filosofiei orientale, considera omul ca o
entitate unica, capabila de crqtere i fiind fu continua dezvoltare.
Filosofia danezului Kierkegaard are In centrnl ei conceptul de ,,teama",
un fel de nelinite ontologica, o anxietate in fata vief.ii. Fara experienta acestei

94

temeri, omul trece ca uo somnambul prin via\a. Asumarea aoxietafii

existenale 11 poate face pe om sa devina stapanul destinului sau, intr-o lume in
care totul e nesigur.
M. Heidegger posn1leaza implicarea profunda a omului in viata sa. A fi
in lume nu lnseamoa o man.1era superficiala de raportare la sine ~i la ceilalti, ci
una autentica ~i responsabila. J.P. Sartre accentueaza asupra libe11a1ii absolute a
omului. Chiar daca exista constrangeri, acestea pot fi eludate, caci ,,esential nu
este ceea ce s-a Ta.cut dintr-un om, ci ceea ce face el din ceea ce s-a facut din el"
(J.P. Sai1re). Libertatea omului ii creeaza acestuia premisele constrnirii
devenirii sale. ,,Sunt absolut liber ~i absolut responsabil de situa\ia mea" (J.P.
Sartre).
M. Buber susJinea ca noi suntem condi\ionatj In fonnarea noastra, de
catre ceilatri. Pentrn ca dezvoltarea personalitafii uoastre sa fie armouioasa
avem nevoie de relatii autentice, profunde, de la suflet la suflet, far nu de la rol
la rol.
Acest curent filosofic a dat oa~tere unei abordari psihologice
existentiale ai carei reprezentanti sunt Ludwig Biswanger - psihanalist ce
abandoneaza freudismul tn favoarea fenomenologiei lui E. Husserl; Rollo May
(psibolog american); Medard Boss (psibiatm elve~ian, ce a devenit adeptul Jui
L. Biswanger); Eugene Minkowski; Victor Frankl; Angel; Ellenberger.

Conceptia existentiali~tilor asupra naturii umane

Aborda!'ea existentiala are ca punct central ideea ca procesul de

consiliere sau psihoterapie nu reprezinta un set de tehnici, ci o maniera de a
tntelege felul de a fiinta al oamenilor in lume. 0 alta idee nodala este ca sensul
existentei noastre nu este fixat, odata pentru totdeauna, ci ca noi ne reconstruim
continuu idealurile ~i dezvoltarea.
Dimensiunile de bazii ale existentei umane, confonn modelului
existential (dupa G. Corey, 1990, p. 78-83), sunt:
11. Capacitatea omului de a fi C011flient ,~idea /11a decizi1J. Noi avem
poteniialul de a actiona; inactiunea este o decizie; ne alegem actiun.ile noastre ~i
ne construim, partial, destinul; anxietatea este o parte a vietii, derivata din
libertatea noastra, ceea ce ne face sa dcvenim mai responsabili tn alegerile
noastre; uoi suntem, in fond, singuri, dar avem oportuuitatea de a construi
rela\ii cu ceilal~i.
~. Libertatea ii responsabilitate{4 Cele doua merg mana tu mana. Noi
suntero tn intregime responsabili pentru viara noastra ~i pentrn aqitmile
noastre. Suntem autorii propriei vie\i, tn sensul ca ne construim destinul, via1a
~i chiar probleme1e cu care ne confruntiim.
95

consilierea ~i psihoterapia existentiala, asumarea responsabilitatii

reprezinta o conditie .a scbimbarii.
13. Straduinfa penrru construirea identitafii .yi a relatii!or cu al/i1].
Fiecare om l~i dore~te sa se dcscopere pe sine. Acesta nu este un proces simplu,
ci presupuoe curajul de a te confrunta cu tiue. in acela~i tirnp, fiecare om intra
In relatie cu alp semeni, penm1 a evita singuratatea j nefericirea.
Problema este ca mul1i dintre noi ne oonstruim identitatea preluand
idei, valori, sugestii de la persoauele importante din viata ooastra ~i centrandune mai putin pe ceea ce suntem ~i vrem cu adevarat.
Efortul peutru construirea identitatii ~i a relatiilor interpersonale

in

presupune..: - - -- - ,
* lcurajul de a caci Wlrebuie curaj peulru a-\i descoperi ioteriorul ~i
a trai conform cu ceea ce e~ti.
* IExperienta singurata1iil: ne ajuta sa mtelegem ca uoi singuri ne
decidem sensul vietii; daca nu suntem in stare sane simpm bine cn noi, nu vom
fi in stare sa fim ill annonie cu ceilalti. ,,lnainte de a avea o rela\ie solida cu
altcincva, trebuie sa avem o buua relatie cu noi rn~ine" (G. Cmey, 1990, p. 80).
* IRelationarea cu ceilaltil: noi ne relaponam continuu cu ceilalti. Dar
numai cand un om se simte bine cu sine poate sa-~i conshuiasca relaJii
personale satisracatoare, caci acestea vor fi bazate pe prea-plinul Jui, iar nu pc
frustrarile personale.
@. Ciiutarea infelesului vieti4 Mulp clien~ vin la consilicre sau terapie
pentru ca nu ~i-au gasit senmificatia existentei prop1ii. ,,De ce sunt aici?", ,,Ce
sa fac cu via}a mea?" sWlt intrebari frecvente ale oamenilot.
In abordarea existentiala, consiJjernl sau terapeutul ii ajuta pe om s~Hi
clarifice dfrectia propriei vie(i. Cautarea intelesului propriei vieti cste
corelativa cu:
* .p_e_b_a_ra_s_a_r_ea_d_e_v-al_o_r_il_e_ir_1_tr_o_ie_c_t-at~~.
..
Cautarea propriului sistem de

fil,

valori lnseamna renuntarea la valorile impmmutate de la cei lal. Aceasta

renuntare este acompaniata, o perioada, de o inevitabila anxietate, caci clientul
se va sirn~ ca ,,o frunza !n bataia vantului" pana cand 1~i va gasi propriul sistem
de valori.
lncrederea psiboterapeutului sau a consilierului in capacitatea clientului
de a-~i construi un sistem propriu de valori este foarte importanta 1n aceasta
etapa, caci este o perioada nu foarte u~oara pentn.1 acesta.
* lcon~tientizarea faptului ca fiintarea in lun~e nu are un inteles 1n sinel
constituie continutul demersului lucrativ al etapei.
* 1autarea uoui nou mtelesl - constituie obiectivul etapei (,.fiecare
individ trebuie sa-~i descopere illtelesul propriei vieti", precizeaza Victor
Frankl, 1963).
96

Acest mteles nu este complet atata vreme cat persoana este In viata.
Oamenii pot sa se indrepte spre adevaratul lor sens al existentei chiar ~i arunci
cand sufera. Iar cand acesta este gasit, ei vor fi capabili sa creeze, sa iubeasca, sa
mtmceasca, sa construiasca.
Anxietatea, ca o condifie a viefi4 Existentiali~tii considera anxietarea
ca o conditie a vietii. Ei delimiteaza tntre anxietatea normala, pozitiva, ~i cea
nevrotica. Anxietatea normala este benefica, deoarece ,,prin intermed.iul ei
individul con~tientizeaza fapt11l ca existen1a este limitata ~i de aceea individul
este singurnl responsabil de scopul ~i d.irectia viet.ii" (Iola.nda Mitrofa:n ~i Doru
Buzducea, 1997, p. 115). Anxietatea nevrotica, insa, imobilizeaza persoa.na ~i-o
face incapabila de a acpona.
Deoarece existenra nu poate fi conceputa In afara anxieta\ii,
existentia l i~tii nu lupta pentru anihiJarea acesteia, ci pentru transformarea
anxieta~i nevrn6ce intr-una nom1ala, cu potential benefic.
A inva~a sa accepti anxietatea este un pas in direcpa unei vieti
autentice. A nu fugi din fata necuooscutului (ce se asociaza evident cu anxietatea)
~i a te refogia J:ntr-un colt caldut, bine-~tiut. a avea tana sate confnm!i cu nelini~tea
din fata schimbarjJor, inseamoa a trai, dar nu oricum, ci In concordanta cu tine.
16. Confruntarea cu moarte~. ,,Este absolut necesar sa ne gandim la
moarte daca vrem sane gandim, mtr-o maniera plina de inteles, la viaW' (G.
Corey, 1990, p. 83). Confruntarea cu moartea, iar nu fuga diu fata acesJei idei ,
i1e face sa realizam ca viata este finita ~i ca nu avem o eternitate la dispozitie
pentru a ne realiza 1;1lanurile.

Is.

Procesul de consilier e I psihoterapie

Scopul p1incipal al consilierii

~i

terapiei ex.istentiale este a-i ajuta pe

cli~nti sa con~tientizeze ca au libe1tatea de a-~ i construi propriul destin, dar ~i

responsabilitatea pentru propriile actiuni. Terapeutii existentiali~ti ajuta clientii

sa faca fata anxietatu inerente alegerilor i sa accepte ideea ca destinul !or nu
este determinat din afara, de anumite f011e.
Pe masura ce clienrul contientizeaza ca este singurnl responsahil de ceea
ce este, el reu~e~te sa accepte prezenta anxietaiii, ca im corolar al unei vieti
autentice ~i , in deplin acord cu propriile decizii i ac~uni, el va putea: sa-~i clarlfice
identitatea personala, sa-~i contureze scopuri care sa-1 defineasdi i impliueasca,
sa-i construiasca relatii personale satisfacatoare, sa fie muJtumit de sine i viata sa.
Aceste scopuri ale analizei existentiale deriva din ideea ca simpomele
celor care se prezi.nta la consi liere sau terapie sunt expresia alienarii ,
lnstrainarii de adevarata natura a Sinelui ~i a vieiirii In confmmitate nu cu
ceea ce e~ti, ci cu ceea ce i-ai Jasat pe ceilalti sa faca din tine.

97

Relatia consilier-client specifica acestei abordari este de , acceptare

necondi1ionata, respect, i'ntelegere $i comunicare mutuala, valorizare $i
incurajare" (lolanda Mitrofan, D. Buzducea, 1997, p. 115).
[emele majortj ale iutalnirilor de consiliere sau de terapie sunt
anxietatea, libertatea ~i responsabilitatea, izolarea, alienarea, moaitea $i
implicatiile ei pentru viata $i peimanenta cautare a sensului vietii. in timpul
$edintelor clientul este lncurajat sa-~i caute un plan de aqiune conform
propriului ~i unicului sau fel de a fiinta in lurne.

Tehnicile ~i procedurile utilizate

Consilierii ~i terapeutii existentiali~ti nu au un set de tehnici ~i

proceduri specifice. in aceastaa abordare pot fi folosite unele tehnici
psihaoalitice sau unele specifice orientarii compo1tamentaliste, adoptate In
functie de situafia concreta a clientului. Mai frecvent intalnite sunt:
tebnica fanteziei dirijate;
tehnici dramatice;
fantezia ~ i reveria;
relaxarea ~i reveria;
relaxarea rnusculara, pentru con~tien6zarea senzap.ilor corporate;
tehnici de concentrare a atentiei;
tehnici de relaxare;
tehnici de educare a vointei;
analiza viselor.
Una dintre tebnicile larg utilizate in abordarea existentiala este
kxperimentarea imaginativa a mortii propriil. Anume, se cere clientului sa-~i
imagineze ca a murit $i ca participa la propria lumonnantare. Apoi i se
sugereaza sa descrie ce-ar spune persoanele prezente la ceremonial despre sine.
De asemenea, clientul trebuie Isa reflecteze la urmatoarele intrebaril:
Ce ai !acut cu propria viafa?
Cine te-a itrfluentat ce1 mai mult?
Ce a~teptari nu fi -ai indeplinit?
Ce proiecte ai realizat ~i ce proiecte ai lasat netcrminate?
Ce regrefi eel mai mult ~i care este cea mai mare multunlire a ta?
Daca ai putea sa-? refaci via{a, ce ai schimba In felul tau de a trai?

98

Concluzii
i

Abordarea
existenriala
accentueaza
libe11atea
umana
responsabilitatea fiecarni om In constrnirea destinului propriu.

Existentialitii sunt cei care gasesc o latura benefica 1n fenomenc

considerate ca negative, pana atunci, ca de exemplu: anxietatca.
frustrarea, singuratatea i cbfar moartea.

Tebnicile utilizate nu mai au o atat de mare scnuiifica\ie in cadrnl

acestui model. Ceea ce conteaza este rela1ia consilier/psiboterapcutcUent/pacient, o relatie de la adult Ja adult, bazata pe respect ~i
intelegere.

Abordarea existeniialista este profund umanista, pw1and in centrul ei

omul, cu potentialul sau de a-i construi propriul sau destin.

2. Abordarea nondirectiva sau consilierea centrata pe persoana

Istoricul abordarii
Consilierea i terapia centrata pe persoana sau nondircctiva a fost
dezvoltata de !Carl Rogers!. Urmarind, pe scurt, traseul vietii sale vom intclege
mai bine aceasta teorie asupra personalitafii umane, dar i asupra modalitatii de
a intelege i realiza consilierea ~i terapia.
Rogers s-a nascut intr-o familie americana de protestan\i dju mediltl
rmal. in p1imii ani de colegiu este foarte intcresat de istotie ~i religie. Dupa
colegiu, pleaca la New York $i se inscrie la un instin1t de snidii filosoficc ~i
re[jgioase, pe care 11 abandoneaza, nemulrunut food, In favoarea lui "Teachers
College of Columbia University". Ajci descopera psihologia clinica prin
intennediul cursurilor realizate de Leta Hollingwo1t. Un an de stagian1ra JI va
petrece la "Institut for Child Guidance'', o clinica 1n care va lua cuno$tinta cu
gandirea freudiana. Aici face primii pa$i 1n cariera lui de consilier i terapeul.
Apoi, timp de 20 de ani va fi ilirectornl lUlei c(jruci psiJ10pedagogice din
Rochester. Acun.1 11 va cunoa$te pe Otto Rank ~i va fi profund impresionat. de
concep~a acestuia. Rogers va fi profesor la o catedra de Psiliologie Clinica la
Ohio State University, iar, dupa. 1940, va tealiza programe de cercetare la
Uruversitatea din Chicago.
Periplul lui existential i-a facilitat apropierea de filosofie, rcligie,
psiliologie, de student.ii, dar ~i de clientii sai, de oameni obi$nuiti, dar ~i de

99

personalitati :lntr-un domeniu. Din variata sa experienta Rogers a dat na~tere

unei noi abordari a consilierii $i psiboterapiei, cea nondirectiva (1942). Ulterior
sistemul sau s-a numit consiliere/ psiboterapie centrata pe client, datorita
con:fuziei pe care tennenul de nondirectivitate a iscat-o priJ1tre speciali$ti,
apropiindu-l ca sens de eel de neimplicare.

Concepa asupra naturii umane

Ideea 1n jurul careia se coaguleaza teoria rogersiana asupra naturii

umane este increderea in capacitatea de dezvo1tare pozitiva a persoanei 1ntr-un
climat de respect ~i incredere.
Aceasta capacitate de dezvoltare, ,,ten din ta de actualizare", este
inerenta oricarei fiinte umane, se manifesta atiit Ia nivel fizic, cat $i psihic $i
consta intr-o organizare pozitiva, tu sens evolutiv, a propriilor experiente, adica
intr-o dezvoltare a persoanei in direcpa maturitatii, daca conditiile exterioare o
JJermit. Mediul de viata i~i pune amprenta asupra acestei tendinfe, dar nu direct,
ci indirect - ac?onaud asupra persoauei prin intermediul percept-iei (subiective)
pe care individul o are asupra realitapi Are mai pu~na importanta dadi
conditiile exterioare sunt frustrante sau nu, conteaza daca persoana le percepe
sau nu ca atare.
Perceppa realitatii de catre persoana este striins conectata cu perceptia
persoanei despre sine, cu imaginea pe care o are despre ea, adica cu Eul
propriu. Intre tendinta de actualizare a persoanei $i Eul propriu exisca fine
int1uentari: Eul orienteaza tendinta de actualizare $i aceasta tinde catre
imbogatirea Eului.
Daca. persoana are Ynsa o imagine fa lsa despre sine, Eul nu-$i poate
indepJiru functia sa de orientare corecta a actualizarii persoanei $i, in aceasta
situa\ie, nu mai poate fi vorba de o dezvoltare pozitiva, evolutiva a individului.
Deci putem spune di o imagine incorecta despre sine blocheaza dezvoltarea
persoanei.
Pentrn ca Eul sa corespunda realitatii, persoana trebuie sa dispuna de

libertate experientiala, libertatea de a-i recunoa~te propriile simtiri ~i

ganduri, fad distorsiuni sau cenzura1i realizate din diverse motive (ftica
de pedepse, teama de a nu dezamagi persoanele iubite).
,,Cand libe1tatea existenriala este amenintata, apare anxietatea, care-l
impinge pe individ sa-$i reprjme mai intai exteriOTizarea, apoi existenta
sentimentelor sale. 0 parte a experientei Miite scapand cunoa$terii sale,
cont.roluJ comportamentului ii scapa in aceea~i masura. Astfel persoana deviJJe
confuza i dezorierrtata, devine nevrotica" (Jolanda Mitrofan, 1997, p. 85).
100

in procesul consilierij ~i rerapiei centrata pe client se pome~te tocmai din

acest puuct, al libe1iafii experienriale ~i coustruuii imaginii autentice de sine.
intr-o atmosfera de incredere ~i tolerantli., persoanele invata sa ia contact cu ceea
ce sunt cu adevarat, cu emofiile, sentimentele, convingerile ~i atitudiillle proprii.
Odata drnmul deschis catre Eul propriu, teu<liI113 de actualizare ~i. implicit,
dezvoltarea persoauei pot fuuctJona liber.
Rogers are o conceppe pun diferitli compara tiv cu cea a
exi sten tiali~tilor cu privire la fenomenul anxietlii. Daca pentru ace~tia w1
anumit nivel al anxietatii este necesar impulsionarii persoauei pentru a-~i consnuj
o via~a congruenta cu potentialul propriu, C. Rogers este de parere ca auxietatea
are 1111 efect frenator asupra dezvoltarii nom1ale, fire~ti a personalita1ii.
Cao consecinta a acestei idei este ~i climatul afectiv specific abordarii
centrate pe client, ce se caracterizeaza prin securitate, caldura, mtelegere
empatica, toleranfa ~i respect. ,,Conditia .indispensabila progresului terapeutic
este reducerea anx.ieta1ii, pentru ca aJL'Cieratea conduce la atitudinea de
defensiva, care este du~manul dezvolta1ii. Pentm ca nivelul anxietarii sa poata
scadea trebuie ca subiectul sa se simta la adapost de orice exigente, amenintari
sau alte represiuni" (A. Luca, in Jolanda Mitrofan, 1997, p. 92).
Aceasta tendinta de autoactualizare, specifica fiecarei persoane, daca
nu este Ympiedicata ill des!a$urarea ei, conduce la fonnarea de persoane mature,
autoactualizate.
Dupa Carl Rogers $i Abraham Maslow, o persoana autoactualizata are
urmatoarele caracteristici: percep~e corec.ta a realitatii; acceptare a Eului, a
celorlal"fi ~i a uatmii umaue; spoutaueitate; centrare pe problema; deta$are;
independenta de cultura ~i mediu; prospetime continua a aprecieri.i; orizonturi
nelimitate; sentimentul social; relat]i sociale profunde, dar selective; structura de
caracter democratica; certitudine etica; slin! neostil al umorn1ui ~i spirit creator.
Dar nu exista un punct terminus al autoactualizarii, acest proccs
dmeaza cat viaia omului.
Puoctul de vedere al Jui C. Rogers asupra omului este profund urnanist.
Nu exista un mai bun specialist asupra vietii, altul decat eel care o uaie$te.
Daca in interiorul sau persoaoa poate fie libera, ea este cea mai in masura sa
descopere modalitatea de comportament $i ac?une care s-o ajute sa se dezvoltc
pozitiv, ill dfrectia unei atitudini mature fata de via!a $i sine.

sa

ProcesuJ de consiliere/ psihoterapie

Procesul de consi liere/ psihoterapie rogersian este caracte1izat prin

nondirectivitate sau centrare pe persoana. Ce inseamna aceasta? inseamna o
lipsa a direc~ilor, a di8e-anosticelor ~i interpretarilor d inspre consilier spre client.
101

Atitudinea aceasta nu trebuie confondata cu indiferen\a sau ueimplicarea

consiliernlui . Ea este o consecinta a conceptiei despre natma umana, a
illcrederii pe care consilierul o are m fiecare persona de ,,a se directiona''
singura daca un climat securizant este asigmat.
Aceasta 1ncredere in oameni a consilierulni este ceva profund, o
atitudine, iar nu o conceptie declarativa. Procesul consilierii $i psihoterapiei
nondirective este eficient, adica procesul numit ,,actualizarea de sine" se
declan$eaza numai daca consilierul are convingeri ~i atitudini de incredere In
capacitatea de dezvoltare a fiintei umane.
in conceptia Jui Rogers ( 1979) scopul consilierii sau al terapiei nu este
numai rezolvarea problemei clientului.
In principal se asista clientul in procesul Jui de cre~tere, astfel meat
acesta va putea sa-$i rezolve mai bine a.tat problemele prezente, cat $i pe cele viitoare.
1n climatul afectiv de 'incredere $j toleranta, clientul va putea sa renun}e la m~6, la
fatade $i va lua contact cu sentimentele, emotiile $i gandtu-ile sale reale, va intra in
legatura cu sine $i cu lumea.
Contactul cu sine inseanma restabilirea ~mita1iiJ personaliHi1ii; el
presupune un pas important spre cunoa~terea ~i acceptarea Eului real ~i spre
declan$area procesului de actualizare.
Conform lui Rogers urmatoarele 6 condifii sunt necesa.re ~i suficiente
pentm ca procesul de actualizare sa se declan~eze:
doua persoane sa fie h1 contact psihologic;
prima persoana, pe care o numim client, sa se afle 1ntr-o stare de
dezacord intern, de vu.lnerabilitate sau angoasa;
a doua persoana, pe care o nuulim terapeut, sa se afle lnlr-o stare de
acord intern, eel putin pe perioda desfa~urarii ~edi.nfelor;
consilierul/ psiboterapeutul sa experimenteze sentimente de
consideratie pozitiva fata de client;
consilierul/ psihoterapeutul sa aiba o 1ntelegere empatica a clientului;
clieutul sa m.1 -~i dea seama decat lntr-o masura minima de considera~a
pozitiva neconditionata ~i lntelegerea empatica pe care consilierul/
terapeutul le dovede~te fa.Ta de sine.

Tehnicile

~i

procedurile

Cousilierii $i terapeutii acestei orientari elimina din sfera procesului

terapeutk tehnicile directive care sa-i puna 'in rolul de experti. Tott1$i, chiar ~i
In aceasta abordare noudirectiva, sunt prezente o serie de telmici.
1. kscultarea reflectivii (activaJI
Imp01tant pentrn ascultarea activa este nu numai segmentul de auzire ~i
tn}elegerc a ceea ce clientul spune, da.r $i felul in care se raspunde acestuia.
102

Ascultarea reflectiva nu este anmci cand :

dai o directiva, ordoni ceva;
avertizezi;
dai un sfat, faci sugestii, propui soh1tii;
persuadezi pe cineva;
moralizezi sau spui cLientului ce ar trebui sa faca;
nu e~ti de acord, judeci, critici sau blamezi;
e$ti de acord, aprobi;
ridiculizezi, 1nvinovate$ti, eticbetezi;
interpretezi sau analizezi;
consolezi, reasiguri, simpatizezi;
chestionezi;
ii distragi atentia Clliva de la ceea ce spune sau schimbi subiectul
discutiei.
Acestea nu au ro lul de a favoriza comunicarea, ci sunt mai degraba
ni~te blocaje In calea ei. Clientul va trebui mai int1i sa ,,lupte" cu ele $i de-abia
apoi sa revina la problernele sale.
Esenta ascultarii este incercarea de a intelege cat mai exact ceea ce
celalalt spune. Intr-o comunicare dintre dolla persoane, secvenia initiala (adica
ceea ce vrea sa spuna o persoana) parcurge trei etape pana la 1urelegerea ei de
catre cealalta persoana: codarea semnificatiei de catre ernitator, auzirea $i
recodarea ei de catre receptor.
In fiecare dintre aceste etape se pot produce pertwbatii, astfel !neat
ceea ce 1ntelegem s-ar putea sa fie cateodata foaiie depai1e de ceea ce a vrnt
ceJalalt sa spuna. Un ascultator reflectiv incearca sa inteleaga cat mai exact
ceea ce i s-a comunicat $i apoi e:Kprima ceea ce a in1eles intr-o alta propozitie,
una afirmativa, nu interogativa. Pentru ca daca 1-ar lntreba pe vorbitor daca a
inteles corect, acesta 1~i va pune el insu$i illtrebaiea daca este adevarat ceea ce
tocmai a af111nat.
Pentru a-i intelege cat mai exact pe cei lalii, o persoana ar trebui sa
gandeasca ea insa~i reflectiv. Aceasta presupune con$tientizarea faptu lui ca o
afirma?e poate sa lnsemne foarte multe Jucruri .
De exem h o ro ozitie de genul ,,Sunt stresat" poate sa lnsemne:
,,Am o stare de disconfort fizic";
,,Mi-a$ dori sa nu mai fiu tensiouat";
,,Mi-e greu sa ma concentrez";
,,Iau decizii cu dificultate".
A gandi reflectiv reprezinta lucercarea de a alege dintre multiplele
variante posibi le pe cea mai apropiata de semnificaa reala a mesajului
transmis. Caci ascultarea reflectiva nu inseamna a ~ti cu exactitate 1ntelesul real
a ceea ce ni se comunica, ci a incerca sa ghicim cat mai exact senmificatia
103

acestuia. Ascultarea reflectiva (activa) reprezinta, prin urmare, efortul de a

lntelege cat mai exact ceea ce ni se spune.
Exista mai multe nivele ale refl.ectarii:
- Reflectare tip ecou - ca repetare a unui singur cuvant sau a mai
multora din ceea ce vorbitorul a afirrnat. De multe ori se repeta ultimul cuvant,
ca modalitate de a stimula comunicarea.
- Reflectarea ca reformulare. Ascultatoru l refonnuleaza ceea ce a
auzit, rara a modifica prea mult propozipa initiala.
- Parafrazarea. Reprezinta o refommlare mai profuudi:i, prio care
asculti:itorul extinde semnificatia mesajului mai departe de ceea ce a vrut sa
spw1a vorbitorul, dar ar fi putut sa spuna.
- Reflectarea sentimentelor. Este cea maj profunda fonna de
reflectare (run aceasta cauza unii autori o prezinta tot ca pe o parafrazare) $i
presupune o lntelegere a dimensiunii ernolionale a mesaj ului.
Deci, ascultarea retlectiva (activa) presupune nu numai o secvcnfa. de
ascultare, dar $i tma de raspuns, cu scopul sthnularii rualogului $i al clarificarii
gandurilor $i sentimentelor.
2. kmplificared: se folose$te peotru a scoate tn evidenta un aspect
important al situatiei.
3. ITehnicile de deschider~: folosirea expresiilor ,,$i", ,,deci tu'', .. ~adar"
atunci cand clientul se blocheaza.
4. IFocalizarea dialogului fn prezen1 prin intrebari de genul: ,,Ce sirn\i
acum?", ,,Ce crezi/ simti in legatura ca asta?".
Toate aceste tehnici ~i proceduri sunt doar ni~te instnunente folosite in
contextul procesului de consiliere/ psiboterapie. Ele tnsa nu inlocuiesc atitudinea
fundamenta!a de deschidere, acceptare totali:i ~i valorizare neconditionata a
clientului, ci doar o exprima.

Abordarea rogersiana centrata pe grup

fncepand cu 1967, Rogers 1~i deplaseaza interesul de la consilierea/

terapia individuala la cea de gnip, elaborand versiuoea sa de ,,grnp de
intalnire".
Irina Holdevici (1996) considera ca Rogers are In vedere unnatoarele
fenomene In cadrul grupului de intalnire:
1. Experienta in grup poate conduce la modificari permanente 'in
structura personaliti:i1ii individului.
104

2. Se stimuleaza confruntarile amentice dintre membrii grupului, chiar

daca acestea pot lmbraca fonne mai virulente. Daca insa se ajunge la o uota de
sadism, conducatorul grnpului i~i va exprima descbis opinia cu privire la
respectivele afirmatii.
3. Rogers uu este interesat de dinamica de grup, interesul sau centriindu-se
pe con~tientizarea, exprimarea ~i acceptarea propriilor sentimente de catre fiecare
membru al gmpului.
Coezivitatea grupului, necesara oricarei interven~j de grup, este
asigurata, in grupurile de 'intiilnire, la un nivel minimal.
Cei care pot beneflcia de apartenenta la un grup de intalJ1i1e stmt:
persoanele uonnale cu probleme de viata;
persoanele anx.ioase;
copiii cu tulbmari de comportament;
adolescentii cu tulburari de comportameot;
persoanele cu afectiuni somatice invalidante;
persoanele nevrotice;
scbizofrenii aflafi in faza de remisiune.
in privinta componentei grupurilor de intalnire, suut respectate
wmatoarele reguli:
a) un numar de 6 sau 8 membri, la care se adauga coordonatorul de grup:
b) membrii grupului pot avea diverse probleme sau diverse structuri de
personalitate;
c) selectionarea membrilor grupului se face astfel lncat subieqii sa
beneficieze de pe unna grnpului ~i grupul sa beneficieze de pe unna
persoanelor;
d) grupul 1rebuie sa fie omogen din punctul de vedere al varstei;
e) sunt contraindicate pentru a face parte din grup persoanele foarte
agresive sau cele extrem de sofisticate dotate $i cu o nota de sadism;
f) este recomandat ca persoanele sa nu se cunoasca foarte bine Ynainte
de a face parte dintr-un grup.

Sedintele au urmatoarele caracteristici:

au loc intr-o !ncapere 1ini$tita, membrii grupului fiind a~ezap !n jurul unei
mese;
dureaza o ora ~i se realizeaza de doua ori pe saptamana;
sunt necesare un numar minim de 20 de ~edinte;
in timpul acestora sunt discutate anumite teme, aduse in centrul atentiei de
mernbrii grupului, deci ele au o importaota directa pentru cei din grnp.
105

in

grupurile de 1ntalnire, ca in orice grup de consiliere/ terapie, se

urmare~te o consiliere/ psihoterapie de grup (adica a dinamicjj grnpului), iar nu
o consiliere/ psihoterapie individuala in grnp.

Concluzii

Conceptia care sta la baza acestei abordari este ca noi, oamenii, avem o
capacitate tnnascuta de autoactualizare care, daca nu este franata de
factori din mediu, conduce persoana spre implinire personala.
Conceptia Jui Rogers asupra personaJitafii umane este f enomenologica:
noi ne structuram personalitatea ill acord cu felul cum percepem
realitatea.
In aceasta abordare, un punct nodal 11 reprezinta relatia consilier-clieut,
respectiv terapeut-pacient, relatie bazata pe incredere ~i acceptare
neconditionata a clientu1ui.
Responsabilitatea evolutiei clientului ii revine, in cea mai mare masma,
acestuia.
Psihoterapia, consilierea psihologica ~i educaJiouala integreaza
perspectiva dezvoltata de Rogers, unde problemele clien}ilor nu mai
sunt vazute In tem1eni de tulburare ~i deficienta, ci se accentueaza
nevoile de autocunoa~tere, de intarire a Eului, de dezvoltare personaJa.

3. Abordarile holiste: psihoterapia gestalt (PG)

experientiala unificatoare (PEU)

~i

psihoterapia

lntroducere
frederick S. Perl~ este fondatorul abordarii gestaltiste. El s-a nascut In
1893 intr-o fam.il.ie de evrei din Berlin, iar in 1946 a emigrat in S.U.A.
Fonnatia sa intiala era de psihanalist. De la ana1istul sau Wilhelm Reich el
preia ideea ,,lucrnh1i cu corpul", ca o modalitate de a 'intelege ~i schimba
personalitatea. De asemenea, este atras ~i de K. Horney ~i 0. Rank.
in constrnqia aborda1ii gestaltiste Perls a fost influentat de o serie de
intelectuali ai timpului sau (E. Friedlander, Jan Smuts - eel care a lansat
termenul de ,,holism" ~i A. Korzbyski), de psihologia gestaltista, de abordarea
fenomenologica ~ i perspectiva existentiala. El a incorporat, ca tehnica, jocul de
rol din psihodrama fundamentata de J.L. Moreno.
106

Specific teoretic ~i metodologic

Abordarea gestaltistii este una holistii, ce pune accent pe faptul ca

fiecare element al structurii personalita}ii este conectat cu 1ntregul. Perts este
coucentrat pe con~tijnta lui ,,aici ~i acwn", pe cum se simte, gande~te ~i traie~te
prezentul ~i foa1te putiu pe ,,de ce"-ul din spatele acestuia.
Actul de na~tere al abordarii gestaltiste a fost inftln1area Institntului de
Gestaltterapie de catre F. Perls, la propriul domicjJiu din New York. Aici s-au
organizat o serie de sem.i.narii, workshopuii ~i grupud terapeutice. Tot in acest
institut sunt fom1a}i p1imii consilieri/ psiboterapeu1i gestalti~ti: P. Weisz, P.
Goodman, E. Shapiro ~.a.
Pana In anul 1970 (anul mortii Jui Perls) au fost mfontate ~i alte
institute de gestaltterapie, din care foarte importante au fost eel din Cleveland
~i ,,Esalen Institute din California".
Dupa moartea fondatorului sau (1970), abordarea gestaltista a continuat
sa se dezvolte, astfel ca iu 1989 exjstau ill lmne 62 de institute de te.rapie
gestaltista.

Conceppa gestaltista asupra personalitapi umane

in abordarea gestalt conceptul de ,,holism" se aplica atat personaliratii,

considerata un intreg In care fiecare element are legatura cu celelalte, cat ~i
relatiei individulill cu rned.iul, ce funqioneaza ca o unitate dinamica. Individul,
pentrn a supravietui ~i a se dezvolta, intra in rela!ie cu mediul, adica realizeaza
contactul cu realitate .
Contactu se realizeaza p1in toate simturile - vaz, auz, mires, gust,
pipait, mi~care etc. Dupa experimentarea contactului, este necesara integrarea
infonnatiilor ,,culese" din rnediu. lcontactul inseanma imbogfqire ~i, in acela$il
~imp, scbimbare!. Un bun contact (unitar, sa.natos, holistic) presupune
relationarea cu mediul ~i cu ceilal}i rara a pierde simtul identita~i prop1ii.
Uneori contactul cu mediul este perturbat de anum.ite ;--lre-z-is-t-e1-1t_,;i,
modalitati prin care persoana evita relationarea veridica cu datele realita~ii.
Principalele rezistente la contact sunt:
l. llntroiecti~ - asimiJarea de catre persoana, intr-un mod
nediscrim.inatmiu, a convingerilor, valorilor, standardelor specifice altor
i.l!divizi. Prin .i.ntroiectie persoana se instraineaza de sine. Ceea ce asimileaza In
virmtea lui ,,trebuie", rara a se intreba daca li este necesar sau bine sau daca i se
potrive~te, o conduce pe aceasta Ja ganduri, actiuni, comportamente
neconfonne cu esenta ei. Treptat, pe langa Eul sau real, se suprapune un altul,
l07

artificial, strain, preluat, care ocupa tot mai mult ,,spatiu" In structma
personalita.tii. Astfel, imaginea de sine se defonneaza ~i , implicit, drw11ul
dezvoltarii personale este blocat. Caci numai o reala cunoa$tere de sine poate
ghida adecvat dezvoltarea personala.
Toii oamenii au elemente introectate ill shuctura personalitatii lor. De
aceea, in consilierea/ psihoterapia gestaltista se recurge la distinctia 1ntre Eu/
non-Eu, il1tre ceea ce este al meu ~i ceea ce vine din afara, pentrn ca dnnm1l
spre un contact normal ~i sanatos cu mediul sa nu mai fie perturbat ~i persoana
sa-~i poata regasi identitatea ~i cai pentru implinirea personala.
2. IProiecfi~: se petrece atunci cand o persoana atribuie altora ganduri,
sentimente, dorinte proprii. Vazand la altii ceea ce refuza sa vada la sine,
persoana nu-$i asuma responsabilitatea pentru ceea ce e, ceea ce simte,
gande~te sau face. Proiectia da na~tere erorii in aprecicrea de sine $i in
aprecierea altora.
3. !Retroflec{i~ ,,descrie procesul general de negare, infranare, re?nere
sau echilibrare a teosiunii impulsive cu tensiunea senzorio-motorie opusa"
(Jolanda Mitrofan, 1997, p. 35). Se realizeaza prin retinerea actiunii pe care o
persoana ar fi dorit s-o realizeze in afara ~i uneori deturnarea acestcia spre sine.
in retroflectie exista un :impuls care impinge la actiuoe ~i Utl altul care ii rezista
acestuia. Se lmpiedica o exprimare, o descarqare prin opunerea unei forte altci
tensiuni. Retroflectia este un proces foa11e costisitor pentrn organism, din punct
de vedere energetic. Io plus, conduce la blocarea expresivita!ii i spontaneita1ii
persoanei, efectul fiind de rigidi.zare.
4. lconfluenf~: consta in absenfa granitei intre sine ~i mediu, Nu exista
o separa}ie ihtre eu i a}tii. Confluenta impiedica realizarea unor relatii
satisracatoare cu ceilalti. Aceasta simbioza intre sine i ceilalti conduce
persoaua la a fi intoleranta fa1a de diferentele pe care le sesizeaza la ace~tia. De
exemplu, in relafia simbiotica pariote-copil, parintele considera copilul ca pe o
extensie a lui, iar nu ca pe o persoana cu individualitate proprie i reac}ioneaza
prin resentimente la tendin}ele acestuia de libertate.
In consilierea/ psihoterapia gestaltista, persoanele la care predomina
conflueufa sunt inva}ate sa distinga !ntre sine ~i ceilalJi, 1utre eu ~I tu.
5. IDeflecti~: consta ill evitarea contactului sau Yntr-un contact rigid i
neautentic. Forme de deflectie uzuale sunt ,1a nu p1ivi pe cineva in ochi", ,,a
vorbi, dar a nu comunica" etc.
Cand reglarea organismica eu-mediu. este perturbata, persoana traieLe
conflicte intra sau interpersonale. Orice conflict presupune doua parti care se
opun (de exemplu, credinte, valori, sentimente contradictorii). Dibotomij
frecvent inralnite sunt lntre: minte i corp, infantil ~i matur, gandi.re ~i
afectivitate, contient i incontienr. Reunirea pfu1ilor ~i reintregirea
personalitatii este unul dintre scopurile consilierii/ psilioterapiei gestaltiste.
108

in abordarea gestaltista existii o ~ehnjca specifica reintreglriil

~olaritatilor $i anume ,,dialogul pii11ilor''.I Aceastli implicare a polaritatilor
1ntrege$te persoana, care poate actiona mai eficient in direcpa lmplinirii sale.
Persoana sanatoasa psihic, deci apta de a se implini, este cea care are o
imagine reala de sine i prin urmare se raporteaz;a autentic la sine $i la ceilalti,
este dispouibila spre a1111ouizarea continua a polaritatilor inerente vietii
suflete$ti; ea este capabila sa se confrunte sincer cu propriile conflicte inteme i
cu cele ce apar In relat;iile cu semeuii; ti asuma responsabiUtatea pentru actele
sale $i este capabi!a sii-$i gaseasca modalitatile de satisfacere a nevoi lor !ara a
lugradi drepturile altora.

Ciclul expedentei gestalt al satisfacerii nevoilor

~i

teoria schimbarii

persona le
Punctul de pornire al unui cic1u gestalt este o nevoie personala activata.
In structura personalitatii, fiecare om are o constelatie de nevoi proprii. insa,
exista cateva care pot fi considerate fuodamentale $i comune pentru majoritatea
oameuilor. A. Maslow ierarhizeaza aceste nevoi fundamentale ale oarneni lor,
obtinand o piramida cu ciuci trepte:
nevoi biologice;
nevoi de siguranta $i confort;
nevoi de relationare personala;
nevoia de valorizare;
nevoia de a fi libcr, creativ (de autoactualizare).
Pe masura ce trebuintele dintr-un stadiu sunt par\ial satistacute, intra in
funcpune oevoile din straturile superioare. AutoactuaLizarea presupune
parcurgerea piramidei de jos in sus, atingerea ~i implinirea nevoilor ce {in de
varful piramidei.
Ciclul experieniei gestalt expLica cum se realizeaza interactiunea ommediu, avand drept cauza satisfacerea nevoilor personale ~i ca efect schi.mbarea
$i dezvoltarea personala.
Nevoia personala (fiziologica sau psihica) activata creeaza tensiune in
organism. Aceasta stare tensionala se simte ~i con~tientizeaza. Pentru a-$i
satisface nevoia, persoana f~i adunii resurse i acJioneaza in directia lmplinirii
nevoii. Actiunea este \mnata de contactul cu obiectul nevoii, adica cu obiectnl
care poate satisface nevoia persoanei. Dupa contact uaneaza ultima etapa:
retragerea. Astfel persoana care $i-a impliuit nevoia activata poate sa -~i
reorienteze ioteresul de la obiectul care a condus la satisfacerea ei .
109

Acest ciclu al satisfaceru nevoilor poate fi in11erupt 111 oricare dintre

fazele lui. Daca sirntirea nu se realizeaza, avem de a face cu introiectia; daca
con~tientizarea este impieclicata, continutW"ile sunl proiectate In afara; daca
actiunea nu se intimpla, avem retroflectie; daca contactul nu se realizeaza,
avem o evitare a Jui; iar daca satisfacerea nevoilor nu este unnata de o
retragere, inseamna ca persoana a intrat tu conflueuta cu obiectul.
Atunci cand o nevoie este activata, persoana se orienteaza catre ceva
specific din mediu care sa i-o satisfaca.. in termenii psihologiei gestalt, avem
d eta~ar ea unei figuri in fondul perceptiv al p ersoanei. Pe masura ce nevoia
este tmplinita, figura J'~i pierde din evidenta, lasand loc alteia care corespuude
unei alte necesitati.
La persoana normalii exista o mobilitate a figurilor ~i o lcgatura
unitara 1ntre figura ~i fond.
La persoana bolnava (psihic sau somatic) fondul ~i iigura swJt ,,rnpte",
dihotomizate: figura poate sa ramana fara fond (obiectul realizarii nevoilor este
doar 1n imaginatia persoanei i nu are un ftmdament real) sau contextul tara
figura (persoana nu-~i orienteaza clar scopurile catre ceva din realitate, care sa-i
satisfaca nevoile).
Retragerea, ultima etapa a ciclului gesta1t, lncbide o elapa $i creeaza
premisele deschjderii catre o alta nevoie. Satisfacerea unei nevoi conduce,
implicit, laimbogatirea ~i schimbarea personalii. Dar numai adaptarca dinamicii
~i creativa 1a mediu 11 ajuta pe om sa-~i satisfaca nevoi1e personale, deci sa se
impli.neasca, sa sc autoactualizeze. ,,Adaptarea nu poate fi decat creativa,
pentru a fi evolutiva; altfel este blocanta ~i patogena" (lolanda Mitrofan, 1997,
p. 41).

Procesul de consiliere/ psihoterapie in abordarea gestaltista

Scopurile procesului de consiliere/ psihoterapie gestalt (cf. Zinker,

1978) sunt:
creterea con~tiinfei de sine;
asumarea graduala a propriilor experiente ~ i rezolvarea afacerilor
,,neincheiate" din trecut;
dezvoltarea abilitafilor $i valorilor care sa satisfaca propriile nevoi rara a le
viola drepturile altora;
asumarea responsabilitatii pentru propriile aqiuni;
mutarea suportului personal din exterior ill interior;
a deveni mai apt sa ceri ajutor i sa oferi ajutor.
llO

Indicai terapeutice
Consilierea/ psihoterapia gestaltista sunt indicate:
persoanelor cu tulbura.ri anxioase, depresive, fobice, somatofo1me;
adolescentilor cu tulburari de adaptare, emofionale $i de identitate;
persoanelor ca.re doresc sa-~i optimizeze comportamentul (Iolanda Mitrofan,

1997, p. 42).

Exista mai multe modalitati de lucru in consilierea/ terapia gestaltista:

consiliere/ terapie individualli (pentru adul!i, copii);
consiliere/ terapie de grup;
consiliere/ terapie a cuplului ~i familiei;
workshopmi, cu scopuri de formare a cousilierilor/ terapeutilor, precum $i
de optimizare comportamentala.

In procesul de consiliere, r olul consilier ului/ terapeu tului este:

* De a centra atentia clientului asupra senzatiilor corporate,
sentimentelor $i gandurilor care se petrec in prezent, ,,aici $i acmn". Rolul
foca lizarii pe ceea ce se petrece in prezent este deblocarea mecanismelor care
detumeaza contactul real cu sine $i cu hunea ~i, implicit, cre~terea con$liintei
de sine.
* De a impiedica intelectualizarile, interpret.aJile $i verbalizarile
excesive, dici toate acestea nu fac dccat sa impiedice experimentarea
prezentului de catre client.
* De a ,,fotta" clientul (prin frustrare) si'i-$i gaseasca propriile
posibilitati $i sa descopere ca ceea ce ~teapta de la consilier poate realiza ~i
singur. Perls utiliza frecvent frustrarea , ca mecanism deblocant al resurselor
personale. in prezent, consilierii/ psiboterapeufii gestalti~ti prefera o conduita
mai blanda, mai suportiva.
* De a 01fonta aten!ia clientului asupra limbajului corporal, precwn ~i asupra
incoogmentelor dintre verbal ~i nonverbal. De exemplu, cousilieml poate spune
clientulu.i: ,,Daca ochii tlii ar vorbi, ce ar spune ei?", ,)lo!i pwta o discu~e futre mana ta
stanga ~i cea dreapta?".
Fiind atent la ceea ce transmite corpul ~i la incongrnentele dintre
cuvant ~i mimica-gestica, clientul ,,mvata" sa nu se mai mi.nta pe sine ~i sa se
cunoasca mai bine.
* De a ajuta clientu1 sa inteleaga mecanismele din spatele cuvintelor.
Astfel sunt descurajate formularile generale, ca de ex.: ,,este greu", ,,este
clificil", care lmpiedica o asumare a propriilor nevoi, dorinte, incapacitati;
acestea vor fi reconvertite formulari persoualizate: ,,mie tmi este greu", ,,mie
!mi este dificil". Trecerea de la general la pronumele ,,eu", ,,mie" 11 face pe
client mai con~ti ent de ceea ce este $i poate.

111

* De a ajuta clientul sa recouverteasca 1ntrebarile in afmnatii.

iutrebarile presupun o cerere de ajutorare ~i chiar o neimplicare, pe cand
afirmatiile centreaza ideea pe propria persoana ~i o ajuta sa se angajeze in
cautarea solu!iilor din afara.
*De a sus~ne clientul sa se debaraseze de cuvinteJe ,,blocante". De ex .,
prin expresii de genul ,,eu ... , dar. .. ", clientul nu face decat sa nege ceea ce
afirmase anterior ~i , de fapt, sa nu spuna nimk. Cuvintele care exprima
probabilitatea: ,1poate", ,,e posibil", ,,cred'', folosite cu o frecveo1a ridicata SLtot
neimplicante, ele coodj}ioneaza persoana in a ramane maj muJt in expectativa
decal 1n aciiune.
De ml1lte ori, in spatele expresiei ,,nu pot" sta ideea ,,eu nu vreau".
Consilieml gestaltist orienteaza atenfia clientului spre aceasta expresie pentrn a
decela exact ceea ce e nepl1tin!a de ceea ce enevoinra.
Acestea sunt doar unele illntre modalitatile prin care, pe parcursul
consiliernl 11 face pe client sa fie mai con~tient de sine, sa-~ i asume
responsabilitatea actelor sale ~i sa gaseasca modalitaii de a trai mai eficient $i
mai multumitor. invatarea acestor tehnici nu este echivalenta cu succesul
consilierii. Mai importanta este atitudinea consilierului/ terapeutului. Deoarece
pentiu ca un client sa devina autentic este ncvoic ca terapeutul/ consilierul sa
fie autentic.
~edintelor,

Tebnici ~i proceduri- de la clasic la postmodern

In abordarea

gestalt clasica, tehnicile $i procedurile pot fi considerate de

focalizare, caci rolul lor este de a centra aten~a client1.1lui asupra sa (asupra
senza1iilor, gandmilor, sentimentelor, convingerilor, valorilor, rela~ilor, situatiilor
de viata propuse etc.).
ocalizarea atentjei poate fi realizata prin 1ntrebari de gemul:

,,Ce simti tu acum?", ,,De ce-ii amintete asta?", ,,Ce se intampla In

corpul tau acum?", evitandu-se, pe cat posibil, de ce-urile, care iuduc, de
obicei, justificari $i intelectualizari.
De asemenea, 1n gestalt se utilizeaza o serie de exercipi care au func~a
de focalizare a aten1iei asupra a ceva.
Exercitille (cf IolandaMfrrofan, 1997, p. 46-53) mai frecventutilizate sunt:
1. ITehnici de con$fientizare corporal~: a tensiunii muscularc, a
ritmului respirator $i cardiac, a seozatiilor epidermice sau inteme, a mimicij $i
pantomimicii etc. Toate acestea 1n relatie cu trairile afective, ganduri le ~i
112

amintirile pe care le evoca. Rolul exercitiilor de COU$tientizare corporala este de

a face persoana mai con~tienta de corpul sau ~i de moduJ cwn 1~i poate utiliza
corpul ca sa devina mai con~tienta de ceilalti, de mediu.
2. Tel111ici de comtientizare afecriva i rela ional
* Tehnica scaunului o : ca suport fie penuu a experimenta diaJogul cu
persoane semnificative din viata, fie pentrn a pune in legatura pat1ile Enlui aflatc
u1 conflict. A fost creata de Perls ~i o varianta a ei (top dog-under dog) constituie
modalitatea prin clre sunt puse ,,fa1a In fata" imaginea de sine reala cu imaginea
de sine ideala.
* ~,~-e-h-n-ic_a_r-ep_r_e_z-e1-1t_ii_r_ii_s_p_a_t_h_tl_u_i_p_e_r_so_n_a~A: consta 'in descrierea de
catrc cJient a spatiului personal a$a cum este perceput $i vazut In prezcnt.
Tehnica aceasta scoate In evidenia percepiia de sine ill rela~e cu mediul,
modalitaple de relaf:ionare cu ceilalti, blocajele sau disconfortul existente fo
rela~a eu-lume, orientarea predominanta a personaJitatii.
* ITehnica ziduk a fost elaborata de Jolanda Mitrofuu (1997, p. 47), ca
paite integranta 1n arsenalul tehnic al terapiei unifica1ii, pornind de la ~i inspirata
fiind de terapia gestalt. Este o tehnica metafo1ica p1in care clientul se confrnnta, la
nivel imaginativ, cu un zid - sirnbol relevant pentru proiectarea atitudinji ~i
strategiei de a face fa\a unuj obstacol existeopal. lnstructajul exercitiului este: ,,Te
afli In fata unui zid. Descrie-L.. Ce simp? ... Ce gande~ti? ... Ce faci? Acfioneaza ca
$i ctm1 te--ai afla fata in fa\a cu zidul". Prin acest exei-citiu sunt developate reac\iile
emoponale ~i strategiile de confruntare cu obstacole existenpale. De asemenea, ea
pe1mite descoperirea unor resl.lise personale de a face fata situapilor blocante din
viata. Prin compoueuta meclitativ-creativa dirijata ~i dinamizatoare Goe de rol
simbolic), clientul focalizat resemn.ifica ~ transfigureaza spontan experienta,
dezvoltand un comp011ament nou, creativ $i maturizant.
* ITehnica cubu~. Ca $i precedenla, a fost elaborata de Jolanda Mitrofan
'in cadrul P.E.U. (idem op. cit., p. 47) ~i este tot o tehnica metaforica prin care
clientul experimenteaza, imaginativ, o situaf:ie de izolare, unnata de transpunerea
dramaterapeutica ~i focalizarea meditativa - exerci~ul starii de ma1tor asupra
rolului cxperimentat corporal, afectiv, cogilltiv ~i ac~onal simultan, in prezenta ~i
cu provocarea grupului-martor. Aceasta pe1mite o extensie spontana a
con~tienfei de sine, o resemnificare crealiva ~i o integrare a experieufelor
blocantc anterioare, o reunificare a polaritaIor $i o transfom1are personala care
penuite autodeblocarea, moclificarea viziunii asupra viefii, asupra sie~i ~i a
contactelor internmane, inclusiv a scenariului ~i traiectoriei de cvolupe. Tehnica
poate fi utilizata lnsa $i In rnan.iera clasica gestalt terapeutica. Instrnctajul
exercitiului este: ,,Te afli inchis 1ntr-un cub ... Ce simti? ... Ce gaode~ti? ... Ce
faci? ... Daca ar fi sa iei cu line ceva sau pe cineva, ce sau pe cine ai lua ill cub?".
Tehnica arata modul cum persoana face fata situatiilor izolante $i poate constitui
suportul peotru depa~irea unor probleme de viata.
113

* ITelmka pe;tera (Jolanda Mitro[an, 200421. Are puncte comlille cu cea

anterioara, instrnctajul fiiud unnatorul: ,,Ai pauuns iutr-o pe$tera $i. s-a b1ocat
intrarea. Observa-te pas, cu pas... Ce simti? ... Ce gande$ti?... Ce faci? ...
Actioueaza chiar acum, a~a cum simti $i alegi $i fi.i con$tient de felul in care iti
creezi experienta. Ce sens are pentm tine? Ce ~i cum po~ face altfel? Ce efecte se
produc? Curo sau tn ce fel le faci faia? Ce sens au acum pentru tine? ... Ce ai aflat
cbiar acwn despre tine? Ce decizi sa faci In continuare? Alege trei variante In care
po~ face ce ai ales sa faci . .. etc." De multe 01i, ex.erci?ul evidentiaza dificultafile
de adoptare a identitafii feminine, precum $i rap01tarea, i'n general, a clien~lor la
principiul feminin (ce consra in oferirea de protece, suport, sprijin).
Mentionam ca toate cele trei tehnici originate fac parte din arsenalul
,,tehnic" ~i procedural al terapiei unificarii, ele :fiind partial uiradacinate tn unele
modalitati telmice apru.1inand spiritului metodologic gestalt, dar fiind utilizate ca
tebnici provocative meditative transcon$tiente. Aceasta modalitate de a utiliza
medita?a creativA (care declan$eaza nivelul transcon$tient de procesare $i
resemnificare a informa~lor $i a experientelor traite) este faciHtata de reconstituirea
simbolica prin improvizafic dramaterapeutica, um1atii de analiza $i con9tientizarea
resurselor autocreative, de activarea ~i recanalizarea lor spontana catre objective sau
acfiuni mai realiste 9i eficiente. fn consecinta, se produce un efect autorestructmativ
benefic. Aceste tehnici rcprezinta doar o foartc mica parte di11 exercipile create $i
practicate mP.E.U. (v. 2000, 2004), ca o terapie holista postmodema. Dar este
momentul sa precizez ca multe dintre modalitatile clasice de lucrn gestalt au stimulaf
ulterior dezvoltarea altar modalitii? tehnice, iar in ceea ce ne prive9te, pentm propriile
elaborari, au constitui:tlm model fertil de reconstmctie $i de 11individuare" treptati'i.
* ITehnica ,.ramiii fn stareq respectivif1 consta in incurajarea clientilor
sa prelungeasca o anumita stare (afectiva, posturala etc.) pentru a o cunoa~te
mai bine 9i, implicit, a gasi modalitaJile de a o depa~i.
* ITehnica scenarizariz}: se refera la punerea in acfiune a unor gandnri,
sentimente care n-au fost comunicate pana in momentul respectiv. De$i odata
verbalizate ele conduc 9i la o descarcare emoiionala, exercitiul vizeazA, mai
ales, con9tientizarea deplioa a partilor neacceptate din propria persoana.
* lrehnica amplificarii/ diminuart4. 1 se cere clientului sa exagereze sau
sa diminueze pana la autointerdicfie exprimarea unor trairi emotionale sau idci.
a unei anumite miciiri sau posturi. Func!ia exerci~ului este de a cunoa~te mai
bine propriile emotii, ganduri, atitudini plin aceasta .,marire" sau blocare
con9tienta, voluntara a !or.

*
anteziei
ei clientul
experirneriteaza imaginativ situatii noi in care fie el, fie celelalte personaje
joaca un roT pozitiv, dezirabil, capabil sa-1 ,,hraneasca'' emotional ~i sa-i creeze
montaje mentale pozitive care sa-1 ajute sa fac~ fata realitat1i mai eficient.
11 4

* Ire/mica reconversze1 gestaltist~: i se propune clientului sa

reconsidere un obiect, o situati_e, o relatie sau propria persoana din lumina a eel
putin 3 calitiili, dupa ce a precizat toate elementele negative ale acestora.
* lTehnici de diminuare si inregrard. Pentru a dim.iuua ancorarea In scheme
:fixe, rigide de gandire, simpre ~i ac~une, clientul este pus sa-~i imagineze opusul a
ceea ce afirma ~i simtc ~i apoi sa con~tientizeze efectele acestei potentiale
transfonnari ill planul vietii proprii.
* ITehnica metapozifiil01]: este derivata din ~ehnica scaunului goij ~i
consta in experimentarea succesiva, de catre client, a rolurilor altor persoane,
mai 1ntai a celei cu care se afla in conflict, apoi a celei care e martora la
discutia celor doua ~i o evalueaza, apoi rolul celei de-a treia care a vazut cum a
fost evaluata discu}ia de catre martor ~i a~a mai depa1te. Experimentarea din
perspective ,,cat mai distantate" a contlictului penuite cre~terea gradului de
evaluare obiectiva a acestuia ~i , implicit, creeaza premisa unei abordari mai
realiste a lui In viatra reala.
4. ll/ucrul ~' vis11A. Daca pentru psihanali~ti v.isul reprezinta calea regala
spre incon~tient, pentru gestalti~ti visul este .,calea regala spre integrare" (Perls,
1969, p. 66). Visul conrme parti de inteles ~i de asim.ilat, el este 0 modalitaEe de
intregire a Eului prin con~tientizarea unor paqi ascunse ale personalitafii.
iu abordarea gestalt se aduce ill prezent visul, fie prin implicarea
imaginativa a clientului in contextul acestuia, fie prin dramatizarea lui 1n timpul
~edintei ('in contextul consilierii/ psihoterapiei de grnp).

Psihoterapia de grup gestalt-creativa (J. Zinker) ~i psihoterapia

experienpala unificatoare (P.E.U. - Tolanda Mitrofan)- continuitate
~i discontinuitate
Atat fondatorul gestaltismului, F. Perls, cat ~i ceilal~ psihoterapeuii
au fost interesati atat de varianta iudividuala, cat ~i de cea de grup.
Perls lucra cu un membtu al grupului , situat in centru (,,locld fiebinte").
Celelalte persoane din grnp (10-15) aveau o conduita de observare a ceea ce se
lntarnpla cu protagonistul, deci erau ni~te beneficiari cmnva indirecfi ai
procesului de consiliere/ psiboterapie.
Uames Simki~. Reconsidera acest model, creand un grup gestaltist in
care toti membrii erau implicafi in procesuJ de consiliere/ terapie iar
consilieruV terapeutul detinea controlul.
.Zinke~. A lucrat cu grupul gestalt (1976) fo losind scenarii metaforice
de grup, ca de exemplu: grupul este o nava spatialli; grupul este un trib care
sarbatore~te ceva foarte important. El a imboga~t maniera de lucru pdn
suportul creativ.
gestalti~ti

ll s

lrolanda MitrofallJ. La randul nostru, am continuat aceasta linie

metodologica, transfom1and-o 1ntr-o maniera personalizata, cu accent pe
reconstructia relatiei Ego-Sine ~i a dinamicilor de grup, prin metafora $i
scenar1u metaforic, improviza}ie creatoare $i joc transfigurator simbolic
(Iolanda Mitrofan, 2004). Astfel atu creat in cadrul metodei pe care am
denumit-o ,,psihoterapia experientiala a unificfuii" (P.E.U.) o serie de scenarii
simbolice care permit improvizatii dramaterapeutice unificatoare, cu punct de
plecare in gestaltul creativ, cum ar fi:
,, Casa" - grupul constrnie$te sin1bolic o casa in care fiecare rnembru
este un aspect sau o parte al casei, asumandu-$i prin dramatizare func~ile $i
caracteristicile proiectate asupra acelei piif!i asumate.
,,Chipul uman" - grupul este mi chip uman, un organism, constituit din
par}ile care 11 alcatuiesc. Contientizeaza functii, rela~i, roluri asumate 'Jn
familie sau in comunitate, unnate de analiza, contientizare, resemnificare,
autorestrucrware.
,,Nat(fragiat fntr-o comunitate izolata," ,,Situafii-limita" (de ex. u11
tune! in care a fost blocat un tren cu calatoii - membrii grupuh.ti, care se
confruuta cu situapa supravie!Uirii), ,,Sa/varea habilatului sau a planetei '',
,,Legenda personala fn 7 zile ", .. Cercul magic", .,Fluviul", ., Oceanul po/vat",
,,Alba ca Zapada ~i Neagra ca Smoala '', ,,lngeri .Jomeri .$i angajatori
disperafi ", ,, Sabotori i11teriori ", ,,Demont cu C. V. ", ,, Concurs pentru angajare
la Circ" etc.
Temele dramaterapeutice unificatoare pennit lucrul simbolic,
analitic, unificator al polaritaplor i transfonuator, focalizat pe teme relevante
pentru dinamicile de grup ~i personale, cum ar fi: libe1iate-constrangere,
dependen}a-autonomie, ataament-abandon, solidaritate-izolare, autenticitateinautenticitate, cooperare, competitie, conflict, agresivitate, mauipulare, resurse
tn situapj de criza, adaptare creativa vs. autodistructie, toleranta-intoleranta etc.
Efectele sunt transfiguratoare ~i restructurante pentru scenariile personale,
familiale, transgenerationale $i colective (Iolanda Mitrofan, 2004; Iolanda
Mitrofan i Cristina Denisa Stoica, 2006).
Sa sintetizam principiile care stau la baza proceselor de grup de tip
gestalt ~i experienfial-unificator-resni.1cturativ (cf. Iolanda Mitrofan, 1997, p.
226), mtr-o viziune complementara ~i asociata:
trairea experientei de grup ~i individuale in prezent, ,,aici ~i acum";
holisticitatea abordarii (cousonan!a $i oglindirea partii In 1ntreg ~i a
illtregului In parte, atat la nivel individual, cat ~i la nivelul dinamicii
gmpului;
116

con~tientizarea de grup, ce tnseamna mai nmlt deceit suma cou~tientizarilor

individuale la un moment dat;
contactul autentic dintre pa1ticipanti;

uuificarea intrapsibica ~i intragrupala spontana ~i creativa;

focalizarea pe experienta traita de catre fiecare pa1ticipant - ,,starea de
observator" con~tient (tu Gestalt), ,.starea de martor" transcon~tient
(con~tienta extinsa) ill P.E.U.;
foca lizarea pe dinamica polarita~Jor ~i integrarea acestora, individual ~i
gmpal (dinamica interrelationala);
efect de autmestructurare ~j dinamizare transformatoare, ecbilibranta a
grnpt1 lui;
activarea resurselor persona le ~i interpersonale creative ~i matmizante;
efect de optimizare sau scllimbare a scenariului personal de viata;
folosirea experimentului de grup de catre un lider care se implica dinamic
~i autentic sau de catre o ecllipa polruizata pe roluri coterapentice
catalizatoare, investite ca imagouri masculin-feminin egalitare;
utiJjzarea suportului creativ complex, constructiv ~i proiectiv (m.i~carc,
postura, dans, improvizatie creatoare melo-iitmica, plasticii - desen,
pictura, modelaj, constructie crearoare colectiva ~i individuala din elemente
naturale - pietre, scoici, fiunze, seminte, lut etc., dramatizare, metafora ~i
scenariu simbolic etc.

In grnpul expericntiaJ, atat ill maniera gestalt, cat ~i in cea unjficatoare,

foarte importanta este coeziunea, deschiderea, experimentarea acum ~i aici,
priucipiul oglinzilor ~i interconexiunilor, autenticitatea, creativitatea
dinamicilor transformatoare, expresivitatea comunicarii ~ i stimularea
empatiei ca resursa colectiva - impartli ~irea exped entei.
in plus, ill grnpul experiential unificator se produce o extensic a
con~tientei de sine ~i o resemr1ificare autotransfiguratoare, care deblocheaza
resursele creative ~i adaptative, maturizarea cognitiva, afectiva i spfrituala.
Terapia unificatoare ntilizeaza nivelul de operare trnnscon~ti ent facilitat de
meditatia creatoare, specifica acestei noi terapii, inradacinata lnsa, in buna
masura, i in principiile teoretice gestalt. Cu cat grnpul este mai coeziv, ct1 atat
membrii grupuJuj se impHca mai s.i.ucer ~i mai profund 1n ceea ce se tntampla ill
timpul ~edfoielor.
Tehnicile ~i procedurile utilizate in grupurile gestalt ~J m cele
unificatoare sunt acelea~i cu cele folosite !n consiliereal psihoterapia individuala.
Evident, ele sunt adaptate contexll1lui de gmp. 1n plus, grupul permite utilizarea

tmei serii de exercipi deblocante $i 1111ijicatoare bazate pe mi$Care.

117

Lucrul cu grupul, prin facilitarea unor interac~11ni autentice Intre

membrii acestuia sau intre terapeut $i client, poate fi o poarta pe care, intrand,
indivizii sa avanseze catre autenticitate $i dezvoltare personala. Grupul gestaltcteativ a inspirat $i facilitat in cea mai mare masma grupul experienfial
unificator de dezvoltare personaUi, ca $i elaborarea terapiei uni:ficarij, 'in special
p1in unele modalitafi tehnice care au pennis dezvolta.ri $i transformari
ulterioare benefice terapeutic.
Concluzii

Meritul principal al abordarii gestaltiste este accentul pus pe ideea de

,,holism'': persoana nonnala, sauatoasa din punct de vedere fizic $i psi.hie este
un intreg, o unitate a fiziculni $i psibicului. Ea se adapteaza coutimm $i creativ
influenielor mecliului.

Procesul de consiliere/ psiboterapie este centrnt aici i acum, pe ceea ce

simte, gande$te, actioneaza clientul in prezent. Trecuh1l nu este interpretat,
ca in orientarea psihodinamica, ci este adus $i reconstituit ll1 prezent. Ceea
ce este nerezolvat $i ,,deschis" in trecut (,,afaceri nefinalizate") este
transpus in prezeot $i retrait ,,aici $i acum" pentru a se incbide $i vindeca.

Cand spuoem gestaltism, implicit ne gandim la integrarea polarita~i l or.

Abordarea gestaltista aduce in atentie o dimensiune fundamentala a omului creativitatea, caci, in efo1tul persoanei spre maturizare, creativitatea este ..calea
regala".

De$i in aceasta abordare se folosesc o va1ietate de tehnici $i proceduri,

procesul de consiliere/ psihoterapie gestaltist nu trebuie considerat o suma
de tehuici. Ca $i in celelalte abordari expe1ien~ale, atih1dinea consilierului
fata de client ~i maturitatea lui conteaza mai rnult decat abiWatile lui
tehnice.

Terapia expelientiala uni:ficatoare, ca o noua contribu\ie In peisajul

$tiin~fic romanesc ~i international, adapteaza, dezvolta, redimensioneaza
$i diversifica tehnic $i metodologic terapia gestalt, imbogatind-o cu o
dimensiunemeditativ-creativa speci:fica, spirituala ~i transpersonala.

118

4. Abordarea tranzacp.onala. Conceppa Jui E. Berne asupra

personalitai umane
Analiza traozactionala este atal o teorie asupra personalitaiii umane, cat
. Bern
~i este continuata ~i dezvoltata de h. Haris, J.M. Dusa i K.M. Dusa
Teoria asu ra ersonalitatii se bazeaza e o serie de conce te:
~i un sistem de cousiliere/ psihoterapie. l~i are originea In lucrarile lui

- stiirile Eului, egograme, scenarii de viata;

- tutariri compo1tamentale, tranzactii psihologice, jocuri psihologice;
- modalitati de stucturare a timpului.

fn fiecare iudivid exista 3 stadii ale Eului, active,

observabile:
stadiul Eului Copil, al Eului Adult ~i al Eului Piirime.
dinamice
Fiecare stadiu reprezinta o modalitate spedfica de a gandi, simti ~i acjiona.
IStadiul Eului Copill: este structurat confonn pattern-urilor din copilarie
~i este divizat tn Copil Liber ~i Copil Adaptat. Copilul Liber este caracterizat
prin spontaneitate, impulsivitate, libe11ate, curiozitate ~ i creativitate. Stadiul de
Copil Adaptat lnseamnii conformism. ~i complezenra.
lstadiul Eului Adul~ reprezi1Ha o instanta obiectiva, logfoa, realism.
neafectiva .
.-IS-ta-d-iu_l_E_u_1_u_i-P-ar-i-nt--.~ implica introiectarea n01melor1 reg1.11ilor morale,
tarile Eulu
~i

atitudinjJor ~i credintelor de Ja proprii pa1inli sau de la alte figwi parentale. Este

divizat in Parinte Critic ~i Pa1inte Afectuos, Hran.itor. Parintele Critic este starea
Eului caracterizata prin criticism ~i autoritate, iar Parintele Afectuos presupune
grija ~i empatie fata de ceilalti
In cazul personalitatilor normale stii1ile Eului sunt distincte.

lgogramOI este ~eprezentare grafica a cantita1ii de euergie pe care o

con~ne starea Eului. Persoanele au egograme specifice datoTita energiei de care.
dispun precum ~i modalitatii de distribui,ie a acesteia intre cele 5 stari ale Eului.
Atunci cand energia unui sistem cre~te, ea se realizeaza pe baza scaderii
intensitatii celorlalte sta1i, caci cantitatea de energie a individului ramane
constanta.
Personalitatea sanatoasa presupune o dezvoltare am1onioasa ~i distiucta a
tuturor sra1ilor Eului. Disfunctiile personalitatii pot fi datorate atat unor stmcturi
patologice ale stadiilor Eului (putem avea un amestec al stadiilor Eului, ca 1n
cazul tulburarilor delirante; o dominauta a unei singure stari a Eului sau o
excludere a uneia sau a doua stari), cat ~j unei func~onari defectuoase, cu o
trecere rapida de la o stare a Eului la alta.

Wcenariul de via{~: se structureaza i11ca de timpuriu, in um1a

interactiunilor cu piirintii sau cu alte persoane, ~i reprezintii o modalitate de a
snuctura realitatea prin atribuirea de roluri, atat sie~i, cat ~i celorlalfi. Doru
J 19

Buzducea (1997, p. 149), citandu-1 p c Th. Hanis, distinge 4 scenam

existentiale:

1. Eu sunt 0 .K. - Tu e$ti 0. K.

Este un scenariu sanatos de viata. Se lntalne$te la oamenii care au avut o
copilarie nom1ala, fericjta.
2. Eu sunt 0. K. - Tu nu e~ti O.K .
Scenariu paranoid de raportare la realitate. Se intah1ete la persoanele care au
fost tratate in copila1ia timpurie cu indiferenta $i ironie.
3. Eu nu sui1t 0. K. - Tu eti 0 . K.
Este un scenariu ,,depresiv" de viata care se fonneaza la cei carora nu Ii s-au
indeplirut nevoile fundamentale 1n copi!arie.
4. Eu nu sunt O.K. - Tu nu C$ti O.K.
Este un scenariu de inutilitate. De obicei se intalne$te la persoanele care au fost
tratate in timpul copilariei cu brutalitate. Este specific psihoticilor.

W1taririle comportamentalJ Fiecare stadiu al Eului are nevoie de intariri

(stroke) pentrn a se fixa. Intaririle pot fi pozitive (lauda, aprobare) sau negative
(critica, dezaprobare). lntariiile pozitive sunt supe1ioare, iar intillirile negative sunt de
preferat lipsei mta:riiilor.

ITranzacfiil~: unitati de comunicare interpersonala, stimulari $i

raspunsmi intre stadiile Eului apa11inaud a doua persoane. Cand doi oameni
comunica, tranzaqioneaza cele 6 stari ale Eului. Tranzactiile pot fi:
* lomplementar~: vectorii tranzactionali sunt paraleli. Raspunsul vine
de la stacliul Eului cfuuia i-a fost adresata rntrebarea ~i se intoarce catre stadiul
care a trimis stimulul. Comuuicarea, lli cazul tranzaqiilor complementare, poate
continua mutt timp.
Ex 1:

Corina (Eul Adult): De tmde ai cumparat painea?

Dan (Eul Adult): De la alimentara din colJ.

120

Ex. 2:

Viorica (Eul Copil): Mi-e a$a o lene. Adu-mi tu, te rog, cana cu apa!
Comel (Eul Copil) : Rasrarato!
Ex.3:

Alexandra (Eul Copil): Mi-am pierdut cerceii! Ce ma fac?!

Florin (Eul Parinte): Stai lini~tita. iti voi cumpara eu altii!

* 0Cncruci$ataj - raspunsul nu mai vine de la starea Eului care a primit

mesajul

~i

se adreseaza unei stari a Eului, alta decat cea care a trimis stimulul.

Ex. 4:

12 1

Castel (Eu! Adult): De unde ai cumparat painea?

Eleua (Eul Parinte): De llllde puteai foaite bine s-o cutnperi tu cand ai veuit
acasa!

* llJ1terioar~ - se des!a~oa.ra pe doua planuri simultane: unul explicit ~i

rnrnl ascuns, implicit. Sunt comunicate nonverbal sau prin mijloacele verbale
extralingvistice ~i pot genera jocuri psihologice. De regula planul deschis
presupune mesaje Adult-Adult iar eel implicit mesaje Parinte-Copil sau Copil Pariute.
IModalitiifi de srructurare a timputwt Pot fi considerate strategii de
supravietuire. E. Berne elaboreaza o tipologje in care introduce 6 modele de
strnctmare a timpului:
a) IRet:ragere~ - 1e~irea din sfera rela~iilor i11terumane prin reverii,
fantasme etc. Din punct de vcdere fizic o persoana poate apartine tmui grup dar,
mental, sa nu fie prezenta. Ret:ragerea poate duce la singuratate, depresie sau
chiar autism.
b) l~Ri-.tl-t_a_lt_ir_il~q - s'unt fom1e de comunicare programate cultural, difera
de la o regiuue la alta, de la un grup la altul, sunt simple sau complexe, de
scurta sau lunga durata. Se invata 1n familia de origine, apar~n Eului Parinte ~i
stmt iudeplinite de Copilul Adaptat.
c) IDiscutii tematice!- modalitati de petrecere a timpului intr-un amm1it
grnp in care se scbimba auumite opinii, piireri despre diverse subiecte. Sunt
conduse de catre Eu! Parinte sau Eul Copil.
d) [ActivitatileJ - presupun existenta unor obiecti.ve ~i consliniul ftz:ic ~j
intelectual necesar pentru atingerea !or. Sunt conduse de catre EuJ Adu1t.
e) ttocuril~ - se realizeaza in tin1pul comunicfui.i des:fii~urate pe doua
nivele: social ~i psihologic; suut reactivari ale strategiilor folosite iu timpul
copila:riei; sunt detemlinate de scenariul existential al persoanei ~i rel a~ionarile
intennnane. Fiecare persoana are uu repe1toriu de jocuri. Jocurile nu rezolva
problemele, ci doar le geneteaza.
f) tlnrimitate~ - cea mai placuta modalitate de structurare a timpului, ce
presupune exprimarea sincera a sentimentelor, gandurilor. dorii1felor. Este o
comunicare sincera, tara motive ascunse.

!l'Ocurile psihologic~ presupun activarea, 1n acela~i timp, a doua nivele

ale comunica.rii: eel social ~i eel psihologic. Exista un mesaj deschis, social, ~i
unul ascuns, psibologk. Sunt mecanisme defensive construite pe baza
experieutelor din copilaria timpurie caud s-a apelat Ta acestea pentru a ob1ine
recunoa~terea. Oamenii joaca intotdeauna unul dintre cele trei roluri:
122

l. rolul de persecutor: ceilal~ nu sunt O.K., deci nu ii valorizez;

2. roh1l de salvator: ceiJal1i nu sunt O.K., decile ofer sprijin;
3. rolul de victima: eu nu sunt O.K., deci sunt un 1nfrant.
Pe parcursul vietii victima va cauta un persecutor care s-o infranga ~j
un salvator care sa o ajute sa-i confinne neputinta. Aceste trei roluri
functioneaza ill rela1ie de interdependenta ~i sunt inter~anjabile. Ie$irea din
aceasta triada nevrotica inseamna con~tientizareajocurilor ~i J'nlocuirea Jor cu o
comunicare autentica.
Jocwile psihologice, ilnpreuna cu aceste 3 rolwi. stau la baza
disfunctiilor comunicarii, a apari!iei conflictelor $i chiar a tulburruilor de tip
nevrotic.

ProcesuJ de
tranzactionala

consiliere/

psihoterapie

bazat

pe

analiza

'

Acest model de consiliere se bazeaza pe teoria personalita!ii 11mane

descrisa anterior $i are urmatoarele scopuri:
modificarea scenariilor de viata;
eviden~erea $i intreruperea jocurilor psihologice;
echilibrarea egogramelor prin transfer energetic de la cele mai putemice la cele
mai slabe.
Modelul de consiliere poate fi aplicat atat individual, cat $i In grup.
Metodele $i procedeele utilizate in analiza tranzactiouala (coufonn D.
Buzducea, 1997, p. 157) sunt:
regresia de vorstii - pentru mtelegerea Eului de Copil al clientului;
analiza jocurilor psihologice - se decodifica mesaje1e ascunse din
cadrul relafionarilor cu alte persoane;
jocul de rol;
realizarea unor activita/i care sa dezvolte caracteristicile stadiilor
Eului slab dezvoltat.

5. Psihodrama clasica

fr.L.

Fondatorul ps.ibodramei este

Moren~. El fundamenteaza aceasta
abordare pomind de la extraordinara intuitie a valentelor terapeutice ale
teatrului.
123

Psihodrama este un model de consiliere/ psiboterapie de grnp in care,

cu ajutorul jocului de rol, sunt explorate atiit conpnuturile vie~i psihice, cat i
comportamentul persoanei In dife1ite situatii problematice.
Exista doua concepte cheie ale psihodramei care o individualizeaza pe
aceasta de celelalte abordari de grup: spontaneitatea i 111tfilnirea.
lS'f?ontaneitateg reprezinta adaptarea prompta atiit la nevoile interioarc,
i la cerintele realitatii. Ea poate fi indusa prin crearea unui cadru optim, de
tncredere il1 sine i in altii. Spontaueitatea este striins legata de creativitate, In
sensul ca energja eliberata de persoana prin inte1mediul spontaneitapi poate
deveui fundamentul actului de creatie. Creativitatea este legata de genotip, ea
nu poate fi influeniata. Astfel, doua persoane ill aceea~i stare de spontaneitate
pot sa nu fie la fel de creative.
!hital11ire4 ,,intr-o intiilnire cele doua persoane sunt prezente in spatiu
cu toate fortele, slab iciunile ~i defectele !or, doi actori umani care se vor
infierbanta de spontaneitate, doar in pa1te contienti de scopurilc ]or reciproce"
(G. Bo1ia, 1996, p. 31). Esenta intalnirii moreniene consta In autenticitatea
rela{iei dintre persoane.
Modalitatne de desra~w-are a psihodramei creeaza premisclc
spontaneitatii persoanelor $i tntiilnirii autentice intre oameni. Psihodrama se
bazeaza pe ,jocul scenic, prin care individul interpreteaza diverse roluri
sociale, reale sau imagjnare, ceea ce pem1ite exprimarea libera i spontana a
cauzelor care au dus la dereglarea lui psihica ~i sociala" (P. Golu, 1974, p .
366). Pentrn Moreno jocul de rol nu are numai functie diagnostica, ci i turn
ameliorativa, terapeutica, crescand capacitatea de adaptare optima a pcrsoanei
la solicitarile mediului din care face paite.
~edinta de psihodram a moreniana are trei momente:

cat

incalzire.a;
reprezentarea scenicli;
discutia finala.
incalzirea se realizeaza prin exerci!ii $i discutii $i se creeaza o ambianta
de spontancitate. in reprezentarea scenica protagonistul (o persoana din grup),
cu ajutorul Eului auxiliar ~i al auditoriului, ptme In scena o 'intamplare din via1a
Jui sau una imaginata de el. La discutfa finala fiecare dintre cei prezenti
comunica protagonistului ce emo1ii a trait $i cu ce imagini au fost asociate
acestea. La discu1ia finala participa intreg auditoriul.
Rolurile din psihodrama sunt bine delimitate. Astfel avem:
protagonistul;
Eul auxiliar;
conducatorul grupului;
auditoriul.
124

Protagonistu/ - este acela care, cu ajutorul Eurilor auxiliare, al

conducatorului ~ i auditoriului ~i prio intermediul jocului de rol t~i exploreaza
interioritatea psihica.
Eul auxiliar - este ales de protagonist pentm a juca uu rol In
reprezentarea scenica.
Conducatorul - consilierul/ terapeutul, el este ,,regizorul" reprezenta~ei
~i analistul materialului ce apare pe parcw-s.
Auditoriul - ceilalti membri ai grupului care nu sunt implicati direct u1
reprezentatie.

In psibodrama sunt utilizate o serie de ~ehnici psihodramatic~, care

ulterior au fost preluate ~i adaptate ~i de alte orientari de consiliere/
psiboterapie:
l)l~in_v_e-rs-iu_n_e_a_d_e_ro~ll - o persoana joaca rolul alteia cu care, de obicei,
interactioneaza in viata de zi cu zi;
2) Jdublu11 - o persoana care se identifica cu protagonistul ~i exprima
ceea ce acesta nu reu~e~te;
3) loglindaj - protagonistul p1ive~te o sceoa tn care el este ,jucat" de tm
Alter Ego; privindu-se in ,,oglinda", el poate descoperi aspecte necunoscute
despre sine.
Psibodrama reprezinta o modalitate de exprimare a conflictelor
interpersonale, o modalitate de cunoa~tere a vietii psibice, precwn ~i ,,mijloc de
perfectionare personala" (V. Badea, 1997, p. 280). Ea se poate utiliza fu
combinatie cu alte metode de consiliere/ psiboterapie sau ca sistem de
consiliere/ psihoterapie de sine statator.

Procesul de consiliere/ psihoterapie bazat pe jocul dramatic

Jocul dramatic se poate utiliza atat in consilierea/ psihoterapia

individuala, cat ~i in cea de grup. Poate fi fo losit ca o modaliate centrala de
abordare a problemelor clientului (~i aici avem de a face cu psihodrama) sau ca
adjuvant al altora, intr-o abordare eclectica.
[ocul de ro~ tl in1plica pe individ ca un tot: cognitiv, atectiv ~i
comportamental (Irina Holdevici, 1996, p. 165). Jucand un amunit rol ~ persoana
poate afla mai multe despre sine ~i,
acela~i timp, ea poate invaia modalitap de
relationare adecvata ~i e:ficienta.
Jocul de rol poate produce modificari sfera personalitafii. CtUn se explica
aceasta? Compo11amentul unei persoane reflecta ~i imaginea de sine a ei. Modificand
imaginea de sine apar scbimbari ill sfera comporta.mentala. De asemenea, Insu~irea

125

unor scbimbari cornportamentale produce ajustarea imagi.nii de sine :in confonnitate

cu noua situatie.
,,Comportamentul care nu corespunde cu modul de a fi, cu ceea ce
crede despre sine persoana, va fi explicat, incorporat~ devenind un nou element
al conceptiei faia de sine, care 1a randul sau va afecta comportarnentul" (Irina
Holdevici, 1996, p. 167).

Jin

concluzi~. cousilierea/ psiboterapia prin joc dramatic nu trebuie

considerata munai o modalitate de a achizitiona noi deprinderi ~1
comportameute. Ea are efecte mai proft.mde asupra personalitatii, astfel ca
modelul comportarnental asimilat antreneaza moctificari emotionaJe ~i
intelecruale.

B. Tehnici sugestive i de meditae creatoare

Tebnicile sugestive, In special cele de relaxare, intra 'in sfera metodelor

de autoreglare ~i chiar de autoprogramare psibica, dar Slillt fo losite variabil de
rnajoritatea orientarilor ~i metodelor terapeutice, inclusiv comportarnentalcognitiva ~i psibodinamica (vezi hipnoanaliza), cele umauiste (experieutjale $i
boliste) incluzandu-Je dupa necesitafi in demersul procesului terapeutic.
Abordarile holiste au o predilectie speciala pentru utilizarea medita1iei
creatoare $i a tebnicilor de integrare psihosomatica, cu supo.rt sugestiv, precw11 ~i
a unor modalitati hipnoterapeutice, clasice sau ericksoniene (bazate tu mai mare
masura pe metafora).
Majoritatea lor pomesc de la unitatea $i oonexiunea funct]onala dintre
planul psihic $i eel somatic. Orice stare de tensiune psihica va avea o
componenta somatica, la fel cum orice destindere musculara va fi urmata de
efecte de relaxare pe plan psibic. Am optat pentrn prezeutarea tebnicilor de
relaxare a~a cum apar ele sistematizate ~i comentate in lucrarea Jui Catalin
Nedelcea ~i Paula Dumitru ,,Optimizarea comportamentului profesionaJ.
intre educape i psihoterapie" (Editura SPER, 1999, p. 134-144), din care
vom prelua in continuare unele pasaje semnificative.
,,Multe sisteme $i tehnici de relaxare ti au originea in practicile
meditative orieutale de tip yoga sau fu practica hipnozei terapeutice.
Majoritatea sistemelor clasice de relaxare pomesc de la aceasta asemanare cu
hipnoza $i utilizeaza tehnici de tip inductiv. De exemplu, Schultz, practicand
hipnoza fractionata, a observat aparitia am1mitor senzatii corporale la pacientii
cu care lucra ~i pe care ace~tia le relatau la ie~irea din transit Este vorba despre
126

senzatiile de caldura ~i greutate, pe care le-a iotegrat In trainingul autogen.

unde demersul este invers: se sugereaza apari~ia respectivelor senzatii pentrn a
obtine prin aceasta o stare de tip hipuotic. Nu toti psihologii sunt de acord !nsa
cu faptul ca trainingul autogen intra in aria sistemelor de relaxare de tip
hipnotic, lnsa, In general, adeptii bipnozei terapeutice tradif.ionale considera
starea de relaxare ca tranzito1ie catre transa hipnotica.
Pana 1u acest moment Tetinem ca te1menul de relaxare poate deunmi
fie starea, fie tehnica, mijlocul de obtinere a starii. Starea de relaxate iutra In
sfera starilor modificate de con~fon1a, dupa unii autori ea fiind mai aproape de
starea de veghe, iar dupa altii mai aproape de cea hipnotica. lnstalarea sa este
acompaniata de aparitia unor modificari fiziologice ~i senzoriale: scaderea
ritmului cardiac ~i respirator, relaxarea musculara, senzaW de greutate $i
caldura in corp ~i roembre, precum i a unora psihologice: starea de calm ~i
bine subiectiv, diminuarea tenshmilor interioare, a anxietatii, potentarea
capacitatilor imaginative i asociative etc.
Relaxarea reprezinta prin sine o experienta pozitiva, placuta ~i
sanogena pentn1 persoana, iar practica ei regulata are pe tennen lung efecte de
ameliorare i optimizare a starii psihice generale, a tonusului ~i dispozifiei
afective a individuh.1i, a starii de sanatate psihica ~i somatica sau cbiar
disparipa wior simptome precizate. Ea se asociaza cu cre~terea increderii in
sine, o imagine pozitiva despre propria persoana ~i diminuarea ex.perienfelor
afective negative. Prin posibilitatea de a fi practicata relativ u~or aproape de
orice persoana interesata ~i in conditiile in care aceasta practica este constanta,
relaxarea devine un important mijloc de autoreglare, deloc de neglijat in
conditiile srxesului inerent vie{ii acestui sfilr~it de milcn.iu. Exista deci doua
aplicatii sau finalit-lp majore ale practicarii tehnicilor de relaxare: terapeuticii
~i de ouioreglare" (op. cit., p. 134-135).
Utilizarea unor tehnici de relax.are raspunde imor necesitati de
optimizare personala, de destresare. Persoanele cu rise crescut de
suprasolicitare, cu activitati de conducere sau cu raspunderi deciziouale
deosebite, crururgii ~i medicii care asista persoane aflate In iminenta moqii sau
cu boli i.ncllrabile, piloiii, persoanele din serviciile secrete sau de polipe, cele
care asigura paza ~i reeducarea celor din penitenciar efectueaza m1mci cu
valente extrem de stresante, iar practica relaxarii poate face ca acest stres sa
scada In timp sau chiar sa dispara. Sa nu uitam ca reactia la stres este holistica,
a organismului ca intreg, ~i ca stresul poate fi cauza multor boli (cele denumitc
In limbajul cment prin sintagma ,,pe fond nervos" sau tulburari nevrotice).
Reactia la stres este de asemenea personala, individualizata, ea depinzand in
mare masura de modul in care individul percepe o situatie, cu toate ca exista i
stresori generali, cum ar fi poluarea, zgomotul sau evenimentele de tip
traumatic.
127

Reactia la stres unneaza modelul sindrom11/ui general de adaptare

descris de H. Selye ~i are 3 faze: de alanna - prima confruntare cu si'tuafia ~i
dec1an~area procesului de cautare a solutiilor; de rezistenta - poate fi tmeori
foarte lunga (mai mul ani), 1n care persoana ~j-a elaborat o strategie de a face
fata strcsului, dar care functioneaza cu consum energetic ~ i substanal; de
epuizare - echivalenta cu aparipa bolii, a nevrozei, jar J'n cazurile de
experiment de laborator pe ~obolani, chiar a mo11ii.
Telmicile de relaxare sunt uti lizate nu doar 'in preventia ~i reducerea
reacpilor la stres, ci ~i 1n tratarea anumitor afectiuni, psihice ~j psiliosomatice.
Indicatia de electie este tulburarea anxioasa.
'
'
in psihoterapia experiential a se utilizeaza de obicei teb.nici de relaxare
dinamica, activa, care se aplica pe fondul starii de vegbe, precum ~i tehn.ici de
tip medttativ, 1n care accentul este pus pe focalizarea succesiva a atentiei asupra
a diferite aspecte, pana la focalizarea pe un singur element. Un argument pentru
valoarea adaptativa a practicfilii medita?ei ar putea fi, dincolo de lntreaga
istorie a disciplinelor orientale, tendinta relativ teccnta din S.U.A. de a utiliza
meditapa ca mijloc terapeutic asociat celorlalte interventii medicate ~i aplicabil
ill aproape toate tipurile de afecti:uni (idem op. cit., 1999, p. 135).
Literatura descrie o gama variata de metode de rela.xa1e. Trina
Holdevici (1995) preziuta doua clasificari ale acestor metode:
Clasificarea Jui E. de Winter (1.963), care utilizeaza 2 criterii:
a. criteriul rational, dupa care desprindem mtre metode ~tiin\ifice,
psiliologice, medicale ~i metode empirice, extramedicale;
b. criteriul conceptual, rezultand metode: analitice (Jacobson), sint.etice
(Schultz) ~i eclectice (antrenameotul psil10ton).
Stovsk:is ~i Wiesenbuter (1963), care desprind:
a. metode active, ill care subiect1.1! are un rol irnpo1tant;
b. metode pasive, in care accentul cade pe terapeut (de tip hipnotic).
Aceea~i

autoare face o trecere 1n revista a sistemelor de relaxare de

larga circulatie:
IRelaxarea analitica - Jacobson!
Starea de relaxare este definita ca absent.a a oncare1 contracturi
musculare. Tehnica presupune parcurgerea unor faze succesive, de la relaxarea
musculara la cea psihica. Subiectul face exercitii de con~tientizare a tensiunii
musculare, e,"Xercitii de contractura a diferitelor grupe musculare, de relaxare
illferentiata pe grupe de mu~chi, de con~tientizare a tensiunilor muscuJare
reziduale produse de starile afcctive. Finalitatea este ca subiectul sa-~i
controleze tonusul muscular, sa se relaxeze, sa-~i controleze practic propriile
stari emotionale.
128

 IAnti:enamentul autogen- Schu1tzj

Probabil eel mai raspandit sistem de relaxare, cuprinde exerc1t11
organizate In 2 cicluri, menite a produce subiectului o serie de senzatii de
destindere, greutate in corp i mcmbre, caldma in corp I pleoape, racirea
fruntii (in primul ciclu) i de calmare i control al respiratiei i ritmului cardiac
(Jn eel de-al doilea). Cel de-al doilea ciclu al autrenarnentului autogen poate fi
practical numai sub lndrumarea unui specialist atestat in aceasta metoda.
IAut.renamentul psihofiziologic - Ajuriagueraj
Este o metoda clinica derivata din antrenamentul autogen, care
pomete de la premisa ca mice emot}e se traduce In modificari de tonus
muscular. Importaute suut controlul musculaturii striate ~i aprofundarea
relaliilor interpersonale medic-pacient.
@pnoza acti va in trepte - Kretschmerj
Utilizata mai ales in clinica de psihiatrie, vizeaza abordarca
incontientului profw1d al pacientului. Se procedeaza in pai: I. induce rea
relaxarii prin sugestii de caldura i greutate; 2. inducerea hipnozei prin telmica
fixarii privirii; 3. aplicarea terapeutica a hipoozei; 4. lichidarea rela~ei terapeutpacient ~i practicarea individuala a relaxfuii de catre pacient.
IReglarea activa a tonusului- Stovski~
in cadrul acestei metode subiectul este solicitat sa cooperezc la
ameliorarea seuzafiilor sale, p1iu amoeducatie voluutara. Relaiia cu acesta este
mai degraba contractu.ala.
IRelaxarea dinamica de tip sofrologic- Cayced()j
Sofrologia este o disciplina ce studiaza modificarea starilor de
cootienra, iudifereot de smsa acestora.
Au torul a lncercat o sinteza intre relaxare, hipuoza rnedicala ~i
practicile de tip oriental, propunand un sistem ce cuprinde excrcitii de
respiratie, mi$cil.ri simple, exercitii de relaxare musculara, focalizarea aten\iei
asupra func~i lor organismului.
Pedagogia relaxarii - G. Alexander
Tensiunea dinamica - Atlas
Antrenau1entul de contientizare senzoriala - Gindler
Relaxarea functionala- Fuchs
T ehnica mi$cfuilor pasive - Michaux
Tehnica raspuusu.rilor ,,relaxate" - Benson
Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, peisajul tehnicilor de
relaxare este extrem de variat In practica psihologica.
Propunem mai jos cateva exemple de exercitii de relaxare relativ
simple, care dupa o perioada scrnta de exersare pot fi lltilizate fara ajutorul tmui
trainer.

129

1. RelttXaretz bf1zatii pe desti11derea muscularii.

Acest tip de exercit)u are o componeota sugestiva, starea de relaxare fiind
obtinuta p1in sugerarea destinderii musculare. Catalin Nedelcea concepe ~i prezinta
in c~tea sa, scrisa in colaborare cu Paula Dumitm (1999, p. 137-141) o serie de
exercipi orginalc, pe care le prezentam tn continuare, ca posibile exemplificliri de
tehnici sugestive, implementate de autor In activitatea de dezvoltare personala cu
grupuri de dezvoltare personala in maruera experienpala. El le-a test.at validitatea 1n
activitatea sa practica, ceea ce ne detennina sa le repunem in atenJia cititorului
interesat. ,,Maruera de a sugera aceste senzafjj tncepand de la picioare, contiuuand
cu bratele, tmncbit1l ~i capul ne este proprie. iar elirninarea disconfonului, a
tensiunii prin imaginarea membrelor ca uj~te tuburi elastice prin care acestea se
scmg ~i ies din cmp este o valorificare a unei idei apaitinand unni fost colcg de
facultate", ma1twise~te autorul. Am ales acest exercitiu datoritli bunelor rezultate
obrinute cu el, atat in lucrul personal, cat ~i ill lucrnl cu alte persoane.

lnstructaj - subiectul sta a~ezat inh-o pozijie comoda, cu ochii i'nchi~i.

Am sii te rog sii fl atent ce anume se intdmpla cu tine ln aceste
momente, fl atent la senza/iile pe caie le simf.i fn corp. la punctele de contact
cu exferiorul ~i la rela(We pe care le stabil~ti cu exterior1.1!.
Aeum poti ft atent la ceea ce se intamplti fn jur, la toate su11etele pe
care le auzi, mirosuri, atingeri i vei conslata ca, pe miisura ce te preocupi de
ele, acestea vor deveni tot mai estompate, mai pufin imporrante, mai
indepiirtate, dar Jara a dispiirea comp/et, astfel fndit poti fl atent numai fa tine,
la ceea ce simfi. Dacii pozifia fn care stai nu este cea mai bunii, schimb-o,
astfeL fncat sii te pofi simfi atat de bine cat dore.Jfi.
fti la.Ji picioarele sti se destinda, sa se relaxeze, mu.ychi cu mu~chi, incepimd
de la .JO/duri .Ji pana lll Valfu/ degetefor, /e refaxezi (Ol mai mull .Ji-fi imaginezi Ca
acestea sunf ca ni,c;te tuburi efastice, prin care disconfortul, oboseala, tensi1111ea din
corpul tiiu se scurg .;i ies afara, le po(i sim/i cum curg, ies i se pierd, Le simfi fol mai
calm, mai bine .Ji mai relaxat.
ft; fndrep/i acum atenJia asupra mainilor tale i le lai sa se destinda,
atat cat vrei, destinzifiecare muchi fi articulaf.ie, fncepand de la wnar i pana
in vaiful degetelor. ffi imaginezi cii i miiinile sun/ ca doua tuburi elastice, moi,
prin care ultimele rama.Ji/e de tensiune din corpul tau curg, ies afara prin zona
degetelor i se pierd, sim/i cum te relaxezi, attit de mult cot doreti.
Corpu! tau este i el destins acum, e lini.;rit .;i calm. Destinzi corpul tot
mai mult, aa fncdt sii te simfi at!it de bine cat vrei. Destinzi spatele, fiecare
muchi, apoi abdomenul i torace/e, dupa care f/i indrepfi alenfia asupra
gdtulut. Relaxezi tofi mufchii gat11/ui. ii lai moi i liniti/i, sii se odihneasca
dupii oboseala pe care au acumulat-o, astfel fncot sa se simtafoarte bine.
!30

Relaxezi acum capul, incepond di11 cretet; dacii In copul t611 moi
exis/ii inca tensiune Sall disconjort /e fai SQ coboore WjOr, SQ curgii, pe11/ru a
le da afarii prin cele douii tuburi moi ale mCiini/or.
Acum corpul tau este In intregime relaxat, te simfi bine. calm :;i
armonios. Po;i alege so le destinzi i mai mult sau sci ramoi fn starea fn care te
ajli, aa cum vrei. Riimai cciteva minute in aceastii stare, le sim{i bine, le
odihneti, eti calm i annonios.
Dupa 4-5 minute: Contientizezi acum toate modiflciirile care au
apiirut fn co1pul i f11 starea tape parcursu/ acestui exerci/iu. dupii care incepi
sii-(i fndrepfi din nou aten(ia asupra a ceea ce se tntomplii fn jurit! tau, ceea ce
te face sa jii din 110u atent la tine, la co1pul tau care se simte bine $i odihnil.
eti pe deplin contient de c01p11/ tiiu.
lncepi acum sa revii UOr din starea de relaxare, sim(i cum tonusul tau
cre~te tot mai rnult, ca i dorinfa de ate mica, de afi activ. Revii UOr la starea
ta fireascii, te simfi bine i odihnit. in momentul fn care simfi ca este necesar,
deschizi ochii. te mi,~ti, Le intinzi $i-/i dezmor/e~ri c01pul. a~a /neat orice urn1cl a
relaxarii sli. disparii, dupa care If i pofi relua lini~tit locul fi activitatea.

2. Relaxarea prin co11$(ie11tizarea tensiwzilor fizice

Instructaj 1 - se cere subiectului(t}lor) sa se a~eze intr-o pozifie
comoda, relaxata i sa faca tot ce cousidera necesar pentru a se simii cat mai
bine 1n aceasta pozitie: slabirea curelei, a ireturilor, apelul la o perna sau chiar
modificarea pozitiei.
Poti inchide ochii acum. Lasa-/i muschii sa se destinda, relaxeazii intreg
co1pul ~i verifica fncii odatii dacii pozi/ia in care stai este cea mai comoda. j/i
fndrepfi atenfia usor. fora a te grabi, asipra a ceea ce sim/i. Exploreazii cu
atenJie toate zonele co1pului tiiu fora a pierde vreuna din vedere ~i sesizeaza
dacii mai existti zone, /ocuri 1mde simfi tensiune sau disconfort, poate le-ai gasii
sau poate mai ai nevoie sii cau/i. Dacii fn corpul tau nu existii nicio zona
tensionatii, cauta acea zonii care este eel mai pufin relaxatii.
Analizeaza cu aten/ie senzajiile pe care le ai fn acea parle a co1pului,
exploreaza-/e ~i a.flii ce sim(i fn legiirurii cu e/e, ce stare psihica ifi produc. Este
posibil sii simfi unele emofii sau prin minte sii-fi treaca zmele giinduri, continua
sii-Ji explorezi acea parte a corpului care este tensionatii sau mai pu/in
re/axalii $i con~~tientizeaza ce stare e.\perimentezi.
Amplifica ilOr aceasta stare, astfel /neat ea sa devinii 111ai clorii, mai
bine sesizabi/iJ. Amp/ific-o ~i mai mult, fo-o sa devina cat de putemicii pofi.
Acum pofi s-o explorezi i mai bine, ia cuno~tinfa de ceea ce traieti, afla ce
fnseamnii pentru tine, cauta sii afli mai mu/t despre aceastii stare.
l3 l

Ajlii acum ce pofiface ca aceastii stare sa scada In infensilate .Ji chiar

sa disparii definitiv, poate ffi va fl de folos ceea ce ai jacut pentru a o c1111pf?fica
sau poate ai nevoie de altceva, poate vei ac/iona dinspte fizic spre psilzic sew
invers, este bine oricum ai proceda. Ajla cu111 anume poJi face ca aceasta stare
sii dispara definitiv, poate ai jacut-o deja sou poate mai dureazii pU/in.
(Eventual se poate solicita subiectului un semnal ideomotor la frnalizarea
acestei activitafi).
Grice urmii de tensiune a disparut din corpul tau, le simfi bine, pe1fect
relaxat 'i lini.Jlit. Riimai o vreme In starea aceasta.
Dupa 4-5 minute: Acum po/i incepe sii-Ji revii u,wr din telax.are, e.)ti
odihnit .Ji calm, revii U.)Or la starea ta fireascii, te sim/i tot mai activ. cftnd
dore.)ti poti deschide ochii, le pofi mi.)ca, te intinzi, te dezmorfe.)ti, 1e simfi bine.

Aceasta tehnica necesita o precizare. in mod uzual prezenta unor zone

tensionate pe plan fizic, muscular, 1n conditiile relaxarii (subiectul trebuie sa caute
o pozipe relaxaata, sa se a$eze mea, sa faca ceea ce crede ca e necesar pentru a-$i
asigura un maxim de confort, apoi sa-$i destinda toti mu~cbii) indica prezenta unor
stari afective negative de tip rezidual, persistente chiar ~i 1n situaJiile in care
persoana se sin1te confortabil. Acestea sWJt legate la randul !or de problemele sau
conflictele intrapsibice bazale ale persoanei. Tehnica a fost astfel conceputa incat,
prin analiza ulterioara lmpreuna cu trainernl, aceste probleme sa poata fi
deve1opate (daca e cazul) ~ i eventual sa se lucreze cu persoana asupra lor, capatand
astfel o reala valoare diagnostica. Este evident ca vor fi excluse tensiunile
provocate de cauze fizice, de exemplu o durere produsa. de o arsura. insa, cbiar
WJele disconforturi aparent somatice, dureri sau tensiw1i ill zona stomacului, dmeri
de cap, probleme legate de ritrnul cardiac $i respirator pot fi indicatori ai acestor
conflicte interioare ale persoanei. Din aceste considerente facem recomandarea ca
aceasta tebnica sa fie mvafata (2-3 exersari) impreuna cu un psihoterapeut avizat,
dupa care subiectul o poate practica cu u~minta singur.

Iostructaj 2 - un exercitiu bazat pe fenomeuul de contrast.

Subiectul este a~ezat pe scaun, cu ocbii deschi~i.
0 sa experimentezi acz.m1 starea de tensiune, de incordare, strange putemic
pumnul drept, fine-! a.Ja cateva secunde ~i vezi ce se intdmpla: respirafia ta poate
suferi unele modificari. la /el ~i biitiiile inimii, iar daca striingi $i mai tare mana va
fncepe sii te doanI Desfaci brusc pwnmtl ~i respiri putemic, sesizezi cum se si11ue
aam1 miina ta dreapta.
Acwn pofi fncerca sa fncordezi putemic intreg braful drepl, IOI mai
tare, menfii cateva secunde .Ji desttnzi brusc e.1pirand puternic. Reiei exercitiul
cu ambele brafe, strangi fare, fncordezi ptinii la limita durerii $i destinzi brusc.
132

in

exerc1trn sunt cuprinse pe rand picioarele, trunchiul, capul. in

rnomentul in care se lucreaza cu tot corpul, exercitiul Se repeta de 2-3 ori.
Sesizeaza acum cum se simze co1pul tliu. Te fntin:zi U$Or. s tai linitil 2-3
minute, iar apoi f/i pop relua activitatea.
Este foa1te probabil ca eliberarea brusca de o stare de tensiune
puteruica sa determine o destindere, o relaxare similara. Acesta este principiul
pe care se bazeaza acest exercitiu, exprimat sumar. Esenta sa consta In aceea ca
subiectul l~i prod11ce In mod voltmtar o stare de tensiuue musculara putern1ca,
dupa care se destinde brose, iar relaxarea aparuta consecutiv 1ncordarii
voluntare va cuprinde ~i acele zone ale corpului involuntar tensionate la
subiect, precum ~i o parte a psil1icului acesniia. Dupa cateva repetitii se va
instala o stare de relaxare suficient de ampia, probabiJ ~i datorita aparitiei m1ei
oboseti minimale.
Dupa cum se poate observa, tehnica este deosebit de simpla, lecturarea
atenta a instmctajului fiind suficieuta pentru p1merea sa 1n practica de- catre
orice persoana.

3. Meditafia experienfiali1 cu suport imagistic

Acest gen de exercitiu (idem op. cit., p. 141-144) urmeaza in linii mari
principii1e meditatiei ca tehnica, la care se adauga unele elemente de specific
apaqiuand experientialisrnului. Starea subiectiwi de tip meditativ se aseamana
desh1l de rnul1 cu cea de relaxare, in sensul ca aceasta este prezeuta, asociata fiiud
insa cu unele senzatu specifice: caldura, corp u~or ~i nu greu ~i chiar de zbor, de
plutire. Starea con~tiinfei este una modificata de tip fluid, in care se activeaza o
serie de disponibitita? Jateote ale persoaoei.
Tehnica are anumite caracteristici care o individualizeaza; face apel la
o serie de elemente pe care le prezeutam maijos ~i dintre care unele se regasesc
~i in exercitiile anterioare:
ebnica ecranului mentaij, pe larg folosita
programarea
neurolingvistica, ecran pe care subiectul poate vizualiza o serie de con~inutu1i
personale ~i cu ajutoml carnia poate lucra asupra lor.
ocalizarea succesiva a atentiei e diferite elemente, ana la fixare
e unul sin
este un procedeu, a~a cum spuneam maj sus, specific medita\iei
~i care ilustreaza foarte bine concep1ia asupra starii meclitative ca stare de
focalizare a aten!iei.
IElemente de sugestie indirecta, ericksonian@, de tipul: ,,poate ai !acut
aceasta deja sau poate mai trebuic sa cauti putin" sau ,,te destinzi at.at cat vrei",
sunt de nanira a atrage io mod indirect atentia subiectului ca el este responsabil
de ceea ce se lntfunpla.

ff

u1

133

 l!eirea clin exercitiu utilizand micare~. Micarea face de multe ori

legatura di.ntre fizic ~i psihic i este totodata poate eel mai buu mijloc de
exprimare a continuturilor psihice. Mi$carea inseamna activitate i real , iar
prezenta ei semnaleaza subiectului faptul ca exercitiul s-a tncbeiat, ancorandu-1
in realitatea imecliata, concreta.
La fel ca ~i tehnicile de relaxare, meditatia poate ti utilizata fie in scop
de autoreglare sau de autoperfec!ionare, fie In scop terapeutic. In ceea ce
privete aceasta din urma directie, putem diferenfia o fmalitate cliaguostica - de
aducere la lumina a unor con\_inuturi, conflicte ale subiectului, de recoltare de
infom1a-tii despre personalfratea acestuia; i o finalitate terapeutica - reglajul
starilor afective, relevarea unor r~surse ~i disponibilitli!i personale etc.
Instructaj:
Te O-$ezi intr-o pozi1ie comodii, cea mai comoda pe care o poJi gasi. Te
mi~ti pu{in, te fntinzi, ifi modijici pozifia co1puhli, astfel fnciit aceasta sii fie ciit
mai comoda, sii te sim/i cat de bine dore~ti.
lnchide ochii ~i fii foarte atent la ceea ce se intamplii in jurz.tl tau: vei
constata ca poti percepe o multime de lucruri din jur, ai senza[.ii de contacl,
auzi sunete, simji mirosuri, explorezi aceasta fume a senzafii/or cufoarte mare
atenfie, e$ti contient de tot ceea ce se intampla fnjurul tau.
Dupa ce ai con$tienlizat pe deplin ce se intiimpla in jurul tau ~i rela[ii/e pe
care le ai fn aces/ moment cu mediul, pofi sii-Ji indrepfi atentia asupra COipului tiiu,
asupra senza(iilor pe care le ai $i sa-fi la# corpu/ sii se destindii; observa cum se
modificii senzafiile pe care le triiieti datorita relaxarii mu~chilor, te relaxezi 101 mai
mutt, iar dacii simfi nevoia, acesta este eel mai bun moment sa-/i schimbi poziJia.
as(fel incat sii te simti atot de bine cat vrei.
E~ti re/a.xat, respiri u~or # regu/at, U$Or $i regulat, e$fi atent la
respirafia ta, la fe/ul /11 care aerul intra i iese din pieptul tiiu, intra ,~i iese, e$fi
foarte atent la aerul care intra ~i iese din pieptul tau; vei observa ca pofi avea
control asupra re.spirafiei tale, ca o pofi face cat de lini$tita $i regulatii dore!jti,
respiri u~or $i regulat, le destinzi, te relaxezi.
lei contact cu /ucrurile care f{i tree acum prin mime. o mu/fim.e: idei.
sentimente, amintiri, imagini, senza{ii, culori, prin minte f/i tree o mu/[.ime de
lucruri pe care le prive:jli, le observi cum apar pe ecranu/ min{ii tale. vin i se
due: giinduri, sentimente, amintiri, imagini, senzaJii, le prive!jfi cum apar pe
ecra11ul interior al min/ii tale, le 11rmare!jti pelltru cateva clipe, apoi le la!ji sci
treaca, forii a le opri prea mull asupra vreuneia dintre e/e, vin !ji tree. e!jti
martorul imaginilor care jcmneaza propria ta fume interioarii, le urmiir~ti
cum apar pe ecran, te opre$fi pentru cateva clipe asupra for ~i le /a~i sa treaca,
e.rti martorul propriei tale lumi interioare.
134

Explorezi astfel fntreago ta fume interioarii, lini,ytit. deta$af, iei c1md$lfnf.a

de ceea ce se fntcimpla, prive,$fi imaginile care opm' pe ecron i invefi cum po/i
contra/a viteza cu care acestea circulfi, descoperi ce po(iface ca aces/ea sa circ11/e
mai rapid sau ca sa le pofi pastra fn fa/a ta mai multa vreme: poate pe unele nu le
cunofi foarte bine. Le explorezi cu alenfie i alegi din hnnea propriilor imaginf
interioare una care te face sa le simti foarte bine, care-fi place joarfe mult, w1
peisaj, un coif de natura unde wei sa mergi.
Opr~ti peisajul pe ecran tn Jara ta i fl explorezi cu atenfie, te apropii
u.;or de el i-1 prive~ti fn toate detaliile sale; eti acum foarte aproape de el;
aproope pe nesim(.ite patnmzi u~or In interionll peisajului $1-1 e.\plorezi de data
aceasta dintr-o nouii viziune, traieti toate senzafiile legate de el, simti senza{ii,
auzi sunete, vezi culori, tn5ie,i;ti plenar e.xperien/a de a fl In acest peisaj, prive$li
fnapoi i contientizezi ce anume s-a schimbat i11 viziunea ta. Te mili li'l interiorn/
acestui peisaj $i-l e;;pforezi In toate detaliile sale, OO incat experienta ta este i
mai bogata. Giise.yti un loc zmic in acest peisaj, 1111 loc numai al tau, zmde ti-ai
dorit lntotdeazma safii .yi zmde te poti simfi parte integranta a aces Lui peisaj. Jvlergi
fn aces! lac, iei contact cu el $i experimentezi condifia de parte a peisajului, e$ti o
bucafica de naturii, parte integranta a acestui peisaj minunat. vibrezi acw11 in
ace/a;/ ritm cu natura, efi o p011e a ei, vibrezi armonios, ca/cl, triiie$fi experienfa
de parte a peisajului, contientizezi ce anume este nou fn felul tau de a vedea
/ucrurile. Te bucuri pentru o vreme de armonia fapttilui de afl o parte a peisqjului.
Dupa 4-5 minute: Con$tientuezi fncii odata ce anume ti-a adus nou ,c:i
util aceastii experienfa, tnemorezi foarte bine locul f11 care e1ti. esle /ocul tau,
$i inve{i cepofi face ca so pofi merge aici de cate ori vrei, dupii care fncepi din
nou sii te miti U$Or fn interiorul acestui peisaj, fl e>.plorezi fnca odatii in toate
de.taliile lui ~i te fndrep/i u,wr SJ?re punctu! prin care ai intrat, poate 1-ai giisit
sau poate trebuie sii-1 mat caufi pufin, gase$1i acest punct .Ji le.Ji din acest
peisaj, acum fl pofi vedea iarii$i In fqa ta, proiectat pe ecranul interior al
minfii tale. te fndepartezi de el Uar, ao fncat sti ajunga la dimensiunea
ini/ia/a $i laJi ca locul peisajului pe ecran sa fie luat de a/ta imagine, apoi de
alfa, e$fi din nou martorul propriei lumi interioare, al gandurilor care-ti tree
prin minte, e.]ti con~tient de felul fn care respiri UOr $i lini$lit. de aerul care
intra $i iese din pieptul tau, e$1i relaxat $i pe deplin linitit.

4. M editafia creatoare tnmsfig uratoare f11. PEU

Am grupat in celc ce unneaza o suita de meditapi creative bazate pe

puterea transfiguratoare a metaforei, sub fomw unor posibile exercitii in lucrnl en
sine insu~i. Ele fac parte din arsenalul tebnic al psihoterapiei experien~ale a
t!nificarii (PEU) ~i sunt traite. create de mine ~i practicate In cursul experientei de
135

autoanaliza ~i dezvoltare personala cu grupurile asistate. Cea mai mare parte '
dintre ele pot fi adaptate sub forma unor meditapi dinamjce bazate pe
dramatizare (de ex. Jocul de ~ah) sau sub fom1a unor exercitii de gmp centrate pe
stari modificate de con$tiinta (lolanda Mitrofan, 2001 ).
Ceea ce au 1n c01mm toate aceste exercitii este exper.i.mentarea
scbimbaril perspectivei asupra propriei pcrsoane, asupra altora $i a relatiilor
interumane, facilitand un.ificarea ~i armonizarea creativa.
Ele acfioneaza ca modalitati provocative insidioasc de conectare a
con~tientului, incon~tientului ~i transcon~tientului, avand ca efect o experienJa de
cunoa~tere extinsa ~i de integrare transpersonala, cbiar daca, aparent, unii le-ar
putea recepta doar ca simple tebnici de fantazare ghidata sau de relaxare
progresiva. Aceasta modalitate de receptare se refera doar la sesizarea
mijloacelor (instrumentelor de lucm) $i nu a procesului de restructurare psibomcutala, care constituie scopul $i efectul real al acFunii !or.

INVITA'fIE LA 0 CALAVTORJEiNTR-0 FRUNZA~

Un exercifiu de extindere a perceppei sinestezice

fti propun o experienfa simplii, care ff.i va folosi drept vehicul fntr-u
posibila calatorie fn tine fnsuJi. Te invit sif exploriim fmpreunii o lume care ne
scapa, chiar dacii suntem fn ea !ji cu ea continuu.
Alege un loc ~i un moment lini!jtit, O!feaza-te con.fortabil, lasa-fi corpul sa
se destinda in cea mai convenabila pozijie a sa. priveyte-l. asculta-1, simte-1 cum se
destinde, G!fa cum dore!jte ~i cum poate el acum !ji aici... Lasa sa se fntample
UOara aplecare a pleoapelor ciitre sine, lasii-/i pleoapele fn voia for, da curs
nevoii ochilor de a se fnchide ...
Treptat, pe miisurii ce te destinzi !ji respiraJia devine lino, egalii, ca de
la sine, imagineazii-fi. cape ecranul tau interior, prinde fncet, fncet, contur o
.frunza. Ea ~i cautii Jonna !fl culoarea, a!ja cum o geindeyti tu acum, aa cum
vrei tu acum. Clarifica-Ji din ce in ce mai mult imaginea ei, Jonna. marimea,
culoarea, nuanfele, nervurile i apropie-te din ce in ce mai mult de fiunza
aleasii.
Apropie-te de ea incet, foarte fncet, atent, con!jtient de flecare pas al
tau ciitrefrunzif, pe masura ce le deschizi ji te apropii tot mai mull de ea ...
Privete-i cu atentie conturul.. . Plimba-te lini~tit de-a hmgul /11i,
fnconjomii frunza de la dreapta la stCinga. lent, foarle lent. urmareyte-i .fiecare
nervura, pe rand, incepond cu nervura centra!ii.. Con!jtientizeazii fiecare
ramificafie a nervurii centrafe, fiecare ramificafie de!icata a flecarei nervuri. din
ce fn ce mai fina. Pe masura ce fnaintezi, nervurile sunt din ce fn ce mai ciare,
mai largi, mai incapiitoare, mai pulsatile, mai rticoroase ...
136

Alege-fi o nervurii pe care vrei $i o pofi explora. cufunda-/e In ea ll$Or,

treplat, piitrunde in luminozitatea ei verde, simte riicoarea vibrantti $i purii a
sevelor, urea odata cu sevele, curgi odata cu ele, cu gustul !or pe care door lll
Tl pofi simf.i acum; ascultii szmet11! viLI i puternic al sevelor urcdnd ~i
bucurondu-se. fii ll11G Cu mi~carea for ca/re Crejtere...
Acum aduna-te u~or. .Jara efort. din matca nen1urii prin care ai
ciilatorit, revino la suprafaJa jhmzei, coaguleazii-fi sim{urile ~i aten(ia
deodata,fii conlient de lnn-eagajhmza. respira fmpreuna cu ea ...
Vizualizeaza-i cu!oarea de la baza spre viilf .. Mai imai verde inchis,
verde greu, verde opac, apoi verde ca1ifelat... Pe masurii ce urci cu privirea,
verdele se descMde, devine din ce in ce mai luminos, pa/1ii spre wi1f, unde
devine u~or, verde UOr i sca111eietor, !impede, /impede.
Prive.yte prin viizul frunzei ca printr-un smarald. .. Transparen{a sc1 f(i
permite sa vezi clar, dincolo de frzmzii ...
Acum, concenfreazii-fi fntreaga flinfii fn va1.fid luminos al frunzei ~i
con.ytientizeazii gustuT frunzei, gustii verdele ei luminos. Acum simte mirosul
verdelui luminos, llOr. transparent, riicoros. Simte mirosul proaspat. rcicoros.
al verdelui luminos, transparent...
Acum guti i miroi transparen]a. Piitrunde linitif, relaxat. prin porii
luminoi, UOr calzi ai fiimzei, lraverseazii o lume de senzafii, de la riicoarea
blandii, la ciildura moale i fnvaluitoare, de la gusturi acrfyoare i reci, la
gusturi dulci ~i ciildufe ...
Cujundii-te din 11011 In .frunzti... Experimentea:a gustul Jenn ~i opac al
bazei frunzei, simte siguran/a i claritatea sa i puterea... Ac1t111 urea din nou
de-a lungul nervurii centrale i simte gustul llOr transparent al viiljit!ui
frunzei ...
Caliitoreti intr-o lz1111e familiarfi i totui noua, a senza(iilor pure ,"i
a nuanfelor de senzafii, a impresiilor i urmelor de senzapi, a conexiunilor
dintre senzajii, a senza/ii!or ascunse ... Menfine-te fn ea i amp/ifica. atat cat
ffi provoaca plifcere, intensitatea acestor senza/ii. Losa sa f i se fntample
aceste senzafii, cufundii-te ca fntr-o baie reconfortantii, i11vioriitoare de
senzafii... Te scalzi fn verde greu i in verde u~or. fnoji fn seve limpezi,
energizante, fnmiresmate, sim/i pulsa/ia gustului fn nervuri, fn celulele
frunzei ...
Calatoreti odatii cu sevele dulci-amiirui-acrioare, te laji purtat de o
mireasmii Tuminoasii, de o racoare verde care te duce, te duce din ce in ce mai
departe. pe miisurii ce devii tot mai sigur de noile tale senza/ii, clare, pe1fecte.
limpezi... Eti una cu mirosul. ejti una cu gust11!, elf una cu culoarea. eti 11110
cu lumina, ejli una cu szmetul, e~ti una cu viul vibrant al frunzei, e,sti door
respirajia frunzei ...

137

Respira fin ji egal. E$ti fi?.mzii. Ascu/ta-/i sunelul interior, inconfundabil.

Munnurat ; sinuos, clar i egal, mmonios i puternic. Asculta-ti sunetul inco1?fundabil,
armonic al respirafiel ascultii ritmul tiit1 personal, de fhmzii integrazii fn concertul
naturii. Rectmoate-fi fn. aces! concert sunetulpropriu $i savureazii-1 ...
Eti tu insu,ti $i !?.ti i natura deodata, !?.ti chiat vibta/ia ei de/icatii i vie,
eli chiar lumina ei bkinda $i clara, e$ti chiar s1111etul care o face comp/eta $i o
refmprospateazii, eti chiar mi$carea prin care ease recreeaza continuu, e)~ti chiar
transparenta ei, dinauntru $f dinafara deodatii, fora /imife, fora contur, fora
forme ... Sbnti cum le dila~i. cum te extinzi odata cu lumea fn care ai piitruns, o
hone de verde matiisos, lwninos i de bine, de siguranfa $i de intelegere, de putere
regeneratoare i de annonie; te dilafi odata cu viul, eti pe deplin contient de tine.
EJti una cu viul, cu crl?.terea, cu micarr~a...
Te bucuri de aceastii int6/nire cu simp1rile; le al dinlotdeauna, dar
acum, ialii, eti con.;tient de ele, le trtiie.pi cu toatii fiin/a ta $f te refncarci cu
toatii for/a necesara refacerii $i piistrarii resurselor tale, fn con tinuii devenire.
Ai experimental fntalnirea cufnmza, ai respirat odatii cu ea, aifost miros11I,
gustul, culomea, sunetul,fonna, racoarea, caldura $iputerea ei de a cre.fe.
Ori de ciite ori te simfi deparle de tine, obosit i fnsingurat, impovatat.
temiitor i trist, revino la lurnea frunzei, la sunetul viu al respira/iei sale $i
refntoarce-te in line apoi, cu acceptare, cu fncredere, cu iubire, cu calm i putere,
redescoperii-/i resursele firesc. treptat i sigur, oferCi-le dreptul de a se implini.
Pastreaza deschise por(ile auzului, vazului, mirosului, gusrului, tactilului $i
simtului Lennie, fii cOl'1$fient de toate aceste fan/astice prelungiri ~i ampltfrciiri ale
fiinfei tale 111 lume.
Eti stapiinul ~; s/ujitond !or deopotriva, eyti scenaristul, regizorul i ac10111l
/or, lasa sii se fntample fn fiecare c/ipa a viefii tale mirarea continua de a fi prezenl.

UMBRA $1 LUMINA
Un exercitiu pentru integrarea polaritatilor ~i armonizarea Eu-lui

l/i propun o e..rperienfa care te poate ajuta sii intri in contact cu piir/ile
tale respinse $i cu ce/e acceptate, deopotrivii, spre a putea sii le unifici.
fnfelegandu-te, acceptcmdu-te yi creandu-/i,. bunaformti" interioara.
Ea se bazeaza pe doua exerciJii de autoexplorare, autocontemplare ~i
autoco11$tientizare czt suport simbolic prin c.are, parcurgandu-le, fji po/i crea tu
fnsufi proiectul $i stra(egia mentalii a unei autorestructurari benefice, aceea pe
care tu o dore.ti i o alegi fn mod liber, deplin riispunzator de tine insuti. Eu ffi
ari'it doar vehiculele pe care le po/i folosi: senzafii. emofii, imagini, miCG1ri, adicii
toate acele transparente ciiramizi $i trucuri pe care mintea noastra le .foloseyfe
continuu, in startle de veghe ~i sonm, ca i fn cele de trecere de la una la cealaltii.
138

Poti intra astfel fntr-un contact real cu tine, fn ::ona obscurti fn care t[i
procesezi informa1iile i iti dirije.zi sau b/ochezi energiile, la sursa pote11/ia/1tl11i
Liiu de de.zvoltare i autoactualizare. Pofi dobandi un mai bun control asupra
posibilitafilor tale de devenire. po{i fn{elege cum. ,, lucriind asupra ta", fnvefi
sii cofaborezi cu nevoife i disponibilitafile tale spontane, pozitive.
Pentru fnceput, experimenteaza pe rand, In mod natural. doua di11tre
fenomenele care te exprimii eel mai bine, eel mai comp/et, care Jae par1e din.fiin(ct
ta: Umbra, fide/a oglindii fntunecata ce te f!1So/ete pretulindeni, neincetand sa-{i
reaminteasciifaptul simp/u cii eti i Lum in a, cea pe care o con(ii fn lot ceea ce foci
atzmci cand gondind - c/arifici, infelegi, pastrezi i e/imi11i, transmif i i explici.
A11111ci ctind, imagimind- rest111cturezi, proiecte:.."1, creezi i transfon11i, al1111ci cand
iubind - inciilzeli, doreli, speri, diiruieli, sus/ii. energizezi, declane=i,
transflgurezi i te maturi::ezi spiritual: atu11ci cii11d, ocJionond- te mi!jti, respiri, te
hriine!jli !ji le pe1peluezi, faciind din trnpul tau creuzetul a/chimic al viefii.
Unimfu-te cu Umbra, unim/11-te cu Lnmina, incearcii sii devii mai
con!jtient de tine. de ceea ce e!jti .yl pofi deveni chiar acum.
lntfllnire cu Umbra
Aeaza-te asifel fncdt sa te simfi confortab;/. Lasa~ti muchii sti se
destinda treptat, odihnindu-se, lasii-/i minteo sii se lini!jteasca, sii se clar[/ice
heptal, ca suprafafa unui lac /impede. Acum lji poti vizualiza Umbrn.
Lasa imaginea familiara a Umbrei tale so se proiecteze pe ecranul
interior, las-o sa prinda contur, sii se adune ... Urmiire!jte-i conturuf, for111a.
h1tensitatea, densitalea, vibrafia, mi!jcarea, respiraf ia. Ia cuno!jlinta de modul
ei de a Ji, de a se dezviilui, de a se desfCi!fura ... Focalizeaz6 fntreaga atenfie
asupra Umbrei tale, readuse fn minte acwn !ji cauta sii-i fn/elegi intenf ia ...
lncotro se fndreapta? ... Dincotro se aduna? ... in ce parte a ei ~r::ovaie? ... 111 ce
parte a ei este gata sii se disipeze? ... in ce parte a ei este c/arii !ji densa? ... Ce
form ii i ce marbne are? ...
Adreseazii.-i un mesa} important !ji riispunde fn locul ei O!fG cum
presupui ca ea ar putea sa o .facii. Dialogafi atar cat sim/i(i nevoia spre a 1a
intelege mai bine ...
Alege, dacii dore~ti, sii schimbi ceva fn contut11! ,~i densitatea ei, ceea ce
consideri ca Ji-ar pliicea sau ai avea nevoie. PoJi face asta chiar acum .. . Fii-o!
lncearca sii experimemezi schimbarea pe care tu ai ales sii o faci. Cum esre Ea
acum? Ce sim/ifaJli de Ea? Riispunde-Ji cu onestitale i continua sa explorezi ...
Contientizeazii ce sentimente, ce imagini, ce giinduri i(i tree prin rninte. lasii-le
sii se /ntample ...
Acwn alege safaci o mi.Jcare ... Vezi, ce se In/amp/ii cu Umbra? Ce simte
Ea acum? incotro se clarific.:i? fncotro se densifica? Ce fon11a are Ea acwn ~'
Urmiire!jle-i micar"ea libero, conturul de acum si descrie-1 ... Co11~tientizeaz6-i
intenfia, dorinta !ji starea. Ce pofi spune despre starea Eide acum?
139

Lasii-fi Jnintea sa-.;i deruleze imaginile, gdndim1e, emo(iile ce vin #

continua sii-fifocalizezi fntreaga flinfa pe Umbra. Ce sesizezi acum? Fii a tent
la modul cum f/i pande.;ti prepria Umbra, fii observatorul tacul i prezenl, fii
martorul ce se deschide spre devenirea Formei Ei. Sesizeazo noi ~; neobservate
detalii ...
Ce observi acum? Cum este .forma ei, dar intensitarea, dar
dimensiunile ei actuale? Cum este noua ei mi.;care? fncearca sii te apropii din
ce fn ce mai mult, de Umbra ta ... Ce.face ea acum? Fuge? Se miqoreazcl? Se
mare.;te? Alunecii? Se intensifica, se opacizeaza? Se condenseazii, se clar!ficii,
se disipeazii? Conlinuii. sa te apropii de Ea delicat, lini9tit 9i sigur, atat col S-0
po/i ziiri, a tat cat s-o pofi recunoa~te ...
Acum, prive9te-o cu atenfie ~i grijii, atinge-i u~or Jonna cu degetele.
Mdngaie-o, simte-i vibrafia; gust-a, miroase-o ~i piitrunde, atat ciit poti prin
Jonna Ei, fuzioneaza cu Ea, prime.;te-o raspandindu-se fn .fzinfa ta, identifwa-te
cu Ea ...
Acwn e9ti unit cu Umbra ta. Exploreazii-/i din nou starea. Ce simfi
acum? Te strange? fi-e largo? 0 pierzi In tine? Te coplee9te? Te apasa? Te
simfi fiber? Te fnchide? Te pierde? Ti-e frig, ifi e cold? Cum f/i este? Romai fn
contact viu cu ea, ft.ind totodata pe1fect con.$lient de prezenfcr ei .;i de a ta. de
coparticiparea voastro?
Acum, daca alegi sii cii!iitore9ti 111ai departe, poti pii~i brusc.
dincolo de spafiul locuit de Umbra ta, fn spatele ei, undeva, in crlt spatiu
posibil. Descopera, observo 9i simte atent ~i deschis noua fume in care
ai avut privilegiul de a .fi pat runs. Cine e9fi tu acum? Ce faci? Ce simfi?
Ce vrei? Alege ... Acwn ac/ioneazti conform alegerii tale. Fii ceea ce ai
ales.
Copacul # Lumi11a
Pofi sta a~ezat sau In picioare, aJa dupii cum dore.;ti fn acest moment.
fndreaptii-ti coloana fiira efort, susfine-oferm, dar elastic, fn vreme ce 11lll$Chii
se lasii desti17ji, relaxafi. ca de la sine ... Cauta sii descoperi cum deviiprezent
In aceasta posrurii pe care tu ai a!es-o, respirii ega!, lini;1ti11 pe nuisurii ce
mintea ti se calmeaza. Lasa primele imagini sa curgii liber, spontan, ele vin ~i
tree ...
$i daca pleoapele simt nevoia sa se fnchida, lasa-le sii o faca ... 0
stro.fu/gerare de-o clipa, imaginile curg clare, co/orate, apoi din ce fn ce mai
estompate, mai siirace, mai 9terse apoi fi"agmentate, fragile. fndepartate,
stinse ... Asistii la curgerea-lor din ce fn ce mai disipata, la nuantele de stari i
de gcinduri care le fnsofesc. Asistii cum vin ~"i cum tree 'in afara ecranului tau
interior. Pe mosura ce ele se due, se eliminii, mintea ta se calmeaza i se
gole~te, o stare de bine te inunda ...
1

140

Acum pofi umple trepial locul riimas liber cu imaginea pe care tu o

alegi, a unui taniir copac. cu crengile fmm1gurite de curand Lasii-1 sa rasarii
simplu, sa se adune f'n spa/iul tau inte1ior dintre sprancene, viwali::ea:ii-i
Jonna pe1fect6, vibratilii. Oa cum ai ales ru s-o creezi. Ascultti-i respiraria
ztoara, linii, egala, simte-i parfumul proaspiit i suav al mugurilor gata sa se
deschida ... Apropie-te fncet, fncet, de copacul a/es, fii contient de forma, de
marimea, de consistenfa lui i a jiecarei p611i care fl compzme: radacina,
t11/pina, crengile, ramurile delicate, mugurii.
Patrunde cu fiinfa ta, U!jOI' i bland, fn radiicina lui, insinueaza-te de-a
lungul trunchiului i urea odata cu sevele. Piizrunde ,~i riisponde$fe-te in
interiorul fl~ibil !ji riicoros al crengilor, fn cupele UOare, par:fumate, ale
mugurilor, fn staminele a91epland sa se lrezeascii, grele de praful aurit al
polenului ...
Acum eti w1a cu slarea fiintirului copac, acwn e$ fi chiar apeptarea
lu1~ respiri odata cu el, sim/i ,~i fm>
efi bucuria lui de a se deschide, fn
fntampinarea soarelui. Te fndrepfi inalt $i deschis cu toti mugurii deodatii spre
fnaltul cerului. Prive!jfe cu atenfie alunecarea slra!ucitoare, dar refnnoitii $i
blandii a soarelui de primiivarii. Prive9te amestecul raze/or Jui cz1 norii grei de
ploaie, prive$le dansul for pe1fect armonic, jocul cald-rece, u~or nehotiirat al
cerului, fntre a ninge luminii i a plonge de ras.
Urmiirete pe1fect lini9til aceasta alternanfii a jocului, aceastii pace a
trecerii soarelui arnestecat cu nori, urmarete drumul soare!ui care, puternic ~i
sigur, izbucnete in miezul zUei. Lasii-te cuprins de .fi'enezia luminii sale,
refnnoite. invaluitoare 9i clare. acum.
Fii copacul ciiutat, fncalzil i purificat de luminii. Lasii-ti chiar acum
crengile subf:i.rL sa se prelungeasca panii lacer, panii devii una cu ra:zele, intr-o
superbii fnt(ilnire prin care cerul se unele cu piimiinrul prin tine. Fa-{i
crengile 9i mugurii raze 9i lasa lumina sii curgii prin tofi porii tiii deschii, prin
sevele $i lemnul tiiu verde.
Pe milsurii ce te fnalfi, soarele coboarii fn tine, voi cre~te{i f111pre11nii,
111wl din a/tu/. Liisap dansul vostru sa se 'intample, ca pe un joc divin, 1/1
injinita lui gratie i putere creatoare. Bucurti-te de a fl o parte vie a luminii ~i;i
de a lumina la rc1ndu-ti. Curgi odata cu soarele spre zenit. urmeaza-{i drunml.
Ai experimental trecerea stiirilor dintr-una fn cealalta. fluid. deplin
con~tient de tine, deplin conectat cu cent! i cu pama11wl. ca parte armonioasa
a for simultan. Respira linitit fn ritmul vostru comun, ramoi conectat.
suraztind.

141

SPA'flUL DINTRE NOI

Exercipu de tacere
A cum te invit sii cunoa.$lem fmpreunii Tiicerea.
lmaginea.zii-fi-o ca fiind spa{iul dintre noi... Ce fomra are? Ce
adancime? Ce consistenfii? Pare o pac/a deasa $i apiisatoare ori e o cea/a
u~warif, irizand transparenfe pe alocuri? E inceput ori sfar~it de senzatii? E o
promisiune mereu fnnoita ori o implinirefarii sfar$it? E geamiinii somnului tiiu
sau starii de veghe? E-12 tine ca $i fn afara ta? E numai fn tine sau numai fn
afarii? 0 con/ii sau ea te confine pe tine? De imde vine $i-ncotro se duce?
Exploreazii-te $i las-a sii se fntample ...
Alege acum Forma Tiicerii tale $i vizua/izeaz-o pe acel ecran interior,
dintre gc1nduri. 0 simfi mai fntai discrel, estompat $i u1or, apoi din ce f.n ce mai
clar, mai sigw ~ mai adiinc ... Fii confient de loCZ1I In care apare. E-n stdnga?
E-n dreapta? Ejos? Este sus? E in spate? E fn/ara? Observii-{i totodata starea
pe care-a fncerci. Si daca Jonna pe care-ai ales-a fti este pliicuta vederii, ea
sigur se-ntamplti in partea de sus, chiar acum, $i e gata sii urce. far daca
Jonna f/i pare greoaie, neclara, confuza, ea poate 11eni dtnspre stanga, de jos $i
sta gata sii cada, migrand indiirat, spre trecutul di11 care revi11e. Las-o sti
curga, fncet, lini$fit ~'i ega!, de la stanga la dreapta, de jos ciitre sus,
imponderabi!ii forma, pe miisurii ce c01pul tiiu destins, relaxat, devine u~or,
transparent, se extinde... $i cand, plutind !ini9tit, Forma-Tacere va fi depiiit
linia rnediana a ecranului, imagineazii-/i cti fn urma ei se traseaza un.fir auriu.
Tu o urmezi fndeaproape acum, tot mai aproape, o piitnmzi, e$li una cu ea
deodata. .. Triife$te Tacerea. Urci simplu i cre9li cu Tacerea-mpreunii...
Asculta atent cum Tiicerea ffi dilatii incet, delicat 9i plac11t, fiecare celula.. .
Ascultii Tacerea creiferii tale, simultan, oriu11de in trip ~i in minte. in orice
liica9 al fiin/ei, fn senza/ii, fn imagini, in gdnduri. Pe masura ce ze exlin::i, ce
inunzi spafiul primitor, absorbant al Tiicerii, gu~ti, mirO$i .yi respiri adonca ei
bucurie. Constanta 9i divina ei bucurie. Acum te cufimzi din ce in ce mai addnc
in Tacere, in vreme ce calma, precisa ei fon11ii aluneca-n sus, i-odatii cu ea,
lntreaga-JI fiin/a traie9te acolo, egala cu sine. fntreaga-fi fiin/a se simte ziicdnd
peste tot. Respiri .yi auzi cum urci cu Tacerea deodata. Si iatii. acum pofi evada
fin, foarte li11, din ecran. Desprins din ecranul mirat ca te pierde, caliirore~t i
din ce fn ce mai departe ... Lai gdnduri, imagini .)i stiiri tot fn 11r111ii... Te simfi
door Tacere, plutind beatific; ejti gust /uminos ~'ii o caldii mireasmii, e~ti simpla
Tacere iluminata.
Odata ex.tins, fora margini 9i fel, pulsezi lini.)tit $i egal, blond fn toate...
Apoi redevii ghem tacut, le aduni f-auzi cum Tacerea concerteazii divin. Tu
fnsuJi, din find tacut care ejli, la.)i sunetul tau curat sii se i9te, sa-i came
Jonna, puterea i rostul.
142

Descopera miezul ascuns, dar sonor al Tiicerii i lasfi v ibratia lui sii 1e
bucure, sti te refntrupe:ce. Acum po{i giisi in tine un Sunel la /el de pwernic
precwn for/a Tiicerii. $i dacii alegi, poti fl fnsu{i tu Sunerul care se tre::.e~ te la
vioJa. Mai treaz, mai prezent, mai mirat, creativ # mai bun.

EXPLORAREA ClllPULUI
0 meditape asupra fiintei iubite
A~eazii-te

aa cum ffi vine acum. Ascu!tii impufsul trupufui tau din

clipa aceasta i-ngaduie-i dreptul de-a se destinde treptar... Ascultii dorin{a
muchilor de-a se liisa fn voie, aici in liicaul pe care tu 1-ai ales pe/1/ru
reintii!nirea cu sine...
$i dacii deja efi destins, /initit, ascultiind cum celulele trupului tau ti
se pun in acord, piistreazii-/i aten{ia vie ~i concentratii In pzmctul dinrre
spriincene... fnconjoarii-1 /in i UOr cu fntreaga iubire ~i lasii-1 treplat sii
devina un cerc transparent)~; adonc, un ochi bliind de apii...
Acum le invil sii patrunzi fn apa ce cald te primete i !in le cujimda in
ea pona la glezne. Simte-i atingerea mangaietoare - miitasea - fn limp ce
continui sii te afunzi pana la genu11chi. pana la brau, pana la piept. Lasii-/i i
braJele, umerii, gmul sii se rasfe/e i simte fntreaga ciildura a trupului...
Obsen1ii cum aceasta ciildurii lent difi1zeazii in beatifica zmda, pe care o po{i
colora dupii cum simji nevoia...
Acum fntoarce-fi auzul spre fo~netul ce se fntamplii la grcmi{a
trupului tau cu spa/iul fn care le scalzi. Poti sa-/i riisfiri dupa voie degetele
/Osond apa sii lreacii, precum fntr-o clepsidrii acvatica. miisurandu-se
timpul... Si timpul ce curge e 11110 cu inima ta ce-i canto ego/ i sonar
bucuria de a-?i fl /ie ritm. Ascultii cum ritmu! tiiu se armonizeazii cu al apei.
din care. fncetul cu-ncetul se isca un Chip ... imagine vie ce fi se aratti lot mai
cla1~ tot mai sigur.
E Chipul pe care, privindu-1, sim{i for(ii fn oase, simfi nnichii
flexibili - liane dorind sii inconjoare trupul pe care abia-1 biinuie$fi /11
luminile apei...
Treptat, Chipul prinde contw. volum, consisten{ii ~i-ncet, foarte-ncet,
incepi sii-1 apropii de inima ta ce ateapta deschisii ca jloarea de nufor...
Acwn, fti propun o ciiliitorie: urmeaza forrna Chipului lent, faro
grabii i lasa-fi respiraria calmii sa devinii treptat mangoiere. Presimte
mireasma discretii a fiinJei de care te-apropii... Continua sa-i respiri forma
obrajilor, piirul, tamp/a, descoperii /run lea in aleptare ~; daca o c11ta mirata
se simte, fntinde-o UOr...
143

Coboara spre pleocpa ochtului stang i respir-o, apoi inlra-ncet, delica1.

fn irisul tandru i lasii-te imbaiat de l11mi11i i deumbre. Acum, coboarii fn col{ul

rniratului ochi ce te-accepta ~i gusto din roua sarata, apoi te prelinge pe-obra::.ul
Sau stang. Jmagineazii-(.i ca luneci extrem de incet, pe suprafafa unui fruc:t pe
care tu ii alegi, experimentand contactul cu coaja. Acum po(i patrunde spre miez,
I.I miroi i ff gttfi delicat .Ji ct/en/ la nuanfe... RamCii concenlrat...
$i dacii te simfi luminos i trezit dintr-o dat6, aluneca /in inspre zona biirbiei
.~i simte-i, prezent, consisten]a i jorma deodata. 0 po/i mdngaia circular, cat mai
incel cu pufin(fi...
Zbori bland- jluture transparent catre gwtl ~~i deseneaza-i cu aripa in1regul
contur i surasul... siila!Uiete o clipii-n liicaul atat de suav i - iatiil - deoda1fr
simfi rasul cascadii cum vine... Lasa-te energizat de unda-racoare, deforfa pe care-o
degajii,forii ejort i opreliti. Curgi repede, viu i puternic... Eti rdsul cir totul.
Acurn po/i parcurge !info nasului, urcdnd i cobordnd concentrat,
unneazaforrna delicata a1u'irilor :ji-ncearca safii chiar aerul pur ce-1 respira..fli
ins6$i mireasma pe care-ndelung :ji-o doresc. Acum poti urea fnvigorat pe
obraZ11! Sau drept. Patrunde in cutele lui, In porii pregatiji sii-Ji primeqsca
ptacuta atingere i sa-fi a.fie mesajul.. .
$i ca i cum te-aifi urcal pe-o colina, lasa-te acum pe pleoapa ochiului
drept, ca pe fan11ul de mare. Aici pregatete-te sii sim{i mareea privirii ce te
iscode:jte, iubindu-te mereu i mereu altfel. Fii co11;tient de modul in care revine.
aceeai, dar tot11i mereu transfonnata prin tine... Fii concentrat door asupra
privirii de-acum .;i brusc vei vedea curcubeul fa.;nind ctifre fine. Alege-{i
culoarea pe care-a preferi i ascute-/i auzul...
Acum pofi pricepe intenpa Chip11!11i drag i mesajul. La randu-{f,
raspunde-i a.;a cum dore.;ti, pl'in culori sau miresme, vibra/ii sonore, atingeri
ori alte senza(ii... Putefi continua dialogul cat este nevoie .;i daca simfi{i cum
dinjocul vostru se face lu1nina i-o bucurie imensa vii inunda-ntru-totul. atunci
pofi porni mai departe ...
u)~or, lini:;lil i-mplinil levitezi deasupra tftmplelor,frunfii, $i ca de la sine,
re fa.;i so plutefi roti/01~ fe~i luminoase, fargi cercuri. fn Jund capului fiin(ei
iubite... lmagineaza-ti cum modelezi cu respira/ia ta cercwi ample, din ce in ce
mai ample, tot mai extinse, pe miisura ce Chipul fericit di71 interiorul /or se
ma1wte, se dilata, se coloreazii la riindu-i...
Acum te apropii din ce in ce mai mult de chipul iubit, fncet, foarte-ncet $i
atent. fl percepi sub o magidi lupa... o vreme distingi disparate nuante ~~iforme, w1
joc de lumini .;i de wnbre mnestecate pfma ciind brusc, i{i apare o noua plcmeter. 0
po/i explora dupa voie, de te ademe11ete cu /acuri adiinci :;i coline prelungi $i
domoale, cu line campii i nnmfi semetiJi ctitre cer, cu peteri in care Le poti
cuibiiri fini~tit... Ptiduri nesfarite, cascade cantand ori !ivezi aburind de miresme
te pot invita sii patrunzi, sii descoperi, sa gu:;ti...
144

~i

dacii ai exp/oral fndeajuns 110111 Chip, aduna i111aginea fui /11/r-1111 glob
Jransparent $i u~or chiar acw11 ... Apropie-fi palmele !in $i prim~1e- l 1i1 cuibuf lor ca
.Ji cum te-ai 111ga. Arent. riibdiitor, i11bitor. protejcmdu-1, adu-(i-1 fncetu/ cu-11cet11/
aproape de inimi'i, sim/i11d11-i ca/dura. vibrafia Jina. lumina. Respira-i fntreaga fii11fii
.)i. brusc. fi1z ionati. ..
Acum te fnlorci mai bogat, mai vital $i mai bun; separa-te fem,
decanteaza-re din fiinJa iubita # multum~te-i cu toale celule/e tale deodala.
Respira adanc .)i fiber acum, salur-o cu devof izme, prive.)le-i imaginea pana se
face lwnina, asculrii-i prezen/a panti devine sunel, gustti-i fiin(a pimii ajunge
nectar, piistreaza-i 111 ireasma pana rtimane piirere...

SCURTA MEDITATfE CU OBJECT

Un exercitiu cle dezvoltar e a empatiei

lndriigoste.)te-te de CEVA sall de CINE VA C(tre 1rn-(.i apar{ine - un fir

de iarba. o siimiin(ii, o plantii, un copac, un nor, o piatrti, o apii, w1 n111nte, o
plaja, un sunet, o mireasma, o fiinJii.
A.)eazii-te !in $i alege-fi ., obiect11/ iubirii ". 0 poti face in orice clipii.
Ex.ploreazii-1 .)i descoperii tot ceea ce te atrage. Ca!atorele fn imeriorul lui.
observa, identiflcii, separa i uniflca, rea.Jeaza !in, delicat, apoi restructureaza,
transfigureazii.
Lasti-te absorbit de el acwn, in clipa In care e.)ti, patrunde $i rescrie in
mintea la scenariul exislenfei sale, orice ar fnsemna as1a. Vizualizeazii: Clim se
na$le, cum respirii, cwn se hrane.~te, cum face, cum se odihne$le, cum se 111i$Cii
i cum sta. cum viseaz6 i cum se trezele, cum triiiele, cum vine i cum
p!eaca.
Apropie-te ince/, foarte incer i cufimda-te in interioritatea sa zmica.
Fii con!ient, pas cu pas de Fiinfa din spatele Fonnei, de vi11l ace/a. oricar de
subtil $i imponderabil arfl.
Intra fn dialog atem .)i deschis, iubitor, cu structura so, cu celu!e/e
sale, cu viata for secreta i simp/Ci.
Fii find de iarbti, piatra, eopacul, non;/, apa, muntele ori flinta iubitii
sou orice-ai ales. Fii parte a lui sau a ei .)i celulii. Vezi cu ochii siii, auzi cu
auzul sou, palpitii $f simte-mprezmii cu el sau cu ea in fiece clipa.
Simte durerea ~i bucuria firu!ui de iarb6 cand este ca/cat sau dansea:;ii
fiber sub adierea vdntului.
Simte durerea $i bucuria pietrei ciind se sfiiriima i cimd rezistii. A
fiin/ei ciind se pierde i ctind se regasete pe sine. Fii toate aces/ea ac11111, cand
e!e se-nlamp!a.

145

Observa cwn toate cresc i descresc, ohservii cum toate vin i pleacii.
fntr-un ritual neintrerupt i sacru al Existenfei. Ascultii, prive!jle. atinge. gusto.
miroase i simte-i vibratia, ritmul armonic. egal. Si shnte-te parte a Ei. .fldelantnt toate.
Admira mi;carea .yi oprirea, inspirul i e.xpirul, suneluf !ji /acerea.
Fnvolburarea .yi disiparea, dorin(a !ji 1mpli11irea.
Descoperit Existen(a a;a cum riibi{fne!jte ea fn ochii cuiva, a:;a c11111
se exprima fntr-o rarnura de cire!j. imr-o aglomerare de nori sau fntr-o
curgere de apa. Iube.yte-i for/a de a rfrmane, de-a fl ega/(r cu sine. dar In
aceeai miisura ~~ifor/o transfigurarii.
Admirii putereo de a fi. de a rezista ~; de a se opune a muntelui. dor .ri
1nicarea continua. s111poreo miitasoasa a nisipului, riiva.yireo la infinit a
formelor sale. Observa distrucfia ce no;te drum revenirii .~i bucurii-te cii.
ostfe/, ea participfr la creafie.
lndriigoste.yte-te de ziipada, de ploaie, de ceafa. de abur. de Apil. sub
loate formele ei necesare.
fndriigoste!jfe-te de Soare, de seminfe !ji fiucle, de privirea copilului,
de cii!dura prezenfei cuiva sou de focul di11 vatra.
Fii zma cu toate sliirile celor din jur, extrage ese11{a, contemp/6-/i
propria stare conectatti la fume, contemplii-fi iubirea.
Acum te po/i sim/i di111r-o data boga1 !ji divers. discret i fluid. sigur .yi
ferm, subtil i .frumos, adanc i sonar, concentrat i chlatat, plin i vidat
deodatii. Te sim!i vaziitor i viizut, spectator ),; spectaco/, creator i creal, eel
ce da i prime!jte. Triiie;ti toote ipostaze/e de a fl. le cuno!jli i te bucuri.
Consla{i cii aceeai subtilii i energi=antii pliicere te-ncearca aumci
cand observi mi,,carea fiin/ei iubite ori cea a luminii pe lucruri. Aceeasi
pliicere revigorantii atunci cand atingi trupul ei, ori cand ploua pe fume. Esti
contient cii odmiri deopotrivii fermitatea ~si stobilitatea stiincii, ca ~~ i cele ale
persoanei alese.
Traduci in celulele tale pri11 acela!ji limbaj prezen/a .fiintei, ca~; pe cea
a somelui fn plinii vara sau a vantului care le mongaie ori riiscolitoarea
furtunii ori misterul zapezii. $i toate-s prezente deodatif, inliiZ111tr11l tiiu, co .yi in
afara.
Acum, aezat, alege sii fii co11$Lienl de o stare anume i du-o piino la
capiit. triiie-1te-o, comempfli ,~i /as-o sii arda deplin ~'i domol ponZf se stinge.
Apoi vei fl fiber sii zbori mai deparle. ciici orice ciilatorie e door o
fndriigostire pe1pet11ii i orice inaintare fncepe plin ate aeza iubitor.
Reomintete-fi! ... ca
po/i inainta. moi fntcii, le retragi. Si a pafrunde
in tine insuti sau fn interiorul cuiva, se-ntiimplii Tafel.

so

146

DE LA SAMB URE LA FR UCT

Despr e vulnerabilitatea puterH ~ i puterea vulnerabilitiitii
Ai privil vreodatii un Mugure ciind se deschide? Ai simjit nevazuta lui
for/a interioara ce pare sa fnvinga petalele, so le rasji-tingii? Ai simfil p01f11111ul
piitrunziitor pe care-I degaja atunci cand izbucnere-11 afara? El e.xersea:di
jor(a solara-n limbajul miresmei. Else deschide. se dilata, emite ... P rivete-1
cum ti traie9te rasfrimgerea cape o victorie i-ncearcti sa sim{.i asemenea lui
aceasta putere.
Deschide-te, cre91i i transmite ceva din ctildura aceea discretii i p11ra
ce sala9luie91e in chiar mie::.11/ tau. Ascult-o atent ... repereaza-i vibrafia, simteo ... $i-acu111. observii atent cum ghemul din mijlocul jlorii se-adunii incet. senfooarti. devine putemic, opac, dulce-acru. Asista la naferea .fi'ucwlui.
lmagineazii-/i cu1n se-ntorc sevele-11 miezul acesta, se concentreazii, se-adunti.
pdna ce el devine tot mai greu, rotunjii ...
$i simte cum foetusul-fruct. crud i i11cert ii cautii gustul i fonnacu/oare cu-ncetul. Fragil se fnfa-1oarti fn el pana dii pe-afarii .Ji poate
desprinde petalele jlorii, pe rdnd... i fntr-o bunii zi exerseazii explozia - da-n
parg. Ce nuan/e frenetice curg diniiuntru-n afarti, ce g11sturi slraine se
decanteaza, adiinci ~i suave deodatii, dinspre ace/ interior fn care vegheazii un
siimbure, poaie mai 111ul(i ... Cum soarbe lw11i11a pe care-o preface in gust ~i-11
miros cu cat te afunzi mai spre miez! ... Acolo el cantii.
Ce for/ii au sunetele lui interioC1re, ce putere prin care istoria fruct11/11i
devine m emoria vie a sfimburelui ... De-acwn ~i de-aici el o duce cu sine spre
altu11deva ~i candva, cand, pri11z611d riidercini, va reitera arta cre$ferii sale.
... Tu po{i sii fii Fm ctul acum? lncearca! Ce pierzi? ! ...

ARTA MERSUL UI PE SARMA. DE LA FRICA LA CURAJ.

Un exer cifiu de autorestructurare

Azi f{i p ropun sii tefamiliarizezi cu arta mersului pe sarmii.

lmagineazii-te echilibrisl o clipii, alege-fi fniilfimea potrivitii i ver{fica
fnca o data p ilonii pe care e intinsa sarma ta: FRICA la un capiit, CURA.JUL
la celiila!t.
A cum vom fnviita sii exploriim fngusta punte.
Aeazii-ie la capatul pe care fl doreti. Dadi lfi alegi sii urci pilonul
Fricii, vom merge fmpreu11ii spre Cura}. Daca alegi sa-ncepi cu celalalt. po{i
explora ce sim{i ciind mergi spre Fricii.
$i fntr-un caz ~i-n celalalt e bine ...
147

0 data lji vei pierde vechea Leamii, iar a/ta datft fti vei regasi pruden/a. 0
data pofi sa-fi la$i in urmii Frica, iar a/ta data s-o cu11011i mai bine, a$a incal sci ii
poji face fapJ
... Acum de-oriunde te-ai fl hotiiriit sii-ncepi, te rag sii urci imaginara
scara de sfori care re leagti de pamanr, pe care po{i avea acces la sdrmi'i.
Respira adiinc, egal $i li11i$tit, in timp ce i;i flxezi picioritl la capatul de jos al
sciirii 9i, la drum! ...
Observii-te c11111 urci $i fn ce ritm, ce parfi din corp panicipa 111ai mull !)'i
ce simt ele cond ascensione::i. Fii con~tient daca prive~~ti la scarii sau caufi cu
privirea-n exterior ceva anume sou pe cineva. Fii conytienr dacii te sim/i privit $i
cine le asista la urcu$ sau daca nimeni 1111 o face, vezi ce sim(i. Observa ce
senza(ii 9i trairi f/i t7'm1erseazii sujletul acum, ce imagi11i, fnt6111/0ri Ji fapre
rei111rii pe ecranul ti'iu mental fn vreme ce tu urci pe-aceastii scarii ... Dar lasa-le
sii curgiipe ecran .,<;i lini91it, tu urea mai departe ...
... Odatii ajuns sus. riinuii aLent. Fii con,~tienr de co171u/ tau aici. de
starea-n care il1lri chiar acum. Ce simti? Ce-fi trece brusc prb1 minte? Ce-/i vine
chiar acum sa faci, deodatii? Sa re oprefi, sii-ncreme11e}ti privind la f intti sari sa
re-avan/i fn graba, ori cu groazii?/ Sau sate asiguri ca maijos e o piasa, in care
cineva te ppate prinde 4i dacii vei ciidea, nici un pericol nu te va pa~le f11 mod
real?! ft; vine siifaci cale-nfoarsa oare sou sti remm/i chiar de la fnceput?
Ori poate oii re uifi in sus, la stiinga $i la dreap1a -$i apoi pome$fi la
drum, sigur i /in, privind tot fnainte ... $i cum le sprijini pe sub/irea punte, ce
experimenteaza ta/pa ta atunci cand mai parcurge cate-un pas?
ft; iei cu tine 1111 obiect cu care sa te a)ufi so nu-ti pierzi echilibru/? ...
Cum aratii? ... E poate o prajinti lungrJ $i u9oarii sew o umbrelG, pe care
eve11111al o pofi deschide $i tra11sforma in para~utii? I ... Ori pur $i simp/11, cu
brafefe pe lateral - devii o cruce. ctiliitorind pe find ce une~(e, ca-ntr-o
oglindif- FRICA $i CURAJUL ...
Te uifi fn jos? Ai spectatori sau nu? Si ce simfi i-ntr-un caz $i-n celti/a/1?
Observa-fi primele impulsuri i reac(ii i dacii toate-acestea le-ai ajlal,
fli con~tient de ceea ce ff i vine sponran sii faci .~i ce alegi. $i orice ai ales,
imagineazii-ti acele fapte ca se i fntiimplii. Priveste-te, conszmuJ-le ~i lasti-le
sii se fndepiirteze din ecranul tiiu mental, prive,yte-fe cum lent se derulea=ii.
precwn unf1lm cu fncetinilorul .
.. .A cum fncearcii sii revii la drumu/ 1611 i exp/oreazii-fi m ersul in
detaliu. Propune-(i sii te vezi mergond, sii le auzi ~i sii le simfi deoda1ti In rrup
~i-n minte, sii-tifii chiar propriul martor lacul i deta~af, extrem de linfyh1, do1'
disponibil.
Tu pofi interveni oricand, le pofi susfi11e $i ajuta, desigur, la nevoie. Te
po/i opri sau pofi sa-fi sugerezi chiar /ie insu(i cum i ce pofi face. Sau, daca
vrei sii schimbi ceva la ti11e fn limp ce mergi, flre\~te, o po/iface.
148

sa

Continua
acfio11e:i. fl ind atent la fnsa~i aqiunea ce-o decizi. la 101
ce simfi cu cal inaintezi. Descoperii ~i gustii bucurfa de a te vedea mergcind la
lnalfime.
Fii conilient de modul In care senza{iile $i gandurile ifi dumolesc sau
f{i amplificti emo/iile ~i cauto so le cfarifrci. sa le c1.111oili pe ccit 111ai mu/1
posibil. Vei observa treptat ca toate-s impreuna, doar sub co111rolul tau, co te
ascu/fti.
Observii apoi cum mintea, precztm w1 slujitor umil - comporii.
cumpiineste. abstrage, separii $i une~te, ghidata de voinfa ta de-a merge.
Ctmoa!jfe-/i astfel drumu/. p/acerile ii dificu/tiitile lui. cunoa.;re-(i deci,fiinfa in
ac/iune.
Observii cum flecare emo/ie, .fte ea negativti ori pozitivii. otrage dupfi
sine o solu/ie, obsen>
a cum disptd de inep11i::abile resurse In a giisi mereu
altceva. Ele f{.i susf in f11ai11tarea !ji. pe mtisurii. ce o foci, consta(i ca e!jli dill ce f11
ce mai sigur !ji mai fiber.
Alege ce $i ClllJI sa experime111ezi O!jO fnciit, cu fiecare pas, vei ca.Figa
o nouii perspectiva asupra proprf;/or acfiuni ~'ii-as11pra sie!ji.
Iota, ajli deja ceea ce 11-ai fl p11tzll banui fnai11re de a te fl a11gaja1 in
aceastiifrumoasii experie11(ii a intalnirii cu tine fnsu/i.
Descoperi ca pofi ~i ca vrei. ca te mtri. cii tejoci. ca te amuzi. ca e!jti
vit1. lmplinit !ji puternic.
Descoperi cii orice fmprejurare e doar un prilej de a fnainta !ji de a le
cunoa!jte. Deseoperi cii FRICA :ji CURAJUL sun! egale 1!1 importan{a !Ji ca linia
sub/ire, jlexibilii ce le zme!jte e chiar echilibrul taa. Rostul ei este sii-fi sustina
fnaintarea.
Astfel, po(i trece prin FRICA pe1fect con!jtienl ca este door acea
provocare ce le fnvaJa sii fii rezislent, luptfitor. pentru ca apoi, cu bucuria de a o
fi parcurs, sii o p ierzi.
Dupii cum poti consuma experienfa CURAJULUI. po/i fl zma cu el, fl
po/i depii!ji spre a-7 pierde, ori de cote ori refncepi mersul pe sarnui. Dar la
capiitul ei, nu uita. esre FRICA. cea care te provoacii sii-fi reactil'ezi
CURAJUL, cea care-ti dii iansa.
A~a fnccit. co11ti11ua drumul ate111, prezem, pe1fect con,'itient cti lucr11I
eel mai frumos \"i adevorat ce /i se poafe fntcimpla esle contactul dintre ta/pa
piciorului tau )'ii pzmfea sub/ire pe care 111 ai ales sa o 1!1cerci, s-o sfriibafi, s-o
cuno:jli, fnlre cer .$i piimanl - suspendata.
Continua sa e.xersezi. Aces/a esTe door fnceputul ...
$i dacii fnh-un t[nzi11 vei ft deprins cma de-a me1ge la inal/ime. pe sarma
orizontalii, este posibil sii-fi schimbi sri!ul- sii preferi venicala, sii lnvefi sii te caferi
la inftnit.
149

iNTAkfPLAlu MARUNIE
Despre dependenia ~i abandon
De la o vreme, atepfi sa se-ntdmp/e ceva ... Ceva care sa re trezeasca
din ritmul monocord in care friiieti. Ceva care sii le bulverseze, so te uluiasca
sau sa te ump/e, ceva care sa-{i arate i cealalta fafa a !11mii pe care o
banuie~ti, dar pentru care nu bagi mana inJoc $i nici nu ai paria ca exist a.
De la o vreme, cifefi mai atent, dar consta(.i ca prive~ti mai curand
printre randuri, ascu!p f1?/Ngurat, dar auzi doar .fo)rnetul dintre sunete .;i iata,
parcii tacerea ffi e mai familiara fntrucatva. mai aproape.
iti percepi btitiiile ini111ii ega!e, constante i mi$Carea Jina. egalii a
aerului prin plamani Ji sim/i cum fiecare clipii e egaliJ, fn sfcwfit. cu cea care
11rmeazii i cu cea care-a Jost. Te l'ezi i te auzi mergond. stand. respirand,
fnghifind, evacutind, dormind, visiind i te inttebi pentru a mia oarti - ,.Asta e
tot, doar atdt?"
Constati ca le la~i mers, a:tezat, respirat, fnghijit, evacuat, adormit ~i
visat ~i fn timp ce-ti prtve:;ti gesturile. senza/iile :;i triiirile, devii depemle1tt de
spectacolu/ propriei fiinfe ca i cum ai fl descoperit telefilia, ca sti 1111 sp1111
telemania interioarti. Te lai sedus de gusrul nou al fntomplarrlor tale manmte.
de vibra(iile conectale ale min/ii :;i corpului tau, de minunea de-afl ...
$i-11 timp ce te bucuri cum nici n-ai facut-o vreodata, obsen1i c11111 o
pliipiindii furnica ffi urea pe bra/. Grabilii ~vi sup/ii urmeaza o {into precisii firul de par pe care nici nu-! :;tiai ptma acum .;i re-ntrebi: ., Ce cauta oare?"
Prive:;te-o atent, concentrat, dar Jifrii e;fort, p!ute:;te-11 conturul
minusculei sale structuri, fli Jonna attil de precis dese11016, volumul ce pare
acum curgiitor :;i pofi sii distingi nuanfefe negrului ei fn mi~care - negru
abanos. 11egru catifelat, negru maLase. negru sidef .. lti vine deodatif f11 mime
siifii chiar.furnica i sim(.i cim1 re scurgi, cum immzi interiorul firavuhd Imp.
Obsen1if-te cum fncerci sa vezi !111nea prin ochii ei - presupus mozaic, sli-i
simfi chiar vibra/ia fn timpul urcu.;ului, a.yadar, s-o cuno:;ti ...
Acum ai decis sa experimentezi starea ei .;i fncepi sti piitrunzi chiar
acolo unde banuieti sau fi-ar p!acea sli crezi c-ar fl ochiuf. Dar, brusc,
realizezi ca privit prin el, find de ptir devine copac $i pie/ea ta, pe care fi-o
vedeai altiidata neteda :ti cu rata, devine pamanwl criipat sau 111usti11d de prea
mu/ta rouii, cu viii ~"i urcu$uri abrupte, cu mun/i, cu mla$tini, cu ape ... Acum
pofi simti cdt de greu sau ciil de u:tor te strecori printre ele, iar {in la pe cnreo vedeai atilt de clar adineauri, (convins cii furnica se-ndreaptii precis intracolo), acum e pierduta privirilor tale marunte, de biatii fiinjti. ascunsa de
diimbul pe care f'ncerci sii te urci.
150

E\'perimenle:z.i perspectiva furnicii i constafi cii habar 1111 aide /inta, dar
continui sa 1e mi,>fi 1i1tr-acolo. probabil az1tomat. ca 1111 somnambul, trecdnd prin
toate prapiistiile ~i mun{ii din cale. Tu mergi. Pur -$i simp!t1 lll mergi, n-ai timp nici
miicar sii vise.....f.
Te-ntorci iar la tine (eel ce prive$le) $i-o c/ipa e$fi te111ot sci produci un
cutremur, mi\~candu-ti !in bratul, dar ve::i cum furnica abilii se strecoadi in
ctiu~zil palmei $i se fine de el... E 11111/f prea departe de tintii acum! ''. Jubilezi,
ei bine, iti vine s-o strangi, s-o /ove$1i, s-o anmci, s-o strive,~li, dar ea scapii ...
\>i iat-o din nou cum urea pe falcmgele tale sub[iri. alergiind catre firnl de par.
de departe ... Din curiozitate, o la$i sii al1111ece ~i o ajufi puf intel. Ajunsii acolo,
se-ntoarce naucii .]i cade.
... Te simfi responsabil de trallma ei ~i re fntrebi ce rol ai jucat fn
scenariul acesta de fapl, ce sens a avut ~; dacii ai ft putut proceda fn alt mod?!
Te-11/rebi dacii ea a decis sii se arunce fn hiiu $i de ce? Sau pur .Ji simplu, i-a
fast greu sii se {inii de bra(? Sau ceea ce tu nume.Jfi (intii penlru ea era drum ~i
a ales sii continue fnlocui11d urc11.Jul cu 2bornl-ciidere libero. Un alt [el de 2bor
pentru cei care nu 011 aripi... Cine .]lie? ...
Te-ncearcii o piirere de rau. re simfi oarecum vi11ovat sou confuz, ba
chiar Ii resimfi abandonul ca pe gusr11/ ci1e$ei amare. Prive$fi spre covor,
atent, foarte atent, door, doar o :::iire.Jfi, pentru o cliptl. Dar nici o mi$care nu
pare acum s-o lrade::.e, nici o fo.Jnire discrelii nu pare-a rii::::.bate. Asc11l/i $i
prive$li. Te simfi si11gur. l11telegi cii ceva mimmot se-ntamplase $i CG1 ai
fntrerupt cursul spo11ta11 al acelui ceva. fi-a111h1te.]ti? Tu doar a.~teptai, la
lnceput, sii se-ntample ceva ...
Te a,rnzi in fo10/i11, i{i cau{i caietu/ $f desenezi cu infrig11rare doz16 pele
negre, aliiturate ~i serf; fn dreptul /or - FURNJCA, apoi adaugi - FURN/CA
MEA MERGAND CATRE TINT.A, apoi ~tergi ~i desenezi o $e1p11ire /inii sub
care scrii -DRUM ~i un copac pe care scrijelezi - TINIA. Apoi intorci pagina.
arunci caietul.
Respiri adiinc ,'\i brusc se aprinde lumina. 0 fl fntrempalorul defect?
Sau altcineva I-a at ins. ca din fntiimplcrre? I ...

ARTA RABDARIJ
Despre cealalta fa ta a Ju mil
Simt ziipu.Jeala de a:::;i cape o capcanii .Ji ma g6ndesc la mo111e11tul
cand acesle pagini vor ajunge fn miina ta .Ji ca11d toanma 16rzie f i se va
scurge In pa/me ca o ploaie sub/ire, anunfand frig11ri mari .Ji 11eli11i$li.
15 I

Pentru tine alllnci poate ca este 111iez11l de iarna din pragul altui
mileniu, dar eu simt acum Soarele fn trup invaziv, raspondindu-mci /en/ in
flecare ungher , ca o cearti topitii ce nate jagur; moi fn .flinta mea si,
brusc, mii preling precum mierea. Ma aez greu i a tent, ca i cum m-a,, .fl
pus la piistrare fn hexagonale liicauri de tainii. Pentru ce. pentru cine,
pentru cand? Consiml la aceastii transfl.gurare cu totul i o las sii sentdmple, ao cum /em nu/ consimte sii devina .floore i jh111zo . .floarea .
fruct, fructul siimiinjii i samiin(a radiicina. Observ cum Jagurele in care
patrund devine una cu mierea, asist !afuziunea noastrii tronsparent-aurie
i-nteleg ca Soare!e i Pamdntu! fi fmpiirliieSC impresiile .,~ i emofiile,
experimentiind incii o datii lntalnirea, ca i cum ar Ji prima. ca $i cum ar
fl u!tima.
Atept. Arept ca dialogul /or sii se scurgii i contopirea for sii
devina deplinii, alept ca i cum O Ji G$leptareo fnsiii. Stmt starea de
lllep tare, Jara dorinfe. fiirii scop, Jiirii v ise. Veghez .Ji traiesc fntiilnirea /or,
mi.Jcarea /or, lentii, foarte lentii, pcmii la nemi~care. Sunt st area de lra/1':.if ie
dintre ele. Presimt fndu/cirea luminii .Ji fngrezmarea ei, consislen{a pe care
i-o dii fuziunea, fn limp ce Jagure/e opalin se cristalizeazfi. devine aponghetatii.
Acum po{i zari Jara cealalf<'i a lumii prin 110ua jiin(ti ce i11cet se
trezete, comp/et inocenta. mirata spre Sine. S unt Poartii Desch isii.
far tu, eel sou cea ce ma fnsoJejli fn aceasta experie11fii, consta/i
cum la ra11du-/i, fn cet, Joarte-ncet, la~i sti curgti imagini mai c/are. mcti
vii, colora1e, llOI' vibratile, iar lumea in care not doi 0111 piitruns pare
no 11ii ...
Consimti ca eti gata s-o explorezl. cu grijti, migalii $i uimire .~i sing ur
giise$fi momentul eel mai potrivit $i imrarea. Ahmeci li11, .foarte /in $i atent. cu
simturile toate deschise spre interior... A uzi, \lezi, miro,)i, gll.Jli .Ji simti, descoperi
spaJiul mirific fn care-ai piitruns .;i e.}li con'fienl de modul in care a/uneci. de
starea pe care-o traie))ti f/1 limp ce explorezi, in timp ce c11110.Jfi $i iatli. pe
mtisura ce lnainte.,-i /11 propriul sp"fiu, pofi vizualiza vechi fntd111pltiri, ca-11tr-1m
film cu eroi cwwscuti sou, ca $i cum ai citi un roman, devii chior romonul cu ai
carui eroi le identifici saz1 de care le separi. Si lot ce se-ntii111pfa acolo pare sii
aibii o noimii pe care tu o giiseLi.
Prive;~te-(.i spectacolul. cite..Jte-/i ro111a1111/ $('/ii eel n10i bun spectator sau
cititor al crea(iei tale, eel mai atent. Te pr;ve$li cum te joci, cum te mi..Jli, cu111
vorbe~ti, cum acponezi .ri toate f/i spun cine eti ;\'i mt e,r;ti, ce-nfelegi $i ce nu
infelegi, ce ros1 au toote astea, ce sens. ReJine-le, fii contienl de ele. dar du-le
mai departe, .farii sii coup explica{ii ,,; interpretari, oriciit de temante ar .Ji.
Continua door sa exiiti ~i sa vezi Cl/111 e.xi~ti.
152

$i dacii o minusculi'i gnzii trave1~~eccti ecramil sou spafiul i11 care-en pi'imms.
um1are$fe-o atent, fom1e atent. ii pofi zari linia /ma a co1pului ce pare-o 11iilucl'i,
aripile-abia co11turate - mai 111ul1 intuieli. PresimJi $i azd vibra{ia discreta pe care-o
produce cand exerseazii zborul. Ea poatefi o libe/11!0 sau o albinii ori u11 jluture, dar
orice ar Ji, incearcl1 sii distingi cat mai multe detalii. l11ce1, foarte-ncet, cmna sa
difuzezi 111micufaflin/a,fli11110 cu ea. fncotro zboan5? Ce simte? Ce vrea? $i ceface?
Raspzrnde-fi la toate aceste-ntrebiiri $i revino ...
Dar cum ar fl daca deodatii te-ai face pcidure, adcincit ~; vie $i
absorbantci. prin care respirii miliarde de Jiil7fe deodatii? ! ... Te-ai giindit sft
remmti? Ei bine, fii doar co11~tie111 de 1e11tafia ta $i lasa-te fn aceastii ciiutare
atent, urmeazii-fi rlibdarea ...
A cum le fntorci fntr-o fume ceva mai familiarii, in ccne aproape-ai 11itat
sa exi$1i (co11$fie11t), dar ai fnvii{al so traieti contiincios. prinrre case. ma9ini.
strazi, oameni, gunoaie ... Afege sa .fti semafoml din i11tersec{ia tG preferara.
Trtiie~Je experien/a de a fl Semo/or. 111ai fntai ... Ce vezi? Ce auzi? Ce sim(i fat a
de cei pe care-i ghidezi, cum se comportii fatti de tine? Ce cre::.i? Ce gande$ti:J
Ce a~tepfi? Si ce vrei? Te temi de ceva?
Acum fti brusc. deconectat. E$li d~fect. Ce se intdmpla? De cine depin::J?
Si ce se alege de cei pe care-i ghide..-i? Cine te-asculta, cine le inlreaba, cine te
ig11orii1 cine te-njurii? Cui fi lipse$1i ~i cui 1111? Cine se pkrnge $i cine se bucwii de
noua ta stare? ... Si ca{i dintre ei s-m-1 accidental ori poate-au murit de cand tu eyti
deconectar de la sursa de care depinzi?
Sau poate ca door becurile tale s-au ars. Le i11/oc11ie.$fe cineva? Cum
proceded? E$1i door 1111 biet Semafor lnriidiicinat, imobil. mcincat de rugina. la
intersecria dintre cele mai circulate artere? Sau poate veif1-nlocuit cu un altul mai
bun, dup6 ce mai fntcli vei fl s11111/s Ji dus la groapa comzmti sa11 retopil pe111r11 alte
scopuri mai noi?! Si-n tot acest timp fii co11~tient de stiirile tale, de limitele in a te
recondi/iona ~i a triii, de dependenf ele tale.
fntoarce-te acum la giiza pe care nu demu!t ai experimentat-o.
Compara-/i starea actuala cu cea de atzmci ... Ce pre.feri - so fii gd: a sa11
semafor? Ai sii-mi spui cii ea depinde mai c11ra11d de ea fns6$i. de voinfa ei clea zbura. fn vreme ce el depinde de sursa de energie ~i de scopu/ siiu. Ea este
libero ~i el depinde de altcineva sau ceva. Pe1:fect adeviircrt ... Dar tot tu rev;;
~i-mi spui amuzat cii-i placut sa ghidezi, sii fii imporlant $i sii.fii repara1. E
comod.. . in vreme ce gcfaa niiuca e comp/et ignoranta ~i zboora be-:.rnetic
oriunde fi vine, cond vrea, Jara rost.
lmaginema-te pe rand, gazii si semafor, incii o data, tepeta, observa-re
cu rtibdare, iar $i iar. fntr-1111 torzi11. te aduni $i retrtiie.$fi nostalgia de a fl giizfi ~i
apiisarea de a .fi semafor. Jar compari ... Cond esli mai aproape de tine? Cine
e~ti sou ce e~ti?

153

MAREA SI TARMUL
Arta convietuirii creatoare
8upii ce Dumnezeu a hotarat sa sepcrre pamantul de ape, s-a instill/it o
regulii simpla de convie(uire intre 1'vlare ,}i farm - Flux I Reflux. Cre$fere I
Descre~Lere. Construcfie I Distruc/ie.
Morea ~-; Tiirmu! fimcfionea::a pe1fect de 111i/ioa11e $i mi/ioane de ani,
respectrind acest princlpiu divin, unul prin intermediul celuilalt. unul fmpreuna
cu celalalt.
Cand Marea este in flux, ea aduce cu sine Tarm11/11i, drepr ofranda, o
parte din vietiifile ei, dar )~i o parte din reziduurile trcmsformate ale -;.armului,
pe care tot ea le-a pre/uat cu rej711.rnl anterior. Apoi se retrage .~i-i deschide
Tarmului spatiul necesar sa se de=volte, sa se construiasca. sa se transforme pe
seama asimi!arii creatoare a ,, darurilor pri111i/e ". sii se extindii. pierzand
totodata cote ceva din .forma sa veche, sa creascii. Morea ii imbogiife$te ,1i-I
spa/Ci fn acela$i timp, fl 11mp/e ~i-1 erodea=ii. fl otrave$te prin depunerile ei, dc11
ii .yi purifica totodata.
El creffle fntr-un fel pe seama Ei, asimiliind a/11viunile ~; fntr-un air fe/
pe seama Lui, fnglobiind $i hansformdnd perpeluu propriile-i de-$e11ri, pe care
to/ Morea, piistriitoare dar ~i trcmsfiguratoare i le readuce. De fapt am(111doi
parlicipii In zm proces de reconstmire mutuala, de convie(uire crealoare. dar
in egalii miisura se limpe::.esc $i se innamolesc wwl prin intermediul ce!ui!oll la
grani/a /or, mai cur!Jnd vir111alii decal realii.
Else lasii constmit $i distrns partial de Ea.
Ea fi faciliteaza dezvoltarea, 111odelcmdu-! inceLul cu lnce/111, dar
rediiruindu-i tot ce i-a luar cu delicatete sau cu lmpe111ozitate, in c11/mea fi1riei,
a1unci cdnd fn/ometatti. fl inundti spre a-$i hrani miliarde!e de fii11Je c:e o
alctituiesc. Apoi, cand apele se linif}tesc, Ea fi readuce daruri. oferfa sa de
via/a ce a decis s-o lase sii se scwga fn malerie pe care am pureo-o 11wni
., moarta ". dacti nu am grei projimd. Scoicile, crabii, pe$f ii ce nu mai pol
respira, meduzele, stelele de mare \'i i felurile alge ~i tot ce-i prisose~te, Morea
strangiitoare, dar $i generoasii le depune fa picioarele Tiir111ul11i. !or El cre~te,
se di/ala, transforma deeurile-daruri fn nisip fn care-9i cre91e ciudafenii de
arbu~ti uscap ~'ii rezisten(i. cu de!icClle flori. apoi. cu vremeo, le alchimizeaza-n
humus din care cresc gradini. live=i ~i vii ...
Jar cdnd demuft se va fl-ndeparlot de 1Vfare, bogatul Tarm devine chiar
Campie din care se hranesc imense /10/de. in fiecare bob de gr611 desig11r, dacti
privefjti cu luare-aminte. pofi inlui ceva din formo unei scoici ori a vrewwi p~fe
,si dadi ai s-asculfi atent, vei prinde respirajia egala cu a Marii de denwll ~,; de
departe.
154

$i caLii vreme reguia simp/6 a conviefuirii dintre Tarm ~-i }.fare ~e

p astrea=a. relafia /or romdne creatoare ~; pmadoxal stabi/ii. Fiecure cl'ete i
descre~te pe seama celuilalt ~i astfel riiman m ereu In ecllilibru. Fiecare ii
nale. fl ajuta i-l asistii inlr-un anume fel pe ce/iifalt. dar flecare se bucurii,
rodele i se transformii pe cont propriu, fiecare e fericit prin el insit)c:i, dar ~i
prin intermediul celuilalt.
in .feful aces/a, ei ne ofera modelul desavilr!jit al i11terdepe11de11(ei
creatoare, bazatii pe cooperore prin complementaritate !ji al respectarii mutzwle
a evo/11fiei autonome. Aslfel, ei ridiculizeaza competi(ia i agresivitatea in
naturO. dovedind inutilitatea i absurdul acestora In rela/iile annonioase .~i
evolutive dintre ptirfile lwnii. Se poate clar citi ca regulu simplii dupii care
ftm c(ionea-;,ii e acceptarea i iubirea 1111ificato((re, creato1re i elibem toare, iar
iubirea cli11tre ptrr(i e echilibrn.
Tot astfel, rela/iile dintre oameni au $ansa de a evolua dupa ace,.~t princijJil/
pe care Apa $i Pamcimul. in relaf ia /or sponta11{f, I-au va/idar in milioane de cmi.
Atunci cand aceastti regula de 011r.funcfio11eazl'i fn c11pl11. fn .familie. in prietenie. 1/1
rela/iile comunitare, In societate - echilibn.1!, pacea, eficie/'//C/ $i sarisfacfio se menfin,
iar dezvoltarea persona/a este In egala masurti ~i d<r--voltare i11te1personalii. D(//~ ori
de care ori regula conviefuirii creatoare este fncalcatti, costl/I i impactul
transformorilor 111utuale sunt periculoase.
Cclnd zmul se manifestii, se e.xp1ima $i ac{io11eaza ex cesiv, efecLUI lui nu
mai este facilitator, catalizator ~i sti111ulativ, ci dimpotriva, dci1111t'itor celuilolt ji
lui lnsu,~i. Astfel, o persoa11Ci care nu-~i e.xercita vocafia naturala a generozitafii,
limpezirii .yi construirii con$fiente de sine .yi de a/tu!, fl poate li111ita sa11 desflin/a
p as cu pas pe acesta, autolimitdndzt-se sau degradiindu-se in acelaji timp pe
sine. Dupa cum excesul de genero=itate poate fl la /el de ptigubitor, pervertind11se in intruzivitate fi control subtil.
lnterconexiunea, ca principiu de organi::are i funcfionare a lwnii. ne
determiner sa respectiim regulile divine ale Jocului. iar a ji 1111 Jucator de elita
fnseamna in primul rand a fl un11/ modest. natural i spoman. dar peJ:fect respo11sobi/
sau con~tient de Sine ~i de impactul sau osupra partenerilor de Joe. Uitarea de Sine,
fie doar # p entrn cateva clipe, p oate avea consecin(e imediate, clar mai ales la
distan{ii. Pentru ca ceea ce fntr-L//1 moment~; fntr-un context amtme poatefi ,, 1111.flr
de p ra.f', nimerit d in inttimp/are, fntr-1111 alt context (cum ar fl eel al rela(iilor
umane), pe lermen lung poate declan$ct w1 dezec/1ilibru de propor(ii la scam i/1tregii
naturi sau a fntreg11/11i sis/em. $i as{fel nesemnffzcativul fir de prt(fconfine excesul de
colb ce poate acoperi o oglindii, care la riindu-i limitea::a sou distorsionea::a
imaginea realitiifii, b1straimindu-i pe oameni unii de al/ii $i de ei il1$i~i, introductind
regu/i $Chioape ~i jwnalii{i de mosutti In trcmzacjiile !or cotidiene, ca .~i in cele
viitoare.

155

in astfel de condi/ii apare exerci/iul competi/iei exagerate sau cu orice

pre(, 1111trit de o slabti sau neclara imagine de sine $i de cecitatea fimcfio11alti n
orgollosului care in locul unei ba11ale perechi de ochelari (fie si de soare, atw1ci
cand lumina devine mull prea puternica), pre/era sa-~j imagineze contumf
lucrurilor. decdt sti le vada. larjocul de-a competifia exageralii ca falsii displlla o
unei false puteri duce inevilabif la conflict sau rcizboi, cu pierclerile inerente, atol
de partea fnvinsului, cat \"Ii de partea fnvingatorului. $i daca istoria sociala nv ne-a
co11vi11s Inca, din pacate, ca nu e.xislo rn adevarat fnvingatori .yi i11vim;i. cafai $i
victime, ci door coparticipare la dist1uc{ie $i pervertire colectivo, Natura ne
reaminte~te pe1pe1uu de codul regal al co11viefuirii pe1.fecte, singura sursa de
saniilale, armo}1ie -$i putere. $i IOI Natura, ill inflnila ~i sponlcma ei n1felepci1111e, ne
atrage aten/ia ca orice exces fn fimcfionarea regulii Joculzd din/re .Mare ,'ii Tiirm
lram,forma inevitabil habitatul plane/a/~ cadrul de via(ii.
lmagina/i-vii pentru o clipi'i cum ar j7 o plane/a forii pie de opa, dar
bine co11solidalii, fermii ~i dura, probabil un bolovan r1e11s1rjle{it, c6liitorind
prin univers (ori poale door un banal i mort meteoril) sau chiar o ~fera
acoperila cu nisip11ri v~nice, w1 de.,1erl. nesfar$il ...
lmagina{i-vii, de asemenea. cum arji o plane/a acoperitif fn intregirne de
ocean, ca dupa w1 potop apocaliptic. Prelutindeni, door nesfcir~ile fntinderi de ape ...
Atunci cand competi(ia devine oarbii ~i furia. frustrafia. 01goliul.
egocentrismul, injle.,ibilitalea ,'ii in10/era11/a, imporlan/a de sine Ji ostilitatea
exacerbeazii fntreaga energie a agresivitii{ii ~i devenim door ,.Al/are ji1rioasii '' sm1
.,Pamimt ce empe ", atunci cfind immdiim, riivii~im, smulgem ~i i'nghitim sou
zdruncinam, ardem, acoperim, evaporiim ori topi111 cu lava noastrii jierbinte
pent111 a fnghefa ,,; mortifrca apoi ., teritorii/e" celuilalt. demonstriim fnctilcarea
flagrantii a reguhi naturale de convief11ire, iar interioml nostru nu face altceva
deciit sii oglindeascii efectele. Devenim sing11ri fntemni/ati fn capcana victoriei.
aparent pulernici $i zmici, vulnerobili ca!jtigiitori ai Joc11lui Pulerii, e.rperime11riim
gustul amar al itnei puterijara marrori sau al unui mesajfara destinctrar. Am ales
astfel sti trfiim fie experienta de-a .fi absurdul Ocean care nu mai locztie.yte mtre
bra{ele primiloare ale imui Tarm, ci doar pe spinarea lui nisipoasa ~i amor{itii, fie
pe cea a unui bulgare pfotrifrcat sau a tmui de$ert atotcupri11ztitor pentru care
bucuria rodirii este interzisa, In absenfa oriciirei piciituri de apa.
Se-ntamp!O s6 fi.i chiar acum Ocean unic sew De!jert planelar ~i ce
simti? Ajlii atunci prin ce, cum i cand ai fncalcat regula simpl<i prin care fi-ai
transformat habitatul atat de armo11ios conceput fntr-un banal~; stupid ring de
luptiL.
$i dacii 1111 simfi cu adeviirat vreun cii~tig. ci doar o pierdere $i un dor imens
de eel pe care ialo, ai reu$it sa-l elimini, devorcmdu-1, consumcindu-1, asimilandu-1, ei
bine, aceasta te-or putea propulsa In cautarea un11i alt adversar-partener $i
experienfa s-arputea repeta.
156

Abia cfmd sesizezi ca orice ca~tig e egal cu o pierdere ,~i ca ilzda

luptei e un film ce poate rula la infinit fntr-o sa/a de cinematografcu un singur
spectator - tu fnsu/i, le pofi sim/i saturaf pana la plictis, pona la greaf6 ... $i
brusc $i flresc redescoperi ac111n regula simplii a Jocului dintre More i Tann.
De la o vreme, pofi refnva/a bucuria echilibrului, pofi deprinde aria dansu/ui
in doi $i chiar fn mai multi, fnfeleg{md totodatii ce fl diferenfiazii pe
desiivfir$itul Riizboinic de desiivnritul Artist.
Dar nu uita, flecare dintre ei ii contine pe celii/alt. dar alege sa
respecte sau nu, acum ~i aici, regu!a simpla a coevolufiei creatoare.
Tu ce experimentezi deocamdata i lace te afepf i? ...

JOCULDESAH
0 meditatie asupra schimbarii perspectivei
lmagineazii-/i o clipa ca ~ti unul dintre pionii de pe 1abla de $Oh core
tocnmi a fosl eliminat, sacrijicat sau cci:}tigat yi, prin 1111 se $fie ce mirabila
intamplare - cre~ti brusc $i devii Jucatoru! de .Jah.
Te afli fn fit/a tablei pe care n-ai vifaut-o niciodata de sus sou dinafarii
9i care pentru tine, pana acum, fusese un spa;iu familiar definitiv fncheiat.
chiar daca nu i-ai cunoscut pe de-a-ntregul limitele ii posibi!itafile. Probabil
ca uneori /i-a trecut prin minte ca ar mai exista ~i altceva fn afara acestui
spafiu ale ciirui reguli ~i tran::acfii in mi9care le-ai cunoscut (oare? !) ii
practical (cert!). Ei, doamne! Ce neant atragator prin necrmoscut. dar care
totodata i/i taie respira{ia (., daca am sa cad dincolo? ! '') ...
Ai experimental din interior regulile Jocu!ui ~i aria de a le reczmoayte, de ate
supune, de a-p fn/elege (oare? !) ro/11/ ~i sensul, relafiile cu vecinii - regi, cai, nebuni
sau p ioni... Te-ai obipndt cu mediul mereu compartimentat in patrate egale, a/be ~i
negre, pe1fecte, U$Or lucitoare, uyor alunecoase la siprafafa, dar oricum, frwnos de
previzibi!e, sigure, stabi!e.
Ai sim/if mereu cti te poji inviirti pe aco/o, de-o parle $i de aira o tablei
de ,rnh, cii pofi fl insemnat pentru zmii, un pericol pentru al/ii, folosit, sup11s.
negociat, dfiruit, oferit drept trofeu, sacrificat, respins, consemnat. aruncat,
pedepsit, recunoscut sau pur ii simplu, fnnobi/at, ridical la rangul de potenfial
rege sau reginii.
Ai dedus ca tramformarea ta ar fl teoretic posibi!a dacii accepfi
fntordeauna ceea ce e$fi, exercitandu-fi atribu{iile ptinii la supremo pe1fecti1111e
- adica zm pion cu sarcini ~i regztli precise de flmcfionare. Un pion onest,
lini~tit ~i pur, repetand la in.ftnit numarul Jui /imitat de ,, mutari ", pentru ca,
nu-i a,~a. regulile de miyccrre suntflxe.
157

- - - -- - - - - - - - - - - -- - - ---------,,.....,

Probabil ca, in tainii sa11 111 purinele c!ipe de rtigaz. ai visa/ sa fli
altcineva, un pion mai disponibil, mai fiber ~~i mai bogat. mai divers in mi,~cari ,~i
mai cunosciitor. dar, vai!, c11111 s-o po{i face. pe11tr11 cii asta ar fnsemna w1 alt Joe.
In nici w1 caz Jocul de .Jah? ! .. .
... $i apoi. pe wblo de .Jah totul e ordo11at ~i frumos, iar respect area
regufilor asigura un m1111ar nelimitat de $Onse .;i strategii de a lovi adversarul,
de a deveni coparticfpant la vicrorie ori la infrongere.
Ai fncercat pe rand sentimentul ame(itor al cii$tigu!ui, ca .Ji pe eel
umilitor al pierderii, ai experimental gustul dulce al puterii .yi amiiraciu11ea
nepwinJei. $i ce mai conreaza daca nu ai ,~tiut niciodatii cui Ii apartine cu
adeviiral puterea sou neputinfa, pe cine anume e.xprimii .Ji cui .~erve.Jte? !
Important pentru tine e ca J.i-ai focut datoria, ai parlicipal la triumf .Ji la
pierdere. $i probabil ca fn clipele tale de succes te-ai sim{it cu doi centimetri mai
fnalt deca1 e.Jli pentrn ca. cl aparfi11e unei echipe victorioase. iti da brnsc
impresia ca iii viizur mai puternic 9i chiar ajungi sa-{i ui{i dimensiunea .f1xif (1
formei bine ci:elate, de $C1Se sau ::ece cemimetri, atclt cat fi-a Jost proiectatii
atunci cdnd cineva sou ceva te-a mode/at fn !enm, fn filde~. In os ori In banCTlu!
.. material plastic".
$i evident, atunci ccind adversarul a Jost mai putemic. oi resim(.it ca e~ti o
rotitii la jel de stricata, de i11111ilii. de mizerabila, de slabti. ca si tor grnpul cantia ii
apar{ii. pentru care-ai luptat_
Acwn, iatfi. prin!r-un capriciu al soartei. al intiimplifrii, te freze,'iti
brusc fn pie/ea Jucatomlui, de care ha bar nu aveai ca exiszii; nici nu bii1111iai
ca cineva ifi giindefte, programea::ii, anticipi'i ~i evalueazii fiecare mi)'icare a ta
pe tabla de .Jah.
$i iota, ac11m pofi vedea cat de mica e iabla de ;ah pe care 111 o credeai
poni'l deunfizi atcif de mare. aproape nelimitatii, definitiva, pe1petuti; cat de
monotona .Ji simp!a prin reguli!e eifixe, cat de ,,patratii" ...
0 pofi privi cu ochi dejuciitor, in toate amaminte!e, ii poti zari pcina
sifirele de praf ~i slabele sc!ipiri pe care unele .,piese" le rejlecta dupti ce se
f11ciilzesc sub razele 1111 tocmai generoase ale 111111i bee banal de 40W.
Pri1e9ti jocul si e9fi con91ie11/ ca-n orice clipa, printr-o mf9care gre9ila,
11eatentii smt obosita, po(i sii di'irtimi nu nwnai piesele, dar ~~; tabla de .~ah.
Contemp!i rot acest mic 11nivers previzibil ,~i repetitiv ~i-ncerci sti imaginezi o
mutare care sii-1 scoata din monotonia sa, care sii-i creasca e!egan/a sau
adtincimea. care sti-i imbogii/eascti sensu!.
Dar ce regula ai mai putea imroduce cond oricot de multe ., variante .. de
mutare ar Ji, miza Jocului ramone aceea~i: cine fn.vi11ge p e cine? Adicii ce
fnseamna asfa - ca cineva invinge pe altcineva? ! Ca cineva e mai tare 9i ci11e1 a
e mai slab? I Cii cineva ramane, esle pastrat ~; cineva pleacii, este expulzat? ! La
urma unnelor. cand eti fn afara tablei de ~ah pop, fn sf{tr9it, sii experimentezi
1

158

mirosul particular al mesei p e care era sprijinita Tabla de ,mli ($i doa11111e, nici 1111
biimtiai ca existif. penrru cti ori de cote ori ateri=ai pe ecr. 111 eroi .. mon "). rl cum,
aici, pofi simfi re111perar11ra len11111l11i nelustruit sau sii te milwne::i de
transparenfa sticlei, ori sa ve=i o inflnirate de jonne $i culori pe care nici macar
1111 le po{i denumi, deflni $i recunoayle. in schimb, le pofi cu11oa$le ...
Ac11111 e-Yti 111artorul simultan al tablei de ~ah $i al e.\1erioru/ui ei, al
spatiului ill care ea tniiete, respira, plwe)we (deyi alzadOTa credeai cfi e binefixauJ.
ayezatii) - pzmct wntl, concentrat, fn care se-11/amp/6 mereu acela~i !ucru: cineva se
lupta cu alrcineva, pe viata yipe moarte. Cineva fncearcii sa oczpe spa(iul altcuiva.
sa-1 cucereascii, sii se e-i;tinda pe orizontalii prin e/iminarea ce!uilalt. Si asta ce mai e
$ipentru ce i de ce yi fncotro yi cum yi de unde )~i prince? ...
experimente:;i o sing11ra data postura Juciitoru!ui penrru a
E stljicient
le inunda brusc 0 i11fi11itate de intrebiiri. $i.fiecare fntrebare 11G$fe 0 a/ta. Cu cat
e.\plorezi mai adanc ji mai !arg, cu cat e~ti 111ai atenr, constafi ca vitew de aparifie
a i'nfrebarilor este atat de mare. fncat rtisp1111surile nu mai tw loc de cirl'ulafie, se
suprimii, e!e pur ~; simplu m1 mai vin. 1w mai pleacii, nu mai sun!. E$li intr-w1
ocean de intrebiiri fn care plute~te adormit 1111 gra11111e nisipos de rasp1111s11ri.
Te sim{i brusc eliberaz de tabla de ~ah, de masa la care stai, de
sctiunelul familiar fi observi ca toare tablele de Jah din spa{iul de AICI, fn care
foci, sunt identice ,r;i ca locuri!e eel mai pufh1 e..xp/orple su11t 0161 de diverse,
atat de imprevizibile, a/at de promiftitoare, atat de ntiuciroare. fnco! f11cepi sa
te fntrebi cejocuri se practica A COLO ~i dacii, nu cumva, miza ,.. ; sensul ace/or
joc11ri nu sunt, fn sfar$it, allele ...
fncepi SO Te bucuri fora Sa ,!ii de Ce, chiar a)1a, le bucuri CG fn sjar$if
nimic nu se mai repetii .$i flecare clipa pe care o traie~ti acopera o altii
realitate -fascinant de bogata, de 110116, de diversa, mirac11los dejiwnocrso.
Revii la vechea ta tabla de .~ah $i fntelegi cii singura jansa e sci
negociezi cu .,piesele" tale un program de mutafie interioara, de cre~tere, de
autotransmode/are pe lunga duratii, mai bine zis la infinit, pentru ca. nu-i a~c1.
singura solu/ie este accesul la verticalii. pentru ca nimeni so 1111 mai fnvingii pe
nimeni ~~i fiecare sii se-nvingii pe sine pentru a putea eplora nelimitatele spatii
de mai sus, de mai jos. de oriunde...
Si-ncerci sci ajli cum ar putea izbucni. cum s-ar putea provoca (activo?)
fn mimmatele piese de yah - di11 filde.], din os, din lenm sau chiar in cele din
plastic, ceva viu \vi adeviirat care sii le schimbe consistenfa, opacitalea. care so le
faca mai dinamice, mai uyoare, mai deschise. mai /impe=i, mai rrcmsparente, moi
curajoase, mai puternice, mai so/are. Cum ar putea deveni mai libere? Cum de
~i-ar pzdea reaminti stare.a /or de cdnd erau piiduri, elefan(i ori cine ~tie ce a/1
animal ori petrol ori Dumnezeu ~tie ce ... Cum ar putea intra In comae/ viu,
adeviira!, cu sufletul !or din alt timp pentru a-ji crejte (cultiva?!) sujletul /or
peste timp, miicar pentru a-.]i remninfi ca exista?!

sa

l59

$i ca orice Juciitor cinstit, care fn fiecare chpii risca sii piarda sew so
ca.rlige 11Jfu/, l/i propun sii experimentezi din nou spa/iul Tab/ei de $Gh. sii redevii
,,piesa" (n-ai decat sa alegi acum chiar $i rolul m11nit .,rege/ reginii".) ~;,
reintrand Tn co1pul aces ta de fmprumut, ajlii cine mai e~ti acum ~i ce pofi face cu
tine. Ce scop ai, ce dore$1i $i-ncotro?
S-ar putea sii le strangii Jonna fn care ai reintrat, ori sii te sim(,i ca Ji
cum fncet. fncef, ceva pleaca din tine, poate fn sus, poate in Jos. poate spre
stiinga, ori dreapta, ce mai conteaza?! S-ar putea
fnfelegi co tu cre.}ti .~i.
deodatii cu tine, $i ceilal(i.
Acznu ~Ii pe1fecf con$tient ca ave{i ceva de focut lmprezma, alrceva decot
afi focut pana aici Ji di jocul se clzeamii de aici lnainte Transfor111are de sine.
Explorare, Mirare, Ciiliitorie, Cunoa:;tere, Arta :;i ca-11 limp ce face(i toate acestea
va iubi/i intre voi, deopotrivii, piese albe .$i negre din care /ap1esc o infinitate de
culori Ji lwnini c1.1rgiiloare.
Si dacii te striiduie~ti p11/in, pofi sate ui/i de jur-fmprejur Cl/ aten{ie Jiai sa constafi ca fnsu$i patratul in care erai a..yezat /a-nceputul expedenfei
devine cerc, un cerc a/aturi de a/tele, mul!e. ce imprezma alciituiesc 1111 cerc .yi
mai mare, o h?ftnitate de cercuri, o sferii ce se rostogole~te mereu catre sus. in
spirala. E:jli fiber sa-Ji 1wme~ti Jocul oricum dore$fi i s-ar putea sa deviijocul
fnsu$i de la o vreme ...

sa

lNTREBARJ
l. Care sunt principalele metode in cadrul orientarii UIT1anist-experienjiale in
psiboterapie ~i consiliere?
2. Care sunt principiile teoretice care stau la baza acestei orientari
metodologice?
3. Ce metoda va stame~te interesul in mai mare masura? Argumentati ~i cautati
date suplimentare in bibliografic, cu referire la respecti\la metoda.
4. Ce implicafii ar putea avea metodele experientiale ]n dezvoltarea personala,
in lumea contemporana?

TEME
Reflectati asupra implicatiilor pe care le pot avea metodele umanistexperienf:iale in abordarea bolistica, a persoanelor, famil iilor.
grnpurilor, organizatiilor ~i colectivitatilor la inceput de mileniu ID.
Completati-va cuno~tin{ele, cit:ind in original sau in traducere lucrari
ale anto1ilor mentionati in curs. Alegetj cele mai interesante texte i
1ncercati sa le comparap. Aflap care dintre ace~ti autori sunt mai
aproape de modul vostn1 de a simti ~i gandi. Realiza!i un escu pe o
tematica aleasa de voi, valorificand anumite texte din autornl preferat.
160

MODUL Ill
Abordarile comportamentale
(iD prezentarea acestui modttl utilizam sistematizarea realizata de Joana Stancu,
2005,p.111 -122.)
Abordarile comp01tamentale au apamt ca o reactie la cele
psihodinam.ice, ce ptmeau accenml pe foriele iucon$tiente, abisale ale psihismului
~i pe funciia eliberatoare de simptome psihice a ,,insight-ului". Spre deosebire de
accstea, abordarile comportamentale centreaza procesul de consiliere/
psiboterapie asupra manifestarilor comportamentale, a.supra simptome101.
Clientul care v.ine la consiliere prezinta compo1tamente dezadaptative $i rostul
consil.ie1ii/ terapiei este de a-1 ajuta sa le elim.ine ~ i sa le tnlocuiasca cu altele,
adaptative. Abordarile compmtamentale au ca fundament teoretic curemul
,,behaviorism" din psihologie, care considera ca personaliJatea umana ,,se
stmctureaza $i funqioneaza In raport de stimulii exteii01i, de situa~ile, rolurile ~i
interactilmile sociale $i nu de f011ele psil1ice iuteme, abisale" (Irina Holdevici,
1996, p. 55).

1. Abordarea comportamentala clasica

Concepfia asupra personalitatii umane

Cei care au elaborat teorii comportamentale a.supra personalita~ii

umane sunt: !Dollard ~i Miller, Eysenck, K.rumboltz, Lundin, Mowrer ~ii
IS.ki.nnerl. De~i exista diferen}e 1n modafaatile de a explica personal itatea
umana, toti ace~tia sunt de acord asupra a maj multor idei:
* studiul personalitatii umane inseauma studiul comportarnentului;
* mediul ~i experientele iudividului detennina dezvoltarea
persoualitatii, astfel meat diferenrele dint.re persoane au legatura cu
cxperientele lor de viaia diferite;
* dualismele corp-miute, corp-spirit nu sunt relevante In dezvoltarea,
preclictia ~i controlul comportamentului uman;
* de~i In dezvoltarea persoualitatii exista ni~te ba1iere fixate genetic,
totu~i mediul are rolul dominant.
Dintrc conceptele de baza ale bebaviorismului, doua au iufluentat mai
mult procesul de consiliere/ terapie : fntorirea ~i controlu/.
!h1tarirecJ se refera la stimulii care, adaugati comportamentului, cresc
probabilitatea de manifestare a lui. Exista 1ntariri pozitive ~i negative.
Conceptul de 6,contror1 este strans legat de eel de ,,inta.ri.re", caci prin
adtninistrarea lntaririlor exista posibilitatea de control a compmiamentului.
161

In perspectiva bebaviori~tilor persoana nonnalii dispune de un set de

atitudini, valori, compo1iamente adaptative, iar problemele psihice nu sunl
decat fenomene invafate: reactii emotionale ~i deprinde1i de via\a
dezadaptative.
Procesul de consiliere/
comportamentala

psihoterapie

bazat

pe

abordarea

Daca dezvoltarca personalitatii este vazura de componamentali~ti ca o

rezultanta a lmui proces de iuva\are, ~i consilierea/ psihoterapia cste tot un
proces ce presupunc 1nvatarea.
Astfcl, consilierea/ psihoterapia 1nseamna, in aceasra viziune.
elimi11area simptomelor i a comportamentelor de-;.adaptative ~i fnvli{area
1111or modele de comportament mai eficiente.

in consilierea comportamentala, ca J'n orice sistem de consiliere ~ i

psihoterapie, este esentiala ascultarea atenta, acceptarea ~i inielegerca clientului
ca o entitate unica. 0 relatie pozitiva dintre client ~i consilier este necesara
pentrn ca, pe de o parte. consilierul sa inteleaga exact problemele clientului, iar,
pe de alta parte, acesta sa fie motivat pentn.1 a accede la procesul complex si
dificil al mod.ificarii compo11amcntului.
Tehnicile consilierii/ psihoterapiei comportamentale (dupa
Coleman, Bucher, Carson ~i sistematizate de Irina Ho1devic i, 1996) sunt:
JTehnica slingerii comportamentelor 11edorit~ - comportamentcle
dezadaptative li reduc frecventa de aparitie ~ apoi se sting daca nu le mai
intarim corespunzator.
In tratamentul tulburarilor anxioase suot folosite doua modalitati de
stingere a comportamentului nedorit (1n acest caz, anxictatea): tehnica
imploziva ~i telmica expunerii. Ambele tehnici au ca prcmisa idcea ca
auxietatea, ca reacpe cond.itionata la anunuti stimuli, poate fi depa~ita prin
confruntarea cu situatia anxiogena 1u condi!ii de deplina siguranfa. iu cazul
tehnkii implozive, confruntarea cu situaiia anxiogena se realizcaza in plan
imaginar ~ i In stare de relaxare, spre deosebire cle tehnica expunerii, uncle
confruntarea se realizeaza chiar In realitate.
lTehnica desensibiliziirii sistematic~ A fast elaborata de Wolpe (l 969)
~ reprezinta o mctoda p1in care clientul este 1nvatat sa ramana calm In situatii
anxiogene. Ea are mai multe etape:
a) tuvatarea relaxarii - lo primele ~edinte de cons iliere~
b) stabjlirea ierarhiei stimulilor anxlogeni;
c) procedeul desensibilizarii.
162

in timp ce clientul este relaxat, consilierul/ terapeurul i'i descrie acestuia

situatii diferite, incepand cu cele ueutre din punct de vedere anxiogen. piina la
cele putemic anxiogene. Dmata unei ~edinte este de 30 min. $i se desra~oara de
2-3 ori pe saptamana.
TehDica desensibilizarii sistematice s-a dovedit utila intr-o serie de
situa1ii, ctm1 ar fi: reducerea tracului de examen, fobii, tulblU'iiri anxioase, cat ~i
unele cazuri de impotenia $i frigiditate.
ITehnica aversiv~ - presupune fuJatw-area modelelor nedorile de
comportament prin sanqionarea acestora. Sauctiunea consta fie in retragerea
futaririlor pozitive, fie In aplicarea de stimuli aversivi.
D~i utilizata pentru o serie de deprinderi gre$ite (mancat excesiv,
fumat, alcoolism, dependenia de droguri, deviatii sexuale), actualmente nu se
mai fo1ose$te datorita aspectelor etice implicate, cat $i faptului ca noilc
compo1iamente dezirabile induse prin aceasta metoda nu au tendinta de a se
generaliza $i la alte situatii decat stJict la cele a.supra carora s-a aciionat direct.
IMelOda mode/{iri1J - lnvatarea uum modele dezirabile de componamenr
priu iimtarea unor persoaue.
ITehnica asertiv~ constii tn inva1area exprimarij descbise ~i adecvate a
gandtuilor ~i sentimentelor. Ea este indicata persoanelor tirnide ~i celor care au
dificu1Ui1i In stab ilirea contactelor interpersoDale.
Alte tehnici de modificare a comportamentelor nedorite au fost descrise
de Dan David, 2000, p. 58-61. Acestea sunt:
ITehnica Premar4 0 activitate cu frecventa mai mare poate funqio11a
ca intarire pentrn o activitatc cu frecven1a mai mica, careia dorim sa-i cre~tem
frecveu}a. Prima activitate t:rebuie sa-i urmeze imediat celei de-a doua.
Telmica este indicata pentru consilierea copi lului, psihotcrapia
dcpresiilor, psibozelor ~i in cazurile de autism.
ITe/?nica c0121ractu!t14 Contractul este o 1n\elegere scrisa !nlre doua sau
mai nmlte persoane prin care se stabile$te explicit modul de rela\ionare
reciproca:
a) care este comportamentul fiecarei persoane;
b) care sunt consecinfele executarii Jui
Tndicatiile tehnicii stmt: consilierea cuplului, consilierea adolescentului
in relatiile Jui cu familia, consilierea de grup.
ITelmica amorsajulu4 Se accelereaza un comportament dorit producand
conditiile In care el apare. De exemplu, pentn.1 a-i stimula unui copil dorinra de
a citi, este bine sa-i asiguram in camera lui o bib! ioteca.
ITehnica sa(ie,.;1J. Un compo11ament dezadaptativ se reduce daca
exageram lntarirea sa.
ITehnica paradoxat?J Se cere clientnlui sa amplifice frecventa
compo1tamentului dezadaptativ. Este iudicata cand comportamentul este strans
163

legat de anxietatea de perfonnanta. Tehnica duce la scaderea frecventei

comportamentuluinedorit datorita scaderii anxieta1ii de perfotmanta.

2. Abordarea cognitiv-comportamentaHi
Bazele abordarii cognitiv -cornportameutale au fost puse de JA. BeckJ,
care a elaborat arat o teorie structurala asupra depresiei, cat ~i o teorie
psihologica care a fost apoi defiuitivata de IA.T. Rush! $i colaboratorii sai.
Abordarea cognitiv-comportamentala leaga cognitia persoanei de
comportamentul ei, considerand ca fe lul de a se compo1ta al u.nui individ intr-o
anumita situatie depinde de caracteristicile situapei i de modabtatea 1n care
acesta o imerpreteaza. Corolarul acestei idei este ca, pentru a schimba
comportamentul i11eficient al persoanei, trebuie sa intervenim asupra
felului in care aceasta inter r eteaza situatiile.
Conform acestei abordari, problemele din sfera psihica sunt un rezultat
al predominaniei lgandurilor negative i a convingerilor disfunctionalg, astfel
!neat in tratamentul acestora se unnare~te identificarea ~i inlocuirea acestora cu
altele pozilive, rcaliste ~ i functionale.
Metodele ~i tehnicile abordarii cognitiv-comportamentale pot fi
ate ill doua categorii:
l. Metode de identijicare a gandurilor negative:
- discufarea unei experiente stresante recente (se descrie detaliat
experienta, luandu-se ill calcul senzatijJe, emop.ile ~i gandu rile afercnte);
- retrairea evenimentelor anxiogene pe p lan imaginativ sau prin
intennediul jocului de rol ~i analiza trairilor psihice aferente;
- analiza gandurilor asociate modificarilor de dispozitie din cadml
~edintei de consiliere.
2. Metode de modiflcare a ga11d11rilor negative ~i comportamemelor
afere11te:
- explicarea de caue consilier clientului a rela1iei dint.re gandire,
afectivitate ~i compo1tament;
- informarea clie1J~or asupra mecanismelor anxietatii;
- distragerea clientilor de la gandurile negative, prin implica rea lor In
diverse activitap;
- programarea activita(ilor;
- explicarea clien!ilor a llllOr principii de planificatea rigmoasa a timpului;
- verificarea veridicita!ii gandurilor negative automat asociate 11nor

!'64

3. Abordarea rational-emotiva
'

Aceasta abordare a fost injpata de [Albert Elliaj. La baza ei sta concepria

autoiului despre modalitatea oamenjlor de a-~i crea probleme. Ellis considera
ca probemele noastre sm1t consecinfa felului in care gaodim. Oamenii au o
tendin!a egala de a gaudi atat rational, cat ~i irational, iar couvingerile ~i ideile
irat_ionale sunt cele care stau la baza tulburarilor din sfera psihica. Acestea sunt
fovatate devreme, ill cadrul educatiei, iar 11neori sunt trecule de la o geoeraiie la
alta cu tWul de ,Jntelepdune". De fapt sunt prejudeca\i, supetstilii, absolutisme
de genul ,,ar trebui", ,,trebuie", ,,futotdeauna", ,,nkiodata", la care oameilli pot
renun!a In cadml procesului de consiliere/ psihoterapie, devenind mai sanato~ i.
Aceasta abordare ~pereaza cu paradigma ABC!, care stipuleaza ca
secventele proccsului prin care iau na~tere problemele, tulburarile emotionale
sunt:
A. un eveniment care i se tntampla persoanei~
B. gandurile irationale asociate faptului trait~
C. emotiile nascute de ceea ce gande~te persoana.
Conform acestui model, actiunea de consiliere sau terapeutica se va
foca liza asupra gandurilor ~i nu asupra emo~iilor, care sunt doar o
consecinta a primelor.
Procesul de consilicre este unul activ ~i directiv de scurta durata in
care clientul este ajutat prin ruverse rnetode sa remmte la giiuruJea sa irnfjona!a.
IMetodele uti lizate in cadrul acestei abordari sunij:
- studierea imor materiale pentru fuvatarea fclului 'i'n care oamenii se
perturba prin intermediul gandirii;
- teme!e pentru acasii (de ex. sa faca liste cu gandurile negative; sa
scrie dezavantajele fumatului, in cazul fumatorilor etc.);
- identijlcarea situaJiilor s1resame ~i analiw gondurilor ~i emof iilor
aferente - impo1taota este evaluarea vedillcitatii ideilor rezultante din situatia
respectiva;
- efectuarea unor sarcini cu caracter inplo::iv de 10-20 de ori pe zi,
atat in plan real, cat ~i imaginar (de ex. cu.iva cu frica de lift i se cere sa mearga
cu liftul de multe ori pe parcursul unei zile);
- clientul este ajutat sa discrimineze fntre slari/e afective ra(ionale
(frica, triste1e, frnstrare, uemul}unure etc.) ~i cele irafionale (pauica, depresie
etc.);
- Ellis uti .liza umontl tn ~edin!ele terapeutice, ca modalitat.e de
i'ntrerupere a convingerilor ira}ionale;
- jocul de rol;
- imageria: clientii erau incuraja!i sa-~i imagineze raspuusmi pozitive
pentru situatii stresante.

l65

4. Consilierea/ psihoterapia centrata pe realitate

Bazele acestei abordari au fost puse de jW. Glasse1l, care ill 1967 a mJiintat
,,Institute for Reality 'Tilerapy". La baza acestei abordari sta lteoria alege1iij: in mice
Imprejurare noi alegem tot ceea ce facem, inclusiv nefericirea pe care o simtim. ceea
ce inseamna ca detinem un control mai mare asupra vie~i noastre, mult mai mare
decat ne imaginam. Este illlZoriu sa credern ca problemele noastre sunt determinate
de exte1ior, cand, de fapt, motivapa faptelor ~i alegerilor ooastre, atat a celor fe1icite,
cat $i a celor nefericite, se afla il1 intetioml nostrn.
Wrincipiile consilierii/ terapiei centrate pe reaJitate sun~:
- de ceie mai multe ori la baza problemelor este o relatie 111uana
nesatisracatoare;
- procesul interventiei este centrat pe prezentul clientului, iar nu pe
trecutul lui (,,trecutul s-a dus, clientul nu mai poate schimba nimic In trecut, tot
ceea ce poate face acum este sa-~i cladeasca un prezent mult mai eficienf' - W.
Glasser. 2000, p. 131 );
- consilierea/ psihoterapia realitarii cent:reaza clientu1 pe ceea ce alege
el sa faca In prezent $i nu tncurajeaza p!angerile excesive;
- aceasta abordare pune accentul pe responsabilitatea personala pentru
tot ceea cc ni se illtampla;
- rolul consilierului este acela de a-~ i asista clienpi in planificarea unui
comporrament responsabil.
W. Glasser considera ca acest model poate fi aplicat nu nurnai In cadrul
de consilere/ psihoterapeutic, dar ~i In Coli, In relatiile familiale, in sfcra
educationala etc.
Abordarea nu oecesita metode ~i tebnici speciale, ci este fo losit
dialogul sincer, deschis ~i adecvat situafiei.

INTREBARI SI TEME DE LUCRU

l. Care sunt principalele metode de oricntare comportamentala?
2. Care sunt obiectivele !?i specificul demersului terapeutic in metoda cognitivcomportamentala?
3. Care sunt premisele !?i specificul metodei rafional-emotive?
4. Care suot principiile de lucru ill consilierea ~i terapia centrata pe realitate?
TEMA: Completa}i-va cuno~tintele, citind 1n original sau in traducere lucrari
ale autorilor menfionati ill curs. Alegeti cele mai interesante texte !?i incercati sa
le comparari. Af1a!i care ctintre ace~ti autori suot mai aproape de modul vostru
de a simti !?i gandi. Realiza1i un eseu pe o tematica aleasa de voi, valorificand
anmnite texte din autorul preferat.
166

CAPITOLUL VII
Psihoterapiile de familie

Experien}a clinica ne-a dovedit ca In dinamica diverselor tipuri de

patogenii, ca ~i in cea a evolutiei bolnavilor sub tratarnent, facton1J fami lial,
prin natura complexitatii sale strncturale j hlllC!ionale, este profund implicat.
Adesea, pacienfii nu sunt decat ,,mctafora" m lbu1"arilor relationale ~i de
comunicare din familiile i cuplurile lor. Acest fapt este foa1te evident In cazul
tulburarilor emo}ionale, nevrotice ~i comportamentale ale copii lor, dar nu
numai. A~a au aparnt psihoterapiile de familie (P .F.). Ele se practica atat in
clinica, cat i in afara cfu1icii, ill cabinete private sau in diverse organizatii
neguvernamentale ~i centre de asistenta a copilului ~i familiei.
Specific:

P.F. se adreseaza intregului sistem pe1iuTbat ~i reJallor intrafamiliale

disfunctionale, in scopul reechilibrfuii ~i optimizarii rolrnilor, grnnirelor
intrasistemice ~i rela}iilor (emotionale, sexuale, comunicationale, cognitive
decizionale etc.). E le au ill vedere problemele granitelor dintre generarii,
problemele identitare, dina.micile emotionale dintre soti, dintrc parin~ ~i
copii, dintre frati, precum ~i cele transgeneraiionale sau psihogenealogice
(Jolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, 2001; loJanda Mitrofan, C1istina
Derosa Stoica, 2004).
in tratamentul complex al auumitor bolnavi, psihici ~i psihosomatici,
copii ~i adulti, terapiile de familie asociate sunt de nelnlocuit, prin
efectele lor beuefice ~i consonante cu paleta de procednri medicale,
psihoterapeutice, ludoterapeutice ~i ergoterapeutice integrate In planul
terapeutic cnrativ sau recuperator.

ITeme foarte frecvent~ sunt: abandonul, culpabilitatca ~i anxictatea de

separare, conflictele ~i lupta pentru putere, inadecvarile 1o comportamentul de
rol-sex, disftmqiile sexua1e ~i afective, violeuta familiata etc.
Consilfonil psihologic sau ~colar, la randul sau, nu poate ignora
impactul pe care familia 11 are asupra fiecarui membru al sau (Ioana Stancu ,
2005, p. 141). Chiar daca consilierul nu are lntotdeauna pregatirea necesara
pentru a aborda terapcutic familiile, el poate sa utilizeze teorHle psihoterapiilor
de familie pentru a intelege mai bine dinamica familiilor ~ i felul cum indiviz ii
sunt influentati de aceasta, prectm1 ~i strategiile terapiilor de familie, astfel
!neat intervenf:ia de consiliere sa fie mai eficienta.
167

Pentrn a ajuta familiile sa-~i imbunatateasca interaqiuoi le dintre

membrii sai ~i atitudinile ~i comp011amentele acestora, terapeutul are nevoie sa
cunoasca caracteristicile unei familii sanatoase, functiooale. Sunt mul te
defini\ii asupra unei familii sanatoase; fiecare sistem terapeutic de familie are
propria sa lista de caracteristici pentn.1 o familie functionala.
Exista o varietate foarte mare de fanulii, de la cele cu foarte multe
probleme, pana la cele flira probleme, astfel tucat co11silierul sau terapentul
uebuie sa realizeze o evaluare a acestora, pentm a ~ti asupra caror caracteristici
sa intervina.
Vom prezenta ill contiouare, pe scurt, cateva tipuri de terapii de
familie, anume acelea care pot sa aiba un impact mai puternic i asupra
procesului de consiliere (mull mai frecvent practicat), cat ~i asupra celui
psihoterapeutic, atat din punct de vedere teoretic, cat ~i practic. Sistematizarca
terapiilor de familie de mai jos este realizata dupa cartea ,,Terapii de familie"
(Iolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, Editura SPER, Rucure~ti, 200 J), iar
efot1Ul de sintetizare a acestui material extensiv In sfera aplicaiiilor in
consiliere Ii aparpne Ioanei Stancu (v. ~ i op. cit., 2005).

Terapia de familie a Jui M . Bowen

IMunay Bowe1~ a dezvo1tat o teorie psihodinamica de familie bazala pe

ideea ca fiecare familie este un sistem de relatii emotiouale. Frecvent. in
abordarea sa, Bowen se concentra asupra wrni membru al familici ~i a felului
cum se relatioueaza acesta cu restul famiJiei.
Ter,apia de familie a Jui Bowen are drept nucleu lopt concept~
interconectate:
diferentierea Sinelui,
sistemul emotional familial nuclear
triangu ]area,
procesul proiectiv al fanuliei,
distantarea emotionala,
procesul de transmitere multigenerarionala,
pozi!ia de frate sau sora.
regresia sociala.
1

lj)i[erenfierea Sinelu~ reprezinta ,,gradul relativ de autonomie pe care

tm individ 11 past:reaza, in timp ce ran1fme ill relatie semnificativa cu ccilalW'
Oolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, 2001, p. 120).
in orice sistem familial, dar nu numai, exista doua fo11e opuse, a carnr
interactiune da specificul familiei: fo11a care ti detennina pe membrii familiei
168

sa ramana imprew1a ~i cea care care Ii ImpIDge spre indiviJualitate. Rolul

primar al consilierului este de a ajuui fiecarc pcr:-oana sa sc dcsp1inda din
nediferentierea familiala simbiotica, caci, ctl cat dJtcrcntierca va cre$te, cu mat
persoana va fi mai pu~jn vulnerabila la strcs, 11131 reponsabila $i maj rezistcnta
la presiunile familiei. Persoanele slab difereniiate sunt mai dependente
emotional. cele cu un nivel ridicat al difcreniierii iau decizii in confonnitate cu
cvidenta empirica ~i rnai pt11in cu factori emotiortali.
~istemul emofiona/ familial 11uclemJ se refera la modalitatile de
relaiionare emotiouaHi dintre membrii familiei. Cand nivclul anxieta\ii cre~te
lntr-o familie, membrii acesteia pot utitiza modalitati diferite de a face fata
acestei situatii: distantarea emoiionala, conflicrclc, proicc\ia problemei (sau
concentrarea atentiei) asupra unui copil, dezvoltarea unui sindrom fi zic sau
psihic la unul dintre soti. Cu cat o familie este mai fuzionala, deci membrii ei
sunr mai nediferentia1i, cu atat nivelul anxieta1ii este mai crescut.
ITria11gulare~ este ,;unitarea de baza a interdependentei In sistemul
e11101ional familial" (Iolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, 2001, p. 124).
1n acmd cu Bowen, orice individ uman dispune de o anxietate de batit
Aceasta an,"Xietate cre~te cand persoana intra :intr-o rela1ie senu1ificativa emo1ional
~i este cu atat mai crescuta cu cat niveluJ stresului la care estc supusa rcla?a estc
mai mare $i cu cat cei doi sunt mai nediferen{iati. P1in urmare, mice rela\ie u-ece
altemativ prin pe1ioade de apropiere $i tndepa11are a celor doi membri. Pentru a-$j
tine anxietatea rclationala sub control, cei doi pot atragc in relatia lor o a treia
persoana, pentru ca triada reprezinta o intcractiune mai stabila. 01ictm1,
triangularea este contraproductiva pentru individuare, pentru ca tn triade oamenii
functioneaza mai degraba In registrnl emotional, decat cognitiv.
Oamenii aleg sa se casatoreasca cu indivizi cu un rrive! al diferentierii
similar cu al tor. Doua persoane, dependente emotional de familiile de origine,
odata casatorile, vor fonna un nucleu emotional instabil. Copiii acestor familii
pot intra In triade emotionale cu parin\ii lor. constituindu-se In supape de
descarcare a tensiunji maritale, cu consecinte negative asupra dezvoltarii lor.
IProcesul proiectiv of fa111i/ie1J se refera la faptul ca ,,nivelul de
diferentiere al pari.ntilor trece mai departe la unul sau altul dint.re copii i lor"
(Jolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, 2001 , p. 124).
IDistanfarea emofiona@ este o modalitate de scadere a anxietatii In
cadrul familiilor fuzjonale.
IProcesul de transmitere 111ultigenera(iona!& Membrii familiilor ce
preiau transgeneraiional modalitatj dezadaptative de adaptare emotiona]a tind
sa aiba urma~i cu nivele de diferentiere mai scazule decat ale tor.
IPozitia de 'frote sau sor~. Pozitia pe care fiecare copil o are In sistenrnl
fratem influenteaza compo1tamentul sau.

169

IRegresia socia!tW - interacpunile specifice familiilor pot fi observate ~i

la nivel social, iar in cazul stresului cronic membrii unei societati se comporta
predominant emotional.
Conform acestor concepte cheie, o fami lie sanatoasa este una in care
membrii ei sunt diferen~iaii , comuuica deschis $i Gexibil $i prezinta putjne
comportamente simptomatice.
in terapia lui Bowen cousiJjerul lucreaza frecvent cu parintii copilului
cu probleme, in loc de a lucra doar cu copilul sau cu lnlreaga famil ie. In relatia
de consiliere, consilierul ajuta fiecare membru al cuplului marital sa-$i crcasca
nivelul diferentierii atat fata de SOflsotie, cat $i fata de familia de origi11e, caci
scopul interven1iei este cre$terea diferentierii Eului.
Cel mai frecvent instrument utiliza in cadrul acestei teorii este
genogram , dia ama relatiilor inter enerational , care ajuta cjjen}ii sa se
cunoasca pe sine, precum i famillile lor. iuainte de a face scbjmbari este
nevoie de a cunoa$le bine caracteristicile fieca.rui rnembru al familiei, precum
i ale familiei, in ansamblu.

Terapia structurala de familie

Is.

Principalul reprezentant al acesteia este

Minuchilll, un psihiatru
argentinian, ce pune la baza terapiei de familie ideea de structura. Familia este
mai mult decat o suma de indivizi, In interiorul ei au loc o serie de iuterac\iuni
conform unor reguli, explicite sau nu. Totalitatea acestor reguli constituie un
1ntreg, o structura.
Pentru a mtelege terapia structuralii de familie este nevoie sa
cuuoa$tem conceptele ei de baza: structuril, subsisteme, grani(e, ierarlzie.
lStructura familie1J constituie totalitatea pattern-urilor de interactiune
1ntre membrii acesteia. De cele mai multe ori regulile ce guvemeaza relatii le
familiale sunt nespuse, iar membrii familiei pot sa nu fie con~ienti de exislenta
acestora. Frecvent mernbrii fam.iliei nu tiu cum s-a format aceasta structura,
iar pattern-urile pot ft schimbate numai printr-o decizie con$tienta.
Cea mai buna modalitate prin care co,nsilierul poate mtelege structura
unei familii este observa1ia interac!iunilor dint.re membrii sai In contextul
$edintelor de consiliere.
Fiecare familie este compusa diutr-o serie de subsisteme: fiecare
individ, diada ma1itala, subsistemul adul~lor, subsistemul fratriilor,
subsistemul celor de acela~i sex, subsistemul celor cu interese cornune etc.
Fiecare individ are locul ~i rolul sau In diverse subsisteme, iar atitudinile $i
comportamentul sau variaza 1n functie de acestea.
170

IGranitele interpersonal~ separa aceste subsisteme ~i regleaza

schimburile care se petrcc la nivelul lor. Ele podi rigide, clare sau difuze.
In familiile cu graniie rigide, membrii familid au puiine contacte 1ntre
ei, dar ~i cu cei din afara familiei. Ei nu suut angajati nici unul fata de alrul, nici
fata de restul lumii. Slabiciunea acestor familii consta in faptul ca membrii sai
nu-~i pot oferi supo11 ~i afcc\iLU1e unul altuia.
Yn familiile cu grani~e clare su..r1t promovate atat comunicarea dimre
subsisteme, dar ~i autonomia acestora. De exemplu, parintii pot sa aiba o
comunicare buna atat intre ei, dar i cu copiii lor i, 1n acela~i timp, sa le respect~
autonomia specifica vrstei, acela~i Jucrn fiind valabil i dinspre copii spre parintj.
Familiile cu granite difuze sacrifica autonomia ~i 1ibertatea pentru
apropiere ~i suport. Aici nu exista grarute clare lntre indivizi ~i lnrre
subsisteme. Membrii acestor familii au dificulUiii de Ielaiionare cu cei din afara
~i tind sa fie forute dependenti unii de altii. El au foarte rar ioterese, idei sau
sentimente individuale. in acela~i timp 'insa, ci i~i ofera suport maxim uuul
aJtuia. Parinpi ce fac parte din familii cu granjte difuze suut suprairnplicari 1n
activitat.ile ~colare sau extra~colare ale copiior lor.
lrerarhig ne arata cine are puterea deciziei in familie. Aceasta putere
este de obicei impiiJtita lntre indivizi sau intre subsisteme, ill functie de context.
Uneori se pot crea aliante i'ntre divet:~i indivizi din familie cu scopul impa.t1irii
puterii de decizie. De cele mai multe ori, in famiLii, puterea o detin parintij, d&r
exista ~i familii disfunctionale in care copiii au mai multa putere decat unul sau
altul dintre parinti.
IProcesul terapieil strncturale de fam.ilie depinde de intelegerea stn1cturii. a
subsistemelor, a granitelor ~i a ierarhiei familiale. Pentru a schimba anumite
aspecte disfimctionale, consiliernl trebuie sa stabi1easca mai lnrai relatia
terapeutica. Apoi unneaza@iagooza stmcturataj, adica identillcarea caracteristicilor
familiei conform conceptelor sus meu\ionate. Consiliernl este ~ctiv O?i di.rectiq,
pLUland membrii familiei In diverse situapi astfel tncat ace~tia sa con~tientizeze
felul in care ei interacponeaza. Ultima faza a terapiei este festructurarea fam.iJfa@,
u1 care se un11a.re~te dezvoltarea Lmei structmi de familie satisracatoare, care sa
pennita satisfacerea nevoilor individuale, dar ~i a familiei, ca 1ntreg.

Terapia

experien~iaHi

a comunica1ii

Acest tip de terapie a fost dezvoltat de !Virginia Sat@ ~i se constituie ca

tm curent impmiant despri.ns din terapia comunicaJionaUi.
Nucleul terapiei initiata de Virginia Satir este comunicarea; ea credea
ca membrii unei familii pot fi invatati sa comunice mai sincer ~i mai eficient.
De fapt, lcriteriile pentrn a stabili daca o famjlie este sau ou sanatoasaj sunt:
171

comunicarea congruenta (fiecare membrn spuue ceea ce simte sau

gande~te rara sa-1 fie frica sau rara a fi rejectat);
reguli flexibile, in funcjie de situatie;
roluri clare ~i rela0i satisraditoare cu exteriorul.
Consilierul care abordeaza familiile In confonnitate cu acest model
trebuie sa fie deci atent la pattern-urile de comuuicare. La regulile ~i rolmile din
familie.

Un alt aspect important 1n terapia comunicationala este l!ncrederea inl

lsine a membrilor familieil. Penhu a putea comunica onest, este nevoie de o
buna imagine de sine, astfel focat coosillernl acorda timp suficient, 'inca de la
'inceputul terapiei, constructiei unei imagini de sine pozitive la membrii
familjei.
Punctul nodal al terapiei comunicationale este lschimbarea pattern-I
luri lor de comunicare ineficiente din famili~. Dupa Satir (apud J. Muro, T.
Kottman, 1995, p. 277), exista mai multe stiluri de c01mmicare ineficiente:
coneii ierea (a comuuica astfel inciit sa nu superi pe nimeni);
dezaprobarea (a da viua pe ceilalti ~i a nu-ti asuma responsabililatea);
comunicarea stil computer (se realizeaza strict in p lan cogrutiv,
evitiindu-se emo~iile);
distragerea (schimbarea subiectului cand conflictul este iminent).
Satir descrie, de asemenea, ~i stilul de comunicare congruent, ce
consta iutr-o comunicare descbisa, congruenta, ill directa legatura cu emotiile ~i
gandirea proprii.
tprocesul terapeuticl. in acest curent consilieml lnvata mernbrii famil iei
sa recunoasca ce stHmi de comunicare fo losesc ~i in ce situatii ~i 1i ajuta sa
deprinda o comunicare congruenta: sa-~i exprime deschis dezacordnl, sa
vorbeasca despre fricile, sperantele ~i dorinfele lor, sa ceara informa1ii
suplimentare fiira teama, sa ofere feed-back i'atr-o maniera nonjudicativa, sa
empatizeze unul cu altul ~i sa diminueze rnesajele ascunse din comunicare.
[Regulile familiald sunL alt aspect important al terapiei. Multe familii cu
probleme au reguli implicite pe care membrii acestora fie nu le cunosc, fie nu le
respecta. Acestea impiedica comunicarea libera ~i deschisa. Prin intennediul
jocului de rol, a diverselor jocuri simbolice, sculpturi de gmp familial (adica
configmari posturale simbolice, liber alese de participanti), improvizatie
creatoare de tip plastic, dans, expresie muzicala etc. sau tehnici interactionale,
consiliernl (terapeutul) ajuta familia sa recunoasca aceste reguli ~i sa le
schimbe.
172

Terapia strategica de familie

_ _ __C_e_i_1_11_ai impo1tan1i reprezeutan1i ai acestei terapii s1111t [ay Hateyl $i

!Cloe Madane~. Confonn acestora, o familie functionala este ,.un sislem
descbis, cu graru1e bine conturate, clare ~i care permit scbimbul de infonnatii In
mod adecvat ~i predictibil" (Jolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, 2001. p.
143).
in terapia strategica, p1incipalul ~ a] interveutiei terapeutice este
~ezolvarea problem.ei prezent~. Terapeufii suategici considera ca membrii
familiei nu au nevoie de insight-uri 1n legatura cu dinamica familiala, ci de
solu!ionarea problemei. De aceea primul pas al terapiei este ajuta.rea familiei
pentru a-~i clarifica problema. Apoi terapeutul realizeaza o evaluare a
interaqiunilor familiale pomind de la observarea familiei In timpul $edi.ntelor.
pentru ca, in final, sa ofere !directive clartj, cu scopul scbimbarii funqionarii
acesteia ~i rezolvarii probemei (caci terapeuti i strategici stun directi vi $i
autoritari) .
.-:----------------------~
Pentru co iii cu robleme com onamentale
strategici considera ca explicatia fenomenului consta In ontlictul dintr
~arinty, care conduce la un nivel inadecvat de utere la unul dintre co ii.
Scopul intervenpei, In aceste situapi, ar fi recapatarea conrrolului de carre
parinti. _ _ _ _ __ _
ehnici utilizat~ de consilierij strategici (pe langa instruqiunile
directe):
paradoxul;
relncadrarca (schimbarea perspectivei asupra problemei, lu sensul ca
aceasta este vazuta ca necesara sistemului familial);
prescrierea simptomulu.i (clientul este lncurajat sa continue
comportameutul sirnptomatic, de obicei 1ntr-o amunita situatie ~i la o
anumita ora), sarcinile metaforice (se actioneaza asupra problemei
prezente intT-o maniera simbolica).
De~i pare simpla, terapia strategica presupune multa creativitate ~i
tlexibilitate in aplicarea ei. De aceea, consilierii care vor sa utilizeze accst tip
de terapie este necesar sa aiba o fonuare specifica, dar $i supervizare de
specialitate. De fapt, acest lucru este va!abil pentrn toate tipurile de terapie ~i de
consiliere de familie.
in consilierea psibologica sau ~colara nu se poate v orbi de o abordare
de familie, In adevaratul 1nteles al acesteia, ci doar de o intelegere mai adecvata
a clientilor ~i de o eficientizare a intervenpei, confonn principWor ~i strategiior
fw11izate de curentele terapeutice de familie.

ff

173

Terapia sistemica de familie (TSF)

IReprezentanpi actuaij ai acestei metode sunt constituiti sub numek

de Scoala de la Milano: Mara Selvini-Palzzoli, Luigi Boscolo, Gianfrauco

Ceccbin ~i Guiliana Prata. Metoda sistemica de familie a fast elaborata ttJ jurul
anului 1978.
Ideea de baza a TSF este cea de sistem~ a~a cum a fast ea
conceptualizata de teoria generala a sistemelor asupra comportamentelor
tm1ane ~i mai ales asupra familiei. Contribu!ii senmificative i'n dezvoltarea
acestei teo1ii au avut Gregory Bateson, Murray Bowen, Salvador Minucbin ~i
Jay Haley.

lscopul TSFj este spnJuurea familiei sa descopere, sa fotrcmpa ~i

eventual sa scbimbe regulile ,jocurilor" interac~onale din sistemul familial
perturbat, adica ale dinamicii relationale care genereaza d i sfnnc~ionalitatea
faJ:n.ili ei.
0 familie este considerata disfuuqionala cand exista in interiorul
sistemului sau pattem-uri rigide, blocate, care fie au fast preluate din
genera1iile anterioare, fie apa11in familiei actuale. Familiile pe1turbate fo losesc
planuri vechi, devenite inutile pentrn reflectarea realitatii curente actuale.
Astfel, ,jocurile interaqionale" ale familiei dau na~tere w1or simptome care o
aduc In terapie. Solutia ,,interactionala" patogena (simptomul) pe care a gasit-o
fa.mfoa la problema cu care se confrnnta este, evident, diferita de scopul
unnarit de terapeut. Acesta va umari nu doar eliberarea de sirnptom ~i
schimbarea proceselor iuterpersonale, ci va stimula fanillia sa in~eleaga roslul
simptomului ~i conexiunile sale cu sistemul relatiilor perturbate dinlre mcmbri.
Un alt scop este delerminarea familiei sa creeze cai diferite pentru
flexibiLizarea modalitatilor de relationare din interi01-ul sau .

slstemica folosesc In lucrnl tera eutic trei

- fo1mularea jpotezelor;
- ueutralitatea;
- circularitatea.
ormularea i otezel01 se refera la supozitiile pe care echipa
terapeutica, 1n colaborare cu familia, le emite cu privire la natma problemei
familiei. Aceste ipoteze nu sunt supuse unei judecati de valoare, astfel ca ele 1rn
suut considerate bune sau rele, ci se accepta sau nu in :fimctie de utilitatea lor In
procesul de aflare a unor noi infom1atii care ar putea determina scbimbarea
sistemului familial disfunctionaL iutrebarile-ghid adrcsate familiej il1 etapa
174

ioifiala, vizeaza jpotezele priviod rolul simptomului in sistemul familial cu

privire la chestiuni specifice contexrulw familial: ,,Ce anume v-a detenninat sa
apela\i la terapie?", ,,Cine beneficiaza eel mai rnult de situatia acniala?" sau
"Care este rnotivaj:ia pentrn scbimbare?".
Raspunsmile date de fanulie la ltmebaiile terapeuh1lui vor da na$tcrc la
noi ipoteze de lucru, vor duce la o 1ntelegere mai aprofw1data a organizarii $i
functionarii sistemului $i la o plauificare a iuterventiilor terapeutice.
fNeutralitate~ presupune ca terapeutu1 sa adopte o pozjtje ]jbera de
orice judeca\i morale $i o distanta psihologica egala fafa de tiecare membru al
familiei. Terapeutul $i echipa susfin, Ul mod egal, pe fiecare mcmbru al
famiJiei. TerapeutuJ nu este chemat sa judece, ci sa inteleaga $i sa acccpte chlar
~i puncte de vedere care nu fac parte din sistemul 1ui de valori Acest principiu
cste cu atat mai greu de mentinut cu cat dorinta sau tendiuia de a intra intr-o
legatura mai putemica cu familia. spre a o ajuta, este mai mare. Trehuie avut in
vedere ca, prin interven!ia sa, tera_peutul creeaza un nou sistem - sistcmul
terapeut-familie - , iar orice actiune a Lerapeutului ar putea fi capabila sa
djstruga echilibrul pe care familia reu$ise sa ii obtina to timp, cu o serie de
ajustari. Astfel, terapeutul trebuie sa manifeste mare grija ~i competenta pcnm.1
a facilita deschiderea unei cai pentru un nou tip de echilibru 'ln famili e.
ICircularitate~ derivata din conceptul Jui Bateson de cibcrnetica
circulara ~i din eel de cauzalitate circulara, se refera la centrarea pe rela1iile
existente in interiorul sistemului familial din perspectiva percep~ei diferite pe
care o are fiecare membru asupra acestor relatii. TcrapeutuJ folose~te fo acest
scop ,,modeJul triadic" al int.rebad lor circulare. Acesta aduce o noua lumina
asupra faptelor $i co111po1iameutelor familiale. Cand se adreseaza o intrebare
wmi membru al fam.iliei desprc relat:ia dintre alti doi membri ai acesteia,
terapeutul ob!ine, iu replica, o defini.re a rela\iei pe care ceJ lntrebat o are cu
cele doua persoane vizate.

tfehnici terapeutice in TSFj

[ehnica intrebarilor circulartj. Se cere unui membru al familiei sa
comenteze sau sa speculeze cu privire la credintele, sentimemele ~i
comportamentele altar mcrnbri ai familiei. Se folose~te ~i pentm a diagnostica
sistemul familial ill dinamica sa interactionala. Este un mijloc de a de a activa
dinamica sistemului, de a testa ~i nuanta ipotezele initiale.
Exemple de intrebari circuJare:
,,Daca sora ta ar pleca de acasa, cine crezi case va supara eel mai rau?"
,,Daca ti intreb pe tatal tau, cu cine crezi ca va fi el de acord, cu mama
sau cu fratele tau?"

175

.,Cand fratele tau lncepe sa-$i piarda controlul, ce face tatal tau?"
,,Parln\ii tai se ceana mai pufin dupa ce tatal taus-a lmbolnavit?"
,,Ce crezi ca o detenniua pe mama ta sa nu l!i auda dorintele?"
,,Cum aii desc1ie relatia dintre sotul dvs. $i copii?"
Evident, evaluarea raspunsurilor nu se limiteaza doar la canalul verbal.
dimpotTiva, expresivitatea nonvcrbala a res_podcntului este extrem de
edifi.catoare. Analiza acesteia ofera date relevante desprc dinamica fomiliala.
lntrebarile ci.rculare fac posibila clarificarea concep!iilor $i a$teptarilor diverse
ale rn.embTilor fam.ilici $i compararea diverselor puncte de vedere. Acest lucru c
util deopotriva terapeutului $i clieuiilor, care devin mai con$tienti de modul
cwn functioneaza $i cwn e.ste organizata familia. De asemeuea, faciliteazfl
fonnularca $i reformularea ipotezelor, pentru ca prin raspunsul persoanei se foe
noi presupuncri, se recxarnincaza prezwntiile $i se stabilesc concxiuni i'ntTc
evenimente. Bmbatti, Castoldi $i Maggi ( J993) atrag atentia asupra folosirii
excesive a iutrebarilor circu!are, care risca ,,imparta$irea" lme i atmosfere
artificiale fu timpul ~ediuiei. Uneori mcmb1i familiei devin obosi\i. iri tati,
tmnand dnnnurile ocolite sau intortocheate ale terapeutului ~i exprima aceste
sentimente nonverbal in timpul ~ed.i:otei. De aceea, terapeutul e nevoic sa fie
totdeauna atent $i con~tiem de ceea ce se intampla dincolo de cuviule cu
membrii familiej, precum ~i la mesajele !or ascunse.
lUtilizarea conotatiei pozitive a motivelorl atribuite pattern-milor
comportamentale simptomatice ale unui membrn al familiei. Aceasta telmic5,
deuumita in alte orientari reformulare, este considerata eseniiala in ob\inerea
succesului 1n TSF.
IJ>rescrierea simptomulu~ este o tehnica paradoxala prin care familia
sau doar w1 membru sunt directionati In a mauifesta In contiuuare simpromul.
Daca iodicatia se urn1eaza se demonstreaza ca simptomul este sub controlul
voluutar al familiei sau al membrnlui respectiv, dad! uu se mmeaza i'nseanma
ca familia a renunrat la simptorn ~i ca poatc functiona ~i !ara el. Spre dcoscbire
de prescrierea simptomului pe care o practica Haley )n modelul strategic, cea
utilizata de grupuJ de Ia Milano nu are ca scop aparitia mecanismelor
defensive, a rezistenielor, ci stimularea capacitafii familiei de a gasi propriile
soluti i alternative la simptornul cu care se confrunta.
IMesajele diferite din echipa terapeuticaj este o tehnica de divcrsiune.
Reprezi.nta un tip de prescriere prin care fami lia prime~te mesajul diu paitea
echipei rerapeutice cum ca aceasta ar avea pareri dife1ite de cele ale terapcutului
care lucreaza direct cu familia rcspcctiva. Scopul acestci mauipulari ternpcutice
este acela de a fo11a familia sa- ~i gaseasca propriile expljcatii $i rezolvari . De ex ..
se poatc spune sau scrie o scrisoarc familiei cam in acest mod: ,jumatate din
echipa noastra considera ca tatal manifesta grija atunci cand i~i protejeaza fiica
fata de mama. Cealalta jumatate considera comportamentul tatalui ca o cale de a
176

o ajuta pe mama sa se descurce cu fata, care, de altfel, este destul de pntemica".

Evaluati singuri care ar pmea fi efectele asupra familiei ...
frutualurile i ceremonilltj sum met0de prin care se prescriu amunite tipuri
de comp01tamente menite sa modifice ,jocurile" relationale ale familiei. Terapeuntl
trcbu1e sa fie foarte m.inu~os irJ descrierea detaliilor specifice (adica cine, cc. unde.
cand ~i cum pas cu pas) ale rilualmilor pe care fam.ilia t:rebuie sale tumeze intocma.i.
Iara uo exemplu dupa Mara Selvini-Palazzoli ~i colab. ( 1978, p. 5):
,.Din doua in doua zile - martea, joia ~i sfunbata -. inccpand de mainc
pana la ~edinta viitoaJe ~i intre orele ... (asigurali-va ca 1oata fami)ia este acasa
'intre accste ore), indiferent de ce face X (numele celui cai-e prezinta simptomuL
de ex. copilul, mmat de descrierea tuturor elementelor simpwmatice pe care le
manifesta de obicei), tatal va decide singur, la clisc1erie, ce anume sa faca
lmpreuna cu X. Mama va trebui sa se compone ca ~i cum nu ar ft acolo. Tn
celelalte zile- lunea. miercurea ~1 vinerea -. la acelea~i ore, indiferent de ce va
face X. mama va avea puterea de a decide ce va :fi necesar sa se faca refcritor la
X. Tatal va trebui sa se comporte ca ~i cum nu ar fi acolo. Duminica, roata
lumea se va purta 1D mod spontau. Fiecare parinte, in ziua fn care este
respousabil, va trebui sa scrie ll1 jurnalul sau orice IJJcalcare din panea
partenerului a regulii de a nu se amesteca." Tn unele cazuri sarcina de a
lnregistra in jumal posibi!ele gre~eli se poate 1ncredinta unui alt copil sau chiar
pacientului fosu~i, daca acesta este capabil sa o tndepJjneasca.
IPrescrierile invarianttj sunt utilizate In cazul familiilor c11 copii
schizofrenici sau cu copii anorexici. Ele se bazeaza pe ideea ca, prin si.mptomele
lor, ace~ti copii illceai-ca sa rezolve impasul !n care se ana cei doi parin!i Tn
relapa lor parteneriala. De aceea, pariniii vor fi intervievati singuri ~i li se vor cl.a
aceste prescriplii pentm a trasa o granira clara ~i stabila intre celc doua generatii,
ca in cxemplul de maijos (dupa M Selvini-Palazzoli, 1986, p. 341-342): ,,Ti11e1i
secret tot ce am discutal In aceastci ~edinfa. Din c611d fn c6nd. i~i(i seara.
fnainte de cinO; amondoi, In 01a$. Ni111e11i nu trebuie averti::at ca vef i pleca.
lasa/i doar w1 bilejel pe care sii scriefi <<Nu vvmfi disearii acasti.1>>. Dacii la
fnloarcere unul dil7fre copii vii fntreabO unde afi Jost, rtispundefi calm: <<Asta
ne prive~/e doar pe noi doi> >. Mai mull, {ine{i .fiecare 1111 jurnal, hine ascuns ~;
departe de copii,
care ve/i nota data .ri comportamentul 11onverbal ~i verbal af
jieciirui copil. precwn .ri al a/tor membri ai fami/iei, pentm co este ex/rem de
important ca nimic so nu fie uitat sou omis. Dara viitoare veni(; rot singuri. cu
jurnalu/, pentru a citi tot ce s-a int6mplat fntre limp. "
,,Disparilia" paTintilor din campul de control emotional al copiilor
repreziuta o componenta a tehnicii prescrierii invariarne - parin\ii dispar,
dandu-le informa~i mini.male copiilor referitoare la actiunile lor (spatiu secret
al cuplului). Aceasta descopera, activeaza ~i modlfica pattern-urilc 1igide.
repetitive, blocante din ,jocurile" interactionale parinJj-copii.

zn

177

l,,Parintij -coterapeuti'j este o tehnica utilizata 1ncepand aprox. cu

~edinta a patra, dupa ce parinfii au putut demonstra ca au tiuut secretul fata de
copii. Terapeutul ii denume~te din acel moment drept co-terapeuti ~i astfel
cuplul patogen se transfonna 1n cuplu-vindecator al propriului copil, p1in
aceasta vindecandu-se ~i pe sine. Moditicarea pattem-urilor rela1ionale In Cl1plu
este cea mai buna dovada.
lcontraparadoXUJl este o tehnica rnenita sa introduca mesaje
contradictorii 1n sistemul familial. Ce! mai frecvent contraparadox utilizat de
$coala de la M ilano este infonnarea familiei ca, de~i terapeutii sunt agenti ai
scbimbari i, ei nu doresc ca famitia sa schimbe ceea ce pare a fi w1 ecbilibru in
cadrul ei ~ i fo cousecin!a prescriu sa nu se faca nicio schimbarc, deocamdata.
Efectul spoutan, opus prescrip~ei , nu intarzie sa apara 1o sistemul famil ial ,
catalizand scbimbarea terapeutica.
llils tigareal este tehnica ptin care unuJ dintre membrii famil iei 11 atata
pe un altul lmpotriva unui al treflea, ca pa1te a rescrierii ~i dinrunizarii unni
ptoces interactional aflat In desra~mare. Este o forma de a controla ~i manipula
fami lia cu propriile ei jocmi patogene, efectul .fiind de objcei nu doar de
descarcare a tensiunilor, ci ~i de renuntare la acest tip de joc patogen.

IEtapele procesului t erapeutig

Exista 4 etape ale procesului terapeut ic, dupa Mara Selvini- Palazzo li ~i
colab. sai (a ud o . cit., 1996):
Pr edint - echipa terapeutica analizeaza datele disponibile din
coovorbinle telefonice, fi~ele cu date din eventuale edinte anterioare; elaboreaza
vaiiate ipoteze cu pri.vire Ia natura problemei familiale, la jocutile interac~onale ale
acesteia. Aceste p1ime ipoteze vor constitui punctul de plecare in contacttil terapeutic
direct cu fami lia.
~I
S-ed_m
_
_t_
a _p_r_o_p_r-iu--zi. s~@- echipa se sparge ill doua grnpw"i: eel care va
intra in contact direct cu familia (la 1nceput lucrau doi terapeu~, actualmentc dear
un singur terapeut colaboreaza direct) ~i eel care obsen"a (prin perete cu oglinda
unidirect:ionalii sau prin urmarirea inregistrarilor video). Se testeaza ipotezele ce
au fast fommlate de ecbipa in pre~edin~a. 1u acelai. timp, terapeutul introduce
intrebiirile circulare ~i odata cu ele info1mapi noi, obsevatii metacomunicative,
punctfui ~i clarifica1i. Unemi , aceasta ~edinta este unica ocazie 111 care echipa
poate colecta infom1atii despre mediul social ~i contextul 'in care fami lia exista,
deoarece la aceasta prirnii intalnire pot participa ~i membri ai familiei extinse sau
alti partici anti la viata familiala - vecini, prieteni, asistente medicale, bona etc.
Post edint - echipa reunita anatizeaza ~i concbide asupra situatiei
existente, conecteaza uoile informatii cu ipotezele injt.iale, veri:fica daca acestea
din urma s1mt utile in construirea plenului explicativ privind ,jocul" familial.
178

Jinterventia fin a!al - terapeutul revine in cabinetul terapeutic ~i

comenteaza cu familia ce s-a descoperit impretma cu echipa observatoare sau
prescrie o sarc.i.na ce trebuie l.ndeplinita, dupa care se despa11e de familie. in
general, iuterveutia finala se preziuta sub forma unui paradox, ri11.1al etc., adica
a unei prescrieri. Terapeutul nu comunica 'insa niciodata direct ceea ce crede
echipa despre caz, deoarece se folose~te acest element de mister pentru
formularea paradoxurilor, coutraparadoxurilor, a mesajelor neclare, cc vizeaza
tocmai confozia fami liei. Aceasta confuzie va simuJa generarea de noi solupi la
problema cu care se conti-unta.
Burbatti ~i co lab. (1996) adauga ~i o a ls -a etapa, case se desfa~oar@
rrnsa Jn afara liinitelor spat.iale ale cabinetutuA, dar DU ~i in afara contextuhti
terapeutic: procesarea feed-back-ului de catre familie. Feed-back-ul re21tltat
din ultirna ~edinta, ac1ionand ca un input, este luat 1n considerare ~i analizat de
intreaga ecbipa. A vand 'in vedere ca modificarile privesc l.ntreaga familie, este
necesar sa se acorde suficient timp pcntn.1 a avea loc restrucrurarea urmarita
prin interventia aplicata. De aceea, perioada de limp dintre ~edinte esre de
regula de o luna, dar se poate intiude ~i pe perioade rnai mari. iutregul proces
se va relua Ia urmatoarea 1ntalnire cu fami lia. De reguJa, la aceasta ~edi n ia sunt
invita1i sa participe doar membri familiei nucleare. Acum se recunosc
modificarile aparute ~i se exploreaza mai 1n detaliu chestiunile mai intime, ce
nu puteau ft dezvaluite altor persoane dinafara fruniliei nuclcare. Se consuma
mai pu1in timp cu problema pentru care s-a solicitat ajutor. Acest al doi lea
interviu cu famiUa are trei componente, dupa Walsh ~i McGrow:
conectarea - terapeutul continua sa stranga infom1atii de la fa mi Iie. iar
familia este invatata sa observe ~i sa recunoasca diferentele;
analiza - se ceimeaza pe interactiunile din nucleul familiei;
testarea - terapeutul testeaza motivatia familiei ~i exploreaza parti le
sislemului care vor susiiue intreruperea jocurilor fami liale (mcmbriresursa pentru schimbare).
lincheierea terapie~ se produce atunci cand se ajunge la un acord comun
1ntre terapeut ~i familie cu p rivire la momentul oportun. Echipa respecta
intoldeauna decizia farniJiei de a incheia terapia. De regula, la sfa r~itul terapiei
terapeutul poate averti za fam.il ia ca este posibil sa existc reveniri ale
sim ptomului sau se l.ndoie~te ca efectele vor ti de lunga durata. Scopul este,
evident, de a ,,nonnaliza" eventualele recaderi.

in noile variante ale modelului sist emic terapeutic s-au produs cateva
.-l
schi.m
-bar--.~:

- pre~ed iuta s-a condensat semnificativ, aproape disparand ~i Jasand

locul l'ntalnirii directe cu familia;
179

- se forrnuleaza doar o singura ipoteza initialii care va gbjda procesul

terapeutic;
- In cadrul primei ~edjnte, terapcutul se prcocupa mai mull de relatia cc
exista lntre famili e ~i persoana care a recomandat accsteia terapia, far ipoteza se
va referi la aceasta rela\ie;
- noua atitudine terapeutica se rerera la coalhia cu unul dintre mcmbrii
familiei, daca acest lucn.1 este benefic pentru familie.
in concluzie, se observa ca actualmente acce11h1l se deplaseaza de la
procesul formula1ij ipotezelor - in varianta clasica - la procesul interactiunii
dintre ecbipa terapeutica ~i sistemul familial.

Terapia narativa de familie

tReprezeotanfi ~i initiator~: Michael W hite (cemrul Dulwich, Australia)

David Epson (Centrul de terapie de famme, Auckland, Noua Zeelanda).
Metoda se structureaza lnlre 1970-1980, cand estc rccunoscuta, ~i se dezvolta la
1.nceputul anjlor 90.
!Premise conceptual~. Se bazeaza pe o filosofie eliberatoare asupra
oamenilor, cautand sa le insufle puterea ~i energia necesara penhu a-~i crea
propriile lor concep\ii (.,pove~ti'') despre siue i despre lume. Autorii pleaca de
la premisa ca, inca de la na~tere, omul este rnodelat, dete1mi1rnt i condiponat
de familia i cultura de apartenenta 1n rnodul de a se percepe i de a vorbi
despre el insu~i i despre lmne. in felul acesta l~i pierde capacitatea de a stabili
singur sensul propriei valori ~i identitati. Daca noi Tovii!am sa recunoa~tem in
mod contient efectele insidioase ale acestor credinte ~i le percepem ca uefiind
inerente noua, putem deveni liberi sa ne dezvoltam. Este exact ceea ce l~i
propune terapia narativa, ca lU1a dintre cele mai active metode terapeutice.
~i

!Specific ~i obiectiv~. Autorii p1m accent pc adevan1l experientei uaite,

pusa sub fonna unei noi conceptii, a unei noi povc~ti sau naratiuui despre
propria viata, de unde ~i denumirea metodei. White ~i Epson afi1111a: ,,Povctile
suut pline de goluri pe care oamenii trebuie sa le umple peutm ca povestea sa
poata fi jucata. Aceste goluri se umplu din expcrienfa traita i din imaginatia
oamenilor. Cu fiecarc act, oamenii l~i rescriu viata. Evolutia vietii este
asemanatoare procesului de a redeveni auto1i, procesului de reintrare a
persoauei in poveste, dezMtand-o ~i :facand-o a lor" (1990, p. 13), adica
personalizand-o.
De aceea, autorii ajuta clientii sa coustruiasca o poveste altemativa
despre ei m~i~i, care este derivata din propria experienta de viara ~i care uneori
nu se pohive~te, nu se subordoneazli sau chiar neaga poveslea impusa de
180

societate. De aici ~i credo-ul terap1e1 narative de familie: ,,persoana nu se

identi fica niciodata cu problema. Problema es1e problema, avand propria sa
identitate, diferita de identitatea pcrsoanei".
[chnica de bazaj a terapiei narative este externalizarea, ca raspuns la
interiorizarca problemei (simptomului, categoriei nolmative) impuse dinafara .
Prin 1ntrebari de genul ,,Cum iii afecteaza aceasta problerna via1a?", terapeutul
separa probletna de persoana. El recunoa~te pulerea unei probleme-etichera,
ajutaud clientul sa-~i recunoasca respo.usabilitatea pentru propriul
comporlament. White define~te ex1:ernalizarea ca ,,abordare terapeutica ce
tnc urajeaza persoana sa obiectiveze ~i , lmeori, sa personi fice problemele pe
care le traie~te ca opresive". Acest proces pennite problemei sa devina ,.o pane
separata ~i, astfel, externa persoaoei" cu care are lu1 anumit tip de rela\ie.
Extemalizarea 1i aj11ta pe clienti sa perceapa amunite pa11i ale Eului care nu
sunt contaminate de simptom. Aceasta conduce spoutau la o noua vizitme
asupra proprjei persoanei, ca fii1Jd libera ~i responsabila de alegerile pe care le
face, In relapa sa cu problema respectiva. Ea sparge obi~rrninta terapeurului $i
mai ales a clientului de a asculta ~i formula mesaje, naratiuni 1.ncarcate,
,,satmate" de termeni ce se refera la problema sau la dificultii}ile pe care le are.
Practica externalizarii are, dupa amorii sai (1988, p. 39-40),
urmatoarele efecte:
reduce conflictelc sau disputele neproductive dintre persoane cu privire
la ,,cine este responsabil pentn.1 problema aparuta";
submineaza senlimcntul de e$eC care se dezvolta tn persoane ca
raspuns la peJSistenta prezenta a problemei, in ciuda eforturilor !acute
de a o elimina;
paveaza ca lea persoauei In a coopera cu ceilalti, spre a se uni In lupta
lor lmpotriva problemei ~i de a scapa influentelor ei 1n viata ~i relariile
lor;
ofera noi posibilita1i ca persoana sa acrioneze pentrn a-~i recupera viata
~t rela1iile cu alte persoane aflate sub influenta problemei;
elibereaza persoana pentni a aborda problemele ,,serioase" mai u~or,
mai efi.cient, maf pu1in stresant;
ofera posibiLitatea existenrei unui dialog, rnai degraba decat a w1ui
monolog. cu privire la problcma.
Cititorul i11teresat poate gasi detalii cu p rivfre la procesul terapeutic ~i
studii de caz exernplificatoare 'ln cartea noastra ,,Tcrapii de famiLie" (lolancla
Mitrofan, Diana Lucia Vasile, Ed. SPER, 2001, p. 2 15-224).

181

Precizari ~i concluzii
Terapia narativa cere terapeutului o multime de caracteristici: rcspectul
fafa de natura umana In general, creativitatea, flexibilitatea pent1u a putea fi
oondirectiv, capacitatea de a stimula potentialul ~i resursele fiecarei persoaue
pe care o are ill fa1a. Poate ca tocmai creativitatea ~i flexibilitatea de care dau
dovada terapeutii cel.ui ,,de-al treilea vaf' in psihoternpie, dintre care al1torii
acestei metode, Ii fac atat de apreciari in 1ntreaga lume.
Limita care i se imputa acestef metode este ca, de~i se considera a fi o
terapie de fa.milie, pune accent mai mult pe persoana, pe individ, tiind mai
curand un fel de terapie individuala care tine cont de relatiile pe care persoana le
are cu ceilalti, din j urul sau. Jn p lus, de~i se prezinta ca o terapie nondirectiva,
intrebarile puse persoanei o direcfioneaza spre anumite tipuri de raspunsuri.
Comentand contTibu1iile esen\iale ale metodei narative, O'Hanlon
(1994, p. 28) precizeaza:
,,Dacii nu crezi, ci1 tot sujletul tau, ca oamenii nu se identifico cu
problemele for ~i ca dificultCifile lor sun! construct;i sociale -1i personale, 1111
pofi vedea transfomriirile. Cand White i Epson sunt In acf iune, pofi spune cu
toata convingerea ca oamenii nu sun! una cu problemele /or. Vocea, postura,
fiin/ele /or fn fntregime radiazaposibilitatf i speranfe. Ei sunt cu adevarat sub
i1?/lue11/a optimism11!11i".

INTREBARI $I PROVOCARI

Care sunt objectivele principale ale terapiilor de fam.ilje?

Aualizati comparativ principalele metode din c:lmpul terapi.ilor de
familie. Prin ce anume difera din punct de vedere al deru!arii
procesului terapeutic?
lmaginati eel ptqin trei silua}ii disfunc1iouale familiale. Proiectati un
posibil model de interven1ie. Cu ce dificultati va a~teptaii sa va
confruntati? Medita}i asupra modului In care anticipa\i aceste posibile
dificultati ... ldentificati problemele persona le care ar putea avea o
legatura cu ceea ce anticipaii ca dificil de realizat.
AutoanaJjzap-va din perspectiva scenariului dvs. de via\a familiala, a
relatiilor cu parintii ~i fratii, a eventualelor suferinte, blocaje sau
frnstrari pe care le-afi trait sau pe care le traiti ~ i )11 prezent.
In ce masura ati fi avut nevoie sau ati avea nevoie In prezent. de un
consilier sau de un terapeut de familie? Daca da, argumentati. Daca nu,
argumentari. Con~tientizafi resursele ~i factorii compensatori care v -au
ajutat sau va. ajuta sa depa~i!i momemele de impas familial.
182

Meditati asupra propriei evolutii din perspectiva dinamicii ~i a rolurilor

familiale. La ce concluzii ap ajuns?
Abordaii o familie spre a-i cunoa~te mai bine modul 'in care
fu11cponeaza. Identificafi temele sale de dezvoltare ~i posibilele
dificultati sau blocaje. Ce terapie crede~i ca i s-ar ,,potrivi"?

CAPITOLUL VIII

Psihoterapia cuplului

Obiectivele ~ i sarcinile ter apeutului de cuplu

Acest capitol al lucrarii reprezi11ta un impu ls pentrn a va familiariza cu

posibilitatile de abordare terapeutica a cuplulu i confruntat cu problemele maritale
i disfunctii care ii cop le~esc sau ii deprima pe tum! sau pe ambii partcneri.
Terapeutul este singura persoana care i.i poate ajuta sa dcpa$easca
impasul ex.istenJial, oferindu-1e o perspecziva neutrii, obiectivci. competentcl a
sinrntiei in care se afla. El poate stimula ~i cataliza descoperirca de catre pa1teneri
a unor alternative reole de rezolvare a problemelor parteneriale $i familiale, cu
avantajele ~i dezavantajele fiecareia, rara a le impune sa aleaga vremrn. lasandu-i
pe ace~tia sa puna In practica comportamentul considerat a fi eel mai eficient.
Mai presus de orice, terapeutul 'ii poate determina sa con~tientizcze
propriile defecte ~i vulnerabilitap, so se cunoasca mai bine, sa inteleleaga cc se
afla tn spatele atitudinilor pe care altii le adopta fafa de ei , cum sa se poata
deta~a de amuuite probleme $i, implicit, cum le poata evita.
lo acest scop, vom apela la diteva dintTe abordarilc terapeuticc,
prezentandu-va cat mai concis $i cdt mai clar coniinutul ficcareia . Vom
exernplifica cu studii de caz pentm a intelege rnai bine $i pentru a putca pune in
practica $i dvs. ceea ce veti regasi aici.
Domeniul terapiilor de cuplu, desprins ca o subspecializare a terapii lor
de familie sau constrnit in ideea compensarii Jimitelor abordarilor individuale a le
pacien~lor ~j c1ienplor cu probleme partenetiale producatoare de sufcrinta. se
sprijina pe experienia bogata a unor terapeuti de remune: Virginia Satir, J.
Haley, N. Ackerman, J. Cottman, S. Minucbin, A. Beck, Judith ~i E. Coche,
D. Bloch sau J. Fr amo.
Sperarn ca eforturile noastre de a va pune u1 fata. tmor terapii eficiente $i
de certa actualitatc vor fi rasplatite p1intr-o mai mare deschidere a dvs. catre tot
ceea ce inseanu1a 'inte1egerea $i acceptarea um1i domeniu pe care foarte pu\ini
rornani 11 CLmosc, penl111 cafoarte mul/i il ignoro: terapia de cuplu ~i de fami1ie.

De ce mer gem Ja terapeut?

in general, persoanele care vin la terapeut au urmatoa1ele tipuri

de probleme:
1) au o imagine de sine oegariva, sentimentele $i parerile despre ei
fiind defavorabile;
184

tn~ i$i

2) co1mmicarea cu ceilalti membri ai familiei esre indirecta, vaga ~L nu de

putine ori, nesiocera;
3) reguJile folosite in sistemul familial su11t rjgide, depa~ite sau

neacceptate de ceilalti;
4) relatiile extrafami1iale stmt pufine ~i fonnale.
Ace~ti factorL (auto-valorizarea, comuuicarea, regulile ~i Jcgahlra cu
societalca) vor fi detaliati ill continuare. 1ntr-o masura mai mare sau mai mica.
peutru a va ajuta sa descoperi!i cum opereaza ei ill farniLie, inclusiv in cea a
dvs., ~i cum pot fi modificati pentru a va miqora problemele.
Multi dintre dvs. veii sustine ca nu avep probleme majore. Binc ar fi sa
fie a~a . Dar nu pu1ine sunt persoanele care nu reu~esc sa ident[flce prob1emele pe
care le au, datorita ignorantei sau indiferentei. Pentru un consilier sau terapeut de
cuplu este important, la fel ca ~i pentru clieufii sai potentiali, sa con~ti entizcze
disfunqionalitatea latenta sau. eel putin, sa i~i puna illtrebari In legatura cu ceea
ce pana acurn au considerat a fi irelevant 1n relatia lor pa1teneriala.
fuccrcati, de exeruplu. sa raspundcri sincer la urmatoarcle mtrebari:
l) Te simfi bine a~a cum traie~ti In cup1ul 1au (familia ta)?
2) Crezi ca partenerul(a) ~i ceilalp membri ai familiei discma cu tine orice
problema ar avea?
3) Ai vrea sa facj uu anum.it lucru, dar te simti ingradit?

De multe ori, o persoana care are probleme nu le poate ascunde, oricat

ar t11cerca. Fara morocanoasa, trista sau goala, vocea dura sau stridenta, corpul
tensionat sau garbovit tradeaza starile negative prin care aceasta lTece.
Exista, 1nsa, ~i cazuri c.And inruvizii reu~esc sa dea impresia unei
disnicii fcricite ~ i considera aparenta exteriorizata drept llll succes personal.
Numai ca ei nu se gandesc ca succesele de acest gen palesc ill fata unei
convieruiri lncarcate de nefericirc ~i banal.
$i unii, ~i alpi au uevoie de consiliere sau chiar de terapie pent1u a mai
putea salva ceva. Au nevoie de o asistenta competenta ~ i obicctiva care sa le
dea posibilitatea sa -~i revitalizeze relatia, sa-~ i demonstreze tor tn~i~i ca mai
pot fi fericiti.
fntr-o fam.ilie fericita poti simri autenticitatca, sinccritatea ~i iubirea.
Membrii ei se uita unul la celalalt ~i nu wrnl pri11 celalalt sau 1n podea. Casa in
care rraiesc ace~ti oameni este plina de Jumina ~i culoare. Fiecarc estc ljber sa-i
spuna celuilall ce simte, rara teama de a atrage antipatii. Se poate discuta
despre orice: despre dezamagiri, temeri, bucurii sau illdoieli.
De exemplu, daca tatal este din lntamplare prost dispus, fiul Ii poate spune
deschis: Tata, e.$ti cam morociinos astii searii. El nu se teme ca tatal va riposta:
Cum fndrazne$1i sii vorbe.,;ti O$G cu tatiil tau? Dimpotiiva, tatal poate fi ~i el siucer:
185

Sunt fnlr-adeviir morociinos. Am avul o zi fngroziloare. La care fiul poate

raspunde: ffi mulfumesc cii mi-ai spus. Credearn cii e.Jfi a.Ja numai cu mine. Acest
dialog constructiv poate avea lac, desigur daca mama nu intervine intr-o maniera
care sa saboteze incon~tient sau con~tient relatia 1atalui cu fiul ~i aceasta se poate
illtfunpla daca relatia ei cu propriul sor este pe1tmbata - o ,,afacere emotionaUi"
nefinalizara, frustrare sexuala, disputa a puterii, gelozie etc.
Un alt exemplu ar fi acela In care un copil scapa din maua un pahar
care se sparge. Unii parinti reac?oneaza cu o mustrare sau, poate, cu trimiterea
copilului plangand In camera sa. Altii pot reac1iona altfel: Te-ai taiat? Am sa-fi
aduc un leucoplast .Ji apoi am sa strang cioburile. Cred ca paharul s-a spar/
pentru cii nu fl pneai cu ambele maini. A_;;ada.r, se poate folosi incideutul ca o
ocazie de invarare, !n loc sa fie un motiv de pedeapsa, care ar pm1e sub scmnul
lntrebarii autovalorizarea copilului. Dar, Teneti, in acest caz, ambii parin1i au
cooperat, au consonat, au fost coerenfi ill atitudine ~i comunicare, eventual s-au
sprijinit
afinna!ii mutual ~i au evitat sa se ia ,,la 1ntrecere" in jocul
neprofitabil ,,Cine are dreptate sau cine are mai multa dreptate" sau in eel
falimentar ,,Unul explica ~i cela.Jalt sanctioneaza sau explica pe dos". Acesta
din unna se poate lntampla pentru ca cei doi soii au transfomrnl scena parentala
lntr-o scena de razboi conjugal disimulat, transferat simbolic sau infiltrat
tensional !n alte roluri: cele parentale. Efecte? Toata lumea picrde, in special
copi lul In evolutia sa.
Din punctul nostrn de vedere, orice relatie maritala sau parleneriala
coosensuala poate deveni una care te ajuta sa cre~ti . Pentru aceasta trebuie ca
tiecare membrn al ei sa \ina cont de urmatorii trei p~i:
l) trebuie sii recunoasca problemele cu care se confrunta;
2) trebuie sii doreascii sa schimbe ceva;
3) trebuie sii faca ceva pentru a incepe procesul de schimbare.
Iata 1n cele ce wn1eaza cateva metode tcrapeutice de lmbunatatire a
calitatii vietii mruitale ~i fam.iliale.

Terapia centrata pe problema

De obicei, un cuplu prezinta terapeutului problema cu care se coufnmta

pentm a incerca sa o depa~easca ~i a ramane impreuna. Exista, 1nsa, ~i cazuri
cfuld 1mul dintre so1i este hotarat sa div011eze, fara a-i dezvalui celuilalt
intenpile. El vine la terapeut cu scopul de a-i demonstra celuilalt ca a incercat
~i aceasta variauta ~i tot nus-a schimbat nimic. De fapt, duplicitatea lui a facut
ca lucrurile sa ramana In ace l a~i stadiu disfi.mcponal.
Cand terapeutul examineaza o problema maritaJa, el observa dese01i ca
motivele disensiunilor se atla la nivelul regulilor dintre parteneri. De
186

exemplu, sop.a ar putca spune ca prnblema este aceea ca soflll ei este iresponsabi l
In privinta cbeln1irii banilor. Sotul ar putea raspunde ca ipocrizia so\iei este de
vioa, faptul ca ca nu vrea niciodata sa se simta bme, a~a ca el cauta placerea In
al ta parte. Din perspectiva terapeutului, membrii cuplului percep diferit utilitatea
banilor, ceea ce 1i detennina sa-~i stabileasca reguli diferite.
Djsensim1ile clintr-un cuplu !~i au 01iginea indeosebi In (/bsenfa
jlexibilita/ii. Cand regulile unui ruariaj sunt prea rjgide, nemuln,unirile apar
imediat, chiaJ daca nu toate sunt exteriorizate. De exemplu, sotiei i se pare
normal sa aiba grija de so!lil bolnav. insa, daca sotia se linboluave~te, soruL
trebuie sa deviua mai bolnav decat ea pentru ca ea sa poata continua sa aiba grija
de el, djn tlloment ce acesta este singmul pattern de compo1tamenr pe care 11 au.
Exjsta situapi cand unele probleme apar o singLu'li data. Dar exist'a ~i
casato1ii In care ctizele se petrcc regu1at, facaud parte dintr-un ciclu. Pot interveni
amenintari cu ba1aia sau tentative de suicid, apoi LU1 compo1iament amiabil, dupa
care ameninta1ilc erup din uou ~i ciclul poate continua. Terapcutul trebuie sa
tntrerupa acest ciclu, incercand sa-i readuca pe membrii cupJului pe o direcpe
continua ~i armonicii. Daca nu poate, trebuie sa claiifice ~i sa stimuleze In dinamica
de cuplu .,mi~carea decisiva" care sa fie asumata rcsponsabil de atnbii cu p1ivire La
separare sau la renegocierea contracn1lui partene1ial. 0 astfel de decizie este deosebit
de dificila, pentn.1 ca terapeutul trebuie sa i~i asume responsabililatea implicfuii sale
1n a influenta destinelor unor oa:me1u, de a-i convinge sau suspne in deciziile lor,
pomind de la propriile nevoi ~i posibilita\i, ca cste necesar sa-~i construiasca o noua
viara alatwi de altci.neva. Cea mai blll1a solutje este iototdeauna cea asrnnata de
comun acord 1o cuplu, terapeutul ramaound un martor avizat, tm clatiiicator ~i o
oglinda amplificatoare a rea lira}ii sentimentelor ~i deciziilor con~tiente asumate,
nutrite de nevoi incon~tiente presante. El nu va sugera ~i nu va impune o decizie du pa
prop1iul sau scenatiu de viata sau confo1111 credintelor ~i valotilor sale, ci va inso\i
competent partenerii in a se cm1oa~e, evalua obiectiv ~i decide ill cuno~tin~a de cauza
asupra traiectoriei rela~ei lor. bJainte de orice, terapeutul de cuplu este necesar sa fie
un bun moderator ~i negociator al partenerilor, cu o atitudine ec1tidistai1ta ~i evitand
orice alianta cu vreunul dintre ace~tia.
Adesea, terapeurul poate simti ca unul din membrii cuplului ii depa~e~te
pe celalalt in dezvo)tare ~i calea cea mai indicata este divortul. El poate sesiza ~i
ca unul din ei dore~te sa rezolve ni~te probleme, iar celalalt evita solutionarea !or
~i se centreaza pe allele. Sunt ~i cazuri cand un cuplu vrea sa traiasca separat in
timp ce lucreaza la casnicia !or. Majoritatea terapeut]lor considera, insa, ca a face
terapie pe un cuplu separat nu este decat o veritabila pierdere de ti.mp. Exista prea
multe fo11c care u conduc pe dmmuri separate caud traiesc scparat, iar ~edintele
de terapie tind sa devina conversafii despre probleme 1n loc sa fie mcercari de
rezo1vare a acestor probleme. Cel mai bine este ca pa1tenerii sa fie convin~i sa
traiasca impreuna, daca vor sa faca terapie de familie.

187

in general, terapeutul ajuoge sa se perceapa pe sine ca un negociator

sindical implicat ll1 probleme conflictuale. Dacli se alatura unei p~h1i, deviue
parte a problemei In loc sa fie o parte a solutici. Totu$i, inevitabil, el este implicat
personal ill 01ice probleme exista: astfel, s-ar putea trezi ca este partinitor
indiferent daca asta Ii place sau nu. Supervizornl il poate ajuta, desigur, l.n
momentele sale de impas profesional.
De asemenea, propriile Jui prejudecari despre viata, barbati sau femei sunt
fo11ate sa iasa la lumina fa timp ce se lupta cu problemele celorlalti. Nu de putine
ori constata ca propriul mariaj sufora schimbari, ca reactie la experien\a lui cu
membrii cuplmilor consiliate. Depinde, lnsa, de maturitatea, e>..'Perienta, echilibrul
~i profesionaJismul Jui sa depa~easca aceste capcane specifice m uncti de ter apeut
~i sa ajute efectiv iJ1divizii sa gaseasca cea mai buna solutie a ie~iJii din impas.
De obicci, terapeutul apelcaza la una din tm11atoarelc doua modalitaii:
I) spune oamenilor ce pot sa faca, atunci cand dore~fe ca ei sa faca ace!
Jucru> dar nu le impwJe;
2) spune oamenilor ce sa faca, atunci caud nu dore~te ca ei safacii lucnil respectiv.
in primuJ caz, tcrapeutul cere efectiv unei persoane sa intreprinda un
anumit tip de actiune. De exemplu, daca o mama se amesteca cand tatal ~i fiul
fucearca sa discute, terapeutul 1i poate spw1e mamei sa nu se mai ames1ece.
Indiferent de modul in care Ii cere acest lucru (mai bland sau mai fcm1),
terapeutul 1i spune sa renunre la acest mod de comportament.
A cere cuiva sa nu mai faca ceva este una dinlre cele rnai di(icilc
sarcini. Este nevoie ca terapeutul sa exagereze anumite consecin\e ale
comportameutul ui ce trebuie schimbat, este nevoie sa coopereze cu ceilnlti
membri ai familiei, este uevoie sa incerce ceva uou.
in al doilea ca:z, terapeutul vrea sa obtina schimbarea cu ajutorul
revoltei pacientuloi fata de ceea ce i se cere sa faca. Aceasta esre o interven1ie
paradoxala. Apeland la acest tip de terapie, el trebuie sa fie destul de diplomat
pentrn a nu se discredita ill fata eel or pc care li consiliaza.
Pentru ca terapeutul sa reu~easca sa-i motiveze pe membrii cuplului
clisfunqional sa-i unneze iL1dica~iile, el poate alege doua cai:
1) abordarea indirecta, cand Ii detcrmina pe patteneri sa vorbeasca
despre tot ceea ce au incercat sa intteprinda pentru. a rezolva problcma.
Pe masura ce nereu~itele sunt emunerate, ele pot fi scoase ill evidcnta,
partenerii con~tjentizand 1nca o data ca toate incercarile !or au e$uat.
De aceea, vor fi mai dispu$i sa L11meze indicafii le terapeutului.
2) abordarea directa, cand membrii cuplului stmt incmajati sa vorb~asca
despre cat de disperata este situatia ]or. In aceasta situa\ie, decal sa-i
lini~teasca (spunandu-le ca nu e a~a de rau), terapeutul va fi de acord cu
ace~tia, aratandu-le ca ~ i el considera situa~a foarte dificila. Astfel, el va
folosi disperarea lor, ca motivarie fo acceptarea prescriptiilor lui.
188

Terapeutul trebuie sa \ina cont de fiecare in parte atunci cand fixeaza

sarcinile. in timp ce intervieveaza o familie, el va observa compo11amentul
spoutan al membrilor ei ~i va fixa sarcinile tn funcpe de trasan1rile respectivei
familii. De exemplu, daca membrii familiei actioneaza int:r-un mod sistemarizat
$i logic. sarcina ceruta trebuie sa fie lllla sistematica $i logica, penrru ca csle mai
probabil sa fie indeplinita.
De asemenea, terapeutul trebuie sa fie percepul ca avand autoritate ~i
credibilitate. Dadi se comporta ca $i cum ~i-ar cunoa~te meseria. exista o mare
probabilitate ca oamenii sa faca ceea ce le cere.
Nu 1n ultimul rand, modul in care terapeutul descrie imp01tanta sarcinii
este relevant. De exemplu, terapeutul poate spune: Va voi cere so face/i 1m
lucm care va va parea slzpid, dat pe care tolu~i vreau sa-1.facefi. In acest caz,
fami lia nu poate coosidera ca sarcina este stupida, atata tirnp cat terapeutul a
mentionat siugur ca este.
Cand terapeutul traseaza o sarcina, el trebuie sa ceara lntotdeauna la
intrevederea urmatoare o relatare despre aceasta. in general. rezultatul este t11rnl
din urmatoarele trei:
I) sarcina a fost indeplinita:
2) sarcina a fost 1ndeplinita parpal;
3) sarcina ou a fost indeplinita.
Daca fami]ja a lndeplinit sarcina, ea este felicitata ~i interviul continua
din acel punct. Daca membrii familiei au lndeplinit-o pru1ial, este necesar sa se
exp lice de ce nu a fost illdeplinita in totaUtate. Terapeutul nu trebuie sa accepte
scuze peutrn aceasta situape. deoruecc, daca ar face-o, probabilitatea ca ei sa nu
tndeplineasca utmatoarea sarcina ar cre~te considerabil.
in conditiile ]n care membrii familiei nu au indeplinit sarcina, cea mai
bu1Ja atitudine din paiiea terapeutului este sa arate ca ei au pierdut o oportunirate de
a ie~i clin impas. Daca. partenerii apreciaza ca 1ndeplinirea sarcinii nu Je-ar fi fost de
vreun folos , terapeutul le-ar putea spune ca nu vor ~ti niciodata acest lucru de
vreme ce nu au indeplinit-o. Mai mult, daca in timpul iuterviului se ridica alte
probleme, el poate sublinia ca problemele respective puteau ii ~i ele eliminate daca
ar fi indeplinit sarcina t:rasata. Accentuarea vinovatiei Ii motiveaza pe pa11eneri sa
nu mai repete aceasta siruaiie ~i sa rezolve prompt sarcinile w111atoare care le revin.

Cum abordeaza terapeutul problema?

Modul cum abordeaza uu terapeut o problema maritala este determioat

de mai multi factori. Printre ace~tia, cei mai irnportanti sLU1t:
a) lTerapeutul trebuie sii evire minimizarea problemelo1t Tndiferent de
problemele existente 1ntr-un cuplu, terapeutul nu trebuie sa iucerce sa atenueze

189

impasul, llli1limizaudu-l. Daca va proceda astfel, membrii cuplului vor pleca de

la premisa ca el nu intelege gravitatea situa{iei lor ~i s-ar putea chiar sa renuute
la ideea de terapie.
De exemplu, daca so.tl crede ca sotia estc indiferenta fata de prietenii
lui, terapeutuJ ar trebui sa sublinieze ca aceasta este o problema importanta;
daca sotia nu simte ca sottil o trateaza cu respect, terapeut11l ar trebui sa
exploreze In detaliu aceasta problema.
Practic, orfoe problema poate parea minora, dar lucrnrile nu sunt chiar
atat de simple pe cat par. in spatele ei se ascund altele, poate cbiar mai
importante decal ceea ce trebuie consiliat.
b) ITetapeutul trebuie sci evite lucrurile abstracta Este bine ca el sa ceara
partenerilor unui cuplu sa se concentreze asupra unor comportamente concrete
~i nu asupra unor probleme mari.
De exemplu, so~ia intelectuala care sus?ne dreptu1ile femeilor ar putea
ezita sa-~i formuleze obiec}iile de a spala lenje1ia nrnrdara a so1t1lui ei, dar tocmai
aici se poate mauifesta problema cea mai importanta; sotul care protesteaza ca
sotia sa nu este afectuoasa, poate fi centrat pe felu l cum dore~te el sa fie primit
cand se 1ntoarce acasa de la munca.
Terapeutul trebuie sa caute un compo1tament concret, o reguJa precisa
care sa duca la scbimbare.
c) !Terapeutul va evita, fn mod constant, sii fie prins inlr-o coaliti~ El
trebuie sa fie impartial, sa nu tina cont de similitudiuea de sex cu unul dintre
parteneri. De asemenea, terapeutul trcbuie sa -~i pna propriile prejudecati in
afara schimbarilor pe care le cauta cuplul consiliat.
d) lrerapeutul trebuie sa accentueze rolul prezentului ~i sti evite trecutu4
In general, partenerii vad situafia lor ca o conseciuta a lucrurilor care s-nu
mtamplat In trecut. TerapeutuJ ar trebui sa gaseasca ceva ill prezent care sa
pennita iertarea, astfel incat perecbea sa poata depa~i situa?a conflictuala.
Desigur, uneori un lucrn din trecut poate fi folosit pentn.1 a motiva
cuplul 1n prezent. De exemplu, se pot identifica motivele care-i 1aceau fericiti
pe parteneri in trecut ~ i se pot reactualiza la noua conjunctura.
e) Ter eutu/ trebuie so evi/e sa e1111itii ado tarea zmor ozrltr
ireversibil in majoritatea situatiilor, este foarte imp01iaut ca pa1teuerii sa nu fie
lasa~ sa adopte o pozi~c pe care n-o mai pot schimba. Trebuie liisat loc pentrn
dcschidere, dialog, trebuje flexjbilizata viara unui cuplu.

Problema puterii in cuplu

Multe cuplw-i ajung la disensiuni din cauza impa11irii ariilor de control,

a autoritatii ~i puterii. Parte.nerii Impart puterea in muJte feluri . De exemplu, un
190

sot poate sa ia toate deciziile privind rnodul In care se vor chelnti rcsurselc
financiare, iar celalalt poate stabili pattem-ul de socializare al copiilor.
De obicei, barbatul poate fi intr-o pozi(ie superioara sau infesioara In
rapo1i cu femeia In arii diferite sau altemativ. Aceste arii ale competentei pot
conduce la o diviziuoe a puterii ~i la un aranjament ierarhic care esre
satisfiicator pentru ambii so\i.
Uneori, membrii famiJiej se influenfeaza unii pe altji in moduri care
redimensioneaza problema ariilor de control, cbiar daca ei multiplica numan.1!
problemelor in loc sa le simplifice. De exemplu, compo11amentul disfunctional
al unui copil ii detenniaa pe pariofi sa-~i reorienteze atentia asupra lui ~1 sa
ignore vechile probleme ale lor. Astfel, situaria copilului 11 poate foce pe tata sa
trcaca 1n plan mai indepartat nemul}Uruirile sotiei , iar pe aceasta sa uite de rolul
scazut al ei in hrnrea dcciziilor. Din aceasta perspcctiva, copilul aparc - In
acela~i timp - ca fiind neajutorat (datorita comportamentului sau), dar ~i
putemic (ca ajutor dat farnjliei). Insa, odata ce problcma djspare, vecbile surse
generatoaTe de conflict reapar, de multe ori cu o iutensitate crescanda.
Problemele care apar pomesc In special
ig:nora.rea ideii potrivit
careia rela{ia modema de partene1iat surprinde redprocitatea puterii ~i
autoritai, pe diferite nivelmi ~i in diferite intensitatj, in contextul mai general
al unui egalitarism afirmat ~i, tot mai des, pus in practica.
Partea uegativa a ideolbgiei egaLitariste rezida, insa, in faptul ca orice
diferenta este vazuta ca o sursa de inegalitate, ceea ce ar putea crea impresia ca
toate sarcinile, toate rolurile, pot fi i'ndeplinite atat de barbat, cat ~i de femeie.
Aceasta impresie este total gre~ita, pentru ca exista anumite element.e de
specificitate care diferen1iaza cele doua sexe, ca sa nu mai vorbim ca, de la un
cuplu la altul, existii deosebiri in ceea ce prive~te rolurile asumarc. in funcrie de
pa11icularitatile persoanelor ~i relatiei respective.

run

Din aceasta perspectiva, o egalitate prin lipsa diferentelor nu este

posibilii, mai ales ca exista ~i punctul de vedere potrivit caruia orice relatie
sociala este eseutialmente ierarbica. Cu alte cuvinte. intre oricare doua
persoane iutervioe reciprocitatea, dar ~i asimetria, una diutre ele tinzand s-o
domine pc cealalta. in cuplu situatia este aceea~i. chiar dad\ aici intervin
sentimentele de dragoste sau de afectiune fafa de partener.
Prin urmare, egalilatea este posibila cu ajutorul diferenfelor, printr-o
complementatitate a rolurilor, atitudinilor ~i compo1tamentelor celor douii sexe,
printr-o echilibrare a domeaiilor ~i nivelw-ilor In care cei doi i~i exercira autoritatea
~i puterea. A1Lfel spus, autoiitatea ~i puterea fatre cele doua sexe pot ft relativ egal
rustribwte, in cond1tiile in care suma actiyjta}ilor (~i 1mp01tantei acestora)
desfii~urate de o femeie ar fi ecbivalenta cu suma activita\ilor (~i importantei
acestora) desra~ate de un barbat. Matematic, rela~a ar ii wmatoarea:
191

L/(Fi,xi) ==

L f(B;.Y;)

i=l

k-=1

Lf(F1,X;) = f(F1 , X1) +f(F1, Xi)+ .. . + f(Fn, X11)

i=I

2:t(B1.Y1)

f (B,, Y1) + f (B1, Y2) + ...

+ f (Bm, Ym)

k= I

unde n - munarnl total de activitati desra$urate de femeic

m- uumarnl total de activitati desfa$urate de barbat
F - activitate desfii$urata de femeie
M- activitate desla$urata de barbat
x - importanta activitatii desra~mate de femeie
y - importanra activita!ii des!a$urnte de barbat
Se observa ca numarul activitatilor des:Ia$uratc de cele doua sex.e nu cstc
identic, el variind in functie de importanta acordata de cuplu fiecarei activitati in
parte. Mai mult, acest numar are nn caracter schirnbator, el putand fi renegociat
il1 conditii}e fa care contextu1 initial sufera modificari (aparitia uuui copil, $Omaj ,
decesul unui parinte etc.).
Se mai observa ca fiecare activitate are o importanta diferita, ceea ce
nu inseamna ca nu pot exista activitati care sa aiba ponderi egale. in esenta,
1usa, noi consideram ca cchivalenta activitatilor (tu fm1ctie de importanta
acestora) mtre femeie $i barbat duce la o echilibrare a raporturilor de autoritate
$i putere. Situatia se complica, cu cat luam ill cousidernre mai multi indicatori.
De exemplu, daca avem in vedere timpu/ avut la dispozitje de fiecare, atunci
numarnl activitatilor sufera o noua renegociere. Totu~i. indiferent de numarnl
indicatorilor avufi in vedere, de numarul renegocierilor, prin dialog ~i
1ntelegere se poate ajunge la o Telativa egalizare a auloritatii ~i puteri i In
sistemul familial.
Dintr-o alta perspectiva, conceptul de ,,luarc a deciziilor" este perceput
ca fond unul dintre indicat01ii principali ce definesc raportu l de autoritatc ~i
putere. Totu~i. situatia este relativa, in contextul 1n care luarea deciziilor nu
este sinonima nici cu puterea, nici cu autoritatea. Este posibil ca decizia sa fie
luata de catre un membru al cuplului, pentru ca ce!alalt membru a delegat
functia de luare a deciziei sau, pur ~i simplu, nu este interesat. In aceste cazrni
(delegare sau reuuntare deliberata) puterea pare sa fie legata de cei care nu iau
decizia. Cu alte cuvinte, daca un membru al cuplului are o capacitate
decizionala mai mare decat cclalalt nu 'inseamoa, neaparat, ca are o auroritate
sporita fata de partener.
192

Situa!ia se comptica ~i mai muJt, ill condiiiile u1 care intervin o serie de

expecta\ii gre~ite privind autoritatea ~i pl1terea pe care trebuie sa le aiba un
individ diotr-o anumita clasa sociala. De exemplu, barbatul dintr-o clasa sociala
ioferioara pretinde autoritate pe baza 1nodelului lradi\ional, in tinlp ce, in luarea
propriu-zisa a deciziilor, so0a contemporana detine o autoritate substanriala.
Aceasta discrepani intre autoritatea pe care barbatul crede ca ar trebui s-o aiba
$i puterea pe care o detine de fapt cauzeaza o instabililate maritala
considerabi la.
Tocmai de aceea, In stabilirea structurii de autoritare $i putere in cuplu
trebuie sa se pna cont de mai nml~i indicatori, care, intercorelafi, sa defineasca
mai exact raportmile dintre partcneri. Intervine, In acest caz, rela\ia cauzala
complexa, neliniara, potrivit careia o multitudine de cauze (x l, x2 .... xn) pot
conduce la producerea efectului, dintre acestea uncle fiind mai importante. mai
vizibi le sau mai frecvente decat altele. Totu$i, neaqionand lmpreuna ~i deoda10
(I. Mauzat, 1999), i'ntrc aceste cauze nu exista o relatie unica sau sigura, ceca
ce face ca raporturile de autoritate ~i putere sa aiba la baza cai1zalita\i neliniare.
corclate pe1manent cu probabilitatca, nu cu certitudinea.
Acest feno01en tiude sa se generalizeze in societatea contemporaua.
deoarece raporturile de autoritate ~i putere tind sa devina negociabile ~i mereu
scbimbatoare, in functie de apariria/ modificarea/ disparitia unor factori cu rol
impo1tant in influentarea cauzclor ce genereaza aceste raporhiri. Orice
uegociere sau redefo1ire a importantei um1i indicator poate av ea ca efect
moditicarea autoritapi in cup lu. De exemplu, reveuind la conceptul de ,,Juare a
deciziilor", numeroase cercetari arata faptul ca (la nivel declarativ) ll1area
deciziilor se dore~te a fi egalitara, cu excepfia zonei finan1elor, unde sotiile
prefera decizii reciproce, in t1mp ce so1ii mai degraba ar dcspa11i zonelc de
cheltuialii ~i ar decide unilateral. Acest fapt ridica noi problemc. arar In
domeniul deciziilor privind cheltuirea bugetului familiei, cat ~i in relatia de
interdependentii cu celelalte cauze (cine aduce mai mul\i bani in familie, cine
are prioritiiti mai mari In viitorul apropiat etc.) care pot influenta structura de
autoritate ~i puterc.

Probl emele de ord.in sexua l

Cele mai multe anxieta\i sau nelini$ti conjugale pleaca de la

insatisfacf:ia (reala sau imaginara) legata de viara sexualii. Natura problemelor
se refera la durata, calitatea ~i frecventa contactelor sexuale. A face dragoste
cc.ind vrea ea poate confirma unui barbat iubirea sotiei Jui, pe cand la o femeie a
face dragoste cand vrea el poate tnsemna ca se folose~te de ea sau ca o domina.
Atunci cand femeia este respinsa, ajunge sa creadii ca nu rnai este atractiva. in
193

scl:Umb, barbatul se simtc jignit daca observa o lipsa de entuziasm sau

ncimplicare din partea sotiei in actul sexual. A~adar. semnificafiile simbolice
atribuite de cei doi partcneri actului sexual sunt periculoase, pentrn ca pot
genera disfunctii ~i nemul\umiri.
De asemenea. implicarii deosebite sunt determinate ~i de momemul
dorinfei sexuale care, de multe 01i, nu coincide la cei doi parteneri. 0 cercetarc
efectuata pe trei e~antioane difcrite (primul constituit din 75 de cupluri aflate la
prima caslitode, cu vechimea casatoriei intre 5-20 ani, al doilea alcatuit din 75
de cupluri necasatorite, cu vechimea concubi.oajului de eel putin un an, al
trei lea fonnar din 75 de cupluri necasatorite, intre care nu exista coabitare) a
ajuns la o serie de concluzii foarte iuteresante:
1) frecventa relatiilor nedorite In anul precedent interviurilor a fost mai
'inalta In cuplurile casatorite;
2) explicatiile date de subiecti sunt asemanatoare, printre cauzele cele mai
frecvente regasiudu-se: oboseala, tensiunile ~i supararile unuia dintre parteneri.
Surprinzator, foarte pupni dintre cei intervievati au indicat plicriseala sau
insatisfac\ia drept motive majore pentru lipsa de dorinia.
De ce se ajunge aici? Terapeutli spun ca problemele sexuale apar
atunci cand exista o proastii comunicare intre parteneri. in multe cazw"i.
uuul dintre ei nu reu~e~tc sa-i comunice celuilalt ce simte sau ce ar vrea cu
adevaral. Paradoxal, de~i exprimarea dorintelor ar trebui sa fie eel mai u~or
lncn.1 intr-o relatie intima, psibologii descopera frecvent ca majoritatea
indivizilor care dcclara ca se iubesc fara limite au a~teptari desprc care prefera
sa uu discute cu partenerii !or. Terapeutul poate focaLiza discutiile despre sex.
utilizand unset de sugestii, adaptate variabil, de la cuplu la cuplu, de tipul cclor
caseta 1.
Nernulrumirile privind insatisfactia vietii sexuale pornesc ~i din
ignorarea ideii pottivit careia femeia poseda do1in\a sexuata, la fel de viguroasa
~i chiar mai puternica dedit cea a barbatului. Pe de alta pa1te, cei care
con~tientizeaza acest lucru se lovesc de alte probleme. De exemplu, neli11i~tile
masculine au crescut, barba{ii deveuind su-esati ~i complexa1i de ideea ca, daca
nu-~i vor satisface partenera, o pot pierde, situatie noua, care-i obliga sa fie
mult rnai aten{i la a~teptarile ~ i doriutele acesteia. A~a se face ca femcilc au
inceput sa fie doiite ~i visate mai mult ca inainte, corpul lor, venerat ~i prefuit,
iar zonele erogene malt valo1izate. Biirbatii au fuceput sa con~tientizeze rolul
fiecarei parfi a corpului femeii in sela!ia sexuala ~i modalitatile de excitarc a
accstora, in vederea obtinerii unei stari care sa favorizeze apari1ia orgasmu)uj.
Scbimbarea de optica asupra pozitiei active a femeij ill rnportul sexual
a gcnerat ~i efecte negative. Cel ma1 important ramane acela ca barba!ii devin
atat de preocnpati de propria perfonnanta, iucat inlocuiesc dori.nta sexuala cu
dorinta erectiei ~ i a orgasmului. Multi viscaza sa ejaculeze foarte tarziu, nu
194

pentru a se satisface mai mult, ci pentn1 a obliga femeia (epuizata de un munar

excesiv de orgasme) sa implore: ,,Ajunge, ajunge!". In eseuta, barbatul
contemporan a devenit un sclav al femeii, al sexului sau, mai bine-zis, al
sexului femeii. El sufera de ,,obligatia de juisare generala, de constrangerea de
eficacitate hedonfoa, inte1easa in termeru de erectie/ ejacuJare pennanente"
(Brnckner $i Fiukielkraut, 1977). Acest fapt 1-a detenninat sa devina mai
arogaut, mai agresiv ~i rnai dispre}l.titor fara de femeie, t:rasaturi ce creioneaza
portretul unui barbat intotdeauna nesigur, nelini$tit de virilitatea sa.
Sugestii pentru imbunatafirea vietii sexua le
discutap sincer cu partenerul ce va satisface eel mai mult;
illtreba!i-1 ct1111 ar dori sa procedati pentrn a fi $i el
satisracut;
nu neglija1i aspectul nonverbal al comuuicarilor sexuale;
uneori asemenea mesaje vorbesc mai mult decat cuvintele;
aveti rabdare cu pa1tenerul ~i tinefi cont ~i de dorintele lui;
fiti con~tient ca prefednfele sexuale se pot schimba de-a
lungul timpului;
dadi pattenerul respinge un tip de activitate sexuala, nu
IJJseamna ca va respinge pe dvs, ca persoana.
Caseta 1

De cealalta parte, femeia ~i-a ca~tigat unul dintre cele mai importante
drepturi: acela de a fi respectata ca femeie, de a nu mai fi privita ca obiect sexual,
de a pretinde satisfactie sexuala ~i nu doar de a oferi. Practic, pana la s:far$itul
secolului XJX, femeji nu i se acorda crectitul dorintei sexuale, mt exista placere
sexuala feminina. A trebuit sa apara distinc!ia Jui S. Freud intre orgasmul
clitoridian i orgasmul vaginal, pentrn a se acorda mai multa ateurie trairilor
femeii in actul se>..'Ual i pentru a se contientiza faptul ca satisfaqia barbatului
crete o data cu creterea satisfactiei femeii. Refelitor la disti.J.1c!ia freudiana, au
aparut pareri pot:rivit carora nu exista diferen!e 1nt:re cele doua orgasme, deoarece
clitorisul este anexat vaginului, vaginul este anexat labiilor mici, iar labiile mici
sunt anexate clitorisuli1i. Toata forma~a de organe sexuale este legata direct de
maduva spinarii ~i de creier, fund deci imposibil a afinna ca orgasmul este
dependent in totalitate de o structura sau al ta. Practic, dei orgasmele pot varia In
frecventa ~i in intensitate, se considera ca toate incep i se tem1ina in acela$i loc:
axa vagin-labii-clitoris.
Revenind la demersul nostru, secolul XX e domirtat de rasturnarea
conceptiei potrivit careia, tn actul sexual, femeia este elementul pasiv $i
barbatul eel activ, ajungandu-se la concluzia ca femeia a deverut activ-pasiva,
195

ill tlinp ce barbatul a ramas mai nmlt pasiv-activ. De altfel, a~a cum sustine J.
Evola (1969), activitatea la barbat ~i pasivitatea la femeie ou privesc decal
planul exterior, pentru ca, In intiJJJ.itate, femeia este cea care poseda ~i barbatul
este eel posedat. Totl.t$i, jdeea de posesiune este destul de relativa, daca ne
gandim ca femeia nu poare sa posede decat devenind pasiva: daca ea se ofera
cu prea multa illdrazneala, barbat11l da 'lnapoi, peutru ca tine sa fie el
cuceritorul. insa, ~i barbatul are impresia ca poseda, deoarece el domina pentru
ca i se creeaza aceasta iluzic. Prin urmare putem afinna cu certitudine ca, prin
cou~tieotizarea de catre femeie a puterJi ei de atrac}ie, pretentia barbatu1L1i de a
poseda s-a diminuat considerabil, 1.nsa nu putem fi siguri daca aceasta pretentie
s-a mutat 1n dreptul femeii. Mai degraba tindem sa fim de acord cu ipoteza lui
S. de Beauvoir (1949) care afirma ca, exceptand cazurile de viol, nimeni 11u
poseda pe uimeni.
Dorin+a femeii de a ajunge la orgasm a deveniL a$a de mare, 1ncat ea va
lncerca sa-1 opseasca alattiri pe barbatul care o poate satisface. De~i tinde sa
caute continuu, sa nu se limiteze la o singura relaiie sexuala toata viata, fe1neia
nu este sincera cand pretinde ca. nu vrea decat o avenhira, urmarind placerea,
caci pJacerea (departe de a o elibera) o lcaga de barbat. Mai grava este situa1ia
cand actl.11 sexual ramaue singurul lucru care leaga d011a persoane, caci
posibilitatile de a permanentiza relafia se reduc considerabil.
in esenra, femeia a devenit ~i ea sclava sexuh1i, ~i implicit a barbatlllui ,
cbiar dad\ feminismul crede ca a Ia.cut din barbat sclawl femeii. Placerea e
prea mare pentru a refuza cautarea orgasmulw, iar stigmatul a devenit din ce ill
ce mai mic. Dorinta s-a transformat in obsesie, ~i femeia obsedata obtine, de
obicei, ceea ce vrea ...
Exista, a~adar, o isterie masculina la fel de apasatoare ca ~i isteria
fem.inina Prin urmare, indiv.izii tind sa nu-~i rnai pastreze controlul asupra
seutimentelor ~i scuzaliitor, asupra felu1ui In care se manifesta 'in fiecare aspect al
rela?ei sexuale de cuplu, pentrn ca n-ar avea decat de pjerdut lipsiti de
spontaueitate ~i/sau inhibati, s-ar condaLm1a singmi la necunoa~terea impli.11uii
sexuale. De aceea, se mcearca je~U-ea din nonnele schematice ~i rigide ale sexului
tradJtfonal, cbiar dacii exista inca barbat:i care folosesc mereu poziiia misionanLlui
(,,barbatul deasupra'1) de teama sa nu fie considerati pasivi sau femei care refoza
pozitia deasupra barbatului, pentru a nu parca prea ,,fierbinp". Totu~i, se pare ca s-a
depii~it stadiul ill care partenerii suportau aui 1n ~.ir chlnul unor pozitii detestate ~i
nu 1ndriizueau sa ceara ceea ce i-ar fi stimulal cu adevarat. Ca atare, s-au
diversificat modurile de acuplare, ca modalitate de ob~inere reciproca a orgasmului.
fnsa alegerea unor pozi}ii de duet sexual trebuie !acuta cu 'infelegcre
pentm nevoile fiecaruia. Pozitia care barbatt1lui 1i procura satisfactie maxima ar
putea fi iuruferenta femeii, iar tehnica pe care ea o crede a fi expresia
sofisticarii erotice, pe el sa 11 lase complet rcce.
196

Cum rezolvarn o problema de cuplu?

Exista opinii potrivit carora, pentru rezolvarea unei probleme de cuplu,

sunt necesari cinci pa~i. Ace~tia pot fi considerati posibile repere In lucrul cu
cuplurile disfi.mc~onale, putand acoperi secvente importante din intalnirile
terapeutice:
a. Revizuiti-va mentalitatea
'
Daca va gandi~ ca problema nu se poate rezolva, va in~elati amarnic.
Orice situatie arc o ieire, important este sa vreti sa o descoperiti. Ganditi
pozitiv i detcrminati-va ~i partenerul sa gandeasca a~a. Vefi vedea cu alti ochi
i cu alta minte problema care va foimanta.
b. Identifica/i corect prob/ema
Gancliti-va singur, discutati apoi ~i cu partenernl i cautati sa precizati
cat mai clar sjtuatia care va nemultume~te. lntrebarile din caseta 2 va pot ajuta
sa identificati corect problema.
ldentificap c01ect problema

care este problema pe care o avem?

Ince conditii apare ea?
ce persoane sunt prezente cand apare
problema?
cum reac~onam ca.nd apare problema?
ce trebuie sa schimbam?
ce ma l'mpiedica sa solutionez problema?
Caseta 2
Jdentificafi toate solufiile
iocercati sa gasiti cat mai multe soh1fii pentru a va rezolva problerna.
Enumera{i-le pe toate In ordinea in care apar, Ia.ra a ln.cerca sale evaluafi.
d. ldentiflcafi cele mai bune solufii posibile
Priviti lista soluti,ilor gasite de dvs. ~i incercati sa va imaginati ce se va
intampla daca incercati fiecare solutie (vezi caseta 3).
c.

Proiectia efectelor unei solutii

ce se va intampla daca alegem soltitia x?

cum se va simti partenerul meu?
cum ma voi simti eu?
ce efecte negative pot aparea?
va rezolva in totalitate problema?
Caseta 3
197

e.

ldentificaji cea mai bunii sohqie

P1iviti lista cu solupile care v-au mai ramas ~i incerca1i sa va gand iti
care ar fi cea mai buna dintre acestea. Alegeti-o $i punefi-o In practica.

Comp ortamentele reciproc negative

Cuplurile nefericite au, ill general, putine interac1iuni placute,

majoritatea fiind !ncarcate de suparare, blam sau pedeapsa. Relafia diutre
membrii unui cup1u disfunc~oual se caracteiizeaza adesea prin comportamenl
negativ reciproc: daca unul dintre soti se comporta negativ, parteneml
considera ca este Indreptatit sa raspuuda cu aceea$i rnoneda $i astfel Incepe un
hmt de interactiuni negative.
Un astfel de lant de comportamente negative poate ti activat, chiar $i in
conditiile in care nus-a urmrui t acest lucrn. De exemplu, unul dintre parteneri se
a$teapta sa fie criticat pentru ca nu $i-a illdeplinit o anumita sarcina in gospodarie
care Ii revenea. Cand celalalt deschide discu~a despre sarcina respectiva, cbiar
daca !ntrebarea este neutra ill ton $i cuvinte, eel care a~teaptii critica riispunde cu
o a/ta criticti, referitoare Ja un lucru pe care nici partenerul nu 1-a indep linit.
Acesta simte tonul critic $i se simte atacat, ~a ca ataca ~i el. Din acest moment,
ei lnceteaza sa se mai asculte cu atenfie unul pe celalalt $i nu fac altceva decat sa
pregateasca contra-atacuri la atacmile p1imite.
focapacitatea de a rezolva conflictul, lipsa illdemanarii u1 a detensiona
dizarmonia predispune cuplul la acumularea unei serii de conflicte nerezolvate
care pot crea u n context negativ, In care angajarea partenerilor In rezolvarea
constructiva a problemelor sa fie putin probabila.
La acest lucru contribuie $i ceea ce psihologii au denumit prej11dec01a
egoistii. Fara sa -~i dea seama, oamenii au tend in ta sa interpreteze evenimentele
dint:r-o perspectiva subiectiva, care ii plaseaza ill pozitia cea mai favorabi la.
Aceasta prejudecata egoista are o influenta puternica asupra rela!-i ilor cu
ceilat1i. lu terapie, se poate aborda acest aspect, folosiud cateva dintre sugestiile
unnatoare: ,,Amintiji-va de momentele cand a# discutat cu partenerul, fie in
glumii, fie fn serios, despre sacrificiile focute de fiecare fn casnicia dvs., despre
contributiile pe care le-afi avut la bunul mers al acesteia ti ve(i con~tienliza ca
v-a/i supralicitat rolul, dintr-o dorin/a de a va demonstra, attit dvs., cat ~i
partenent!ui dvs .. ca lucrurile pozitive vise datoreaza fn mai mare masurii, iar
de cele negative nu sunteji a~a de mult raspunzator.
Arfi bi11e sci nu vii mai amiigi/i, sa tncercafi sa privifi obiectiv faptele
dvs. i ale celuila!t, deoarece prejudecata egoista large~te prapastia dintre voi
i vii transformti intimitatea ln comp de luptii. ,,
198

Terapia centrata pe comunicare

0 buna comunicare tnseaim1a ca partenernl sa lnleleaga exact ceca ce

ai vrut sa 1i transmi1i. in acest scop, trebuie ca ambii membri ai cupluJui sa se
asigure ca mesajul nu e distorsionat. Ce! ca re transmite mesajul trebuie sa fie
clar ~i precis ~i sa verifice daca ceHilalt a in!eles sensul infonnatiilor sale. In
acel~i timp, eel care recepteaza mesajul trebuie sa se asiguxe ca percep1ia lui
nu este defonnata.
Din neforicire, exista J,1rnlte cazuri ca11d intenfia ~i impactul au
continuturi diferite, o serie de cauze putand explica acest l ucru.
in primul rand, acela~i mesaj poate avea impact diferit in func~ie de
tooalitatea vocii sau starea de spirit a celui care transmile iuforn1atia. E~ti
alintata ca o pisica poate fi atat o forn1a de aljnt (cand e spusa cu o voce calda),
dar poate srn1a ~i ca un repro~ (cand nervozitatea caracterizeaza glasul
barbatului).
in al doilea rand, starea de spirit a celui care recepteaza afecteaza ~i ea
continutul mesajului Astfel, pentrn o persoana dep1imata, un compliment poate
suna fals. lntr-o dispozitie mai buna, el poate :fi considerat sincer.
In al treilea rand, foarte mulii dintre noi avem tendinta de a presupune
ca celalalt ln1elege ce vrem sa-i spunem ~i ne surpri11de cand aflam ca, de. fapt,
nu este deloc a~a. Nu ne intereseaza feed-back-ul, rnreori 'ii cerem ~i de putine
011. ni se ofera. Acest lucru se intampla mru ales mcazuri le in care presuptmem
ca celalalt ne cunoa~te atat de bine incat el intelege ce vrem sa-i comunicam.
Mru rnult, deseorj consideram ca partenerul ne poate citi ~i gandmile. Aceasta
scurtatura In comunicare genereaza probleme deosebite pentrn ca este dcstul
de greu sa identificj ce simte sauce gande~te o alta persoana, fa.ra sa o i'ntrebi.
Concluzionand, distorsiunile ce apar 1ntre comunicatori pot fi explicate
prjn faptul ca ace~tia nu con~tientizeaza ca mesajele au doua componente:
l ) o componentii de con{in11t, ce se refera la ceea ce vrei sa uansmifi;
2) o componenta-sentiment, care se refera la modul 111 care este rostit
mesajul.
Cu alte cuvinte, acc]a~i continut poate fi spus in moduri diferite, In funqie
de starea de spirit pe care o avem in ni.omentul respectiv. De asemenea. acel a~i
cou\i11ut poate fi receptat ill moduri diferite, in fi.mcpe de sentimentele prin care
trece eel care trebuie sa decodifice mesajuJ. Putini suot con~tien~ de ambele
aspecte ale mesajului, pentrn ca putini cer sau ofera feed-back. Aceasta este o
dimensiune a comunicarii ce trebuie pe1manent avuta ll.1 vedere in terapie,
descoperita ~i exersata pentru a se evita neintelegerile, rusfunciionalitatilc1
clizam1oniile ~i pentru a se inlbunata~ calitatea relatiei de pattene1iat.
Cele mai mari ~anse de a con~tientiza ambele aspecte ale mesajului le
au persoanele flexibile, deschise, tolerante ~i empatice. Dimpotriva, persoanele
199

rigide ~i intolerante gaudesc ca este o pierdere de vreme sa incerce sa lnteleaga

~i puoctul de vedere al celujlalt. A~a ca, in acest caz, nimeni nu asculta ~i
amandoi ajung sa devina frustrati, necomunicativi ~i, in ultima instanta, singuri.
Con~tientizarea mecanismelor ~i experientelor prin care au devenit doua
persoane ,,singure sub acela~i acoperi~" coostruie$te o buna parte a demersului
lerapeutic.
Destule complica~ apar $i in conditiile 1n care mesajul este i'nfeles.
Una di11tre acestea rezida In faptul ca abordarea unei probleme ajunge sa
genereze discutii colaterale, mergandu-se pana acolo !neat se uita de w1de s-a
plecat $i se incearca rezolvarea altor aspecte care n-al1 reprezentat sursa initiala
de dialog.
in acela$i context, nu putine sunt situatiile cand partenerul Ii comunica
celuilalt o nemulpimire, ca raspuns la nemulrtunirile care i s-au prezentat.
Practic, membrii cuplului nu rezolva nimic acuzandu-se reciproc, pentm ca In
acest 1.nod nu se solu\ioneaza niciuna dintre nemul!tuniri. Cateva repere in
optimizarea comunicruii de cuplu pot fi utile deopotriva terapeutuJuj $i
clientilor.
A~adar, pentru a ilnbunatap comunicarea, trebuie sa )inep cont de ceea
ce apare sintetizat 1n caseta 4:

Ce trebuie sa facep
- ascultati atent continutul, dar observati ~i starea afectiva a celuilalt;
- nu uita!i oiciun moment ce problema se discuta;
- eoumera1j-va nemul11nirile $i rezolvari-Je pe rand;
- nu deviati discutia de la aceasta problema;
- incercati sa 1ntelegep puoctul de vedere al partenerului;
- nu favoriza~i aparitia culpabilizarilor;
- cereTi ~i oferiti feed-back;
- nu considerati ca intelegeti gandmile celuila1t. intreba1i-1.
Caseta 4

Cum sa fim sinceri cu partenerul

0 buna rela~e de partenetiat se caracte1izeaza ~i prin faptul ca cei doi au

disporubilitatea de a-$i spune sincer unul altuia ce simt, de a-$i exprin1a scntimentele
clar ~i concis. Membrii cupluJui ar trebui sa-~i clarifice a~teptarile $i do1in\cle, sa
identifice prin dialog lucru1ile care-i apropie sau celecare-i indepfu1eaza.
In foarte multe situaJii, insa, se evita comurucarea sincera a acestor
aspecte, datorita um1atoarelor motive:

200

1) iudjvidul considera di m1 va mai fi iubit la fel de mull de panener.

atunci cand acesta va observa Lipsurile sau vulnerabilitatile celui cu
care t:raie~te;
2) se poate deteriora armonia cuplului prin discutarea unor aspecte ce ar
scoate in evidenta neconcordantele dintre paneneri;
3) celalalt 1$i poate pierde tncrederca ill partener $i In relaJie, atunci cand
se aduc in discutie probleme care-l vizeaza ~i nemulp.1miri de care se
face direct raspunzator.
Terapeutul sprijina partenerii 1n identificarea ~i depa~irea acestor idei
preconcepute, pentru ca ele nu fac altceva decat sa le ofere o liui~te aparenta. in
spatele ei se vor ascunde ~i multiplica frustrarile ~i nemultumirile, care, mai
devreme sau mai tarziu, vor exploda cu o iuteusitate sporita. Iata cateva repcre
$i sugestii: ,.,Luafi-va inima fn dinfi $i comunlca/i sincer cu partenerul ce
credefi ca 1nerge $i ce nu fn relafia dvs. Daca va iube$fe, vefi gasi fmpreuna

modalitatile de rezolvare a te11siz111ilor latente ce plutesc ameninfator deasupra

re/afiei. Dacii nu, aveti $ansa sii descopenji acest lucru $i sa va cautafi
fericirea f11 a/ta parte.
Gandi(i-va, fnainte de a vii discuta problemele, i'n ce stare sujleteasca
vii aflafi, daca ea este fntamplatoare sau daca este chiar consecinfa
problemelor pe care vre{i sa le aborda/i. lt1 orice situafie ati .ft. caula(i sa
modifica/i ceva astfel fncat sa depii~i{i sliirile negative pentru a avea acces la
cele pozitive" (vezi caseta 5).

Stari negative
morocanos
trisL
anxios
ucrvos
ran it
fruscrat
dcprimat
singur

pu(in

Masimt

Stari pozitive
calm
relaxat

foarte

binc dispus fcriciL

mulp11uit
incrczator

Caseta 5
201

0 modalitate eficienta de a comunica s.incer cu prutenernl este cwia cu

sugestii. latii. procedura: ,.,Dacii vii este greu sii vii comunicoji verbal nemulfwnirile,
co1?fectionaf:i doua cutii penlru sugestii. Scrie(i pe un bi/efe/ nemu//wnirea avuta ~;
punefi-o fn cutia celuilalt. Scriefi cdte o singurii nemulfwnire pe bileJel, pentru a
putea fi mai UOr # mai repede solufionata. Important este sii nu /ecturafi
nemuljumirile celuilalt decal in momentul cdnd vii simJiJi pregiilil pentru acesr
fucru. Nu trebuie sii fifi intr-o stare de disconfort, deoarece ve(i avea dificultiifi fn a
incerca sii infelegefi ~i punctu[ de vedere al parlenerului. De asemenea. este
important sii programa/i un timp cand amandoi putefi vorbi despre modalitiiJife
prin care credefi cii se va rezolva nemulfwnirea exprimata".
Daca nu va surade varianta cutiei cu sugestii, pute!i apela la o alta, ~i
anume intrunirea de familie, care are trei stadii:
1) ascultarea nemul/umirilor
In acest stadiu unul dintre pa1iene1i asculta plangerile celuilalt ;;i se asigura
ca mtelege exact mesajul care se dore;;te a fi transmis. Ce trebuie sa faca, atat
persoana nemulflmtita, cat ~i parteoerul care asculta nemultumirile, apare sintetizat
In casetele 6 ~i 7.
2) construirea agendei
in acest stadiu se alciituie~te o lista cu aspectele exacte care se i'ncearca a
fi rezolvate. Ele trebuie sa fie cat rnai punctuate i reciproc acceptate de parteneri.
3) rezolvarea nemul{umirilor
Stadfol rezolviirii nemulttmurilor vizeaza punerea in practica a
aspectelor negociate anterior. Daca lucrurile merg bine, problema dispare i
lasa loc alteia, care va unna acela~i algoritm.

Persoana nemulfumita
trebu.ie sa-~i afmne nemulunirile clar i precis;
trebuie sa nu-1 lovinova.ieasca pe ceUilalt, ci sa-1
motiveze sa depa~easca impreuna acest impas;
trebuie sa se asigure ca celalalt 'intelege exact fondul
nemultumirilor ei.
Caseta 6

Partenerul persoanei nemulfmnite

trebuie sa vada uemultmnirile celuilalt cape ni~te
sentimente legitime;
trebuie sa incerce sa 'luteleaga empatic perspectiva
celu.ilalt;
t:rebuie sa caute sa nu raspunda cu propriile nemul.muri.
Caseta 7

202

Un exemplu care evidentiaza importanfa primelor doua stadii este

prezentat mai jos:
1) ascultarea nemultumirilor
El: Casa e intotdeauna 1ntr-o mare dezordine $i nu-mi place deloc.
Ea: Nu e toata casa mereu in dezordine.
El: De obicei, este.
Ea: Ce anume te deranjeaza, de fapt?
El: Cred ca bucataria, eel mai mult.
Ea: De ce?
El: Ma deranjeaza ca vasele stau zile mtregi mgramadite, 1n loc sa fie
puse 1n ordine imediat.
Ea: Ei bine, daca n-am ie$i seara atat de mult amandoi, ar fi posibil sa
fac ceea ce vrei.
El: Nu asta e problema. Ai tin1p destul sa pui vasele la loc pana
plecam.
Ea: A$ avea, daca m-ai ajuta $i tu. Asta e problema.
El: Spui ca nu te ajut destul?
Ea: Exact, $i acest lucru ma deranjeaza.
El: Dar eu ma ocup rnai mtLlt cu gatitul, a$a ca am crezut ca tu trebuic
sa faci curat.
Ea: Te ocupi tu cu gatitul, dar $1 eu spal, calc $i fac cumparaturi. Ma
ajuti prea pulin $i vrei prea mult de la mine.
2) construirea agendei
El: Bun, ce-ar fi daca fac eu curat ~i gate$ti tu? Sau tu ma ajufi sa
gatesc, iar eu teajut sa faci curat.
Ea: Suna bine. Mi-ar placea, insa, ca joia, cand amiiudoi suntem foarte
ocupafi, sa miiucam 1n ora$.
El: Buna idee. Ne putem permite sa ie$im sa mancam o data pe
saptamiina.
Ea: Deci, 01icine ar gati, celalalt face curat. Iar joia luam masa In Ora$.
EL: Bine, hai sa batem palma.

Rolul politetii in comunicare

0 serie de cercetari evidentiaza faptul ca sotii sunt mai nepolitico~i

unul fa!a de altul, deciit sunt fiecare dintre ei fata de straini. Acest lucrn scade
calitatea comunicarii, agresivitatea verbala diminuand sinceritatea dintre
parteneri. in caseta 8 regasiti cateva sugestii care va pot ajuta In demersul
terapeutic centrat pe optimizarea relatiei de cuplu, intr-o maniera prescriptiva
comportamentala, mai curand educationala. Desigur aceste puncte, ca $i altele
din casetele anterioare, pot fi utilizate ~i in alta maniera terapeutica. prin
203

provocare, experimentare, con~tientizare ~i gasirea pe cont propri-u a unui

comportameut mai potrivit, actiune dirijata discret de catre terapeut.
Reguli ale po1itetii 1n comunicare
da1i ~ansa celuilalt sa termine ce are de spus. Nu lntrernpeti
brnsc discutia;
nu folositi un limbaj grosolan;
spuneti calm ~i argumentat ceea ce puteti face ~i ceea ce nu;
nu va enervati, pentrn a nu induce ~i celuilalt aceasta stare;
daca simtiti ca aveti reactii impulsive, mai bine tnchideti
discutia ~i o redeschideti altadata.
Caseta 8
De asemenea, trebuie sa aveti in vedere faptul ca este indicat sa nu va
exprimati nemulp.mlirile intr-o maniera uegativa, ci intr-uoa pozitiva. Fomrnlari
de genul: Tu niciodata nu ... sau Nu vrei so fnfelegi ca ... induc o motivatie mai
scazuta la schimbare decat cele pozitive, cum ar fi: A~ Ji mutt mai fericitii
dacii ... sauAr fnsemna mult pentru mine sii ...
Pa1tea proasta este ca multe nemulp.uniri sunt genera1e ~i putine sunt
specifice. Un exemplu relevant este prezentat mai jos:
.Plangere generala: Nute intereseaza niciodata ce fac cu.
PHlngere specifica: Niciodata nu ma intrebi cum nli-am petrecut ~i eu
ziua. De obicei imj poveste~ti doar ce ai !acut tu.
Dupa ce a? transformat plaugerea generala lntr-una specifica,
transfomrnii-o din negativa li1 pozitiva.
Piangere specifica negativa: Niciodata nu ma intrebi cum mi-am
petrecut ziua.
Piangere specifica pozitiva: A~ vrea sa ma mtrebi ~i pe mine clun miam petrecut ziua.

in

caseta 9 regasiti o serie de plangeri specifice negative. Pentru

ex.ercitiu, incercati sa le transfo1mati in pliingeri pozitive.
Pianger i specifice negative
nu ma sarnti pasional decat cand vrei sli facem sex;
cand te druci de la televjzor sa-ti iei o bere, nu ma iJJtrebi ~i
pe mine daca vreau sa-nli aduci ceva;
iti inviti prietenii la cina, !ara sa ma intrebi care sunt
planurile mele;
niciodata nu imi faci complimente;
nu-mi ceri niciodata parerea pentru deciziile impo1tante.
Caseta 9
204

Iata cateva fonnulari posibile in maniera prescriptiva: ,, Reven ind la

rolul politeJii in cmnunicare. atunci cand avefi o zi proastii, este bine so PO
avertizaJi partenerul cii nu el este vinovat de starea dvs. De asemenea, nu
transferafi nervii dvs. asupra celuilalt, ciiutaJt sii vii li11i~tifi ~i m11nai d11pa
aceea reluafi in.teracfiunea cu el.
in conditiile in care nu puteri evila o discufie aprinsii. ga11diti-v6 daca
merita so va certaf.i pentru respectiva problen1a. Este ea atat de importantii ca
so justifice tensiunea dintre voi? Dacii da, argumenta{i-vii p1111ct11/ de vedere
intr-un mod politicos. Dacii nu, nu va crea(i singuri alie probleme' '.
In caseta 10 va prezentam alte cateva reguli de politete ce trebuie
respectate intr-o discutie familiala.
Reguli ale politeP.i In comunicare
incepeti conversatia intr-un mod prietenos;
pastrati zambetul in conversaJie;
cautati sa oferiti sugestii pozitive. Acceptati opiniile
celuilalt ~j construifi-va argumentafia in funcpe de aceste
Opillll;

pastrari spiritul de gluma, !ara a fi ironic;

fi!i rabdator, penh11 ca, altfel, puteti da impresia ca nu
lua1i In serios nemuJtuJnirile partenerului.
Caseta 10
Politetea in comunicare se refera ~i la ceea ce speciali~tii au demunit
ascultare active/. Majo1itatea oan1euilor, atunci cand parteuerii le v orbesc despre
problemele lor profesionale sau despre altele care pe ei nu-i intereseaza, au o
expresie faciala care denota indiferenra. A fl ascultator activ 1nseanma lnsa sa
raspunzi cu ocbii, cu mintea, cu mi.mica. Din respect fata de pai1ener trebuie sa
fii sau eel pu/in sa dai de fnjeles cii e$ti atent. Pentru aceasta este necesar sa le
ui1i in ochii iuterlocutorulni cand asculti ~i sa nu afi$ezi o ftgura impasibila. Din
aceasta perspectiva, ascultarea activa presupune ca eel care recepteaza mesajul sa
aibli in vedere sugestiile din caseta 11.

Trasaturile ascultarii active

prive$te-ma cand vorbesc!
Uiheaba-ma, daca nu intelegi!
repeta lucrurile pe care le spun!
nu ma grabi!
mentine subiectul paoa cand termin ce am de spus!
Caseta I l
205

Ascultarea activa presupune, de asemenea, ~i punerea unor lutrebari.

Multe persoane evita sa fonnuleze 1ntrebari clin teama de a nu deveni riclicole.
Ele nu ~tiu, probabil, ca secretul uuei conversatii reu~ite nu consta In a avea
ceva interesant de spus, ci 1n a fi interesat de ceea ce partenerul vorbe~te cu
tine. De asemenea, eel care asculta trebuie sa evite sa apara In situa\ij cam pe
ceUilalt nirita (vezi caseta 12).
Nemulfumiri legate de modul in care este receptat mesajul
,, nu se uita niciodatii la mine cand vorbesc. Nici nu $fiu
daca ma asculta sau nu";
,. comportamenlul lui nu-mi pennite sa-mi dau seama dacii
fn{elege ce vreau sii-i spun";
,.se comportii de parcii mi-ar face o favoare ptinfaptul ca
mii asculta ";
,,pune fntreba1i de parcii s-ar fndoi de tot ceea ce spun ".

Caseta 12
Detaliem in continua.re ~i alte elemente ce pot constitui subiect de
consilierc cu o componeota comportamental-prescriptiva: .,0 a/ta regu!ii de
politeje este aceea de a-ti fncuraja partenerul sii detalieze subiectul care pe el il
fascineazii. Prin aceasta, el f$i da seama ca fi acorzi atenfie $i ca fti pasti de
preocupiirile Jui. Mai 11111/t, daca fi dai libertatea de a vorbi cat 1trea despre zm
amnnit subiect, el nu va abuza de ea, pentru ca aceea$i polite/e fl va determina
sii nu te plictiseasca prea tare, direcf ionand discu(ia spre alte prob!eme sau
preocupiiri.
0 modalitate diplomalica de a schimba discufia este asocierea. Ea
consta fn legatura pe care o poji face fntre ceea ce spune partenerul ~i ceea ce
ti s -a intamplat fie sau a/tor persoane semnificative din viafa ta. impiirra~irea
acestor ganduri transforma inter!ocutorul fn ascultator ~i redirecj.ionea::.Ci
discufia f.n sensu/ dorit de tine, fora ca eelii/alt sa-.yi dea seama ca vechea temii
de conversafie nu te interesa ".
Din punctul nostru de vedere, o valoare terapeutica mai semnificarjva
ar putea s-o aiba transfo1marca acestor contiouturi in tot atatea situatii
experien?ale bazate pe joc de rol, care permjte nu doar exersarea noul ui
comportament, ci ~i intelegerea sensului ~i efectelor lui In realitate,
experimentand lo cadrul terapeutic noul mod de intercomunjcare ~i interactiune
al cuplului focusat. Schimbarile se pot produce in tirnp daca se scbimba
perspectiva intelegerii asupra modului de intrare 'in contact ~i se extinde
con~iientizarea sensului ~i semnificatiilor mesajelor comunicate, verbal ~i
nonverbal, in relatia de cuplu.

206

Bariere in comunicare

Simtim nevoia de a fi i:mpreuna cu altcineva, care ne accepta a~a cum

suntem ~i ne tolereaza defectele pe care le avem. Simtim nevoia de a fi 1ntele~i ,
chiar daca nu gasim iototdeauna modalitatile cele mai potrivite de a spune clar
ceea ce vrcm.
Studii clinice $i psihologice au dernonstrat ca problemele rnaritale sunf
datorate 1u special deficientelor comunicationale. De asemenea, satisfactia
coojugala apare ca fiind direct propo11ionala cu capacitatea de a dialoga sinccr
cu celalalt. Din aceasta perspectivaJ cercetarile au aratat ca pa1tenerii din
cupluriJe fericite difera semuificativ de cei din fam.iliile nefericite, prio faprul
ca primii vorbesc mai des despre inten1iile, nemulp.uuirile $i problemele lor,
cautand sa le rezolve intr-o maniera activa.
Barierele care apar in comunicare sunt favoiizate de factorii prezenta\i in
caseta 13.
Sursele barierelor comunicatjonale

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Diferentele culturale
Diferentele de gen-rol
Comunicarea indiTecta
Folosirea diferita a cuvintelor
Presupunerile incorecte $i generalizarea
Comunicarea contradictorie
Monologul
Comunicarea defensiva
Caseta 13

Daca In ceea ce prive$te diferentele culturale $i cele de gen-rol lucrurile

sunt evidente (partenerii evitand sa- ~i spuna unul altuia ce 1i deranjeaza in
efectuarea unor sarcini care le sunt atribuite sau impuse, f'ara a fi dorite sau
interiorizate), comunicarea indirecta distorsioneaza desrul de profund calitatea
relatiei de parteneriat. in esenta, ea protejeaza individul de riscul respingerii
mesajului prezentat/ara perdea, dar devine disfunctionala ill conclitiile 1n care
ajunge sa fie folosita foarte frecvent.
Intelesul diferit acordat aceluia~i mesaj ingreuneaza cornunicarea, ca ~i
tentatia de a generaliza. De asemeuea, presupunerile incorecte determina
disfi.u1qionalita~ , ce se pot amplifica pe masura trecerii timpului (vezi caseta 14).
Comunicarea contradictorie se refera la faptul ca doua sau rnai multe
mesaje trim.ise de aceea~i persoana se opun intre ele. in aceasta situatie
receptorul nu mai ~tie ce sa creada, mai ales atunci cand ~; sen111a/ele
nonverbale nu concorda cu cele exprimate verbal.
207

Exemplu de presupunere facorecta

Terapeutul: Ce va deranjeaza eel mai mult?

Ea: Faptul ca nimeni nu ma ajuta in casa.
Terapeutul: Va referiti la so\?
Ea: Da.
Terapeut11l: I-ati spus sa va ajute?
Ea: Cred ... prcsupun ca el ~tie.
Terapeutul: 1-ati spus?
Ea: Nu.
Caseta 14
Monologul inhiba efcctiv comnnicarea ~i inrerac\iunea dintre parteneri.
El este frustrant pentru receptor, pentru ca nu-i ofera posibilitatea de a-~i
exprima dezacordul fata de mesajul oferit. Comunicarea defensiva este ~i mai
suparatoare, deoarece apare cand o persoana se simte amenintata de cealalta ~i
comunica cu ea, ascu11zandu-se ill spatcle acestor temeri.
Pentru a fi eficienta, comunicarea trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii, cele mai importante fiind prezentate in caseta 15.
Condipile esentiale ale comunicarii

claritatea - expunere sistematica ~i concisa;

proprietatea - utiJizarea termenilor adecvafi
pentrn exprimarea exacta a intentiilor;
naturale/ea - exp1imarea fireasca, fiira o
cautare fortata a unor expresii sau cuvinte.
Caseta 15
De asemenea, este recomandabil ca partenerii sa mcerce sa !ina cont
de sugestiile aflate tn caseta 16.
Evita ti:
sa intrebati In 1oc sa raspundeti;
sa fiti impasibil, lipsit de reac}ie.
Cautati:
sa 1ntelegeti nemultum.irile celui lalt;
relua~ In fonne diferite confjnutul mesajului.

Caseta 16
208

in aceeai ordine de idei, este indicat sa aveti in vedere um1atoarele:

l) Faceti afmnatii folosind mai degraba Eu decal Noi (folosirea Lui Noi
presupune ca $ti~ ce simte celalalt, :fa.ra a verifica daca aa stau lucm1ile);
2) Faceti afirmafii folostnd mai degraba Eu decat Tu (afirma1iile
continand Tu invadeaza teritoriul ce1uilalt $i stmt destul de riscante).

Agenda ascunsa

0 importanta parte a demersului terapeutic de lip corectivoptimizat0r are in vederc lucrul cu ,,agenda ascunsa". Cam care ar ii
continutul discutiilor brodate i orientate spre aceasta tema rezulta din
pasajele urmatoare:
,,Nu de putine ori, atunci ccind dialogam cu partenerul de 1ia/a.
avem tendinfa sti fi ascundem anumile idei care nouii ni se par i111por1a111e.
Agenda ascunsii repre::inta suma acestor idei, adica ji-ifmimtiirile care. din
diverse motive, roman neexterioriwte ji, implicit, 11erezolvate.
Daca agenda va ramane asczmsii mai 11111/te =ile, saptamiini sau chiar
ani, insatisfac{ia .;i frustrarea vor cre$le, di:zarmoniile .;i disensiunile se ror
amplifica. Ve{i fncepe sii vii simfi(i si11g11ri chiar daca triiifi f111pre11116. Ajungefi
sii uitati sa vii bucurati de via/a, chiar dacii avefi grijii so exteriori::.ari a
aparen/ii !inititoare. Dimpotriva, rezolvarea agendei asczmse poate reinl'ia
senzafia de a .fi fndragostil, poate readuce romcmtismul $i poate co1?f'eri
conceptului de,. toleran/ii alte dimensiuni.
Agenda asczmsa se manifesto, de cele mai 11111/te ori, /11 fe/11! urmator:
discutaJi cu partenerul, insii, in limp ce credefi ca vii referifi la o aml711irti
prob/ema,jiecare va gondi/i, de.fop!, la o a/ta, asczmsii sa11 implicita. De exemp/11,
afi putea discuta despre posibilitatea de a vii petrece Satbiitorife de iama Cll
piirin{ii unuia dintre voi. S-ar putea. tofu$i. ca adeviirata problema sii fie dacii
celalalt te iube$1e a/at de mult fnciit sa mearga la socrii, fn foe sa petreaca alaturi
de prieteni, fntr-o atmosferii mai re!axantii $i mai pufin tradi/ionalistii. ..
in general, daca unul dintre parteneri are o agenda ascunsa. s-ar
putea ca el sa interpreteze toate mesajele celuilalt prin filtrul acelei agende.
In acela~i timp, e l poate exte1ior:iza framantarile sale in mod indirect In
cadrul unor discutii colaterale, agenda fiind exprimata, dar ramanand 1n
mod con~tient ascunsa.
Partea proasta este ca mul~ dintre noi declaneaza o adevarata
munca de detectiv peutrn a strange ,,dovezi" care sa sustina accasta agenda
ascuosa. Efectul pervers al acestor cautari este ca se distorsioneaza
continutul mesajelor, creandu-se discrepan!e i'ntrc inten\ie ~i impact.
Exemple de distorsiuni ale mesajului sunt prezentate 1n tabelul 1.

209

Pentru o ill}elegere mai clara, vorn detalia primul exemplu. In acest

caz, sopa are agenda ascunsa ,.El nu mai tine la mine". S-ar putea ca ea sa
aiba dreptate, dar s-ar putea $i ca ea sa denatureze mesajele. Poate ca sotul
este, illtr-adevar, illgrijorat in legahua cu sanatatea ei, dar poate ca ea a
privit acest mesaj ca pe o dovada ca sotul nu mai este atras de ea. Aici,
problema este nu ce a inten1ionat el prin acest mesaj ori daca ea it
distorsioneaza sau nu. Problema este ca agenda ei a ramas ascunsa. Atiita
timp cat este ascunsa ea nu poate fi rezolvata. Sentimente puteniice vor fi
asociate cu ea $i fiecare mesaj va parea sa aiba "un mesaj lo mesaj"
Tabelul l

Mesaj
EL: Ar trebuj sa te duci la doctor.
Arati foa1te rau.
EA: Nu cred ca ar trebui sa avem un
copil piina temlin studiile
EA: Asta seara sunt obosita. A$
prefera sa nu facem sex.
EL: Repeta, te rog, nu te-am ascultat.
Ma giindeam la altceva.

Agenda probabila
EA: Nu ma mai iube$te. Se
giinde$te ca sunt urata.
EL: Nu vrea sa ramana cu mine. N u
s-a implicat in relatie .
EL: Ei nu-i pasa de mine.
EA: Nu-1 interesez

Exista trei tipuri de agende ascunse (tabelul 2). Cea mai des intalnita
este agenda ascunsii negativii, care are ca problema centrala afecfiunea. Filtrnl
care opereaza este ,,Soful/ sotia nu ma iube$te" $i dovezile sunt adunate pentru
a hrani acest sentiment de durere. Fiecare mesaj este evaluat ill termenii acestui
filtrn de afectiune. Al doilea tip de agenda este agenda de raspuns. Aici,
problema centrala este interesul, iar filtrul care opereaza este ,,Sofului/ soiiei nu
ii pasa de mine $i nu Ill o intereseaza problemele mele". Mesajele sunt filtrate
pentru a arata aceasta lipsa de interes sau de raspuns. A l treilea tip este agenda
ascunsa de statut. in acest caz, problema centrala este injluen(a. Filtrul care
opereaza este ,,Sotul/ sotia nu ma trateaza ca pe uo egal". Mesajele sm1t filhate
pentru a arata ca paitenernl este dominator.
Tabelu12
Tip de a~endli ascunsa

Problema centraHi

Filtrul care opereaza

Negativa
De raspuns

Afectiunea
Interesul

De statut

In flu enta

Celalalt nu ma iube$te
Celuilalt nu-i pasa de
mme
Celalalt nu ma trateaza ca
peun egal

210

Pentru a particulariza, ganditi-va la cuplul dvs. Vefi con~tientiza ca, eel

pun dvs., aveti o agenda ascw1sa daca:
1) ave~ unele probleme pe care va este foca sale cliscuta!i, probleme
care va sperie, pe care evitati sale discutati;
2) aveti sentimente putemice in Jegatura cu un lucrn ~i le ascundeti;
3) aveti probleme despre care vorbiti mereu, dar va 1nvartiti In cerc,
nereu~ind cu adevarat sa faceti vreun progres.

Un exemplu de recuno~tere a unei agende ascunse este redat in caseta 17.

EL: Hai sii incercam sa ne amestecam printre ceilalti invitati la
petrecerea asta.
EA (Nu vrea sa stea cu mine): Mai bine nu mergem daca o stai cu
alte femei.
EL (Nu are fncredere In mine): Dar ar trebui sa faci ~i tu cuno~tinta
cu al!i oameni.
EA (Nu fl mai interesez): Dar sw1t prea timjda.
EL (Nu fine cont de ce-i spun): Nu-i adevarat. $tiu ca po{i s-o faci.
EA (Nu-i place cum sunt): Bine, o sa merg la petrecere.
Caseta 17
Cum putem rezolva problema agendelor ascunse? Prin eliminarea a
ceea ce cuplurile a~eaza deasupra mesajelor lor. Daca celalalt nu reu~e~te sa fie
sincer cu noi, atunci noi trebuie sa identificam ceea ce se afla In spatele
mesajelor lui. Aceasta munca de decriptare se poate face 'in mai multe ~edin\e
terapeutice. Exemple de mesaje care ascund tn spatele lor interogatii sau
nelini~ti existen!iale stmt redate In caseta 18.

Mesajul celuilalt

Reacpe ascunsa

A~

Mi-e frica sa-}i spun ce sirnt.

vrea sa ~tiu parerea ta.

Vreau sa-mi spui ce pot sa fac

pentru a fi o sotie buna.

Sunt furioasa pe tine pentru

ca nu apreciezi eforturile mele.

A~

Cand mergem la mama ta ma

rane~ti lntotdeauna ~i nu
ma simt bine.
Caseta 18

vrea ca anul acesta sa nu mai

petrecem sarbatorile cu parinpi tai.

Agendele ascunse apar chiar ~i in casatoriile cele mai ~tite ~i nu

trebuie iguorate niciodata. Ele pot semnala doar suparari minore, dar estc mai
211

probabil sa aprinda semafoare ro$ii, inclicand faptul ca pa1ieoerul care selecteaza

mesajele duce in spate o lncarcatma periculoasa de nemulttun.lli care se urnfla ca
un balon. in orice caz, indiciile existentei. unei agende ascunse ar trebui.
examinate pentru a vedea ce se atla dincolo de ele.
Cand caualele de comunicare se blocbeaza cuplurile descopera, de
obicei, di ceea ce 'ii une~te reprezinta mult mai putin decat ceea ce 1i separa.
Tnsa, o data ce agendele ascunse sunt eJjminate $i comunicarea devine sincera ~ i
matura, tensiunile par sa se risipeasca, iar armonia poate sa mai atenueze
angoasele co~tienti.zarii unor opinii diferentiate, aparute pe parcursul unei
maturizari relationale diferentiate.
Exista doua etape importante cu ajutontl carora se pot demonta
agendele ascunse:
I ) Trebuie sa asculfi suficient de bine, pentru a putea rezuma ceea ce
spune pa1teoerul tau.
2) Trebuie sa i~i din cadrul puoctului tau de vedere ~i sa incerci sa
in{elegi validitatea puoctului de vedere al pa1tenerului.
Un exemplu care evideutiaza rolul ascultarii $i rezumarii este prezentat
In caseta 19.
EA: Cred ca problema este ca eu nu sunt satisracut:a cand facem dragoste.
Adica, uneori !mi place, dar de cele mai multe ori nu este prea grozav.
EL: A~adar, tu doar cedezi dorintelor mele. Ma faci sa ma simt prost.
EA: Ce vrei sa spui? Obtii ceea ce dore$ti. Nu inteleg de ce te plangi.
EL: Hai sa vedem ahmci de ce te plaugi tu. De ce nu e$ti satis!acuta?
EA: Cred ca p1incipala mea nemulunire este ca tu nu e~ti prea romantic
cand suntem 111 pal.
El: Vrei sa spui ca te tratez cam impersonal. (Aici so/ul rezumii ceea ce a
spus so/ia, utilizond alte cuvinte.)
EA: Da, uneori ma silnt folosita.
EL: inteleg. insa, de multe ori simfeam ca tu nu ma vrei langa tine ~i asta ma
!acea sa ma simt prost.
EA: Spui ca eu nu 'iti arat ca vreau sa fim apropiati. (Aici so/ia rezwnii ceea
ce a spus soful, folosind alte cuvinte.)
EL: Corect. Acum ajungem la adevaratele probleme.
Cuplul este gata acum sii-~i e.xp
. Uce probleme/e $i sa gaseasca o so/ufie in limp.

Caseta 19
0 situatie des iotalnita ~i de putfile ori rezolvata este agenda ascunsa
apamta in relapa nora-soacra. So\ia se simte insultata de parintii sotului, simte ca
lor nu le place modul in care ea efectueaza anwnite sarcini $i presupune ca ei
cred ca n u este destul de buna pentrn fiul lor. Barbatul se simte prins la mijloc,
212

tras Iutr-o parte ~i In alta de cei doi adversaii nerationali pe care el ar vTea sa-i
impace. Agenda ascunsa a soriei este de obicei u1matoarea: ,,Carei familii Ii
apari tu? E$li sotul meu sau fiul lor?". Agenda ascunsa a parinplor este: ,,De
cine asculti tu? Cine te-a crescut?", in aceasta siruatie barban1l incearca sa
medieze relatii le d.intre sotie ~i parin~i. El se gande~te: ,,Daca macar s-ar asculta
unii pe alfii ~". Neascultandu-se, sorul lrebuie sa fie acela care sa le Cotnunice
parinLo r ca este feiicit alat11ri de sorie. a~a cum este ea. De asemenea, trebuie sai explice soei ca parin!ii lui 11 iubesc, ii vor numai binele ~i trebuie acceplali ca
atare. El trebuie sa-i susfina soiia In fa!a parintilor. iar ace~tia trebuie sa vada ca
el respecta opioiile sopei lui ~i ca a~teapta acela~i respec1 din partca !or.
Experienta ne arata ca agenda ascunsa ~1 , implicit. problemele dimre cele
doua pfu1i nu sunt rezolvate intotdeauna prin mentinerea atitudinij de mcdierc a
soti.1lui. Ele pot fi rezolvate munai prin atacarea directa a agendelor ascunse. Sotia
bebwe sa e:Kpljce panntilor sotului ce poate sa-i ofere fiului lor ~i cat de mul{11nl.it
este acesta cu ceea ce prime~te. De cealalta pane, socrii trebnie sa fie mai
cooci lianti, peotru a nu distruge fericirea fiulw lor.
Acestea sunt doar cateva exemplc p1iviod rolul negativ al agendelor ascunse
in viata conjugala ~j familiala. Depinde de fiecare diotre noi sa le eliminam, sa
spunem clar celuilalt ce nemultumi1i avem, pentrn a putea fi tnlaturatc. $i aceasta se
poate invara In cadrnl Lmei consilieri sau al unei terapii mruitale.

Jocul comuoicational

In linii mari, oamenii adopta patru tipuri de atitudini:

1) de conciliere - cei care lncearca sa rezolve lmpaciuiLor o situa\ie
problematidi;
2) de blamare - cei care arunca vina pe ceilal1i pentru problemele aparute:
3) rafionalii - cei care iau In calcul toate datele pentn.1 a gasi soh.1\ia cea
mai potrivita;
4) nerelevanta - cei care sunt evazivi ~i lasa pe altii sa decida.
Dvs. apartineti unuia dintre aceste tipuri. Insa, pentru a putea rezolva cu
succes o si111atie familiala conflictnala, trebuie sa lntelege\i ~i atitudinca celorlal1i,
trebuie sa descifrap ~i motivapa pozipei adoptate de ace~t i a. Cea maj eficace
modalitate de a in!elege este punerea in locul celuilalt. Din accasta pcrspcctiva,
terapeutii, Ympreuna cu clien1ii pot experimenta diverse jocuri de rol. Iota cateva
sugestii: ,,Acum dvs., partenerul ~i chiar copi!ul dvs. fncercati sii pre/11a(.i fiecare
ciite 1111 tip de atitudine, a/tu/ decot ace/ape care-I ave/i de obicei. Nu vii pure1i
imagina ccit de swprins ve{i fl so constatafi ca o sii aveJi o a/ta vizi1111e asupra
unor opinii care, pcmii atunci, piireau a .ft de nezdruncinat". in caseta 20 va
prezentam o lista de combinatii pe care le putefi fo1osi.
213

De asemenea, exemplificam doua tipw-i de situatii pentru a 1ntelege

mai bine cum actioneaza jocul comun ica1ional.

Exemplul 1
Tatal-so! (b/amand): De ce nu ai planificat coucediul nostru?
Mama-so1ie (blamand): De ce Tipi? Ai la fel de mult timp ca ~i mine!
Fiul (blamand): Taceti din gura. lototdeauna va certaJi. Orictuu nu voi
pleca 1n vacanta cu voi.
Tata1-so1 (blamand): Taca-ti gura. Eu sum eel care face regulile aici.
Mama-sofie (blamand): Cine spune asta? $i apoi, fiule, nu te amesteca
In treburi care nu te privesc!
Tatal

Mama

Fiul

Blamare
Conciliere
Hiper-rationalizare
Nerelevant
Blamare
Conciliere
Hiper-rationalizare
Nerelevant
Blamare
Nerelevant

Bl amare
Conciliere
Hiper-ra{ionalizare
Nerelevant
Blamare
Conciliere
Hiper-rationalizare
Nerelevant
Conci liere
Conciliere

Blamare
Conciliere
Hiper-rationalizare
Nerelevant
Conciliere
Hiper-rationalizare
Nerelevant
Blamare
Hiper-rationalizare
Blamare

$i cornbinatiile pot continua ...

Caseta 20

Exemplul 2
Tatal-sot (conciliant): Unde ai vrea sa mergi, draga mea?
Mama-sotie (hiper-rafionalii): Daca ar fi sa ne luam dupa vremea
prognozata, mai bine mergem la munte.
Tatal-sot (conciliant): Cum spui tu, draga mea.
Fiul (conciliant): Mama, tu intotdeauna planifici vacante frumoase.
Mama-sope (hiper-rafionalii): Bine, voi incepe sa fac bagajele maine
dimineata.
Capacitatea dvs., dar ~i a clientului dvs., in cazul ill care suntefi cousilier
sau terapeut, de a intra fut:r-un joc comunicational repreziota un senm al rnaturitatii
$i al dolintei de a evita sau rezolva situatiile problemalice. A putea sa-ti ceri scuze
fara sa fi conciliant, a nu fi de acord fara sa blamezi sunt comp01tamente obtinute
214

mult mai u~or m cazul acelora care mteleg necesitatea acestor jocuri. Aceste
persoane au posibilitatea de a cre~te, de a se dezvolta, de a-~i gasi echilibrul ~ i
mattuitatea, de a 1n1bunata!i calitatea relatiei conjugate sau familiale.

ldenti.ficarea

~i

negocierea regulilor

Fiecare dintre noi traie~te dupa auumite reguli, i.mpuse de alti i sau de
propria dorinta de a pune putina ordine intr-o ex.istenta care, altfel, ne-ar scapa
de sub control. Uneori adoptam sau preluam reguli fiira a fi con~tien1i, alteori le
interiorizam atat de mult meat nu observam ca, la un moment <lat, ele intra In
contradictie cu evolutia realitatii sociale, devenind pcrimate ~i disfunqionale.
insa, de foarte pu!ine ori, sesizam ro1ul important al acestora In
functionarea vietii familiale. Abia in momentele de criza observam, de fapt, ca
1ipsa regulilor, inadve1te111a sau anomia lor genereaza insatisfaqie ~i
dizarmonie, stari pe care 'incercam sa le eliminam, chiar daca nu iutotdeauna
apela1n la modalitatile cele mai indicate.
Una dintre cele mai eficiente modalitati consta 'ln identificarea, cu
ajutorul comuuicarii, a regulilor care ne ghideaza viata, pastrarea acelora care
suot validate la nivel familial ~i refomm1area altora ce-~i gasesc justificarea doar
in egoismul sau prejudecatile unora dintre noi. Acest lucm se poate realiza astfel:
Procedurii. ,,A,$~C/Ji-vc'i fmpreunii cu ceila/fi membri ai familiei in
Jund unei mese ii scriefi jiecare pe o coala de ha11ie regulile dupa care vci
des_/a$ttraji via fa persona/a $i familiala. Enwnerati-le faro a emite judeca(i de
va/oare in privin/a utilitiijii sau a respectarii /or.
Citifi-/e, apoi, cu voce tare, fiecare fn parte. Ve!i fl swprinJi ciind veti
constata cote deosebiri sunt lntre listele lecturate. Acest lucru
VG ajuta sti
descoperi?i une/e dintre motivele nefnJelegerilor voastre, faptul ca une/e regu/i
nu sun! bine fnjelese de ceila!Ji, iar altele nu sunt nici miicar acceptate.
lncerca{i, apoi, sii descoperifi care regu/i mai sunt de actualitate $i
care sunt depii$ile. VeJi observa, daca nu ilia,ti ptinii atunci, cine face regu!ile
in familia dvs., car de dispu.Ji suntef.i la schimbare .~i cat de toleranfi simtefi in
raport cu nevoile altora."
Negocierea sincera a regulilor poate avea loc doar 1u familiilc unde
fiecare are dreptul la cuvaut. Libertatea cuvantului implica trei aril majore:

va

l) Ce po!i spune despre ceea ce vezi ~i auzi? Daca ai anumite nelamuriri

sau daca ai anwnite stari interioafe (frica, furie etc.) generate de
compo1tamentele eel or de langa tine, ti le po1i exprima?
2) Cui i le poti spune? Le discu~ cu oricare din membrii familiei sau doar
cu unii dintre ei?
215

3) Cum procedezi daca nu e$ti de acord cu cineva sau ceva? Ai cnraj sa

dialoghezi cu membrii familiei despre asta? Chiar daca tocmai ei sunt
smsa uemul1lJm.irilor?
Important de retinut este faptul ca, indiferent de natura seutimcntclor,
daca membrii famil iei nu ~i le cunosc reciproc, daca ei nu pot vorbi despre ele,
cre$terea personala a :fiecaruia va avea de suferit.
In nmlte familii exista subiecte care nu suut abordate uiciodata, pcntru a nu
redeschide rani ale trecutului sau pentm a evita stari de spirit negative. Acest lucn.1
nu face decat sa scada !ncrederea interpersonala, sa reduca sinceritatea $i sa
blocheze comunicarea.
De asemenea, sunt destulc cazmi in care adul\ii evita sa discute anurnite
lucmri cu copiii ,,pentru a-i proteja". Regula este exprimata de obicei prin ,,E$fi
prea mic(a) ca sa ... ", implicaiia fiind ca lumea adulplor este prea complicata
pentt11 ca tu - till simplu copil - sa o po!i cuuoa$tC. Ceea ce face ca pattern-ul 111
B$fi prea mic sa fie ~i mai rau este fapt11l ca adultul ii sugereaza copilului ca lumea
lui marginita. Ejti door un copil: ce jtii tu . .. sau Asta e o copi!iirie .. . spun parintii.
Aceasta tendinta de a evita discutarea anurnitor aspecte la varsta copilruiei poate
genera blocaje comunicatiouale grave intergenerationale.
Un alt aspect al tabumilor familiale este legat de secrete. Multi parinti
incearca sa ascunda copiilor lor anumite lucruri din trecut sau din prezent:
mama a niiscut zm copil fnainte sii se casatoreasca, zmul din piirinti are cozier,
fatal are o amanta. mama are zm iubit etc. Ei considera ca, daca nu vorbesc de
aceste probleme, este ca ~i cand nu ar fi existat. Acest lucru nu fi.mctioncaza
niciodata, cu exceptia cazului cand tori cei pe care vrci sa 1i protejezi sunt surzi,
pro~ti ~i orbi.
Ca o concluzie. orice regL1la care-i i'mpiedica pe membri i fa mil iei sa
comcnteze sau sa ~tie ceea ce se lntampla reprezinta o sursa excelenta pentrn
dezvoltarea unei persoane marginite, ignorante $i necreative $i a unei situatii
familia le asemanatoare.
Dimpotriva, faro.ilia ale carei reguli pennit libertatea aflruii ~i cornentarii
oricarni luc.n1 (indiferent cat este de dweros sau pacatos) are cele mai mari $~mse
sa fie o familie care te ajuta sa cre~ti. Indiferent de gravitatea ei, oricc fapta poate
fi discutata ~i in~eleasa de cei care-ti sunt cei mai apropiati. Numai vorbind
despre ea, poti 'invata cum sa eviti reaparitia ei, poti sa descoperi fragilitatca
umaua ~i rolul contextului ill adoptarea anumitor atitudini
A~adar, verificati regulile dupa care haiti. Sunt ele fiexibile, descb ise,
potrivite cu vremurile? Sau sunt rigide, ]ncbise ~i depa~ ite? Daca regulile dvs.
apai1i.u mai mult celei de-a doua categorii, cred ca va dati seama ca este
uecesara o schimbare. Daca regulile fac parte din prima categorie, este foarte
probabil sa fi~ fericit.
216

Mecan ismul familial

Intr-o familie, interac\itmile ~i acti vita1iJe nu se produc la inta.mplare.

Exista o mecanica a familiei, apropiata foarte mult de inginerie: evaluezi
resursele, vezi ce obiective ai ~i te giinde~t1 la modalita1ile de inla.ptuirc.
Fiecare membrn al familiei are timpul sau, capacitatea de a gandi, de a sim\i.
energie fizica $i emotionalil, experienta anterioara. Toate acestea reprezinta
rnate1ia prima care sustine mecanis1m1I familial.
Cea mai mare problema a unei familii cste legata de alegerea unor
modalitati iueficiente de a gestioua resursele membrilor sai. Una din cele mai
frecvcntc plangcri cste aceea ca indivizii considera ca au prea rnullc Jucrnri de
Ia.cul ~i prea putin timp pentru ele. Pentrn a remectia acest Jucrn, ati putea
proceda In acela~i mod lo care ari Ja.cut-o atunci cand ati identiftcat reg11lile
care va ghideaza viaJa:
,.A~e;:afi- vii la o masti ~i fntocmifi flecare o list a a 111/uror activitii/ilar
necesare fimcf ionarii opti111e a familiei. in lista veji include /ucruri precum
spa/area $i calcarea haine/01~ giititu!, curtifenia, c11111para111rile. ca!c11/area
cheltuielilor etc. Dacii aveti animate, o gradino sc111 un camp, le vefi include .;i
pe acestea pe lislii.
Scriefi apoi cine fndepline~te flecare sarcina in /amilia dvs. ~; cii1 de
mulfwnil sunte/i de modul fn care este realizata. Vefi descoperi dacti sarcinile
sun/ inegal distribuile, daca sunt i11depli11ite toate sarcinile, cat de bine le
reali;:eazti .fiecare.
Discuh1fi cu ceilalfi .yi impiirfi{i sau refmpartiti sarcinile fn f1111c(ie de
disponibi!itiifi, capacitaji i al/i factori care Jin de fami!ia dvs. Stabi/ifi-le IJ1 a.ya
miisurii inciit sii poataJI realizate la nivel optim ~i 1111 preluate doarformal ''.

Meca:nismul intern al familiei trebuie sa asigure fiecarui membn.1 o

eviden\a concreta a valorii sale. Fiecare persoana trebuie sa aiba sentimemul ca
a contribuit cu ceva la bunul mers al viefii familiale.
in acela~i timp, totul trebuie negociat penttu a putea fi realizat cu
placere. De exemplu, daca so\ia i'i ccre sotului: vreau sci merg la cumparii111ri,
iar tu mergi cu mine pemru ca e.yti sojul meu, el va fi de acord numai pcntru a
evita o ccarta. Insa, 1n mod sigur nu va fi o compauie prea placuta. Daca i sc
cere acordul, far el consimle sa l~i ajute so\ia, cu toh1l altfel vor sta lucrnrile.
in conditiile in care timpul petrecnt cu ceilalti este prca mic (datorita
scrviciului, deplasarilor etc.), puteti ilexibiliza: ~i maj mult relmparrirea sarcinilor.
Separaf; activitiifile jami!iale fn douii categorii: ac11111 if mai tlirziu. Evident,
sarcinile di11 prima categorie au prioritate, cele din a doua categorie flind
abordate daca situa/ia o vapermite.
Problerne la fel de importante ~j la fe l de .frecvente deriva di11 fol osirca
timpului care ramane dupa ce sarcinHe au fost indeplinite. Acest ti mp poate fi
217

ilnpartit in trei categorii:

l)
titnp pentru sine;
2)
timp pentrn un anumit membru al famiUei
3)
ti.mp peutru toti.
Multi se plaug ca timpuJ petrecut impreuna de toti membrii familiei
este foarte scmt. Altii se arata deraujati de faptul ca nu mai pot avea un timp al
lor, In care sa stea singuri, rara a fi disturbati.

Cum sa d epa~ im mouotonia?

Pentru identificarea unor modalit~qi de

trebuie sa avefi In vedere trei etape:

depa~ire

a monotoniei 'in cuplu.

I) Brainstorming
Lasati-va imaginatia sa caute Jucmrile care va creaza p!acere. Luati In
considerare toate ideile, indiferent cat de stupid ar suna ele. N u abandonati nicio
sugestie.
2) Alegerea fncruci~atii
Vorbiti cu partenerul despre ideile dvs., ascultati-le ~i pe ale lui $i
decideti tmpreuna pe care diutre acestea le ve\i incerca.

3) Acfiunea efectiva
Puneti in practica ideile alese. Nu a~teptati sa treaca timpul, pentru ca
se pot pierde ~i, o data cu ele, se tngusteaza ~ i posibilitatile dvs. de a fi fericit.
Cuplul 1
Ea: N-ru fi distractiv sa mergem in pare ~i sa ne plimbfun ca doi indragostiti?
El: Da, dare destul de tarziu. Hai sa mergem aWi data.
Ea: Bioe, cred ca ai dreptate.
El: Bai sa ue uitam la televizor.
Cuplul 2
Ea: N-ar fi distractiv sa mergem ill pare ~i sa ne plimbam ca doi
indragostiti?
El: Excelenta idee! Cbiar daca e tarziu, va fi mai romantic.
Ea: Ce biue ca vrei. Ma saturasem sa ma tot uit lo fiecare seara la televizor.
El: imbraca-te mai gros, ca nu se ~tie cat o sa stam.
Caseta 21

218

monotoniei poate fi realizata ~i ill mod spootan, nu doar in

unna unor eforturi de gaudire. in caseta 21 va prezentfun doua tipuri de cupluri:
unul tucatu~ar in tiparul vietii de zi cu zi, celalalt deschis la expe1iente noi.
Terapeutul poate ajuta partenerii sa aprecieze care mod de comportament es1e
mai indicat pentn.1 relatia de parteneriat ill care se aila. Daca parerile nu
concord.a, ceva trebuie schimbat.
Depa~irea

Terapja psihanalitica de cup lu

Principalul scop al acestei abordari este de a elibera membrii fa1uiliei

de restrictiile incon~tiente, astfel !neat ace~tia sa interactioneze unul cu celalalt
pe baza realitatilor curente, mai degraba decat pe baza unor imagini
incon~tiente ale tTecutului.
Terapia psihanalitica realizeaza scbimbarea personalitatii ~i o cre$tere
din interior. Exista s11.1dii care lncearca sa demonstreze ca tratameotul
psihanalitic nu func~oneaza prea mult prin introspectie. ci prin reducerea
apara1ii: pacientii expe1imenteaza ~i exprima partile reprimate din ei. Din acest
punct de vedere, ar fi mai important pentru membrii cuplului sa- ~i e.xprime
nevoile incon~tiente, decat sa fm>efe sci le fnfeleagii mai bine.
lntrospectia poate fi realizara patnrnzandu-se ill spatele atitudillilor,
cercetandu-se motivele ascunse care le detennina. Visurile sunt considerate a
avea un con\inut manifest, interacp.unile de cuplu ~i de familie fiind vazute ca
versiuni deghizate ale sentimenrelor latente.
in mod normal, familii le se apara lmpotriva expunerii celor mai intime
sentimente. La urma urmeJor, esle mare lucrn sa detennfoi pe cineva sa-~i
expuna emotiile stanjenitoare sau ranile mai vechi . Psihanali~tii se ocupa de
aceasta problema, creand un climat de incredere ~i avansand foarte lent. Riscul
eel mai mare este legat de faptul ca pa1tenerii 1~i expun sentimentele chiar in
faia acelor oameni de care vor eel mai mult sa se ascunda.
Iata m1excmplu de scbita prescurtata a unei evaluari psibanalitice:
0 feti(ii, Sally G .. suJerea de Jobie Jata de ~coa/6. Pentru a identifica
motiveJe, terapeutul psihanalist a apelat la elemente de dinamica a familiei ~ i a
cuplului in special. Din interviuri succesive, el a aflat ca:
Tata! ei. di. G., Jusese inifia/ atras de sofia lui ca de un obiect al
libidoului care i-ar putea satisface fanteziile sexuale. La un alt nivel. di. G. a
avul asr;teptari incon~tiente legate de faptul cii so/ia ar fl acelaii ge11 de
persoana (care suJera mult i se auto-sacrifica) cum era ~i mama sa. Astfel. el
fanjea dipfi con.so/are materna din partea ei. f11sii. aceste sentimente de
dependen/ti. amenin/au propria masculinitate, OO fncdt el se comporra ca ~i
cum ar ft.Jost puternic ~i n-ar fi ovut nevoie de nimeni.
2J9

probleme!e celorla!ti. insa, ele pot ti convinse sa asiste la cateva ~edin1e de grup,
avand oppunea de a se intoarce la terapia cu un singur cuplu, daca considera ca
metoda de grup nu le ajuta. Terapeutii spun ca este extrem de rar peunu uu cup Ju
sa inceteze sa mai lucreze cu grupuJ, odata ce s-a obi~nuit cu el.
Utilitarca terapiei cu grup de cupluri rezida in aceea ca iJ1div izii
con~tientizeaza ca problcmele lor maritale nu suot unice ~ i nici atilt de grave pe
cat par. Nu put.ine persoane coustata dupa prima ~ediu\a de terapie ca exista
cupluri care prezinta disfuncponalita\i mult mai grave decat ale lor:
Dumnezeit!e, i-ai vazut pe cei doi? Si eu care credeam
doar noi avem
asemenea probleme! Practic, acest tip de terapie ofera indivizilor oportunitatea
de a examina in profunzime casniciile altor oameni, ii invata sa foloseasca
drept punct de referinta con11ictele altor casatori.i, pcntro a le putea evita sau
depa~i In cazul aparitiei !or.
in acest context, de integrare a cuplului i'ntT-uu grup, terapeutul cste
privit !n rnai mica masura ca persecutor sa11 judecator al vietilor noasue,
deoarece procesul de grup apare fn prim-plan, iar el este folosit de ternpeul
pentru a evidentia modelelc contrastante ~i pentTu a reconsidera anumite
atitudini ~i comportamente. Adesea, indivizii asculta mult mai atent declaratiile
celorlal!i ~i privcsc mult mai interesati atitudinile lor decat o fac fata de
terapeut.
Cuplurile reunite mtr-un grnp nu au o istorie comuna sau probabilitatea
unui viitor impreWJa. Persoanele nu se cunosc intre ele, ceea ce face ca
reticen}a, iimiditatea, jena sa fie dimiuuate, iar gradul de sinceritate sa creasca
considerabil. De obicei, 1m grup este format din trei cuplmi Atemia se
iudreapta la un moment dat asupra unui cuplu, celelalte ascuJtaudu-1 cu multa
atentie. Dupa prezentarea situa!iei cu care cup lul audiat se confrunta, fiecare
persoana din grup este rngata sa-~i exprime parerea. terapeutul solicitand
argmnentarea fiecarni punct de vedere. Se insista, msa, asupra faptului ca
subiec~i trebuie sa critice atitudinile sau comportamentele celorlalp intr-o
maniera constructiva.
Unul din motivele pentrn care terapia de grnp func\ioneaza eficienr sc
bazeaza pe faptul ca oamenii sunt mult mai obiectivi ill Jegatura cu problemele
altora, comparativ cu problemele pe care ei in~i~i le au. Cand analizeaza un alt
cuplu, pot sesiza mai u~or cauzele disfunc~ilor, pot identifica mai repede
solutiile ie~irii din impas. Dimpottiva, cand 1ncep sa vorbeasca desprc
problemele Jor, devin mai ezitan!:i, se blocheaza rnai des, Ii se modifica tonul
vocii $i maniera de apreciere.
Exista $i riscuJ ca oamenii care fac parte dintr-ltn grup sa fie atilt de
preocupa1i de problemele lor, iucat sa le proiecteze asupra altora, de cele mui
multe ori incon~tient. Tcrapcutul trebuie sa aiba In vedere posibilitatea apariTiei
acestui fenomen, pentru a nu impinge actul terapeutic 1n direcpi irelevante.

ca

222

Cele mai multe cupluri au o reaqie imediata ~i pozitiva fata de grup ~i

relateaza, dupa cateva ~edinte, faptul ca rnariajele lor sum mult tmbunata\ite.
Un semn de irnbunatatire este acela ill care fiecare parteuer devine mai
individual ~i renunta la sintagme precum: noi suntem, noi credem etc. Folosirea
lui 11oi este ceva obi~nuit ill faza inipala a terapiei, deoarece asctmde diferentele
dintre parteneri.
De exemplu, daca unul clintre parteneri afim1a: Noi nufacem niciodato
nimic fmpreuna. terapeutul poate sugera schimbarea exprimarii prin utilizarea
lui eu, ceea ce duce la Eu nu Jae niciodatii nimic cu tine. Acesta este un prim
pas catre con~tiinta faptulw ca am 1n mine puterea sa fac ceva cu tine daca
doresc, cu alte cuvinte pot avea un rol activ In a scbimba cursul unor
evenimente. insa, atclta timp cat formularea este mai degraba noi decal eu, ma
comport ca un neputincios, pentru ca mi-am cedat libertatea de actiuue.
Este de dorit ca fiecare persoana sa-~i asume responsabilitatea pentru
ea lnsa~i. In acela~i iimp, respectul pentrn identitaiea diferita a celuilalt
semnifica intelegerea a~teptarilor Jui, acceptarea acestora ~i, implicit,
1nlatu:rarea problemei ce parea de nerezolvat.
Un exemplu de terapie cu grup de cupluri este descris maijos:
Cuplul A
El: 46 de ani, ciisiitorit de 19 ani, rat aa 7 cop ii. A Jost tralat penlm w1
sindrom depresiv-anxios cu scaderea marcatii a activitti/ii psiho-motrice,
insomnie, inapeten{ti, care evolueaza de pesle un an. inainte de boa/ti a
inregistrat un /aliment ~i dificulttifi fn educa/ia fiului eel mare, de 18 ani.
Ea: fz considera incapabil i vinovat de eecul in educa/ia copii/or. Face
caz de inteligenfa ei, de ~colarizarea mai bunii; raspunde fn locul lui la fntrebiiri.
Are 38 de ani.
Cuplul B
El: Apare ca o persoana pasiv-dependentti. in ultimii 3 ani renun(ase
la a/cool, singura modafitate prin care fi exprima sentimentele agresive. 1-a
liisat sotiei adminislrarea salariului, dar orice fncercare de a o ajuta fn
/reburile casnice este greil fn/eleasii .yi devine obiectul critic ii ei.
Ea: 27 de ani, traie.yte de 7 ani in concubinaj cu rm biirbat desparpr de
prima Sofie. Simplomele depresive par a fl fn legiiturii cu reprobarea care o
simte din par/ea socrilor i teama de a nu ajla i copiii ei de modul de via(ii pe
care ll duce.
Cuplul C
El: 39 de ani, orb de 9 ani, pensionat de invaliditate. Statura fnalta,
logoreea ~i perspicacilatea lui par s-o i11hibe puternic pe sojie, care este foarte
putin comunicativii. El manifesto o rigiditat.e extrema, spune ca vede toate
impe1fec,tiunile i aduce corec/iile necesare.
223

Ea: 35 de ani, casfi10rit6 de 15 ani. cu 4 copii. Si111p10me/e depresive

evolueaza de 6 /uni $i sunt consecutive ritua/urilor dezvoltate de la ciisiitorie:
nevoia compulsionalti de a spa/a de mai multe ori alime/lfe/e fnainte de a le
gii.ti. spa/awl repelat al mCiini/or etc.
Deci, cele trei cupluri au couflictc 1.n planul relatiilor co1~ ugale, con11icte
puse pe seama problemelor financiare, a relatiilor cu socrii, a dificu ltatilor in
ed uca~a copiilor.

Dinamica grupului
J) in prima fazif. sotii fncearca sfi se discredite=e reciproc in ochii
ce/orlal(i. Se formeaza doua subgrupe: bilrbatii ~; femeile. Te11di11/a
este sesizatii in special la biirbati pen/111 ca. f11 limp ce o .fe111eie se
poate apara singurii de agresivitatea biirba/ilor. barba111! frebuie sii se
asigure de suportul celorla/fi.
2) 1!1 a douajazii, sofii au tendin[a de a se suporta reciproc, de a clarijlca
,~i infelege problemele dintre ei. Aceastti 110111 po::if ie adoptatii de
parteneri duce la o med bu11a cu11oatere a necesita(.i/or. a
senfimentelor. a structurii partenerului i reprezinta ba::a amelioriirii
J'elatiei conjugate.
A~adar, in piima faza, se observa o rela?e de rivalirare - competi/ie. A doua
este una de identificare, feuomen ce se rnanifesta prin atitudinea toleranta a unora
faia de ceilal~ $i pri:n tendinta cuplurilor de a-~i compara problemele conjugale.
Pozi1ia terapeutului fata de grup este de dependenf ii - indepeudenfa.
Dependenta, prin tendinta initiala a membrilor celor trei cuphui de a se lasa
condu~i. supravegheaii, sratuip. Independenta, prin faplul ca intervenfii le
partenerilor devin tot mai pertinente. ca ~i cum grupul s-ar elibera de terapeul.
Conducerea grupului de catre doi terapcuti - un ba rba t ~ i o
femeie, contribuie la eficien\a sa. Conducerea comuna ofera atat tm avantaj
rerapeutic, cat ~i unul tehnic. La nivel terapeutic, cei doi lideri se pot completa
reciproc. Daca unul dintre ei trece cu vederea sau exagereaza importanta unci
anum.ite probleme, celalalt poate sa echilibreze situatia, abordand-o ~i din alt
punct de vedere sau prevenind eventualele riscuri iatrogenice. Fiind do i
terapeuti, grupul poate lucra, ill cazul 1n care unul dinite ei trebuie sa lipseasca
din diferite motive, doar cu celalalL.
Este esenrial ca rcla1ia dintre cei doi lideri sa se lnscrie 1nrr-tm cadru
teoretic comun. Diferentele considerabile din punct de vedere teoretic cu
pri\'ire la ce este mai folositor membrilor grupuh1i pot submina eficacita1ea
terapiei. Oricare ar ti relatia dintre cei doi terapeuti in afara grnpului (colegi,
sot ~ i sotie, prieteni buni), este vital ca aceasta relatie sa se pastreze de-a lungnl
perioadei de lucru cu gmpul. Ca ill orice relatie, pot aparea dificultati, dar
acestea trebuie rezolvate, altfel tinzand sa devina distmctive pentru grup.
224

Se considera ca foarte important este ca am bii terap euti sa a ibe

cap a citate d e a se confesa. 01ice discrepanta intre nivelurile lor de
autodezvaluire va genera o dinanuca a grupului destul de neplacuta, grupul
ajungand sa-l considere pe eel care se confeseaza mai UOr ca fiind ma i deschis,
mai afectuos, mai accesibil, dar probabil ~i mai vulnerabjl. mai slab, decal
celalalt. Necesitatea ca nivelul de autodezvaluire sa fie egal este ~ i mai mare
cand cej doi terapeuti sunt casatoriti.
T erapia cu grup de cupluri se pr actica eel p utin o d ata la 3
sapta mani. Daca unul dintre cupluri are intalniri terapeutice en tmul dimrc
membri_i echipei ~i in afara grnpului, este posibil ca acest cuplu sa cread3 d1 lntre
el ~i tcrapeut s-a stabilit o relape speciala ~i ar putea fi tentat sa se simta
,,superior celorlalte cupluri. Este important ca terapeutul sa con~tientizeze aceste
probleme ~j sa le trateze In consecio}a, dar mai ales sa le previoa. Mai mult.
trebuie sa existe reguli dare intre terapeu{i ~i clienti, priviod atat rela\ia
terapeutica (raportul dint.re echipa ~i fiecare membru al grupului), cat $i folosi_rea
matcrialului de la ~edinla de grnp in cachul $edin\elor individuaJe ~i invers.
Ceea ce face terapia cu grup de cupluri eficien ta sunt doua
ingrecliente: lu crul in cuplu ~i lucrul In grup. Membrii grnpului pot vedea
fiecare cuplu 'ill aqiune ~i ti ofera observatii pretioase cu privire ta modul 1n
care ajung sa se certe, sa-~i 1ntinda capacane ~i sa evite imti1nirarea. Factorii
curativi ai grupului sunt astfel pu ~i In mi~care.
Daca in etap ele d e inceput ale terapiei, univer salitatea p r ob lem elor
~i tr airilor d ecJaneaza din am ica grupu lui, in cele de mij loc i nvl.itarea de la
celalalt pare sa fie un ingr edient vital. Datorita st1uctLHii particulare a
fiecaruj grup se dezvolta ~i un stil propriu de lucrn. Astfel, In timp ce insigbt-ul
este vital pentru unele grupuri, tnvatarea experientiala, altruismul $I feed-backul sunt mult mai importante pentru altele. Mai mult, grupul reprezinra un
microcosmos al comunita,ii maritale, In care cuplurile ~i partenerii 1~i
manifesta stilul de a se comporta ill societate. precum ~i de a-$i 'lntelege.
senm ifica $i resenm ifica experientele de convietuire $i de dezvoltare personalii .
E tapa finaHi este menita sa consolideze ca$tigurile terapeutice, sa valideze
progresele i sa parafeze schimbarea.
aceea~i

INTREBART $1 TEME DE LUCRU

I . Care suot sarcinile de baza ale unui terapeut marital?
2. Reamintiti-va cateva prescripti i indicate in terapia comportamentului
partenerial ~i a comunicarii in cuplu. Ce conexiuni observati lntre rela1ia dvs.
parteneriala ~i unele dintre aceste prescriptii?

3. Ideutificati principalele dvs. probleri1e parteneriale, folosind uncle

sugestii ~i exercitii din acest capitol.
4. lncercati lmpreuna cu paiteneru1 sa Jucrati asupra agendei ascunse In
cadml dinamicii parteneriale care va caracterizeaza.
5. Elaborati un eseu asupra vietii dvs. parteneriale (autoanaliza).
Ruga!i-va partenerul sa faca acelati lucru. Daca accepta, a1ege!i un moment
potrivit 1n care sa va puteti imparta~i experienta introspectiva pe care ati
parcurs-o. Succes!

CAPITOLUL IX
Psihoterapia copilului cu tulburad emotionale i
de comportan1ent

Ce este psihoterapia copilului?

PsiJ1otcrapia copilului s-a dczvoltat inipal ca ramma a psihoterapjei

adultului, '.in sa a cunoscut o serie de delimitari datorate cunoa~terii mai profunde
a dinam.icii dezvoltiirii personalitaiii. Dqi exista muJte sisteme psihoterapeutice,
care se deosebesc atat 1n ceea ce prive~te baza teoretica, cat ~i modul ln care
funcponeaza rela~a ~i comunicarea dintre terapeut ~i copil. ill toarc tipurile de
terapie este importanta 1ntelegerea senmificatiei unui anume tip de
comportament, l:nvaiarea copillllui sa faca mai bine fata problemclor sale
emotiona le $i sprijiJJi.rca maturizari.i personalita!ii. Posibilitatile de aciiuue ale
psihoterapiei sw1t mult mai mari la copil ~i adolescent datorita nefinisarii
mobilitatii structu1i.i psihice $i potentialului dinamic evolutiv, caractcristic
varstei, al caror efect matmizant, compensator, poate completa aqiunea
terapeutica.
Carl Rogers vorbea de fi.mctia sanogenetica ce exista ill fi.ecare pcrsoana ~i
care a~teapta, ill cazu1 celor c11 tulburari psihice, sa fie reactivata. Accesul la aceasra
fi.mc~e sanogenelica poate ii mai u~or 'in cazul copiilor decat la adult ~i datorita
faptuluj ca rezistentele $i mccanismele lor de aparare nu sunt foarte puternice. De
ascrncnea, se considera ca acmn este posibila corectarea unor mecanismc de apai-are
distorsionate, deblocarea altora, eliminarea evet1tualelor stagna1i, regresim1i, deviatii
in fom1area personalitatij.
Dupa Jerome Franc ~i Judd Marmor (apud. hina Holdevici, 1996),
toate terapiile au cateva aspecte comune:
- relationarea apropiata, de l ncredere lntre terapeut i copil;
- libertalea emotionala: terapeutul incurajand copiii sa-i eliberezc ~ i
sa -~i exprime sentimentele;
- lnvararea cognitiva i experientiala: direct sau indirect terapeutul
1nccarca sa-i lovete pe copii moduri diferite ~i adaptative de comportament;
- practica: terapeutul llicuraj~'ind copiii sa foloseasca noul mod de
gandire, comportament, simtire In activitatile ziluice.
in psihoterapia experientialli, care ocupa o arie extrem de larga in
asistarea copilu lui i a famil iei sale, scopul final este de a-I ajuta pe copil sa
fie con~tient de sine i de existenta sa 1n lume. Se unnarete deblocarea
227

procesul:ui de evolutie nonnala, ajutand copilul sa intre in contact cu nevoilc

sale necon~tien6zate, realizarea 1mei maj bune acceptari de sine ca persoana ~i
in relarie cu lumea. Se considera, lu acest sens, ca 1n baza con~tientizarii,
autoacceptarii ~i a dreptului de a fi aa ctun e~ti, orga11lsmul poate crqte, iar
interventia fortata retardeaza acest proces. Psihoterapia va avea astfel un efecl
pozitiv asupra comportamentului etic al copilului, responsabilitatii ~i a
filosofiei Jui de viata. Terapeu~ii experieniial i~li cred ca oamenii au un impuls
natural spre sanatate, iar creativitatca, umorul ~i spontaneitatea sunt priv ite ca
aspecte ale tmei bune sanatati psihice.
Psihoterapia Ii ajuta pe cop111 cu tulburari emo\ionale, de
comportament ~i adaptare intr-o varietate de modmi: primesc supo11 emotional,
i~i fufeleg sentimentele ~i problemele, 1~i rezolva conflictele cu alti oameni.
ihcearca noi solutii la problemele vechi. Treaba terapeutului este sa-i ajute pe
copii sa vada lumea din jurnl lor a~a cum este ea In realitate. Se dore~tc ca ei sa
~tie ca au posibilitatea sa faca alegeri In via ta lor ~i unele alegeri sunt imposibi l
de !acut.
Un terapeut gestaltist, Arnold Beisser, a lansat paradoxul schimbarii,
care spuue ca ,,schimbarea survine cand cineva devine ceea ce este in prezent ~i
nu cand devine ceea ce nu este". in acest seus, este important pentru copil sa fie
ajutat sa devina con~tie11f de sine ca persoana Tntreaga (senzatii fizice, corp,
emotii, gauduri, dorinte ~i posibilitati) ~i abia apoi sa i se fac iliteze schimbarea,
nu sa i se impuna modelul de schimbare al terapeutului. Ps ihoterapia nu esle
pedagogie, ci mai curand o ai1a in care sunt unbinate tehnicile ~i cuno~tintelc
teoretice cu experienta, creativitatea, flexibilitatea terapeutului.
Dar se poate pune 1ntrebarea: de ce 'i~i schimba copiii modul lor de a fl
ill terapie, cand o puteau face In mod spontan, lnainte de aceasta? Exista rnai
multe motive. Cel mai important este ca terapeutul creeaza o relatie calda, de
!ncredere cu copilul $i el se simte destul de In siguranta pentnt a alege
alternative ill modul lui de a gandi $i aqiona. Securitatea emorionala a acestei
relatii cu terapeutul da copilului un sens al sigurantei ~i Ii permjte sa incercc sa
ri$te un mod nou de a simti ~i de a se comporta. Este foarte u~or sa folosim
termeni ca ,,relaiie calda ~i de lncredere", dar uneori este foruie greu sa o
construie~ti ~i sa o mentii.
Deci, un factor de influentarc de prim ordin este relatia terapeutica.
Pentrn asigurarea succesului terapiei, este necesar ca terapeutului sa-i placa copiii,
sa-i respecte, sa realizeze o rela~e de mcrcdere, sa dezvolte o atitudine ernpatica.
onesta $i deschisa in relatiile cu copiii. El treb11ie sa poata sa fie direct, fiira a Ci
deranjant, ~i amabil, Ia.ra a fi prea indirect ~i permisiv; trebuie sa dea dovada de
flexjbilitate. De asemenea, terapeutul t:rebuie sa cunoasca modul cum se dezvolta $i
1nvaJa copiii ~i sa mteleaga momentele importa.nte care corespund fiecarui nivel
particular de varsta. In cazuJ copjlului ~i adolescentului t.rebuie \:inut cont de
228

pa1ticularitatile psibologice $i ueurofiziologice prnprii, de fuudalul motivational $i

de necesira!ile rela?onaJe specifice etapei cronologice respective.
Terapeutul trebuie sa fie famia1iarizat cu tipurile de dificultati de
invatare care afecteaza copilul, cauzate adesea de factori emotionali. El ti-ebuie
sa cunoasca lucrul cu dinamica sistemului familial $i sa aiba ill aten{ie mcdiuJ
care 11 iufluenteaza pe copil - casa, $Coa1a, alte institutij In care este implicat -,
precum $i expectatiile culturale manifestate fa~a de copil. All.mci cand estc
cazul, se intervine In modificarea mediului in care traic$te copilul $i
psihoterapia este combinata $i cu metode educationale $i tehnici
comportamentale.
Pentru a reu$i o rela!ie buna cu copilul, terapeutul are nevoie sa aiba sirntul
umorului. ~i sa pennita copilului juciiU$ $i expresiv din el sf1 se manifeste liber. Este
irnpmtant ca el sa creada In mod fenn ca fiecare copil este un unicat, o persoana
valoroasa.
Tratamentul copilului pome$fe de la uevoile sale specifice, de la
problemele sale emotionale $i situatiile obiective 'in care el se afla. Rea litatea
copiluJui este mai in1portanta decat teb11ica i teoria terapeutului.

Obiectivele ~i desfii~urarea procesului psiboterapeutic

in ca1tea noastra ,,Psihopatologia, psihoterapia ~i consilierea copilului

- abordare experientiala" (Jolanda M.itrofan, coord., Editura SPER, 2001 , p.
104-11 l), precizam tu capitolul elaborat 1n colaborare cu Elena Otilia Vadislav
(op. cit., p. 102-141) ca procesul de 1ucm cu copilul este w1uJ curgator, arnabil~
prietenos. Fiecare terapeut i~i va gasi propriul stil In realizarea unui balans lntre
sesiuni directive $i gbjdate, pe de o paite, i cele permisive, In care sa-1 lase pe
copil ,,sa conduca", pe de alta parte.
Deoarece tratamentul fiecanti copil este unic i diferit, procesul
terapeutic trcbuie sa fie un proces foarte flexibil. Totui, el urn1iirC$te o
progresie, care are un mceput, un mijloc i un sfarit, i terapeutul t:rebttie sa fie
contient de aceasta etapizare i de structura pe care o impune terapiei,
structura care spuuc ca anum.ite probleme trebuie tratate tntr-o anumita ordiue.
Toate aceste stadii au teluri comune:
- redncerea problemelor emo}ionale sau de compo1iament ale copilului;
- tmbunatatirea adaptarii Ja Coa!a, 1n familie sau cu egalii;
- imbunatatirea stimei de sine.
Diagnoza i strangerea de infomiatii se fac pennanent In cad111l
demersului terapeutic. in plus, fiecare faza a procesu lui terapeutic 1$i are
telurile ei specifice.
229

[Prima faza a procesului terapeutic centrat pe cop

ill

Telul p1imci faze este stabilirea aliantei t erapeutice lntr-un mediu

securizaut, predictibil, care-i permite copilului sa se dezvaluie pe sine. Prima
sesiune este foarte importanta in real izarea a]jantei terapeutice. De aceea,
trebuie sa fie o experieota placuta pemrn copil, pentru ca el sa-$i doreasca sa
rcvina la cabinet. Aceasta ~i pentrn ca parin~ii stmt cei care decid venirea la
cabine1, iar copilul poate fi la ]ncepnt refractar, speriat sau nemoUval pcntn.1
relatia terapent1ca. Prima lntalnire este rnomentul stabilirii unei relatii de
incredere cu copilul. El poate vedea daca terapeutul este un pa1ticipant corect ~i
impa11ial, i.oteresat de fiecare membru al faroiliel $i tu special de copil. Cei mai
multi terapeu!i afim1a ca este necesar ca atunci cand familia vorbe~te desprc
copi l, el sa fie de fata, cbiar daca nu-9i spune ~i el punctul de vedere. Astfel.
copi lul este lmpiedicat sa fantazeze, sa se ing6joreze cu privire la presupusele
luc1uii rele ce se spun despre eL
Terapeutul nu trebuie sa-i vorbeasca copilului ,,de sus", sa-l neglijeze
sau sa-1 trateze ca pe un obiect despre care se discuta. in aceasta situa{ie.
copilul descopera ca terapeutul este interesat de el, il vede, 11 aude, Tl trateaza
cu respect, vorbe~tc cu el in mod series $i nu prive$te problema sa ca pe un fapt
dificil.
P1imele sesiuni au ~i o valoare diagnostica: se strang infonna}ii din
mai multe smse (copil, familie, ~coala , medic de familie), se formuleaza
ipotezele ~i obiectivele terapeutice. fnsa terapeutul continua sa shanga
informa\ii de-a lungul lratameutului ~i poate avea surpriza deformari i
inforn1ariilor initiale, transfonnarii sau !mbogatirii obiectivelm In timp.
Chiar ill prima sesi11ne terapentul este interesat de motivele pc1iu-u care
este adus copilul la cabinet. Accsta, a.fJandu-se illtr-o relatie de stransa
dependenta fata de parin1i, ~coala sau autorita\i, m1 se prezinta spontan la
consultatii, ci este adus de parinti ill nnna unui $ir de incideme, couflicte
latente sau rnanifeste. Pulini parinli solicita ajutor psihologic pcntru copiii !or
1u cazul cand ace~tia prezinta U$Oare elemente sin1ptomatice ill comportament.
Cei mai multi se lndreapta spre cabinetul de psiboterapie atunci cand situatia
iucepe sa fie dificila, uneo1i insuportabila, atat pentru copil, cat $i pentni
parinfi. Chia.r daca parintii nu sunt direct afectati de comportamentul copilului .
ei traiesc disconfort, anxietate sau simt ca trebuie sa faca ceva In aceasta
privinta. Uneori parintii i~i aduc copiii la terapie pentru ca ace$tia au suferit
incidente traumatice (abuz, molestare, accident, moa1iea sau 1mbolnavirea
cui va drag) $i doresc sa fie signri ca sentimentele traite de copil nu-1 vor cople$i
~i nu vor avea efecte negative pe termen lung. Alteori, $COala sau medicul de
famil ie Ii tudruma pe parinti spre psihoterapie. Doar ocazional copiii se
adreseaza ei 1n$i$i terapeutului ~i ace$tia sunt mai ales adolescentii. Terapeutul

230

observa rnca de la rnceput daca ,,problema" este a copilului, daca el o

accepta, sau este a parintilor sau a profesorilor.
0 sursa impo1tama de informaJii esre observarea rela!ii lor dintre parinti
~i copil (~i fra~ eventual) In timp ce ei sunt J'n cabinet. Primul lucru de obscrval
este proximitatea fizica. Copilul ~i parintii stau 1mpreuna sau separati? Daca
stau 1mpreuna, se afla i11 contact fizic ~i aparent dependent, lega\i unii de al\ii?
Daca stau despar}ip, indica aceasta o lipsa a contactului emotional sau o
independenta sanatoasa? Apoi se observa daca copilul se mi$ci'i liber prin
camera sau parintele i'i controleaza compo1tamentul. Ce reaqie au parintii la
comportamentul copilului !or? Cere acesta aprobare cand vorbe~te? Vorbqte
liber sau este blocat de prezenta parintilor? ll lasa parin1[i sa vorbeasca san
raspund i'n locul 1ui'?
Plecand de la accste infotmatii, terapeutul formuleaza ipoteze cu
privire 1a:
- masurile educative pe care parLntii le aplica copilului;
- aliautele ~i con11ictele intrafam.iliale;
- polarizarea rolurilor ~i stabili.rea granitelor intergenerationale;
- valoarea sirnbol ica a simptomelor;
- ctinarnicile emotionale con~tiente ~i incon~tientc iu sistemul
fami lial;
- comtmicarile pe1turbate ~i dublele rnesaje.
Cand ramane singur cu copilul, terapeutul 'ii informeaza despre ceea ce
presupune rela1ia terapeutica. Cea mai buna modalitate de a face aceasta este sa
i se explice copilului In tem1en.i practici, concret-intuitiv.i. I se poate spw1c ceva
de genul: ,,Cand ne vom inta!ni vom vorbi despre multe !ucrvri. inc/usiv despre
problemele tale. ~i uneori pufem sii ne folosim de desen, de modelaj, de jocuri
~i jucarii. Astfel pot inva/a ceva despre tine ~i te pot ajuta sii te simti mai bine,
in special daca e~ti speriat sou nefericit ... ".
Prima sesiune este momentul cand i se explica copilului
confidenpalitatea. Aceasta are doua consecinte importante: in primul rand,
copilul simte ca prin1e~te un respect special ~i se va raporta pozitiv la terapcut
~i la terapie ~i. 1n al doilea rand, copih1l va avea libe1tatea de a fi deschis cu
terapeutul sau - ~i cu cat aceasta 1ncepe mai devreme, cu atat mai bine. in
general, prima sesinne esle tm moment in caie terapeutul tncearca sa
prornoveze stima de sine a cdpilului ~i valorizarea propriei persoane.
Pentrn o abordare buna, copilul este Uisat sa vorbeasca despre lucrnrile
de fiecare zi sau despre 01ice altceva vrea el, pentrn ca aceasta Ii va permite sa
se simta rnai Lini~tit. Terapeutul trebuie sa raspunda la nivelul de intclegere al
copjlului, sa vorbeasca cu termeni pe care el sa-i mteieaga, sa evite 1ncercarea
de a generaliza, de a comenta sau de a interpreta ce se ascunde mspatele celor
23 1

spuse de copil. Cel mai impo1taut estc sa asculte i sa fie interesat. Chiar daca
copilul se simte bine in aceasta interaqiuue, terapeutul trebuie sa fie atent sa nu
se coucentreze prea direct pe simptomele copilului, in special pe cele
stanjerritoare cum ar fi udatul patului (m caz de enurezjs) sau furtul ~i minciuna
(in tulburarile comportamentale).
Daca copilul devine iritat cand se abordeaza anumite situa\i.i, terapeun.11
devine flexjbil ~i schimba discupa, 1i respecta disponibilitatea. Inseamna ca cste
prea devreme acum sa se fo11eze o discutie posibi1 stresanta sau problema atinsa
este prea dmeroasa pentru copil. De asemenea, terapeutul trebuie sa evite sa
'invinuiasca copilul sau sa ia parte la dezacordul -parinte-copil, racaud alianta cu
vreunul dintre ei. Se pot folosi acum testele de desen (familie, casa-copacpersoana) saujucariile, in functie de varsta copilului.
Din evaluarea psihologica1 anamneza, interviul prelirninar cu parintii ~i
cu copilul, terapeutul cladfica obiectivele terapeutice. Iniiial se pot desprinde
trei tipuri de obiective:
din perspectiva parinNor;
din perspectiva copilului;
din cea a terapeun1lui.
Aceste obiective se afla in grade diferite de apropiere sau de departare,
insa odata cu progresul terapiei ele tind sa conf1ueze din ce in ce mai mult,
dand o coerenta procesului terapeutic. Obiectivele se pot ~i schimba pe masura
progresului terapeutic.
2.

IA doua faza a procesului psihoterapeutic centrat pe copiij

Este fornrnta din sesiunile de rnijloc ale procesului terapeutic, fiecare

avand un focus difeiit. Este etapa activa, lucrativa ~i facilitatoare de schimbarc.
Aceasta constinue, de obicei, majori.tatea duratei tratameutului ~i se
conceutreaza pe problemele personale, pe problemele de zj cu zi. cu
intensificarea relatiei terapeutice. Este rnornentul in care are Joe cea mai mare
prute a 1mmcii terapeutice.
Copiii au adesea blocaje tn comunicarea verbala, se simt stingheriti
sau opun rezistenta ill a-~i exprima direct trairile interioare sau nu le
con$tientizeaza. Folosirea tehnicilor expresive contribuie la eliminarea
acestor blocaje ~i copiii i~i pot dezvalui direct sau simbolic sentimentele,
triiirile ~i credinfele, intr-un mod deschis, ceea ce duce la inte.grarea
personalitafii. Experientele integrative implica recunoa$terea sentimentelor
reprimate ~i concilierea dintre co n~tient $i inc011$tient. Aceste tehnici
incurajeaza proiectia. Ceea ce copilul exprima pTii1 desen, modelaj, povestiri,
arata fantezi ile sale propTii, anxietat]Je, fricile, frustrari1e, atitudinile, pattern232

urile de comportament ~i de gandire. impulsltlile. rest>ntimcntele. dorintelc.

nevoile ~i sentimentele sale.
Adesea, proiecfia va :fi singura cale prin c::i--e copilul vorbe~te despre el.
De exemplu, el poate spune prin intem1ediul uncj marionete lucruri pe care nu
le va spune niciodata direct. A~adar, rehnica utilizarii marionetelor sal1 a
papu~ ilor faci liteaza medierea procesului de explorare ~i analiza terapeutica.
Jocul pri n dramatizare ~i improvizatie narauva, prin metafora ~i simbol ofera.
pas cu pas, baza proiectiva de exprimare ~i explorare. far In timp provoaca
schimbari in lnfelegere ~i comportament. Jnsa este exrrem de important modul
cum terapeutul manipuleaza acesl material. Explicarea ~i interpretarea sunt
considerate 1ara temei daca nu sunt direct percepute ~i simtite de copil ca
experien\e personale de autoacceptare ~i autoschimbare.
Terapeutul experientialist nu-i interprcteaza copilului matcrialul pe
care acesta II ofera pTin proiectie, de~i el traduce pentru sine ceca ce aude ~i
vede, pet1tn1a ghida in1cractiuuea sa cu copiluL Astfel. rerapeutul trebuie sa-~i
dezvolte o buna rela{ie int:re Eul sau actor ~i Eul sau spectator. Cu alte cuvinte.
el se afla pe de o prute implicat activ in dialogul ~i jocul cu copilul. fund o
prezeuta stimulatoare, i pe de alta patte observa i, atunci cand este nevoie,
directioneaza firul procesului terapeutic, neuitand care este scopul $i scnsul
t:erapiei.
Prin realizarea de asocia\ii imre tehnicile expresive $i situa1iile din
viara reala a copilului sau, altfel spus, prin echilibrarea elemcntelor din joc.
fantezie ~i desene cu const.rangerile realita{ii, cre$te capacitatea copilului de a fi
contient de sine ~ i de existenta SCI In lume.
TeJmicile expresive stimuleaza creativitatea copilului, iar
creativitatea umana este limbajul primar pentr u r ealizarea insigbt-ului i
vindecarti. Pentru uuii copii, ~i in special pentm cei nuci. nu este necesar sa-~i
verbalizeze insigbt-urile, descoperirile i sa-~i con~tientizeze modificarilc din
comportament. Adesea pare suficient sa-$i man.ifeste deschis comportamcun1l
~i emopile blocare care au interferat cu procesul lor de cretere emo\ionalii.
Apoi, ei pot lncepe sa integreze modurj mai bune de comportament, sa fadi mai
bine fata multor frustrari, pot incepe sa relationeze mai bine cu egal ii ~ i cu
adultii din viata lor. Ei pot iucepe 'iu final sa expe1imenteze stari de calm,
bucw-ie ~i valoare de sine.
Tehnicile sunt numcroase, dar ele nu trebuie utilizate ca nite
retete, nu trebuie privite ca un scop In sine. Terapeutul pastreaza 1ntotdeauna
In minte ca fiecare copil estc o persoana unica ~i procedura sau tehnica sunl
doar un catalizator al procesului terapeutic. Copilul directioneaza ctun sa se
lucreze cu el ~i orienteaza spre ceea ce are el nevoie. Secretul este ca terapeut:u l
sa fie receptiv ~i deschis, gata sa-i primcasca mcsajul ~i sa-i pennita sa..:J
trausmita.
233

Uneori terapeutul se poate simti deranjat de ceva din comportamentul

copilului ~i atunci este important sa discule cu copilul despre aceasta, atat
pentru coerenta sa ioterioara, cat ~i pentrn imaginea pe care o are in ochii
copilului, care simte ciind ceva 1i este pem1is sau nu, dar are tendinta sa tcstczc
1in1itele persoanelor cu care iuterac\ioneaza. Este important pentru copil sa
simta ca terapeutul este o persoana puternica pe care se poate baza, careia sa i
se lncredinteze ~i nu una u~or de manipulat sau prea permisiva. Prin faptul ca
terapeund 11 'intelege, 11 accepta ~j este sincer cu el, copilul lnvata sa se
autoaccepte, sa se coo~tientizeze ~i astfel sa creasca ~i sa se dczvolte cmorional.
Un bun terapeut asista ~i acompaniaza copilul in procesul evolut1ei sale.
Fiecare sesiune terapeutica este impredictib ila, depinde de copil ~i de
situatie. Uneori tera_peutul pregate~te tchnici pe care copilul le refoza ~ i atunci
nu trebuie sa fo11eze, ci sa-i respecte limitele. Rezistentele nu sunt intodeauna
date de uegativis1m1l copilului, ci este bine sa se 1ina cont de Captu l ca
experiente.le de viata l-au 1nva\atpc acesta sa se apcre ~i sa se opuna ciind ccva
este prea greu, prea mult sau prea periculos pentru el. In psi hoterapia
experientiala se considera ca in fi ecare ,,perete de rezistenta'' se afla noi aiii de
cre~tere. Este un lucru similar celui pc care Fritz Perls (creatorul gestaltterapiei) i i numea ,,impas", referindu-se la adulti. El credea ca atunci cand
intrarn lntr-un impas oferin1 persoanei posibilitatea sa fie mat1ora la procesul de
renuniare la vecbile shategii ~i sa traiasca aceasta cu sentimentul ca nu mai are
suport. Atunci opune rezistenta ~i vrea sa foga . Astfcl !neat, de fiecare data
cand apar reziste111ele, vom ~ti ca nu suntem intr-o lupta cu o granira 1igida, ci
suntem lntr-un ,Joe care poate fi largit", la limita unei noi modalitati de
ex.presie, a unei noi desooperiri. Terapeut11l poate trata direct frica ce se
ascunde fn spatele rezistentelor sau poate sa-i pennita copilului sa decida
pentru el insu~i cand este gata sa ri~te ceva care este dificil pentru el.
In tera ie se vorbe~te de tr ei ti uri de schimbari:
- schimbari comportamentale - se refera la schimbari In modul in care
copilul se comporta $i actioneaza, cum se relationeaza cu alti oameni sau
obiecte din spatiul sau de viat:A;
- schimbari cognitive - se refera la capacitatea de a se ln~elege pe sine ~i pe
cei din mediul sau, de a iclcntifica ceea ce este importru1t vs. ceea cc nu este
important;
- schimbari emoponale - schimbari in confortul, fericirca ~i satisfactia
copilului. Ele sunt crnciale 1n terapie.
Cum copilul este o uuilate, aceste aspecte sunt legate !11tre ele, astfel
)neat, atunci cand el lncepe sa 'inteleaga ceva diferit, el 1ncepe sa se comporte
diferit, sa simta ceva dife1it. Similar, cand incepe sa schimbe fe lul in care
simte, el va incepe sa se compo1te diferit ~i sa 1nteleaga di ferit situatia. Deci, 1n
234

tratament nu trebuie ignorata relatia dintre. aspcctele cognitive. emotionale $i

comportamentale ale copilului.
De asemeuea, scbimba.rile terancutice sunt:
de suprafa ta (direct observabile ~ i manifeste in compo1tamentul
copilului);
de profonzime, cu actiune latenta. la nivelul persoualitatii acestuia ~i
care se jnstaleaza abia la un oarecare interval de la sfar~itul curci
psihoterapeutice.
3.

IA treia faza a procesului terapeutic centrat pe copiij

lncheierea terapiei poate fi lm moment dificil pentru copil, din mai

multe motive, ~i poate p rezenta probleme care se centrcaza in jurnl separarii.
pierderij unei relatii importante ~j a increde1ii in sine. De aceea, 1ncheierca
terapiei nu se face brusc ~i copilul trebuie sa fie pregatit pentru acest lucn.1. Un
bun moment de stopare a terapiei este atunci ciind se atinge un platou in
schimbare. Este semn ca nu se mai poate avausa 1n terapic ~i copilul are nernia
de a integra ~i de a asimila in propriul sau mod de maturizare $i de cre$tere
schimbarile care au avut Joe ca rezultat al terapiei. Uneori acest platou esre un
sernn de rezistenta care trebuie respectat. El are nevoie de mai mult timp, de
mai multa forta, poate avea nevoie sa se desc!Lida cand va fi mai in varsta. fnsa
terapia nu trebuie sa se !ncheie niciodata in mijlocul unei crize. Chiar daca
copi lul este pregatit sa sfu~easca terapia, terapeutul trebuie sa-1 ajute sa faca
fata mai Imai crizei.
Exista anumite chei de a cunoa~te cand trebuie oprita terapia:
I. Una este aceea cand comportamennil copilu lui s-a schimbat prin
rapmtare la ~coaJa, la parin!i $i la egal.i. El lncepe sa fie implicat in
activitati exte1ioare - cluburi, fotbal, ptieteni, semn ca tempi.a incepe sa-1
plaseze pe drumul vie~i saJe.
2. 0 alta este cand se produce o raceala in reiatia sa cu terapeutul $i
rnaterialul din sesfrmea de terapie este din ce 111 ce mai putin productiv
din punct de vedere terapeutic. Copiii inteleg vag conexiunea di.ntre
problemele lor emo~o1rnl e $i terapic. Ei sunt egocentrici $i aprecierea
lor este emotiona!a: ei agreeaza sau nu terapeutul $i terapia. Aceasta
face ca atata timp cat se implica !n terapie ei sa vina cu placere la
cabinet. Cand devin plictisi\i $i dorcsc sa petreaca mai rnult timp cu
prietenii, rela1ia terapeutica racindu-se emotional, esrc semn ca se
apropie s:Iar~itul terapiei .
Scopul ultimei etape in terapie este consolidarea ~i intariren
ca~tigurilor obfinute, terapeutul 1ntrebandu-se daca copilul poa1e promova sau
men\i.ne aceste ca~tiguri. Pentru a putea face aceste predictii, terapeutul trebuie
235

sa pJiveasca di11colo de schimbarile simptomatice ~j sa se focalizeze pc

schimbarile care au avut loc 1u fm1cfionarea emo1ionala a copilului.
Cum identificam momentul oportun pentru oprirea procesului
terapeutic? Capva indicatori de progres:
Terapeutul american Robert Leve (1n ,,Child and Adolescent
Psychotherapy", 1995) ne ofera un ghid de 1ntrebari pe care ~i le pune lnainte
de a ~i daca este momentuJ oportun pentrn finalul terapiej. Este bine sa se
cunoasca daca:
- Problemele emofionale ale copilului sunt snb control. Copilul a
fuvatat sa-~i controleze comportarile impulsive ~i are o mai btma toleranta la
frustrare.
- Nivelul de gandire al copilului este adecvat varstei. Copilul normal
trebuie sa aiba o buua inlelegere a cauzei ~i efectului, sa fie realist In judecarca
situatulor ~i sa fie capabil sa discrimineze importantul de neimportant 'in viata
sa.
- N ivelul fanteziei copilului este adecvat pentru lncheierea terapiei.
Fanteziile adecvate varstei indica creativitate, sunt un mod natural de a lucra cu
conflictele ~i, In general, sunt un semn al adapta1ii ~i cre~te1ii emotionale. Un
copil nonnal recunoa$te diferenta runtre fru1tezie $i realitate. In acest caz,
fanteziile au uu sens psihologic In faptul ca servesc un scop, \'ncearca sa reduca o
temere sau sa exprime o dorinfa con~tienta sau incon~tienta. Aceste fantezii sunt
indicatii pozitive pentiu incheiere. Fanteziile dezorgaillzate, bizare sau
ruscontinue sunt sJabi indicatori prognostici.
- Copilul are abilitatea de a invata din traume emotionale. Acesla
este unul dintre cele mai importante ca$tiguri terapeutice care indica incheierea.
Tcrapeutul observa ~i compara modurile 1n care copilul se adapta la
schimbarile care aveau loc lil viata sa, la inceputul terapiei, cu moclul in care
face fala unor schimbari similare in momentul prezent. Caud copilul poare
tolera aceste schimbari $i chiar poate beneficia de ele, el a invatat reactii
erno!lonale noi $i mai adaptative, care anunta o prognoza pozJtiva pentru vjitor.
- Copilul poate sa-~i revina din traume emotjonale. Via1a oricarui
copil este plina de suparari, dar copiii norrnali au abilitatea de a trece peste
aceste experieu1e ~i de a se mtoarce la un ecbilibru emotional normal.
Abilitatea de a se reface emotional cste un prognostic foarte bun pentrn
1ncbeiere.
Trebuie racuta precizarea ca a treia faza a procesului psiJ1oterapcutic
utilizeaza 'in mod special familia ca resursa echilibranta $i de consolidare a
progreselor terapeutice ~i integratoare. Parintij trebuie incurajati ~i sprijiniti sa236

~j

ajute copiij sa men~na ca$tigurile terapeutice. Ei sunt o pa.rte integranta a

tratamentului Inca de la incep1~t $i rolul !or pe parcursul Lerapiei este esenrial In
menfinerea tratameutului $i atingerea unor teJmi pozitive.
Pe masura ce lnaintam ill asistarea copilului $i mouitorizarea efectelor.
rolul parintilor este din ce in ce mai semnificativ, ei devenind practic adevarati
coterapeu $i persoanele cele mai avizate de sprijin, !ntarire $i prevenire a
recaderilor sau de reapari'fie a unor noi rasp1msuri dezadaptative in evolutia
copilulu.i. Practic, terapia copiluJui este in realitate o terapie de familie cena-ata
pe copil, iar asistarea relatiilor perturbate ale cuplului parental sau ale intreg
sisternului familial extins (cu bunici, fra~ , rude implicate) constituie chcia
succesului terapeutic $i a mentinerii unor efecte pozitive.
Terapeutul stabile$te o aliauta de colaborare cu parintii, in care acqtia
sprijina tratamenrul copilului tor prin aduccrea la ti.mp la cabinet, prin
furnizarea de infonna}ii necesare despre ft.mqionarea copilului la $COala ~i in
familie ~i prin lucrul cu terapeutul in ob1increa unei intelcgeri empalice a
nivelului de de-zvoltare a copilului, a trasaturilor de personalitate ~ i a
problemelor sale personale.
Terapeutul 1i ajuta pe parinti tu managementul problemelor. inva\andui sa lntalneasca oevoile copilulw Tn mod adecvat ~i sa l$i recw10asca
interaciitmile neadecvarc, blocante. Parinfii invata pe parcursul terapiei alte
moduri de relationare $i cornunicare mai adaptative. De asemenea, unii parinti
sunt ajutati. sa se adaptcze schimbarilor realizate de copiii !or prin terapie, care
presupun o mai mare independenta $i asertivitare.
Aceasta scutia prezentare a speciucului demersului terapeutic cu copii
va folosi cititomlui drept grila in intelegerea cazw-ilor cliuice particulare. De$i
fiecare caz este unic, toate au in comnn principiile teoretice $i metodele de
lucru specifice terapiei expericn1ia]e. Desigur, noi am optat pentru metodele
experientiale pentru ca le cousiderfun mai flexibilc, mai creative ~i rnai
adaptate lucrului terapeutic cu copiii $i fami1iile, dar, mentionam de asemenea
ca tehnicile comportamentale sunt neLipsite $i, in anumite cazuri clinice
severe, suot siugurele care pot fi utilizate sau masocicre cu cele experien1iale
(de ex. In cazul copiilor auti~ti). Foa1ie apropiata de abordarile experientiale. ca
specific metodologic, este ~i terapia narativa familia la.
Metoda psihanalitica sau cea analitica jungiana sunt de asemenea
utiJjzate de o alta parte a profesioni~tilor In domeniu, influentand consistent
gandirea ~i strategia de interventie, In special de tip familial. A~adar, cste bine
sa utiliziim, dupa caz, nevoi, rcceptivitate $i stil terapeutic, metodc ~i telmici
din abordari di.verse, o anum.ita integrativitate metodologica fiind
recomandabila 1n domeniul psihoterapiilor copilului ~i familiei.
237

 Cum abordam copru prin metode i tehnici experienttale i

analitice (expresiv-creative, unificatoare i gestalt-creative)
Desenul ca abordare diagnosticii ~i terapeutica '' copilului
Cunoa~terea universului interior al copilului bencficiaza de uo ajutor
considerabH din partea tehnicilor expresiv-creative de investiga~ic $i terapic,
dintre care desenul serial, modelajul, jocul cu nisip, exercitiul mimicopantomimic ~i drarnateraeutic, irnproviza\ia muzicala, exprimarea prin dans $i
mi~care suut cele mai f:recvent urilizate de cousilierii ~i psihologii specializa\i
In problemele copilului (v. Jolanda Mitrofan, Elena Otilia Vladislav, 1997. p.
l?0-183).
Desenul liber sau tcmatic constituie o cale foarte potiivita de cvaluare a
personalita1ii in formare a copilului $i a problernclor sale emoiiouale, prccum ~i a
rclatiilor sale cu fam.ilia, a traumelor pe care eventual le-a suferit, a nivelului de
anxietate existen\iala, a capacitaplor ~i a diiiculta\ilor sale de a se adapta l<:.i
mcdiul social.
Cum ~j cat poate fi decriptata lumea S\.tbjectiva a copjlului mic prjn
desen? Pc ce se bazcaza valoarea diagnostica ~i terapeutica a acesn1i mijloc
expresiv?
Raspunsul acestor lntrebari este dat de valoarea simbolica a descnelor
ca ,,ACTIVATORl" de infonnatie psibologica incon~tienta sau de rnesaje pe
care copilul cste incapabil de a le exprima verbal, ci doar afectiv-imagistic, prin
inrennediul liniilor grafice, culorilor, formelor, pozitiilor ;;i dimeusiunilor
personajelor sau obiectelor desenate. Mecanismul psiho logic prin care confuctc
incou~tiente nerezolvate, problemc incomunicabile, atimdini ~i sentirnente fata
de persoanele importante din viaia sa, frustratii ;;i anxieta~, blocaje ~i suferintc
reprimate sunt devoalate - il constin1ie PROIECT,IA. In alti terme11i ,
problemele ascunse, necon~tientizate, reprimate sau negate, lngropate In
abismile incon~tientului sunt exprimate lntr-o manicra simbolica, adesca
transparenta, In produsele creatiei artistice ale subiectului, ~i sunt atTibuitc
(proiectate) :i'n eJementele acesteia ;;i in relatiile dintre accste elemente. Astfcl,
personajele unei pove~ti inventate de copil, dramatizate de el impreuna cu altii
sau prin jocul de marionete ori pur ~i simplu redate grafic, sunt investite cu
semnifica}ii, emo1ii, sentimente ~i gandurl pe care copilul Le tTaie~te In legatura
directa cu evenimentele vietii sale, cu rela\iile sale cu familia ~i altc persoanc
semnificative din viaJa sa.
Atat desenele, cat ~i jocurile suot considerate cl.rcpt cele mai relevante
modalitati de exprcsie ale prilnilor ani de viara, ele ofcrind date imp011ante
despre inteligenta ~i afectivitatea copilului. in mod special desenul liber, spre
deosebirc de deseoul dupa model (prefcrat 1n ~coala traditionala). lndcpline~tc
rolul uoei veritabile crea1ii, care exprima spontan vizi1mea personala a copilului
238

asupra mecliului inconjurator ~j, p1in aceasta, se instihlie intr-un veritabil test
psihodiagnostic al personalitap.i Jui.
Dinti-e testele proiective bazate pe desen utilizate special In
psihodiagnoza copilului sunt:
Testul .,omuterului'' (F. Goodenoug11). care ofera indicii asupra
nivelului i11telecnial al copilului. fn ftmqie de nivetul sau de matmilate
psihomotrlca, de percepria propriei scheme corporale ~i de proiectarea sa 1n
desenul unui omulet ace~ti indici pot fi semnificativi pentn.1 dezvoltarea
cognitiva, evaluata coucret prin gradul de pe1feqiune ~i completirudine a
desenului, echilibrnl general, bogatia detaliilor.
Testul ,,femeii plimbandu-se prin ploaie" (tesb.1! H. Fay) solicic~ o
integrare mai complexa a unor elemente ale desenului liber, ce permit
evaluarea niveluluj de inteligen\a.
Testul desenului fiber al lui G. Minkowska (reprezentand personaje
sau orice altceva) pennite aprecierea modului particular de perceptie al
copilului in doua tipuri distincte: tipul senzorial ~i ripul ratLoual. La tipul
senzorial, rnodalitatea de realizare a desenului nu este prea precisa, da.r detaliile
sunt legate uuele de altele printr-lm viu dinamism. Tipul rational, dimponiva,
are o maniera mai pJecisa de a desena. Fiecare element, obicct sau fiinra sunt
redate riguros ~i adesea simetric, dar fiec<u-e cstc izolat, imobil ~i mra nicio
legatura cu restul desenuJui. Dar desenul liber ne ofera ~i indicii privind via1a
afectiva a subiectului prin intermediul analizei con1inutului.
Testul ,,desenului figurii umane" (K. Machover).
Autoarea pleaca de la modificarea testului ,,omule!lJ lui ", propunand
desenarea succesiva a doua persoane de sex diferit.
Testul ,,casii-copac-persoanii" (HTP - engl. house-tree-person, al lui
J.N. Book) hnbogaie~te situatia proiectiva, avaud doua etape de LL1cru:
momentul creator nonverbal - realizarea u.nui desen prin folosirca celor trei
elemente indicate, ~i momentu1 verbal, interpretativ, in care copilul este
solicitat sa descrie, sa defineasca ~i sa interpreteze ceea ce a desenat. Aceasta a
dnua etapa creeaza asociatii libere deosebit de relevante penlI11 cunoa$tere:i
problemelor emo1ionale ~i relationale ale copilului. Din acest dcsen pot fi
1nfelese modul in care percepe copilul mediul inconjurator, proiecfia propriului
sau mod de a fi ~i simti, ll1 raport cu sine ~i cu altii.
Testul ,,dese11ul11i familiei" (utili.zat de mai multi autori clasici - f.
Mink.owska, M. Porot, Cain ~i Gomila, N. Appel, F. Barcellos, N. Fukad1l) este
relevant pcntru cunoa~terea raporturilor pe care le are copilul cu familia, ele
fiind decisive in fonnarea personalitatii sa1e. M. Perot co11sidera ca simpla
observare a desenului unei familii pcnnite cunoa~terea sentimentelor reale pe
care copilul le resimte fara de ai saj, situapa 'In care el se plaseaza 1n caclrul
familie sale, rcla~iilc diutre membrii familiei ~i impactul lor asupra copilului
239

din perspectiva acestuia. Dimensiuuile personajelor famil iale, centralitarea ~i

excentralizarea lor In spatiul grafic, distantele d.intre rnembrii familiei ~i d in tre
figurile central c $i copilul investigat suut elemente de diagnostk importanle ~i
totodata factori de suport pent:ru o discutie relevanta de con~tientizare ~i ch iar
de optimizare a raporturilor perturbate din familie. Din aceasta u Itima
perspectiva testul familiei poaie constitui ~i o tehnica provocativa utilizata in
terapia cu famHia copilului cu tulburari emoiionale ~i de comportament.
Uti lizat mai ales ca proba de cuuoa$lere, testul familiei poate fi fo losit pentru
decla11$area unui dialog, ghidat de 1ntreba1i de genul: ,,Poveste$te-mi despre
fam ilia pe care ai desenat-o .. . Unde se afla ei? Ce fac ei? Hai sa vorbim despre
fiecare personaj din aceasta familie ... Ce rol are fiecare? Ce varsta? Ce sex? Ce
face fiecarc? Ce simte, ce gande$te fiecare? Ce vrea fiecare? Care este eel mai
simpatic dintre top? Dar eel mai antipatic? Care este eel mai amabil? Dar eel
mai pu\in dragut? Care este eel mai fericit, dar eel mai p utin fericil? Tu pc cine
preferi di.ntre ej?". Se pot de asemenea, diseuta siluafii care sa p rovoace
proieqii interesante: ,,Dacli. tata propune o plimbare cu ma~ina, dar nu estc loc
pentru toti, cine e eel care va ramane acasa?".
in timpul probei se pot observa reactii.Je afective ale copilului, mai ales
inlubitiile ~i refhzul de a desena sau vorbi despre amuniti membri ai familiei sau
chiar despre sine, jena sau teama fata de unele personaje, resentimentele,
ostilitarea. Se 111111aresc oscilatiile afective, neeerile de la tristete la vesel ie,
mani~ nemultumirile fata de unele personaje, izolarea ~i scntimentul de
autodevalolizare sau de insecmitate. Elernente ca egocent:rismul $i
autocentralitatea, redate grafic prin dimensiunile exagerate, :;ublinierile ~i
detaUile suplimentare, prccizia grafica a trasaturilor unor pcrsonaje. precum ~i
estomparea, absen1a, imprecizia desenarii altora pot ft u~or iden1ifieate ~i
deciiptate ca semnificatie. Alegerea culorilor pentru sine ~i anumi tc persoanc. nu
este nici ea intamplatoare. Desenarea In culmi vij, lumu1oase sau terne,
mlunecoase este 1n d.irecta legat:ura cu emo~ile ~i sentimentele copiluJui fa!a de
persoanele deseuare, iar preferinta lui pentrn desenul alb-negru ne poate sugera
blocajele emo~onale, elemente de depresie, retragere sau lipsa de rezonania
afectiva, dificultati de exprimare a sentimentelor ~i trairilor. in finalul discu\iei,
eopilul este tnnebat daca este multumit sau nu de desenul pe care I-a :facut ~i daca
ar dori sa schimbe ceva sau sa 11 mai faca odata, a~a cum i-ar placea Jui acum .
Noul desen poate aduce date suplimeutare despre relatia cu propria familie,
despre a~teptari le copilului $i sperantele sale. Orice omisiune sau defo1mare a
unui personaj tntr-un sens sau altul ne aduce date pretioase di n punct de vedere al
eunoa~terii lumii sale interioare, dar $i al compo11amentului sau in raport cu
aceste personaje ce ex.prima simbolic realitatea relat iilor sale to fami lie.
0 alta posibi litate este reprezentarea grafica a familiei prin simboluri
sau animale, pe baza unui exerei1iu analogic. Copi lului i se cerc sa-$i imagincze

240

membrii familiei altfel decat oamcni i sa-i deseneze aa cum dore~te el. Ei pot
fi pete de culoare, linii, forme, obiecte sau animale sau orice l-ar ajuta pe copil
sa-i reprezinte. Se pot provoca apoi dialoguri time anumite pat\i din desen.
aflate in contrnst sau ill opozitie (o pata colorata poate sta de vorba cu o pata
ueagra, un animal mic intra ill dialog cu unul mare ~i puternic. unul suparat cu
unul vesel, unul curajos cu unul fricos etc.). Atunci cand o anun1ira parte din
desen este subliniata sau 1ngro~ata, haurata, i se acorda o importanta rnai mare
in interpretare. in acest scop se adreseaza lntrebari ajutatoare copilului pentrn
a-~i clarifica raportmile i sentimentele cu elementul simbolic respectiv, dupa
caz: ,,Ce gandete acest triunghi/ planta/ animal? incotro se duce? Ce vrea sa
faca? Ce i se va i:ntampla?" etc.. Valoarea acestor tehnici este nu uumai
diagnostica, ci ~i educational-terapeutica. Copilul invara sa-i comunicc mai
adecvat ~i 1n mod spontan sentimentele, d01intele, invata sa-i con~ticmizeze
mai clar pozi\iile i atin1dinile, dar i sa-i 1nteleaga mai bine pe cei cu care intra
In contact sau pe cei cu care are dificultari de contact i de comunicare. Efectul
consta i'ntr-o rnai buna socializare ~i manirizare emotionala.
Alte modalitati tehnice de investigare ~i terapie cu suport exprcsiv
(pictural, grafic) vin sa inuegeasca regism1l testelor de desen propriu-zisc.
Acestea asociaza exercipile de fantazare, asociatiile creative ~i sugestive cu
redarea prin desen sau prin pictura a seutimentelor ~i starilor traite ,,aid ~i
acum", a perceperii spatiului interior i a identitatii proprii de catre copil.
Redam 1n continuare cateva dintre accstc modalitati de lucrn exprcsivmetaforice:
a) !l)esenul Tumii interioare, di1L li11ii, [iguri $i culortl
Copilul este rugat sa inchida ochii ~i sa patrunda 1n h.unea lui
interioara: ,,Vezi cum 1ti apare lumea ta dinauntru. Cum o poti reda pe hartie
folosind doar linii, ClU'be ~i figuri? Vezi ce culori apar 1n lumea ta, 'in spaJ:iul tau
interior... unde este plasat fiecare lucru ~i unde te afli tu acolo. Acum deseneaza
tot ce ii-ai itnaginat...".
b) IPictura sentimentelor din acest momend
I se cere copilului sa realizeze o pictura cu degetele de la maini sau
chiar de la picioare, care sa reprezinte starea lui de acum sau starea Jui cand e
fericit ori suparat (in functie de scopul propus). Pictura cu degetele are calitati
relaxante prin angajarea tactil-kinestezica ~i ofera satisfaqie ~i u~urinfa in
exprimarea sentimentelor, ill mai mare masm-a decat pjctma cu inst~i.11neme.
Culorile alese, tluiditatea miciirii, ronurile i consistenta petelor de vopsea
ofera indicii interesante privind afectivitatea, in vreme ce modalitatea grafica
de exprimare coreleaza mai mult cu nivelul i calitatea cognitii lor (percep\ii,
reprezeutari, idei).
241

c) llmaginarea si deseuarea unei ,,tufe de tra11dafird

Acest exercitiu este utiJjzat de V. Oak.lander (1988, p. 32), o lerapeuta
de orientare gestalt. Cum se deSia$Oara?
r se sugereaza copilului sa lnchida ochii $i sa-$i imagineze ca este o
luta de trandafoi. Pentru ca asocia1iilc liberc sa fie stimt1lale, psibologul
01ienteaza fluxul imaginativ al copilului prio int.rebari de genul: ,,Ce fel de tufci
de trandafiri e$ti tu? E~ti foarte mica? E$ti fomte mare? E~ti groasa? E$ti
subiire? Ai flori? Daca da, ce fel sunt florile tale, ce culoare au? Ai multe flori
sau cateva? Sunt boboci? Au frunze? Cum arata ele? Cum sunt radacinilc talc?
Sau poate nu ai? Sunt lungi ~i putemice sau plapande? Sunt rasucite? Ai spini ?
Uncle te afu tu? Tntr-o gradiJ1a, intr-un pare, lntr-un ora~, 1nll-un de~ert? E~ti
tntr-un ghiveci sau cre~ti direct din pamant sau prio cirneut? Ce este 1u jurul
tau? Sunt ~i alte flori sau tu e~ti singm? Sunt copaci, animale, pasari, oarneni?
Ara!i tu ca o tura de trnndafiri sau ca altceva? Este ceva In jurul tau ca un garcl?
Daca da, cum apare el? Sau e~ti 1ntr-un loc deschis? Cum este sa fii o tufa de
trandafiri? Cum supraviep.1ie$ti tu? Are cineva grija de tine? Cum este vremea
acum pentru tine?". Atentie! Exercitiul se poate lucra atat individual, cat ~i In
grup de copii (terapeutic sau in grnp experiential de dezvoltare $i optimizare).
Apoi, copiii (daca se prefera sa se lucreze In grup experienfial) sunt
rngap sa deschida ochii $i sa deseneze tufa lor de trandafiri. Se discuta cu ei
ulterior. daca ceea ce $i-au imaginat $i reprezentat prin desen are vreo legatura
cu viata lor reala. Astfel sunt aduse la lum.ina o serie de situarii $i traiii din
viata copilului, relevante pentru intelegerc?, evaluarea $i terapia sa, cand este
nevoie.
d) IDesemtl seriaA
Este o metoda individuala de lucru cu copilul cu dificultati
comportamentale $i de adaptarn, practicata de J.A.B. Allan (1988), In scop
psiboterapeutic. Metoda este de inspirape jungiana $i implica o serie de 12
$edinte a cale 20-25 minute fiecare, odata pe saptarnana, cilnd i se ccre
copilului sa deseneze un tablou, ill prezenta consilierului psi ho log.
Desenu1 serial a fost utilizat illtr-o varietate de situalii: de la institutiile
de ocrotire, la practica privata de evaluarc ~i de consiliere in ~coli, dar poare fi
folosit ~i pentru cunoa~terea ~i psihoterapia copilului pre~colar cu probleme.
Inca din 1959 C.G. Jung accentua imporianta analizarij desenelor ,,Jn
serie", de-a lungul timpului, analiza doar a uneia sau doua lucriiii fiind
insulicientii pentru 1ntelegerea persoanei ~i pentru terapia sa. J.A.B. Allan
constata ca atunci cand un copil deseneaza 1n prezenta terapeutului, potenfiaJul de
vindecare este activat, conflictele sunt exprimate ~i rezolvate treptat, ia.r
terapeutul poate ca~tiga o viziune clara ~i mai exacta asupra incon~tientului
copi1ului. Cadrul cabinetului de consiliere ~i ritmicitatea efectuarii desenelor tn
242

acest cadru, totdeauna la aceea~i ora. creeaza un ritual cu funcrie rerapeutica - un

spa{iu ,,sa.ncruar" ~i un limp In afara timpului obi~nuit. Acesrea. ilnpreuna cu o
alianta terapeutica pozitiv~L lncurajeaza cre$terea psiillca ~i u-ansfonnarea. Din
perspectiva jungiana. aceste conditii ac.tiveaza in incon~tient mersul sprc
vindecare.
,,fantasmele $i imaginile produse asrfel simbolizeaza $i concretizeaza
prin fon11e tangibile, cum ar fi desenele. dar $i modelajul, puuerea in scena sau
povestirea, facilitand astfel cre~terea psihica. Hartia devinc astfel Jocul sigur In
care sunt plasate proieqiile, in timp ce simbolurile ~i imaginile dcvin recipic111c
pentru emotii variate. Astfel. sentimeutele pot fi cxprimate 1n siguranta $i. prin
aceasta. In incon~tient se produc noi imagini. sentimenre ~i stari. Desenul in
serie jaloneaza drumul copilului spre pacea interioara, ill functie de natura
rraumci sau a conflictului psibologic." (apud. Ch. Schaefer, 1988. p. 98).
Allan observa ca uuii copii inccp desenul serial prin a produce imagiui
de suferinta, a}tii imagini reparatmii (ale vjndecfuii), lo tim ce altii vor reda
imagini stereotipe in desen.
Unii copii petrec mult limp cu imagini dmcroase, In vreme ce alrii se
tndreaptii direct spre imagiui ale vindecarii, parand a nu avea nevoia de a-$i
1mpartii$i durerea. Altii apar bloca!i, staruind intr-o ambivalen{a intens
con flictuala, !ntre dorinta de a cre~te $i dorinta de distrugere. Aces re pattem-uri
cxpresive devin vizibile doar In timp, de aici rezultand natma seriaUi a acestei
abordari terapeutice.
Adesea, in desennl serial, un copil poate prezenta o tema simbolica, pe
care o rcia In mai mulle descnc, perscvcrent. Alteori imaginea aleasa se scbimba
de mai multe mi, ill fomm sau in fi.mctia ei. sernn al unei evoMii, de la violen{a
$i disrrugcre la echilibrare $i ftmctionaTe sanatoasa. Astfcl, intr-un caz citat de
autorul men\ionat, o fetiFi de 6 ani abuzata sexual. dcscna constant donnitoarc ~i
bai In care se aflau persoane expunandu-$i organele genita1e $i angajate In
raporturi sexuale. La s!ar$itul Lratamentului prin dcsen serial. imaginea
don11itoarelor $i bailor se mentine, dar pcrsoaude desenate ,,dormeau fiecare 'in
patul sau, camerele pareau curate ~i luminile aprinse".
Utilizarea desenului serial eviden!iaza trei stadii principale tn aplicarea metodei
pc copiii cu rulbura1i $i dezorganizari moderate. Fiecare stadiu reflecta anumite irnagini
sau teme tipice.
l~fn...__st_a_
di_
.u_l_ir-1iti~aij, lntre prima $i a 4-a $edinta desenele reflecta:
- o viziune global a asupra lumii interioare a copilului;
- pierderea coatrolului intern ~i prezen!a sentimentelor de disperare $1
deznadejde;
- stabilirea unui raport ini)ial cu consilierul, care uneori este 'incorporai
i'ntr-un desen in fo1ma simbolica a uria~tdui prietcnos, pilotului de avion,
docton.1 lui sau asistentului.
243

lin stadiul intennedia1l, de la a 5-a la a 8-a ~edinta, con\inutul desenelor poate

reflecta:
- expresia unei emopi 1n forma ei pma;
- conflictul lntre contrarii (rau/ bine) ~i izolarea sentimentelor
arnbivaleute;
- adancirea relatiei dinue copil ~i ajutorul sau. La s~itul acestei faze, copi lnl
folose~te desenul pentru a comunica direct despre problema dureroasa sau pentrn a
dezvalui un secret.
Jin stadiul tenniuaij, de la a 9-a la a 12-a ~edinta, copilul tindc sa
deseueze:
- imagim care reflecta seusul stapanirii de sine, al autocontrnlu lui ~i
valorizarii;
- scene ce reflecta o imagistica pozitiva: absenta razboiului, vio lentei.
luptei, distrugerii;
- sjmbolul central al Sinelui (autoportret. forme de rnandale);
- scene umoristice;
- tablouri ce reflecta deplasarea legaturii de ata~ament de la consil ier
catre alte persoane.

IDoua scurte exempUficarij

Penttu a exemplifica mod11l 1n care poate fi folosita metoda desenulu i
serial in cuooa~terea ~i psihoterapia copiilor, vom prelua de la J.A.B. Allan
dou a cazuri cu probleme severe de cornportament 'in colectivitatea pre~colara ~i
~colara.

Exemplele se refera La doi copii , UDul de 6 ani ~i celalalt de 7 ani, care

proveneau din familii destramate. Baietelul se mutase de 14 01i tn viata lui, iar
fetita era abandonata de mama sa, nemaiavand niciw1 contact cu ea.

Continutul desenelor pe pcn-cursu! terapiei

~tadiuJ initiaij, de la ~ediota 1 la ~eclinta 4

Desenele din stadiul initial ilustreaza lumea intema a celor doi copii.
Baietelul 1nrati~eaza camioane izbind ma~ini 1mci, omorand persoanc, trccand
peste benzile ~oselei ~i !acandu-se praf In casele de pe cealalra paite a ~ose lei .
Desenele fetiiei prezinta tntreaga lume ,,in flacari", vulcani peste tot, cutremure de
pamant rupaud lumea 1n buca1i, case aruocate tn aer, oameni prin~i in ele, rachete ~i
bombe explodand. Terna centrala 1n a.mbele cazuri este devastarea ~i dezastrul.
Desenele reflecta sentimente de deznadejde. Temele primelor trei desene
sunt revelatoare pentm efectuJ traumei legate de incompetenta, incapacitatea ~ i
insecmitatea copiilor provocate de adultii i mp011an~ ai vieti.i lor. Astfel, lipsa
ajutorului transpare clar din desenele fetitei, care se reprezinta p1insa l'ntr-un
muute in timpul unui cutremur. Apar unele incercari rndimentare ale eroilor de a
244

lncerca sa scape distrugerii sau sa faca ceva pozitiv. Oricum, In aceasta faza.
fortele distructive sau negative ca~tiga lntotdeauoa.
Din comentru.iul copiilor rezulta ca persoauele p1inse ics din munte, dar
sunt ucise cu pietre, iar pe ~oseaua desenata de baietel, ciocnirile di.ntre ma~ini stmt
permaneote.
Desenele reprezinta un mijloc de stabilire a contactului initial cu
terapeutul.
Frecveut, copiii folosesc desenele pentrn a incepe sa construiasca o
relatie cu terapeutul. Baiah1l a 1nceput sa deseneze multe elicoptere $i aeroplane
zburand peste $Osea. Apoi el a desenat harfi ~ i labirinturt $i a lucercat sa
provoace consilierul pentru a gasi ie$irea: .,Pariez ca nu ~tii cum se iese din
labirint...". La randul ei, fetita a continuat sa-i ceara cousilierului: ,,Po\i ghici ce
am desenat?". Parea ca de fapt, In subtext, copiii inlreaba: ,,Ma in\elegi? $tii ce
mi s-a imamplat? E$ti destul de de~tept ca sa ma aju\i?" . Feti\a ii cerea
totdeauna consilierului sa-i scrie numele In fata desenului.
stadiul intermediad, de la a 5-a la a'8-a ~edini, desenele rind sa ilusueze
wmatoarele:
Expresia unei emotii In forma pura. Este faza in care anumitc
sentimente dureroase sunt separate de celeJalte sentirnente ~i exprimate
in forma ptuiL De exemplu, baiatul a continuat sa descneze autostrazi,
dar $i-a simbolizat depresia lui prin desen: ,,camionul a disparut illtr-o
groapa mare, ill mijlocul ~oselei". Feti}a ~i-a exprimat intensitatea
fi.uiei printr-un de.sen ce illtati~a llil mia$ revarsandu-~i mania pe gura,
iar 1ntT-o lucrarn ulterioara a retlectat t:ristetea $i mabnfrea ca ,.,o armata
a furnici lor care cara o lacrima uria$a, intr-un loc sigur, ca sa poata fi
sparta .Iara a rani pe cineva".
Lupta cu sentimentele ambivalente. Desenele unnatoare au aratat
deopotriva forte pozitive sau negative, coex.istand ca egale. Astfel, intrun desen, apare un bu$tean prabu~indu-se la pamant, i'ncarcat cu
explozive, dar se previne omorarea In aer a mii de pasari. intr-un alt
dcsen, un copac rau arunca o suli\a spre un erou, dar uo om de zapada
pune repede un scut iotre acesta $i sulita.
A diincimea rela~i ei cu eel care ajuta: consiliernl. Acesta aparc acum
lntr-un desen ca imagine a ajutornlui, a salvatorului. Baiatul a desenat
un om 1ntT-un elicopter care a.duce butuci pentn.t a repara gropile din
~osea, precum ~i provizii. Fetita a desenat un uria~ binevoitor care
salveaza un bajat din inuudatia care a venit pe pamant. dupa foe .
Dcstainuirea problernelor profunde. P1in stabilirea relatiei terapeutice,
copilul incepe sa aibe i'ncredere il1 eel ce-i ofera ajutorul ~i irupana~e~te
uuele ganduri ~i sentimente profunde. Baiatul l~i define~te starea ,,sunt
trist" ~i vorbe$te despre supararea hu In legatura cu desele schimbari de

lin

245

domiciliu, ca i-a fost greu sa-~i faca noi prieteni, ca apoi sa-i piarda i
despre teama pc care o 111cearca la noul camiu. la gradiniia, la ~coala.
Fetira a desenat un copil care a fucercat sa se sinucida pentru ca mama
Jui a plecat definitiv ~i a comeutac ca el Inca se gandete la sinuciderc
cateodata. In acest moment impo1tant al terapiei, cousitierul i-a spus:
,,Cred ca atunci cand mama ta a plecat de acasa a fost 1ntr-adevar foarte
dureros pentru line, ca 9i in momentele In care 1ti doreai sa mori ca sa nu
mai simti atata durere. I.mi pare bi ne ca imi spui despre aceste
sim ta min re".
Jstadiul terminaij, de la a 9-a la a 12-a ~edinta:
Odata ce senlirnentele cele mai adanci ~i mai dureroasc au fost
exprimate simbolic ~i destainuite verbal, ele tind sa se rni~te repede spre
rezolvare. Desenele tiud sa reprezinte:
Imagini ale autocontolului ~i valorizarii. Pentru baiat, traftcul pe
autostrada revine la normal, toatc ma~inu~ele ~i camioanele merg Jin.
benzile Oselei nu sunt 1ncalcate. reparatia drumul ui e terminata, apar
chiar tumuri de control pentn1 a pastra ordinea ~i .,a 1ine un ochi atent
asupra traficului".
Manifestarea imageriei pozitive. Nu mai sunt razboaie, conflicte.
explozii. Feti\a deseneaza o scena insorita. cu arbori exotici ~i zambete
pe toate ferele. Dupa o serie de desene In care apar e lemente de umor,
copiii dcseneazi\ o linic. Tot acum apar ~i mandalcle, sub forma
cercurilor, patratelor sau triunghiuri1or 1njurul imaginii centrale.
Trcptat ata~amentul se deplaseaza de la terapeut catre alte
persoane, lucru vadit In desene, dupa cum cop ii i spun de obicci: ,,Nu
mai vreau sa vin aici" ~i terapia inceteaza.
Tmaginile pozitive interioare au fost restabilite, iar problemelc
comportamcntalc no au mai fast senmalatc.
Din studiile cazuistice mentionatc mai sus rezulta valoarea incontestabila a
desenului se1ial, nu uumai ca m.ij1oc de evaluare a statilor ~i problemclor copilului
1n dificultate, dar ~i ca un suport terapeutic de exceppe. Atragem atentia tnsa ca
ulitizarea acestei metode pne tn primul rand de competenta psibologului anaJjst. cu
fom1atie de psihodiagnostician ~i consilier, a carni pre.zenta ill orice inscit11tie cu
profit educational este o necesitate. Desigtu, pcdagogii ~j educatorii pot apela la
raudu1 lor la desene, ca mijloacc promi\atoare pentru senmalarca unor problcme Rle
copiilor, pcntru exprimarea sentimentelor lor ~i stimularea comunicarii nonverbale.
dar nu trebuie sa se hazardeze 'in a interpreta sau provoca discu~.i irclevantc ~i chiar
pericu1oase p1in diletantism. Este bine ca ei sa fie deschi~i 1n a colabora cu
speciali~tii psiliologi ~i psihoterapeuii ai copilului, peutru ca impreuua sa gaseasca
ccle mai adecvate moduri de evaluare ~i asisteuta.

146

e) 1De~e11ul libe1J
Desenul liber este cen.1t de obicei la inceputul terapiei. Copiii doresc
mai curand sa desenezc sau sa picteze ceea ce vor ei dccat sa li se spuna ce sa
faca. in aceasta maniera, ci ordoneaza lumea in modul In care doresc $i sunt
mult mai dispu$j sa coopereze la instrnqiunilc viitoare. Cand copiii dcscncaza
Jjber $i fiira nicio indicatie, ei exprima o parte din propria personalitate, 1$i
elibercaza proprule \or sentimente $i atitudini care ar fi putut sa fie inhibate $i
ascunse. Aceasta exprimare de sine $i aceasta libe11ate a gandi1ii $i aqiunii sunt
de altfcl primu1 iel al interveotiei terapeutice.
Dupa ce copilul $i-a terminat desenn1, terapelttlll poatc gbida procesul
terapcutic pe mai multe cai De exemplu:
1) Copilul esle lncurajat sa~$i verbalizezc gaudurile $i scntimentcle pe
care le-a trait 'in timpul descnarii.
2) Copilul poate realiza o poveste plecand de la desen, ponte descric
dcsenul In propriul sau mod.
3) I se cere copilului sa descrie desenul ca $i cand cl ar fi desenul, sa
foloseasca pronumele personal ,,Eu". De exempln: ., 11 s1111t aces( desen. Am
linii ro$ii peste lot $i un mic patrol f11 i11teriorul meu. .,
4) Terapeutul selecteaza lucrurile specifice din desen $i-1 ghideaza pe
copi l sa se identifice cu elc. De cxernplu: ,.Fii micul patrat $i descrie-te cum
ariif i. care este rolul tau etc. "
Pentm a ajuta proccsul i sc pot pune copilului fotrebari ajutatoare: .. Ce
r;ac1. I u.? " . ., Cear. me
, Ius
. tu.'? ,..
1
5) I se poate cere copilului sa realizeze un dialog J:nrre doua parti din desen.
6) Se 1.ncurajeaza copilul sa dea atentie culorilor. De exemplu:
,, Gonde$1e-te asupra culorilor pe care le-ai .folosit. Ce-fi transmit cu/orile
stralucitoare? Dar cele intunecate? ,.

Toatc aceste modalitati de lucru terapeutic conduc spre revelarca

sinelui copilului $i spre autoexprimare.
Urmeaza apoi munca de identificare, terapeutul ajutandu-1 pe copil ,,sa
se rccunoasca" ca flind exprimat prin desen sau prin paqi din dcsen. Se
folosesc lnh"ebari de tipu1: ., Tu te-ai simfit vreodata a$a? ", ,,Ai jacut vreodatc1
aces/ lucru?,,, ,, Se potrive~'fe as ta cu via/a ta fn vrezm .fel? ".
Copiii nu-$i recuuosc iutotdeauna problemele. Ei suut speriati sa fadi
acest lucru ~j se pot retrage 1u ei 1n~i$i, preracandu-se ca nu aud mtrebarile
terapeutului. Ei expriu1a astfel ca au nevoie de mai mult timp pana sa se simta
In sigurania, sa se autodezvaluie.

j) Vocul ,,Desenul wzei povestiri'l

Estc o telmica creata de Steward Gabel, care combina tel111ica
247

Squiggly a /1.1i Winnicoll (wide copiluJ ~i terapeutul deseneaza alternativ for:me

$i se intorc la ele acordandu-le o semnifica\ie rerapeutica) $i .. Te/mica
povestirii mutuale" a !ui Richard Gardner.
in acest joc interactional terapcutul deseneaza primul o simpla linic pe
ha1tie $i-l di.rectioneaza pe copil sa traseze alte linii pentru a realiza Llll desen.

Dupa ce tem1ina, copilul este lntrebar: ,,Ce cste acesta?" sau ,,Ce se petrece aici?"
$i se poate pomi astfel o discutie mai 'indelLmgata.
Dupa aceasta faza initjala, copilul cste rugat sa traseze primul lin ia pe
foa ia de hartie. Terapeutul incorporeaza apoi acesta li1ue !ntr-tln desen care este
o urmare a desenuJui copilu]ui .<?i apare astfel realizata o secven~a de desene
care, eventual, devin o poveste mai completa. Acest proces altem.ativ conduce
la o interaqiune stransa intre terapeut ~i copil, daJ furnizeaza $i un bogar
material diagnostic $i conduce la o mai buna con$tiin\a de sine a copilului.
Cand o serie de desene cu o poveste acompaniatoare a fast comp letata,
desenele pot fi revazute pentn1 a se accentua morala sau lec1ia care poate fi
invatata de aici. Acum este recomandat sa i se sugereze copilului sa creeze alte
finaluri povestirii, finaluri care ar putea fi mai satisfacatoare.
In acest mod, terapeutul il face pe copil con$tient de noi alternative de
a simti ~i a ac~ona. de solutii mai adaptative la probleme sale.
g) Wazgtilearfll

Tebnica mazgalelii, descrisa de Florance Cane (195 1), este o mctoda

neamenintatoare de..a-i ajuta pe copii sa exprime acele pfil1i din ei 1n$i$i pe care
nu le-ar imparta$i cu U$minfa.
"Procedura originala cere rnai iutai copilului sa-$i utilizeze intregul corp
pentru a face uu desen in aer cu mi~cari largi $i ritmice. Apoi. dupa ce a fast
experimentata o 1ibertate a rni$ciirilor, copilul, cu ochii lnchi~i, trnnsfera aceasta
1ntr-un desen pc o foaie de hartic (mazgaleala).
Exercitiul corporal are ca efcct eliberarea copilului de inhibitii ~i , in
consecin!a, se manifesta o mai mica constrangere in realizarea rnazgalelii pe
foaia de bartie.
Ut1l1ii.torul pas, dupa ce rnazgalea1a e completata pe foaie, este
examinarea ej din toate unghimile, gasind formele ce sugereaza un desen cu
sens. Desenul este apoi completar uti lizand acele linii care se potrivesc cu
imaginea mentala ~i conduc la altele. Produsul final seamiina foarte putin cu
liniile originale de pe foaia de hfa1ie.
Unii copii pot gasi mai muJt de un desen, In timp ce alpi vor contura ~ i
vor colora o singura pictura larga, coerenta. Copiii povestesc despre formele !or
sau i~i imagineaza ca devin aceste fonne ~i se exprima In acest fol pe ei ln~ i ~i,
dcvenind mai spontani ~i mai creativi.

148

h) IDesenarea sentimentelod

Prjn reprezenta:rea grafica a unora cirn sentJmentele !or. copiii le

exteriorizeaza, se confmuta cu ele ~i wva1a sa le controleze. Ca~tigarea unui
mai bw1 control emof:i.onal conduce la dobandirea unw mai bun sens al
idcntitaf:i.i personale.
Observarea procesului desenaxu este till aspect crucial al folosirii attei
ca instrument terapeutic. Este mai bine ca terapeutul sa ramfma un obscrvator
pasiv, obiectiv, In timp ce copilul deseneaza. Este dezirabil ca, !nainte de a
'incerca orice interprctare, terapeutul sa obtina de la copii ciit mai multe
infonnatii, autointerpretari ~i exprimari ale sentimentelor legate de propriilc
deseue.

Alte mijloace ex presive in psiboterapia copiJu lui

11. Fanle-;.icJ
Telmicile fanteziei presupun fol~sirea lntregului potential imagistic ~i
ele pot fi imbinate sau nu cu desenul ~i m~carea fizica. AnaLiza unei fantczii
este o problema foa1te controversata. Se pare tosa ca pot avea loc schimbari
semnificative f'ara producerea vreunui insight.
in psihoterapia copilului abtmda ideile despre fantezie. Odata cu
lansarca idei i stimularii cmisferci drepte ~i a interesului pcntru cducatia
umaoista s-a produs o proliferare a ca11ilor care t:rateaza astfel de subiectc.
Descriem In continuare diteva astfel de exercitii de fa11 tazar e:
Un frumos exercitiu de fantazare, descris dupa V iolet Oaklander
(1988, p. 16), se nume~te ,,Lupta".
Copilul i~i imagineaza cu ochii dcschi$i ca cste un mic vapor in rimpul
unci furtuni putemice.
,lncearca sa-fi imagine:::i ca tu e.Jli unicul vapor .~i explici1 ceea ce
sim/i. Van111/ este p uternic .~i fncearca sa sc1ifi111de vaporul. Valurile ii i:::besc cu
putere. Vorbe.J/e-mi despre modul cum diferite por{i ale co1p11/11i tau trebuie so
luple cu furtuna.
Cum f/i comunicii diferite piir/i ale c01p11/11i tau dacii vei ie,~i
fnvingator sau fnvins din furtunii?
Pe nea.Jfeptate wintul a atacat pentru ultimo oarii micul vapor .Ji apoi
moare. Vapora.Jld a ca~tigat lupta!
Ce experienfe reale de via( a ai avut tu, care sii .fie asemiinatoare cu
situa{,ia dintre vantul muribund .Ji vapora.Jul fnvingator?
lmagineazii-/.i ca tu e.J!i micu! vapora.J care tocmai a /11vins furtuna. Ce
simti tu faf ade .furtuna?

249

Jmaginea:zli-f i ca e$fi 111area furtuna care tocmai nu a reu!fit so

scujlmde vapora$111. Ce simfi tufafa de el?
Acum fa w1 desen despre tine insu{i ca vapora$ lnlr-ofurru116."
Din aceasta situatic imaginara se desprind informatii valoroase dcsprc
locul copilului fn lumea sa ~i despre modu1 cum face el fata foqelor exterioare.
Uu alt exercitiu care pune i'n evideura strategiile copilult1) de a face fata
obstacolelor este ,,fantezia zidului'' (lola nda Mitrofan, 1995, 1997, p. 47) :
,.lmaginea:::a-ti cii mergi pe w1 drum ~i pe nea~teptate if i apare in fafft un :::id.
Ce faci tu fn aceas!Ci situafie? Cum lfi apare zid11/? Ce simf i fafti de el? ".

in fantezia ,,Pe~tera" apar temcrile ~i conflktele ascunse ale copilului .

,,lmaginea-::.a-(i ca te ajli fn fa/a 1111ei pe$teri. Pe:;tera are o ll!fO mare 1/1
spalele careia se ajla ceva care vrea sa iasa. Mergi, deschide 11~0 ~i ve:::i ce se
poate fntampla. "
Accst geu de fantezij pot fi continuate cu d ialog gestaltist, ast fe l !neat
copi lul sa poata deveni con$tient de trairile sale.
Li se poate cere copiilor sa-$i imagineze ca sunt animale $i sa scoata
sunete ca acestea. Apoi sa vorbeasca despre animalul respectiv $i sa
povesteasca o isto1ioara despre el.

~. Modelaju4
Materialele pentru modelaj pot fi lutul, plastilina, aluatuL fiecarc cu
calita\i diferite.
Lutu1 ofera a tat experiente kinestezice, cat ~i tactile. Flexibil itat ea ~i
maleabilitatca lutului sc potrivesc unei varieta(i de nevoi. El pare sa spnrga
adesca blocajele copilului , putand fi utilizat cu succes $i de cei care au mari
djficultati 1B exprirnarea seutimentelor. Copi ii suparati pot expri ma snpararca lor
In lut In diverse fonne. Cei care sunt nesigmi ~i frico~i pot simTi tm sentimeul al
controlului $i stapanfrii de sine p1i11 intem1ediul lutului. Copilnl agrcsiv poatc
t1tiliza luh1l pentru a-1 lovi ~i s!arama.
Un astfcl de exerciiiu cu lutul este wmatorul (C.J. Mills, J.R.
Crowley, 1986, p. 69): ,Jnchide ochii .)i intra fn spafiul tau interior. Simre /11111/
cu ambele mdini pentru cateva minute. Respira de doui't ori proji111d. Ac11111 eu
doresc sli faci ceva cu lutul, cu ochii fnchi~i. Degetele tale fncep sii se 111i:;te.
Observa daca haul pare sii doreasca sa urmeze propriuf sau drum. Sau
poate ca tu vrei ca el sa urme:.e drumul tiiu. Reali:::ea::a o fo rmli, o jigurti.
Laso-le sii .fli swprins de ceea ce se intompla. Vei m 1ea door cateva mimae
pentru a face asta. Ciind ai terminal. deschide ochii :ji prive$te la ceeo ce oi
rea/i:;at. fntoarce obiecntf .)i prive:;te-1 din diverse par/i :;i unghiuri.
A cum (ii aceasla bucatii de !111. Tu e$fi lutul!"

250

in alte exercitii cu lutul, copilului i se spunc sa rcalizcze. cu ochii

I.nchi~i, un animal, o pasare. 1111 pe~tc. reale sau imaginare, sau cc,a dintr-un
vis, ceva ce i-ar placea sa existe sau sa modelcze din lut: farnilia sa sau
problcma sa sau o imagine simbolica despre el in ~u~i suu i se poatc cere sa fad\

poveste, 0 scena cu lutul sau.

Limita de timp este de trei minute pcntru fiecarc tema ~i s-a constatal
ca accasta elimina perfec~ionismul $i adesca conduce la rczultatc mult mai
interesante decat timpul indelungat.
Modelajul poate fi realizat de U1l singur copil sau u1 grup. in accst ultim
caz, copiii pot lucra pe o singura bucata de lut sau pe propria !or bucata.
asambland apoi obiecte!e realizate.
0

~. ColajuA
Colajul este realizat prin lipi.rea sau ata~a.rea de materialc de o mare
varietate pc ba1iie sau panza. Pot fi utiliwte In colaj: ha11ie de toate tipurilc.
variate texturi, lucrnri moi $i aspre, nasturi, poleiala, cclofan, cartoane de oua.
capacc de sticla, rnacaroane, fire de tana, frunze. coji, semin\e de toate fclu rile
etc. Se utilizeaza cu succes pozele decupate din reviste sau ca11i, forografiile.
Un colaj poate fi realizat u1 multe feluri, similar cu pictura ~i jocul cu oisip.
Copiii pot povesti despre colajul in sine, Ii pot da llll titlu sau pot
povesti dcspre procesul de realizare a colajului.
ColajuJ ajuta la elibernrea imagioariei $i poate fi utilizat ca exprimare
senzoriala $i emotionala.

R. Jocu/ cu nisipJ
Este o tehnica tcrapeutica de sorginte j1mgiana $i simbolul joaca Ull rol
important.
in activltatea sa terapeutica cu copiii $i adolesccntii Dora KaUf a
descoperit analogii intre copilarie $i dinamismul integrarii personalitatii descris
de Jung ca principiul totalitatii.
Descriem in continuare cwn apare jocul cu nisip in viziunea Dorei Ka! ff.
Ea utilizeaza o cutie de nisip (57x72x7 cm), limitele sale actionand ca
factor de reglare $i de protectie pcntrn i.maginatia celui caxe se joaca. Jucariilc
sum de o mare diversitate, ele reproducand cam tot ce se poate sa existe in j un.ti
copilului.
Jocul in nisip al unui copil poate :fi interpretat ca o reprezentare
tridimcnsionala a unei situatii psihice. 0 problema iucon$tieura se exprima in
curia de nisip, jucandu-se acolo ca o drama. Conflictul este transpus din viata
intema a copilului 'in viata extema ~i devine vizibil pentrn terapeut. Acest joc al
imaginatiei dinamizeaza incon~ticntu l ~i ac~oneaza astfel asupra psihicului
copilului.
25l

Terapeutul interpreteaza pemrn el !nsu~i simbolmile aparnte In seria de

jocuri cu nisip ~i, in unele cazuri, jocurile sunt explicate copiluhii prin
raportarea la situa!ii cotidiene de viata, in tem1eni u~or de lnteles.
Gratie exteriorizarii sale prin joc, problema interna a devenit vizibi la ~i
evolutia psibica face un pas lnainte. Pe de alta parte, strncturile jocul ui ~i
detaliile sale fumizeaza terapeutului liniile directoare pentru tratamenl.
Dora Kalff cousidera ca, adesea, primul joc lamure~te deja situatia; el
contine, 'inlauntrul simbolului telul de atins: realizarea Sinelui. Dupa aceea sunt
eliberate energii noi pentrn a duce la dezvoltarca sigura a Eului.

WCrearea de povestA
Crearea pove~tilor este o practica de prima important~ In psihoterap ia
copilului . Utilizarea lor )n terapie implica: realizarea pove~tilor de catre
terapeut ~i povestirea lor copiilor; realiza.rea pove~tilor de catre copii: utilizarca
lmor lucrmi care sa stimuleze po ve~tile (cum ar fi pictrni le, testele proiective,
rnariooetele, desenatul, jocul cu nisip), deschiderea catre fanteziile inte1ioare
sau utilizarea mijloacelor video sau audio, a microfonului de jucarie sau a unui
set TV imaginar.
Din pove$tile pe care le realizeaza copilul, terapeutul este capnbil sa
faciliteze insigbt-uri asupra conflictelor, frustrarilor sau mecanismelor de
aparare ale copiluJui.
Se cousidera ca pove$tile copilului su11t mai U$Or de analizat decat
visurile, asociatiile libere $i alte produqii ale adultului.
Problema piincipala a terapeutului de copii ar fi sa utilizeze insigbturile sale terapeutice.
Dr. Richard Gardner a creat ,, tehnica mutualii a reakiirii de
poveti'' (apud. Oancea, 1989, p. 211).
El cere mai 1ntai copilului sa povesteasca o istorioara ~i este atent la
atmosfera $i cadrul povestirii, la reacpile emoponale ale copilului atunci cand
spunc povestirea, detennina tigura sau figurile care-I repreziuta pe copil sau care
corespund persoanelor semnificative din mediu l sau. A poi Gardner spune propria
sa poveste pornind de la acele~i personaje, atrnosfera $i soluN initiate ca ~i i'o
povestirea copilului, dar ofera o rezolvare mai potrivita la cele mai importante
conflicte. Fiecare poveste se !ermina cu o lectie sau o morala derivata din situatia
pove$tii. Se !nceardi astfel sa i se ofere copilului mai multe altemative.
Terapeutul trebuie sa deschida noi cai neluate in considerare 1n schema
de gandire a copilului.
Copilul trebuie ajutat sa devioa con~tient de multitudinea de optiuni care
snnt disponibile sa le lnlocuiasca pe cele l'nguste, autodistrnctive, alese de el.

252

$i basmele

~i

lcgendele ofera un material foane bun de lucrn cu copiii.

Ele se refera la emoile universale de baza: dragoste, wa, fiica, fwie.
singuratate, sentimente de izolare ~i de a fi tara valoare.
Au fost publicate uwneroase lucrari cu privire la structura, semnificatia
~i valoarea educativa a pove~tilor. Una dintre cele mai cnnoscute este canea h1i
B. Betelheim (1 976), ,,Psilioanaliza pove~tilor cu zane".
Autorul este de parere ca basmele se adreseaza ,,Eu-lui fraged" al
copilului ~i favolizeaza dezvoltarea sa, eliberand totodata presiunile
incon~tiente ~i precon~tiente. Taramul basmelor Ii dezvolta copilului
capacitatea de a-~i constrni ~i verbaliza trairile ~i proiectiile, !ara sa-1
primejduiasca nici afectiv, nici etic.
Copilul are nevoie ,,de:_ ceva" care sa-1 faca sa vada toate avantajele unui
compo1iament confonn cu morala, nu p1in intennediul preceptclor etice clasice,
ci prin spectacolul ,,aspectelor tangibile ale binelui ~i raului'', care capata anmci
pentru el toata semnificatia lor. El poate sa 1nvete prin basme ,, ca lipta contra
grave/or dificultaf i din via{.6 esle i11evitabilii $iface parte intrinsecfi din e.x.istento
umana, dar ca in foe de a se ascunde, el trebuie sfi fnjiwne fn mod ferm
incercarile nea~teptate Ji adesea injuste, trebuie sa vina de hac tuturor
obstacolelor, sfar~ind prin obtinerea victoriei. " (op. cit., 1976, p. 24 ).
Ch. Vandeuplas-Holper (1993) evalueaza calita!ile pove$tilor peutru
copji 1n vedcrea stimularii socio-emo~onale.
Se um1are~te analiza pove~tilor in funqie de strnctura ~i continutu l !or,
ill vederea desprinderii problemclor pe care le abordeaza personajele prezente
ill poveste, a valorilor pe care acestea le vehiculeaza $i cu care lectorul sau
audito1iul sunt confruntati in final, a modului tu care poate folosi terapeut11l
aceste pove$ti pentru stimularea socioemo~onaHi a copilului.
Modul de folos ire a pove~tii ar fi unnatornl: copilului cu o anume
tulburare soci oerno~onala j se cite$te o poveste ce abordeaza o tema care sa-l
ajute sa iasa din situatia sa. De exemplu, unui copil care este fricos $i nu are
incredere ill fortele proprii i se spune o poveste in care eroul este Invingator, se
caracterizeaza prin curnj ~i nu are nevoie de ajutoare exterioare ill atingerea
scopului. Se a~teapta ca m.icutul sa se identifice cu personajul principal din
poveste ~i sa incerce sa-1 imite.

16. Lucru/ cu basmu~

Din perpectiva psihologica, basmul are o mare valoare ca expresie a
unu.i scenariu injtiatic. Copiii, fiira a con~tientiza, refac, genera}ie dupa
generatie, drumul eroului mitologic, care, inainte de a intra In randul oamenilor
maturi, este supus unui numar de fucercari care-i verifica vitej ia, 'intelepciunea,
foqa fizica, taria de caracter.

253

Putandu-se identifica pe plan imaginar cu eroul basmnlui, copilul

ramane ill universul sau infautil i, in acela~i timp, se vede In lumina basmului
ca ~i cwn ar fi crescut brusc ~i ar fi invingator.
Strucnira basmului nu nmnai ca o preia pe cea a iiturilor de initiere. ci.
1atr-un fel, i-epeta structura experienrelor infantile, care este o succesiune de
misinni ~i dueluri, de lncercari grele ~i deziluzii. Astfel, el l~i populeaza trcptat
universul cu alia~ putemici i du~mani diabolici.
Alt aspect este acela al rezolvarii problernelor copi lului, cducarca
manicrelor de a face fata crizelor sau situatiilor strcsante. Prin intermediul
basrnclor, se considera ca se stimuleaza ln~clegerea de sine ~i a cclorlalp,
stabilind relatii rcciproce scnmificative. Basmul stimulcaza descentrarea
copilului, creandu-i jocul de perspectiva, care-] face sa se puna in locul altuia i
sa regaseasca in altul ceva din cl 'insui.
Basmul nu actioneaza doar la nivelul contientului sau al
incontientului personal, ci i la nivelul incon~ticntului colcctiv.
C.G. Jung a explicitat accasta influcnta prio funcria terapeutica a
simbolurilor arhetipale, care au rolul de a directiona energia arhetipmilor di11
incontient in contient.

.,Jato de ce este deosebit de hrportant sa Ii se povesteasca copii/or

basme, legende, iar adulfilor so Ii se tra11s111ita no{iuni religioase. Toate
acestea su111 simboluri instrumemale cu ajutorul carora confinuturile
incon~rientului sunt preluate de COl7.$fiem pemru a.fl inte1pretare .;i integrate.
in !ipso /or, energia arhetipurilor, adesea considerabilif, se fndreopti'i
spre confinuturi nefnsemnate i le ridica fnsenmatatea pona ia nivele
patologice. Astfe/ se nasc.fobiile, fn aparenfa lipsite de temei. precwn ,~i ideile
tensionale, idiosincraziile, repre:::entarile hipocondrioce sau perversitcitile
intelectuale care se pot mon(festa social, religios sou politic. " (Jn lumea
arbetipmilor", 1994, p. 184).
Fiind inleresata de influenra pe care o are basmul asupra copilului, am
elaborat o tehnica imaginativa in care copilul realizeaza o interferenta intre
lumea sa reaJa ~i lwnea fantastica a basmului.
_
Am aplicat aceasta tebnica in mod experimental pe 36 de copii cu
varste cuprinse l'ntre 5 i 7 am. Iata diteva deta)ieri privind modul de Jucru ~i
rezultatele experimcntului (v. Iolanda M itrofan, Elena Otilia Vladislav, op.
cit., 1997, p. 177; idem op. cit., 200 1, p . 128).
Am folosit basmul popular ,,Praslea eel Voinic ~ i mercle de am", cu
care i-am familiarizat 'in prealabil pe copii. Ei au fost p~i, individual. In
situatia de a rezolva imaginativ doua situa1ii problematice din viata lor reala,
apeland la ajutorul personajelor ~i obiectclor m:iraculoase din basm.
254

Prima situatje: ,lnchide. le rog, ochii $i imagi11ea::.a-fi cci ai fcic111 o

nazdravanie vi e$ti gara-gata safi pedepsir (ocosa sau lo gradini(a)_ .Vumai ca
acum se fnzftmpla w1 /ucru neobi.p1t1il. j11chip11ie-ti ca 11nul sa11 mai 11111//e
pe1:sonaje din basm11/ 11os1ru pot so vina Ji sii 1e ajute sa scapi de pedeapsii. "1
se cite~te lista de personaje pentru a i le reaminti. ,, Foarte bine. acwn, daca fiai i111agi11al. po{i sa deschizi ochii ~-; sti-111i spui ce perso11aj ai vrea sci 1ill(i in
ajutorul tau.,. Pe masma cc copilul 1~i deruleaza povestirea, se intervine cu
intrebari care sa-1 stimulcze sa faca asociatii: .. Ce persona} vrei sii 1in6 f11
ajutorul tau? '', ,. Ce ar face el pentru tine?", ,,Ar pulea el singur so Te ajure
sou ar veni .yi alt personajT", ,,Acesta ce arface pentru line?'', .. Cu ce obiecr
fermecat ar veni personaj11l tau?", Tse cite~te lista cu obiectele miraculoase
din basm ... Ce s-ar fntamp!a dacti ar l'eni cu acest obiect? ", .. Ce ar face cu
el? "
A doua situatie: .)nchide, Te rog. ochii ~i imaginea::ii-fi ca eyti si11gur
11oaptea, in intuneric. lnchipuie-fi cii poate sa vinii oricare dim re personqjele
din basmul nosrru sa re ajute sti nu-fi maifie.fric6 sau 111iir. "
I se cite~te lista cu personajele din basm. ,,Foarre bine, ac11111, dacii /iai imaginat, poti sa deschi'::.i ochii $i sii-111i spui ce personaj ai vrea sti l'ina i11
ajuforul tau sii 11u-1i mai fie frica... " in continuare, investigarea se deruleaza
ident]c cu cea din prima situatk

Prin analiza de continut a povestirilor nascocite de copii s-au desprins

trei maniere prin care ace~tia, aflati 'in situa~ii problematice, se raporteaza la
continutul basmelor. Le vom expune 1n continuare, 1nsotindu-1c cu exemple din
protocoalele experirnentale.
I) Transp unerea fn lumea imaginativti a basmu/11i. Unii copii sc

identifica cu diferite persouaje ~i dau raspuusuri. corespunzatoare. Astfel.

baieteluJ B.R. se identifica cu Praslca ~i ar vrea ca imparatul sa-1 ia cu cl la

palat ~i sa-1 lase sa-i pazeasca merele. P.C. se identifica cu Irnparah1I: ,.Praslea
i.frafii lui sa-mi piizeasca ponwl c11111erele de aur. Sa-mi aducd merele de aur.
Pros/ea sii ma ajute sii nu-mi Jure nimeni merele."
Fetitele se identifica eel mai des cu fetele de Imparat: ,.Fratele eel
mijlociu SQ ma ia de nevaslii ii sa triiim f/ztr-un palat. ,, (C.A.) . .. Z111eii VOi' sa
ma ia de nevasta, dar Prdslea ma salvea::a." (LL.). Alti copii inu-a in lumea
basmului adu~i de Zmeu, de Zgripttiroaica sau de imparat. Zmei i ~i
Zgripturoaica sunt !apturi fantastice ce fac legatura 1ntre ,,laramul nostru" ~i
,,taramul celalalt". Probabil ctin aceasta cauza sunt ale~i de copi i drept vehicule
capabile sa li duca In lumea imaginaJa a basmului. ,, Sa vina Zmeu!. Ma pun pe
spinarea /ui ,5i mii due lapalaru/ lui" (B.R.), ,,Ma due cu Zmeu! i'J1 po1este."
255

(V.M), ,,Zgrip/uroaica sii zboare cu mine pima la palatul lui Preis/ea $i sii vina
fnapoi ocasir la mine. lmpiiratu/ ma duce la el la pa/at .vii vad capete de
animale sau de Zmei puse pe pereLe, can-am vawr niciodata. " (N I.).
2) Transpunerea personaje!or din basm fn viaja realci. S-au constatat
doua situaiii: una 1u care copiu proiecteaza in personajele din basm persoane
din viata lor reala (educatoare, parinp) $i cealalta in care personajele se poarta
ca ni$te persoane reale (suna la U$a, dau telefon, mananca mancarea din
frigider). Exemple pentru prima sih1atie: ,, Zmeul ma pedepse$te." (S.A.).
,,Frate!e eel mare sii nu mai /rimitii copiii dupii bere. Sa se ducii el sii ia bere.
toz ce-i lrebuie. " (IL), ,, lmpiiratul mii pedepse~~te pentru ca am l1?jura1."
(MM). Exemple pentru a doua situatie: ,,Prds!ea $i Zgrip(.uroaica suna la ll$6.
Ma uit pe vizor fnfdi, ca dacii ar fl cineva $i m-ar Jura. " (S. C.) . ., Nu pot sti-i
dau telefon hd Priislea pentru ca el nu are Je/efon. " (V.N.), ,.Personajele mt Ott
pe unde sa vino pentru di am lacat la ll$ii." (C.R.).
3) !11 povestirile copii!or apar dorinfe/e, sentimentele, frustrnri/e for
ascunse.
Exemple ill care se observa rolul compensator al imagjna\iei: .. Sa-111i
aducii Prdsleajucarii, papu~i, !wine. Puii de Zgrip(uroaica sa mafacii sa am o
rochie, cii imi place. Cand viid cii mama mii frnbracii In panraloni 11u-111i
place." (J.L.), ,.lmpiiratuf ma duce fa el /a pa/at, ma invajii
jac karate. ..
(C.A.), ,,Prdslea sii ma duca la mare. Acolo e bine, e frumos, nepedepsitii pe
apa. 11 (V.L.) . lnteresante sunt raspunsurile a doua fetite in cazul carora parin!ii
sunt divortafi $i ele locuiesc doar cu mamele ~j btmicii: .,Pros/ea sa ma
piizeasca, sii aiba grijii de mine. Tatiil meu e gras $i e puternic ji stii cu mine
ciind sunt singurii, dar nu sta cu mine in casa." (S.J.). Se observa cum tatal esre
proiectat 1n Praslea. ,,lmi imaginez cii Fata cea Mare ~i Fata cea Mica de
imparat sunr mama $i sora mea. Mi-a$ imagina ca Fiul eel Mare este fatal 111e11
$i Prdslea e fratele meu." (B.N). in ambelc cazuri apar dorintcle fetelor de a
trai in familii nedezbinate.
Raspunsurile din prima sih1afie problernatica mi-au pe1mis sa observ
care sunt sentimemele copiilor attmci cand sunt pedepsiti: ,, Cond vrea mama siimi dea o palmii sa11 sii-mi fadi ceva, Proslea sii o faca sli-i fie mi/a de mine, sa
mt mai dea cu palma fn mine." (N.l.), .,Pros/ea sa-i spuna Doamnei educatoare:
Sa nu-1 mai pedepsifi pe D.. pentru cii es1e 1111 baie{el cuminte. - Doamna nu
ytie asra. ,. (ID.), .. Tiiticu/ ma bate in jiecare zi dmd spun o prostie. Zmeii si
Balauru/ fl omoari'i pe taticu '$i eu plec cu ei fn povesre." (V.M).

Sa

in povestirile copii lor apar idei interesante asupra personajelor

mitice. Astfel, Zmeul are $i rol pozitiv ~i rol negativ. Unii cred ca Zmeii

256

sunt rai, dar pe ei ii ajuta: ,, Zmeu! eel Mic ii spune Jui Prasleo ce am focur
eu acasa $i el /mi spune sa .fiu c11mi111e. Zmeu! e rau, dar pe mine mti
ajutii. " (D.0.), ,.Zmeul e rau, darpe mine ma aparii. Cand vine un ho/ sol fmpungii cu coarnele." (B.R.). Aliii admit ca Zmeii sunt ~i buni ~i rai:
,. Zmeul eel Mic ~~i Zgripfuroaica ma apiira. Cred cii Zmeuf ar .fi ca lln
iepura$. E bun ... nu e a:ja de bun. e .~i b1111 ~i r611, mai face nti::dravanii. "
(S. C.), .,Zmeii erau rai, dar $i fntmO$i, ca ni$1e omneni, dar rai fa si~flet . .,
(J.J.) . insa eel mai expresiv raspuns a fost dat de feti1a C.A.: .. Z111e11/ e rau,
dar mii ajuta. El ar veni cu marul de our .yi m-ar tran.~forma In Z111eu. 11
a.~ face ... si't-i bat pe oamenii buni, pentn1 ca mie mi se pare ca sunt rai.
$ti11 ca oamenii sunt buni, dar mie, daca su111 Z111e11, mi se pare ca s1111f
rai. " Rciese de aici ca Zmeul face rau din ignoranta. El este rau penlru ca
i sc pare ca oamenii suut rai.
Remarcand ca ace~ti copij au scoruri mari la originalitate, se lansenza
unnatoarea iporeza: cu cat este lasat copilul mai libcr sa-~j imagineze, cu cal ii
va fi mai incurajata creativitatea, cu arat va fi el mai receptiv la sensu l ascuns al
simbolurilor arbetipale, tn stare sa sesizeze atat latura poziliva, cat ~i cea
negativa a arbetipurilor. In mma analizei rezultatclor experimentului se
considera ca aceasta tehnica imaginativa poate fi utilizata in mai multe moduri:
I) Ca mijloc de diaguosticare a pcrsonalitatii ~i vie~ii socio-emotiomile
a copiilor. a tipurilor de relapi parinti-copii, copii-educatoare, jucand rolul unei
tehnici proiective.
2) Ca mijloc de stimulare a creativita~i (demonsrrar statistic),
creativitatea fiind un garant al sanatatij psihice.
3) Ca tehnica psihoterapeutica ce se poate lnscrie in randttl cclorlalre
lipuri de terapie prin rnetafora la copii.
Personajele ~i obicctele miraculoase din basm, pTivite ca metaforc, au
doua niveluri de iutelegere: a) la nivel con~tient sunt prieteni care Ii ajuta pe
copii sa depa~easca situaria grea In care se afla; b) la nivel incon~tient ele
funcJioneaza ca resurse ~i puteri iuterioare alcse de copil sa-i vina In ajutor.

17. Meta[ora tempettticc~

a. Pove$1;/e melaforice
Un element pe care atat metafora literara, cat ~i cea terapeutica 11 au in
comun este corespondenta (Jaynes, 1976): ,, Noi trebuie sii .fim capabili sa
experimentam o sincronie imediata intre o metafora $i referenlul sliu. "
Tn metafora literara, coresponden1a dintre metafora ~i ,,referenn1l" sa11
trebuie sa fie suficient de stransa ca sa evoce simtul tmei familiaritafi
imagistice: cititornl trebuie sa fie condus In iurerioml unei boga\ii a i.maginii,
oricat de straina sau 'indepartata ar fi experienta descrisa.
257

fn tirnp ce descrierea esle funcpa principala a mctaforei literare. iintcle

metaforei terapeutice suut modificarea, reintcrpretarea, remanierea .
Metafora terapeutica trebn.ie sa evoce atat familiaritatea imagistica a
mctaforei literare, cat ~i fam.il.iaritatea rationa1a bazata pe o lntelegere a
expericn~ei persona1e.
Povestea, personajele, evenimentele, locurile trebuie sa vorbeasca
despre viata obi~uuita a celor ce o asc11lta ~i ea trebuie sa aiba un limbaj care sa
fie fami Ii a.r.
Pentru a flmc\iona in sens terapeuti.c, este necesar sa se creeze ceea ce
Rossi numea ,,portiune de realitate fenomenologica ", in care lumea creata prin
metafora terapeutica este experimentata de catre copil Aceasta crecaza trei cai
de relationare cmpa6ca !ntre copil, terapeut ~i poveste, care Ii da pos.ibilitatea
copilului sa se identifice cu personajele ~i evenimentele descrise. Acesla este
sentimentul identificarii care confine putcrea trausformatoare a metaford
(Gordon, 1978).
Copilul trebuie sa creeze o punte de conectare personala 1ntre sine ~ i
evenimentele din poveste. In metafora Lerapeutica accasta este facilitata prin
reprezentarea problemei copilului suficient de exact, astfel !:neat el sa nu se
simta singur, i suficient de indirect ca sa nu se simla stanjenit, iu~inat sau
rezistent. Odata identificarea stabilita !ntre copil ~i poveste, sentimentul de
izolare al copilului din jurul problemei sale (,,Nimeni nu are problema mea '')
cste iu1ocuit cu un sentiment al lmpar!irii experientei ( .. Ei au o problemii ca a
mea"). Totu~i, conectarea dintre problema metaforica ~i problema copilului
ramane insuficient con~tientizata, aceasta reprczentand finetea metaforci
terapeutice.
Int:rebandu-se cum poate crea cineva pfil!i de realitate fenomenologica
prin care metafora ierapeutica obtine aceste efecte. J. Mills ~i R. Crowley
(1986) au pornit de la studierea componentelor basmelor. Ei considera ca
basmcle sum uu exemplu excelent despre cum metafora poate fi L1tilizata atat
litcrar, cat ~i lerapeulic. fntT-un mod sau altul, multe basme clasice:
1. Stabilesc o tema globa!a a conflictului metaforic in rcla\ie cu
protagonistul.
2. Personifica procese incon$tientc in fomia eroil.or sau salvatorilor
(reprezentand abilitatile $i resursele protagonistnlui) 9i ticalo$ii sau
obstruqionari (reprezentand fricile ~i crcd.infele negative ale protagonistului).
3. Personifica situaiiilc de lnva\are paralele, In care protagonistul esle
victories.
4. Prezinta o cri.za metaforica in interiorul 1111ui context de rezolvarc
inevitabila, in care protagonistul 1$i invinge sau i~i rezolva problemele.
5. Dezvo!ta un nou sentiment al identificarii cu protagonisn!I ca
rezultat al victorioaselor sale .,dilarorii croice".

258

6. Culmincaza cu o sarbatoare tn care este recunoscuta vitejia

protagonistului. (op. cit., 1986. p. 65)
Metaforele terapemice pot fi crcare prin diverse strategii: prcluand
tcme din pove$tile populare sau cele S.F., folosiud pove~ti originale bazare pe
motive din basme $i pove$ti originale bazate pe propria imagina1ie a copilului
$i a terapeutului.
0 alta sursa bogata de creare a metaforelor este experienia din viata
reala.
TerapeutuJ solicita $i utilizeaza expcriente pozitive ale copilului hobby-urile sale, filmele, personajele din desene animate, tovara$ii de joaca,
ani1nalcle, evenimentele, ami ntirile ca.re au avut efect benefic. Aceste asociafii
placutc pot funqiona ca ,,bi let de intrare" In lumea resurselor interne ale
copilului. De asemenea, ele ajuta formarea ,.structurii cadm" (Brink, 1982) a
metaforei, utilizand scene, activirari $i evenimente familiare copilului.

b. Metafora artistica
0 alta aplicare a metaforei terapeutice ce se alatura utilizarii pove$tilor
metaforice, integrand sistemele senzo1iaJe $i evocand schirnbarea incon~tienta,
o constituie metafora aiiistica.
Metafora a1ijstica utilizeaza strategii de desenare, jocuri din carton
create de catre copil, dand o alta dimensiuue cxperienrei terapeutice.
Atat metafora povesti:iii, cat $i metafora artistica se foca lizeaza Tu
special pe integrarea fw1qiona.rii creierului drcpt ~i stang pe nivcle in con~ticmc
prin abordari multiscnzoriale. Deoarece metafora artistica implica utilizarea
obiectelor 1n spatiu, ea este atat multiscnzoriala, cat i llidimensionala. Accasta
ajuta mesajul terapeutic sa se exprime In termeni tangibili, !izici. Sc transmit
asrfel 1ntr-o expresie exterioara sentimentele $i senzatiile interioare ~i. in acela$i
timp, mi ntea incon~tienta poate exprirna ~i rezolva problema copilului pe calea
rcprezentarilor con~tiente.
0 sa ne referim In continuare la doua dume metaforele artistice descrise de
J. Mills i R. Crowley iu cruiea lor ,,Metafore terapeutice pentm copii i copilul
interior" (I 986).
1. Meta.fora ,,Cum sii.faci fatii mai bi11e suferinfei" ( l986, p. 74) a fost
creata pent1u a-i ajuta pe copii sa faca fata durerii fizice. Scopul sau
este de a furniza un instrument a1tistic prin care: J) scnzariile durcronse
pot fi obiectivate ~i 2) in acelai timp se poate avea acces la rcsursc le
interioare . Aceasta tehnica, folosita ca adjuvant in demersul
diagnosticului ~i hatamentuJui medical, nu cstc utilizata sa maschczc
durerea, ci mai degraba sa o controleze, sa o slabeasca ~i ajuta copilu l
sa se disocieze de ea.
Ea presupune trei pai simpli in care copiluJ este pus sa deseneze:
259

1) cum apare durerea chiar acum;

2) cum apare slarea de bine (lipsa durerii);
3) cine poate sa ajute primul desen sa se transfom1e in al doilea desen.
Aceste desene servesc mai multor scopuri:
in primul rand, ele n pot ajuta pe copil sa se disocieze de durere prin
transfom1area ei 1ntr-o imagine pe hartie. Rolul lncercarii de a aduce o i111agine
vizuaHi a durerii activeaza ,,nivetul seClmd a~ cou~tiiutei" (Rossi, 1972), care-I
ajuta pe copil sa se deconecteze de la simtul durerii .
AJ doilea scop este acela ca redarea duTerii intr-o imagine taugibila da
copilului un sens al ctmoa~terii, care este in rela!ie cu sensul mi~cari i de la
necunoscut la cunoscut. Acesta este un pas important In a ajuta copilul sa
ca~tige un simt al controlului dure1ii.
Al treilea scop al desenarii este de a ajuta sa se manifeste sistcmul
senzorial care este nefolosit de catre copil. Copi lul bolnav este blocat pc un
dureros canal kinestezic.
Toata aten\ia copilului este io mod obi~nu it centrata pe sentimentnl de a
fi bolnav. Desenarea modului cum arata durerea ajuta sa se activeze alte parti ale
creierului, care difuzeaza aten!}a $i fumizeaza o bogatie de resurse pretioase.
Al patrulea scop al descnarii este unul al puterii de implicare. Prin a-i
cere copilului sa deseneze cum arata o stare de ,,mai biue" terapeutul s11gereaza
ca ,,mai bine" exista.
Cand copi lul tntelege ~i lncepe sa dcseneze, acriuuea sa semnifica ca
,,mai biue" este de asemenea o realitate poten!}ala. Incepe acum sa construiasc
tlll ,,pod" metaforic de la disconfort la confort, utilizand propriuJ sau ,,medic
incon$tient". Acest pod este produs tn interiorul ce1ui de al doilea desen ~ i apoi
devine real $i concret 1n al treilea desen, care desc1ie )n mod sirnbolic abil itarile
$i resursele copilului pentrn a-1 actualiza.
2. ,,Terapia prin desen animat" este o alt.a tehnica metafoiica utilizata
de J . Mills ~ i R. Crowley. Ei porncsc de la ideea ca personajele din
desenele animate $i aventtu-ile lor sunt ipso facto simbolmi putc1nice
pentru multi copii ~i de aceea ele pot fi utilizate cu l1$lUinta ca
alternativa metaforica pentru lucrul cu fiicile, anxieta\ile, conflictele
copiilor.
,,Terapia prin desen animat" poate fi uti lizata in conjunctie c11 orice alta
interventie terapeutica.
Astfel, personajul favorit clin deseuele animate poate fi incorporat intro povestire metaforica, desenat sau decupat ca scop sau ajutor in ,jocul
panoului resmselor", transpus intr-o rnarioneta 1n ,joc11! magic al rnarionetelor"
sau desenat ca parte diu ,,desenul resurselor interioare''.

260

La nivel COD$tient, personajele din desenele animate pot deveni

1mportanti prieteni imaginari ce-1 acompaniaza pe copil in cabinetul doctornlui
(Gardner ~i Ohness, 1981) sau dau copilului suportul emotional necesar 1n
relatia cu ,,teroarea" Colii sau 11 ajuta sa faca fata cornarmilor.
La nivel iucon~tieut, ajutoarele din desenele animate simbolizeaza
forte le ~i resursele interioare, ceea ce exp 1ica atractia copilului pentnt un anmne
personaJ.
De exemplu, 'in cazul unui copil cu CO$maruri , tebnica terapeutica ar
putea decurge astfel:
1) Deseneaza cum arata CO$maml!
2) Deseneaza ce personaj din desenele animate te-ar putea face sa te
simt1 in sigwanta!
3) Cum poate arata starea ta de mai bine?

Is. Mario11etel~
Este mai U$Or pentru copil sa vorbeasca prin intennediul marionetei,
care spune in mod direct ceva ce Jui ii vine greu sa exprime. Marioneta implica
deta$are i copilul se simte tn siguranta sa releve ceva din intimitatea sa in acest
mod.
Ca i alte materiale artistice, marionetele servesc atat In scop
diagnostic, cat i in terapie. in terapie ele pot fi utilizate in diferite moduri: In
exercii conduse de terapeut, spontan ill timpul terapiei sau tn teatrul de
marionete. Mai jos descriem cateva dintre acestea 0/. Oaklauder, 1988, p.
105).
I se poate cere copilului sa aleaga marioneta ~i sa fie vocea marionetei:
,. Spune de ce ai Jost aleasa". Apoi copiluJ vorbete prin ,,iotennediul"
marionetei despre sine.
Copilul alege una sau doua marionete care-i amintesc de el sau de
cineva pe care-l cuuoa~te.
ln orice situa1ie, terapeutul, uu alt copil sau chiar grnpul Ii pot pune
marionetei 01ice tip de lntrebare.
Un alt exercitiu de interactiune este um1atorul:
,)n timp ce restul grupului prive#e, copilul .;i terapeutul sau doi copii
aleg cote a marioneta .;i acestea comunicii nonverbal una cu a/ta. "
Sau:
,, Un copil a!ege douii marionete ~i ele interactioneaza nonverbal, apoi
verbal, fn timp ce restul grupului privele."
Marionetele introduc alte marionete sau alti copii.
Se constata cum copiii se exprima mult mai u~or prin intermediul
marionetelor ~i chiar comunica mai u~or cu marioneta aleasa de terapeut decat
cu terapeutul insu~i (mai ales copiii mici).
261

in

tcatrnl de marionete cop111 povcstesc istoria lor prin iutern1ediul

marionetelor.
Terna poate fi aleasa de cat:re copil sau de catre terapeut, care se
bazeaza 'in alegere pe o anumc situatie problematica 1n via1a copilului sau poate
realiza un spectacol vesel doar de dragul d:istrac!lei.
Se folosesc o varietale de marionete: un barbat, o ferneie, un cuplu de
fetc. uu cuplu de baie\i, un diavol, o vrajjtoare, un crocodil, UJ1 tigru , un
bebelu$, un rege, un caine ~i multe animate ~i papu~i. Pot fi de ajutor
adaugarea: unei papu~i-doctor, a utmi !up, a unor figuri de btmici, a mmi
poli\ist, a unui ~arpe.
Copiii nu mu11ai ca pun In ac\iune situatiile de viapi prin iutermcdiul
diferitclor marionete, dar ei le identifica cu u~winta cu variate ,,par~" din ei.
Uneori, prin jocul mariouetelor, ei sunt capabili sa-~i rezolve conilictele
interioare mai binc, sale ecbilibreze ~i sa integreze multe aspccte din ei ln~i~i.

19. Terapia pli11 joc (ludoterapiaJI

Jocul continua sa fie ima djn caile priucipale de lucru cu cop111 111
terapie. El ajuta la realizarea raportului necesar dintre terapeut i copil i poatc
fi un bun instrnment diagnostic.
Poti observa la copil cand se joaca multe lucruri despre maluritatca,
inteligenta, imaginafia i creativitatea sa, organizarea cognitiva, orientarea in
realitate, volumul atentiei, abilita!ile de rezolvare a problemelor, rnoclurile de a
intra ill contact ~i a$a mai departe. Copilul poate de asernenea sa se joace
evitaod sa-$i exprime sentimentele ~i gandurile.
Psibanalista M. Klein prive$te jocul ca un tip de reprezentare simbol ica
a fantezici incon$tientului ~i-1 intcrpretcaza ca atarc.
Waelder declara ca jocul aduce copilului oportuuitatea de a asimila
trcptat ceca ce m viata reala ar putea fi dificil sa integreze; iar E1;ckson
numc$te jocul ,,calea rcgala de ln}elegere a eforturilor Ego-ului infantil la
sinteza".
Se considera chiar ca jocul este forma copilului de auto-terapie, prin
care lucreaza adesea asupra confuzii lor, anxietatilor i conflictelor sale.
in terapie, jocul se poate realiza in acelai mod cum se utilizeaza o
poveste, un desen, o scena din jocul cu nisip, un spectacol cu marioncte sau im
joc dramatic improvizat.
Violet Oaklander ne impartae~te ill cartea sa ,,Gestaltterapia la copil
i adolescent" manierele in care utilizeaza jocul in cadrul terapiei (1988, p. 60).

,, Observ procesul copilului. Cum se joacil el, cum se apropie de

materiale. pe care le alege, pe care le respinge? Care este stiful sou general de
joaca? Este organi:::at sau de::organi:::at? Care este partern-11/ sou dejoc?
262

Observ con(inutul jocului in sine. Se joaca el dupa mwmile te111e?

Agresizme? Ji1grijorare? Exisra o seama de accideme de ma~ini, de cn'ioane.7
Observ modurile de contact ale copi/11/11i. Reali:ea:n el 1111 bun co11tact
cu sine ~i cu jocul cond se joacii? Rea!i-::ea::.6 con/act lnlre obiecte? lnrr6
oamenii, a11i111a/ele, JJW$inile fn co111ac1 unele cu al1ele? Se pri1'esc, vorbesc
zmele cu a/tele?"
Tcrapeutul poate direqiona con$tientizarea copilului asupra proccsuluj
jocului $i contactului din joc. Ii poate spune: .,Pari sa fii cam lent"'; ,,.Vu le-am
obseniat niciodata sale aringi "; ,.Aces/ avian este singur".
Daca pa11enernl se repeta in timpul jocului terapeunil poate direqiona
1ntrebarile catre viata copilului. ii poate inheba: ,,J,i plac lucrurile ordonare
acasti? '", ,}fi murdare~te cinev(I camera?".
J se poate cere copilului sa se opreasca la orice punct al jocului ~i sa-1
repete, sa accentueze sau sa exagereze actiunea sa.
Sau i se poate cere sa se identifice cu orice om. animal. obiect $i apoi
se aduce situatia illapoi la copil $i la viata sa.
,. Te-ai sim/it vreodatii ca aceasta maimufa? "

.. Te-rri simtit vreodata i11gra111adit?"

,, Te-ai ajlat vreodatii fntr-o luptii ca ace~ti doi soldafi? ...
Sc produce un nivel de integtare tocmai prin exprimarca

situa~iilor,

sentimcntelor, anxietatilor ill mod deschis. Integrarea se produce atat prin

exprimarea deschisa, ce poale fi simbolic.a sau directa. cat $i prin
experimentarea de catre copil a situa\iei de joc in siguranta, lntr-o atmosfcra
pennisiva.

lz 0. Dramaterapic4
Dramaterapia este o fonna de psihoterapie a copilului in care
spontaneitatea jocului drnmatic, ca $i intcrventiile terapeutului ajuta copilul sa
se exprime, sa '.inteleaga $i sa lucreze asupra conflictelor sale, sa produca
insigbt-ul $i schimbarea. Pru1 utilizarea mijloacelor expresive cum ar fi papu$i,
marionete, material senzorial, jucarii care evoca imagini nonverbale $i
schematice, copiii cu tulbmari sunl ajutari sa ajunga la invoiala cu di.ficulta~ilc
lor.
R. Gardner, creatorul ., telmicii povestirii mutuale", a observat ctm1, in
timpul povestirii, copiii doreau In mod spontan sa gesriculeze, sa intoneze. sa
joace anumite roluri ~i cum, intr-adevar, dramatizarea spore$te eficacitatea
tehnicii.
E l crede ca terapeutul insu$i trebuie sa aiba Jibertatea de a se rostogoli
pe podea, de a imita diferite animale etc. Terapeutul trebuie sa poata juca mai
multe roluri 1n acela$i timp $i sa aiba capacitatea de a fi simultan actor, regizor.
scenarist, coregraf.
263

Dramatizarea ilnbogate~te cornllllicarea terapcutica ~i poare scrvi la

antrenarea copiluh.1i 1n tratament. In acest caz, impo11anta nu este transm.iterea
mesajului verbal, cat mai ales a stimuJilor nonverbali (fizici, kinestezici,
vizuali, tactili, olfactivi ~i uneori gustativi) . ,.Asrfel. exp11nerea multisenzoriala
spore,~te semn[ficaliv ~ansele ca terapeutu! sa fie auzit ~~i ajutti ca mesajzil sti fie
recepfionat." (Schattner, Courtney, 1981, p. 211).
in dramele creative, copiii pot dezvolta o con$tii111a totala de sine-corp
(prin mi~cari corporale $i expresie faciala, s.itn}tlri, imaginarie, intelect). Ei
joaca parti din ei 1.n$i~i $i pe masttra ce joaca devin mai con$tien\i de ei ln$i$i,
mai implicati, mai reali. Activitatea jocului dramatic serve~te de asemenea sa
transmita ideile $i fanteziile ascunse. Io dramaterapia de tip gestaltist sunt
prezente exerci!iile de contientizare senzoriala, pantomima $i, la w1 nivel mai
inalt, improvizatiile dramatice In care iutervine $i lirnbajul verbal.
Se considera ca pantornima simplelor imagini senzoriale, utilizand
expresii le vocale $i mi~ca1ile corpului 1n afara cuvintelor, :intcnsifica
con~tientizarea senzoriala. La un nivel mai complex pantomima poate implica
exprimarea ac1iunii i interac~unii prin intennediu1 mi~carii corporale,
comunicarea sentimentelor ~i dispozifiilor, dezvoltarea personajelor, jucarea
unei pove$ti, totul in afara cuvinteJor.
Copiji care au participat deja la mai multe experiente pantomirnice vor
adauga cu uurinta limbajul verbal in joc.ul dramatic.
Terapeutul poate observa cum i~i utilizeaza copilul corpul, obscrva
rigiditatea sau u~urinTa mi~carilor. Vede astfcl iu mod clar lncurcatl.ll'i le
copilului, ariile in care dezvoltarea sa a ramas in rnrna, nevoile sale.
Sunt importante, In aceea$i masura, atat procesul j ocului dramatic,
organizarea i desra~ura.rea sa, cat ~i continutul ce reiese din joc.
La 1erminarea unor exercitii dramatice creative i i putem illtreba pe
copil despre ceea ce s-a fotamplat, ce a fost pentru eJ, ce simte el acum etc.
Violet Oaklauder gande$te insa ca experienta In sine determina
schimbarea, nu discutia. ,. Copi/ul experimenteaza diferite situa(ii de joc,
con~tientizeaza diferite parfi din el. fntr-un mod ce poatefl dificil so-I exprime
In cuvinte. 11 (op. cit., p. 40).
Jocul de rol direct ~i inversarea rolurilor sunt tehnici dramatice ce pot fi
utilizate In terapia copilu1ui. In prima situatie copilul se joaca pe sine (1$i joaca
propriul rol) fa!a de o alla persoana care joaca un alt rol.
In a doua sitnatie, eroul dramei joaca rolul cel ui care i se optme In viata
reala. Astfel se produce rapid i eficient contientizarea, copilul se vede pe sine
cu ochii altora $i invata sa se puna 111 siniaf.ia altuja.
in gestaltterapie este prezenta tehnica scaunufui go/. Ea a fost creata de
Fritz Perls ca un mij toe de provocare a unci con~tientizari impo11a11te i aduce
mai multa claritate iu munca terapeutica. Se lucreaza atat asupra situatiilor

264

prezente, cat ~i a celor netenninate din trecut ~i a celor proiectate pent:ru viilor,
toate fiind aduse ,,aici ~i acum".
Pe scaum1l gol pot fi puse dife1ite persoanc din viata copilului, ,,parti"
din perso.ualitatea sa sau simbolmi ale altcuiva. T eho.ica scaunulu.i gol este u.o
aj11tor 'in clarificarea unei sciziuni ~i polaritati din persoualitate. o clarificare
care este esentiala in procesul de centrare. Perts a creat jocttl ,. cainele de sus
~i ., coinele de jos", utilizabil ~i in terapia copilului, In care pacientul joaca pc
rand cele dona .,pa11i" ale Eului aOate in opozitie. prezentand ~i argument<ind
punctele lor de vedere.
Telmica poate merge mai departe, pacientul proiectfuld in poziriile 3, 4, 5
alte par~ ale Eulu.i sau. Astfel, aflat in pozi~a 3, el i~i comunica impresia pe care
i-a tacut-o dialogul dintre pozi1iile 1 $i 2, ce gande~te $i simte despre sih1a~iile
create.
Cu cat 1uainteaza In pozitiile 4, 5 $i cb.iar 6, pacientul exp1ima rerna.rci
~i impresii ce sporesc iu con~tientizare $i obiectivitate.
Acest exercipu al metapozitiilor nu numai ca detenuina un echilibru
interior mai bun, ci pune in valoare capacitatea imagiuativa ~i otera
con~tientizarea faptului ca se poate aborda o problema din multiple pozi~i i,
efectul imediat ft.ind activarea resurselor interioare.
in sistemul terapeutic al lui Perls se pune un accent important ~i pe
analiza viselor: ,,diferitele parfi ale visului nu s1111t altceva deco! par{i ale

persona/ita{ii noastre".

in general,

visele servesc o varietate de fi.mctii pentru copii. Ele pot fi

expresia anxietatii - lucrrni care-i nelini~tesc. Ele pot exprima seotimente pe
care copilul se simte incapabil sa le exprime ill viata reala. Ele pot descrie
dorinte, trebuinie, fa.utezii, !11trebari ~i curiozitati, atitudini.
In gestaltterapie scopul cste de a-1 ajuta pe copil sa 1nvete despre el ~i
despre viata sa prin intermediul viselor sale.
CopiJul poate juca diferite ,,par" dll1 vis, poate angajeza un dialog sau
poate descrie cadrul visului. TerapeutuJ trebuie sa fie atent la respira\ia, poshira.
expresia faciala, gesturile ~i infl.exiunile vocii copilului. Insa el nu analizeaza ~i nu
interpreteaza visul. Numai copilul singur poate deveni con~tient de ceea ce visul
1nccarca sa-i comunice.
Modalitatile artterapeutice pot fi combinate cu cele drnmaterapeutice in
cadrul demersului terapeutic.
Eleanor C. Irwin ~i Judith A. Rubin prezinta in cartea ,,Drama In
Therapy" (l 98 l, p. 197) un experiment 1u care au introdus un numar de
combinatii de tehnici artterapeutice pentru a-i ajuta pe copii sa-9i puna 1n
valoare fantezia.. Astfel, copiii trebuiau sa creeze o poveste pornind de la Lm
desen, du.pa care sa puna In scena povestea. Altlidata li s-a cerut copii lor sa
realizeze o lucrare artistica pomind de la o dramatizare.

265

In cadrul expe1ime11tului, un limp arta a fost folosita in interesul dramci

~i

drama m interesul artei, 1n timp ce ama11doua, arta ~i drama, au fost fo losite

In serviciul copilului, largindu-i a1ia mijloacelor de autoexprimare.

Concluzia la care au ajuns autorii a fost ca ,,estc artificial sa se faca
distinciii, sa se creeze bariere mtre cele doua modalitali terapeutice. Mai
dcgraba pare natural ~i corect sa permitern copiilor sa-~i urmeze propriile
impulsuri pentru exprimarea de sine 1utr-o varietate de moduri. Liberi,
uti1izand ambele modahtati terapeutice. copiii se angajeaza tntr-un joc
simbolic ~i fantezist de o intensa naturalete, care le este de aj utor In
exteriorizarea ~i lucrul cu propriile dificultaii." (op. cit. , 1981, p . 206)

lz 1. Telm ici de micare ~i de dan~

Daca copiii devin deconectati de la corpurile lor, ei 1~i pierd sim{lll de sine
nu au acces la o mare parte din senzaliile fizice ~ i la emotiile lor. De aceea, este
nevoie sa utilizam 1n terapie metode pentru a-i ajuta pe copii sa-~i cunoasca corpul,
sa sc simta confortabil cu cl, sa sc foloseasca de el intr-un mod nan1ra l.
in tcrapie, mi~cfuile corporale servesc unor scopuri variate: eliberarea
de encrgie ~i tensiune, deblocarea emotionala, dezvollarea sensibilitiijii cat.re
sine ~i catre altii, cre~terea con~tientizarii corporale, dezvoltarea spontaneitatii.
Copiii cu insecmitate, anxio~i, au blocaje la nivel corporal $i o
respiratie superficiala. In cazul 1or exercitiile de mi~care se imbiDa cu cele
respiratorii, prin care sunt lnvatati sa respire profund, amplu.
Copiii hiperactivi nu au un sentiment de control al corpului lor. De
aceea, exercitiile de micare corpora1a s unt foarte importante pentru ei.
~i

Exemple de exercitii de

mi~care :

1, Folosindu-ne de diferite tipuri de muzica, 1i cerem copilului sa i$i

nlite mai intai fiecare parte a corpului ~ i apoi c01pul 'in ansamblu, sa realizeze
tm dans al lui, care sa-1 reprezinte.
2. Ii sugeram copilului sa realizeze diferite tipwi de mers: sa-~i
imagineze ca merge pe gheata, pe nisip fierbinte, pe nisipuri mi~catoare, prin
ploaie, pe iarba plina de roua etc.
3. Copilul poate imjta diferite animale: se mi~ca ca ele, 'incearca sa sc
simta ca elc.
4. Uneori putem sa-i cerem copilului sa exagereze o amunita mi~care
sau gest $i U intrebiim ce mi~care particulara 1i aminte$te sau cc-I face aceasta
sa simta. Astfel, poate asocia respectivei mi$cari situatii din via1a sa.
5. ~tiut fiind faptul ca fiecare emo1ie are un contrapunct fizic (oricand
suntem lnspaimanta!i,, fmio$i sau bucmo~ i , mu~chii nO$tri reac~onenza intr-un
anume fel), sunt utile exercitiile prin care 'ii cerem copilului sa exprime
corporal diferite emotii.

266

Se poate utiliza tmT1atoarea metoda (V. 0!1klander, 1978. p. 233):

,,I se cere copilului sa invente~e o poveste i11 care. de exemp/11, t se
fntampla ceva wwi copil $i acesta devine apoifoarte manias. li sugeram sc.1 fie
el acest copif din poves1e. sa se mi~te pri11 LClmerti pemru a-ff exprima
sentimentul de mdnie $i sa reali;::e::e u11 da11s al nuiniei.

Jocul statuilor poate .fi utilizat cu succes rntr-un grup de copii. astfel:
a) un copil ,Jngbeata" intr-o statuie, iar lll1 altul ghice~tc te \Tea sa
exprime statuia.
b) copiii se mi~ca pe muzica ~i. cand nmzica se opre~te, ,,lngbea\a"
intr-o statuie $i sptrn apoi ce emotie exprima prin statuile lor.

Gestalt-terapia ~i terapia unificarii la copii

Integrarea polaritiifilor pri11 metaforii $i mi$Cflre c01poralii

Un copil este foane ingrijorat de distorsiunile din el. cat ~i de
distorsiunile celorlalri (adulti) pe care-i cunoa~te . 01ice copil este derutat
atunci cand simte ura, rautate fata de persoana pe care, de fapt, o iubc$te. El
este uimit atunci cand o persoana pe care o considera curajoasa. puternica ~i
protectoare se simte in anwnite contextc situarionale slaba ~j neajutoratii.
De asemenea, copilul iucepe sa- ~i puna intrebari, 1ncepe sa aiba
probleme 1n a-~i accepta anumite par1i ale Sinelui, pe care nu le place sau pc
care parinJii ~i une01i profesorii le critica. Orice admonestarc, oricc muscrare
,,sapa" un dezechilibru. o disonanta interna In personalitatea copilului, Inca
fragilli ~i nestructurata, falii de care copilul nu are mecanisme de comracararc
sau de neutralizare; pur ~i simplu nu ~tie cum sa reactioneze, cum sa-i faca fata.
De exemplu, daca parin~i il acuza de hedonism, ill momentul in care
prefera sa se joace In loc sa-i ajute la a1tc activitati (gospodare~ti , de pilda)
copilul se va intreba daca nu cunwa este egoist ~i lcne!?. El va i:ncerca sa ,Juga"
de aceste paqi , largi nd prapastia dintre Sub-Eu-rile polare. Acesta cste
,,dmmul" catre alienarea de sme.
0 dezvoltare dinamica ~i sanatoasa a vietii presupune 0 integrnrc, 0
reconciliere, o unificare, o sinteza a partilor opuse, pozitive ~i negative, ale unei
persoane.
in gestaltterapia copilului este bine ca ~i copilul sa ltllCleaga rolul ~j
caracterul inerent al polaritaJilor ill personalitate. Panile opuse pot fi reliefarc
tn sentimentele pe care copiii le cunosc: dragoste-ura, trjstete-bucmie etc.
Exista multe tebnici care se centreaza pe aceste polarita?. Amintim
aici doar diteva, dintre tehuicile bazate pe a1te vizuale. deoarece ele m.1 fost
descrise mai sus.

267

Desenul
I se cere copilnlui sa deseneze anumite obiecte care produc bucurie $i
altele care produc triste!e sau sa deseneze starea sa atunci cand este relaxat ~i
apoi atunci caud se simte incordat, tensionat. Copiilor mai mari Jj se poate sugera
sa schiteze Eul, Sinele atunci cand se simt slabi sau cand se simt puterillci.
Modelajul i cok{iul din ele111e11te 11aturale (frunze, pietre, semin{e etc.)
Copilul poate modela din plastilina sau din lut starea sa a~a cum o vede
el din interior, iar apoi a$a cum crede ca apare in fa1a celorlalti; aceasta este o
modalitate adecvata pentm a dcscoperi ruscrepauta dintre cele doua i.m.agi.ni, cca
a Sinelui inte1ior $i cea a Sinelui exte1iOT. Colajul run elemente naturale este o
tchnica spccifica terapiei rn1ificarii - improviza1ia creatoare de renanffalizarc a
spatiului identitar ~i a relatiilor cu antecesoiii, elaborata de lolanda Mitrofan (op.
cit., 2000, 2004) $i dezvoltata ulterior sub numele de mtgenograma (idem., op.
cit., 2006). Tehnica a dezvo1tat anali.za de simbol pomind de la cele 4 elemente
fundamentale - Apa, Aer, Foe, Pamant $i relevanta lor proiectiva in desen $i
modelaj pentru relatiile cu padntii $i temele identitare neintegrate. Contribupi In
acest sens, priviod experirnentarea $i extiudcrea metodei unifica1ii la copii aduce
~i Marina Badea 1n cap. ill, p. 57 din lucrarea sub coord. Iolandei Mitrofao
,,Cursa cu obstacole a dezvoltaiii umane", Editura Polirom, 2003.

Tenza ,,stil Coalii ''

Copilul, mai ales daca este elev, poate realiza o reprezenta1e a partilor
sale oponente. fo tehnicile derivate din psihosinteza (psihoterapie creata de
R. Assagioli) se gasesc multe posibilitati de a ajuta clientul sa- ~i identifice
parti variate ale Sinelui, paqi numite subpersonalitati. E le pot fi U$OT
adaptabile la lucrul cu copiii.
Un astfel de exerci~u implica repetarea intrebarii ,,Cine sunt?" $i
notarea fiecarui raspuns a$a cum apare el. De exemplu, ,,Sunt i.m muncito r
convi.ns $i con~tii.ncios", ,,Sunt Jene~", ,,Mi-e teama de 1ualtimc", ,,Sunt un
bun !notator".
Exami.narea acestor raspunsmi fumizeaza informal-ii despre anumite paqi
ale unei persoane ~i reprezinta un punct de porillre spre explorarea Sinelui.
Un alt exercitiu este desenarea unei placinte, care ulterior sa fie
impar~ta ill mai multe segmente; In fiecare segment fiind apoi trecut un cuvant
care reprezinta o pa11e a Sioelui. Den1ersu1 poate continua cu un dialog dintre
copil $i tiecare parte a sa, pentru a clarifica ceri.ntele, conflictele etc.
Metafo ra unificatoare
Rolul psihoterapeutic al metaforelor este cunoscut din cele mai vechi
timpuri, utilitatea !or fiind incontestabila, chiar daca mecanismele profunde ~ i
268

complexe de aqiune a metaforei nu sunt bine elucidate. Metafora este uua din
caile de imersie in incon$tient, de destructurare $i resm1ctmare profunda a
personalitaiii, de deblocare $i activare a resuxselor interioare (Iolanda
Mitrofan, 1997).
Formele sub care se utilizeaza metaforele in psiboterapic suut:
afoma}iile cu caracter metaforic !acute de pacient, povestirile cu caracter
metaforic, produc1iile imaginative, metaforice $j aqiuuile sau ritualur:ile
metaforice.
De asemenea, metafora poate fi un mijloc de cornunicare intre
terapeut ~ i clientul san, cu atat mai mult daca acesta este copil; $i aceasta
deoarece metafora este un veritabll liant, prin ea terapeutul $i clientul se
conecteaza afectiv. en efect direct asupra implicarii clientului ill procesul
terapeutic.
in lucrul cu copiii eel mai des se utilizeaza ritualurile metaforice, caJe
rezulta dintr~o unbinare a tebnicii jocului de rol cu realizarea de pove~ti $i
povestiri rnetaforice, fie de catre terapeut, fie de ditre copil (aceasta ultima
sit1.1a1ie fiind cca mai benefica). Copilul este stimulat i incurajat sa intre In
rolurile personajelor imaginate de sine, care nu sunt alrceva dedir paqi ale
personalita1ii sale, de multe ori polare, care necesita conci1iere $i integrare.
Deoarece copiii sunt mai sugcstibili decat adultii, cste bine ca. In
stare de hip~oza, sa se adopte tehnica povestirilm terapeutice metaforice. care
i i va ajuta sa-i rectmoasca vroblerna i sa gaseasca modalita~i rezolutive
pentru ea.
In cazul copiilor, cea mai profitabila este, deci, combinarea, intr-o
maniera creativa, a acestei tehnici valoroase cu alte tehnici psiboterapeutice.
Totl1i. avaud In vedere caracteristicile gandirii copilului (magica, auunista,
predominant metaforica), este bine ca in terapie accentul sa cada pe metafora.
Mi~ct1rea

corporalii si b/ocajele
MiCarea este considerata a fi 11nul din simturile noastre. Pentru Lise
Liepmann rni$carea sau percep\ia kinestezica reprezinta o seoza~e de atingere
intemalizata, este ceea ce simfim atunci cand mu$chii, tendoanele ~i
a1ticulatiile functioneaza.
in general, modul In care stam sau in care ne n1i$cam, felul in care ne
folosim corpul i i1 unbunataJim sunt subiecte importante atat pentru adult,
cat $i pentrn copil, atat 1n psihoterapie, cat ~i clincoJo de aceasta.
in ceea ce-1 p1ive$te pe copil, este evident ca 1$i folose~te In total itare
corpul. Putem unnari cat de atent ]~j examineaza copilul mfu1ule $i degetele ~i .
mai tarziu, alte acte produse de corpul sau: ciupitul, aruncarea, scaparea, rotirea,
rostogofuea. Atunci cand copilul va dobanru o capacitate mru btuia de a-$i
controla mi$carile fine, va apuca tucrurilc cu degetul mare ~i cu eel aratator.

269

Copilul pare sa dispuna de o energie nelimitata ~i de posibilitati rnotrice

multiple, de aceea executa toate activitati le corporale cu mai multa prcocupare $i
cu mai viu interes. Copiii sunt dintr-un anumit ptmct de vcdcrc mai persevercnii
decat adultii. Daca apar prnblemc, nu remmta, vor 'inccrca repetat pana, 111 cele
din urma, vor avea succcs.
Este posibil ca, la un mmnent dat, In copilarie sa se intample ceva
care sa blocbeze acest proces. Poate fi o boala sau interventia parjniilor sau
pJansul copilului frusn-at ill timp ce parintele nu ~t ie ce sa faca.
Se pot mtampla multe Jucruri care sa restric~oneze corpul 1mei persoane.
Atuuci caud copilul intra la ~coala se dezvolta spiritu l competitiv. iar copilul se
abtine sa mai faca ceea ce altii se a$teapta ca el sa faca. De exemplu, se va abtine
sa mai planga $i-$i va contracta mu~cbii intr-lll1 anumit fel, i~i va strange umcrii
sau i$i va lasa capul in jos pentru a se apara de atacuri, de cuvinte sau pentru a-$i
ascunde manifcstruile corpului.
Deconectarea de corpul lrn 11 va face pe copil sa piarda sensul Sinelui, ca
~i puterea lui fizica ~i morala (v. A Lowen, ,,The Language of the Body'', I 971 ).
De aceea ace~ti copii trebuie ajutati sa-~i redobandeasca corpul, sa-1
cunoasca, sa se simta bine cu el, sa 1nvete sa-1 foloseasca.
Respirntia esie un aspect foarte important al con~tientizarii corpului.
Teama, frica, cmotia detennina o respiratie superficiata. Spre deosebire de
accasta, respirafia adanca are efecte pozitive asupra pa(filor corpului. Accst
lucm se poate explica prin relatia existenta wtre oxigen - anxietate - stare de
excitare: cu cat o persoana este mai excitata, cu alat are mai rnulta ncvoie de
oxigen. Respira1ia adanca lmpra~tie anx.ietatea $i face loc sentimentelor plucute.
De asemenea, jocul este forute impmtaot, pennu ca modul de
rnanifestare corporala din timpul jocului developeaza aspecte ale personalitatii
Fiecare emoiie se asociaza cu o mi$care corporala. Astfel sc explica
rclatia dintre afectivitate ~i motridtate. De multe 01i ne abjinem fo a nc
manifesta natural, iar daca accasta ,,tinere 1n chingi" se repeta, in timp vor
aparea tulburari emotionale.
Copiii 1nvata ftmcrionarea mu~chilor lor In mo111ent1.1l In care sunt
pu~i sa-~j exprime emotiHe. De asemenea. aceasta este o cale pentru a
descoperi alte modalita!i de a se exterioriza, dar $i de a inva1a sa-~i n11an1eze
exprimarile ernotionale.
Exista multe modalitati prin care un copil poate fl convins sa-i
exprime trairile cmotionale. Un exemplu este realizarca unei povestioarc In
care unui copil i se lntampHi ccva rau, care-1 enerveaza foarte tare, dupa care i
se spune copilului: ,,Fit ace! copil! Arata-mi cmn e~ti tu suparal! lnventeaza
un dans nervos, suparat!".
Con~tientizarea, intelegerea ~i acceptarea paqilor Sinelui permit o
1ntarire a Sinelui ~i o mai mare autodcterminare.
270

Specificul relatiei terapeutice in psihoterapia copilului

Din punct de vedere al activitaJii predominante ~i specificc, varsta copil:iriei

este varsta jocului, cu tot ceea cc are ea caracte1istic. Faptul ca tm antcpre~colar
prefera sa se joace mai rnult cu adull1ll, ca un pre~colar m.ic cauta copii de varsta sa.
imbogandu-~i jocul cu obiecte a caror tntrebuintare este o contmua surpnza,
indifcrent daca este joc individual, in diada sau ln grup, dircolo de caraci:e1isrica SJ
Gocu1i cu rolwi sau cu jucarii sofisticate, jocwi cu reguli sau in care ,,reg1.11a este
spoutaneitatea), jocul este pentru copil sursa ~i resursa energetica.
Jucandu-se, copilul afla cine este cl, cine sunt ceilalfi, invata sa
diferentieze In i.nteriornl sau, sa se experimenteze pe sine. sa exploreze, sa
decantcze expericn~ele ~i sa le unifice priu gasirea w1or puncte comunc. Prin
joc copilul se coustru ie~te pc sine.
Jocul este ,,oglinda" vielii ime1ioare, psihice a copilului. A~a cum in
unele terapii acceutul cade pe verbalizare, ca activitate transformatoare. tot 3$G
in terapia copilului jocul este mijloc de imersie In lumca lui, este modalitatea
de delimfrare a cadrului comw1, a relaliei terapeut-client (copil), dar mai ales
cste forta restructurarii $i programarii in sens evolutiv.
in orice om exfata un copil, copilul care a fost efectiv. care a trill ~i care
continua sa ue imbogateasca In viata adulta. in psibologia Ya.rstelor se vorbe~re
despre ,,adultizarea copilului" ca fiind o tendin\a cu conotatii negative. Po::ite ar
tTebui sa vorbim ~ i despre ,,infautilizarea adulrului', de aceasta data cu conotatii
pozitive: tendinia de a cobori iu uoi 'in~ine ~i a pa$i caue copilul din noi, a~a cum
este el, cu nevoi, cu temeri, dar $i cu dorinte, cu res1:1rse, cu naturalete.
Maturizarea nu inseamna asfixierea copilului din no~ nici ascundcrea lui.
ruci fuga de el. Maturizarea incepe prin a stabili 1111 contact sanatos ~i real cu
copilul din noi. Ea implica dezbracarea pentru 1m timp a ve~mantului prca scot tos,
uncori, al adultului $i mi$carca Jibera in ve$mantul lcjer $i degajat al copilului.
lntoarcerea spre copitul din noi, contactul cu el pent.1.11 pacifizare ~i relmiiicare. dar
~i revcnirea la noi 1o~ine este w1 proces la care majoritatca renunfa, ficcare din a Ire
motive: de la lipsa de timp pana la lipsa de interes fata de prop1ia persoana I
personalitate (v. Iolanda Mitrofau, ,,Terapia unificarii", 2000).
Pentrn a intra ill contact cu un copil trebuie sa-i oferi o oglinda a sa, sa
lai copilul din tine sa se :Jmprieteneasca cu eJ, pentrn ca, dupa cum tim. doi
copii interactioneaza mult mai sincer, rnai deschis i rnai haturnl, cbiar daca s-au
cunoscut In nnna cu doua secundc. Trebuie sa-1} lai copilul sa se comporte liber.
aa cum l~i dorete el, a~a cum de la cl ar uebui sa luam exemplu. Aceasta estc
singura modalitate de a intra ~ideate mentiue 111 cadrul copilului, Tu lumea sa.
Ramanand in acclai spatiu metaforic al ,,oglinzji" i al ,,oglindirii", putcm
sptme ca terapeutul 1i ofera clientului sau o oglinda, asistandu-1 ill dcmcrsul sau de
autoexplorare, premisa a transfom1arii in cazul In care clientul esle un copil,
271

oglinda terapeutului, ca adult, este inadecvata, ca dimensiuni, ca stralucire, cste

altceva. CJjenh1l a~teapra sa se vada illtr-o oglinda potrivita cu sine, iar pentrn

clientul-copil ,,oglinda" este copilul-terapeut.

Copilul are cadrul sau, l11mea sa, universul sau, in care el a investit

~i

care este valoros pentru el. Schimbarea ill terapja copilului trebuie initiata ~i
prcgatita din interiorul cadrului copi1ului. Acesta este primul pas.
Odata ce ai pat1uns 1n lumea Jui trebuie sa fii la fel ca el. Spirih1l
deschis ~i sincer al copilului poseda un ,,simt olfactiv" care i1 ajuta siHi dea
seama daca vrei sa-i impui sau sa-1 evaluezi, dad\ e~ti sincer sau dad\ sinmlezi.
$i poate acest lucru cbiar mai repede decat un adult. Nu numai ca va ~tii, dar va
reac1ioua in consecinta, pentru ca sinceritatea este o caracteristica a varslelor
mici. Orice atihldiue lipsita de autenticitate atrage dupa sine o expulzare
imediata, uneo1i iremedfabila, din lt1mea lui.
Logica ltu, cognitiva sau sentimentala, este una foarte speciala, pentm ca
este foa1te vie, colorata, neobi~nuita, fascinauta. Cadrul copilului trebuie nu numai
acceptat, dar mai ales valorizat, pentru ca ill el se afla ,,samburele" responsivita0i
terapeutice ~i al eficientei terapiei.
Contachll dintre copilul din noi ~i cadrnl copilului din fata uoastra dcvine
pilonul principal al procesului terapeutic, pentru ca metoda ~i tehnicile terapeutice
se sprijina pe canalul energetic stabilit i:ntre client ~i terapeut ~i fara de care metoda
~i tebnica sunt ine1ie.
Intrarea in lumea lui inseamna a-i prelua ,,elemente" din inflexiuni le
vocii, din expresivitatea corporala ~i mimica, dio spiritul Judie, din trairea
emo1ionala. Acestea sunt u1 stransa conexiune cu cele mai profunde resurse ale
personalitatii, dar $i cu conflictele sale. Odata preluate, acestea vor fi conve1tite
in energie tranfo1matoare ce-i va fi transmisa 1napoi copilului pentru a-~i
construi propria sa rcconversie. Contactul real, adanc ~i firesc cu copilul este

eel care da forta tehnicii terapeutice.

Cand lucrezi cu copiii, dintr-o data tohll este posibil, te afli lntr-un
vulcan metaforic care poate erupe oricand. Dar lava lui este foarte pretioasa,
peutru ca te ghideaza In demersul terapeutic. Spiritu1 Judie al copilului ~i al
terapeutului leaga, uoifica, 1ntr-o dubla directie: terapeurul cu copilul, dar rnai
ales copilul cu sine insu~i.

lNTREBARI $1 TEME
l. Care sunt ctapelc 1crapcurice $i conp.nurul lor in procesul
psiboterapcuttc central pe cop1l'>
2. Care sunt pnncipalclc modaliiati creativ-expresive in lucrul terapcuuc
cu copilul?
3. Revcdet1 valentclc terapcutice ale desenului, la copii. inccrcati st\
lucrat1 cu ca\1va cop11 folosmd tebnicile de desen in scop de explorarc.
evaluare $1 incercare de suport terapeutic, daca este cazul.
4. Invcntati un JOC dramaterapeutic pornind de la o po\'este ~i
experimcnta\i tehmca cu un grup de copii (prC$colari sau $COlari m1c1)
Notati-vl!. $i cvalua\i-va cxpcrien\a din perspectiva Copilului Jnterior.

CAPITOLULX
Consilicrea ~i psihoterapia copilului
in situapi farniliale de rise
loana Stancu

in accst capitol vom descrie cate\'a aspcctc practice ale activita1ii de

consilierc psihologid ccntrata pe copil, in mediul ~colar (apud Ioana Stancu,
2005, p. 153- 166), constand In analiza efectiva a intervcntiei de consillcrc pcntru
trei tipuri de situatii, care pot crea dificulta\i consilierului prin gravitatca !or. $i in
accst domcniu al asistarii copilului terapiile de familic se cxtind, lntrcpiltrund ~ i
adcsca in1c1fcrA sau sc confunda cu interveotiile de consilicrc ~colarl'i.
Pcntru practica psihoterapiei copilului pe tercnul clinicii, indic1\m
studcn\ilor intcresali lecmrarea cartii ,,Cursa cu obsacolc a dczvoltarii
umanc", coord. Jolanda Mitrofan, Editura Polirom, 2003.

Consilierea copiilor cu parinp divort.ati

in cazul di\ ortulu1 parintilor. cbiar daca nu to\1 cop1ii sunt grav afccrnp.
multi au d1ficuh1!1i soc1alc ~i cmotionale. Copiii care au supon material. care au
sufcrit pufinc schunbari de mediu. cu o imagine pozittva de sine, a1 caror
parin\i au abilitati de comunicare bune se adapteaza mai binc divonului
parintilor. Ccilal\i sunt profund afectaii.
intrc 6-8 ani. copiii nu fac distinc1ia clara lntrc cc s1mt ci ~i cc s1mt
parin\ii lor. Prin unnare, vor reacfiona la divo11 prin tristc\c ~i sentimcntc de
abandon. Ei sunt i'nspliimantati de incertitudinea situapci, dcvin cxtrcm de
anxio~i, au co~maruri. Evident, activitatea ~colar(1 are de su fcrit in uccstc
conditii. Ei sc pot simti nciubifi de tatal sau mama abscnta $i pot Ii loartc
furiO$i, deoarccc sc simt rejectati.
ACC$li copi i sc pol simti divizati futre loialitatca fa ta de cci doi parin\i,
3$3 ca ei vor incerca sfi faca o alcgere peutru a diminua con!1ictul interior. Ynsa
a alege inscamna a rcspingc pe unul dimre plirin\i, deci scntimentc de culpa.
Uneori. in 1deca diminuani tensiunii interioare, copiii pot deivoha planuri ~1
fantezi1 de rcun1re a familiei.
Ei pot sa aiba problcmc de concentrare a atcntici. pot i1bucni in plans
la once provocarc. La ~coala pot sa puna la grea inccrcare rcz1sten1a
27~

profesorilor. Pot deveni furio$i la eel mai mic incident $i au tcnclin\a sa

provoacc profesorii $i consilierul $Colar. Simrul abandonului poate afecta serios
iucrederea ~i eficjen!a ~colara.
Copiii iutre 8-12 ani pot separa uevoile lor de nevoile parintilor lor.
Oricum insa, pot sirn!i pierdere, rejeqie, frica, siuguratate, IU$ine ca plilintii lor
se despai1. La aceasta varsta cop iii pot sim\i simptome psi11osomarice (dureri de
cap, de stomac). Daca la 6-8 ani sentimentuJ predominant era tristetea, acum se
1ntalne$te de obicei furia. Ei invinovaiesc frecvent pe mm! dinn-e parinti ~j 1$i
descarca fttria asupra accstuia.
La $COala au dificultati de concentrare a atentiei $i o slaba implicare 1n
sarcinile $COlare. Ocazional, se pot implica exagerat in activitat ile $Colare. ca
mecanism de fuga fara de situa\ia familiala. Pot intra in conflictc cu colegii $i
profesmii.
Adolescent.ii pot raspunde la divortul parinrilor prin utilizarea de
alcool , droguri ilcgale, delincventa, promiscuitate.
Caud lucreaza cu ace$ti copii/ adolesccnti/ tineri cu parinti divoqati.
consilierul $Colar este necesar sa aiba u1matoarele objective:
acceptarea de ciitre ace~tia ca divortul s-a h1tamplat ~I ca parintii lor nu
mai sunt casatoriri;
ie$irea din conflictul cu parin\ii ~i centrnrea pe aspectele vierii lor;
rezolvarea furiei ~i a sentimentelor de invinovatire;
acceptarea faptului ca divorrul este un aranjament permanent $1 ca
parintii lor nu se vor mai impaca;
initicrea de noi relalii (evitarea izolarii sociale).
De$i, de obicei, se utilizeaza consilierea individuala pentru astfel de
situatii, totu$i ~i cea de grup poate fi foarte benefica. Consilierea de grnp de
natura experientia1a poate avea rezultate foarte bune. in grnp se va ptme accentul
pe intelegerea 9i exprimarea sentimemelor legate de divor\. pe dobandirea
abilitii1ilor de a face fata schimbarilor diJ1 via1a !or, pe lmbunatarirea imaginii de
sine 9i a atitudinii Fata de pa1in~. De asemenea, grnpul, pe Janga faptul ca ofcra
posibilitatea expe1imentarii faptului ca nu e9ti singmul care trece printr-o astfel
de situatie, este ~i unimportant supo1t afectiv pentru membrii sai.
Consiliernl $COiar poate lucra atat cu pa1intii, cat ~j cu profcsorii,
111marind gasirea celor mai bune modalitati de compo1tare In relatie cu copiii/
adolescentii/ tinerii.

Cousilierea copiilor cu unul sau ambii parinp alcoolici

In societatea romaneasca, abuzul de alcool, dar ~i dependenta de alcool

(alcooUsmul) sunt relativ frecvente, maj ales 'in mediile cu venitwi materiale
275

scazute. Un alcoolic nu i$i pune ill pericol nmnai sanatatea sa fizica $i psibica.
dar $i pc a celor din jur. Cei care sufera eel mai rnult sunt copiii.
Alc-0obsmul parinlor 'i$i pune amprenta astfel asupra copiilor: ei sunt
anxio$i, confuzi $i cu sentimente de insecmitate foarte intense (pentrn ca nu
exista preclictibilitate $i siguranta in mediul lor de via~~), nu au incredere In sine
$i 1o aLJii, pot fi ostili $i agresivi atat cu colegii, dar $i c.u persoauele cu autoritate.
Pot dezvolta sentimente de vinovatie pentru ca nu au preven it ceea ce se intimpla
tn familliile lor. Se si.mt neiubiti $i, de obicei, aj"nng sa creada ca. nu rne1ita sa fie
iubi\i. Fizic, pot fi neingriji~ $i pot avea semne. Uneori revolta tor ilnpotriva a
ceea ce se tntampla acasa poate lua fonna comp01tamentului delincve11t. a
consumului de alcool sau droguri ilegale.
in familiile alcoolicilor exista 3 reguli clare: sa nu vorbe$ti, sa nu ai 'lncre.dere,
sa nu simti. C.and stabile~te obiectivele iote1veupei, consilientl trebuie sa aiba in minte
chiar contracararea acestor reguli aberante ~i nesanatoase de comportament. Ace$ti copii
trebuie invatati sa se exprime, sa intre ill contact cu propriile emotij ~i sa le exleriorizeze,
sa aiba incredere ill ceilalli, sa inve\e sa ia decizii. in acel~i timp, trcbtcie infor;maJi
despre efectele alcoolismului.
Ca $i 1n situa~a celor cu pruinti divo11ati, cei cu parinfi alcoolici pot
beneficia de consil ierea de grup. Aici pot fi utilizate jocmi de rol pentrn
experimentarea situatiilor cu care se confrunta, tehnicile RET de ve1ificare a
veridiciUi1ii unor convingeri defectuoase, tehnicile gestalt pentru a Jua contact cu
emofiile ~i nevoile personale, tehnici de relaxare (scad anxietatea), telmici de
dezvoltare a ase1t ivitatii ~i de 1mbunatatife a imaginii de sine.
Este foarte imp01tant ca ace~ti copii/ adolescenti/ tiueri sa fie iudruma[i
spre gmpuri de suport (gen Alcoolicii Anonimi).

Consilierea copiilor cu deficit de atenfie

In momentlll de fafa nu se $tie exact care sunt cauzele deficjtului de

atenfie. Se pare oricum ca aceasta tulburare are ~1 un fundament organic.
Cei cu sindromul de hiperactivitate (deficit de atentie) se manifosta p1in
distractibilitate, impulsivitate, agita}ie motorie ~i verbala, toleranta scazuta la frustrare ~i
mtina, deficit de control, deficit 1n a respecta reguli, nom1e, sentimentele ~i d.reptmile
celorlal. Ei pot fi agresivi, dorniuatoli $i cu labilitate emotionala. Nu au incredere in ei,
iar din punct de vedere al activirai psihice prezinra deficit de atenpe, incapacitate de
concentrare, memo1ie deficitara Din punct de vedere fizic, pot avea infectii ale
urechilor, ale cailor respiratorii, alergii ~ probleme cu somnul.
Avand ill vedere descrierea de mai sus, este u~or sa intelegem ca ace~ti
copji pot avea mari probleme ~colare (ei nu pot realiza sarcinile ~col are $i nu se
pot integra 1n sistemul de nonne discipiaare pe care le presupune ~coala) . Ei sunt
276

frecvent aceia de care cadrele didactice se pliing fucoutinuu, pentru ca ei creeazft

probleme rara lntrerupere.
Interventia pentru ac~tia este frecvent medicameutoasa (consilierul nu
are dreptul de a prescrie medicamente, dar el lj poate orienta catre medic,
u1mand apoi sa unnareasca efectele medicamentelor). Psibologic, abordarea
este frecvent comportamenta!a, um1arindu-se relaxarea ~i cre$tere
autocontrolului, precum $i dezvoltarea w1or abilitali: de comunicare, de
rezolvare a contlictelor, de control a man.iei.
Consjlierul are responsabilitatea de a lucra ~i cu parin{ii, astfcl incat
ac~ tia sa nu dezvolte o atitudine negativa fa1a de $COala ~i sa nu deviua
supraprotectmi (reducaudu-le responsabilitatea copiilor).

Consilierea la distanta

In ultirnii ani, consilierea la distanta, adica prin intennediul tehnicilor

moderne de realizare a comunica1ii (telefon, internet) $i-a ca$tigm un loc biue
definit ill sfera consilierii.
Probabil ca $i La noi tn tara aceasta forma de consiliere va fi din ce In
ce mai folosita. in cootextul consilierii $COia.re, consilierea prin telefon va
ca$lig probabil 1n detrimentul celorlalte modalita!i de consiliere la distaota, caci
costuri le acesteia sunt mai scazute decat ale celeilalte.
Consi/ierea p rin telefon este lm serviciu prin care un consilier spccializat
lucreaza cu tm client sau grup de clienri, prin telefon, pentn.1 a-i/le permite
clientului/clientilor sii-~i exploreze starea, problemele sau crizele personale fntr-o
singura sesiune sau illtr-o relatie terapeutica pe tenuen lung sau contiuuu. Clientul
solicitant demareaza procesul de consiliere sunand la telefon. Intensitatea sau
profunzimea sesiunii de consiliere este detenninata de tipul problemei vizate, dar ~ i
de gradul in care clientul pennite aprofundarea acesteia. Oricum, sesillnea de
consiliere nu trebuie sa dureze mai mult decat ar fi fost 111 situatia face-to-face.
Consilierea prin telefon are avantajul ca poate fi folosita cbiar de catre
persoanele timi.de, precum ~i de cele care se limiteaza sa traiasca doar 1n casa lor,
de cele care locuiesc la distanta, precwn ~i de cele care, din diverse motive, nu
vor sa vi.na la cabinet.
Consilierea la distanfa inlahll'a inbibitiile inerente cererii ajutornlui ~i
mai are avantajul ca poate fi incbeiata bnisc, atunci cand clientul simte ca nu
mai dore~te continuarca $Cdintei.
Consllierea prin telefon are 1nsa ~i dezavantaje:
- ,,medierea" comunicarii prin mecauisme tebnice, deci i.mpers0t1ale;
_..,..,..reducerea elementelor de feed-back pe parcursu l comunicarii,
imposibilitatea de a observa cl ientul ~ i conduita Jui general a
277

(comunicarea nonverbala, contact vizual, posh1ra, mimica, gestica, sti l

vestimcntar);
registrn1 de elemente paraverbale (ton, ritm, modula{ia voci i, accentul
etc.) poate fi mgustat de elementele teb.nice neperfonnante;
dificultatea de a asigura depl ina confidentialitate a c01mmicarii cu
clientul, din cauza posibilelor interceptari de catre o teri persoana.
Consilierea la distanta nu este fundamental diterita de cea ob~mtita, am
putea spuue doar ca este. il1 am1111.ite privinte, mult, mult mai limitata. Un consilier
la clistanta are oevoie de acelea~i abi litati generale de consiliere $i, In plus de
acestea, de unele specifice. Pentm consilierea prin telefon este necesar un bun
control al vocij, o voce placuta ~i expresiva, iar pentru cea p1in internet este nevoie
de bune abilitati de comunicare scrisa.
in linii mari, l~in-t-erv_e_n-ti_a_d_e_c_on-si-li-e-re-Ja-d-is-ta_n_t~aj urmeaza cam aceia$i

~)a$i ai procesuluil obi$nuit de consilicre:

- stabilirea contactului;
- stabilirea scopului solicitantului consilierii;
- clarificarea problemei;
- analiza eventualelor posibilitaTi de rezolvare a problemej ;
- illcheierea ~edintei ~i programarea unnatoarei $edinte.
Probabil ca, de multe ori, consilierea la distanta este de fapt o
consultanta, in sensul ca solicitanh1l are nevoie de informatii de la lm specia list.
Uneori i'usa, se poate vorbi de o interven!ie in criza ~i, pent:ru aceste situatii,
consilierul are nevoie de o buna capacitate de suport emotional.
Consilierea la clistanra poatc fi o altemativa de consiliere penrru situatiile
urgente, pentnt problemele care nu necesita un procedeu de analiza laborios, pentnt
clientii care nu au timp sa se deplaseze la cabinet $i pentrn cei foarte tiinizi.

Elemente de deontologie a consilierii psihologice ~i

~colare

Acestea sugereaza cadru1 necesar pentru luarea unor decizii etice, dar
nu i'ntotdeauna ofera solu\ii clare. Cateodata cousiliernl se poate confrunla cu
dileme etice. In aceste situatii el ia o decizie puand cont atat de cadrul etic, dar
~i de situaiia specifica. Uneo1i este utila consultarea cu alti speciali~ti.
Pana de curand, In Romania nu exista o legisla}ie care sa reglementeze
deciziilc etice ale consilie1ilor psibologici ~i ~cola1i. Aceasta Iipsa a fast
suplinita de catre cousilieri prin cousultarea altar coduri etice, specifice altar
ta1i. De folos sunt $i au fast standardele etice ale SUA (Eth ical Standards,
ACA) care reglemeuteaza relatia consilier-client, din punct de vedere etic.
1. Confldenjia!itcnea. Este secpunea codulu i etic care stipu leaza ca
orice client al consilierii trebuie sa beneficieze de confidenrialitate. Cbiar In
278

cazul copi.ior minor~ este impmtant ca acest aspect sa se respecte. Intre dreptul
copiilor la coufidentialitatea infonnatiilor ~>i dreptul parintilor de a ~6 ce se
i'ntampla ill ~edin\a de consiliere, primul are ca~tig de cauza. La tncepuh1l
coosilierii cu utJ copil, consi}jerul trebuie sa-i spuna acestuia ca nu va dezvalui
nicio ioformaiie dio ~eclinta de consiliere, !ara acorduJ lui. Consilierul poate
fLU"niza parinplor, profesorjlor doar info1matii generale despre sentimentele,
atitudinile copilului , f"ara a intra ill detalii
Siogurele excep1ii de la regula confidentialitalii sunt:
cand clientul cere el insu~i consilierului sa dezvaluie anumite
info 1111aIii~
cand sunt probleme legale~
cand clientul repreziuta un pericol pemru sine sau o alta persoana.
Exceppile de la regnl a confidenalitatii trebuie imparta$ite clientului
inca din prima ~edinta de consiliere.
Consilierul ~colar se poate coofnmta cu cereri frecvente de dezvaluire a
infornrntiilor, atat din partea parintilor, cat ~i a profesorilor. Pentru a
preilltampiua accst lucn.1, el poate organiza diverse intalniri cu ace~tia . tu care
sale cxplice standardele codului ctic.
2. Respor1sabilitotea, ca seqiuue a codului etic, are mai multe
subcliviziuni:
a. Responsabi!itateafa/ii de clienfi.
Consilierul are responsabilitatea de a .i.nforma parin!ii copiilor daca
ace~ti a reprezinta tm pe1icol pentru ei sau pentru alte persoane. dar !nainte
trebuie sa sptma copilului despre aceasta decizie.
Daca realizeaza testari psil10logice, consiliernl are respousabilitatca de
a fumiza rezultatele testelor beneficiari!or acestora.
Consilierul are responsabilitatea de a infonna clieni, inca din prima
~edinJa, despre regulile, procedurilc ~i scopurile consilierii, 'inlr-1m limbaj cat mai
accesibil acestora.
Consiliernl are responsabilitatea de a nu impune propriile valori,
plaumi, decizii sau credin\e clien~lor Jui.
Consilierul are responsabilitatea de a nu intra ill relatii de consiliere cu
persoanele cu care are deja o relatie: membri ai familiei, prieteni apropiati etc.
Consilierul trebuie sa fie con~tient de propriile vulnerabilitati ~i de
potentialul acestora de a interfcra cu obiectivitatea procesului de consiliere ~i sa nu
lucreze cu persoanele care au probleme cu impact asupra propriilor vulnerabititati
(de aceea este necesara analiza personala, dar ~i supervizarea cazurilor).
Consilierul trebuie sa-~i cunoasca abilitatile ~i sa nu lucreze cu
probleme ale clientilor care a.r necesita abilitati pe care nu le are.
Consilierul ~colar trebuie sa ia in considerare nevoile educative,
vocationale, personale ~i socia1e ale elevilor ~i studentilor.
279

b. Responsabilitatea fa/a de parin(i (lnai ales pentru consiliernl

:jCOfGJ~.

Coosilierul ~colar trebuie sa stabileasca relatii de cooperare cu parintii

elevilor, sale respecte drepturile ~i responsabilitaple acestora.
Este necesar ca rolul lui sa ~i -1 faca cunoscut parintilor elevilor, dar ~i
sa realizeze uu ecbj libru Intre confidentialitatea fata de copii ~i dreptul legal al
parin1ilor de a cunoa~te infom1a{ii despre copiii lor. De asemenea, In rela1ia cu
parintii functioneaza aceea~i regula a confidenfialitai .
Consilierul are responsabilitatea de a oferi asistenta ~i infomrntii de
specialitate familiilor ill dificultate.
c. Responsabilitatea fafii de colegi sau fa/a de Asocia!iile Profesio11ale.
Este necesara realizarea unor rela!ii de cooperare cu colegii, cu scopul
indeplinirii functiilor consrnerii, ~i anume ajutorul oferit clienfilor.
d. Responsabilitatea fa/a de $Coala $i comunitate (mai ales pemru
consilierul Colar).
Aceasta se manifesta priu furruzarea infonna~iilor despre activitiilile cu
potential periculos (consum de droguri, vandalism, agtesivitate), rara 1nsa a
leza confidentialitatea clientilor.
Consiliernl are respousabilitatea de a face astfel incat procesul
educational sa se unbunatateasca constant ~i sa corespunda nevoilor elevj]or
din ~coala respectiva .
e. Responsabilitateafata de sine.
Cons ta tn cunoa~terea abilitatilor ~i limi tel or ~i )n implicarea
profesionala tinand cont de acestea.
f Responsabilitatea fa/a de profesie.
Se manifesta prin pastrarea unui contact regulat cu colegii, prin
participarea la supervizari, la manifestari ~tiinrifice ale organizafiilor
profesionale. De asemenea, trebuie respectate standardele etice.
Prezentam In continuare o scurta sinteza a Codului Etic al Asociariei
Britanice de Consiliere. Principiile acestuia sunt:
Valorile.
ValoriJe consiliernlui trebuie sa .fie integritatea,
impartialitatea ~i respectul fata de client.
Practica nediscriminatorie a clienfilor.
Confidenfialitate. 0Jice limita a confiden~alita~i trebuie sa fie
exp1icata clientilor.
Competenfa. Consilierii trebuie sa aibii competenra neccsara pentru
realizarea activitafii de consiliere.
Supervizarea. in munca de coosiliere este recomandata o supervizare
regulata (mai ales pentru consilierii tncepatori), supervizarea fiind
concentrata ill primul rand pe binele clienfilor, jar apoi pe binele
consilierilor.

280

INTREBARl $1 TEME DE LUCRU

1. Care sunt obiectivele ~i specificul consilie1ii copiilor cu parinti

div011ati?
2. Care sunt obiectivele $i specificul consilierii copiilor cu unul sau
ambii pari.nfi alcoolici?
3. Care sunt cele mai semnificative aspecte ale consilierii copiilOJ- cu
deficit de atentie?
4. Care sunt particularitaple consilierii la distanta?

TEMA: Irutiati un proiect de ajutorare a copiilor cu situatii familia le de impas

existential. Alegeti o cazuistica-tinta $i in1plicati-va in asistarea unor copii in
dificultate (ex. consilierea copiilor cu parinti divortati, consilierea copiilor cu
parinti plecati 1n strainatate, la munca; cousilierea copiilor cu m1 parinte
alcoolic sau cu o boala cronica severa etc.).
Constituiti impreuna cu ca1iva colegi un grup de suport pentru
consilierea copiilor in dificultate fami liala. Apoi intreprindeti m1 proiect de
cercetare $i asistare a unei categorii de copii care au nevoie de consiliere.
Intalniti-va saptamaual cu supervizoml pe care il alegeti sa va 'indrume $i
lucrafi 1mpreuna la acest proiect apLicativ. Tineti un jumal profesional 1n care
consenmati experienta voastra de incepatori lo munca de consiliere.
Autoanal izap-va reacpile, atitudinile, gandurile, comportamentele, imaginea de
sine $i in1pactul pe care 11 aveti asupra celor asistati. Inregistrati-va progresele
$i blocajele, dificu1taple, precum ~i rezistentele clientilor. Observari $i
con$tientizati cum facep fata in toata aceasta dinamica a ,,cre$terii impreuna".
Discutati cu supervizorul (conducatorul de seminar/ atelier de lucru), precum ~i
cu ceilalti membrii ai echipei de lucru transferurile, contratransferurile ~i pa~ii
practici ai demersului de consiliere, individualizat, in functie de caz ~i de
dinarnica grupului pe care il asistati.
Succes!

CAPITOLUL XI
Experienta pierderii ~i a durerii la copii.
Repere in consiliere ~i psihoterapie

Pierderi

a~teptate

versus pierderi nea~teptate

In lucrarea noastra ,,Psihologia p ierderii ~i terapia dmerii" (Jolanda

Mitrofan, Doru Buzducea, Editura SPER, 2002, p. 135-160), definim
p ierdetile a~tcptate ca fiind acele pierderi con~tienti zate ~i pentru care te po{i
pregati in avans, Pierdcrile nea~teptate sunt rezultatul lntamplarii, al
evcnimentelor care nu pot fi anticipate.
Vom lncerca sa luam in discniic toate aspectele pierderii ~i durerii
aplicate la copilarie, r ecunoscand natura unica a acestei suferinte.
Cu siguranra ca profunzimea experienrelor durerii difcra de la un caz la
altul. Tnca de la na~tere copilul experimenteaza schimbari cauzate de separare $i
pierderc a unui anumit model de dezvoltarc. Dupa na~tere urmeaza ~i alle
asemenea modificari, 1n fu nqie de stacliile de dez.voltare. Probabil ca cele mai
pregnante schimbari se produc La pubertate (Lendrnm ~i Syme, 1992),
schimbari esentiale treccrii spre maturitate, o sursa a stresului pentn.1 multi
copii. Copiii au nevoie de sprijin din partea adultilor, fata de care manifesta un
puteroic ata~ament ~ i care !i pot ajuta sa rezolve sentimentele de pierdere
implicate tn asemenea situatii. Atunci cand se instaleaza un oarecare confort,
acesta va reprezenta un fundament pentru ca ei sa. poata face fara viitorului.
Multe pierderi nu sunt recunoscute ~i nici apreciate la adevarata lor
valoare. Schneider ( 1994) arata ca jelirea ~j tristetea pot afecta dezvoltarea
n01mala, alterand a~teptarile individului ~i percep\ia sa asupra tumii sau,
dimpotriva, pot mari op01tunitatea pentru cre~terea ~i rezolvarea altor experiente.
Stucliile lui Bowlby (1971, 1973) arata ca in primele ~ase lnni de viata
copiii dezvolta un ata~ament special fara de persoanele care Ji ingrijesc. De
asemenea, experimenteaza reactii dureroase speciale, mai ales daca are Joe
separarea lor de obiectul - ata~am entului. Copiii sunt capabili sa rezolve
pierdetilc daca au o rel a~e de secmitate rezonabila cu proprii pa1iup !nainte de
aparitia pierderii, daca primesc iufonnatii prompte ~i clare despre pierdere, daca Ii
se pem1ite sa pa1ticipe la durerea familiei.
Pierderea copilului difera de pierderea adultului in multe
modalita. Din punctul de vedere al dezvoltarii personalitatii, copjii sunt mai
putin pregati\i sa se confrunte cu pierderea. Experienia ~i deprinderile !or
282

cognitive sunt !imitate. iar abilitatea !or de a da un m1um.it sens cxpericntelor

este redusa. De asemenea. au un cootrol redus asupra circumstantelor ill rapo1t
cu adulpi, depind de ceilalii. sunt primii care recunosc faprul ca sc aOa in
suferinta, anticipa ~i cer indeplinirca ncvoilor. Uneori. suferinp lor poatc fi
minimalizata ~i coosiderata inexistenta de calre adul~i. in cazurile In care
durnrea nu este intcleasa, durerea experimcntata de catre copil nu este
interiorizata ~i asumata. el incercand sa nege procesul de jelire care 1-ar face ~i
mai capabil sa rezolve durerea.
Apar evenimente care au inevitabil rezullate dureroase ~i care au ncvoie
sa fie intelese ~i depa~ite. Scbimbarea ~colij , rnutarea intr-o alta casa. aparitia
unor probleme serioase, cum ar fL hospitalism sau moanea unui prietcn drag sunt numai caleva exemple de picrderi experimcntate de catre copii 111 tirnpul
vietii. Chiar ~i na~terea unui nou fratior poate ft resimtita ca o pierdere a pozitici
de copil unic ~i a avantajelor care decurg din aceasta. Factorul co mun in toate
accste situatii este dat de teama de a pierde ata~amentul ~i dragostea
parinteasca. Fiecare copil a suferit un anumit tip de picrdere In timpul copilariei
sau chiar, in amm1ite cazuri, pierderi multiple (divon, decesul bunicii.
schimbarca ~colii). Pierderea mediuluj familial stabil inseanma ~i o mul\imc de
a1te pierderi, ca: nevoia de a schimba casa sau ~coala. picrderea comactului cu
alti mcmbri ai familiei ~i chiar pierderea animalelor preferare. Toti copiii,
inclusiv cei care nu arata semne evidente de dmere. au nevoie de suport ~i de
lngrijire din partea adultilor in validarea sentimentelor ~i incorporarea pierderilor
in randul experientelor de via1~L Acolo unde exista violenta sau abuz, efectele
asupra copiluJui necesita interventia imediata a unui specialist.
Nu toate pierderile sunt cauzate de separatie. Copiii pot experimenta
un intrcg nivcl al pierdeiii interioare, preclm1 pierderea idencirapi, con fideniei sau
stimei de sine. Este vital pentru u11 copil ca aceste pierderi sa lie rccunoscute sm1
sa fie luate In se1ios. in timpul adolesccnrci. majoritatea sc confnmta cu strcs
specific cauzal de modiCicarile corpornle, ale rclatiilor, ale imaginii de sine. ale
identitapi sexuale ~i ale a~leptarilor parcntalc. Nu este surp1inzator ca a~e~ti
facto1i, combina\i cu cre~tcrea independentei ~i a retragerii graduale de sub
influe11ta parentala, fl pot pune pe adolescent ill situa{ia de a fi cople~it de
sentimentele de pierdere ~i insccuritate. Ado1escentii expcrimenteaza putcmic
aceste scntimeute, se tem de pierderca controlului asupra prop1iilor emotii ~i,
deseori, mascheaza reactiile ptin diverse strategii: acrivitate sexuala crescu1a.
rela\ii conflictualc cu cei din jur etc. (Dyregrov, 1991 ).
In multe situatii picrderile pot fi anticipate. Cao parte a procesului de
dezvoltare stadiala, copiii sc prcgatesc pentru viitor. Pregatirea copiilor pcntru
pierderi inseamna capacitatea de a spunc ,,la revedere" ~i dezvoltarca unor
strategii de a le face fata. Atunci cand copilul este prea m.ic pcntrn a anticipa
pierdcrea, munca de dezvaluire poate fi tacuta de catre adultii din jurul
283

acestuia. Copiii pot fi introd~i In problematica pierderilor pr.in discu\ii $i cbiar

folosind ca11i sau alte surse. Experien1e ca 'inceperea ~co l ii, na ~terca um1i
fra}ior, moartea wmi bunic necesita o pregati.re speciala.

Pierderile

n ea~te ptate

sunt mult mai dificil de rezolvat pentru

copii. Deseori sunt asociate cu evenirnente traumatice ~i chiar adultii considera

di ficil a le face fata In cazul mortii nea~teptate, Dyregrov ( 1991) at rage atentia
in ceea ce prive~te distinqia care trebuie la.cuta 1.ntre efecteJe cauzate de natura
uaumatica a i11011ii ~i reac~ile durcroase. Wolfelt (1992) descrie diteva mitiiri
comune referitoare la durere: durerea unui copil este de scurta durata,
experieuta durerii ~i jelirii poate i predictibila, scopul ajutorului acordal
copiilor este depa~irea durerii ~i jeli.rii. Autorul menfioneaza faptul ca fiecarc
copil raspunde la durere 1ntr-o modalitate personala. Nu exista o cale unica
pentru jelire ~i nicio fomrnla unica de parcurgere a procesului dureros.
Exista totu~i reactii comu ne experhnentate de majotitatea copiilor
atlafi in suferinfa. Reactille imediate includ: OC, negare, protest, apatie.
Pierderii ini}iale ii raspund de regula prin negare, crezand ca prin aceasta
modalitate pot tine durerea la distanta. Fixarea acestei atirudini poate produce
nep!aceri lngrijitorilor i este recunoscuta ca fiind un mecanisrn de aparaTe
incapabil sa ajute copi lul sa-i rezolve propria durere. Exista i copii care
raspund la pierdere printr-o disperare imediata i care nu poale fi eliminata at<'lt
timp cat obiectul durerii reapare (Dyregrov, 1991).
Pe Hinga aceste pattero-uri comuue, gama manifestarilor include o
mare varietate de reactii: an~ietate. triste(e, vinovii(ie, ruine, dezorga11izare,
tulbudiri de somn # simptome jizice (Wells, 1988). Unele reac~i nu apar in
mod clar i de aceea pol fi interpretate In mod gre$it sau incomplet lnrelese de
catre apartinato1i i lngrijitori. Chiar $i In cazurile ill care este evident.a
pierderea suferita de catre im copil, cu greu se poate adniite ideea ca un anume
tip de comp01iament al acestuia este consecinta durerii.
Fiecare copil experimenteaza ill mod unic o varietate de gandl1ri,
sentimente ~i com ortamente. in functie de aceasta se nasc i anum:ite nevoi:
- de reasigurare, acolo unde situatia o face posibi!a;
- de raspunsuri oneste la intrebarile legate de pierderc;
- de recunoatere a problemei i asigurare ca a fost luat In serios;
- de suport emorional pentru eliminarea clisconfortului (anxietate, frustrare,
!ndoieli, vinova}ie, disperare, singuratate, insecuritate);
- de a ii ajutat sa-i exprime jalea lntr-o modalitate apropiata sufietului sau;
- de a participa la ceremoniile familiale, ill cazul ill care pierderea include lntreaga
familie;
- de a fi ajutat sa planga;
- de a fi ajutat sa depa~easca ill timp aceste pierderi ~i sa recapete bucuria de
trai.
284

Fazele durerii ~i reacile comportamentale caracteristice la cop ii

Fiecare expe1ienta dureroasa este mlica. Fiecare proces dureros ptin

care t:rece copiluJ include trei faze:
durerea de lnceput;
durerea acuta;
durerea subsidiara.
Pazele unneaza una dupa alta ~i includ, la randul lor, rnai multe
componente.
La fel ca aduliii, copiii tree prin aceste faze la fiecare pierdere suferita,
oricat de minora ar putea :fi aceasta.
Pentru ca expresia dure1ii fizice ~i a celei suflete~ti tu cazul copiilor
difera de cea a adultilor, este impo1tant ca cei care lucreaza In muuca de
consiliere cu ace~tia sa recunoasca reac1iile lor comportamentale, peutrn a gasi
cea rnai buna modalitate de raspuns. S-a constatat ca acei copii care primesc
sprijin din exterior tree mai u~or ~i mai sanatos prin pierdere ~i chiar mai
productiv pentrn varietatea seutimentelor exprimate.

Faza durerii de inceput

in cazul durerii de !nceput (timpurii) cele mai comune reactii includ:

negarea (disocierea, biperactivitatea, iritabijjtatea, protestul);
alam1a;
panica.
Toate aceste reactii pot determioa stres ~i i1itabilitate.
Co~tient sau inco~tient, negarea este un mecanism care ajuta la
preven!}e, evitare ~i reducere a anxietai. Ajuta la sup1imarea acelor ernotii care ne
fac sane silntim vulnerabili, Ja conservarea energiei necesare unnatoarelor faze.
In aceasta faza nu este un lucru neobi~nuit ca pentru cateva momcntc
pierderea sa fie pur ~ i simplu uitata. Un efect al pierderii 11 reprezinta
disocierea. Mul!i copii par a se mi~ca prin viata pur ~i simplu ca ni~te roboti,
zambind ~i raspunzand unor iluzii. Ei spun ca se simt ca ~i cum n-ar fi In
contact cu ei ln~i~i. Aceasta experienta de disociere poate dura de la cateva ore
pana la cateva luui. Este posibil ca in aceasta perioada copilul sa arate foa1te
putin interes pentru tot ceea ce este to juru l sau, sa para rupt de realitate,
suspendat ill tin1p ~i spatiu, sa evite conversatiile ~i orice contact interpersonal,
sa se retraga din activitatile sociale.
Regresia este o alta caracteristica ce poate tnsoti durerea. Regresia poate
include, de asemenea, manifesta1i mai speciale: lovituri, mu~dituri, murdarirea
hainelor, cre~terea activitalii orale ('.i~i sug degetele sau parul, mu~ca hainele,
creioanele).
285

Unii copii pot CA1Xima faptul ca au nevoie de mai multa secrnizare

deveniud mai posesivi decat de obicei sau chiaJ furand. Regresia copiilor ii
detcrmina adesca pe atlul\i sa fie 1ngrijorati, tcmandu-se de faptul ca modificarilc
circumstantiale In sfera comportamentului s-ar putea penmmcntiza. Pe cat de
iritabil ar putea fi raspuosul de acest gen al copilului, nu este, de obicei, o alegere
con~tienta a acestuia. Stresurilc majore. cum ar ti moartea unui parinte sau divo1tul
parin1ilor, pot detennina compo1tamente regresive care pot dma cateva !uni de zile,
aparand In mod recurent ~i cu potential de repetare chiar ~i la intervale de ca\iva
anj, cand ceva reinvie experienta pierderii. Odata ce copiilor 11 se pennite sa-~i
e.xp1imc supararilc ~i sa faca unele rcajustari necesare, ei revin de obicei la nivelul
de ecbilibn.i anterior. Regresia poate fl o parte a procesului de vindecare dupa
pierdere, pentru marea majoritate a copiilor. De~i nu trebuie sa fie duri cu
copilul, totu~i parintii trebuie sa l~i irnpuna deciziile cu fermitate. Adultii care se
tern ca prin comportamentul regresiv copilul poate deveni penibil In preajma altor
copii, pot cere acestuia sa restranga cornportamenlele respective la mediul privat al
casei. Dupa o perioada rezonabila de ti.mp, vor putea ccre copilului sa i~i reajustezc
compoitamentele la cele potrivite cu varsta, coocenlrandu-sc pe ciite o activitale
care sa ajute copilul sa i~i asume incet actele ~i responsabiliratile anterioare.
Este in1portant sa se stabileasca expectaiii ~i peiioade de timp corecte. Se
poate apela la terapia prin joc de scurta durata, daudu-i astfel copilului posibilitatea sa
se compo1te In virtutea regresiei comportamentale pc care o manifesra. in acela~i ti.mp.
adultului i se otera posibilitatea sa gaseasca modalita\i de comunicare mai u~oare cu
copilul, astfel fucat problemele legate de pierdere sa fie dlscutate, fara ca adllltul sa fie
in1plicat futr-o situa1ie stresanta.
Coptii cu un parinte absent pot nega realitatiJe circumstantiale
ca.re au geoerat pierderea ~i refuzii sa creadii ca parintele nu mai este
disponibiJ pentru ci. Ei se pot bucura de amiutirile pe care le au cu pa1intclc
respectiv, pot privi poze, scrisori, 1ntr-un mod obsesiv uneori. Pot merge pfinn
tutr-acolo incat sunt capabili de orice compromis, numai sa-~i vada parintelc
sau sa 11 sune la telefon.
Pot invinui 1n mod furios pe eel care ii ingrije~te sau pe altii pentru
absco\a parintelui pjerdut. Atunci cand adultul ca.re ingrije~te c-0pilul se simte la
un moment dat sub nivelul adultului dinaimea sa, poate avea pane de reaqii
extrem de neplacute din partea copilului, care pot fi depa~ite cu mare dificultate.
Cu toate acestea, de~i comportamentul copilului poate dete1mina resentimcnte
sau gelozic din partea adulruJui iruplicat, este totu~i un semu din paitea copilului
ca poate dezvolta sentirnente putenuce de at~runent, ca accepta sa fie ingiijit de
cioeva ~i ca poate raspunde cu aceea~i dragoste.
Distragerea. devierea ~i hiperactivit.atea sunt alte reactii comportamcntale
la pierdere. Dupa o pierdere, mul~ oameui, de toate varstele, pentru a evita sa se
gandeasca la ceea ce s-a 1ntamplat, pot deveni fmute, foartc activi.
286

Copiilor incepe sa le displaca sa se joace singuri ~i, ca atare. cer

compania altei persoane sau piivesc In mod constant la TV, pentru a-~i distrage
atent.ia de la ceea ce s-a intfu.nplat. Sau 1~ pot concentra toata encrgia in acrivitaii
$COlare, sport, ch.1buri sau hobby-uri, lucrmi care le ofera deopouiva o activitate
care Ii 1ine ocupati $i ti face sa se simta competen!i. Unii incep sa tie preocupati
de problemele celorlalti. Adolescentii folosesc adesea ca~tile casetofonului sau
tclcfonul pentru a umple timpul liber $i penh11 a - ~i bloca reactiile interioare. Un ii
pot incepe sa recurga la alcool sau la droguri. pentru ca acestea Ii ajuta sa uite de
problemele cauzate de pierde1ile suferire.
Atund cand se ~tcapta de la ei sa fie tacup sau concennati. unii copii
pot sa asculte sa11 sa danseze rock, sa se masturbezc sau sa ciinte ~ i sa l~i
vorbeasca sie~i. In cele mai multe cazuri. aceasta se illtampla in timpul noptii. dar
se poate intampla ~i la ~coala. Otiunde ar aparea, asemenea compmtamente sum
extrem de jenante sau enervante, mai ales atunci cand ii !rnpiedica pe ceilalti sa
se odihneasca sau sa studieze. Din nefericire, mult pJea frecveut atat profesorii,
cei care supraveghcaza copilul, cat ~i pediarrii pot decide ca aceia care tree prin
asemenea faze au nevoie de lngrijire medicala, fara a realiza ca este vorba de o
faza uonnala a exprimarii durerii. Este iodicat un control neurologic. ace~ti
speciali~ti fiind mai in masura sa difcrcnrieze 1ntre o stare de agitape datorata
durerii, care cere timp ~i supo1t, ~i deficientele de concentrare a atentiei satt
tulburarile hiperactive care n-ebuie tratate di11tr-o perspectiva pt1r medicala.
0 alta consecinra a pierderii o reprezinta reacpa fata de alarma ~i panicli.
Este firesc pentm oricine sa sin1ta fiica fata de perspectiva pierderii celor pe care Ii
iube~te. AduJtii se pot intreba daca viata mai me1ita traita, dar cci mai mulri au
lnvatat ca i'~i pot continua viara ~i dupa pierderea cuiva de care au depins candva.
Copiii, pe de alta pru.te, au avut prea putine expe1iente de acest gen sau chiar le-au
lipsit In totalitate. Depinzand de alJii, care au g1ija de ei, ei Stlllt mult mai vulnerab11!,
pentru ca, rara aceasta giija, ei pot muri cu adevarat Pentnl ca pierderea cuiva iubit
este asimilata unui rise fizic, copilul reactioneazf1 ca ~i ill cazul unei amenin\ari la
propria viata. Aceasta poate detennina manifestiiri somatice specifice: cre~terea
pulsului, tcnsiune musculara, uscarea gwii etc. Aceste reactii psihologice nom1ale Ii
pot face sa se simta aoxio~i, cuprin~i de panica (ce poate dura tmeori paua la cateva
ore) $i sleifi de puteri pen1m a merge mai depaiie.
Unii psihologi sunt de parere ca insomnia ce apare dupa o pierdere majora
este legata pur ~i simplu de resimtirea pericolului in care se gasesc (.. Nu pot sci
dorm penl/11

ca nu SUll! sigur CO inima 111ea VO mai bate dupfi Ce mo fre-::esc "),

Copiii trebu1e reasigmat.i de faptul ca propda moarte este ceva mult prea 1ndepartat
~i ca temerile prelungite de aceasta narura nu se pot justifica. fu cazul fu care
copilul este fuca foarte anxios, atunci se poate face o examinare meclicala, pentru a
lini~ti copilu1 ca totul este tu ordine ~i niinic rau nu i se poate inrampla.
Faptul ca poate lua cu el la culcare o jucarie sau w1 animal de care este

287

foarte ata~at 11 poate face sa se simta mai putfil vulnerabil. De exemplu, studiile
arata ca privitul pe~tilor tntr-un acvariu produce relaxare ~i scaderea tensiunii
musculare, ba chiar ~i reducerea presiunii saogelui. lmparta~irea W1or ganduri,
prezenta unor gesturi pr:ietene~ti ll vor face pe copil sa se simta acceptat ~i
ingrijit, mai mult, li va demonstra faptul ca cineva l~i asurna responsabilitatea
pentru viata Jui, nu numai pentru nevoi ~i sentimente.
Anxietatea de separare apare adesea in momeutele in care 'ingrijitornl
dispare pentru o perioada scurta de timp sau atunci cand parin!ii hotarasc sa se
separe. Acest tip de anxietate poate fi trait in mod intens, mergand pana la
comaruri. Reactiile de separare la copiii mici pot imbraca fonna regres:iei sau a
depresiei atunci cand sunt separati de proprii parin!i (lngrijitori), reactii cc pot
persista o perioada mai indelungatii dupa ce copilul ~i apart,inatorul se reunesc, din
cauza teme1ii copilului ca ingrijitorul poate plecasau ar putea disparea din nou.
Daca tng1ijitotul copilului se imbolnave~te, copilul se teme ca acesta se va
separa ~i ca ar putea decide sa nu se mai intoarca la el (Linn, 1990, p. 25). Parintele
nu poate parasi camera iara a auzi un frenetic strigat: ,, Unde e$1i, mama?", iar
atunci cand merge la toaleta aude imediat copilul vorbind sau ciocan.ind la ~a.
Copiii stau ~i asculra la conve:rsatiile adultilor care se axeaza pe pierdere ~i separare.
Raspunsul nonverbal al copilului la tntoarcerea mamei de la spital (dupa o cma) este
de ignorare in prima zi ~i, mai apoi, un zambet In ziua mmatoare, cand ii pregate~te
micul dejun. Anxietatea de separare se manifest.a ~i atunci cand copiii dom1 departe
de Ingrijitori sau cand ace~tia sunt departe de ei. in familiile In care tmul dintre copii
a decedat, ceilalti frati pot sa nu mai vrea sa mearga la ~coaUi, iar ata~amentul fa1a
de un parinte decedat poate crea dificultati ~colare de propof\ii.
Atunci cand parintii se hotarasc sa petreaca un slar~it de saptamana fiira
copii, 1asandu-i la bunici, este indicat sa se lase acestora un oumiir de telefon Ja
care pot suna ~i vorbi cu ei iu orice moment.
Anxietatea de sepa.rare se produce ~i atunci cand are loc tranzi\ia de la
un tngrijitor 1a altul Nu de putine ori r).1amele se culpabilizeaza atunci cand
trebuie sa mearga la serviciu, iar copilul ramane bocind tn unna. Ce poate fi
tacut in asemenea cazuri? Copilul trebuie reasigurat in mod absolut ca mama se
va !ntoarce dupa cateva ore. Din cand In cand, se poate apela ~i la telefon,
pentru a vorbi personal cu copilul. Pot fi incurajati sa vorbeasca despre rutina
zilei ~i este extrem de impo1tant ca din tonul vocii mamei sa reiasa faph1l
nimic rau nu s-a iutamplat cu ea. in cazul in care unul dintre parinti pleaci'i de
acasa pentru cateva zile, copilu1ui i se poate da m1 calendar ill care sa bifeze
fiecare zi pana ce parintele se va intoarce.

ca

Faza secundara a procesului de jelire- durerea acuta

Aceasta etapa include cateva compooente:

288

dor $i cautare;
tristete, tearna, anxietate vinovatie ~i ru~ine;
experienta dezorganizarii ~i disperarii;
mfinal, fnceperea procesului de reorganizator.
Fiecare faza ajuta copilul sa depa$easca pierderea piin acceptarea a
ceea ce s-a tntamplat $i prin tnceperea procesului de refacere $i rea$ezare
sufleteasca. Uneori copiii prezii1ta o mixtura a acestor sentimeute, nef1ind ceva
ueobi$nuit ca la un moment dat sa predon~line o stai-e, ca rnai apoi un alt
sentiment sa devina predominant. Unii copii se pot simti cople~i0 de anxietate
sau tristeJe, 'in timp ce al1ii de teama ~i culpabilizare. Chiar daca aceste
sentimente sunt prezente sub fonna de mixtura sau in mod succesiv, in procesul
de viudecare trebuie wn1arite $i tratate fiecare tn parte.
Cercetarile inclica faptul ca sentimentele de arnbivalenta $i conflicrele
interioare contradictorii legate de persoana pierduta complica procesuJ durcrii,
extinziind perioada de timp necesara refacerii. Copiii uebuie sa ~tie ca
sentimentele ~i react}ile lor sunt comune ~i normale in situatiile de durere, ca
relntoarcerea la crealivitate implica durere ~i ca nu exista cale de a scurta toate
acestea, Tntreg procesul trebwnd sa fie parcurs. Estc onest sa cw1oasca faptul ca
pJansul este o parte a acestui proces ~i ca trebuie sa inteleaga $i sa gaseasca o
modalitate de a-j peJ111ite sa se produca. Este foarte important pentrn copil sa
simta case afla in centrul preocuparilor adu1tului ~i ca experienta sa are valoare
in ochii accstuia. Mesaje de genul ,, Sentimentele tale sunL importame pentrv
mi11e ,si-mi voiface timp sii le ascult" trebuie date cat mai des cu putinra.
Faza dureril subsidiare. Refacere

~i rea ~eza re

Cel mai impmiant moment este acela al iocepe1ii procesLtlui de refacere ~i

vindecare. Dupa o vreme in care au experimeutat toate sentimentele ~i trairile
noJmale rn asemenea momente, copiii se hotarasc sa revina la o viata care sa le
asig1.1re cre~terea ~i dezvoltarea personala. .incepe parcurgerea drumului btmastruii
fizice $i psiillce. Aceasta tnseamna abandonarea trecutulw ~i trairea in prezent ~i
viitor. Pe acest chum exista multe obstacole, greuta~, popasUii, remtoarceri, dar
1ucrmile vor evolua tntr-un sens pozitiv. Are loc integrarea celor intfanplate fo sfera a
tot ceea ce este bun rn vlaja celui care a sufe1it pierderea.
Majoritatea copiilor care au suferit pierderi mai pastreaza in primele
$ase lmu dupa pierdere dispozitia de doliu ~i durere. Inca se mai pastreaza
sentimentele de anx.ietate, furie, planset Jauntric, iar capacitatea de concentrare
$i organizare este Inca ~ubreda. Pentru cei mai multi copii ajutorul trebuie sa
soseasca tnainte ca ei sa integreze 1n mod pozitiv pierderea. Ace$ti copii pot
ramiioe furio~i sau depresivi ~i cbiar strivi!i sub ruinele propriilor pierderi. Sun!
289

fara puterea necesara refacerii $j rea$ezarii pe ooi fu11dame11te. Unora le lipse$tC

abilitatea de a se implica In relarii cu ceilalti ~i chiar devin preocupa]i de
probleme de sanatate care implica durere fi zica. Se pot teme exagerat de mult
de singuratate. Pentru copiii afla1i In suferini:a, nimic 1n afar.a de cradicarca
pierderi i nu va aduce co11fo11ul ade.varat, iar efortul care nu se tucummeaza cu
acesl reZttltat esteprivit ca nefolositor $i chia.r poate provoca furie $i teama.
Pierderea contine ~i o parte traumatizanta pentru copil, a$a ca orice
interven~e din prutea profesiorli~tilor trebuie sa }ina cont de acest aspect extrem de
important. Nu este U$Or pentru copil sa strabata dnu11ul refacerii $i restructurarii
dupa pierdere. Toate tipmile de pierdere cer o perioada de timp, necesara pentru
lini$tiJea apelor, sau cb.iar un timp mult mai lndelungat pentm despagubirile
rezultate de pe urma procesului dweros. Este de preferat consultarea UDui
specialist in pierdere $i separare, 111trucat cbiar acei profesioni$ti care lucreaza de
111ult timp cu copiii se sitnt depa~iti ~i neajutora1i u1 fa.ta pierderilor traumatice pe
care le suporta copiii. Acest tip de interventje necesita o pregatire $i o practica 1.n
domeuiul pierde1ilor, durerii, sufcrintei, sperantei $i m01tii. Un profesionist fara o
asemenea practica se poatc simti confuz, ne~tfotor, depa$if ~i chiar poate forautati
starea sufleteasca a copilului aflat 1n situa\ii dureroase.
Semnele care sugereaza aceste situatii pot fi: de.teriorarea relatiilor
dintre copil ~i apartjnator, prezen1a mult mai multor boli sau dtu-eri la copil
decat existau in mod obi$nuit, activita\ile copiluh1i tradeaza intenlia $i eforrul
depus pentru a scapa de anxietate, stres, durere, se simte jenar. ~i nu vrea sa
vorbeasca despre pierdere, evita asemenea subiectc, discu1ii superficia le ~i
indiferente despre dw-ere ~i pierdere, episoade serioase de agresivitate
lndreptate 1mpotriva 'ingrij itorilor, parinJ:ilor, rudelor $i prietenilor, afi~area
unor atitudini apatice ~i a indiferenrei fata de moatte. Copiii invafa 111lii de Ja
altii cum sa parcurga experientele dureroase ~i cum sa faca faia dezamagirilor
rezultate de pe um1a pierderilor.

Consilierea copiilor cu pierderi semnificative

acestora

a famiJiilor

Exista ~i copii care au suferit pierde1i impo11ante, al caror impact a

cople~it toate sferele vietii, n-au mai fost niciodata experimentate $1 11ici nu au
mai vazut la aliii situatii de asemenea maguitudiJle. Se izoleaza $i considera ca
nimeni nu a mai trecut prin asemenea sjtua~j. Exista tendinta de a lncerca sa
indme in lini$te asemenea sentimente (E. Linn, 1990, p. 36) sau de a se elibcra
de e1e fuu-o asemenea maniera incat ingrijitorii sa nu observe cele intamplate
Acesta este iurnl din argumentele constitunii grupurilor de suport $i al
impUcarii consilierii ca forma necesa1ii de intervenpe.

290

Copiii trcbuie asigura}i de faptul ca nu stml singu1i ~i ca ~ ce sinu e1

este absolut no1mal in asemenea siruarii. Cei care vor lucra cu coptii aila;i in
suferinta pot gasi o smsa irnportanta ~i bogaca de info1mapi la ap::i11inat0ni
acestora. 0 modalitate corecta de lucn.1 este aceea de a-i include In plmrnl de
acpune ~i pe ace~tia. lntalni1ile de lnceput pot fi fa.cute in mod separat cu copilul,
lngrijitorii ~j aw membri aj familiei ~l, Ja eel pun cateva Cdinte, este indicata
prezenta a eel Putin unuia dintre persoanele care se ocupa de copil.
loteracpuoile dintre copil ~i consilier ajuta ingrijicorul sau substicurul
parental sa lnreleaga mai bine natura problemelor cu care se coufruma copilul.
Ace~tia pot intelege mai bine gandurile, sentimentele ~i framant31ile copiilor ~i
pot pune 'imrebari 'intr-o modalitate tcrapeutica. Descoperirile !acute alaniri de
consilier pot mari ata~amentul lngrijitorului fata de copil. 0 asemenea
participare dezvolta l.m sentiment al respectului mutual, ln{elegere ~i iertare
pentru neintelegerile ~i tensiunile trecute care au alterat relatia Jor. Ar fi maj
util peuuu consilier ca, Tnainte de a-~i incepe propria munca cu copilul aflnt in
sufcrinta, sa stabileasca o intalnire prealabila cu lng:rijitoml acesht.ia (parinte,
tutore etc.), cu acea persoana care l-a ajutat pana In prezent eel rnai mult, pcntru
a afla ce s-a facut pana 'in prezent, cum a incercat acesta sa rezolve problemcle
copilului, maniera de abordare a situapilor ivite. Rezultatele acestei lntalniri
vor sta mai apoi la baza discutiilor dintre consilier ~i copil.
Spre exemplu, se poate chiar incepe discutia sugerand In mod indirect
anumite aspecte din cele discutate cu ingrijitorul: ,.M-am fntalnit cu tatiil tau
siiptamana trecutii ~i mi-a spus ca este destul de supiirot din ccww mai mu/tor
probleme. Ai putea ghici cateva din aceste probleme? 1 '. Consiliernl poate

observa care dintre aceste infonnatii Jrn-i fac placere copilului sau pe care ou le
poate imparta~i ~i altora. Copilul trebuie asigurat de faptul ca se va intoarce
acasa dupa fiecare inta1nire: ,.Lasii-ma sii ghicesc ce anume se va fntompla cu
Tine dupti fiecare fntalnire. Fiecare dimre noi doi se vo f11toorce acasa. Asta
cred eu cii se va i'ntompla cu tine dupo fiecare fntalnire de-a noastrii.
Totdeauna te vei intoarce acasii."
Este important ca, dupa prima i'ntalnire a consilie111lui cu cei atla\i in

suferinta, sa se explice In mod foarte clar faptul ca nevojJe personale, sentimentele

$i gandmile acestora vor fi u-atate cu respect $i ateutie pe masura. Daca se observa
o anume apasare sau anwnite inhibitii la copil, consiliem1 are responsabilitatea de a
detennina cauza acestora. R.A. Moody ~i C.P. Moody (1991) coustata fapn1l ca
rnajmitatea ingrijit01ilor decid ca 01ice interveupe sa inceapa cu ei ~i doar dupa
aceea cu copiluL De cele mai multe ori asemenea atitudini complica ~i chiar
maresc disconfortul copilului. Pe de alta parte, atat 'ingrijitorii, ci\t ~i asistentii
sociali regreta faprul ca nu pot face mai rnulte pentrn copil, in special daca se simt
pru1ial responsabili pentrn pierderile acestnia. Copiii au nevoie de sprijin ~i sa-~i
valideze sent:imentele oauzate de pierdere, prin raportarea la adult.
291

Exista sinrntii ill care sunt lncurajati, fu de1ri1uentul lor, sa se comporte

ca ~i cum nimic nu s-ar fi intamplat. Copiii sunt dispu$i sa 1$i asume
expcricntele clificile $i ch.iar sa i$i dezvaluie emoiiile, daca ~i adultii iJnpo1ti:111~i
din jwl.tl !or procedeaza 1a fel. Unii copii intampioa dificultati in dezvaluirea
propriilor sentimente, dat fiind faptul ca incercarile !or anterioare au fost
intarnpiuate de reactii $i raspuusuri negative din pa1tea adultilor. Al\i copii
lnva~a strategii $i modalitati de a evita asemenea subiecte, folosind acelea$i
expresii pentiu descrierea sentimentelor, c11 scopul de a multllmi interes11l
profesional al adultului. Atunci cand se intervine la nivel famil ial, trebuie
identificate $i respecta1e regulile fami liei respective. Trebuie cuooscure
modalitatile de exprimare a emotlilor in familia respectiva, fom1a de
comuoicare, obiceiurile etc.
Se poate stabili aten1ia pe care $i-o acorda unul altuia, daca vorbesc sau
nu deschis despre ceea ce simt, ce sc incampla cand unul este in dificultate etc.
Este important sa se incurajeze familia sa rezolve intr-un mod autentic
problemele aparute. Atunci cand copilul sau familia se afla in criza sau prezinta
dificultati serioase, se va stabili cat mai curand posibil o relatie respectabila,
deschisa, onesta ~i de tncredere cu ace~tia. fn cazul copiilor se vor folosi
diverse telmici specifice (pove~ti, desen, modelaj, jocuri, dramatizarea
conflictelor iute1ioare etc.), care sa stameasca interesul acestora pentru
conversatii pe a1mmite tcme (D. Schaefer; Jolanda Mitrofan ~i Elena Otilia
Vladislav, 1997). Majoritatea copiilor nu simt faptul ca sunt examina\i sau
testa~i prin asemenea modaliUifi comune pcntru ei, iar parintii trebuie asigura\i
de claritatea ~i utilitatea acestora in stabilirea problemelor, a diagnosticului
daca este cazul.
Nu este profesionist $i nici uman sa consideram ca acei copii care
rcfuza sa vorbeasca despre oeea ce s-a u1tamplat ~i ceea ce ei simt nu sunt
afectati de pierdere ~i nici sa consideram ca ar putea evolua 1ara ajutor illtr-o
direcpe sanatoasa. Chiar ~i acei copii care sufera intr-un mod evident $i vizibil
din pu11ct de vedere fizic, tot lntampina greutati anmci cand este vorba de
dezvaluirea suferin\ei emotionale. Exista o multime de bariere care trebuie
iuvinse. Deseori copiit au dificultati majore in exprimarea verbala a
simJamiotelor, datorate fie nedezvoltarii deprinderilor de comunicare, fie
trairilor complexe pe care le detem1ina pierderile sufeiite. Pe de alta parte, se
pot teme de faptul ca, odata dezvaluite sentimentele dramatice, acestea vor
cauza la randul lor alte calamitaJi asemanatoare. in realitate, exp1imarea
verbala a sentimentelor negative conduce la ,,ofilirea" acestora.
Copjji trebuie incurajafi ~i ajutaJi sa scoata la lumina - prin cuvintele
!or - propriile sentimente, nu numai in p1irncle luni dupa pierdere, ci din nou ~i
din nou. Exprimarea, revizuirea $i rea~ezarea sentimentelor reprezinta
componente vitale ale procesului de 1nsanato$ire. Una dintre modaUtatile de a

292

ajuta copiii care nu-~i pot exprima sentimentele este aceea de a converti aceste
sentimente care cauzeaza disconfort in alte simtaminte: .. Pofi sii-mi spui ciiteva
lucruri despre George? Mi-ai spus siiptam{ma trecuta ca se supara foarte
repede. Ce lucruri ii Jae sii se supere atclt de repede? ''. 0 parte a copiilor
convertesc sentimentele de furie in depresie, 1ar altii convertesc sentimentele de
tristete Yu ostilitate, iritabilitate, planset, violenta.
Acei copii care botarasc sa-9i exprime sentimentele cauzate de pierdcre
pot ajunge la concluzia ca aceste sentirnente uu sunt un raspuns uornrnl la
dmere ~i ramau culpabilizati gaudindu-se la faptul ca au putllt reactioua ,,a~a de
gre~it". I9i pot suprima sentimentele gandindu-se ca nu sunt destul de mari ca
sa poata fi luati in serios 9i daca vor primi validarea, sprijinul ~i confortul
necesar vor putea sa-9i ilnparta~easca durerea ~i resentimentele. Chiar ~i atunci
caud 1~i conve11esc sau i9i reprima sentimentele treb11ie ajuta1i sa lnve1e. ca
sentimentele sunt sentimente ~i ca nu sunt bune sau rele.

Cateva tehnici specifice de lucru

Atunci cand cop iii nu sunt dispu~ sau nu se simt co11fo11abi I sa

vorbeasca despre sentimentele lor, putem sa apelam la combinarea djscu1iilor
cu activitati exieme, ca de exemplu imagini video sau cfu1i de pove~ti.
0 rnodalitate simpla, dar eficienta, o reprezinta tehnica celor cinci
sentimente: tristefe; furie, fericire, frica i singuriirate. Este foarte important sa
nu se anticipeze ~i nici sa nu se sugereze raspunsul copilului. Se unnarc~te
consonanfa dintre comportamentul verbal i eel nonverbal al copilului atunci
caud raspunde la test. intrebarile se reiau, daca este cazul.
0 alta modalitate de a ajunge la sufletul copilului este aceea de a
concentra toate simp.trile acestuia spre o activitate care sa fie relevanta scopurilor
terapeutice liln1arite.
Daca copilul intampi.na difi.cultati in expri.marea verbala a ceea ce simte,
se poate inventa o poveste mcare cl msui sa fie unul dintre actorii acesteia,
oferindu-i posibilitatea dezvaluirii sentimentelor (anxietate, teama, 1ngrijorare
etc.). De asemenea, se poate folosi un joc in care se pot implica sentimente legate
de pierdere i separare. Exista i copii care au un alt mod de a simti pierderea ~i
dmerea, mai pulin vizibil in. exterior, ~i care nu cer ajutor in. mod explicit, ceca ce
nu mseamna ca nu vor primi ajutorul consiliernlui daca li se ofera. ,,~riu ca este
greu pentru tine sci vorbe9ti despre siijerilqa ta, dar eu sunt aici /anga tine .yi.
dacii te pot aju ta in vreun fel, a~ fi.foarte fncc/ntat sa o Jae. "
Atunci caud durerea genereaza suparare, majo1itatea copiilor intra in
iucurcatura. Deseori se tern de faptul ca daca se vor simti tii~ti, vor intra 1ntr-o
stare ueplacuta, Ei incearca sa converteasca sau sa uege acest sentiment de
293

tristete. In cele din um1a, s!ar~esc p1in a fi neferici}i , culpabilizati $i neajutorati.

Aceasta convertire poatc lua for.ma furiei $i a violen}ei, ceea ce atrage du pa sine
rejectie ~i chiar izolare din panea celorlalti copii. Coutrolul ~i slapanirca
acestor sentimente se va ob}ine atunci dind pierderea ~i separarea vor Ii
l'n\elese, integrate ~i, ill felul acesta, rezolvate. Atunci cand un copil este furies,
euergia sa emotiouala se va localiza in amuuite zone corporate observabile
(maini, din1i, obraji, ochi etc.) . El poare fi ajutar sa observe ca degetele sale
suut Strause ill punlli, ca rnax.ilarul este tncle~tat, obrajii crispa\i etc.
Daca exp]jci asta unui copiJ tn perioada in care este furios, va fi fascinat
de noua sa descoperire. Dintr-o data> reactiile cornportamentale vor capata un
sens. Poate ca este dificil de identificat de prima data ,,zona furioasa,', dar poate
fi ajntat relmprospatandu-i memoria cu anum.ite situatii 1n care s-a comportat
intr-un anume fel. in tendinta de a fi concreti, copiii au nevoie sa inteleaga faptul
ca furia nu trebuie exprimata totdeauna sub impulsul primului mornent. Li se va
explica faptul ca $i adultii simt din cand \'n cand acelea$i impu lsuri de moment fa
exprimarea sentimentelor de furie ~i frustrare, dar ca, pas cu pas, au ajuns sa
poata stapan.i aceste sentimente $i ca actU11 dau frau liber acestora doar cand este
necesar. Yorn avea gtija sa nu cada in cealalta extrema: teprimarea acestor
seotimeote $i attmci cand nu este cazul, ceea ce ar duce la un comportament
pasiv-agresiv. Vor deveni ne1ndemanatici, vor ujta sii-$i faca temele etc.
Copiii adopta un comportament pasiv-agresiv din cauza unuia sau mai
multor motive: refuza sii-$i exteriorizeze furia, dar cauta sa fie pedepsjtj pemru
a-$i valida comportamentul exprimal, cauta sa-$i exprime neclreptatea sau
neglijarea la care sunt sup~i ca sa ob!ina sentimentul de control al situatiei.
lngrijitorii care reaq:ioneaza prin pedeapsa la asemenea exprirnari indirecte de
furie ~i agresivitate se dovedesc a fi prea pu\in intelepti pentrn munca cu copiii.
Este mult mai uti l sa-1 ajuti pe copil sii.-$i exprime 1n mod direct furia ~;
agresivitatea, folosiud metodele discutate anterior.

Tehnica ,,rezolva rii mutuale a problemei"

0 tehnica familiala deosebit de utila ar fi cea dezvoltata de catre R.
Dreikurs (1974) sub numele de ,,rezolvare mutuala a problemei".
Parintele sau aparfinatorul $i copilul se intaloesc cu o alta persoana
(consi lierul), ln.cercand sa-~i im.agineze solutii pentrn problema, u1111and pa~i
specifici:

in primul rand se cxprima acordul asupra faptului ca exista o problcma ~1

defmesc exact care este problema - sa spunem ca tn fiecare seara exista
certuri legate de ora de culcare a copilului. Acestea ar putea fi scbimbate
cu alte momente multroai placute pentm copil.

294

in al doilea rand vor stabili daca sunt sau uu capabili sa iuvinga impreuna
problema (parintele ~i copilul devin o ecbipa, iar problema devine
inamicul uumarul mm). Daca este implicata o terta persoana, atunci
aceasta poate veni cu eel pu\in cinci sugestii care sa priveasca
lmbunatatirea comunjcatii !11 familia respectiva.
Al treilea pas ar fi ca fiecare dintre membrii famiLiei sa explorcze
'impreuna mate posibilira1ile ~i toare alternativele in rezolvarea
problemei respective. Uneori, cand copiii se simt rara aj utor, nici nu
sunt dornici sa participe la acest proces. Vor mormai, vor fo losi
propozi1ii incomplete, vor spune ,,nu ~tiu" etc. Vor fi 1ncuraja!i sa-~i
fo loseasca euergia ~i sursele de care disptm.
in al patrulea rand membrii fami liei vor discuta fiecare punct de pe lista
st:abilita anterior. Daca cineva are vreo obiec~e legata de vreuna dintre
solutiile sugerate, at1mci o vom elimina de pe Lista. Aceasta va elimina
conflictul latent dintre .,pare.rea ta " ~i ,,parerea mea", 'intarind sentimentul
muncii In ecbipa ~i., mai mult, copiii se vor sim1i mult mai bine contribuind
ei in~i~i la rezolvarea prnblemei respective. Faptul ca stmt implica~, ca Jj se
cere parerea ~i se tine cout de do1in1ele ~i nevoile lor 1n rezolvarea
problemej conttibuie la maturizarea i cre~terea nonnala a acestora. In
cazul ill care nu se ajunge la o solutie comuna, agreata de toata lnmea, anmci
se poate lua o pauza de o saptamana, timp tn care vor rnedita 1n lini~te la
cele discutate, unn and a se lntalni din nou ~i a stabili concluzia la care au
ajuns.
in al cincilea rand, familia va supune la vot parerile ~i solu tii le
discutate, pentru a o selecta pe cea care a 1ntrnnit cele ma i multe votmi .
in al ~aselea rand, dupa ce s-a realizat un consens tntr-o anume direcpe, se vor
tncuraja unul pe altul $i vor deval01iza lucnuile care ar putt:a :sabota lncercarea
respectiva.
In fina l, mcmbrii fami liei vor tn.cerca sa determine daca fiecare
persoana implicata este domica sa i'nceapa acest nou experiment '.i n
saptamana urmatoare.

La s:tar~itul perioadei de proba, membrii familiei se reintiilnesc pentru a

evalua eforhuile depuse ~i rezultatele la cares-a ajuns. Vor stabili daca problema
s-a rezolvat in totalitate sau numai amm1ite par ~i fatete ale ei, iai" daca nu s-a
obtinut nimic bun se reevalueaza situatia ~i se retncepe procesul de la capat.
Aceasta tehnica da rezultate surprinzatoare. Interaq:iunile dintre parinte
(tutore) ~i copil tncep prin definirea problemei ~i" se termi.na 1ntr-o nota
pozitiva, de cooperare, angajament $i unire a eforturilor In rezolvarea
problemei respective.

295

Alte tehnici ~i tactici

0 alta modalitate de a lucra cu copiii care au suferit pierderi este aceea
de a identifica imprem1ii cu ei alti copii care au trecut prin situatii
asemiiniitoare, Indurand pierderea ~i separarea. Existii copii care ~ovaie i'n a
plange in fata altora. Anxietatea de evitare poate fi depa~ita sngerandu-le
beneficiile momentelor de planset.
Situaa se complica in cazul anumitor copii care nu au reu~it sa rezolve
p1in integrare pierderile suferite ~i la care se instaleaza depresia cronica. In
acest caz, o tacticii foa1te buna este aceea de a discuta franc cu copilul despre
tirnpu1 pe care 11 cbelh1ie~te pentru depresia respectivii ~i pe care ar putea sa-1
foloseasca in diverse alte scopuri: sa se imprieteneasca cu el 1nsu~i, sa se
cunoascii mai bine, sii se simta mai biue, sa faca auum.ite lucruri care-i fac
pliicere etc.
Copilul va ft tratat cu mult respect, se vor accepta nevoile ~i dorin1ele
acestnia, ca verund din interior. Acei copii care inainte de separare sau pierdere
au avut o relatie caldii cu pllrin}ii s-au dovediL a fi mult mai cooperanti cu cei
care se ocupii de ei dupa pierderea suferitii (A. Brenner, 1984, p. 43). Iar atw1ci
cand exista o relatie suportiva putemicii !n familia respectiva, s-a constat faptul
case trece mai u~or ~i mai repede peste consecinrele produse de pierdere.

Copiii ~i ve~tile rele. Durerea ~i comunicarea terapeutica. Repere

in consiliere ~i psihoterapie
intr-o lume ce fiinteaza sub impetiul sufetintei ~i al deznadejdii, copilfaia
este deseori umbritii de necazwi ~i veti rele. Nu exista nicio modalitate corecta/
dreapta de a comunica vetile rele copiilor, dar in sch.imb existii cateva modalita\i
mult mai de ajutor decat alte1e.
Nu oe propunem sa prezentam o formula infailibilii pentrn a face ceea ce
este corect sii faci - pentru ca aa ceva nu ex.ista - , ci ne propunem sa
problematiziim cateva din posibilitliple de a da vetile rele, modalitati al caror
scop este acela de a alina suferinta celor mici ~i necajit:i. Nu puiine suut situatiile
in care adultii implicafi in acest proces nu cunosc calea de a face acest lucru.
Fiecare situatie este unica, iar purtatorul veti1or rele este tot tin1pul pus 'ill
situatia de a rasptmde nevoilor copilului. Nepriceperea, lipsa de experienta ~i
cunotinte 1n domeniu etc., din partca celui care este pus ill situaiia de a da o
veste rea, cooduc la nesincronizari i chiar lipsa de comunicare.
Este extrem de imp01tant ca pmtatorii vetilor rele sa meargii In direc1ia
corecta, ,,sa ciilatoreascii" impreuna cu copilu1 de-a lungul intregului
,,naufragiu", astfel meat acesta sa poata sa reactioneze i sa riispunda i'ntr-un

296

mod adecvat ve~tilor nedorite. In acest proces sunt implicati afat pariorii, cat $i
profesioni~tii (medici, asistente medicale. psihologi. asisten1i sociali, terapeu\i,
consilieri, preoti, voluntan} Orice profesionist care lucreaza cu cop iii poate fi
confruntat cu astfel de sihta\ii.
Fiecare clintre noi a trait experienta primhii unor ve~ti care ne-au
provocat suferin\a, nelini$te, panica etc. Ve$tile rele stmt acele ve$ti caJe
altereaza drastic imaginea despre u:ecut $ilsau prezent, provocand un disconfon
psihoafectiv de scwia. sau de lunga dmata. De regula, aces tea se refera fie la o
situatie, fie la o persoana foaite importauta. Daca vestea data implica o
pierdere, atunci apare suferinta. Pentru acei copii care $liu deja sau care
suspecteaza iminenta apari1ie a ve$tilor rele, procesul suferin1ei poate sa G
i'nceput deja.
V~tile rele pot fi legate de o varietate de circumstaJJ!e medicale, sociale
~j familiaJe (boala cronica, dizabilitate, spitalizare preluugita, divo11, probleme
$Colare, schimbarea locuintei, separarea de un parinte care munce$te peste granita
sau care este in inchisoare, adop~e, momte etc.). Se refora ]a situa?i temporare
sau permaneute ~i includ ceea ce s-a lntamplat deja sau ce urmeaza sa se
intfunple. Includ o serie de ince1titudini. Uneoii se refera la situatia copilului,
alteori la cineva important pentru copil.

Dezvaluirea.
0 dezvaluire poate sa fie t:acuta la initiativa copilului sau la initiat1va
adultului. Dezvaluirea proactiva este fcicuta la initiatjva adultuluj,
0 dezvaluire reactiva este initiata de catre copil, dezvaluirea ve~tilor
re1e fiind racuta de catre adult ca raspuns la lntrebarile sau preocuparile
copj\ului. Unele info1U1atij pe care se bazeaza ve~tile rele sunt de-a dreptul
brutale: ,, Mama $i fata sunt pe cale sa divorf eze sau ,, Mama ta sp1111e ca 1ei
merge intr-un spital ca sii mori ' Dezvaluirea ve~tilor rele rareori se reduce la
o simpla discutie ~i, de obicei, implica repetari, astfel "lncat copilul sa a1ba
confmnarea acestor ve~ti. Repetarca dezvaluirilor este necesara pcntru ca el sa
devina cou~tient de imp01tanta situatiei pe care deja o cunoa$te ~i penrn1 a
asocia pierderile implicate. Un copil ai carui parinli au divortat poate deveni
mult mai con~tient de importania situat,jei atunci cand unul dintre cei doi pfuin~i
se recasatore~te. Pentru unele familii aflate in suferinta (ex. famj liile afectate de
HIV/SIDA), vetiJe rele devin un factor stresor repetitiv.
Copiii care au o boala cronica pot fi expu~i la o serie de episoade
dureroase in timpul evolu~ei bolii lor, fJecare in1plicand noi pierderi ~i mult
mai multe ve$ti rele. De regula, adultii au tendinta sli subestimeze impacn1!
repetar.ii dezvaluirii ve~.tilm rele, conducand in felul acesta la nelimpezirea
problemelor $i la necontientizare. Acest lucru se 'intampla mai ales atunci cand
pierderile repetate se asociaza cu o situatie de ateptare prelungita, 1n timpuJ
11

297

careia perceptia copilului asupra a ceea ce 'inseamna vqtile re\e se schimba.

Empatizarea cu copiii nu este deloc U$Oara.
Uneori ei intcrpreteaza anumite ve$ti ca fiind rele. Recunoscand ca
esenra ve$tilor rele este pierderea ~i ca, probabil, un copil iuterpreteaza ve$tile
ca fiind rele, adultii pot dezvolta o atitudine empatica. Esenpalul lntr-o
dezvaluire este sa fii in legatura continua cu gandurile $i sentin1ente.Je copih1lui.
Este dificil de separat efectul ve~tilor rele de modalitatea in care sunt
date, dar nici nu cste rezonabil sa sugerezj ca un rasptms imediat sau pe ten11en
Jung la ve~tile rele este influentat de modalitatea U.1 care acestea sunt dezvaluite.
Ve~tile rele date lntr-o modalitate nefericita pot cauza stres adi~onal ~i pot
exacerba pierderile inereute. Reaciiile negative sunt nebauuite. Pe de alta partc,
ve$tile rele dezvaluite lntr-o modalitate adecvata pot conduce la scaderea
intensiratii stresului $i pot reduce intensilalea sentimentelor de depresie, vinn,
ru~ine ~i inadecvare, vuluerabilitate pe care copilul le poate sim~ .
ProcesuJ de luare a deciziilor este intotdeauua extrem de dificil, data
fi ind complexitatea factorilor in1plica1i. Decizia este mai dificila atunci cand
ve~tile rele sunt asociate cu stigmatizarea $i cbjar include incertiludi ni de rot
felul. Abordarea protectiv-deschisa este i:ecomandata tn munca cu copiii.
Dezvalurrea ve~tilor rele nu inseamna $i nu se poate compara cu o situalfo de
genul ,,totul sau nim.ic". Se poate oare raspunde deschis $i franc la orice
intrebare adresata de catre copil? Onestitate In acest caz nu 1nseanma
dcschidere totala, ci selectivitatea inf01ma?ci. Sunl anumite aspecte ale ve$t ilor
re le care nu se doresc a fi discutate.
Onestitate inseamna in!elegerea ~i a acestui lucru. Uneori, ve$tile rcle
sunt incomplete, coufuze ~i dau na~tere la stres ~i sentimcnte de si.uguratate.
Teoria confonn careia copiii, in special cei rnici, nu au nevoie sa ~lie totul
pentrn ca inca nu au capacitatea de a lntelege conceptele ~i notiunile abslracte
despre boala, moarte ~i alte surse ale ve$tilor rele, ignora potentialul ~i
experienta personala a copiilor 1n 1nt.elegerca acestor siluatii de maxim tragism
$i suferinta.
0 parte a copiilor care au trecut prin asifel de expericnte sunt dcscbi~i $l
coopernn}i U.1 il}felegerea ve~tilor rele ~i chiar i$i ofera sprijinul activ In ajutarea
altor copii care tree prin situatii similm:. Exista studii realizate despre cfectului
ve~tilor rele asupra bunastarii psihice a copiilor pe tennen lw1g care evidentiaza
faptul ca dezvaluirea acestora este mult mai benefica comparafie cu evitarea ~i
intarzierea comunicarii lor (Slavin ~i colab. , 1982; Rosenheim ~i Reichcr, J985).
Copiii au o cunoa~tere corecta a 01icarci situa~i care Ii afecteaza, ceea ce poale
intra in conilict cu drepturile $i confortul emotional al altora.
Copiii sunt dependenti mclarificarea lucrurilor de decizia adulNor de a se
implica ill dezvaluirea $i lamurirea acestor situatii neplacute. Odata clarificate
ve~tile rele, copilul se va mobiliza ill ceea ce trcbuie sa facli. intrucat exista ~i

298

momente li1 care oopiii sunt impin~i la izolare, confuzic $i anxietare, profesiooi$1ii
care 1ucreaza cu copiii au misiunea de a crea un mediu suportiv $i tara prejudcdi'[i,
de a discuta temerile lor $idea lammi dilemelefu care se framama.
Copiii se simt eel rnai bine tu prezeo~a celor cu care au o relatie coDtinua
bazata pe 1ncredere ~j care oferii siguranta $i protectie. De obicei, dar nu In toate
cazurile, aceasta persoana este 1m parinte. Pentru ca, in cele mai multe situafii.
aceste persoane sunt $i ele afectate intr-un fel sau altul de ve$ti1e rele, este
necesar ajutorul unu i profosiooist cu expe1ien1a 1n asemcnea dezvaluiri de VC$ti
rele. Acest profesionist poate oferi supmt emotional $i poate lamuri orice
infomwtie de care copilul arc uevoie. Ideal ar fi ca mice profesionist care
lucreaza cu copiii $i este i.mplicat ~i ill dezvaluirea ve$tilor rele sa aiba o relarie
buna cu copilul $i cu celelalte persoane implicate. El poatc sa fie specializat in
dezvaluirea vqtilor rele atat copiilor, cat $i apartinatoriJor $L poate raspunde
reactiilor !or, ori sa fie LID bun cunoscator al psibologiei copHului aflat In
suferinfa, al celorlalte persoane implicate $i al circurnstantelor sirua\ici specifice,
pentru a fi apt sa Jaspunda intrebarilor care ar putea sa i se puna. El este pregatit
sa ofere sprijin emotional imediat $i sa continue dezvaluirile o Jnnga perioada de
timp, sa se simta capabil sa faca fa}a situa~ilor specifice.
Speciali$tii in1plica}i 1n munca cu copiii suut pu$i dese01i In situa~i i de
dificultatc. Copiii pot veni cu intrebari pe care le-au pus mai intai parinfilor, iar
pentru a verifica rasptmsurile primite - daca. le primesc - lesteaza ~i opinia
specialisntlui. In aceste situatii, psihoterapeutul sau consilierul poate incuraja
copilul sa lmparta$easca gandurile ~i sentimentele foJosind iutrebari deschise,
ca: ,, Ce simti fn legatura cu asta? '', ,Jn ce mod te gande$li la asta? ".
RaspunsuTjle $i atenpa acordata copiilor le intaresc sentimentul ca ceea ce simt
este Jua1 In serios $i le ofera ,,permi siunea" sa simta ceea ce simt $i sa
gandeasca ceea ce gandesc. Adultul este perceput ca fiind o persoana priceputa
$i disponibila sa .inteleaga siluariile a~a cum se vad ele prin prisma ochilor de
copil. intr-un mediu securizant, copiii au posibilitatea s_a-~i exprime
sentimentele ~i nelini~tile lor, contribuind astfeL la dezvoltarea propriului
te./1-Cmuinlii o mare problema ~; eu m-ct~ simli 111ai
confo1t emoonal. ,, Cred
bine sii vorbim despre ceea ce se intomplti ji ceea ce sim{i 111 in legaturti cu
asta. "Poate 1111J1a o remarca onesta In legatura cu cat de dificil este sa ~tii ce sa
spui, dar totu~i sa faci unele sugestii pentru a-i asigura de w1 suport continuu:

ca

.. Esie fntr-adeviir dificil pentru mine so ~tiu ce sii-fi sp1111. Cred ca ar fl de

mare ajutor daca mama ~i tata ar ~ti despre ceeo ce giinde$li tu ~i despre ceea
ce simfi. Putem fncerca sa stam de vorba fmpreuna sou a~ putea doar e11 so am
o fntalnire cu ei. Ce crezi despre propunerea mea? ". Cop iii care nu vor ca

parintii lor sa se implice incearca in feJul acesta sa se protejeze de stari

neplacute. Uneori 'incearca sa se protejeze de ceea ce ei erect ca ar putea fi
raspunsul parintilor. Toate aceste posibllita}i trebuie explorate !mpreuna cu

299

copilul. 0 modalitate de a raspW1de ~ovaielilor copilului de a-$i implica proprij

parjuti este aceea de a discuta cu el posibilul compo11ament al parintilor,
discutie care poate sugera ~i , uneori, convmge de ceea ce ei ~tiu deja. Incitand
copilul la con$tientizarea acestei probleme (a ceea ce parintii ~tiu deja), se
intare~te nevoia copilului de a face el primul pas catre comunicare.

Comunicarea deschisa despre ve~tile rele trebuie incurajata, dar

nu cu pretul tensionarii relapei pa1inte-copil. in privinta situariilor ~i a
circtunstautelor care provoaca suferinta este In general de folos ~i uneori cbiar
necesar sa-1 informezi pe ceilal\i . Depinde de situapa particulara cine anume va
fi infonnat. In orice caz, este de do1it sa fie infonna~ alti membri ai familici ,
personalul din $Coala tn care lnvata copilul, conducatorii cluburilor din care
copilul face parte etc.
Aceasta aj11ta la promovarea ~i raspunsul intelegator fata de
,,performaniete" comportamentale $i ~colare ale copilului $i, in acela~i timp, cre$te
supmtul psiJ1ologic, reduce tensiunile existente ~i alte efecte adverse ale posibilelor
conflicte. in mod inevitabil, anumite persoane vor fi infonnate inaintea altora, dar
1ntarzieii1e pot mari conflictul, chiar daca numai temporar ~i, de aceea, este bine ca
acestea sa fie evitate pe cat posibil. in cele rnai multe situatii, U se va spune ~i
celorlalti copii din familie, dar existi'i ~i tenctinra de a exclude fratii atunci cand
fratele sau sora lor este subiectul ye~tii proaste. ACC$tia pot deveni vulnerabili fafa
de efectele adverse ale conilictului ~i esre foarte posibil sa se manifeste
resentimente fa ta de un frate sau o sora care prime~te atentte speciala !ara un motiv
aparent. Atunci cand se considera potrivit, copiii pot fi :implicaf:i ill decizia de a le
spune celorlalti, inai ales atunci ciind ve~tile rele se refera cbiar la ei tn$i~i.
Atunci cand deja au fost info1mate alte persoane, copiilor trebuie sa Ji
se spuua cine sunt aceste persoane ~i ce Ii s-a spus despre ei. A tunci cand
ve~tilor rele Ii se poate asocia stigmafrzarea, trebttie aV11t grija cui i se vor
comunica acestea. Uneori, copiii ~i familiile lor trebuie sa faca fata 1urni mediu
social ce confine panica, teama, dezinformare ~i discriminare (Schaefer ~i
Lyons, 1993, p. 135).
Aceasta inrucafie devine ~i rnai stringenta ill situaria 'in care vestea
proasta este despre ruagnosticul SIDA Motivele pentru care trebuie sa se 1ina
cont ~i sa se selecfioneze persoanele carota Ii se spune ~i ce anume li se va sptme
trebuje sa fie explicate copilulw . De exemplu: ,,X are o boa/a fn stinge. Este o

boa/a nouii $i oamenii nu au sentimente prea lnme fata de ea. f; face sii se
teamei." (D. Schaefer, 1993, p. 135).
Stabilirea unor circumstan1e i deale penuu cand ~i unde sa dai ve~tile
rele este dificil de realizat, dar wmatoarele sugestii pot fi re}inute ~i aplicate
acolo unde este posibil :
,,Mai degraba mai devreme decaf prea torziu ' 1 Daca ve~tile rele sunt
despre un eveniment care deja a avut loc sau care este pe cale de a se intampla,
300

copiii sunt ajutati mult mai mult ~i mai bine daca Ii se explica situatia ca amre.
Chiar ~i atu.nci cand sunt incertitudini despre ceea ce s-a intamplat sau urmeaza
sa se lntample, i'ntarzierea dezvalui.rii este de natura a crea mai multa an."Xietme
~i stres pentru toata Jumea din jurul copilului. Studiile realizare arata ca acei
copii care au suferit de boli grave ~i care au $liut din vreme diagnosticul s-au
adaptat mai bine decat copfo care au afla1 adevaruJ despre ei cu mult mai tarziu .
., Cond to/i cei implica{i sunt prezenfi ''. Sc recomanda ca dezvalui.rile
sa aiba Loe cand toti cei ce sunt implica\i in atare situatii suut de fa!a.
,,Atenjie maxima". Timpul eel mai indicat pentru comunicarea ve~tilor
rele este atunci cand cei irnplicati sunt capabili sa dea atentie totala la ceea ce
se spune ~i sa nu fie prea obosifi, prea bolnavi sau prea stresati. Locul a les
trebuie sa fie confortabil, lini~tit, privat ~ pe cat posibil ferit de orice fel de
perturbari .
., Context familiar". Copilul, atuuci ca.nd prime~te o vesre rea, trebule
sa fie tn mijlocul irnui mediu familiar, preferabil acasa ~i cu multe lucruri
personale Uucarii, cru-tl etc.) Ia lndemana.
,,Acolo unde reac{iile ~i riispunsurile nu vor fl inhibale". Locul unde
ve~tile rele sunt dezvaluite nu va inhiba copilul tn exprimarea emoriilor sau in
problematizarea situa!iei (intrebari, nelamuriri, dileme).
,,Staff fmprewui dupii aceea . Ve~til e rele pot fi dezva1uite antnci cand
cei implicaji sunt capabili sa stea unul cu celalalt, eel putin perioada imediata
dupa ce ve~til e rele sunt date. Este bine ca procesul de comunicare a ve~tilor
rele sa. fie plaruficat ~i pregatit cu mnll tnainte.

Abilitatea profesionala de a comunica ve~tile rele copiilor

Toii speciali~tii implica1i in munca cu copiii au obliga1ia ~i

responsabilitatea profesionala ~i umana de a se pregati 1n comunicarea ve~tilor
rele, Ei trebu.ie sa a.iba abilitatea de a gasi cea mai adecvata abordare la orice
situafie particulara. Acest proces implica introspec~e, ernpatie, planificare ~i
repetitie. Ambele tipu.ri de dezvaluiri discutate (proactiva ~i reactiva) pot fi
anticipate ~j apoi planificate.
lntrospecfia. Adultii implicati pot avea seutimente putemice referitoare
la ve~tile rele ~i. i'n acela$i timp, sa fie implicati 1n procesul de dezvaluire.
Controlul asupra acestor sentimente poate preveni C$ecul dezvaluirilor.
Asemenea rateuri In comunicarea Ve$tilor rele se lntampla mai ales atunci cand
adul!ii implicaii sunt nepregati~ pentru .,cum sa te exprimi ~i cum sa te
comp011i ti.mpul dezvaluirilor".
Meditand la urmatoarele lntrebari po~ obtine clarificarea sentimentelor ~i
cristalizarea atitudi.uii fa de astfel de situatii: Ma simt anxios pentn1 ceea ce s-c1

301

intcimplat?; lvfo simt vinovat fn vreun /el de ceea ce s-a fntamp!at?: Su111
vulnerabil la o astfel de situafie?; Voi fl blamat oare pentru ve~tile re!e?; Voi
blama pe cineva pentru Vf!.$file rele \~i daca da, pe cine anume?; Bifouiesc oare
care vorfi reacfiile copilul11i?: Este vreo reactie pe care e11 o consider diflci/ de
lucrat cu ea?; Am senlimente putemicefa~a de copi! $i care sun! acestea?: Cred
ca altcineva ar p111ea sti se descurce mai bine?
Empatia. inseamna anticiparea a ceca ce copilul este pregatit sa simta
~i sa gandeasca $i a modalitafii In care copj!ul poate reactiona la ve$tile rele.
Planiftcarea. Desfa$urarea unei dezvaluiri nu poate fi niciodata prezisa
cu o acurate!e completa. Adultul va raspunde 1ntoldeauna nevoilor copilului $i
nu va lncerca sii puna in mod rigid In aplicare un plan determ.i.nat, dar care nu
este fezabil. Un bun profesionist $i cu experienta tn domeniu va putea selecta
imediat o modaHtate de a trata o simatie paniculara.
Prin tehnica pa$ilor man.m}i, ve$tile rele vor fi introduse gradual $i
progresiv, fiecare pas relevand putin cate put-in din cominutul ve~tilor. in felul
acesta copilul te va simti alaturi de el pe paroursttl tntregului proces de
comunicare a acestor mesaje mai pupn dorite. Prin aceasta modalitate, copilul
cste pregatit treptat, printr-o serie de lnccrca1i (glume etc.), iar anumite pih1i din
dezvaluire trebwe sa se faca Jent (trenant), astfel incat copilul sa nu fie supus
brusc uuui $OC emotional. Sprijinul emotional poate fi dat atat verbal, cat ~i
nonverbal, ceea ce poale insemna atenpe, cald11ra, bunatate, afiJ-mare.
Cei implica~ 1n procesul de dezviiluire irebuie sa fie apropiati unul de
celalalt, de preferat stand wrnl Hinga celalalt. CopiluJ poate sta bratele adultului
$i chiar sa se cuibareasca In bratele acestuia. Contactul vizual este important In
timpul dezvaluirii $i ajuta la intarirea prezentei emotionale a adultului, revelaud
disponibilitatea acestuia pentru caldma $i 'intelegere. Copilului i se poate vorbi In
liui$te folosind un ton cald al vocii. Ceea ce spune un copil poate fi de la lnceput
ghidat de dotintele ~i nevoile lui. Proccsul de emitere a VC$iilor rclc estc
asimetric, iar receptoml (copilul) este Inca uesigur pe sine ~i, uneori, prea pu\in
con~tient de ceea ce fuseamna ill realitate esenta ve~tilor rele.
Registrul preocnpfuilor copilului iuclude de regula urn1atoarele
lntrebari: Ce s-a lntamplat? Ce se va fntcimpla? Este adeviirat? Va trebui so
a~lept? Este vreo speranfa? Voi fl blamat? Pot face ceva mai bun? Ce
responsabi!itii(i am? Cum potfi de ajutor? Pol sa am incredere fn oameni? Pot
sii ma bazez pe obse1.va{iile $i judeca/ile mele? Sen1i111entele mete su111
adecva/e situafiei?
Ca adult, trebuie sate aliniezi nevoilor $i dorintelor copilului legate de
modul Tn care are loc dezvaluirea. Iu felul acesta se reduce posibilitatea ca
dezvaluirea sa fie dominata numa.i de percep1ia adultului asupra situatiei
respective.

rn

302

 Structura procesului dezvaJuirii - un model pentru parinti,

consilieri ~i psihoterapeuti
Etapa 1: Descoperirea a ceea ce copilul }tie sau suspecteazii
Atunci cand exista incticii ca vestea rea este banuira sau cunoscuta de
catre copil, cea mai recomandata rnodalitate de a aboi-da subiectul estc sa
recunoti deschis ceea ce copilul a facut, a spus, a vazut i sa-1inviti sa vorbeasca
despre acest lucru: ,Jn ultimul timp am remarcat ca ai pus mai multe fntrebari
despre vizitele tale la spital. Este bine ca te intereseaza acest l11c111, dar ma
intrebmn daca exista vreun moiiv special ... ", .. $tii ca starea /ui George s-a
deteriorat 11111/t f11 u/timul timp. Te-ai fmrebat de ce? .
Alinierea la dorintele i nevoile copj Jului este necesa.ra la 1nceput11l
unei dezvaluiri reactive (ini1iate de catre copil). Adultul care comunica ve~tile
rele trebuie sa raspunda i sa comenteze intrebarile copi1ului. in cazul i11 care
copilul nu tie nimic despre ceea ce urnJeaza sa fie spus, dezvaluirea poate
lncepe cu urmatoarea etapa:
Etapa 2: Povestind copilului despre vetjtile rele
Se dau infomwtii factuale despre: ce s-a intimplat, ce se futcii:npla, ce cste
de racut, ce se va intampla. Este irnperios uecesar ca el sa obti.na un sens al situa\iei
fu care se gase~te ~i sa inceapa sa faca fata. vetilor rele. in absenta unor infonnatii
clare ~i credibile, un copil se va lupta sa ln\eleaga ce se mtampla~ poate sa :fie
confuz, anxios, vulnerabil, se poate gancti tot timpul ca se poate lntampla ceva ~i
mai rau decat 1n realitate (Jewett, 1994).
Informatia poate fi data 1ntr-un rood cat mai simplu ~i mai sensibil cu
putinta, folosind abordarea narativa. Se dau informa}ii scurte i simple, pas cu
pas, cronologic cu ceea ce s-a intamp1at ~i ceea ce va unna sa se intample. Se
poate inccpc de la experien1a persouala a copiluluj; de la ceea ce un copil ~t ie,
vede, m1de ~i simte: .,$tiu ca 1-ai vazut pe ta/a vorbind cu cei doi poli/f$ti ... .
.. $tiu ca fn ultimul limp i-ai viiwt pe mami $i pe ta ti {ipand wwl la al tu I ... -,
,, $ti11 ca in ultimu! limp ai Jost destuf de bolnav $i medicul ti-a facut ni~te
analize ... ". $tiind ce umrnaza sa se lnta.mple, copilul este mai pregatit sa
medireze la aceste evenimente ~ i la felu l tn care ar putea sim\i . Poate avea loco
suferinta anticjpatorle legata de pierdere.
Dand copiilor illfom1atii sigure despre ceea ce wmeaza sa se intfunple Ii
vom ajuta sa i~i dobandeasca mcrederea ill predictibilitatea evenimentelor ~i
mcrederea in oameui. Dificultatile apar oricum atunci cand evenimentele viitoa:re
sunt nesigure sau cand sin1apa devine din ce in ce mai grea pe o pe1ioada mai
lungii de ti.mp - ambele fiind caracte1istice bolilor cron.ice sau hanclicapuriJor.
Acest tip de situatii i i pun pe cei inJplicati il1 dilema: cat de mu lt diu ceea ce
mmeaza sa se inta.mple ar t:rebui dezva!uit la un moment dat?!
303

Copiij sunt mai i'nclinati sa creada ve~tile triste atunci cand eel purin o
parte din ele au fost lntalnite In propria lor experien\a. Observatiilc lui
Blueband-Langer asupra copiilor aflati 1n faza tenninala a bolii releva ca
cxperienta persolrnla a copiilor este critica pcntru stadiul de con~tientizare:
,,experienta bolii ii face neputiucio~i tn a asimila informatia legata de ceea ce
vad sau aud din propria experienta" (1978, p. 168). Cand dezvalui ve~tile rele
despre evenimente iminente este bine sa fii ghidat de ceea ce copiii par a vrea
sa ~tie ca rezultat a ceea ce ei spun. Aceasta focalizare pe nevoi le copilului cere
din partea parin!ilor sau profesioni~tilor un climat de comunicare deschis.
receptivitate ~i responsivitate la expresivitatea copilului.
Copilului trebuie sa i se dea explicatii In concordan\a cu vocabularnl ~i
capacitatea sa cognitiva. Une01i ve~tile rele includ termeni ~i concepte care, chiar
copiilor mai ma.ri, nu le sunt familiare. Uuii tem1eni (ill special cei medicali) au
uevoie de explicatii mult mai prndente. Eiser ( l 990) sugereaza faptul ca
credintele unui copil despre boala pot reflecta experienta personala la fel de mult
ca mice sch.irobare struct:urala .i11 capacitatea de intelegere a acestuia.
De obicei stresuJ ~ubreze~te 1ntelegerea ~i poate .fi suficient de putemic
in a cauza nnui copil dificultati de adaptare la o situa~e traumatizanta (pierdere,
boala etc.). Comunicarea cu copiluJ este importanta atat verbal, cat ~i
nonverbal.

Etapa 3: E..\.plica(ii in legti.htril cu orice altceva vrea copilul sa tie

Copilul trebuie 1ntrebat daca exista orice altceva ce ar vrea sa ~tie ~i sa
i se dea posibilitatea de a vorbi dcspre gandurile ~i sentimentele Jui. Trebuic
explorata ,,agenda" copiluJui, dandu-i-se ti.mp sa gandeasca ~i sa vorbeasca,
folosiud intrebari deschise ~i verificand exact ceea ce copilul spLtne. Buckn1an
(1988) intare~te acest din i.m11a punct cu o istorioara a unei feti1e de 6 ani
bolnava de leucemie care ~i-a 1ntrebat mama: .. Cand mii voi simfi mai M11e? ".
Mama a devenit foarte stresata, gandindu-se ca fetita ei a in lrebat-o despre
viitorul indepartat, cand de fapt lntrebarea fetitei se referea la efcctcle
chimiotcrapiei pe care toctnai o primise.

Etapa 4: in fnt8mpinarea nevoilor fi dorin(elor copilultci

Infonnatme ~i explicatiile trebuie date ca raspuns la ncvoile $i dorintele
copilului, exprimate 1n timpuJ ctapei anterioare. Fiecare trebuie larnurit cu
onestitate $i consistenta. Chiar daca ve$tile .rele nu implica separare, tol'U$i
copilul poate sii se teama de eventuaJe pierderi, iar in cazuli le in care ve$tile
rele sunt mai grave, poate sa apara $i teama de abandon . Toti copiii se simt
vulnerabi li Prezenta unui adult de 1ncredere reprezinta o asigurare a
apartenentei ~i a secu1itatii emoP,onale. Atingerea, mangaierea sunt extJem de
coofo1tabile. dar nu pot deveni substitute pentru o discutie cu copilul.
304

Atunci cand ve~tile rele implica separare, copilul poate fi lini~tit prin
asigurarea faptului ca celalalt este bine sau chiar fericit. 1n particular, esre bine sa
se dea aceasta asigurnre atunci cand cineva a murit Motivand prin d01in~a de a
reduce durerea emotionala, aceasta poare avea efect opus, iar copiii se pot sim1i
supara~ pe eel care pare a nu vrea sa fie cu ei (Buckman, 1988). Copiij care uu
stmt con~tienti de faptul ca moaitea este ireversibila pot ii nefericifi. Reasigurnrea
poate fi data rara a exagera fericirea actuala sau imaginara a persoanei absente.
Copiii au, in general, tendin!a de a se blama pentrn ve~tile rele.
Ganilirea mag1ca faciliteaza blamul de sine, vina ~i ruinea. Sentimentele de
ru~ine ~i jena pot fi determinate de stigmatizare i cbiar auum.ite determinari de
orilin medical i social (iliverse boli, djzannonii familiale etc.). Astfel de
ganduri ~i sentimente negative apar cand ve~tile rele sunt dezvah1ite. Copiilor
trebuie sa Li se spuna In mod clar faptul ca nu suntresponsabili de ve~6le rele ~i
ca nici nu ar fi putut sa le previna. Trebuie avut grija ca sa nu primeasca alte
mesaje care ar intra in conflict cu asigurarile date.
Asigurarile trebuie date cbfar ~i atunci cand copiii nu exprima
asemeuea gandmi $i sentimente. Posibilitatea de a crea probleme acolo uode nu
exista este minima, comparativ cu stresul cauzat de bJamul de sine $i ru~ine.
Exista ~i situatii In care copilul sau alta persoana este responsabila sau
contribuie la ve~tile rele. A incerca sa alungj sau sa negi contribupa copiltdui
sau a altei persoane, atunci cand este cazul, nu este de ajutor - oricat de bine
intentionat ai fi - ~i nu face altceva decat sa duca la instalarea mmi c limat
tensionant ~i de nelncredere, In care copilul este Jasat sa se descurce cu aceste
sentimente de tmul singur.
in schimb, copilul are nevoie sa fie ajutat sa vada lucrurile m
perspectiva. Copiii pot ~i trebuie ajutati in momcnn1l in care se dezvaluie
vestea rea. Sentimentele devastatoare de ru~ine ~i culpabilizare nu pot ii
'lndepa11ate la. rnodul absohit, dar pot fi depa~ite prin testul realitatii. Cele mai
multe comportamente pot fi explicate prin lipsa de cuno~tinte, prin
sentirnentele persoanei la un moment dat sau prin circumstan\e atenuante.
Discutiile care determinli. copiii sa se gandeasca la ace~ti factori ameliorativi ti
pot ajuta sa puna lucrurile mtr-o perspectiva mai cooperanta.
Ve~ti1e rele deten11ina ~i un distrngator senti'Inent de neajutorare ~i
inutilitate. Acest sentiment poate fi depa~it in timpuJ dezvaluirii, prin
reasigurarea copiilor ca vor fi infom1ati cu ceea ce se iutampla ~i consulrati in
legatura cu decizijle care vor trebui sa fie h!ate. 1n situatijle in care grija de
sine reprezinta o pa1ie impo1ianta ~i esen\iala a programului de tratament,
exjsta motive pragmatice ~i etice pentn.1 a implica copilul. Nitschke ~i
colaboratorii (1982) prezinta cum copiii cu cancer tem1jnal , in varsta de
numru 6 ani>sunt capabili sa ia decizii cu privire la tratament ~i sunt doritori
sa faca acest 1ucrn.
305

in

general, copiii trebuie implicati In activita!i care sa-1 ajute.

Complexilatea emotionala $i intelectnala a adolescen~ei justifica nevoia de a se
implica in controlul propriilor experienre. In stabilirea autonomiei $i a sensului
de apartenenia. Chiar cand ve$tile rele se refera la ei, copiii sunt de obice1
dispu$i sa-i ajute pc ccilal{i care sunt afectati. lmplicarea copiilor nu este rnra
dificultate $i, uneori, trebuie sa fie ajuta~i sa se implice 1n confo1111itare cu
capacitaJile lor ~i sa nu-{ii stabileasca angajameute mult prea mari. Speranta
este un raspuns protectiv la ve$1ile rele, o modalitate de a dim.inua intensitatea
disperarii $i a pierderii suferite ~i pe1mite unui cop ii sa accepte gradual1n treaga
irnportania a ve$tilor relc.
Chiar copiii care mor $i care experimenteaza ceea cc pare a fi cea ma1
rara sperania situape, au speranta: .. Totdeauna exista pu(inti spercmfa. chia1
dacti nu pentru vindecare, ci pentru o u/t;ma dorinfa sau pe11tm o uftima /ma
confortabi/cr, penrru o moarte lini$tila." (.hidd, 1993, p. 196). Semimentu.J
neajutorarij poate fi depa~ir atunci cand ve$tile rele sunl dezvaluite, iar speran\B
poate cre~te daud copilului o ioform.arie clara ~i onesta, vorbind cu el despre
ajutor, spunandu-i ce poatc face pentrn ajutor, clisc utand desc.his desprc
speranfa, ca $i despre dezamagirc.
Sa Ii se spuna copiilor despre al~i cares-au descw-cat bine intr-o situatie
similara poate fi de ajutor. dar poate de asemenea cre$te srresul, f~candu-i sa se
gaudeasca la ceea ce trebuie sa faca ei in~i~i. Tendinra de a fi optimist sau
pretentia de a discuta doar aspectele bune ale situatiei trebuie evitate. Strategia de
a raspunde cu unele sperante nerealiste, cu amintiri abrupte sau m11nai cu anumite
pa11i din adevar este totdeauna insensibila ~i, de obicei, ineficienta Copilultli nil
trebute sa i se dea o asigurare falsa, iar remarcile lui nu trebuie ignorate.
Copilul nu trebuie prcsat in speranta, dar nici nu hebuie negara
oportuuitatea de a diminua disperarea. Consistenta Ve$tilor rcle ajuta copi.lu l sa
accepte realitatea lor $i sa aiba incredere in cei implicati. Acceptarea realitatii
pjerderii reprezinta primul pas J'n consiliere. tara de care cclelalte scopuri ar
ramane nerealizate, iar durerea nerezolvata (Worden, 199 l ). Fara acceptarea
realitatii ve~tilor relc, uu copil nu va fi capabil sa lnceapa procesul de intelegere
a pierderilor. Onestitatea poate fi respectata flira a expune tm copil delaliilor
brutale. Este de preferat sa se aleaga termcni mai pu~in ernotionan!i sau
suparatori, finandu-se cont de faptul ca eufemismele, ambiguita\ile $i
subtilitaplc produc confuzje ~i ele trebuie evitate.
Daca Ve$tile rele con\in incertitudini, acestea trebuie intelese. Falsa
reasigurare nu este de ajutor ~i nu conb-ibuie la cre~terea 'increderii copilului in cei
implicati. Prom.isiunile trebuie date cu prudenta, iar cele incalcate dimint1eaza
'increderea copilu1ui in adulti. Copiii recunosc asemenea discordai*, care pot
deveni o alta sursa de stres ~i rnotiv de lndoiala ~i neincredete in oameni. Atunci
cind se vorbe~te despre viitor nu pot fi. ocolite angajamentele ~i, ca unnare, acestea

306

trebuie ouorate. Once circtUnstanie care fac imposibila o pronusnme trebuie

explicate Cll grija ~i in mod onest. Deseori, copiii pun aceea~i inhebare unei
persoane ~i cbiar ve1ifica rasptmsurile, J'nt:reband ~i alte persoane. Asemcnea situa!ii
pot fi crncia1e in stabilirea 1ucrederi.i copilului in adulti. Acest lucru poate ti realizat
printr-o comunicare bw1a, prin lucrul in ecbipa ~i prin informape consistenta.
Este dificila mentinerea mrni raspuns onest ~i consistent ill fata cere1ilor
repetate ale copilului de a i se promite ca ve~tile rele pot ii lndreptate, dar este posibil
sa i se ofere un raspuns de incredere, illt:r-o modalitate corecta ~i sensibila. Buckman
a dat un exemplu despre cum se poate raspunde la mtrebarea: ., Cdnd mii voi face
bine? ". El sugereaza 1111 rasptms de genul: ,,Daca V0/11 pwea so te face111 bine. 0 \10111
face". Acest rasptms il va detemuna pe copil sa illtrebe: ,,De ce 1111 po{i sa mii.faci
bine? ", la care se poate raspunde: 11 U11eori existii /ucruri pe care nimeni m1 le poate
ti cu ewclitate. "(Buckman, 1988, p. 201).
Cand un adult se simte incapabil sa raspunda cu onestitate la intrebarile
copilului, va tncerca sa dea raspunsuri de genul: .. i{i voi spune fntr-o :J " sau
,.E.~ti mull prea mic pentru a fn{elege ", raspunsw-i care trebuie evitate. Mult mai
de aJutor este raspunsul: ,, Viid cii e~ti foarte fngrijorat $i imi pare rau ca e$fi
supiirat. Cred ca este importam, dar esre dijicil sii vorbim despre asta acum "'.
in asemenea circumstante este recomandabil sa se sugereze reasigurarea
ca problema nu este amanata sau evitata. Una dintre cele mai dificile lntrebari pe
care copilul le pune adultului este: ,,Am sii mor?". De regula, copiii nu pun direct
asemenea intrebari daca nu intuiesc deja adevarnl ~i nu sunt pregatiti sa-1 auda
(Pearson, 1983). Copiii carora li s-a dat o informa~e onesta ~i consistenta, in
special cand verifica prin observatiile sau experientele lor, sunt mult mai pregatiti
sa accepte realitatea ve~tilor rele ~i suferinfa, sa testeze orice vina sau jena, sa
experimenteze mult mai pu\ine fantasme stresante.
Copiii vor reactiona oricand in timpul dezvaluirilor ~i un raspum
confortabil nu trebuie amanat. Cand v~tile rele sunt date, mesaje importante
despre reactiile apropiate copilului sunt inevitabile ~i, deseori, gre~ i te.
Patru mesaje esenpale tnbuie stabilite tn lucrul cu copiii:
1. Nu exista sentimente corecte sau gre~ite, nici macar cele despre care
copilul se poate simp ru~inat/ culpabjlizat.
2. Este de ajutor sa-fi exprimi sentimentele.
3. Poti fi ajutat sa lucrezi cu sentimentele.
4. Nu exista modalitati corecte sau gre~ite de exprimare a
seotimentelor. Copfo au nevoie sa fie proteja!i de propriile dureri/ rani.
Este dificil de prezis cum va reacpona un copil la ve~tile rele, dar este de
ajutor sa cunoa~tem modalita1ile 1n care un copil poate reac?ona. Copiii pot exprima
307

o varietate de emotii la ve~tile rele: anxietate, teama, f1uie, vinovalie, culpabilizare,

triste}e, singuriitate, negare, netncredere, disperare etc. Unele react.ii la ve~tile rele
pot parea ciudate i nepottivite, !acaud dificila orice atitudine suportiva din partea
adulrilor. Unii copii minimalizeaza :i.mportanta vetilor rele, iar al?i arata o oarecare
UUrare la commucarea acestora. Pentrn un copil nu este neobinuit sa simta
simultan emofij ctiferite i chiar conflictuale.
Totui, uuele sugestii despre cum poate reactiona un copil in astfel
de situa}ii se pot obpne Juand In considerare:
- cum a reac\:ionat copilul la pierderi sau everrimente stresante anterioare;
- persoualitatea copilului;
- abilitatea copilulw de a intelege semruficatia vetilor proaste;
- contextul i circumstanrele;
- rela}ia copilului cu cei pTezenti;
- etnia copilului;
- cultura i dinamica familiei de origine a copilului;
- felul ill care va fi data vestea.
Reactiile specjfice cer raspunsuri pa1iiculare, dar, indiferent de reac!ia
copilului, aplicarea um1atoarelor principU poate fide folos:
Prer,enfa adultului allituri de copil: prezenta unui adult de 'incredere este
suportiva 1n sine, iar contactul fizic ofera un co11f01i la orice varst:a, de~i unii copii
mai mari ar putea sa fie lasati singuri $i sa iasa la plimbare sau sa caute singuratatea
in camera lor.
Acceptarea giindurilor $i sentimentelor copilului. Copiii au nevoie sa
lucreze cu proprii1e sentimente, oricare ar fi acestea, iar oferirea acestei
posibilitafi nu comprom.ite sigmani lor sau a celorlalfi.
Empatia. Copiii trebuie sa tie ca sentimentele lor sunt recunoscule,
rara sa fie intampinap de declarapi care sa implice cunoaterea exacta a
rnodului in care simt. Afitmatii empatice de genul: ,, Vad ca e$fi suparat;
trebuie sa fie foarte greu pentru tine. ,, pot sa ajute In acest sens.
impiirtii~irea sentimentelor. Exprimarea mutuala a gandurilor $i
sentimentelor contribuie la crearea unui mectiu descbjs i onest, In care copiii pot
pune tutreba1i, pot vorbi despre auxietatile lor ~i li pot exprima gandurile $i
trairile. lrnpa1iairea gandurilor ~i sentimentelor previne izolarea copiilor ~i le da
posibilitatea sa ofere i sa primeasca confmi emotional. Nu trebuie lasa\i sa
incerce sentimente confuze sau sa se simta culpabiliza!] de ceea ce se intampla.
incurajarea comimicii.rii: toate principiile precedente pun accentul pe
felul In care i se raspunde copilului. Poate nu este iuca momentul potrivit
pentm o analiza proftmda a celor 1ntainplate sau pe cale de a se lntampla, dar
ajutorul poate fi oferit prin recunoa$terea e1npatica a dificultatilor existente ~1

308

prin provocarea la discutii libere: ,,Ai putea sa-mi vorbe~ti despre semimentele
tale?". Daca raspuusul este negativ: ,.Foarte bine, e-n regulii, putem vorbi
oricdnd, mai tdrziu, daca dore:jli". Daca raspunsul este pozitiv: ,, Ce .fel de
sentimente ai? ",,,Ce simfi tu?".
Sprijinul emo(ional. Poate fi 1ntotdeauna oferit prin intampinarea
nevoilor ~i dorintelor palticulare ale oricarui copil.

INTREBARI ~I PROVOCAR.l
l Care sunt fazele durerii provocate de pierderi ~i reaqiile
comportamentale specifice copiilor?
2. Care smlt diferentele illtre reactiile la pierderi a~teptate ~i ceJe la
pierderi nea~teptate in cazul copiilor?
3. Revede\i cateva modaliti'i\i tehnice de a splijini copilul in cazul
comunicarii ve~tilor rele. Ce reaqii anticipafi ill cazul in care cbiar voi ati putea
fi eel care le comunica ve~tile?
4. Transpuneti-va tu situaJia de a fi consilier pentru copii ~i fanulii
confruntate cu situa\ii de pierdere. Exersati imaginativ respectiva situa1ie.
Observa}i-va trailile, senzatiile corporate, imaginile care va vin in minte ~i
gandurile care le illsotesc .. . Ce a~ aflat despre voi 1n~iva? Continuafi cu un
exercitiu prin joc de rol, ill1preuna cu un coleg, 1ucercand sa modela\i
experimental o situatie posibila de acest tip. Anllnti!i-va de propriile pierderi
dureroase prin care ati trecut. Con~tientizati cum anume le-a1i Ia.cut sau nu lea~ Ia.cut fapl. .. Autodezvaluifi-va ill diade, apoi lucrati in grupuri de cate patru
persoane - un client, un terapeut, doi observatori, modeJand un exercitiu
terapeutic p1in joc de rol asistat. Observato1ii va vor da feed-back la sfar~itul
secvenfei lucrative. Discutati intre voi, despre modul In care ari expe1imentat
fiecare rol ~i despre implicatiile experien1ei voastre de con~tientizare ill
profesia de consiljer sau terapeut, de acest tip.

CAPITOL UL XIl

Psihoterapia durerii la adulti - elemente de

psil1otraumatologie

Pierderea sperantei de viata - terapia persoanelor cu tentativa

suicidara sau care ameninta cu suicidul

Exista doua tipuri de persoane: unele care ameninra cu suicidul, iar

altele care-1 savar~esc, unii care e~ueaza In tentativele lor de a se sinucide, iar
aJlii care reu$esc sa-~i ia viata, unii care prin actul suicidar focea rca sa
comuuice ceva, iar alJii care iau hotararea fenna sa moara.
Terapia cu o persoana care ameninta cu suicidul sau cu o persoana
care a avut o tentativa de suicid este foa1te dificila, deoarece o simpta eroare
poate declan~a reactii atat de destabilizatoare ~i de stresante, !neat persoana sa
comita suicidul.
De regula estc recomandata iuterventia tmui terapeut In cazul In care o
persoana se afla in urmatoarele situapi:
a. a indicat ca ar avea motive sa comita suicidul;
b. este snparata tu legatura cu ceva, se afia intr-un conflict, se simte
confuza $i frnstrata;
c. $i-a pierdut ioteresul $i motivatia pentrn viata $i pentru diferile
actiuni ~i simte ca ar prefera sa moara;
d. sufera de o boala incurabila $i afuma ca vrea sa se sinucida;
e. este stresata sau depresiva $i se gande$te la suicid;
f. a avut deja o tentativa de suicid $i are il1 jm de 50-60 de ani. Se simte
i..nutila $i !ara scop $i se gande~te ca nu mai are rost sa traiasca;
g. in timpul unei terapii devine stresata, agitata $i vorbe~te despre
suicid sau are o tentativa de suicid.

Abordari teoretice majore ale problemelor comportamentului

suicidar
Teoria interventiei In criza.
Persoana se afla li1 c1i.zaJ dar aceasta nu va dura pentrn totdeauua. Esential
este sa schimbe si.tuapa de mediu problematica. Persoana trebuie ajutata sa-~i rezolve
310

sau sii-$i atenueze problemele de moment. Ea trebuie asigurata ca existii persoane pe

care se poate baza.
Teoria psihodinamica.
Jmpulsul suicjdar este vazut ca reflectiind un conflict intern,
iocon~tieot. Jmpulsurile agresive sunt lntoarse catre sil1e, existand dorinta de a
pedepsi In acest fel un alt personaj, transfom1at in simbol.
Teoria biochimica.
Aceasta asociaza persoana suicidara cu depresia. la un moment dat ex:ista o
schimbare tn balanta biochimica a organismulni, care afecteaza neurotransmitatorii
de monoamina ~i reduc nivelul excitatiei corticale. In cadrul sinclromttlui
premeustrnal la femei s-a constatat ca in aceasta pe1ioada ~i in piima faza a
menstrna~ei sunt comise jumatate din tentativele de suicid. in acest caz, inlervcntia
psihoterapeutica trebuie sa reechilibreze balanta chimica a organismului.
Teoria cognitiva.
Persoana suicidara interprcteaza evenimentele ~i problemele inteme ~i
exteme tn moduri ilogice, irationale ~i negativiste. Ea se vede atat pe sine, cat ~i
viitorul, 1ntr-un mod negativ, lipsit de speranta.
Teoria circumstanfiala.
Aparipa anumitor circumstanie, cum ar fi pensionarea, singmatatea,
boala, sentimentul de inutilitate sau batrane~e, poate duce la o stare depresiva ~i
la inclinafij suicjdare. Exista ~ase caracteristici ale persoanelor su icidare:
- de obicei sistemul de luare a deciziilor ~i de rezolvare a problernelor cste
deficitar;
- viid situatiile de viata prin care tree ca fiind lipsite de speran~a;
- au multe distorsiuni cognitive !u ceea ce prive~te Sinele, pe ceilal~i ~i
viitorul;
- au 1111 mod de gandire rigid ~i dihotomic;
- au pierdut controlul propriei persoane, nu mai au sens $i considera
suicidul ca o solutie dezirabila;
- au pierdut simrul valorii personale ~i sunt izolafi.

Structura unui program de terapie scurta contextuaJ-modulara

la pacientii cu rise suicidar
Unnarind aceste ~ase caracteristici descrise, Francis Macnab (1991) a
construit un modul de terapie scurta, adaptat pentru fiecare persoana i
circumstanta. El ~i-a denumit psihoterapia ,,contextual-modulara". Este
recomandabil, in general, ca cele ~ase sesiuni (pe care se bazeazii aceastii
terapie) sa fie aplicate cu pauze de o saptamana, peutru a pe1111ite asimi larea ~i
reordonarea informatiilor. Durata interventiei este, a$adar, de cca. 6 saptamani.
311

Sesiuneal
a.
b.
c.
d.

explorarea factorilor care au dus la decizia de suicid;

evaluare;
formarea unei aliante vitalizante;
posibilitafi de a scbimba evaluarea.
in aceasta sectiuue, ill care se evalueaza viziunea despre sine $i ceilalti,
despre evenimente i lume, terapeutuJ incurajeaza pacientul sa se considere
persoana-cheie 111 sistemul sau de suport. El ti explica pacientului ca una din
cauzele deprimarii sale este anxietatea. in acest sens, terapeutul 11 tnvata pe pacient
primul exerciTiu din trainingul autogen - tebnica de autorelaxare dupa Schultz.

Sesiunea II
a. pacientul 1nvata sa-i domine anx.ietatea;
b. explorarea anxietatii, cat i posibifaatea de a-9i exterioriza emotiile
asociate cu anxietatea (,,Ce simfi cdnd e$li nelini$tit? ", ,, Cum te mani/e$ti? ".
"Ce gondeti? ", Ce-(.i trece prin minte?" - sunt cateva din illtrebarile-ghid).
Anxietatea pacientului este deseo1i accentuata de o gandire rigida $i
distorsionata. Pacientul este 1nvatat sa foloseasca imageria i relaxarea.
II

Sesiunea

In cad.nil dialogului terapeulic:

a. se cauta originile maniei ~i ostilitatii;
b. se cauta obiectul mauiei ~i ostilitatii;
c. se cauta sa se dezvolte controlul maniei 9i ostilitat)i;
d. se continua practica relaxarii $i imageriei i con9tientizarea
unor temeri nerecuooscute pana In prezent;
e. se incearca invatarea pacientului sa experimenteze durerea ~i
pierderea sau umilinfa !ara a fi autodistructiv.
Sesiunea fl/
a. se 1ncepe reconstrucria cognitiva referitoare la Sine, trecut.
prezent ~i viitor $i se incearca a se interioriza idei, fraze de genul: ,,0 sa
infriing acest obstacol ~i voi trai";
b. se argumenteaza 9i se accepta ideea ca suicidu1 este o cale
gre9iti'i de a reactiona tn criza;
c. se stimuJeaza imageria pe tema succesului ;
d. se identifica ~j se exteriorizeaza problemele.
Sesiunea V
a. pacientul este J:ncurajat sa se vada In centrul evenimentelor.
este 1ntrebat ce face el acum, ce spera sa faca ~i ce spera sa fie;
312

b. este ajutat sa con~tientizeze sensul gestului sau suicidar ~i sa

experimenteze suportarea durerii. ,;E~ti sttipiinit de ieamti, de impulsul tau
distructiv. Oamenii var veni ~i le var giisi mort. Ce fncerci de .fapl siifaci sau
sa le spui prin gestul tau? Ce fncerci de /apt sa-p faci tie fnsufi? incearca sa
e.lCperimentezi durerea, altii aufiicut a~a, tu fncerci mereu siifugi. Spune-(i fie
insufi cii vei giisi in tine puterea de a trece peste asta, cz1 pufin afutar din
partea mea'';
c. pacientul lnvata noi modalitati adaptative, pozitive, noi atitudini;
d. se folose~tc ill continuare imageria pentru a crea siruatia de confort
psiho1ogic.
Sesiunea VI
a. pacientului i se explica importanta prieteniilor, dar ~i a
singuratlitii, care perm.it acceptarea ~ i afinnarea de sine ~i r eorganizarea
resurselor interne;
b. se reconstruie~te imaginea propriei persoane ca fiind eficace ~ i
demna;
c. se recapituleaza celelalte acbizitii anterioare;
d. se acorda mai multa importan1a mecanismelor de c01nrol ~i de
suport al Sinelui, crearii de cai mai eficace in a stapani crizele ~i evenimentele
dureroase ~i se 1ntare~te sistemul de credintc ~i comportament1il pacientului.
Aprox.imativ 11-17% dint:re depresivi comit suicid, iar suicidul este
considerat tm factor care apare foa1ie frecvent drept cauza a mortalita~i tinerilor
din tarile industrializate. Trebuie precizat ca In tulbmarile depresive
fannacoterapia (ca tratament principal), se poate asocia cu psihoterapia supo11iva,
existen!fala, psil1oterapia aualitica, psiboterapia cognitiva ~i altele, iar jn cazul
unor rulburari de intensitate psihotica-cu terapie electroconvulsiva.
Psiboterapia suportiva se aplica ill 90% dintre cazuri ~i are ca scop
reducerea anxietatii pacientuJui, aratandu-i-se !ntelegere ~i simpatie ~i
deschizandu-se dnun modalitafilor prin care l~i poate rezolva problemele.
Este importanta relatia cu familia pacientului, pentru ca ea trebuie
sa-1 sustina din puuct de vedere psibic. De asemenea, pac ienhil trebuie
informat despre alte organizatii sau grupuri exjstente, care au problerne
similare cu problemele Jui.
Farmacoterapia consta Jn principal in administrarea de
medicamente autidepresive ~i este apanajul m exclusivitate al medicului
psihiatru, coordonatorul ecbipei recuparatorii. Tipul medicameutu lu i
antidepresiv este ales tn functie de specificul padentului. Exista depresii In
care pacientul este aoxios (mai ales in randul batranilor) ~i depresii 1n care
pacientul este apatic. La pacien~i unde exista riscul suicidar este foarte
important ca medicamentul sa aiba o toxicitate foarte redusa.

313

Concluzia tuturor celor prezentate este faptul ca tentativa de suicid

poate fi prevenita printr-o psiboterapie adecvata ~i bine stru.crurata. Aces r
luoru reprezinta de fapt scopul unui psihoterapeut, care este atat de necesar
in peri oada dificila din ultimii ani, cand starea de anomie ~ i pauperizare
continua a11 dus, alaturi de a1te cauze, la cre$terea frecventei fenomenului
suicidar lll randul populat]ei, atat adul te cat $i tinere.
Organizarea de programe concrete ~i sustinute de ternpie suportiva
1n cadrul clinjcilor sau al unor centre special create ar aduce, credem, o raza
de speranta pentru viitorul atator indivizi dezorieutati, uneori ch iar
djsperati, atlati pe punctul de a lua decizii ireparabile, cum este de altfcl
decizia de suicid. Pentru aceasta ar tTebui, fire~te, atat fonduri penm1
cre~terea ~i echiparea uuor cabinete adecvate, cat $i timp pentru pregati.rea
1mor consilieri, psiboterapeufi specializap In domenitt.

Psihoterapia centrata pe trauma violului -intervenria in situape

de criza

~i

d urere multipla

Asaltarea, agresarea sau invada.rca unei alte persoaue este

destabilizatoare ~i provoaca un grad ridicat de stres. Studiile arata ca uneori
este nevoie de o repetare a procesului terapeutic penhu a se ajunge la vindecarc
psibica. Am optat pentru exemplificarea modului In care poate fi derulat, In
prima faza, m 1 program de psihoterapie ceutrat pe trauma violului , tot prin
terapia contextual-modulara a Jui Francis Nacnab, pentru valen}ele sale
didactice ~i claritatea gbidajului rnetodologic.
Scopul acestui modul practicat de catre Fr. Macnab (1991, p. l 78) este
acela de a reduce timpul suferintei, stabilizarea reechilibrarii , con~tientizarea
simptomelor ~i crqterea controlului asupra acestor simptome atunci cand ele
reapar. Modulul este format, de asemenea, din ~ase sesiuni.

P remise teoretice In abordarea cazului:

- criza este precipitata de ,,invazia" unei alte persoane;
- victimele violului recunosc patru faze ale 1aspunsului psihologic:
a. in limp ce,, invazia"lasa/tul are foe:
b. imediat dupii aceea;
c. fn diverse momente, pe o perioada lungii de ti111p. d11pt.
comiterea violului;
d. amintiri, asumppi $i COl1$1ientizari despre ceea ce ere.
fnainte de crizii, comparativ cu percepfia de sine dupt
crizii.
314

De obicei, o persoana care trece priuu-o asemenea situaiie critica es.te

swri.nsa total uepregatita. Cu siguranta a auzit vorbindu-se despre periculozitate.
dar, de aceasta data, este victima unei astfel de situaru. Poate ca niciodara uu s-a
gandit ca ar putea fi obiectul uuei astfel de intampla1i uetericite.
Este din ce 1:n ce mai tolerata ~i mai acceptata la nivelul opiniei publice
ideea. confom1 careia, 1ntr-o societate uormala, asemeuea evenimeute sun!
inevitabile. Violul in sine este o grotesca ~i violenta crima lmpotriva w1ei
femei, perpetuand nu numai pe momem teroare ~i suferinta, ci posibil pc
tcrn1en lung durere fiz.ica ~i psibica. Violul nu repreziuta doar un ace agrcsiv
din pa1tea unui barbat tmpo1i-iva unei femei, ci ~i o reflectie a puteri i barbatului
iu societate comparativ cu vulnerabilitatca femeii. Este o invazie sexuala, o
violenta 1ara scuze. Violatorul adesea ramaue nepedepsit ~i nu se produce
i.ntegrarca lui lntr-un program de tratament.
Vktima este adesea victimizata 1n ti-ei situatii: 1n primul rand In
timpul actului, tn al doilea rand de catre politie ~i de cahe sistemul medical ~i. in
al treilea rand, de teama ofenselor din partea prietenilor ~i de multe alte anxietati
~i rnminatii care persistli 1n tin1p.
De regula, victimele violului se simt copleite ~i rara resurse interioare
de a depa~i acest moment. Sunt invadate de teama i panica, se simt murdarite
din punct de vedere fizic ~i psihic, cufuudate intr-o bulversare mentala ~i sociala.
Factori care fac victima de o vulnerabilitate particulara: locuiete
singura, nu are un sistem de siguranta adecvat al locuintei, lucreaza pana noaptea
tarziu i se reintoarce singura mtr-o casa pustie. Pe de alta parte, poate fi vulnerabila
p1in lipsa resurselor personale, a unei bune percep{ii ~i a ganditii practice/ concrete.
Aadar, vulnerabilitatea oper eaza la cateva niveluri :
a. lipsa ba11ilor i, implicit, lipsa unei protectii adecvate;
b. vuloerabilitatea psihologica;
c. reactii exagerate.
Reveo..irea, vindecarea, trebuie sa contracareze blamul de sine, autocriticismul ~i auto-discriminarea. Este nom1al sa se reac1ioneze printr-o
dezorganizare mentalli i sociala clar, in timp, este necesar sa se previna instalarea
unor efecte patologice: lipsa dorintei se>..'tlale, depresia, retragerea sociala etc.

Derularea procesului terapeutic al traumei produsa de abuzul

fizic ~i/sau sexual

in

prima sesiune terapeutica este esentiala stabilirea scopurilor

terapeutice, pomind de la evalua1ea atenta a victimei:
- caracteristici ale persooalita!ii !nainte de criza: capacitatile de a
depa~i o criza, prezenta unor atitudioi ~i comportamente nevrotice, psihotice,
3 15

alcoolism., abuz de drog, haucticap mental;

- ca.racteristici ale personalitatii ill timpul crizei: tmagme de sme,
vulnerabilitati, resurse psihice (atitudine, filosofie etc.);
- stresori de viata: stres economic, dezorganizare farniliala, evenimente
de viata uedorite ~i stresante, scbimbari de viata;
- suport social: disponibilitatea ~i calitatea relapilor, reacpi le acestora
1u interioml retelei de splijin, perceptia sistemelor de suport social;
- factori demografici: viirsta, rasa, status marital, .religiozitate, ~omaj ,
status social, locul reziden\ei, stil de via.
Exista ~i ciitiva factori care pot impiedica o refacere/ vindecare
rapida a starii de sanatate a victimei: stres financiar, gradul violentei
suferite, asalttui multiple, complicatii medicate, alte probleme cu politia, lipsa
suportului social adecvat etc.
Derularea prograrnului de interventie scurta, dupa F. Macnab este
wmatoarea:

Sesiimea 1
,.,,.--~~~~~~~~~---.

1.
2.
3.
n a ar - sensibilitatea ~j stabilitatea sunt vi tale 'in asigurarea
persoanei ca ceea ce ea cauta (tm mediu sigur 1n care poate dezvalui criza)
exista deja.
4. 1..-E-x_p_lo_r_a_r.....,~. Unnare~te unnatoarele repere in dialogul de
evaluare preterapeutic:
a. Persoana este lucurajata sa relateze detaliile asaltului - cand s-a
mtiimplat, cum s-a intiimplat, natura asaltului, evenimentele imediat dupa
aceea, reactllle sale.
b. Evaluarile persoanei in ceea ce prive~te violenta implicata, rnodul
In care percepe agresiunea (folosirea armelor, amenintari, numa:rul atacatorilor.
tipul de viol, complicatii medicale); distincfia dintre violenta ~i ame11intare.
c. Persoana descrie orice actiune (politieneasca, medicala, familiala.
ageutii sociale) care a avut loc dupa asalt. Evaluarea tuturor acestor contacte.
d. Persoana este 1ncurajata sa evalueze daca ~i cum asaltul ar fi putufi prevenit:
ero1ile ~i gre~elile comise;
actiunile posibile;
blamul de sine ~i lnvinuirea de sine.
e . Persoana este lncurajata sa evalueze:
stresul dinaintea crizei ~i capacitatea sa de cooperare ,,aiC'_
~i acum";
3 16

resmsele de adaptare, stirna de sine, filosofia proprie, valorile

person ale;
grnpurile de suport efectiv disponibile ~i rela1io11arile
securizante (refeaua de suport social);
atitudinile fata de crize, fata de sine, fata de viitor ~i fata de
lwne.
f 0 inventaiiere a factorilor rruuitali, sociali, status profesional.
educarie, religie ~i alfii, care pot fi relevan~ pentru capacitatile ei de a face fata
statutului de victima.
g. 0 in ventariere a sta tusu lui psihosocia l al persoanei:
anterior crizei, cat de mult este posibil;
dupa siniatia de criza;
ill contextul altor stresori care ar putea-o expune din trecut;
in contextul altor stresori actuali.
h. Prin ce modabtafj incearca sa faca fafa stresului (fumat,
droguri, alcool, excese alimentare, somn, relaxare, medita!ie, resmse
cognitive, filosofie, valori, religie)?
J.
0 identificare a simptomelor:
natura simptomelor (panica, co~maruri, facies care
exprima disperare etc.);
durata;
repetarea (frecventa);
raspunsurile la incercarile variate de a le scbimba;
modalitatile in care se fac anuntate;
evaluarea conditiilor secundare (fizice, psihologice ~i sociale).
5. linterventie terapeuticaJ.
Dupa ce s-au parcurs etapele evaluatorii ale acestei prime sesiuni,
u1meaz.a 1ntervent1a tci:apcut\ca P"Wfiti.u-z.i..,.a. S-pt"e exemplu, acum este facuta
distinctia intre criza ~i infonnapile stocate sub forma de amintiri. 0 distinctie
va fi fiicuta i'ntre ceea ce s-a intamplat i ceea ce putea sa se intample sau
ceea ce ar putea sa se mai intample. Persoana poate sa se obi~nuiasca treptat
cu evenimentul, care va fi ,,activat" tu mod spootan, tu diverse momente ~i
situafii, rara ca 1oca sa fie sub control.
Unele proceduri simple pot ajuta 1a stabilirea echilibrului. Spre
exemplu, seara inaiote de culcare se poate asculta o muzica terapeutica.
Jimplicarea responsabila i participatival:
Persoana este incurajata sa recunoasca ~i sa accepte faphtl ca terapia
este un proces colaborativ de declan~are a resurselor iuterioare ~i realizare a
stabilizarii, de con~tientizare a tendintei La regresie, a dorintelor magice etc.
Terapia este un proces de redobandire a controlului, care va continua i dupa
celelalte cinci sesiuni care urmeaza.
317

Sesiunea II

Sesiunea secunda ajuta persoana sti clarifice ctlteva senlimente ~; sii

recunoasdi modalita{ile de a beneficia de pe urma stabilizarii situafiei de
co11trol a sentimente!or. Majoritazea victime!or violu!ui vin la terapie cu o
suma de traume. Vor ca imediat sa poata controfa aceste situaf ii ~; sa le
integreze fn experie11/e/e /or.
Sesizmea fncepe cu procesuf tie con~tientizare a se11ti111e11telor $i
afectelor, confru11fl'mdu-le ~i obpn fmd co11tro/ul asupra for. Repere de abordat:
Exista un gen de anxietate care 1ncoujoara mituriile violului In
cultura noastra. 0 victima a violului se confrunta cu urmatoarele mihiri:
a. femeile precipita sau provoaca violul;
b. femeile cauta in secrnt aceasta forma de domina1e sexua!a;
c. numai femeile promiscue sunt violate;
d. orice femeie poate opri un viol daca intr-adevar 1$i dore$tC:
acest lucru;
e. orice femeie violata este de respins;
f. femeile deseori falsifica povestea violului !or, ca $i
acuza tiile;
g. numai barbai bolnavi violeaza;
h. daca. o femeie este violata, tuseamna ca ceva 1n neregula s-a
1ntamplat cu ea la inceput.
Anxietatea victimei este prezenta 1n legatura cu tot ceea ce crede
despre lume, scepticism in legatura cu viata ~i Dunmezeu, cu regulile vietii $1
cu relatiile umane.
Anxietatea este prezenta la victima tu legatura cu modul ill care vor
reaqiona oamenii; cum vor adopta miturile in legatura cu violul $i rejectia cele'.
violate; ce tip de suport va primi !n vederea depairii tra-umei.
Anxietatea este prezenta in:
- reevaluarea rolului $i a ceea ce inseamna sa fii femeie;
- luarea i'n considerare a catorva tipuii de alienari $i izolari;
- adoptarea unei noi ~i uzuale deftniiii negative despre sine.
An..xietatea poate fi tu legatura cu sentimentele de 11efe1idre, neputinti1
blamul de sine, pierde1i $i teama ca anumite sentimente mult mai nagice vor erupe
carora nu le va putea face fafa. Apare m1 sentiment putemic al lipsei de ajutor.
Anxietatea poate fi in lcgatura cu repctarea traumei, amintirilo
dureroase, cu ~teptarca unei ll$ltrari $1 compensa1ii, precum $i cu nevoia d.
stapanire a situat.iei.
Anxietatea poate fi in legatura cu repetarea vizitelor, identilate.
atacatorilor, o vizita a altor atacatori, con$tientizarea mi$carilor $i a umbrelor.

Anxietatea victimei poate fi detemliuata de $ase catego1ii de factori:

318

- mjturile culturale;
- ltm1ea 1nconjuratoare;
- alte persoane;
- SineJe;
- trauma ~i amintirile ei;
- atacatorul.
Momentele de baza ale sesiunii sunt:
1.

2.
a. reaqiilor la sesiunea t:recuta;
b. nivelurilor de control;
c. progresului din prima sesiune.
3. ffranzitia la lucr u l asupra anxietatij:
- managementul tipurilor de temeri;
- procesul de obtinere a cootrolullli asupra acestor anxietati
~i asupra comportamentului.
Persoana este l'ncurajata sa descrie temerile proprii ~i sa 'inceapa de
acolo de unde dore~te sa inceapii.
4. ITerapi~.
Terapeutul poate ajuta persoana sa recunoasca diferitele categorii de
frici care o afecteaza ~i sa recunoasca anxietatea care 'inconjoara fricile. Sc
procedeaza la o examinare a modalitatilor eficiente sau ineficiente de a face fata
variatelor tipuri de auxjet.ate.
Asigurarile sunt date 'in legatura cu directiile de recunoa~tere ~i
con~tientizare, control ~i reglare, mobilizare a reswselor pozitive, o
restabilizare a starii ernolionale $i un mai bun management al anxietatii.
5. [Continuarea muncil terapeutic~.
Persoana este 'incurajata sa recunoasca modalitatile de control a
anxietatii. Se morutorizeaza anxietatea, intensitatea, modalitar,ile de
generalizare $i interventiile asupra ei.
6. Este data r easiourar ea in leoatur a cu colaborar ea in ter a ie
dobandirea controlului asu r a Sinelu.

S esiu11ea Ill
Accentul principal al sesiunii se va pw1e pe stabilitatea emotionala ~i
pe dobandirea controlului. 0 atentie particulara va fi data sentimentelor de
violare ~i prejudiciu, sensului demoralizarii ~i neajutoriirii, pierde1ii stimei de
sine, blamului de sine ~i furiei.
1. lintalnire- empatie- angajard.

319

i a reactiilor la sesiune

3.
,.Astazi vreau sa vorbeti despre sentimentele tale:
- sentimentele din tine insa/i;
- sentimentele fata de tine insafi;
- sentimentele fafa de al{i oameni;
- sentimentele fafa de atacatorul tau;
- sentimente faJa de fume.
Uneori aceste sentimente sun/ atat de puternice, fncat ne speriem de
inlensitatea /or, alteori dorim sa le punem deoparte i sa mergem mai departe
fn via/ii ... " ~-~
4.
erapi~:
a. ldentificarea tuturor sentimentelor. Cum sunt exprimate aceste
sentimente. Cum se generalizeaza de la unul la celalalt, cum tree unele !n aJlele.
b. Relatia persoanei cu sentimentele diuainte de criza.
c. Cum l~i imagineaza persoaua viitoml In relatie cu seutimeutele ei ~i
cu modul in care se simte ca persoana.
d. Lucrul cu evenimentele trecute (cat de persistente stmt ~ice capacitate
de influentare au). Cum poate fi irtfranta aceasta putere de influenta a trecutului.
e. i:ncurajarea ob1iuerii controlului sentimentelor ~i reconstrnqia
Sinelui.
5. C ontinuar ea m uncii

tf

a. Relaxarea este concentrata spre acceptarea ~i constrnirea controlulu i

anxietatii ~i a statilor de dispozi\ie pozitiva.
b. Auto-sugestie pozitiva pentru reconstruqia stimei de sine:, blllJelor
sentimente despre sine, imaginii pozitive despre eficacitate ~i control.

S esicmea IV
Aceasta sesiune se ocupa cu r eorganizar ea cognitiva ~i
reconstructia. Aproape intotdeauna mania ~i intensitatea raspunsuluj sunt date
de semnifica!-la care se acorda violului, relaponarilor ~i 1umii inconjuratoare.
1. n talnire - em atie - ano-a ar
2. ldentificar e: monitorizar ea r oo-resului facut r in r elaxare.
anzitia la reconstructie i reor anizar .
Este imp ortant sa facem distincria dintre ceea ce este evenimentul ~J
lntelesul pe care continua sa i-1 acorde. Uneori victima se sin1te cople~ita de
sentimentele despre eveniment, care se mentin din cauza faptului ca, de cele
mai multe ori, ea acorda o semnificarie distorsionata evenimentului.

320

4. [erapial:
a. lmplicarea invatarii directe: eveniment - modu.l In care este
perceput - interpretarea data - raspunsul emotional - raspunsul comportamental.
b. Distinctia dintre rezolvarea problemei 9i rezolvarea emoriilor.
c. Distinctia dintre evenimentul act1ial 9i teama de a reveni;
modalitatea de tratare; cum sa izolam un eveniment de efectele acesn1ia.
d. Modalitatile diferite de a percepe un eveniment: interpretare,
discutii, reorganizare, raspuns emotional 9i rasptms compo11amental.
e. Reconstruq:ia practica a raspuosului.
f. Con~tientizarea nevoii de control asupra trecutului prin controlul
emotional ~j comportamental. Recuooa~terea evenimentelor ~i semnelor care
provoaca stres. Invararea strategiilor de preventie.
g. Con~tientizarea stimei de sine 9i a procedurilor de cre~tere a
acesteia.
5. lcontinuarea muncii terapeutice ~i acasal:
a. autorelaxare ~i imagerie;
b . practicarea reconstructiei cognitive;
c. folosirea unui jumal pentru a nota experientele din timpul folosirii tehn.iciJor
(a) i (b).

6. IAcordarea asigurarilor adecvate.I

Sesiunea V
Aceasta sesiune se axeaza asup~a amintirilor dureroase, efectul
acestora asupra comp011amenn1lui ~i simptornatologia rezultata. Se centreaza
dialogul pe trauma rezultata, cooperarea cu amintirile, raspunsul afectiv 9i
compo11amental la aceste amintiri, distorsiunile de memorie, provocarile
aparute.
atie - mscrier .
1.

2.
Incurajarea dezvoltarii relaxarii ~i prncedurilor de imagerie ~i evaluarea
progresului realizat 1n reorganizarea cognitiva ~i reconstmctk
3. fl'ranzipa la managementuJ distresului ~i distorsionarilo1]

l~co_g_
nitiv~
~.

Se aua!izeaza sentimentele provocate de catre trauma. Scopul nostru

este de a reduce puterea memoriei negative. Nu avem alta solutie decat aceasta .
Putem reorganiza 9i rearanja amintirile legate de eveniment.
4. [erapi~:
a. Persoana este 1ncurajata sa intre iotr-o stare relaxata, i'ntr-o transa
simpla.
b. Este rugata sa retraverseze memoria, in timp ce terapeutul vorbe~te
memoriei, folosin d limbajttl metaforei 9i in1ageria.
321

c. Apoi persoana este incurajata. ,,sa vada" memoria ca o mobila !ntr-o

camera, copacii din pare, :florile din gradioa, pictuiile unei galerii. Este 1ncmajata mai
apoi sa rearanjeze memoria, sa o faca in mod dife1it, sa o plaseze intr-un context
diferit. Se folose~te metafora pentrn a reopera~onaliza amintirile, in mod indirect.
d. 1n tin1p ce terapeutul vorbe~te, i~i va schimba tonul vocii pentru a
induce sugestiv rearanjarea memoriei.
e. Se apeleaza la anwnite sugestii de genul ,. Arfl bine daca.. ? " Se dau
sugestii constructive: ,, Vei fncepe sa vezi cum memoria ta... Vei fncepe sii
gande~ti mult mai bine despre tine... Vei vedea cum toate acestea se var .fixa
puternic fn mintea ta ... Veifi mai capabila sii devii o alto persoanii. ,,
f. Se ia o pauza. in relax.are, i se sugereaza progresele obtinute.
5. lcontinuarea muncii terapeutice i acasaj
a. practicarea relaxarii ~i imageriei pozitive;
b. contientizarea cre~terii de sine;
c. identificarea capacitatil01: interne ~i externe ~i a rcsurselor care pot
conduce la o rea~ezare pozitiva ~ i Ia maturizare.
6. lse dau reasigurari adecvat~.

Sesiunea VI
Se focalizeaza pe kesursele personalitaN clientei, resursele disponibile din
pa1iea grupurilor de suport, resursele cttlturale pe care le sirnte ca fiind relevante
(literatura, filosofia ~i religia). Aceasta sesitme ajuta la evaluarea resurselor, a
organizarii auto-managementului i la creterea bunastarii emofionale.
1. intainire - em a tie - anoa ar
2. Identi:ficarea ro reselo .
3.
ranziti :
Con~tientizarea modului 1n care resursele pot fi mobjlizate in cre~terea
bunastarii psihologice. Stabilirea modului 1L1 care fiecare sesiune deterrnina no1
resurse i noi strategii d.isponibile persoanei. Preocuparea pentru folosirea
acestor resmse.
4. ~~-e-r-u-la-r-ea-te_r_a_p-ie~ij
a. ldentificarea resurselor interioare, con~tientizarea puterii psibicc
disponibile pentn.1 o perioada de tirnp. Stabilirea modalitatilor in care pot fi ma.
eficfonte.
b. Identificarea ~i evaluarea relatiilor importante i a grupmilor de
suport.
c. Reevaluarea resurselor in contextul experientelor trecute
circumstan\elor prezente ~i perspectivelor viitornlui, filosofia de viata s
viziunea asupra lumii.
d.
Identificarea semnelor, resurselor
~i
st:rategiilor wu.
automanagement mult mai eficient.
322

s. Jcontinuarea mancH terapeutic~

a. Stabilirea a ceea ce s-a 1nvatat prin parcurgerea acestui modul.
b. incurajarea resurselor $i a mediului sa fie mutt mai suportiv.
c. Reorganizarea nevoilor reintoarcerii la terapie din cand 1n cand sau
atunci cand resursele interioare ~i exterioare sunt depa~ite de revenirea
simptomelor.
ct. Acceptanta - cooperarea cu nevoia de a prilni suport psihoterapeutic
in mod regulat.
6. IR,__ea-s-ig_u_rar~ij.
Interpretarea rolului terapeutic ~i a relaponarii terapeutice in timpul celor
~ase sesiuni ale modulului ~i natura rolului ~i relationarii din viitoarele !ntalniri.
7. IConcluziile de final. ,,Ram as bun .. .
Metoda modulara a lui Francis Macnab centrata pe trauma violului
ramane descbisa In timp, ueexcluzand revenirea clientei pentru consolidarea
efectelor pozitive sau prevenirea unor noi raspunsuri emotionale neadecvate.

"I

Psihoterapia in situatii de mutilare prin combustie

Durerea fizicli ~i psihicli reprezinta cea mai severa experienta 1ndurata

de pacientul ars. in acest caz, durerea este definita ca ,,o situa!ie particulara,
dezagreabila, lnsotita de o serie de fenomeoe somato-vegetative, reflexe ~i o
coloratura psihoafectiva negativa detenninata de ac1iunea unor stimuli nocivi
asupra receptorilor specifici (sau asupra oricaror receptori, daca depa~e~te un
auumit prag de inteusitate ~i durata)" (Iamandescu, 1996).
Iotensitatea durerii depinde de o serie de factori: extinderea ~i
profunzimea arsurii, stadiul de insanato~ire, varsta ~i etapa de dezvoltare
emotionala, cogill}ie, responsivitatea la analgezice, pragul durerii, factori
interpersonali ~i culturali. in caz11l mutiliirii prin combustie, i111agi11ea de sine
sitportii severe distorsiuni.

Strategii de prevenire a durerii

Cea mai uzuala strategie de prevenire a durerii fizice este, din pacate,
administrarea medicamentelor antialgice. Aceasta este considerata una du1tre
nevoile de baza in centrele de tratare a bolnavilor ari. Adruinistrarea lor se bazeaza
pe manifestarile comportamentale ale pacientului, verbale sau nonverbale.
Pentru evitarea efectelor secundare ale admioistrarii medicarnentelor,
dar ~i pentru ameliorarea durerii psihice, in ultima vreme s-a manifestat
interesul pentn.1 abordari psihoterapeutice asociate chirnioterapiei. 1n acest
scop, s-a recurs la tehnici psihoterapeutice cognitive, comportamentale,
relaxare ~ i hipnoza, terapie ocupafionata.
323

 Tehnici psihotcrapeutice cognitive

0 tehnica potrivita este conslderatii a fi aceea de r estructurare a
gandurilor. Prernisa terapiilor cognitive este aceea ca gandurile negative pot fi
tratate drept conduite care, atunci cand sunt modificate, pot avea un impact
pozitiv asupra emopllor rezuJtate. Pacientul ars are anu.mite cognipi eronate
des pre procedtuile medicale ~i durerea pe care o sufera In timpul tratamehtnlui
Prezinta., ill general, reacpi comportamentale bazate pe evitarea evenimentelor
nocive. Identificarea ~i modificarea gandurilor negative ~i distorsionate ale
pacientului poate avea un impact pozitiv asupra experien1ei sale afective.
Oamenii, de obicei, abordeaza procedeele medicale neplacute printr-una
din cele douii reactu cognitive generale: ori stmt tipic evitanti ~i doresc sa ~tie cat
mai putin despre procedurii, ori sunt sensibili ~i reclama cat mai multe inforu1a\ii
posibile despre ce vor expe1imenta. In conseciuta, s trategiile cognitive se i'mpan
~i ele In doua categorii care, in mare, corespund stilului cogrutiv al pacientului:
a. Daca avem de-a face cu un pacient evitant, il vom aj"uta sa-~ t
concentreze atentia ill alta parte, pentru d.istragerea de la cvcnimcntcl ~
neplacute. Astfel, ill timpul procedurilor, el poate fi angajat lntr-o disctqie
poate viziona o emisiune televizata sau audia Lm program la radio etc.
b. 0 alta catego1ie de tehnici se aplica in cazul pacientului care arenevoie de vigilenta ill timpul procedmii medicate. Acesta va fi lncurajat sa se
concentreze asupra senza?ei de. durere, astfel !neat sa se realizeze p1in focalizare
o disociere tn experien1a sa despre durnre. Daca s-a concentrat destul de mult,
senza?a de durere poate :fi privita ca o senzarie de arsura, ca un ,,sentiment
fugrozitor" (Browne. 1995, apud P. Consta.n.tin, 1997). Pacieutul deviue astfel
,,martorul" con~tient al durerii sale, ceea ce 1i creeaza prernisa acceptarii ~i
controlulw acesteia. El renunta la a se mai identifica de fapt cu dmerea.
0 alta aplicatie simpla, dar importanta, a teb.nicii de restructurare a
gandurilor e aceea de a ajuta pacientul sa reinterpreteze sensul durerii.
Explicandu-i ca prezenta dure1ii dovede~te ca arsura nu este severa ~i ca
sensibilitatea crescutii se datoreaza apari~ei unor mugUTi de tesut epitelial semn de vindecare, Ii dam acestuia posibilitatea de a interpreta propria
expe1ienta int:r-o Jwnioa pozitiva.
Informarea prealabila a pacientului despre procedmile la care va Fi
supus ~ senzatiile pe care le poate trai in timpul desfa~urarii actului medical
este o alta tehuica ce poate contribui la reducerea durerii ~i anxietatJi
bol.navului. Ca ~i tn cazul altor forme de interventie cognitjvii., aceasta va fi
adaptata stilului coguitiv al pacientului. Exist.a pacienti care nu vor sa ~tie
nimic despre procedurile iminente, tn timp ce alfii vor cere detalii suplimentare.
Cel mai simplu mijloc de a afla utilitatea telmicii este de a intreba pacientul cat
de mult vrea sa ~tie.

324

 Psihoterapia comportamentala
Exista doua categorii de iuterventie compo11ameutala: clasica ~1
operanta.
a. Aplicarea condiponarii clasice in controlul durelii inseamna
conceptualizarea procedeelor de ingrijire ca stimuli pentru durere ~i anxiecate,
unnata de cuplarea raspunsurilor de relaxare in prezenta acestor stimuli.
b. Condifionarea operanta are cateva aplicapi ca.racteristice in
tratamentul durerii la bolnavii a r~i.
Una d.intre ele se refera la cazuJ in care comportamenntl pacientului este
mai pronun1at decat eel anticipat. Printre factorii care couttibuie la o astfel de
mauifestare se tnscriu influenfele culn1rale, dependeuta emotionala, anxietatea $i
~omportamentul-raspuos la adm.inistrarea medicamentelor. Durerea va fi inteleasa
ca o problema pe te1men lm1g, dar $i pe te1men sclll1. Se va planifica In acesl scop
administrarea aoalgezicelor la interva1e f1xe, tratandu-se atat durerea de fond, cat $i
cea de procedma . in acela$i timp, se va ofe1i ajutor pentru limitarea dure1ii
excesive p1intr-o strategie de intarire, .in care se ignora manifestarile
comportamencului de durere $i se m:marcsc compmtamente mai adapta6ve.
0 alta situafie este aceea a prevederii unor perioade de odihna pe dlU'ata
tratfuii plagilor. Este probabil ca pacieu?i sii-$i extinda aceste comportameute,
deoarece uneori pot scapa procedurilor ca rezultat al manifestaiilor de dmere. De
aceea, o altemativa preferabila e aceea de a pennite pacientului sa aiba perioade de
odilma inainte de a manifesta comportamentul de durere pe iutervale de timp fixate
(Browne, 1995, idem, op. cit.).

Tehnicile de relaxare
La ora actuaHi, in multe fari ale lumii se manifesta uo interes crescut
pentru tebnicile de relaxare. Relaxarea reprezinta, in sens restrans, o tehnica
psihoterape\1tica $i autofonnativa, care tumare~te realizarea unei decontractii
musculare $i nervoase, avand ca efect un repaus cat mai eficient, economisirea
energiei fizice ~i psihice, cre$terea rezistentei la stres ~i diminuarea efectelo.r
negative ale stresu1ui deja instalat (Irina Holdevici, 1995).
Toate metodele de relaxare presupun insa un anumit antrenament, o perioada
de uwatare tnainte de a deveni un bun al subiectului. D~i, ill mod potential, aceste
tebillcj pot fi folosite ill cazul llllOr pac:ienj:i, ele nu corespund prea bine situa~ei
bolnavului ars, natura tratamentului irnp1icand prea multe smse de distragere atat
pentru pacient, cat ~i pentru terapeut.
In mod tipic, pacientii oscileaza intre o 111ultitudiue de emotii sub
influenfa factorilor farmacologici, fiziologici ~i de mediu. In aceste conditii, o
metoda de relax.are eficienta, scurta (spre exemplu, exercitii de respiraiie) poate
fi mai folositoare decat interventiile de relaxare prelungite.

325

Hipnoza, ca ~i relaxarea, este o stare modificata de con~tiinta (Trina

Holdevici, 1995). Mu1p autori o considera o stare de re1axare profunda. La
baza se atla sugestia prin intennediul careia se ac1ioneaza asupra indivizilor
aflap fie in stare de vegbe, fie tn stare de relaxare. Hipnoza poate fi folosita
maintea lnceperii unor proceduri medicale dmeroase (spre exemplu,
scbimbarea pansamentului).
S-a pus 1utrebarea daca exista un tip de comportament sau de personalitate
predispozante la durere, dar nu s-a putut da un raspuns tran~ant. Este sigur lnsa ca
perceppa duxeril este diferita de la un individ la altul, ca ~i rasunetul afectiv al
acesteia ~i, secundar, compo1iamentul prilejuit de ea. Ele pot determina modificari
de ordin psibic manifestate prin depresie, insomnie, astenie, clisperare, stres psihic,
nevoie de dependenta etc. De aceea, tratarea durerii este 1ma diutre mgentele In
tratamentul bolnayilor a~i. .
Terapia fizica i o-cupationalli
Terapia fizica ~i ocupationala i~i propune sa contribuie la recnperarea
pacientului ars pana caud acesta va realiza lm stil de viata cat mai aproape de
normal, p1in promovarea educapei ~i tratament fizic. Ambele componente se
combina ~i fonneaza planuri eflciente de tratament.
Obiectivele generaJe ale unui astfel de plan suot: tmbunatatirea $i
prevenirea pierderii unei serii de mi$diri, a puterii, a coordonarii ~i dexteritatii,
a funcponalitatii. Obiectivele tratamentului trebule sa fie definite cat maj clar $i
in tennenii rea litatij.
Psihoterapeutul va face o evaluare a pacientului $i, pomind de la
principiile geuerale de tratament, va elabora un plan individual care va fi
integrat 1n planul general de illgrijire, ill cadrnl ecbipei complexe recuperatorii.
$tiind ca fiecare pacient este unic, el va trebui sa dea dovada de creativitate $i
ingeniozitate. Plaoul cuprinde nevoi1e $i abilita}ile pacieutului, insu~i rile lui $i
obligatiile ambelor parp. Tratamentul variaza 1n functie de nevoile individului.
starea fizica $i psihologica, istoria rnedicala $i scopurile reale ale recuperarii
Starea cognitiva, efectele medicatiei, sepsia ranilor pot marca schimharea
capacitatii pacientului de a paiticipa la programul de recuperare.
Planul va fi implernentat cat mai repede posibil $i schimbat In functie
de necesitatile aparute. Terapeutul trebuie sa mentina o atitudine activa $i sa fie
deschis noilor tehnici ~i metode, astfel 1ncat sa gaseasca cele mai adecvate
combinatii ale intervenpei terapeutice pentru fiecare pacient.
Recuperarea cu cele mai bune rezultate depinde in mare masura de
implicarea pacientului ill propriul program de tratament. A-1 face sa
colaboreze este sarcina !ntregii echipe $i a'familiei. De la inceput, pacientul va
fi instruit, la nivelul sau de 1nfelegere, 1111 legatura cu nevoia de pozitionare.
importanta exercitiului ~i mi$c1irii pentru cre$terea mobilitatii. Explicatiile sunl
326

cu atat mai necesare cu cat, de cele mai multe mi, i se cere executarea tmor
exercipi dureroase sau eel putin neplacute.
Terapeutul va tucepe educarea pacientului prin cunoa~terea ~i
1ntelegerea lui. Daca diu punct de vedere emo~onal pacientul nu este pregatit sa
auda ce va fi spus, s-ar putea sa nu tnteleaga cea mai simpla explicape. Nevoia
de info1ma}ie poate fi legata de varsta pacientului, de interesele lui ~i de
gravitatea arsuTii.
Educarea famili ei sau a persoanelor importante din auturajul
bolnavului este la fel de importanta. Li se vor oferi instrnctiuni simple ~i
oportune in legatura cu modul in care Jl pot ajuta pe pacient, :facand cateva
demonstratii necomplicate u1 ~edinte practice, la care se pot adauga infonna1ii
scrise. Jnstrnirea timpurie a familiei legata de importanta terapiei va conduce la
scaderea anxietatii acesteia la externarea bolnavului.
Implicarea terapeutului ocupational In recuperarea pacientului ars
lncepe 'in prima zi ~i continua, uneori, mult timp dupa extemare. Else va ocupa
de pozi}ionarea bolnavului, aplicarea atelelor, imobilizarea dupa grefare.
aplicarea paosamentelor pentrn presiune etc. Terapeutul ocupational este priutre
primii care ti vor ajuta pe pacient sa inteleaga ca procesul de recuperare va dura,
dar va mentine o atih1dine pozitiva, tara a omite semnalarea unor posibile
complicaf.ii 0 trecere in revista a unor pacienti care au fost ajuta}i anterior ~i
prezenta acestora poate avea un efect pozitiv, de sustinere.
lmplicarea timpurie in activita}ile zihrice este imp011anta din pw1ct de
vedere psihic ~i fizic. Abilitatea de a fudeplin i sarciui aparent simple (spre
exeroplu, a manca) poate avea beneficii imediate in constrnirea incredcrii de sine, a
stirnei de sine. Activitaf.ile care pot fi obiectiv masurate. ~i realizeaza un feed-back
imediat vor dezvolta abilitatea de a-~i monit0riza singw prop1iile progrese.
Maximizarea independentei este una din cheile su.ccesului.
Treptat, vor fi iocluse in program exerciile fizice. Ele sunt diverse,
adecvate nevoilor pacientului, executate tu scopul mentinerii puteriJ ~j rezisten1ei
fizice ~i promovruii independentei func?onale. in locul exercif.iilor tradi!ionale se
poate tine seama de bobby-ul pacientului (golf: tenis etc). Executarea lor frecventa,
activa produce cele mai bune rezultate. In timpul exercifiilor vor fi monito1izate
diverse va1iabile: puls, tensiune, respiratie, oboseala, durere, coordonare etc. Este
important sa se faca o evaluare zilnica a situa:?ei.
Pe masma ce pacientul devine mai independent cre~te motiva!ia sa ~i
mandria realizarilor, deci va cre~te stima de sine. Cu cat are mai mult control
asupra rezultatelor, acesta are mai multa voi.nta de a-~i asurna responsabilitatea
propriului program ~i devine apt sa-$i atiuga scopurile.

327

 Structura ~i rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator

centrat pe psihotrauma post-arsura1
Prezentam in conrinuare structura ~i rezultatele unui program
psihoterapeutic aplicat de Paula Constantin (1996-1997) In cazul a doi pacien\i,
cu nivel de pregatire eel pufin medju. Ei au beneficiat de asistenta pe o durata de
aproximativ 2 lwli (16 ~edinte), mtr-un ritm de aproximativ doua pe saptamana.
Etape terapeutice. Obiective. Tehnici. Efecte.
A. Evaluare.
Cunoa~terea
subiectului
pnu
stinmlarea
eforturilor
de
,,autodezvaluire" sub toate aspectele (trebuinte, aspirapi, pretenpi, concep!ii,
situatie familiala).
Obiective: stimularea capacita~i de autocunoa~tere, autoobservare, autoevaluare; evidentierea unor simptome disfunctionale.
Tehnici: Am folosit metoda interviului ceutrat pe evideutierea unei
suferinre psihologice 1n mma eveni.mentului psihotraumatizant ~ i evaluarea
gradului de afectare a vietii pacientului pe diverse niveluri. Interviul s-a
des!a~urat u1 etape succesive ~i a avut o va1oare cathartic-psihoterapeutica
(aproximativ cinci ~edi.nte). Observarea conduitei expresive a pacientului 'in
raport cu cele relatate (mimica, gesturi, pauze, ton, tensiune afectiva etc.) a
completat datele ob\inute. Pentru o evaluare obiectiva a conduitei pacientului
am des!a~urat in paralel mterviuri cu familia ~i colegii/ prietenii pacientului.
Efecte: descarcare cathartica 9i detensionare.

B. Stimularea autocon~tientizarii problemelor.

Obiective: co~tientizarea de catre bolnav a comp01tamente1or
rnaladaptative, analiza problemelor (de cand au aparut ~i tn ce situatie, care sunl
reacpile cognitive, corporale ~i compo11amentale ale pacientului, ce crede el despre
imaginea de sine, atitudinile ~i comportarnentul celorlalti fata de el, factori care
tmbunatatesc/ mrautatesc situatia), explorarea avantajelor ~i dezavantajelor
scbimbarii/ men!llerii comportamentului actual.
Tebnici: analiza cathartica, decatastrofizare, exagerare deliberata,
reatiibuirea responsabilitafii pentrn acriuni ~i consecinre.
Efecte: cre~terea puterii pacientului de verbalizare ~i nuantare a starilor
emofionale asociate traumei arsurii.
Programul a fost conceput de aoi ~i aplicat de Constantin Paula sub directa noastra coordonare ~i
~; sociale asodate leziunilor de ar-surii ". Universitatea
Bucure~ti, 1997).
1

supervizare (,,Aspecte psihologice

328

C. Fonnarea ~i educarea comportamentului ill sensul compatibilizli1ii cu

cerinfele.
Objective: reanalizarea situatiei, a prop1iilor atitudini, a~tepta1i,
trebuinte, cu centrare pe probleme specifice (familiale, loisir, integrare
profesionala etc.); clarificarea unor trebuin1e ~i motivarii cu privire la
relationare percepute eronat sau distorsionat; corectarea unor imagini ,
expecta~j, aspiratij, formule de comportament In sens adaptativ; clarificarea
capacitatii individului de acceptare, restructurarea modelului de expectanta;
identificarea comportamentului care trebuie schimbat, discutarea unor solutii
alternative variate ~i evaluarea !or.
Tehnici comportamentale: repetarea, modelarea componamenmlui
prin joc de rol, inversarea rolurilor, dezvoltarea abilitatilor de relationare,
antrenament ase11i v.
Efecte: cre~terea capacitatii de autocunoa~tere ~i autoacceptare.
cre~terea
mobilitatii relational-adaptative; stimularea potentialului de
recuperare personala.
D. Transformarea comportamentului prescris in conduitli uzualli.
Obiective: ameliorarea nivelului de functionalitate ~i interactiune.
reducerea sentimentelor de frustrare, imbunata\irea unor calitati ~i dezvoltarea
altora noi, cre~terea inipativei de contact social ~i afirmativitate.
Tehnici: ex.punere gradata la situatii potential stresaute de contact
social, planificarea activitatii, planificarea petrecerii timpului Jiber.
Efecte: reducerea izolarii sociale, singuratatii, a sentimentelor de
inadecvare ~i inutilitate sociala, reducerea sentimentului de a fi diferit, acceptare
de sine ~i concentrare pe caUtati, cre~terea adecvarii sociale, 1mbuoatatirea
rela~ilor cu familia p1in cr~terea comunicfuii, scaderea conflictelor, preven.irea
scindarii relatiilor conjugale.
Exemplificare cazuistica

Cazul I
E.C., o tanara farmacistli de 27 de ani din Bucure~ti, care se
interneaza 1n martie 1996, la un an de la arsura1 pentru chirurgie reparatorie la
nive1ul mainilor. Pacienta este necasatorita, pensionata pe caz de boala, nu
prezinta desfigurare, ci doar a rsura vizibila Ia nivelul mainilor, cu care nu
poate efectua o seiie de mi~cari.
Interviuri repetate cu pacienta ~i interviuri paralele cu membrii familiei
au condus la obtinerea de informatii despre trasaturile de personalitate ale
pacientei, istoria psihosociala anterioara, ganduri ~i aspiratii, dorin}e etc.

329

Bolnava prezenta unnatoarelc simptome psihice, post-t raumatice:

tristefe, nemulp.mlire, apatie, pesimism, in.hibi~e In relatiile cu ceilalti, nesigura111a
to luarea unei hotarari, ne1ncredere in sine.
Programul terapeutic a durat doua !uni (trei ~ec:Lill!e pe saptamaua) ~i
a avut ca obiective diminuarea starii de deprimare, cre~terea lncrederii In sine ~i
a sentimentului valorii personale, cre~terea numarului de contacte sociale,
reorientarea profesionala.
Tehnici utilizate: examinarea avantajelor ~i dezavantajelor mentinerii/
schimbarii comportamentului actual ~i clarificarea ca~tigurilor primare ~i
secundare; training asertiv; evaluarea nivelului abilitatilor sociale ~i
ierarhizarea scopurilor interactionale pe care vrea sa le obtina; antrenarea
calitatilor sociale peotru modelarea unui comportameot adecvat.
Rezultate: treptat s-a rndus depresia, s-a imbnnatatit imaginea de sine,
pacienta a devenit mai optimista ~i mai activa, a reluat contactul cu piietenii din
facultate, cu care i'~i propune sa petreaca o pai1e din timpul sau liber. La
aproximativ doua ]uni de la externare s-a angajat bibliotecara.
Ment.iooam ca i1ivelul cultural-educational ridicat al pacientei a
influen1at hotarator efectul psihoterapiei.

Cazul TI
G.D. este o tanara intemata pentru a noua oara pentru cbirurgie
reconstructiva ill unna arsurii (vecbe de 4 ani) care a desfigurat-o.
Etape terapeutice:

a. Stabilirea legaturii terapeutice.

Abordarea clientei este dificila, aceasta nedorind sa vorbeasca despre
accident ~i despre cicatricile sale. Neaga simptome de auxietate, izolare ~i
sentimente negative, de~i este vadit marcata psihologic.
Dupa trei $edinte ill care bolnava incearca sa reziste vorbind despre
orice altceva, evitand gandurile care ii provoaca sentimente neplacute, treptat
ea lncepe sa se simta in siguranta In cadrul terapeutic, vorbe$te despre
sentimentele $i modul ei de viata dupa accident, pastrand fosa devierile de la
subiect caud sea tinge un punct nevralgic (mecanisme incon~tiente de aparare).
Am incercat sa clarificam impreuna regulile ~i fonnulele dupa care
traie~te, conceptia despre sine, prin descrierea unor variate situalii de viaia . Am
constatat prezenta urmatoarelor simptome:
in plan afectiv: tristete ~i nemultumire; proasta dispozi{ie genera!a;
sentimente de uesiguran1a $i iuadecvare; pesimism;
in plan comportameota]: izolare severa (nu parase$te casa decat
uoaptea pentru o scurta plimbare); reducere drastica a contactelor sociale
(admite tn preajma doar famjlia); vede pretutindeni poten!]ali critici; prin
330

contrast, in spital se simte bine, nu are sentimentul de a fi diferita, nu se simte

subiect de discutii;
in plan cognitiv: gandire dibotomica centrata uruvoc negativ;
pierderea capacita1ii de evaluare rezonabila a realitatii $i neacceptarea propriei
imagini de sine (autorespingere).

b. Stabilirea obiectiveJor prineipale ale terapiei

Am examinat impreuna rolul izolarii in via}a ei, listand avantajele ~i
dezavantajele. Am stabilit faptul ca este dezirabil sa-$i schimbe modul de
gandire $i comportamentul. Ea este de acord ca nu poate sa continue mult timp
sa-~i duca viata 'in acest mod.
i~i exprima dorinta de a avea o slujba, prieteni, de a ie$i rara sa se
teama de privirile altora, dar este convinsii ca nu are nevoie de acest lucru acum
$i ca are mai mult de ca~tigat din mentinerea cornportamentului actual. Ii este
dificil sa lndure sentimentul de jena $i posibila marginalizare. in realitate se
simte nefericita ~i incapabila sa schi.mbe ceva. in acest moment, renunta la
1ntalnirile noastre.
c. Concluzie:
Acest caz este o dovada a faptului ca un model disfuuc\ional de gandire
~ i comportament este mai d.ificil de modificat dupa ce s-a dezvoltat ~i
stabilizat (in 4 ani de evolutie). in consecinta, terapia are mai multe $anse daca
este iostituita precoce, irnediat dupa producerea impactului trawnatic. Altfel,
imaginea de sine negativa se structureaza, iar inactivismul, autoblamul $i
izolarea stmt neresponsive la psiboterapie.

Psihoterapia bolnavilor hemodfalizati

Probleme psihologice
Insuficienta renala cronica rezulta din scaderea capacitatii functionale a
rinichilor, datorita leziunilor orgauice ireversibile. Exista trei tipuri de trntament
care pot fi acordate: hemodializa, dializa peritonealii ~i transplantul renal.
Una dintre problemele majore cu care se confrunta bolnavul
hemodializat este pierderea rolului social, cu toate implicatiile pe care le
presupune aceasta. Alterarea capacitatii de munca are implicatii atat asupra
vietii suflete~ti a bolnavului, cat ~i asupra situatiei sale economice.
in ceea. ce prive~te componenta psihologica, consecintele acestei
invaliditati vizeaza sentimcnte de devalorizare, identi.ficarea cu hoala ca
unnare a tratamentului de hemodializa care-i jaloneaza timpul, inhibarea
oricarei inipative.
331

Boala dele1mina o autodevalorizare subtila a persoauei, ea expunand

omul unui proces care pare a-i rlipi demuitatea ~i capacitatea de reafirmare. Boala
cuprinde ill sine cele mai concrete trasaturi ale suferintei; oricc m:istificare a
durerii dispare, pentm a lasa loc wiei dureri palpabile. Maladia i~i arc centrul de
greutare ill chiar Eul pacicntului. Este resirnpta ca o clidere iremediabi la, ca o
pierdere a prestigiului, ca o deposedare.
Aten~a psibologilor, psihoterapeutilor, asistenplor sociali a fost
indreptata asupra no1iunii de caJitate a viepi boln avului hemodializat. Extren1
de importantli pentru aprecierea drept calitate buna a vie!ii este restabilirea
capacitatii de munca (C. lure~, 1998).
Bolnavii cu insuficienta renalli cronica Sllnt expu~i la o gama larga de
streswi, cu repercusiuni asupra stlirii lor psihice.
Strain ~i Grossman deosebesc opt categorii de stresuri psihologice:
Amenintarea privind autorespectul ~i integritatea.
Belile cu debut acut, spitalizate ~i teama de moa11e modifica crezul
interior al individului, confo1m caruia ar fi indestructibil $i stapan pe desti1ml
sau. Dacli boala are o evolutie favorabila, acest stres se va diminua odata cu
ie$irea bolnavulu.i din spital. In botile cronice, !nsa, stresul persista cu atat mai
mult cu cat boala este mai grava, necesitaud un tratament ambulator sustinut.
Anxietatea fata de separare.
Pacientul devine anx.ios datoritli separa1ii de persoanele apropiate odata
cu patrunderea 1n mediul spitalicesc. Cand un pacient se intemeaza, sirnte ca ia pus viata in miiinile unui grup de necunoscuti, cu care nu are legaturi
personale i care poate sau nu poate fi capabil de a-~i asuma responsabilitatea
supraviefuirii sale. In acest mediu spitalicesc, w1de-$i petrece o buna parte din
viaJa, bolnavul vede in jurul sau alti pacienti bolnavi ca i el sau chiar decese,
ceea ce ii am.intete de propria Jui moarte.
Frica de a pierde dragostea i acceptarea familiei ~i prietenilor.
Pacientul renal se teme de pierderea dragostei i a respectului, deoarece
tie ca suferli de o boala debilitanta, ca este incapabil de a se relntoarcc la
munca. De asemenea, ii este teama ca dependenta sa pasivii de ceiJalti ar putea
crea dezaprobarea sau oboseala familiei i a prieteni lor.
Frica de a pierde controluJ asupra functiilor fizice sau mentale.
Afeqiunile severe pot temporar distruge func~i l e fizice i :rnentalc
anterior stapanite. Unii pacien}i se plang de pierderea acestor functii i rliman
convini, in ciuda asigurarii contrariului, ca ei nu le vor reciitiga niciodata:.
Pentru pacientulrenal cronic aceasta teamli devine de multe ori o realitate.
Frica de afectarea unor parti corporale.
Odatii cu iptemarea pacientului ill spital, corpul sau devine
,.proprietatea" medicilor slii. Sangele sau este drenat, este supus i expus la
332

probe. Aceste proceduri spitalic~~ti necesita ca pacientul sa -~i asume un rol

pasiv-supus fata de doctor, ceea ce impinge spre exacerbarea fricii.
Frica de persoane necunoscute deriva de asemeuea din dependenfa
bolnavului de un grup de necunoscuti, care poate sau nu poate reprezenta un
suport pentru buna sa functionare fiziologica.
Frica de neacceptare in societate.
Boala cronica, cu toate evenimentele pe care le implica, poate influenra
formarea rela!iilor iuterpersonale ~i calitatea !or. Bolnavul se simte amprentat
de o realitate dezavantajoasa, care poate genera o respingere sociata. Cu cat
despih1irea de prieteni ~i rude sau izolarea sa este mai mare, cu atat se
accentueaza sentimentul de a nu mai putea sa restabileasca legaturile.
Frica de durere.
Aceasta teama de durere se asociaza tuturor stresurilor men~onate
anterior. La pacientul vulnerabil, fiecare din aceste stresuri poate constitui o
experienta dureroasa ~i invers, durerea poate cre~te amplitudinea fiecaruia
dintre aceste stresuri.
De multe 01i bolnavul renal cronic, reintors din spital, este pus in fata
realitatii ca perfonnanta sa este scazuta, iar mecanismnl de defeusa (negarea)
care i-a servit cand era spitalizat nu mai este adecvat, ilnpiedicandu-i adaptarea.
Acei bolnavi care i~i neaga boala sau care nu-~i recunosc limitele ~i care depun
eforturi pentrn men!llerea unei aparente de bunastare mconditiile starii lor fizice
precare, i~i construiesc un stres cronic.
Pe Hinga acestea, bolnavul cu insuficienta renalii cron.ica mai este ex.pus
~i la alte surse de stres: restric!ii dietetice ~i de mi~care 1 dependenta de familie
~i de ecb~Ja nefrologica, iar dominanta peste acestea toate este frica de moaite.
Au sentimentul pierderii autorespectului , la care se adauga lipsa vitalitapi ~i
energiei, lipsa de speraura, sentimentul de neajutorare, complex.e de
inferioritate. Pe linie cognitiva, bolnavii tind sa creada ca ar putea surmonta
anumite situatii negative ~i neprielnice ~i sa le transforme in condi\ii favorabile.
in componenta afectiva, insa, se produce sentimentul de neajutorare, anxietate,
apatie, depresie. Bolnavii casatoriti, rara vlaga, prezinta mai pu}ine modificari
psihologice negative in comparatie cu pacien1ii necasatoriti.
Dintre factorii de stres, Kaplan De Nour ii mentioneaza pe urmatorii:
- dependen~a de programul terapeutic, de bemodializa ~i de membrii
familiei;
- restrictii de dieta ~i de ordin social;
- pierderea functiilor organismului (diureza, activitate sexuala, aparitia
unor complicatii metabolice, teama de moarte).

333

Apar irascibi]jtate, insomnie, tremw-, modificari senzoriale, apahe.

asteuie, diminuare a concentrlhii atenriei, sentimente de vinovat.ie, dorinta de
moarte ~i intentie de suicid.
in ceea ce privete imaginea de sine a pacientilor cu insuficienta renala
cronica, este foarte relevant un studiu realizat de catre S. Basch ~i colaboratorii
sai. Utilizand un test proiectiv simplu, punand bolnavii sa deseneze o casa, un
copac sau o persoana, autorii au constatat dezorganizare, vuloerabilitate ~i
regresie. Tulburarile sexuale au fost indicate in desenarea corputui uman p1in
elemente proiective specifice (exemplu: dom.iua lipsa unei parti din cmp).
N. Wolf, utiliziind metoda proiectiva a desenului, arata ca, ruga{i fiind
sa deseneze aparatul de dializa ~i asistenta, acestea au fast schitate
supradimensional, in timp ce figura umana a fost redata mica, neinsemnata.
Aparatul de dializa este redat cu multe detalii ~i pa11i componente, 'in timp ce
bolnavul este doar schifat. Supradimensionarea aparatului de dializa
demonstreaza dependenta totala ~i importanta acordata acestuia. Adesea
bolnavul este desenat cu fafa intoarsa de la aparat, ceea ce denota neacceptarea
In esenta a situa~ei de dependenta.

Perspective terapeutice
cazul insuficientei renale crooice nu se pune problema viudecarii
bolii cronice printr-o psihoterapie, dar prin interventii psibologice poate fi
atenuat impasul psihologic inerent bolii. S-a. putut constata faptul ca la bolnavii
aflati sub o puternica stare de stres 1u timpul zilei de bemodializa se
luregistreaza rezultate riscante ~i agravante din punct de vedere medical.
Psihoterapia suportiva este suficienta, adecvata ~i recomandata
persoanelor bolnave, vuloerabile la anxietate, depresie ~i la cousecintele
acestora, $i ale caror resurse de rezisten}a suot climinuate In tot acest context.
Psiboterapia suportiva ofera persoanei un spariu secwizant ~i odilmitor. 1n
cadrul caruia persoana poate sa exploreze aspectele acestor conflicte, sa testeze
posibilele solu}ii sau in interiorul caruia poate aduna fof!:a interioara de a lua
decizii potrivite peniru rezolvarea conflictelor.
Boala opereaza schimbari ale statutultti social $i, de aceea, pacienti i pot
uneori sa experimenteze rejecfia socia1a. Psihoterapia supo1iiva ajuta persoana
bolnava in a explora realitaple acestor expe1ienJe dificile, ca ~i semnificatiile
sau interpretarile pe care le da acestora.
De aceea, psihoterapia nu vizeaza doar tratarea sindroamelor
psihopatologice (depresie, anxietate, dependenia), ci ~i ameliorarea calitafii
vietii (idem, op. cit.).
in general, tratamentul psihologic nu are in vedere fonnele clasice ale
psihoterapiei (ca psihanaliza, terapia cognitiv comp01tamentala etc.), ci fonne

in

334

variate de psiho-socio-terapie,
avand
ca
obiectjv ameliorarea
disfunctionalitatilor mentionate.
Este vorba de o interveotie indirecta, In care se implica o echipa
terapeutica (psihiatru, psiholog, asistent social) ~i care acponeaza prin
inte1mediul ~i piin modelarea altei ecbipe, medicale, cea care trateaza direct
pacientul. Aceasta interven\je reune~te ergoterapeuti, socioterapeufi,
kinetoterapeufi.
Pacientul anxios, agresiv ~i necooperant induce persoualului o atitudine
similara, de iritare ~i agresivitate, de euervare ~i reject.ie, creandu-se astfel un
cerc vicios. De asemenea, starea depresiva ~i apatica a pacientului, negarea
,,oficiala" a starii de boala sau a gravitai acesteia se pot conjuga cu epuizarea
personalului, care se manifesta ~i el prin apatie ~i dezinteres.
Programele de terapie psihologica pentru men1inerea unei stari psihice
echilibrate la personal au U.1 vedere discutarea i'n echipa a problemelor ~i
cazuriJor. Aceste discutii care se desfa~oara de mai multe ori pe saptamana, se
realizeaza dupa modelul grupurilor Balint ~i al psihoter apiei de grup
(neanaliticii). Acest model de psil1oterapie 1n grup a ecbipei terapeutice.
centrat pe discutarea cazurilor ~i a reaqiilor la problemele acestora, cste larg
utilizat i'n serviciile c)foice.
Privitor la acest ultim aspect, s-a coostatat ca ceea ce epuizeaza mai
mult personalul sunt relatiile intercolegiale, intreg depa1tamentul de terapie
pentru bolnavi renali fiind caracterizat prin comportamente tensionale i un
mare potential agresiv.
Programul psihotcrapiei pentru bolnavii diaJizati are in vedere:
cre~terea independentei ~i ini~iativei, combaterea pasivitatii ~i depresiei,
controlul agresivitatii. Un alt aspect important este corecta informare a
padeotului asupra bolii, asupra stadiului acesteia, asupra posibilitatiior
terapeutice etc.
Pe de alta parte, pacientul poate fi inipat in tehnici de relaxare
psihocorporala (de exemplu, antren,amentul Schultz). Totodata, trebuie
stimulata atitudinea activa, atat i'n ceea ce prive~te interesele, preocuparile, cat
$i exercitiile fizice. Este necesar totu~i, cu toate condi~iile restiictive ale
tratamentului, ca forla mu$chilor sa fie buna sau sa creasca, iar subiectul sa fie
couvius ca poate realiza perfonnante psihofizice multumitoare.
Se preconizeaza pe langa discutii terapeutice in grup ~i psibot.e rapie
individuala scurta, de aproximati v zece ~edintc, centrate pe sinia1ia ~i
problemele particulare ale subiectului, pe posibilitatile sale de control al
comportamentelor distructive sau autodistructive, pe cre~terea comp1ian1ei
peutru tratament $i a autonomiei personale.
In general, terapiil.e psil10Jogice in contextul dializei sunt gbidate pe
unnatoarele dirccfii:

335

- implicarea ,,psihoterapiei de Jegatura'', adica a interventiei unei

echipe psihiatrice (psihoterapeut, asistent social, psiholog etc.), care activeaZi
in mare masura prin interrnediari, prin membrii echipei terapeutice nefrologice
~i ai familiei;
interventii psihoterapeutice obligatorii asupra personalulu
departamentului de bemodializa;
- intervenpi psiboterapeutice asupra pacientilor (in grup $i individuale}
pentru ameliorarea traitii schemei corporale, cre~terea increderii 111 sine i a
autorespectului, combaterea regresiei, negarii, depresiei, auxietatii i a
noncompliantei i cre9terea autonomiei personale;
- vizarea psihoterapeutica a famiJiei, a relatiilor 1u cuplu, a mentineri1
pe cat posibi1 a relatiilor sexuale 9i a pastrarii unei calitati acceptabile a vietii.

TEME SI INTREBARJ
1. Revedeti principalele etape ale terapiei contextual-modulare a lut
Francis Macnab. Care sunt diferentele ~i asemanarile de continut ill asistarea
persoanelor cu comportament suicidar 9i a celor abuzate fizic 9i sexual?
2. Care sunt obiectivele $i specificul asistarii psihologice asociata
tratamentului in cazul persoanelor mutilate pim combustie?
3. Care sunt obiectivele i specificul asistarii psibologice asociatii
tratamentului In cazul persoanelor hemodializate?
4. Abordati un caz cu psihotrauma de tipul celor mai sus men\ionate.
Evaluati psihologic i acordati-i suport de consiliere. Observati-va cu atentie
reactiile, atitudinile i tendintele pe care le aveti in modul de a-1 1ntelege ~i
sustine. Conectati-va starea pe care o cou~tientizati cu propriul vostn.1 sceuariu
de viata. Ce impact a avut psihotrauma clientului asupra voastra? Reevaluati-va
disponibHitatea de a susrine psihoterapeutic astfel de cazuri.
5. Alcatuiti un eseu despre experienfa voastra de contact cu persoanele
psihotraumatizate.

CAPITOLUL XIII
Psihosocioterapia pierderilor multiple. Transmutarea
suferintei ~i tehnici de supraviefuire - abordare
existentiala ~i spirituala
Doru Buzducea
Motto:
,,Disperarea nu este libertatea 'insa~i,
ci o pregatire necesara pentru libertate"
(Rollo May)

Prnvocarile viep.i actuale. 0 lume in transform are

ca1iea noastra ,,Psihologia pierderii ~i terapia durerii" (Iolanda

Mitrofan, Dorn Buzducea, Editura Albedo, editia I, 1999, Editura SPER, editia
a II-a, 2002), atrageam atentia, 1n ultimul capitol, asupra implicatiilor persona.le
$i conmnitare ale evenimentelor, contemporaue care declan$eaza, lntretin ~j
agraveaza suferinta pe tem1en lung. Pierderile multiple $i crizele asociate sunr
semnale tara precedent pentrn criza existentiala $i spirituala cvasigenerala cu
care se confrunta umanitatea. Psihoterapeutii $i consilierii, medicii, asistentii
sociali ~i educatorii, alaturi de slujitorii tuturor cultelor religioase $i de
cautatorii ~i aspiran\ii la spi1itualitate, nu pol ramane neimplicati ~i indiferenti
la valul de evenimente interconectate care afecteaza ecbilibrnl, siinatatea ~ i
bunastarea fiintei umane.
Eforturi financiare uria$e se fac pentrn implementarea unor cercetari
care sa vindece boli incurabile, sa dezvolte acele zone $i regiuni ale lumii de
mult riin1ase in unna, sa introduca elernente de civilizatie $i 'in triburile 1n care
inca se mai pastreaza primitivismul $.a.rn.d. Se produc schimbari rapide ~i
complexe in toate sferele vietii sociale, economice, culturale ~i politice.
Sistemele etico-morale sunt puse pe alocuri sub semnul mtrebari, iar sistemele
valorice suot zdruncinate. Se produc ciocniri $i interferente de civilizatii,
integrari comunitare, nu tara costuri psihologice ~i sociale. Se puue problema
unui efort colectiv de integrare i toleranfa, de adaptare creativa $i de
con$fientizare targita, de sprijin mutual In confrnntarea cu provocari de
ecosistern care pun tn joc supravietuirea.

in

337

Razboaiele civile, terorismuJ international , migratia maselor, l?Om~jul

alarmaut, violenta intrafam.ilia1a, toxicodepeudentele, agres1v1ta1ea ~i
intoleranta $i alte fenomene lncarcate de conotap.i negative iau amploare.
Psibopatologia pare a se extinde de la domeniu1 individual $i interpersonal la
eel comunitar $j social. Saracia nu cunoa$te granite. Love$te inilivizi $i fainilij
indiferent de etnie, nivel educational ~i varsta. Cre$te numarul celor singuri
(copii, batraui, tineri), batranilor le lipse$te sprijinul familial, tinerilor un loc de
muncli, iar copiilor hrana cea de toate zilele.
Numarul femeilor, copiilor, adolescentilor lovip de maladia incurabila
cre~e vertiginos. Altemativele la ingiijirea famjliala (plasament, foster) sunt din
ce ill ce mai solicitate, iar departameutele locale de servicii sociale se c011frunta
cu o lipsa din ce 1n ce mai acuta a resurselor financiare necesare rezolvarii
problemelor sociale comtulitare. Sistemele de hanspo1t public au devenit din ce
In ce mai aglomerate. Miturile unei 1wni Ia.ra margj11i sunt de-a dreptul
spulberate. Refugiatii ~teapta sa primeasca protectie, hrana, ilnbracaminte $i
adapost. A~teapta sa fie 1niele~j , iar nevoile lor (fizice, emo}ionale, sociale,
spiiituale) sa fie satisfacure. Vor libertate, intimitate 9i confidentiaJitate.
lmplementarea masurilor de politica sociala ill vederea dezvoltarii justitiei
sociale depind de puterea econornica a tlirii respective. Mass-media cup1inde
pana la satnratie crimli, accidente, catastrofe ~i dezastre. Scandalu.rile politice ~i
sexuale sunt la moda, iar opinia publica cite9te din ce 1n ce mai muJt pamfletele
politice. Multe din problemele care ar putea fi rezolvate sunt evitate,
minimalizate sau pm i simplu iguorate.
BoliJe cu transmitere sexuala iau amploare, iar prostitutia imbraca
diverse forme. La toat: acestea mai putem adauga: nutritie precara, bolile
saraciei, dependen}a de substante chim.ice, sistemele de sanatate saracite
financiar, durere i suferiota in diverse forme, nevoia de educatie din ce 111 ce
mai neglijata etc.
Se resimte nevoia de a deveni cetatean universal, cunoa~terea credintelor
$i a scbirnburilor interconfesionaJe, valorilor 9i sta.ndardelor de viata ale diferitelor
regiuni ale lumii. Schimburile infonna}ionale i diferitele tranzacpi transculn1rale
reprezinta deja un 1ucru comun,
Chiar i atunci cand se vorbete aceeai limba pot exista difercnte
culturaJe lntre oameni Cu totii reflectam motenirea tarii $i familiei in care neam nascut, p.rin educafie, religie, vaJori, credinte, tabuuri, deprinderi, obiceiu1i,
i.nstitu!ii, ceremonii, mod de petrecere a timpului liber, pofaici. Traditia vestica,
caracterizata prin individualism, competitie mtre indivci pentru status,
recunoa~ere, ca~tiga teren ~i in 1aiile in care paua nu demult se vorbea doar
desp.re egalitate ~i bunurj comune. inielegerea ~i coope.ra.rea transculturala detin
adevarata putere i sunt relevante in rea~ezarea la uoi parametri ~i dimensiuni a
viep.i sociaJe.
338

Modalitafile de comunicare se diversifica din ce iu ce mai mult.

Comunicarea verbaJa (cuvinte, sunete, strigate etc.) ocupa un loc exnem de
important. Volumul vocii poate fi un indicator al ostiliUilii, furiei, bucuriei sau
depresiej. Vocea rid.icata este o caracteristica normala pentru unele culturi, ca cea
araba sau nord-americana. fn Asia se tinde spre folosirea unei voci joase. Pentru
unele persoane sfaturiJe practice strut mai folositoare decat atitudinile empatice.
Posibilitatea de exprimare a gandurilor, sentimentelor, speranrelor ~i provocarilor
poate conduce la marirea tncrede1ii in ceilalti. Se cauta din ce tn ce mai mull
atitudini flexibile, deschise, oneste ~i care sa exprime educafie ~i civiJjzarie.
Comunicarea nonverbala include tacere, men1inerea ,,distantei".
contact vizuaJ, limbajul trupultti, expresivitate emotionala. Jn anumite zone
culturale pastraxea tacerii in ti.mp ce altul vo rbe~te reprezinta ceva neobi~nuit,
In timp ce in altele lucruJ acesta este ridicat la rang de cult. in timp ce asiaticii
prefera o distant.a mai mare atunci cand comunica cu cineva, latino-americanii ,
francezii, indienii, oegrii ame1icani, arabii prefera o d.istanta rnai intimal
apropiata. Distanra confortabila este data ~i de clasa, status social, gen.
personalitate. Asiaticii considera contactul vizual ca un semn al ostilitatii ~i
impolitetii. Negrii americani considera contactul vizuaJ ca w1 semn al lipsej de
respect atunci cand asculta, dar un semn de i'nalta onoare atunci cand vorbesc.
Gesturile, eA'J)resia faciala, postura sunt extrem de importante 1n comun:icare.
Cu totii avem insa nevoie sa n,e dezvoltam inteligenta culturala,
ernotionalli ~i sociala. Aceste competenie detin cbeia succesului ~i previn
excluderea socialii, marginalizarea ~i suferintele de diverse tipmi. Ele previn In
mare masura unele dintre tulburarile ooastre ernotionale, de adaptare, oevrotice
~i psihosomatice. Dezvoltarea personala ~i o con~tienta extinsa sunt pilonii pe
care se construie~te maturitatea spirituaUi (individuala ~i colectiva), singura
In masura sa asigure continuitatea ~i sanatatea umanitatii.

inspre ce ne indreptam?

Intrebarea este iuvaluita in mister ~i ar necesita o sumedenie de raspunsuii.

de probleme globale ~i necazuri individuate este de nestapanit. Pe masma
ce gasim unele solui, noi probleme rasar ~i noi muta.i se produc. in clipa in care
sc1iem aceasta ca1te, mii de oameni mor in chin ~i sufetin!a ~i multi altii sunt
condamnati la o existenta tragica ~i lipsita de speranta. Foamete, varsare de sange,
cutremme, razboaie, ma1adii incurabile, anxietate existen~ala, poluare, rise de
catastro.Ia ecosisternica ~i moarte. Dinarnicile epidem.iilor ne mgrozesc. Probabil ca
maladia incurabila va capata propori uria~e ~i devastatoare. Pierderile multiple se
vor mtinde ca o pata de ulei. Mul~ oameni vor muri ~i multi alpi se var declara
supravietuitmi ai multiplelor pierde1i.
Avalan~a

339

Toate limbile pamantului suot prea sarace pentrn a descrie durerea ~

sufe1inta. Tennerrii de trauma, durere, sufotinta etc. Stmt prea putin mcapato1i pentn.
asemenea experienie: depresie crouica, pattem-uri de viafa masochiste, anxietate
cronica, boli psihosomatice (Iolanda Mitrofan, Doru Buzducea, 2002, p. 164).

Durerea - o experienta personata ~i comunitara

Durerea prezinta anse egale pentrn fiecare fiinta 'in paite. Nimeni nu este
imw1 la durere. Poate veni pe fwi sau dintr-o data. Poate fi rezultatul morpi iubitulu!
sau iubitei sau poate fi rezultan1l unui eveniment neateptat ca suicidctl, trauma.
dezastru natural, un atac band.itesc, viol monstruos .a.m.d. Durerea implica una sau
mai multe persoane. Dmerea poate afecta familii 1ntregi, p1ieteni, cunotinie
apropiate, profesio~ti implicati ill fugiijirea persoanelor atlate pe moarte etc.
Profesionitii implicati tu pierderi ireparabilc nu sunt nici ei imtuu la
sentimentele i senzapile asociate pierde1ii. Consilierii pot avea benefidltl
expeiien\ei i cunoate1ii profesionale, dar durerea i suferinta sunt reale i pentru
ei, ca i pentru 01icine altcincva.
Vom fucerca fu cele ce UIIlleaza sa surp1indem manifestarile fizice.
psihice ~i cognitive asociate pierderii.
Vom include cateva metode ~i tehnici de interventie, cum ar fi
ascultarea atenta, comunicare efectiva, sprijinul terapcutic ~i grupurile de
suport axate pe dur~rea produsa de maladiile incurabile.
Durerea este o experienta unica pentrn fieca.re individ in parte. Nu exista
retete ill vederea ameliorarii sau eliminarii durerii ~j nici zile mai buue sau mai
proaste. Exista aceea~i dwere pentrn toti i pentru toate zilele. Timpul redresarii
difera de la o persoaoa la alta i include un nurnar variat de factori de influenta.
in cazul spitalizruii nu se poate trasa o g:ranWi emofionala intre pacient i
profesionist. 0 asistenta medicala cementa: ,.Daca am o relafie prqfesio11alii de
lungii duratii cu un pacient, esle mull mai probab;/ sii vorbim despre pierdere.
Perioada de timp petrecutii cu 1111 pacienf poate Tegitima durerea '' (Chapman
Dick, 1989, p. 62).
Legaturile emotionale, pozitive sau negative, care implica energle i
interes, speranta i ateptari sunt cativa dintre factorii care dau foteles $i
semnificatie pierderii. Durabilitatea i intensitatea acestor factori influenteaza
perceptia pierderii (Baker iKelly, 1986).
Abordarea holistica sugereaza faptul ca implicarea profesionitilor ill
tratarea aspectelor fizice atrage dupa sine ~i implicarea to sfera psihosociala.
Profesioni~tii devin foarte ataati de pacienp tn timpul procesuJui de 1ng1ijire ~i
aceasta serve~te la intensificarea sentimentelor pierderii atunci cand pacientii
vormuri.

340

in studiul realizat de catre Martin (1990) . sentimentele pierderii

exp1imate de catre multe infinnjere sunt mult mai intense ~i mai de durata
decat au fost anticipate. Autornl explica acest fapt prin rela\ia stransa pe care
acestea au realizat-o cu pacientul J.nainte ca el sa moara. Martin argumenteaza
afirmafia ca atunci cand un pacient este rejectat de catre familia sa, infimriera
ori asistenta medfoala i~i va asuma rolul de 1.nlocuitor al familiei.
Acest sens al identificarii cu pacientul ~i cu durerea acestuia va cauza
sentimente de frustratie ~i pierdere. Suportul de care au nevoie persoaoele
aflate 1n durere trebuie sa includa familia de origine, prieteni i vecini. Christ
~i Wiener (1985) arata ca pentru majoritatea persoanelor seropozitive sprijinul
familfal lipse~te, ceea cc mare9te drama trairilor interioare.
Doka (1989) introduce concepn1! de durere nerecunoscuta, o durere
oelnfeleasa i fiidi recunoatere sociala. Aceste pierderi au loc anmci cand unei
persoane nu i se recunoa9fe un ro1 clar ~i corect sau cand nu are capacitatea de a
simti durerea. Autorul citat evidenpaza faptul ca societatea are seturi de norme
care stabilesc cine sunt persoanele care sufera, cat timp sufera, unde, cand ~i
cum.
In acest caz, persoana sufera pierderea, dar nu intotdeauna are
posibilitatea de a jeli public, de a i se recunoa~te de cat.re societate durerea care
o cbjnuie. intr-o societate care are rolmi ~i norme clar stabilite, este ext:rem de
difici1 de trait altfel. in aceasta situape se a1a cei ce sufera pierderi legate de
SIDA, bomosexualii ~i alte grupuri sociale aflate la rise de excludere ~i
marginalizare socia!a.
Studiul Jui Gordon (1993) arata ca infinnierele care lucreaza cu
pacienti seropozitivi primesc foarle putin sprjj.in d.in pattea familiei ~i a
prietenilor. Aceasta atitudine reflecta tendinta societatii de a-i stigmatiza ~i
discrimina, din cauza careia pacientH se confrunta cu o pierdere a
confidenfialitatii ~i a stimei de sine.
Confruntarea cu moartea. Suportul psihoterapeutic In refacere i redresare

rena~tere

Factorii care influenteaza relansarea din dmerea pricinu.ita de maladiile

incurabile includ (ill asistarea terapeutica a perdan1ilor) modalita\ile ill care cei
apropiati au decedat, pricioile de suferinta, dramele suferite, contextul
institutional sau mediul familiar ~.a.m.d . Cand apar incideote nedorite,
supravietuitorii se pot sirn!i vinovari. se pot blama (,,Dacii 1111 a~ fifac11t ... ".
.,Dad/ a fi ascultat de piirinf.i", ,,Daca l-a~fi putut ajutii miicar ~i numai pentru
o clipii" etc.). Sunt regrete care reflecta ,,afaceri netenninate" ~i se pot baza pe
realitatea percep!iei.

341

Este foarte important ca afacerile nefinalizate sa fie rezolvate inainte d

apru.i\ia morp.i, pent.ru ca dupa aceea nu mai este posibil. Atitudi11ile ,.
sentimentele dare sunt eel mai mare cadou care poate fi acordat apropiafilor ~
celor dragi, incluzand dragostea noastra, gandurile, scuzele ~i dorintele.
Dmerea conduce la schimbuea de atitudini in raudul celor can
sufera i poarta doliu, ca i la creterea capacitatilor de a recunoate
varietate de comportamente ca moduri de a face fata la pierderi. Aces
proces poate fi interceptat ~i masurat tnainte de a deveni sever, iar tratamentu
poate incepe tiu1puriu. Este uecesar sa se recunoasca atat procesul de secatuiL
interioara, cat ~i procesul dureros.
in studiul lui Beunett ~i Kela.her (1993), anxietatea a fost legata dl
nivelul dure1ii . In cazul celor la care durerea este prezenta la un nivel ridic<it
este eel mai probabil sa se lnregistreze ~i un nivel mare de anxietate, Relatit
interactiva dintre durere i anxietate Ti determina pe cercetatori sa-~
exprime ingrijorarea 1n legatura cu faptul ca durerea ar avea o influentfi
pentru profesionitii din domeniul medical. Daca nu se lucreaza cu dmerea
personalul poate fi mult mai expus la secatuire interioara.
W. Stroebe ~i M. Stroebe (1987) au aualizat legatura dintre stres ~
durere pentru a explica consec:intele fizice ~i ps:ihologice care rezulta cfu
suferinta. Ei au aratat ca problemele de sanatate, anxietatea ~i inabilitatea de a
face fata pot fi rezultatul ex'Puoerii la multiple experiente de durere.
P1ice ~i Murphy (1984) analizeaza secatuirea interioara ce 1nsote~ t e
pierderea ~i durerea. Ei considera ca modul de intelegere a durerii s-a modifica1
in ultimile doua decenii. Dmerea indica nu numai o stare de tristete, ci un proce~
ce poate include, dupa o anUlJlita perioada de timp, un evautai de stari inteme ~
compo1tamente, dintre care unele depa~esc tristetea ~i plansul. Bi considera ca.
secatuirea interioara implica pierderi considerabile pentru eel cru.e lucreaza c~
pacienti in iminenta mor}ji ~i este, in paJte, un raspuns la pierdere. Pierderea
implicata este descrisa drept o pierdere a unei parti a Sinelui, care poate
include deziluzia, pierderea motivatiei pentru implicare creativa, retragerea
emotionala din relatiile interpersonale. Mai mult decat atat, relatiile sociale (lm:
de munca etc.) pot fide asemenea afectate.
Aceea~i autori afim1a ca ,,persoanele se 1ncred 111 prop1ia judecata
Jefel'itoare la faptul ca cei care lucreaza cu tm nivel 'inalt de stres, cu persoane
care mor sau care sufera, l~i pun propriile relapi intinle In situatie de rise
Victimele secatuirii intetioare nu suut buni iubiJi" (1994, p. 50).
Kavenaugb (1973) propuue ~apte stadii de adaptare la o munca
stresanta: ~oc, dezorganizare, emotii volatile, vinovatie, pierdere ~i singuratate
u~urare ~i restabilizare. Stadiile de ~oc ~i dezorganizare rezulta din fapt1.1l c:J
Yngrijitorii care sunt pregatiti sa vindece ~i vad pacienjii murind, de~i ei !~1
doresc sa vada cum se !nsanato~esc. Lipsa de concentrare ill depa~irea aceslot
342

stadii poate conduce Ia o stare de nerealism ~i dezorientare la locul de munca.

Modul In care profesioni~tii se adapteaza la aceasta poate afecta sanatatea tor
emotionala ~i abilitatea de a accepta moartea ca ua rezultat nom1al ~i anticipat.
Emotiile negative apar periodic pentru o mare pa11e din personalul care
lucreaza in lngrijire terminata. Grupurile de suport sunt necesare pentru a
oferi empatie ~i acceptarea acestor emopi. Este lndeob~te recunoscut
faptu l ca profesioni~tii care ofera suport nu ~ tiu ca, la randul Jor, au nevoie
sa primeasdi sprijin ~i suport.
lnfelegerea ~i dep~U-ea stadiului de vina este un pas important tn adaptarea
cu succes la pierdere. Decesul unui pacient poate conduce la o revizuire a
standardului de mgriji.re pe care profesion.i~tii i 1-au oferit. Unii dintrc profesioru~ti
pot face aceasta !ara a sim~ vreo gre~eala reala sau imagioara in acordarea celui mai
bun nivel de ingrij.i.re cu putinta.
Sentimentul de vina poate actiona ca lU1 antidot psihologic fafa de
seuti.mentele de neajutorare. Recunoa~terea acestor procese mobilizeaza
personalul sa Jucreze cu propriile sentimente de neajutorarc mult mai u~or
decat sa poarte greutatea culpei. Vinovaria nerezolvata reprezi.nta poate eel mai
destrnctiv factor implicat in sindromul de stres, ce poate conduce la secatuirea
interioara. Tristetea apare atunci. cand persoana este pe deplin con~tienta de
pierdere.
Un sentiment persistent de singu_ratate poate fi un semnal ca este
nevoie ca persoana sa-~i ia un timp p entru relaxare ~i odihn~L Cei care au t:recul
cu bine prin stadiile mentionate mai inainte pot descoperi un amunit sens al
realizarii, pri.n co~entizarea faptului ca ei au reu~it sa supravietuiasca acestui stres.
Con~tientizarea faptului ca au Lrecut cu b.i.ne poate aduce un sentiment de u~urare.
Adaptarea care mmeaza este o posibilitate de a echilibra un mediu deja alterat. Un
rezultat pozitiv conduce la schimbari care adesea implica largirea capacitat]lor
profesionale ~i mnane ale celor implica1i.
Sprijin exterior - salvarea prin prieteni

fn astfel de situatii, de o impolianta deosebita se dovedesc a fi grupurile

de suport, persoanele pe care te poti sprij.i.ni . in cazul persoanelor seropozitive,
dupa mai bine de 10 ani de popularizare a acestei boli, ele inca se mai confrunta
cu stigmatizarea ~i disc1iminarea. Este ignorata ill cateva culturi ~i privita ca o
boa.la asociata cu anumite comportamente murdare, ca o boala care nu afecteaza
persoanele cum.in~. Fara prieteni ~i fara sp1ijin extem, pacientii se pot s.i.n1\i
izolati ~i s.i.nguri, abandona!i de soarta, iar tristetea poate avansa 1n i.utensitate.
Apar stresul i anxietatea, se neglijeaza pe ei ~i pe ceilalti i, uneori,
apare abuzul de substante narcotice. Even.imentele curente le pot afecta profund
abilitatea ~i instinctul de supraviefUire, alterand fi.mc~onarea la parametri
343

oormali a propriei personalitati. A gasi lnteles ~i sens In aceste decese, necazur.

$i pierde1i multiple fuseam.na o lncercare de continua adaptare la jale, durere ~
chin interior.
Eveuimentele curente de viata includ: divor~; separare de cei dragi.
pierderea slujbei; migrarea dintr-un Joe In altul sau dintr-o tara in alta_
pierderea asigurarii medicate; abuzul sexual, emotional sau fizic; zidun
'
spilituale; un partener sau copil boJnav; schimbari majore ill plan financiar
~.a.m.d. Sunt unii care, din motive bine fotemeiate - gen, varsta, cultura, etnie.
perceptie de sine, religie, stil de viata - sunt incapabili In a-$i exprima
sentimente aurentice ~i nevoi im.inente.
Aceste persoane 1$i fugroapa proprii le sentimente; se percep ca fiind
destul de putemice pentru a Jezista. Pentm ele, puternic e acela care renunta la
durere. Cand durerile sunt lnabu~ite, mai tarziu, o noua explozie va avea loc.
aducand la lmnina tot ceea ce In trecut nu a fost rezolvat. Refacerea va fi mull
mai dificila $i va avea nevoie de mult mai mult timp. Durerile acumulate Lil
timpul vie~i nu sunt neaparat individuale ~i nu au o singura istorie.
Daca vom ignora sale tratam la ti mp, vor reveni muJtiplicate deja $i cu
istori_i poate mult mai uagice. Supararile ~i necazurile sunt unice pentrn fiecare
in parte $i, Intr-adeviir, suferin}a cuiva poate fi ca~tigul altcuiva. Cum sii
tnvatam sa convietuim ~i sli facem fata acestor dureri ~i necazuri?
Durerea este o reac1ie i un raspuns natural la decesul cuiva apropiat.
Prezinta coordonate emotionale, cognitive, fizice, compo1tamentale i spirituale
(Worden, J 991).
Tristetea i-eprezinta eel mai comun sentiment al pierderii, care poate .fi
ex'Primat prin lacrimi ~i planset. Furia poate fi vizibila, 'iniibu~ita sau reprimatii. in
special femeile DU recWJosc sentimentele de :fiuie pe care le au ill contextul 1mui
deces. De asemenea, prietenilor nu le face mare placere sa auda sau sa vada. fi.uia care
poate inso~ un deces. Supraviep.iit01ii deseori exprima sentimente de singuratate,
abandon ~i neglijare din pa1iea prietenilor.
Culpabilizarile sunt frecvente: ,,Dacii O fl ascultat de mama mea pe
care am iubit-o ... ", ca ~i anxietatea cu privire la vii tor: ,, Cine va mai avea
grijii de mine?". Copiii pot fi anxio~i i pot lntreba: ., Oare va muri tata? Cine
va avea grija de mine?,,. Frica fafa de necunoscut. Teama de viitor. F1ica de a
m1 putea supravieltli. Sw1t foarte pufiui oamenjj care, tiind ceea ce ei sunt, m1
siu1t nevoia de a !ntoarce viata macar cu o secunda lnapoi, atunci cand
uenorocirile se abat asupra !or.
0 nenorocire nu vine niciodata singura ~i niciunul dimre noi nu este
scutit de umbra mo11ii. Cei ce au suferit pierderi priu deces marturisesc ca
primele 15-20 de secunde dupa ce realizezi tragicul eveniment sunt teribil de
greu de supol1at. Plansul ~i scr~nirea d.in!ilor te-apuca. Nu putiui s1.mt cei care
!ncarunfesc. Nu numai case simt confuzi, dar simt ca o sa ~i 1nnebuneasca In
344

secunda unnatoare. Imaturii emotional, dependen~ii sunt in cea mai mare

masma expu~i.
Pierderea puterii de concentrare, imparfialltatea memorfoi, probleme
simple care paJ a fi complicate, ~ofatul care se trnnsfonna ill hazard pentrn tot
restul drumului, sentimentul de nevrednicie - toate devin cea mai haot1ca fa\a a
raspunsului la suferiuta.
Raspunsul la moarte include, ill plan fizic, intensificarea ritmului
cardiac, respiratie taiata, uscaeiunea gurii, transpira}ia palmelor, lacrimi
mvoluntare, crampe stornacale violente, grea\a. Zilele urmatoare iuelud dureri
de cap, sufocari, pierderi de apet1t, slabiciuni musculare, biperventila1ie etc.
Tulburiiri de somn apar adesea. Sonurnl poate fi absent sau de senna durata .
Apar vise ~i co~ma.ruri despre eel decedat.
0 continua senza1ie de amorteala, goliciune ~ i irealitate puue stapanire
pe eel chinuit ~i necajit. in plan compo1tamental, aceste dureri se manifesta prin
retragere din activitiilile cu caracter social, absenteism cronic, hiperactivitate,
pove~ti intenninabile despre eel decedat, vizite fi'ecvente Ia locul
lnmorn1antarii, aetivitii!i de~arte. Fotografiile celui decedat pot fi distruse sau,
din contra, afi~ate la loc de einste. Cel decedat poate fi ridicat In slavi ~i
ideatizat astfel ]neat sa nu mai poata fi recunoscut de prieteni ~i cei apropiafi.
Nu mai are niciun fol de seutimente ~i aspecte negative, totdeauoa fi.ind 'in
rela~i extraordinar de bune cu cei diu jur.
Atunci cand aceste comp011amente sunt de semi tennen ~i gradual
modificate, in functie de rezolvarea dmeri lor, nu reprezi.nta un potential
patologie pentru vi..itoarea conduita a persoanei suferinde. Daca asemenea
ganduri nu scad in timp, ele pot reprezenta un simptom al unei reactil
dureroase complicate, in a carei ameliorare se impune intervenfia unui
psihoterapeut. Vorbitul ~i scrisul despre moarte reprezinta im exercitiu
intelectual pana In momentul in care moartea se apropie de sufletul ~i inima
noastra. Atunci se poate dobandi un inteles al durerilor ~i suferilitelor.
Fiecare dintre noi va supravietui intr-un mod ttnic, lntr-tm timp perso1rnl,
capatand depdnderi ~i sisteme de supo1't proprii, mteles a.supra relatiilor de
pierdere ~ .a .m.d. Nu exista o modalitate corecta de a suferi.
Etapele ~i treptele doliului sunt discret gbidate de catre consilier, care-I
asista pe eel prins ill astfel de mreje. Adesea tm travaliu de doliu ~i de separare
constructiva, eventual lnsotit de un travaliu de ierta.re, dupa caz, este binevenit ]ntro terapie de sup011. Parkes (1972, p. 110) recunoate ca supravietuitorii devin Ui
prima faza a doliulu.i amorfi ~i nerni~cati. Apoi refuza ajutoru), devin elastici In
con~tiinta, uluiesc p1ietenii ~i chiar propria familie prin aceasta calma abilitate de a
funcpona, se reintorc la munca dupli cateva saptiimani de stat ~i de privit, se cred
mai profunzi ~i mai pricepu? in in}elegerea vietii.

345

Aceasta stare care msote~te pierderea poate dura careva saptarnaui sa

c11iar luni, dupa care vine vremea revenirilor i a reclrcsarii. Rudele s"
remtorc la casa lor, prietenji reaJjzeaza ca-? merge din ce in ce mai bine ~i ca "
pot re1ntoarce la prop1ia lor viata, sa-~i traiasca amarul zilei de maine.
Vazandu-te singur, amot ~i ~ocat de cele tntamplate, neveoindu-? s~
crezi cele ce ai trait, mcepi sate sim\i dezorganizat ~i sa si.mti ca nu-~i mai pasa dt
ceea ce candva se chema couven?onal ordine. Realizezi ca viata se schimba mere1..
~i ca ceea ce ~-a apartinut dindva nu se mai remtoarcc la tine. Traieti experieuj..
siuguratatii, goliciunii, izolarii $i fragmentarii. Rugul inte1ior arde lntruna ~i nu St
mai mistuie.
Micile probleme de altadata devio de asta data mmip de nehecut
deciziile sunt ilogice, farfuriile murdare se scufunda In cbiuveta ~.a.m.d
lnteriorul devine $ifouat ~i !aramitat. Persoanele anterior organizate vor face
lucruri de-a dreptul bizare, pentru a crea aparentele ca pot pastra ordinea ~
controluL
Daca, In aceasta perioada, apar ~i alte pierde1i, ah.mci o reintoarcere la
starea initiala, descrisa anterior, este iminenta.
Odata depaita aceasta etapa, reapare reorganizarea. Aceasta inseauma
ca unneaza ~i alte zile in care mem01ia nu-ti va fi ocupata doar de eel iub it ~i
dispan.n, starea de somn se apropie de nonnal, lacrimile ~i singuratatea tncep s&
dispara, angajarea in sfera sociala ~i comuna celorlal? devine mai aproape de
sufletul tau.
Viitorul este anticipat mai pozitiv, apare ~i bucuria restabilirii
prieteniilor.
Aniversarea la o perioada de timp a decesului inseamua un nou
moment de confuzie. Emo~i puternice te vor incerca. Este normal sa fie a~a,
dar flira durere ~i stres. Reconcilierea cu pierderea ~i reintegrarea in
viata este tot ce-ti mai ramane. Semnele acestora 1ncep sa apara lo pri111Ul
an ~i, mai apoi, tn anii ce vor mai urma. Sufletul mahnit este pregatit pentn.1
orice fel de intampJari. Nimfo ~j nimeni nu-1 mai poate lua prin surprindere.

Prima tinta este aceea de a accepta realitatea pierderii suferite.

Inainte de confnmtarea cu pierderea ~i acceptarea ei, inainte de
recuuoa~terea emofionala ~i intelecruala a adevaratei i ireversibilei
separari (eel puJin 1n aceasta ltnnc), procesul durerii este deja
lnceput.

A douii finta majorii se referii la inceperea procesului de angajare

practidi in durere i suferinta, o provocare pentru lacrimile ~i
expectatiile noashe culturale, dar 9i peutru puterea de a reconve1ti cat
mai rapid, in propriul nostru interior, cele 1ntamplate. Durerea poate
produce un discoafort profuud celor care parca nu sunt afecta1i de ea,
celor care o neaga. Prezen!e mtfunplatoare sau contexte de hazard pot
346

aduce neplaceri. in zilele ooastre, oamenii se simt vinova~ $i le este

de dmere, nu se mai reciwoa$te ancica nevoie omeneasca de a
trai $i prin suferinta. Exista o muJ1ime de lucmri $i fapte care pot ajuta
procesul lndurera.rii.
Acesta este un moment In care blamarea de sine $i blamarea altora
apare In prim plan. Viata poate fi 1illa$urata 'in regretele Jui ,.daca": ,.Daca
nu m-a-? fi nascut!" $.a.m.d. Suferinta absoluta regreta cbiar $i ziua na$1erii,
a$a cum plange.rea lui Iov ne-o demonstreaza, regreta ziua cunoa$terii
iubitei care te parase$te, regreta ziua ceasului fatal cand fu sa fie, regreta tot
ceea ce se leaga de disperare. Ce sa mai vorbim de rolwi $i lucnui majore
ca iubirea, sentimentul apartenenfei, finante, pozitii comunitare etc. Cererile
$i strigatele dupa ajutor nu stmt totdeauna auzite. fo astfel de situatli, rolul
specialistului consilier este de a valida cunoa$terea $i sprij inul
sentimentelor de doliu, incurajarea ventilapei durerilor $i p1evenirea
altora de acela$i gen.
Tot ce trebuie sa foci este sa asculti atent $i empatic, fiira a judeca $i fiira
a da sfaturi.
A t:reia finta imponanta prive$te ajustarea contextului i
circumstantei in care se petrec pierderile. lnseamna cristalizarea ~i
respectarea diferenieior individuale de varsta, gen, etnie, credinfe
spirituale ~i religioase, ale percepriilor sprijinului extern, ale
instinctului de supravietuire, ale evenimentelor curente de viata, ale
importantei relatiilor interpersonale. Durerea se amplifica ill
magnitudine odata cu patrunderea traumelor 1n lntreaga familie,
afectand toti membrii familiei. Problemele par complexe ~i fiira soh.1\ii
la prima vedere. Modificfuile pot fi atat de prcguante, !neat se pot
sch.imba deprinderi care pareau deja consolidate: uu amunit fel de a
gati, de a conduce, de a planta pomi in gradina, de a face cumparaturi
etc.Unele roluri pot fi drastic diminuate. Noile deprinderi par a fi
distrugatoare - $i nu este imposibil sa ~i fie. Ajutor pentru reale $i
adecvate deprinderi practice poate fi obpnut de la prieteni, colegi,
grupru-i de suport, speciali$ti ~i ch.iar de la aw p1.hia$i de sufer:inta.
Ajutorul propriului consilier este de un real fo los In lnvingerea
momentana a durerii.
rn~ine

Iata un scm1 exemplu de ajutor dat de catre Doru Buzducea, ill calitate
de consilier (op. cit., p. 174), unui copil de 9 ani, semiabandonat intr-o clinica de
imunodeficienta pentrn copii. 0 scrisoare pe care acesta dorea sa o trimita mamei
sale. Nu ~tia sa scrie, pentru ca de la varsta de 5 ani a fost Iasat mai mult 111 spital
decat acasa.

347

,, Draga mama,
Te rog sa-fi faci timp sii vii pe la mine la spital, pentru ca mi-e dor de
tine. Am vorbit cu domnul doctor Sorin, care mi-a spus ca s-ar putea sa vin
/ntr-o zi.pe acasa cu Doru, sii va vizitez. Pieing mereu cdnd ma gdndesc la tine.
A-t vrea sii vin de tot acasii. Ce mai Jae .frajii mei? Unde fmi este biciul meu,
rniii mama? Cand o sa-mi cumperi calculatorul, jocul mecanic, jucariile
promise Ji fmbriicamintea de care am nevoie? Am strons cdteva hiiinufe care
au ramas mid de mine, pentru sora mea Petra .ji chiar cdteva pentm Bobi.
Cu drag $i dor, biiiatul tau,
Cata/in din Colentina.
Azi, 4 iunie 1998".

Scrisoarea a fost trinlisa mamei, care ~i-a ma1it frecventa vizitelor la spital.
Copiii suot extrem de sensibili la separare. Ajutornl poate veni de la
terapeutul familial, de la consilierul ~colar, de la lnvatator ~i profesor, de la
partenerul de joaca. Exista diverse moduri de a capata un sens al securitatii
intr-o lume prabu~ita la pamaut.
Cea din unna fi.nta se refera la reorganizarea emop.onala ~i
patrunderea din nou, pe u~a din fa1ii, in viata. Consilierii specializati U.1
pierdere nUil1esc acest lucrn eliberare ~i patrundere. Toru~i, cej care au
iubit cu adeviirat nu-~i pot pemlite 1ntotdeauna eliberarea, peutrn ca acest
lucm implica o izgoni.re a ceea ce a mai riiroas din celiiJalt in tine,
eliminarea imaginilor ~i gandurilor despre eel pierdut, ca ~i caud niciodata
nu s-ar fi l.ntamplat ceea ce de fapt s-a intarnplat.
Durerea consuma cantitati enonne de energie, ducand, treptat, la epnizare
~i secatuire inte1ioara. Dar caod apare reconcilierea cu pierderea, suferinta este
capabila sli se transmute mtr-o experienfa mult mai confortabila.
Energia este acum capabila sa se reintegreze l.ntr-o noua viara,
indiv)du.l poate accepta prezentul ~i se poate augaja In viitor, planificand ~i
cbiar sperand. Speciali~tii In pierdere au una dintre cele mai utile obligaiii
profesionale ~i morale, aceea de a provoca ~i ajuta persoanele care au suferit
pierderi la reconcili.erea ~i reintegrarea durerii ~i suferintei. Comunicarea
efectiva ~i ascultarea activa sunt esentiale acestui proces.
Transmutarea suferintei- imparta~ire, comunicare ~i ascultare atenta
in consiliere ~i terapie, deprinderile de lmparta~ire, comunicare ~i
asculta.re atenta merg mauii 1n rnaua ~i alcatuiesc lln.preuna ,.vasuJ alcbimic" al
t:ransrnutarii suferintei mtr-o experienta de cr~tere $1 maturizare.

348

A comunica 1nseamua a imparti ~i 'imparta~i cunoa~tere ~i experienra, a

scbi.tnba infonnape, a c1istaliza o rela\:ionare plina de 111teles. Inseamna un efort

de a auzi ceea ce spune celalalt, a lua aminte la munnur ;;i suspin, a acorda
atenp.e mi~ca1ilor $i gesturilor, a exprima ceea ce simti i gandeti la un
moment dat, In legatura cu ceva sau cineva. Comunicam verbal ~i nonverbal,
con~tient ~i incon~tient, voit sau uev0it.
Comunicarea se produce prin cuvinte, cantec, mom1ait, geamat, chicote,
rasete, dialect, argou, sarcasm, hiperbola $i o multitudine de limbaje care au la
randu.J lor sub-limbaje cu tonalitati, fraze ~i rnstiri specifice dcrivapilor etnice ;;i
culturale. Comunicam mai ales emotii ~i metafore, care adesea au sens ~i vibratie
doar ill limba nativa. Felul in care comunicam stame~te reacfii ;;i rasplUlsuri
dintre cele mai diverse. Trebuie sa fan tot timpul con~tien}i de ceea ce dorim sa
spunem $i s-o facem intr-o for.ma cat mai succinta ~i cu un grad ridicat de
acurate\e ~i rezonanta. Mesajul poate fi hansmis ptin sctis, verbal (face to face),
p1in atingere sau prin limbajul trupului.
Acesta din urma, 1mpreuna cu expresia faciala, ne dau de go! de ceJe
mai multe ori. Sa fun ateuti $i la modul in. care eel caruia i-a fost adresat
mesajul i'l va recepta ~i in1elege. Important este sa fan pe aceea~i lungime de
unda. Un rol impo1tant n are ~i contextul 1n care are loc comuuicarea. 0 buna
comunicare are loc atunci cand cei care comunica se simt confortabil unul cu
altul ~i accepta faptul ca sunt diferiti ~i ca se vor putea respecta reciproc.
in terapje, comuuicarea eficienta cere claritate, deschidere, onestitate,
compasiune, confiden\ialitate, respect penhi.1 alte puncte de vedere, vointa de ali asuma 1iscul, req.moa~terea $1 acceptarea faptului ca valorile suut diferite ~i
ca prejudici"ul este daunator $i cbiar prezinta un potential pericol.
Comuuicarea ~i ascultarea atenta sunt dependente una de cealalta.
Ascultarea atenta cere lini~te, loc ferit de zgomote, continuitate, U$a
fuchisa, telefou scos din priza, tigara stinsa (eel rnai bine este sa lipseasca din
context), linlbaju1 corporal intrat fu alerta, contact vizual, camp v)zual interactiv
Iara bariere matetiale, minte iscoditoare. Relatia interpersonala trebuie sa fie
relaxanta ~i calma, evitaud datuJ sfatuiilor sau devalorizarea seuti..mentelor. Ea se
bazeaza pe acceptar e neconditionata. Atentie foarte mare la faptul ca durerea ~i
jalea nu se exp1ima in. modalitati coerente ~i ca diferentele de limba, sex, cultura,
stil de via.ta l~i spun cuvautul. Daca ai mteles ceca ce ti s-a spus, atunci da
asigur ar e celui ce-ti transmite mesajele sau reformuleaza ~i solicita confinnarea
interlocutorului.
Deseori, persoanele care se confrunta cu multiple pierderi nu ~tiu cum
sa exprime cbinul $i durerea. Unij exptima pjerderea prin implicarea in
activWifi care solicita foarte mult timp ~i care peml.it o 1ntoarcere tarzie sa:u
chiar deloc acasa. in aceste cazuri se poate sugera o plimbare pe plaja, mersul
la film, luarea cinei cu uufoarte bun prieten.
349

Nu sunt excluse nici abuzurile de tutun, cafea sau alcool. De obicei,

aceste abuzuri suut tcmporare. Mijloacele de reducere a durerii traite nu trebuie
sa fie spectaculoase, ci marunte ~i sigure. De exemplu, mersul la gitnnastica de
trei-patru ori pe sapta01n11a, macar o masa dece11ta pe zi, tirnp de recreere.
program rational de somn.
Stabilirea unui timp special pentru jelire, doliu ~i planset 'inainte sau
dupa munca inseamna ca individul poate functiona normal dupa aceea !n
timpul orelor de lucrn. insearona cautarea ~i gasirea unui Joe lini~tit, ramfu-Jerea
acolo 20-30 de minute $i cheltuirea aceshLi limp Un.preuna cu imaginea celui
disparut (pierdut).
,,In mintea ta, vorbe~te cu el, atinge-l, p/ange, striga, gondete ~i fii cu
el atot cat po/i de mult, dar evita idealizarea lzd ... "lncizii le cu grad scazut de
anestezie sunt, a~a cum este $i firesc, dureroase, dar se pare ca procesnl de
vindecare necesita asemenea scurtcircuitari de redresare.
in alta ordine de idei, parca ceva magic se totampla illtre cap ~i inima
atunci caudjalea ~i durerea suut a$temute pe bartie. ,,Puterea catbartica a sc.tisului
dezvolta eliberare eroorionala ~i poate ajuta eventual via1a sa devina mai U$Oara"
(Rainer, 1978, p. 53).
'.finerea unui jurnal al Jacrimil or, durerilor, temerilor, suferintelor,
dispera1ii $i chinurilor poate fi de ajutor. Cuviutele scrise elibereaza memoria $i
sentimentele mcarcate negativ 1ncep sa se ofileasdi. Se evita $i idealizarea celui
pierdut printr-o descriere reala a acestuia. Obiceiurile h1i sunt vazute obiectiv,
unele fii:nd iritabile, frustrante, iar altele insuportabi1e. Dad.I, In relatia cu eel
pierdut, a fost prezenta vreo fonna de abuz, de~i negata odinioara, acum poate fi
povestita in scris. in timpuJ intalnirilor terapeutice, supravie!Wtornlui trebuie sa i
se <lea - atat cat este posibil - asigurarea ca viata este illca plina de speran1a,
tiumoasa chiar, provocatoare pe alocuri, plina de opo1tuuitati $i iu!eles.
Exista multe alte 1ucruri pozitive care pot sa se illtample In jurnJ sau.
Invita-1 sa tnvete, sa experimenteze. Gandirea pozitiva poate fi dezvoltata
a~ternand pe hfutie cateva lucrwi pozitive care i s-au rntfunplat: eveni.meute de
viata, o scrisoare de la un prieten, un cantec de pasare auzit 'intr-o seara, 1m telefon
nea$teptat de placut, stabilitate fmanciara, o pisica jubitoare $i orice altceva este
pozitiv ill viata sa.
Concentrarea pe lucrurile bune ajutli enorm de mult la echilibrare,
mare$te doza de confort, pennitc recunoa$terea frumusetii vietii aici i acum,
dezvolta un sens al pacii $i securita1ii. Supravietuitorii noroco$i tree prin
pierdere ~i suferinta cu ajutorul prietenilor~ familiei, consilierilor
speciali~ti in pierdere ~i a partenerilor de suferinfa. Al1ii pot beneficia ~i de
ajutorul grupurilor de suport.
Lucrand tntr-o clinica de boli infecrioase specializata in tratarea
persoanelor infectate cu virusul imuoodeficientei umane, !n calitate de
350

consilier, D. Buzducea (idem op. cit., 1999, 2002, p. 178) a avut posibilitatea
de a fi alaturi de ace$tia, de a intelege macar i'n parte durerea $i suferin1a !or,
considerandu-se un norocos pentnl faptul ca a ajuns sa lucreze acolo unde se
spune ca iadul a coborat pe pamfuit. Iata un fragment de marmrisire din
experienta clinica parcursa de el:
,,Majoritatea celor infectap sunt copii. inocenf;, puri, nevino1'afi, iar
unii con.$fienfi de boa/ape care o au. Discufii/e purtate cu parinfii acestora
sun! uneori sfc1~ietoare. DorinJele ~i speranfele acestor copii sun! uneori de-a
dreptul uluitoare. Jn continuare redam deja celebrele 20 de dorinfe ale lui
Nicu, un copii de I J ani, tnfectai cu HIV ~i care, aflat fn faza tenninala,
probabil vet fl trecut in lumea celor sfinJi atunci cand aceasta carte va fl vci=z1t
/11mina tiparului. Lucrond cu el as11pra pierderi/or intr-o dupii amiaza trisra,
am avut inspira/ia sa-l provoc la rriiirea fntru speranfii.. Paradoxal, nu? L-am
fntrebat care ar.fi dori11fele lui. Fara sfi stea pe gc1nd11ri mi-a spus: la repede
un pix de pe masa mea ~i scrie in vite:zii ce-fi w;i spune ew>. Jvli-a spus ex.act
ceea ce vefi citi in cominuare: douli telefoane stafie polipe, Ull lason ca
terori$1ii, patru agiifiitori, costum cowboy, pantofi cowboy, pipii cowboy,
tutrm cowboy, brichetii cowboy, miinu$i cowboy, imbrii.duninte cal, cal,
giileatii cal, cinci frfmglrii, arc + sagefi otravite pe11tr11 pui, ceas ca al lui
Doru, suporturi pentru pistol, pnte co1vboy, <louii (igiiri cowboy~ undita +
mulinetii, Opte rulete 5 m. Aceste geniale vorbe ce insujlii speran(ti unui
copil deja aflat pe patul mor{ii anu/eaza, parca, orice afta suferinJa umana. "
Aceasta lista, munita pe buua dreptate cele 20 de dorinte ale lui
Nicu, a fost prezentata de catre echipa de asistenta psihosociala din cadrul
Spitalului Clinic de Boli Infec1foase Colentina din Bucme~ti la cea de-a Xll-a
Conferinta Internationala SIDA, ce a avut loc 1n iunie-iulie 1998 la Geneva.
Analiza continutului simbolic al dorintelon> este relevanta pentni roodnl In
care copilul poate face fata suferintei.
Nici copii nu trebuie uitati in procesul consilierii. Nimic nu poate ft
mai distrugator pentru un copil deca:t pierderea unui parinte sau a unui frate,
de~i, uueori, durerea lor nu este recunoscuta, 1nteleasa sau validata.
Nerezolvarea acestor pierderi la vremea lor le va afecta viata mai tarziu.
Copiii 1~i exprima pierderile altfel deciit adultii ~i, pentru ca nu tot
timpul pUlng sau sunt 1n mod vizibil 'intristati, sunt gre~it interpretati ca
simfindu-se bine - cand de fapt intregul !or uojvers plange ~i jelc~te. Polumbo
(1978) sugereaza faptul ca modul lor diferit de a suferi este infl:uen1at de stadiul
de dezvoltare cognitiv ~i emotional. Pierderea p1in moarte a unui parinte
este in mod evident o trauma, dar nu totul duce in mod necesar la stagnare
in dezvoltare.
Copiii cu varste cuprinse 1ntre 5 ~i 7 ani reprezinta un grup particular
vulnerabil. Sunt destul de dezvoltati din plmct de vedere cognitiv pentrn a

351

'intelege ramificapjle pem1anente ale moJ1ii, dar au la 1ndemana foarte puiiu.

m.ijloace de a le face fata. Egoul $i deprindeiile sociale stmt insuficier
dezvoltate; este important de recunoscut ca ,,lucrul cu sufednta" nu se desfa$oar.
in acela$i mod ca $i cu adultij. Sufurinta copiilor poate fi reactivata cand SUP
reactivate evenimente imp01tante legate de pierdere; este imp01tant sa dezvolL
abordari preventive peutrn copiii care ~i-au pierdut parinpi. Multi copii nu at.
acces la consilieri specializati 1n pierdere sau la grupuri de supott. Cum sa explic
moartea copiilor? Cwn sa raspunzj pe in}elesul lor, dar $i cins6t in acela$i ti mp
Copiii care $i-au pierdut 'i.ntreaga fami1ie sunt totdeatma expu$i iiscului.
Dincolo de intelegerea noastra este faptul ca totdeauna copiii gasesc
resurse sa inteleaga durerea, sa supravietuiasca pienlerilor, sa gaseasca
modalitap creative pentru umplerea vietu. Durerea ~i suferinta sunt par
naturale ale vierii noastre.
Punctarea mortii cu anumitc ritualuri inseamna o oporhmitate de a
valida $i memoriza viata celui decedat, de a ne acorda supo1t unuj altuia. Din
acest punct de vedere, ritualurile mortii echivaleaza cu o socioterapie.
Separarea geografica poate fi o posibila piedica in trairea acestor ritualuri. Dar
durerea poate dezvolta ~i posibilitatea identificarii personale ~i fortificarii
Eului, exploraril $i cre~terii in modalitati $i sensuri nebaouite pana atunci.

Forme ~i posibilitap de ajutorare: atenuare - ameliorare aplanare. Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectiva existenpala ~i
spirituaJa
Un cer nou ~i trn parnant nou, pe care sa domneasca pacea ~i buna
intelegere. Ideal, amagire sau posibila realitate? P1ivind in istoria 1m1anitatii de
pana acum, se pare ca un asemenea deziderat nu este cu putinta pentru 11m1ea
noastra. Practic este imposibil sa elimilli saracia, durerea, bolile saraciei,
infinnitatea sau moartea.
Speranta unei Jumi cere~ti este prezenta nu numai la societatile
cre~tine, ci ~i la orice tip de cornunitate religioasa. Credinta in ceva de dincolo
de noi $i de dincolo de ratiune, nevoia de transcendenta, o regasim in orice
perioada istorica $i pe orice meridian al globului pamantesc. Plecand de la
formele tdbale de organizare a vietii societare ~i pana la mutatiile ~i
altemativele modeme, putem constata prezenta, intr-o modalitate sau alta. a
acestei sperante de mai bine.
S-au spus foarte multe lucmri ~i Inca se mai resimte nevoia unor noi
cuno$tinte in domeniul pierderilor, durerii, suferintei ~i 111011ii. Datele pe care le
avem provin in special din sfera bolilor te1minale precum cancerul, SIDA etc. ,
din cercetarile privitoare la stabilirea unor strategii de a face fata diverselor
352

probleme, strategiilor de adaptare, calitatea vietii aplicata la sfcrn medicala.

precum ~i din cercetarile calitative ~i fenomeoologjce concentrate pe diferite
categorii de pacienp..
Peste toate acestea, pacientii, prietenii i colegii raman cei mai
importanti profesori tn acest domeuiu al pierderilor. Supravietuitoril
multipleior pierderi, ca ~i supravietitorii mortil clinice ne pot ajuta - adesea
prin imagini plastice ~i metafore dramatice - sa patrundem tn experiente umaue
de mare profunzime. Ne pot vorbi despre eliberarea sufletului de modelele
traditionale referitoar e la suferinta, despre reorientarea ~ modlficarea
viziunii asupra vietil, despre creterea sensului suferintei ~i eliberarea din
fricile ~i temerile disparitiei.
Literatura de specialitate descrie perspective psihoterapeutice diferite
ce se pot utiliza 1u domeniul pierderilor ~i suferintei. Cele mai frecvente
tehnici psihoterapeutice includ:
intervenfia fn crfr,a;
tratament suporti.v;
tehnici de orientare psihanalitidr;
te!mid cognitiv-comportamentale;
ttbordari existenfiale # spirituale.
Freud (1917) ~i Lindemann (1944) discuta problema In cauza ca fond
strans legata de obiectul pierderii. Asernenea lui Freud, Bowlby (1971. 1975,
1981) ~i O'Neil (1989) considera durerea ca fiind r~spunsul emo~onal la
suferiuta ~i pierderea ataamenh1lui figurilor primare.
Una dintre implicatiile acestei teorii se refera la faptul ca irnpacn.il
pierderilor poate fi redus prin realizarea unei ata~ament de substitut, prin sprijin
emo!ional, infonnare ~i educatie, precum ~i psihoterapie individuala, de cuplu
sau familiala (Solomon ~i Mead, 1987; Dilly, Pies ~i Helquist, 1989; Winiarski,
1991 ). Jmpactul existential al pierderilor asupra unei persoane este enorm.
Dezvoltarea psihologica normata necesita, printre altclc, parasirea
cuibului familial ~i dezvoltarea wmi sens al proprillltti Eu/ Sfae .
!Prima jumatate a vietii cuprindfj: experienta separarii i a capatarii
identita~ii, cristalizarea independentei ill fata parintilor, dezvoltarea unor rela1ii
pline de sens, invatarea unor lucrw.i noi despre lume ~i viata, dobandirea priL1
muuca a uuui status social, lnvatarea unui mod propriu de a te bucura $i de a-ti
crea un sens al vietii.
lcea de-a doua j umatate a vieitil este marcata de un declin al
obiectivelor ~i scopwilor stabilite ill prima jurnatate a vietii ~i pregatirea pentn1
moa1te. Este o perioada a stabilizarii, a refleqiilor, cou~tientiza1ii ~i acceptarii
scbimbarilor ~i limitelor propriei vie}i (Jung, 1956, 1960; Gordon, 1978, 1993;
Baker i Wheelwright, 1982). Intr-o dezvoltare nom1ala, rnjurul varstei de 35-40
de ani apar schimbari majore de atitudine fala de viata.
353

ICrizel~ adac cu sine ~i posibilitatea cre~terii personale, ca ~

posibilitatea de distrugere ~i risipire a achizitjilor anterioare. Noi solutii sun:
necesar~ iar lipsa de perspectiva in rezolvarea acestor crize mar~te pericolu.
dezorganizruii. 0 dezvoltare nomiala aduce cu sine recunoa~terea ~i acceptarea
crizelor, de orice natura ar fi ele. Exista crize biologice, psihice, culturale: separare.;
de cei dragi, moartea pa.rin:lor, decese p.rn.d.
C1iza, de obicei, implica evenimente asociate cu pierderea ~i lo
expe1ien1a asociata cu 1ntreruperea ata~amentului fata de persoane, Jocu1i sa\l
lucruri. Jmplica situafii de modificare a modelelor comportamentale.
circumstantelor ~i planurilor de viitor.
IPierderil~ reprezinta ~i un moment de reevaluare a ideilor, parerilor ~t
optiunilor de viata pe care persoana se baza pana la acel moment. Pot apare~
noi 1lJ!elesuri ~i adaptari (Liberman, 1975; Ziukin, 1989). Dar ele reprezind ~i
un pericol p entru psihic. Pierderea ~i durerea trebuie acceptate pentru a
putea fi depa~ite.
in calitate de profesionWi implicati ill acordarea de sprijin
psihoterapeutic persoanelor care se conrrunta cu multiple pierde1i, considerihn
ca de cele mai multe ori ne confiuntam cu situatia de a cauta speran~a acolo
uude nu exista. Moartea este de neevitat i vine cand e~ti sau cand nu e~ti
pregatit, vrand - nevrand. Dar acceptarea ei, odata produsa, i descifrarea
sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei
experiente evolutive spirituale.
Dialogu] cu pacientii pe marginea tratamentuJui ~i prognozelor este
esen\ial to informarea lor despre schimbruile ce vor sa villa. Discutiile despre
procesul mo11ii devin din ce 1n ce mai dificile pe masura ce tirnpul se apropie.
ldentitatea este rnarcatli de experientele care produc rupturi, separfui in
relatiile interpersonale. Pierderile ridica 1nalte provocliri filosofice: merita sau nu
sa traie~ti?; dilema de a ramane futre oameni sau a te izola; rehagerea salt
asumarea uuor uoi responsabilita!i; gasirea w1or sens1ui atunci cand e~ti
fuconjurat de nonsensu.ri etc. Imaginea de sine poate fi alterata, activitatea
sexuala sufera schimbari, proiectarea viitorului poate ti gfuldita ill mod pesimist,
apar schimbari de personalitate, interogatii cu privire la sistemul de valori etc.
P1in aceste schirnban majore, asumpp.ile de baza despre Univers sunt
modificate. Toate acestea se afla in interdependenta i ac~oneaza simultan. Exista
supravie1uitori care vorbesc i despre modificari pozitive, cai-e au loc In
personalitatea lor pdn: apari1ia pierde1ilor s1m1ative: devin mai deschii la
diversitate, sentimentele de compasiune se intensifica, ajung sa se
imprieteneasca cu sine ~i sa se cuooasca mai bine.
0 paite a identitapi este proiectata fu vii tor. ,. Ce tipuri de re/a/ii var .fl
importante pentru mine fn viitor? Ce prioritaf.i voi stabi/i fn cheltuirea
timpului? " Toate aceste proieqii ale viitornJui implica oameni. Vijtorul ridica
354

problema incertitudinii ~i a lipsei de incredere. ~teptarile i consideratiile despre

vjata, formate de-a lungul anilor, sunt zdruncinate. Planificarea ~j perspectivele
viitorului sunt transfigurate. Lipse~te iniriativa, apare abedonismul, lipse~te
or:ientarea spre viitor, rumina~i excesive pun stapfulire pe subiect. ,,Ostil
trecutului, nerabdator fata de prezent i in~e1ator fata de vii tor" (Camus, 1948, p.
68). Nu de pu\ine or.i se ridica dilema dintre a accepta existenta destinu1ui sau a-ti
asuma responsabilitatj]e care decurg.
Stabilirea integritiitii individuale in fata experienfclor este
esentiaJa In regasU-ea de sine. Fiecare persoana exista prin ceilalfi. Martin
Buber (1970) concluzioneaza faptul ca ,,omul devine un Eu prin Tu" (P- 80).
Relatia este reciproca . Oamenii se definesc ~ prin rolurile sociale pe care le
lndeplinesc. .,Penhu subiectii care au sufe1it pierderi masive. va exista un sens
al pierde1ii nu nwnai la niveluJ istoriei, cj ~j al unei parti mari a Sinelu.i"
(Shrader, 1992, p. I 10) . .,Daca via/ti mea se aseamanii c11 o carte, atunci
nimeni nu -ilie tnai mutt decal un singur capitol din ea ", afim1a un
supravietuitor.
Yalom (1985, p. 30) afinna ca ,/)acii moarteafbcii distruge oameni,
ideea tnorJii fi salveaza ". .. Teama de moarre este i'nceputul intelepciunii "
(Miguel de Unamuno, 1921/ 1954). Confruntarea cu moa11ea reprezinta o pa11e
importanta a beneficiilor paradoxale de care supravietuitorij au parte.
Anxietatea rasare din confnmtarea cu non-existenia, dar este ceva mai
mult decat teama fata de moarte. Paul Tillich (1952/ 1980) definea anxietatea
existenfiala ca fond ,,stadiul In care o fii111a este con~tienta de posibilitatea sa
de a nu exista" (p. 35, s.n.), iar Kierkegaard 1ntelege disperarea ca fiind un
defect, dar ~i un merit: ,,Posibilitatea disperarii reprezinta avantajul uman ji.
in ace/a# timp, dezavantajul care-I caracterizeaza " (1989, p. 44-45). In
confnmtarea cu disperarea i cu lupta intre a exista ~i a nu exista,
supravietllitorii raspund chiar prin curajul dispera1u. Disperarea despre <:are
aminteam poate constitu.i fundamentul w1ei vieli viguroase.
Heidegger (1962) distingea i'ntre doua modele de existenta: o viata
inautentidi, caracterizata de o existenta falsa, ~i o viata autentidi, caracte1izata de o
existenta con~tienta ~i con~tieutizata. Disperarea asumata este un pas catr e a
deveni mai treaz, mai con~tient.
Al~i pot dezvolta atit11dini bedouiste sintetizate in dictonul: ,,Sa ne
inveselim acum, caci maine vom muri!" . fn confruntarile i framantarile acestor
supravietuit01i, un subiect al tumi.natiilor macabre il reprezinta soruia, destinul.
Beethoven a spus: ,,Voi lua soa1ta de beregat:a!"- ~i a Juat-o. Soatta ~i destinul sunt
esenpale experientelor supravietuitorilor ~i cruciale modului sanatos de a se
confnmta cu multiplele pierderi. Dar ,,nimeni nu inrafoe~e soarta, decal eel care
renunia la libertate... nimeni nu este osfu:idjt, cu excepa celui care crede in
osanda". preciza M Buber (1970).
355

Orice supravietuitor care dore~te sa traiasca ceva mai mult decat ca

sirnpla victima trebuie sa faca ceea ce V. Franld sugera in 1959: ,/Vu con/ea
ceea ce noi Oleptam de la viafii, ci ceea ce viafa a~~leapta de la noi" ( 1984.
98). Aceasta va conduce inevitabil la schimba1i, incluzand responsabilitat
pentn.1prop1iul nostru destin.
,,Disperarea autenticii este acea emo{ie care forfeaza persoana sa vin{i
termenii desfinului... Disperarea nu este libertatea insa~i, ci o pregiitire necesa
pentn1 libertate" (R. May, 1981 , p. 235). ,.Liberto/ea este mama tuturor valorilor
precizeaza psihologul ex.istent]alist Rollo May (1981, p. 6), iar Buber nota c
,, Soarta ~i Libertatea sunt fogaduite una alteia. Soarta este incumjata numai de t
care actualizeaza Libertatea " (1970, p. 102).
Onestitatca ~i integritatea sunt adevaratele valori ale viepj autentice. A trai
viata autentica nu este la indemana 01icui, dar reprezinta o 1ncercare vitala pentn1u11
supraviep.iitori.
Multi ex.isteotiali~ti au scris despre faptul ca cei care evita lupta c
nonexisten1a evita de fapt existenta, iar psihanalistul Otto Rank desc1ie nevrotic~
drept acea persoana care .,refuza lmprumutul vie~i pentrn a evita sa plateascdato1ia (moartea)'' (1945, p. 126).
lspiritualitateaj aduce multe benefici i supraviep.iitorilor mu ltiplelo
pierderi. Cu nrnlt !nainte de aparifia unor tehnici modeme ~i $litu\ifice ci.
psihoterapje adaptate durerii, strategiile cele mai la :lndemana oamenilor au fos
credintele religioase. intelepciunea izvorata din spiritual itate aduce spriji
valoric insemnat. Spiritualitatea n u elimina suferinfa, ci dezvolta "
modalitate de a-i fa ce fata i a dobandi o noua cretcr e a personalita(ii. ,,E:
face viata pliua de lnteles ~i plina de scopmi" (Frankl, 1959/ 1984, p. 87
Dilema din tre libertate ~i destin este profunda ~ i exact aici este, probabil
punctul in care psihoterapeutul trebuie sa intervina.
Maillfestarile durerii sunt variabile $i individuale (Mai1occhio, 1985). Uru
supravietuitori se bucma de sp1iji.n din partea UllOr grnpwi de suport. Al\ii beneficiaz;;
de ajutorul unni psihoterapeut, iar alpj re:fu.za mice form.a de ajutor, preferand sa treaci
singuri prin drama durerii. Unii prefera sa fie ascultati In mod empatic, in ti.mp cc al\"
prefera sfatllli directe. in timp ce pentm unii iitualurile detin un loc impmtant, peutru
al~i acestea nu-~i au rostul.
lSp1ijinuJ sociall. Fara ajutorul altora, magnih1dinea impactului general depierderile multiple devine cople~toare. Supravietuitorii din studiul lui Shradet
confuma aceasta idee afumand ca ,,pierderile multiple uu pot fi rezolvate cu succes
de unui singur, ci supravieiitorii trebuie sa ut1lizeze sprijinul din toate pa11ile de
unde poate fi gasit" (1992, p. 140). Ni.J.nic nu este rnai important In refacere decfu
sprijinul social
Supravietuitorii care nu se izoleaza, ci cauta sa lmpa1ta~eascii propria
experienta cu altii, vor observa, in primul rand, ca nu sunt singuri. Unii m.1

356

i'ndurnt dmeri ~i suferinte similare, iar al!ii au descoperit tehnici ~i modalita{i de

supravie\uire pe care vor sa le 1mparta~easca. Exjsta cineva care Ii ajuta ~i
exista speranta.
Sprijiuul social este crucial mai ales pentru cei traumatiza\i. in
comunita!ile evreie~ti, de exemplu, prio cutuma se raspunde imediat la
suferinia unuia dintre membrii acestefa (Jay, 1994).
Acei supraviettiitori care se pot baza pe un sistem social format din
familie sau prieteni sunt noroco~i. ,, Relajiile apropiate dezvo!ta suport
conrinuu. confort $i un sens al securitafii $i stabilitafii fntr-o viafa plinii de
ambiguita/i" (Jue, 1994, p. 325). intr-un studiu destinat sa masoare influenta
suportului social asupra durerii m randul supravietuitorilor homosexuali,
Lennon (1990) a concluzionat ca suportul social reprezinta o variabila cmcia!a
111 determinarea nivelului de distres in raudul acestora.
Supravie!Uitorii multiplelor pierderi experimenteaza schi.mbari
irevocabile in viata. Nu exista rnodalitate de a ln.locui aceste pierderi. Este o
realitate greu de acceptat pentru majoritatea supravie.1itorilor, dar procesul
regasirii de sine trebuje sa lnceapa cu intelegerea i acceptarea acestei
realitati dureroase.
De cele mai multe ori, supravietuitorij sunt cople~iti ~i tocearca sli gandeasca
ca ~a ceva nu este posibil sa fie adevfu:at. Cu toate acestea, supraviep1itorii sunt eel
mai mult ajutap prin confruntarea directa cu realitatea. 0 rnultitudine de pierdeti
illseanma o multitudine de dureii. Durerea experimentatii este cople~itoare,
acwnularea dmerii nerezolvate In fonne incomensurabile lasa fara umbra de speranta

01ice incercare de red.resare.

Repere tn consiliere ~i terapie

Confiuntarea cu pierderile cople~i:toare poate tenta snpravieruitorii sa

ignore trecutul. fucliiderea emoponaJa poate insemna mai mult, dobandirea unui
confmi - spre deosebire de aminti.rile dureroase provocate de ,,lucrul cu dmerea"
in cadtul psihoterapiei. De aici reziste.uia prin negarea durerii. Dar durerea este
esenp.ala pentru procesul de vindecare i cretere.
Consilierii trebwe sli foloseasca limbajul evocativ, clar ~i rara ambiguitati.
Rolul profesiorustului este acela de partener in suferinta (Ochberg, 1993).
Pentru cei care se complac insa intr-o neputinta !nvatata, se recomanda
terapia directiva. Una dintre tebnicile utile 1n asemenea situatii o reprezinta
concentrarea asupra viitorului.
Cum poti proceda? Chestioneaza-1 In mod direct despre viitor. Daca nu
este pregatit sli gandeasca la viitor, se pot folosi illtrebari de illvalui.re: ,, Daca nu
ai fi cople$if de pierderi, ce Ji-ar pliicea sii facil simJil gande~ti? ". Cei mai multi
357

recunosc faptul ca se afla l:ntr-o sitnatie anormala, date fiind circumstantele de

viata ill care se gasesc. Con~tientizeaza faptul ca tree printr-o situatie de dezas:tnL
unica pentru viata I.or.
!Grupurile de supor~ sunt validate ~tiintific ~1 practic, :intrucat
reprezinta o sursa a reasigurarii emop.onale, faciliteaza accesul la informat]e.
contactele sociale ~i detin cea mai utila functie - aceea de martor la
experienfa supraviefuitorilor. lnterac}iunile ~i intenela~ionarile cu alt!
su ravietuitori ai multiplelor pierderi sunt benefice din mai multe motive:
Ofera garan}ia faptului ca experienfa supravietuitorilor este mteleasa.
Pot reprezenta cea mai terapeutica smsa de refacere.
Sunt fo1osite cu succes pentru o larga varietate de problerne, incluzand
persoanele suferinde de cancer, alcoolism, vaduve, persoane seropozitive,,
adolescenti etc.
Reprezinta o excelenta sursa de inforrnare ~i educape.
Ofera cadru de discutii privind apari{ia unor noi medicamente, resurse
existente la nivel comunitar, schimb de experiente ~i cuno~tiJ1re .
IFuncpile terapeutice ale grupulll1J:
dezvoltarea unui sens al reintegrarii ~i al universalitapi;
reasigurarea emop.onala;
elimi.narea sentimentelor de izolare ~ i alienare;
supravietuitorii l~i pot exp1ima durerea ~i 1mpfuta~i suferin\a
celorlal~, care nu sunt prea straini de cele ce aud, fiecare dintre
patticipanti confomtaudu-se, la randul sau, cu diverse pierderi;
validarea i valorizarea pierderilor suferite.
lstructura unui grup de suporq difera In functie de specificul
gnrpului, de problemele pe care le abordeaza etc. in cazul grupurilor axate pe
multiple pierderi se recomanda doi traineri (purtatori ai imago-urilor
parentale) i intre 7 - 10 participanfi to mod regulat. Selectia participantilor
se face in func1ie de scopul grupului, pierderi comune, precum ~i tematica.
IRegulile de bazaj sunt: coufidentialitate ~i respect unul fata de celalalt
Prezenta a doi t:raineri este de preferat, intrucat prezinta oportunitatea explorarij
unor perspective diferite ~i reduce din stresul care 1-ar putea napadi pe mrnl
singur (Klein ~i Fletcher, 1987), ofera ecbilibru ~i stabjlitate grupuluil elimina
deficientele care ar putea aparea, asigura continuitate atunci cand unul dint.re ei
lipsete etc.
Distanfa pe care trainerii ar trebui sa o pastreze intre ei ~i membri
grupului este controversata. E:x.ista pareri care considera men!inerea unor
granite extrem de necesa.ra. Existii ~i pareri confo1m carora trainerii trebuie sa
se integreze printre pa11icipan}i, ceea ce implica asumarea lmui 1isc.
358

lscopu~. ,,Scopul gmpurilor de suport este acela de a dezvolta protecpe,

mediu securizant unde individul are oportunitatea de a capata incredcre ~i a
discuta realitatea pierderilor sale cu altii, ale caror pierderi sunt similare"
(O'Donnell, 1989, p. 1). Scopul poate fi atins printr-o varietate de cai, care
includ: selectia atenta a paiticipaniilor, stabilirea continutului ~i a regulilor de
grup, folosirea relaxarii ~i exercitiilor de gbidare a imaginatiei, educatie,
evaluare continua, psiboterapie Balint, modificarea percepi,iilor $i mobilizarea
de a implini oevoi ~i dorin!e.
tDesia$urare~. La inceput se pune accentul pe aogajare, umor,
empatie, dorinta de a inva1a, atitudini cooperante $i abtinerea de la judecarea
altuia, cunoa9terea resurselor comunitare $i dorinta intensa de a participa la
grup.
Deseori SUDt invitate diferite personalita!i cu diverse preocupari: jurist,
maseur, psiboterapeut (altul decat eel care conduce), alanui de u11 medicnutritionist, epidemiolog, asistent social, preot etc.
IRegulile de funcponar~. Regula de aur a grupului o reprezinta
confidentialitatea. Membrii grnpului se asculta $i se respecta unul pe altul, o
singma persoana vorbe$te 1a un moment dat, se schimba numarul de telefon,
dar nu adresa, punctualitate in inceperea ~i tenninarea $edintelor, nu se accepta
consumul de drog sau alcool, aranjarea camerei dupa terminarea $edinielor
$.a.m.d.
~-o_n_t_in_u_t_u_l_$e
_d_in
_
te
_l_o_rte
_r_a_
p_e_
u_
tic~
~ se poate axa pe descrierea
procesi1lui dmerii $i discu1ii asupra lui; se folosesc casete, fotografii, muzica,
poezii; recunoa$terea furiei, vinovatiilor, jenei, blamului; cornunicarea $i
invatarea depri11de1ilor (inclusiv alimentare); exerci!ii de exprimare a stresului;
prob]eme religioase $i spirituale $.a.m.d. Persoanele din grup sunt parinti , soti,
parteneri de viata, prieteni, 'ingrijitori, rude, cuno$linte, speciali$ti.
rat~ variaza de la cateva saptamiiui la ciiteva luni.

!Du

!Ritualuril~.
0 alta modalitate cu valente terapeutice o constituie iitualurile.
Rinialurile sunt extrem de necesare $i utile ill comemorarea pierde1ilor,
dezvolta o perspectiva controlabila asupra separruii $i 'improspateaza aducerea
aminte. Ritualurile sunt proceduri fonnale $i solenme, obiceiuri practicate
pentru a comemora ceva aoume. Simbolizeaza tranzitia, vindecarea ~i
coutinuitatea (van der Hart, 1983).
Sunt investite cu sens $i multe in}eleswi Ritualurile sunt o forma a
vindecarii holistice, o evidenta a modului in care ,,afecteaza :mintea, vointa $i
inima noastra. Ritualurile ini$ca pasiunile" (Kollar, 1989, p. 272). ,, Ritualurile
pot fl modalitii/i practice de rezolvare cu succes a durerii individuate sau
familiale ' 1 (Rando, 1984, p. 105). Ele sunt o modalitate exceleota de actualizare

359

a pjerderii, simboJjzand natura sa irevocabila. Ritualurile care supravietuiesc 1

timp vor structura timpul, in a~a fel 'incat aducerea aminte va lua contur
forma sufleteasca. Serviciile memoriale, funerariile ~i vegbea (priveghiul) sur
cele mai comune forme de ritualuri pentru cazurile de deces. Acestea sw
extrem de importante pentru supravietuitori. Aceste ceremonii indepli.nes~
o suma de functii valide (Fulton, 1995):
- intrerup rutina zilnica;
- aduc in prim plan realitatea pierderii;
- ofera oportunitate pentru suport;
- stabilesc o punte de legatura 'int:re supravietuitor ~i eel decedal.
Ceremoniile demonstreaza )n1elegetea continuitatii legaturii dintre
viata ~i moa11e" (Kollar, 1989, p. 274) ~i pot fi individuate sau colective.
Varietatea ritualw-ilor difera de la o regiune culturala la alta, de la un popor la
altul, de la o tara la a1ta. Vom armuti cateva ritualuri, considerate a fi cele mai
cunoscute ~i mai popularizate:
IProiectul Nmnelor (The Names Project Ouilt)l
comemorarea celor care au murit run cauza maladiei incurabile (SIDA) . Este
cea mai raspandita fonna de aducere aminte In asemenea situatii.
@tulul reamintiriil. Alti supravietuitori prefera sa pastreze scrisori,
fotografii ~i alte obiecte de aducere aminte.
IComemorarea anumitor zil~ care, ~i 'inainte de a muri eel drag, erau
sarbatorite tmpreuna: ziua de na~tere a ceh1i decedat, o sarbatoare cu adanci
semnificatii etc.
.-IR~a-sp-a-An_d_iJ_e-a-ce_n_1_1~iij celor care au fost ar~i la crematoriu reprezinta un
moment special, dureros i solemn pentru familie ~i cei apropiati.
lscrierea unui necrolofd, ceea ce implica un efort colectiv din pariea celor
apropiati .
.-k\D
- .-1-en_a_j-ar_e_a_ u_n_u_i_ l_o_c_ s_p_e_c_ia_J_ p_e_n_tJ_11__
in_gr
_o_p_are_a_ c_e_lu-i--d-e.c-e-d--.aq,
omamentarea cu diferite simboluri care sa ajute la comemorarea pierderii.
jVizitarea unui loc special!, acolo unde mergeau din cand in cand numai
cu eel drag ~i acum pierdut - locul in care cei mai multi supravietuit01i
marturisesc ca pot ,,sta de vorba" cu eel decedat. Pol merge acolo pentru
regasirea de sine.
tamanala a unor

Speciali~tii cei mai apropiati de su:fletul celor care au trecut prin

durerosul proces al multiplelor pierderi sunt consilierii, psihoterapeutii i
asisten1ii sociali.

360

Un rol important 11 detin adesca ~i voluntarii implicati lnrr-o asemenea

mw1ca. Profesionistul trebuie sa fie con~tient de unicitatea domeniului ~i de
specificitatea sa ill comparatie cu alte problerne care necesita psihoterapie.
Functiile terapiei includ edoca1Je, nevoia de a acorda sprijin emofionaJ
continuu, transpunerea in starea de parta~ la suferinfa, asigurarea
coufid entialitafii.
Evaluarea initiala include gaudmile clientulni, dep1inde1ile acestuia,
pierderile ante1ioare, stresorii existeop, roagnitud.inea ~i impactul pierderilor,
strategiile de care dispune, reieaua sociala 1n care convietui~te etc. Supravie{Uitorul
vine la psihoterapie pentm a gasi u~urare peotm problemele ~i dtll'erea sa, pentru a
descoperi o alta perspectiva asupra pierderilor, pentru a obtine impreuna cu
terapeutul o rea~ezare ~i o interiorizare corecta a celor intamplate.
Cr~terea personala apare in timpul acestui proces de asistare ~i
rea~ezare valorica a experientei avute. Ce! mai util consilier este acela care de\ine
deprindedJe fundament.ale pentru munca de psihoterapie $i eel care este con~tient de
specificul problemei cu care se con.frunta. Calitatea personalului afecteaza calitatea
mgrijirii primite; ,,tmele persoane sunt mai potdvite decal altele sa ofere 1ngiijire u1
suferinta" (Ma1tocchio, 1985, p. 337).
lcel mai bun consilierj trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici:
sa detina deprinderi foarte bune de comunjcare, empatie, compasiune,
sensibititate, prezen}a personala, abilitate de a fi cu oarnenii, con?tiin}a a
Limitelor personale (Lattanzi, 1982). Si mai folositor este acel consilier care a
trecut poate prin experiente de pierdere similare sau apropiate clientului ~i
care detine cuno~tinfe ~i practicii In psihoterapia existen tialista.
Consiliernl trebuie sa aiba atitudini de acceptare uecondi\ionata a
diferentelor ~i sa respecte diversitatea. Este extrem de important ca diaJogul
existential sa nu se focalizeze in mod exclusiv pe problemele prezentate.
Consilierul ajuta clientu sa evaluezc situatia ill care se gasesc. sa
identifice ceea ce vor ill fapt, sa exploreze altemativele de atingere a scopurilor
propuse ~i sa-i tncurajeze ill efo1tul de realizare a acestora.
Evaluarea este un efort colaborativ, ghidat totu~i de catre consilier, care
trebuie sa fie foa11e biue iofonnat asupra complic.at1ilor suferite de catre
supravietuitorij multiplelor pierderi.
A~adar, profesionistul care decide sa lucreze cu supravietuitorti
multipleJor pierderi trebuie sa se intrebe ~i sa se analizezc in legatura cu
aptitudinile, atitudinile ~i motivatia sa pentru o asemenea mundi. Aceasta
muncli cere deprinderi specifice asistarii traumelor ~i dezastrelor
existenfiale. Este o munca dificila, fiustranta ~i uneori ambigua, dar, dincolo
de toate acestea, este o opot1unitate pentrn cre~terea persona ta atat a clientului,
cat ~i a specialistului, de illvingere a temerilor ~i transmutare a suferintei, de
maturizare ?i evolutie spirituala.
361

iNTREBARl $1 PROVOCAR1
1. Care sunt principalele metode $i tehnici utile In asistarea dure1ii produse
de maladiile incurabile?
2. Discutati cu cativa speciali$ti care asista bolnavi incurabili. ldentificai
prin dialog problemele !or emofionale $i stategiile prin care se adaptea:U
solicitruilor din mediul lor profesional.
3. Intrafi 1n contact cu cateva familii care au suferit pierderea unui membn.
in mma unei maladii incurabile. Observa1i-va pe voi ill$iva dupa aceasta experienta
de contact.
4. Vizitati o sece clinica de copii infectati cu virnsul mv. Stabilifi ur..
contact de suport $i notati-va experienta.

CAPITOLUL XIV
Psihoterapia in toxicodependenta

Acest capitol include trei modalita\i smerg1ce de asistare

psihoterapeutica a toxicodependentilor: abordarea individuala, abordarea in
grup i abordarea familiei, ca pa1te integranta din tratament. ln trarah1l colectiv,
coordonat de noi, ,,Terapia toxicodependentei, posibilitati i limite'' (Iolanda
Mtrofan, coord., Editura SPER, 2003), in cadml unui proiect al Organjzatiei
Salva\i Copiii, 2002, au fost elaborate mai multe capitole teoretice, 'in couseus
cu cercetarile internationale 'in domen:iu privind strategiile de ioterventie
complexe, necesare preventiei i tratameutului dependentei de drog ~i
problematicilor complexe generate de aceasta la illvelul familiei ~i comunitaJii.
Trei dintre membrii echipei pe care am coordonat-o, Ioana Stancu (Niculae),
Cristina Denisa Godeanu (Stoica) i Seramis Sas, au identificat ~i strncturat
principalele forrne de tratament psihoterapeutic asociat tratamentului medical,
care define prioritatea In orice program de recuperare ~i reinsertie sociala a
persoanelor cu tox:icodependeta. Am considerat utila republicarea partiala,
revizuita sau integrala a capitolelor rnferitoare la tipurile i specificul celor trei
abordari psiboterapeutice, care pot oferi repere teoretice i metodologice utile
celor iuteresati de acest domeniu special de interventie.

MODUL 1. Abordarea individuala a toxicomanilor

Ioana Stancu
1. FARA MOTIVA'flE, NU EXISTA TRANSFORMARE

Introducere

Motiva1ia, ca fenomen psihic, ~i-a ca~tigat In timp aten!ia cuvenita,

astfel 1ncat acum se recunoa~te faptuJ ca nu se poate vorbi de activitate sau
ac\iune tunana fiira a lua 1n calcul ~i motivul pentrn care au fost savar~ite
acestea. De fapt, atunci cand spunem ca am m\eles de ce cineva s-a comportat
intr-un anumit fel mseanma ca am deslu~it motivul actiunii sale.
Transformarea personala presupune efort ~i aqiuni indreptate in
direc\ia renuniarii la anumite atitudini, valori, compo11amente i adoptarea, 'in
363

locul acestora, a unora noi. Iar acestea nu pol fi realizate :Iara sprijinul constan
al motjvafiei.
Toxicodependen!a implica o legatura foarte stransa, fizica $i psihicfl.
tntre o substanta numita drog (Jegal sau ilegal) ~i o anumita persoana consumatornl. Ruperea acesteia ~i constrnirea unui nou stil de via1a, liber de
presiunea ~ i constrangerile droguluj, presupune, din partea persoane
dependente, o implicare cognitiva, afectiva, volitiva ~i co111po1tamentala care
nu poate exista fara sustinerea energetica a motivafiei. De fapt, pe o scala a
motivafiei care sa se lntinda de la putin motivat pana la foa1te motivat
toxicodependentul ar trebui sa fie situat la nivelul superior al acesteia pentru a
putea realiza desprinderea de coroportameutul adictiv.
Pe legatura stransa dintre motivatie ~i schimbare compo1iamentala se
bazeaza ~i un model consacrat de interventie terapeutica In luciul cu
toxicodependentii: inte1vi'ul motivational Acesta va fi descris pe larg in acest
capitol dupa ce, mai intru, vom aborda motiva~a tox.icomaoului, ca element che1e
!ara de care renuu1area la drog nu este posibila.

Motivap.a - o perspectiva psihoterapeutica

Motivapa, ca o stare interna a persoanei, nu poate fi cunoscuta direct.

Ea se impune a fi tradusa in te1meni care sa aiba acoperire concreta, sa poata fi
observati in real.:itate. Astfel, pentru un psihoterapeut, o persoana motivata se
recunoa~te dupa o serie de comp01tamente: dore~te descbis sa fie ajutata, este
ingrijorata in legatura cu situatia sa, este mai increzatoare In terapeut ~i
procedee1e terapeutice, este cooperanta, nu lipse~te de la ~edin1e i depune mai
mult efort peotru realizarea planului terapeutic. Motivatia clientului este
cunoscuta dupa ceea ce acesta spune i face. Ea depinde de o serie de factori
care apartin vietij i personalitatii individului ~i, in context terapeutic, poate ti
mult intluentata de terapeut ~i interventiile aceshtia.
De obicei, atunci caod solicita ajutor din partea uuui specialist.
toxicodependentul vrea i nu vrea sa se desprinda de consumul de droguri,
este ~i nu prea este motivat sa se schimbe. Spuuem ca este ambivalent. De
aceea, prima sarcina a psiboterapeutului ill lucrul cu persoanele dependente o
reprezinta. incurajarea implicarii motivaponale in propria schimbare, iar
unele dintre modalWiple prin care terapeuhll poate face acest lucru sunt:
l.
2.
3.
4.
5,

a oferi alternative;
a cre~te dezirabilitatea comp01tamenh1lui neadictiv;
a da feed-back;
a ajuta clientul sa-~i clarifice scopurile;
a sprijini c1ientul sa-~i tn1bunatateasca imaginea de sine;
364

6. a fi flexibil;
7. a fi empafic;
8. a respecta clientuJ ~i optiunile sale;
9. ate implica act.iv In procesul schimbarii cuentului.

I . A oferi alternative
Cei mai multi oameui, atuuci cand ajung prima oara tntr-un cabinet de
psihoterapie sau consiliere, ateapta sfaturi: ,,~i eu ce sa fac acum?", ,,Ce ma
sratuiti sa fac?". Sunt foa11e surprin~i ciind specialistul raspunde ca rolul lui nu
este sa dea sfaturi, ci sa-1 ajute pe om sa se sratuiasca singm. insa este adevarat
ca o interventie terapeutica absolut nondi.rectiva il poate face pe client sa se
simta putiu confuz. De aceea, uneori este util ca specialistul sa ofere infonnatii
competente asupra situatiei clientului. Aceasta presupune o identificare clara a
problemei ~i explicatji pertinente asupra celor mai bune soJutii de abordare. De
fapt, specialistul nu da sfaturi In aceasta situa1ie, ci - pornind de la cuno~tiniele
sale lo domeniu - ofera alternative. Iar clientul este liber sa aleaga ce solutie i
se pare viabila sau sa-~i gaseasca prop1ia rezolvare.
Oferirea de alternative, spre deosebire de s!atuire, respecta ~i libertatea
clientului. El nu va fi ,,1mpins" de prestigiul unui specialist sa aleaga o cale de
actiune, ci va fi Uber sa opteze pentrn solutia pe care o considera cea mai buna.
,,A oferi clientului alternative face sa scada rezistenta c1ientuJuj ?i cre$te
compliauta terapeutica" (William R. Miller, Stephen Rollnick, 1989, p. 23).
2. A cre!jte dezirabilitateci comportamentu/ui neadictiv
Oare de ce o persoana continua sa consume un anumit drog, de~i este
con$tienta de multele necazuri care deriva din acesta? Fenomenul nu este
simplu, pentru ca implica interventia mai multor factori. Pe de o parte.,
persoana are sau crede ca are anwnite avantaje in urma ingerarii substantei ~i ,
pe de alta pa11e, nu este (sau nu vrea sa fie?!) foarte con~tienta de consecintele
ei negative. De aceea, rolul terapeutului este ca, prin intern1ediul anumitor
strategii (unele dintre ele vor fi descrise in paginile unnatoare), sa ajute clieutul
sa con$tientizeze costurile consumului ?i beneficiile sch.imbarii
comp011amentale. El trebuie sa-1 spijine sa con~tientizeze discrepanta dintre
valorile sale persona1c $i comp01iamentul prezent, precum ~i multiplele efecte
negative ale drogului in toate domeniile vietii sale.
Pentru a cre~te dezirabilitatea comportamentului neadictiv, terapeun.11
poate in1plica $i familia toxicodependentului, precum ~i alte persoane
semnificative din viata acestuia. Cei apropia!i consumatornlui pot face ca
dependenta sa continue daca vad consumul de drogwi ca pe ceva normal sau;
daca 11 protejeaza pe individ de consecintele actelor sale. Daca, di.mpotriva,
familia ~i prietenii i~i exprima mgrijorarea, ofera ajutor $i subliniaza efectele
negative ale consumului, motivatia pentru schimbare cre~te.

365

3. A da feed-back
Cateodata oamenii 1m-$i propun sau nu reu$esc sa se scbimbe pentr1J
n-au suficiente informatii despre situatia lor curenta. 0 buna cunoa$ten..
prezentului poate fi un element cheie pentn1 schimbare.
Feed-back-ul terapeutic poate fi oferit ill mai multe moduri. Unul ctir'
cele mai cficiente ar fi prezentarea rezultatelor unor teste medicale sau psiholog.
care sa arate gradul de afectare a sanatatii fizice $1 psibice de catre drogt
Prezentarea de informa!ii obiective despre efectele drogurilor $i a riscului la care
expune un consumator reprezintii un bun element pcntru favo1izarea schimbarii.
4. A ajuta clientul sa-~i clarifice scopurile
Oferirea feed-back-ului nu este suficienta pentru facilitarea schimbar
Feed-back-ul este un standard, de obicei exterior. Pentru ca o persoana samodifice comportamentul, standardele trebuie sa vina din interior, din nonrn~
$i valorile personale. De aceea, atunci cand terapeutul ajuta clientul saclarifice scopurile ~i valorile, el 11 ajuta pe acesta sa faca un pas important
directia facilirarii modificarii stilului de viara.
5. A sprijini clie11tul sii-~i lmbumltii(eascii imaginea de sine
Unii dintre toxicodependenii au tnceput sa consume c:lrogmi pentni
obtine o stare su:fleteasca mai buna, pentru a se sin1ti mai bine in propria lo
piele, pentru a avea mai multa tucredere ill ei tni$i. Aceasta pe de o parte. Pe
de alta parte, odata ce dependenta de drog devine mai putemica, apar tot felu.
de probleme: familia 1$i pierde illcredcrea in ei, relatiile cu prieteni
neconsumatori se deterioreaza, de obicei mtrerup frecventarea ~colii sau ...
serviciului. Acestea fac ca imaginea pe care o au despre ei 1n~i~i sa se
deterioreze simtitor. De aceea, drumul spre o via ta libera de presiunea drogulu1
trece neaparat $i prin imbunatatifea in1aginii de sine. Toxicodependentu.
trebuie sa creada ca merita o viata mai buna i ca are puterea sa depaeasca
obstacolele intinse peste tot de dependenta.
6. A fl empatic

Empatia terapeutului este un factor ce favorizeaza motiva(ia pentru

scbimbare. Studiile experimeutale au aratat ca stilul empatic de terapie este
asociat cu un nivel scazttt de rezistenta al clientilor i cu o scbimbare
comportamentala mai rapida i mai durabila.
Empatia terapeutului este, de fapt, nu nurnai capacitatea de ate identifica
cu experienta unei alte persoanc, dar i 0 deprindere de a mrelege clientul chiar
daca nu ai trecut prin experienre similare. Empatia, ca o deprindere, este
influen\ata mult de capacitatea de a asculta reflectiv.

7. A respecta clie11tul $i op{iunile sale

in cazul lucrului cu tox.icodependenfii, datorira multiplelor efecte
negative ale drogurilor (mai ales ale celor ilegale), apare mai pregnant tendin\a
366

terapeutului de a impune clientului optiunile sale. TerapeutuJ s-ar putea sa cada

prada acestei capcaue, lu.cercand sa-1 convinga ca este bine, chiar imperios
necesar sarenun}e la consu.mul de droguri. insa, a~a cum vom vedea mai departe,
el este ambivalent ill aceasta privinta ~i, daca terapeutul se identifica cu pa1iea
care spune ,,nu mai conswua drogwi", clieotul va deveni rezistent ~i va spune ca
nu are, de fapt, nkio problema. Apoi, un alt argument pentru care este
contraindicat sa impui clientului dorinJa ta este ca, ill acest fel, ii i'ncalci
libe1iatea, dar ti ~i ara\i indirect ca nu ai incredere in capacitatea sa de a decide
singur, pentru sine. De fapt, oamenii nu vin la consiliere sau psihoterapie pentru a
fi convertiti la sistemul de valori al specialistului, ci pentru a-~i lammi ~i rezolva
probleme care tin de dnmml lor de viata. insa aceasta nu inseamna ca terapeuml
nu-I poate ajuta pe client, intr-o manierade respect ~i acceptare, sa con~tientizeze
efectele reale ale consumului de droguri $i sa ia cea rnai buna decizie pentru sine.
8. A fl jlexibil
De obicei, toxicodependentii pot fi caracterizap prin inflexibilitate ~i
ambivalenta. Din aceasta cauza, terapeutul ar trebu.i, eel putin in priroa faza a
terapiei, sa dea dovada el insu~i de multa tlexibilitate. De exemplu, ar trebui sa
tolereze intarzierile ~i sa incerce sa realizeze o $ectinta completa, chiar daca
clientul a intarziat ~i cbiar sa incheie o $edin}a mai devreme, la cererea acestuia.
Odata ce rela?a terapeutica este realizata, terapeutul poate cere clientului o
participare mai constanta $i 1m compo1iament mai rezonabil.
9. A te implica activ in procesul schimbifrii clientului
in legatura cu 1Jnplfoarea act]va, o singura situatie ar fi de ctiscutat aici
Daca clientul nu vine la o ~edinta de terapie, ce trebuie sa faca terapeutul? Sa
a~tepte sa fie contactat sau sa-1 st.me el pentru a-~i exprima interesul $i a refixa
o noua $edinia? intr-o abordare activa, terapeutul ar trebui sa aibii iniativa.
Ne-am putea gandi ca In felul acesta nu incurajam responsabilitatea clientului
pentru proprfa schimbare. iusa, In lucrul cu toxicodependentii, primul scop este
aocorarea clientului in procesul schimbarii (aceasta din cauza ambivalen1ei) $i
de-abia apoi, cand s-a obfinut motivarea scbimbarii, se va urmari
responsabilizarea. clientului pentro transfonuarea sa.
Cercetarile efectuate asupra impliciirii active au demonslrctt di. w1
simplu telefon poate chiar tripla :;anse/e reu:;itei procesului terapeutic.

Motivapa toxicodependentului

Motiva?a persoanelor toxicodependente este de obicei fluctuanta $i

conflictuala. Acest conflict poarta numele de ambivalenfa $i transpare inca de
Ja inceputul consilierii. De obicei, persoana spw1e: ,,am nevoie de ajutor", dar
367

1n unnatoarea propozitie adauga: ,,dar nu este o problema serioasa". 0 parre

sine afinna, ccre sprijin, iar o alta pa1te neaga existenta vretmci probleme.
Dar ambivalenta nu este specifica nwnai persoanelor toxjcodepender
A avea sentimente ~i idei diferite despre ceva este o experienta ob~nu ita. in
in cazul celor cu un comp011ament adictiv, ambivalenta are un rol central
viata lor. Persoanele dependente swat ata~ate de drog din mai multe moti
Acestea ii determina ca, In pofida cu noa~terii costurilor ~i riscll!'i.
cousumulu.i, sa continue sa fa droguri.
Uneori, consilierii ~ i psihoterapeu1ii care lucreaza cu persoa.
toxkodependente interpreteaza ambivalenra ca pe o problema care trebti.
rezolvata, in sensul convingerii consumatorului de a opta pentru ceva fe1m,
a-1 determina sa se schimbe. Ce se va rntampla 1n aceasta situaJie? Vor 'incer~
sa-1 faca sa renunte neaparnt la consumul de drog. Dar strategia terapeutica
abordare a ambivalentci nu trcbuie sa fie pcrsuasiunea. Este bine ca terapetttl
sa nu rncerce sa-1 convinga pe client ca trebuie sa se schimbe, pentn.1 ca, aces
fiind ambivalent, se va identifica cu partea din sine care afmna di nu cs
necesara scbimbarea ~i va rezista procesului terapeutic. in locul ,,luptei"
negarea clientului, este mai productiva l'n!elegerea ambivalentei ca fiind ce'
n01mal, in situatia respective. Aceasta abordare face sa scada rezisten
clientului ~i sa creasca angajarea lui ill chiar procesul schimba1ii. Deci, d~i
o prima vedere pare paradoxal, nu direcrionarea clientului catre schimbare ii ,
ajuta pe acesta sa se transfonue, ci acceptarea faptului ca doar o paite a Jui vre
acest lucrn, pe cand o alta parte a sa spune ,,nu".
In locul atacului ,,monstrului negarii", cousiliernl ar trebui sa intcleag:'.
mai profund complexitatea dilemei clieotului ~i sa faca m i~cari1e ca intr-4
pdetenesc joc de ~ah ~i nu ca In cazul asaltului unui caste! (W. Miller, S. Rolnic.
1989, p. 38).
Care sunt factorii ce stau la baza ambivalentei toxicodependentuh1i? P1.
de o pa11e este ata~amentul fata de consum, iar, pe celalalt taler al balaniei, s..
afla consecintele negative ale drogului in variate domenji ale vietii.
Ata~amentu l poate fi inieles in tennenii dependenfei fizice. Consumat
perioada de timp, drogul produce modificari metabolice ce vor sta la baza uue
noi nevoi, neexistente in mod norn1al 1n organism: nevoia de o anurni1..
substanta. Cand aceasta lipse~te din corp, apar simptome fizice ~i psiJlice ca1
ne arata ca organismul cere satisfacerea nevoij nou create. Acesta estsi.ndromul de sevraj sau raul fizic ~i psihic care senuializeaza scaderc
concentrat:iei de drog din sange. Acum drogul va fi luat pemru a reducL
neplacerile, iar nu pentm a mai crea o stare de bine.
Un fenomen corelat cu dependen!a fizica este cre~terea tolerantei pentJi
acea substan1a, astfel incat, pentru a ob1ine acel~i efect, trebuie consumata c
doza mai mare. Datorita acestui fenomen, persoana care initial lua o anumit-t
368

cantitate de drog, va ajunge sii aiba nevoie de tot mai mult, pe masma trecerii
timpului.
Am spus ca o sursa a ata~amentului de substanta o reprezinta
dependeota fizica. in afara ei mai exista ~i u11 alt fel de dependenra: cea
psihica, care creeaza o legatura eel putiu la fel de puternica intre
consumator ~i drog. Daca, in cazul primei, ata~amentul se referea la
organismul fizic (ce se obi~11uise cu drogul paua la a avea nevoie de el ca
de-o substanfa absolut necesarii metabolismului sau), dependenta psihica
presupune o legatura l'ntre psihicul persoanei ~i drog. Cum ia na~tere accasta
legatura? Imediat dupa ce a consumat droguri , individul intra 1ntr-o stare
modificata de con~tiinta care Ii poate oferi idei, trairi afective ~i senzatii
noi, inedite, oemaitraite. Aceste tTaili nu sunt neaparat placute, ele pot fi
cbiar terifiaute. Apoi, In functie de persoana ~i tipul de drog consumat,
trairile pot fi stimulante sau relaxante. Cert este ca acel interval de ,,biue",
de .,high" (care poate fi de eel mult cateva ore, scazand progresiv pana la
ao.ihilare, pe masnra cre~terir dependenfej), impreuna cu iluzia ca vei scapa
de probleme pentru o perioada de timp, sunt suficiente pentru a crea o
putemica legatura psihica intre individ ~i drag. De cate ori se va simti
depa~it de o situatie sau va vrea sa retraiasca acele senzarii., persoana va
apela la consumul de droguri. Iar dupa un timp, drogul va deveni singurul
centru de interes al persoanei, o nevoie construita artificial care se cere
satisfacuta continuu.
Conflictele motivationale sunt de trei tipmi: apropiere-apropiere
(persoana trebuie sa faca 0 alegere mtre doua alternative placute), evitare-evitare
(individul trebuie sa opteze intre doua posibilita!i neplacute) ~i apropiere-evitare
(persoana este atrasa de un lucru dar, in acel~i ti.mp, 11 ~i respinge). An1bivalenfa
toxicodependen!ilor este de fapt un conflict apropiere-respingere: persoana are
sentimente, idei ~i comportamente atat de apropiere, cat ~i de rcspingere fata de
drogul respectiv. Acest tip de conflict este o smsa generatoare de un st.res intens.
TennenuJ ,,atractje fatala" poate defini metaforic ceea ce traie~te
toxicodependentul: nu poate trai nici cu drog, nici rara el.
0 alta metafora pentru ambivalenta toxicodependentilor poate fi balanJa
sau balansoarul. Pe o prute a balaniei se a:fla nevoia de a continua consu.ll1ul
datorita beneficiilor sale iar, pe de cealalta pa1te, nevoia de a-1 stopa, datoriia
costurilor. Mai putem sa privim balanta ~i dintr-o alta lumina: pe w1 taJer continuruea consumului, pe celalalt - stoparea lui, ambele comportameme avand
atat beneficii, cat ~i costuri. Iar acestea nu Slmt futotdeauna con~tientizate de catre
persoru1a dependenta. Din aceasta cauza, ambivalenta este generatoare de confuzii,
fiustrari ~i neintelegeri atiit pentru toxicodependent, cat ~i pentnt terapeut
,,Consilierea ~i psihoterapia toxicodependeoiiJor reclama intotdeauua o

369

considerabila rabdare i tolera111a pentru ambiguitate" (W. Miller, S. Rolluick.

1989, p. 43).
Ambivalenta motivaponala cste unul dintre cele mai importanle
aspecte ale comportamentului adictiv. Allituri de acest aspect central se mai
afla 1nsa i altele, ce nuanteaza tabloul ambivalentei, transformandul lntr-o
realitate complexa, uneori greu de descifrat.
Un aspect ar fi valorizarea difo1ita a beneficiilor ~i costnrilor
dependentei. Doua persoane difeiite vor acorda alta senmificatie i vor reaqiona
diferit 111 fata unui acelai fapt. De exemplu~ pentru Lll1 individ o problema de
sanatate poate fi un semnal de alarma, pe dind un altul o poate considera ceva
nesemnificativ, care poate trece de la sine.
Apoi, ateptarile noastre ne influenfeaza puternic comportamentul. Daca
m1 :individ vrea sa se lase de consum, dar se ateapta sa nu poata sa traiasca fiira
drogul respectiv, va ramclne sa osci1eze tntre cei doi poli - a consuma sau a nu
mai coosuma, tara a inainta tu vrei.m fel In directia schi.mbarii.
De asemenea, contextul social i cultural influenreaza perceptia
propriului comportament la fel de mult ca i evaluarea costurilor ~i beneficiilor
acestuia. Sistemul motivational al clientului nu poate fi lnteles In afara
contextului social (familie, p1iete11i, comunitate).
Reac!iile paradoxale pot ,,colora" $i ele tab1ou1 comp01tameotului adictiv
$i ambivalentei. S-a constatat ca o cretere a costu.rilor unui comportament
(rezultata din amunite restriqii sociale ~i cultmale) nu detennioa individul sa
reac~oneze lntr-o alta maniera. Dimpotriva, chiar o simpla cre~tere a consecintelor
neplacute face sa Yntareasca motivatia i tiparnl comp01tamental respectiv. De ce
apare aceasra reacpe paradoxala? Pentm ca, ahmci cand i se imptme cuiva o
restrict.ie, aceasta este privita ca un atentat la prop1ia libe1tate ~i ea detennina o
cre~tere a atractivita!ii comportamentului prohibit, iar nu o scadere.
Comportamentul adictiv mai trebuie inteles ~i din perspectiva scaderii
autocoutrolului, proces care - in mod nonnal - ne regleaza faptele ~i ac1iunile. Se
cunoa~te ca toxicodependentfi au tm autocoutrol mai scazut ~i o rezistenta la
frustrare minima.
Toate caracteristicile sus-mentionate ilustreaza complexitatea
fonornenului ambivalen1ei ~i rolul central jucat de aceasta in contextul vie!ii ~i
comportamentului unei persoane toxicodependente. Deci, :rara a lntelege ca
ambivalenta este uu fenomen nomrnl i extrern de complex, un terapeut are
putine ~anse de reuita in munca sa.
ln urmatoarea sec\iune vom discuta despre modelul schimbari.i
compottamentale dezvoltat de James Prochaska ~i Carlo DiClemente, model ce
are ca axa centrala conceptul de ,,motivarie" . Pe baza acestui model teoretic s-a
constrnit un tip de interventie psihoterapeutica specifica tox.icodependentilor:
interviul motiva}ional.

370

Un model teoretic asupra schimbarii umane

Psibologii Carlo C. DiClemente 9i Jim Prochaska au elaborat un model

teoretic asupra feluli1i in care oamenii se schimba . Ei au lucrat mai mult timp 1n
context terapeutic, cu persoane dependente de tutun (fumatori) 9i au constatat
ca acestea parcurgeau mai multe etape pana cand reu~eau sa renunre la fumat.
Din momentul initial, de acceptare a fumatului ~i pana la stoparea Jui, erau
parcurse mai multe etape, fiecare etapa avand caracteristici specifice.
Modelul, construit initial ca o explicatie a modului 1n care se renunta la
comportamentul adictiv In context terapeutic, s-a constatat ca poate fi extins
asupra schimbarii umane in general, fie ca este realizata sau nu sub indrumare
terapeutica, fie ca este vorba de comportament adictiv sau alt compo1tament.
Pomiud de la modelul schimbarii, s-a constituit un procedeu terapeutic
de interventie in toxicodependenta (interviul motivational), care este consacrat
in tarile ce se coufrunta de mai mult timp Cll problematica dependentei de
droguri . Interviul motivational stipuleaza adaptarea strategiilor terapeutice
stadiului schimbarii In care se afla clientul. Deci, identificarea stadiului este
eseoiiaJa pentrn alegerea celor mai adecvate modalita}i terapeutice, iar
ignorarea diferen1elor existente u1tre stadiile schimbarii conduce la adoptarea
unor interventii neadecvate nevoilor individului.
in continuare vorn prezenta mai pe larg acest model al schimbarii ,
precum ~i cele mai oportune interventii psihoterapeutice specifice fiecarui
stadiu, unnand ca ele sa fie detaliate In subcapitolul unnator.
Acest model poate fi reprezentat grafic sub forma unui cerc lmpanir 'in
4 stadii, in care precontemplarea este pm1ctul initial de la care poate pomi
scbimbarea, iar detenninarea se afla la interfata ctintre contemplare ~i aqiune.

Prccontemplare

comportamentulu.i

Poate fi reprezentat sub forma rnrni cerc pentru ca, de obicei, o

persoana parcurge de mai multe ori acest proces pana la stabi lizarea
371

schimbarii. Prochaska ~i Di Clemente ai.1 descoperit ca fumatorii reciideau de 3

piina la 7 ori piina reu~eau sa se lase de fmnat. Acest model, dintr-o
perspectiva realista asupra nansformarii umane, considera recaderea ca o
etapa necesara in procesul sch.imbarii.
IPrecontemplare~ reprezinta stactiul ini~al de la care poate porni
schimbarea. Persoana t~i accepta propriul comportament ~i nu inten1ioneaza sa
modifice ceva ill aceastii privinta. in acest stadiu, pent:ru individ, nu exista nicio
problema. El este lmpacat cu sine.
Unii toxicodependenti ajung In cabinetuJ de consiliere cand sunt ID
precontemplare. Ei nu vin din proprie initiativa, ci la ruga1nintile sau
presiuuile unor persoane apropiate. Dar ace~tia nu sunt motivati sa se
schimbe, ei se simt bine a~a cum sunt. Comportamentul lor reprezinta o
problema pentrn ceilal1i, iar nu pentru ei. in legatura cu situatia lor ace~tia pot
spune ceva de genul: ,,Nu rnteleg de ce parintii mei rna tot bat la cap toata
ziua. Mai lrag ~ i eu cateodata, dar nu fac nimic rau, ma simt bine ~i atat. La
~coala ma due, 0 sa tennin douiisprezece clase, 0 sa iau bacul ~ i 0 sa ma
angajez. Dar vreau ~i eu sa ma distrez. Acum cat sunt tanar."
,,Precontemplatorii sunt descri~i, in general, ca oameni nemotivati.
Aceasta este o judecata morala. iar nu una obiectiva. inseamna de fapt ca nu
sunt motivati sa faca ceea ce vor ceilalii sa faca. Precontemplatorii sunt foarte
motiva?, dar sunt motivati sa continue comportamentul lor, nu sa-1 schimbe"
(Gerald Bennet, 1989. p. l 7).
in aceastii etapa un terapeut ueexperimentat poate clidea in capcana
aliantei cu persoanele apropiate consumatorult1i, lncercand sa-1 convinga pe acesta,
prin persuasiune sau confruntare, ca este nevoie sa se scbimbe. insa pentru orice
transfom1are ex.ism uu ritm natural. Fiecare om are propriul ritm de cre~tere, care
nu trebuie fortat. Mai devreme sau mai tiirziu. dat01ita faptului ca drogurile au
multiple consecinie negative, va aparea - fuesc - nevoia de schimbare.
Ce poate face terapeutul in aceasta etapa? Poate sa-i ca~tige
mcrederea consumatorului, respectii.udu-i optiunile ~i oferindu-i informa1ii
pertinente despre cum ar putea sa limiteze, sa Tina sub control posibilele
efecte negative ale drogului. De exemplu, pcntru droguiile injectabile, sa
insiste pe modalitatile de preveuire a diverselor boli (hepatita, HIV). De~i
aceste strategii s-ar putea sa semene, la o prima vedere, cu o 1ncurajare a
consumului, ele nu fac deciit sa prevada ni~te ueplaceri mai mari (contactarea
unei boli sau savar~irea unor acte penale, de exemplu). Oricum, In aceasta
etapa, persoana nu este deschisa schimbfuii.
Aparent nesem.nificativa, mai ales din perspectiva celor care ,,au adus"
consumatorul ca sa fie schimbat rapid, aceasta abordare are meritul de a construi
relatia terapeutica, fundamentul oricarei interventii eficiente, de care va fi nevoie
cu siguranpi, 1n momentul ciind petsoana va fi pregatita pentn.1 schimbare.
372

Tot In aceasta etapa psihoterapeutul poate oferi infom1a~ii pertinente

consumatorului despre efectele consumului de droguri sau feed-back -uri
privind situaa Jui actuala (pe baza unor teste psihologice), pentru ca acesta
sa con ~t i entizeze riscurile la care se expune ill continuare.
Urmatorul stadiu al acestui model este kontemplarea~ Caracteristica
perioadei este ambivalenta motiva\ionala. Individul a con~tientizat uuele
efccte negative ale drogului ~j o parte din sine ar vrea sa reounte la a mai
lua droguri. insa el este inca foarte ata~at de beneficiile acestuia. De aceea
spunem ca uu contemplator vrea ~i nu prea vrea sa renunte la drog. Chiar
daca au aparut probleme de sanatate, familiale sau de serviciu, exista
celaJalt taler al balantei pe care pot fi a~ezate avantajele, ca de exemplu
faptul ca se simtc relaxat sau plin de energie, rara griji ~i probleme. ca este
acceptat de un grup de prieteni sau ca are o parere mai buna despre sine In
momentele de ,,high". Jocul beneffoiilor ~j costurilor, dependenta fizica ~i
psihica, 11 fac pe consumator sa oscileze continuu intre cele doua extreme:
abstinenta ~i drogul.
Trecerea rapida de la motivatia pentru schimbare la cea pentru
perpetuarea comportamentului poate fi extrem de stresanta, chiar pentm
terapeut, mai ales daca nu are el tnsu~i o toleranta crescuta fa\a de
ambivalenta ~i daca se lasa ,,prins" de nevoile stringente ale celorlalri membri
ai famj li ei (ce vor o transformare rapida a persoanei dependente).
,,Contemplarea este stadiul in care multi clienfi a~teapta o infonnatie
care sa-i determine sa faca schimbarea. Ei spera ca o anumita inforrnatie sa
decida pentru ei . Oricum, iudivizii ~i nu informatile iau decizia, a~a ca
persoana contemplatoare poate intra lnti:-0 a~teptare foarte neproducliva"
(Carlo DiClemente, apud W. Miller, S. Rollnick, 1989, p. 195). insa este la
fel de adevarat ca infom1atia relevanta din punct de vedere personal poate
avea un impact putemic asupra consumatorului, :fiicandu-1 sa iasa din punctuJ
ine11ial al conflictului motiva1ional ~i indreptandu-1 intr-una din directii (de
obicei inspre schimbare).
Care este rolul terapeutului in aceasta etapa? Exista tehnici specifice
interviului motivational care pot fi utilizate acum cu scopul cre~te1ii
cou~tientizarii ~i stimularii conflictului motivational pana la ajungerea intr-un
pun ct dedzional .
Daca persoana s-a decis sa faca unnatornl pas catre stoparea
conswnului, spunem cane aflam in etapa k/eterminariA, cand este deja pregatita
pentru actiune. Dar, decizia pentm schimbare nu Ioseamna ca schimbarea se va
realiza in mod automat. Acum rolul psihoterapeutului este ca, prin strategii
specifice, sa intareasca decizia luata ~i sa-1 ajute pe individ sa gaseasca cele mai
acceptabile ~i accesibile modalita!i de punere 'in practica a deciziei luate.

373

Jn aceasta etapa ambivalenta nu este definitiv ~i irevocabil rezolva1Ea est'e ~i va ramane, chiar daca la o intensitate mai scazuta, o caracrerisrica
persoanei. De aceea, lucrul psihoterapeutic include ~i aici strategii c.
rezolvare a ambivalentei.
k4criuned Odata ce decizia pentrn schimbare a fost luata, trecem .
etapa acfiunii. Acum persoaua se angajeaza in diferite aqiuni care au ca sco.
realizarea schimbarii.
In aceasta etapa terapeutul are rolul de a monitoriza progresele la.cu:.
de client, de a-i oferi suport, de a-l ajuta sa aiba incredere In sine ~i ;_
capaci ta tea sa de a duce la ca pat ceea ce ~i-a prop us.
Ajuns In aceasta etapa, clientul s-ar putea sa simta nevoia sa intrernp
~edintele de psihoterapie, peutru ca are impresia ca ~i-a rezolvat problema.
Daca nu sunt dificultati In punerea in practica a planului de actiune, $edin\e;.
pot fi rarite, dar psiboterapia trebuie coutinuata, pentru ca rem.mtarea 1.
compo1tamentul adictiv presupune o asisten1li de specialitate mai lndeluogata.
in mod nonnal, stadiul actiunii dureaza 3-6 !uni pentru a fi comple'
pentru ca este ncvoie de timp pentru a stabiliza un nou patter:
cornportameutal.
IMen(inerel4. Dupa stadiul actiunii urmeaza eel al m en(inerii, c~
cousta ill stabilizarea noului compo1tament. Acum terapeut11l va lucra c-.
clientul asupra unor strategii de a preveni recaderile. Acestea constau It
constructia unor abilitati necesare clientului (astfel !neat el sa nu se ma.
refugieze in consum in locul lnfruntarii realitatii) ~i 'in realizarea uno
modalitati de a face fata pulsiuuii de a consuma drog. To1i toxicodependent:
experimeuteaza ,,pulsiuni", ce variaza ca intensitate ~ i frecventa In timJ:
(uneori sunt trecatoare, alteorj pot persista ore). MuJ!i c1ientj susrin ca acestt:
pulsiuni pot aparea chiar ~i dupa ani de zile dupa ce adictia a devenu
controlabila, lnsa cu timpul ele devin mai rare ~i mai putin fotense. Pen tru c~
sunt situatii cu rise crescut pentru recadere, tu cabinetul de psihoternpie este
necesar sa fie dezvoltate strategii de a rezista pulsiunii.
Testul schimbarii comportamentale 11 reprezinta mentinere~
comportamentului timp de cafiva ani. iusa, atat In stadiul actiuuii, cat ~i a
mentinerij, se poate ca persoana sa recada la vechiul comportament.
IRecaderec4 poate aparea din motive variate: fie persoana a experimenta
o puJsiune foarte puterruca, careia nu i-a putut face fata, fie In viata acesteia s-a
lntamplat un eveuimeut foarte stresant care sa o dete1mine sa reinceapa sa
consume drog. Individu1 care a recazut se intoarce la terapeut demoralizat, :fiita
mcredere in sine ~i cu frica ca vechiul comp011ament s-ar putea sa fie imposibi:
de depa~it. Rolul terapeutului este de a-1 ajuta pe acesta sa-~j recapete mcrederea
in sine, 1n posibilitatea de a putea depa~ i comportamentul adictiv. Vor fi necesare
acum modalitati de a-i cre~te motivatia pentn.1 scl1imbare (care scade sim(itor ii:
374

mma recaderii), de a-i reintari decizia penhu aqiune ~i menrillere. Caci ciclul
reiucepe. 0 data~ de cateva ori, pana ce schlmbarea se realizeaza. Accasta csLe
perspectiva optimista. Din pacate, este posibil ca schimbarea sa nu se produca ~i
viata persoanei sa fie o continua rulare de abstinenta ~i consum.

2. TERAPEUTULFATAIN FATA CU TOXICODEPENDENTUL

'

'

Introducere

Toxicodependentul poate fi considerat o persoaua de dona ori

dependenta de drog: fizic (l'n cele mai multe cazuri) ~i psihic. Am spus ,,in cele
mai multe cazuri", pentru ca exista droguri care nu provoaca dependenta fizic~.
ci doar psibjcli. Deci, pentru cele mai multe cazuri de toxicodependen{a trebuie
,,tratate" ambele dependente: cea fizica ~i cea psihica.
Pentru dependen~a fizica exista dezintoxicarea, care consta fie In
tratament medicamentos simptomatic, care are rolul de a trata sevrajul (adica
multitudinea de simptome fizice ~i psibice ce apar la intrernperea brusca a
administrarii drogului), fie in tratament medicamentos de substitu\ie, prin
lnlocuirea drogului consumat ctt metadona sau alte prod.use fannaceutice.
Cura de dezintoxicare se realizeaza in unitati medicale ~i dureaza, in medie,
cam doua saptamani.
Dupa Jealizarea curei de dezintoxiare, este nevoie de consiliere
psihologica sau psihoterapie, interveni c~ se realizeaza ill cabinetele
specializate. De~i majoritatea speciali~tilor care 1ucreaza In dorneniul
tox.icodependentei cunosc importanta acestei etape ce se adrcseaza
dependentei psihice, cei mai multi o eludeaza, in conditiile in care dependcma
psibica este mult mai greu de rezolvat decat cea fizica, iar recaderile se
lntampla, de obicei, datorita acesteia.
in opinia multor speciali~ti din iara noastra, tratarea toxicodependenfei
se reduce la dezintoxicare, ceea ce este absolut fals. Aceasta trebuie sa
constituie doar prima etapa, dupa care sa urmeze consilierea psihologica sau
psihoterapia. Se poate vorbi de consiliere psihologica ill cazul 1n care
interventia este de mai scurta durata (dato1ita unor factori care nu tin, de obicei,
de psil10Jog) ~i se adreseaza cu predilectie desfacerri legaturii psihice construite
intre persoana $i drag. Dar dependenra psihica nu este ceva superficial, ci
presupune antrenarea intregii personalitati )n aceasta legatura individ-drog. De
aceea, de multe ori, iuterventia psibologica are ca scop o restrncturare a unor
componente ale personalitatii $i, pe baza ei, construirea unui nou stil de viata.
In acest din unna caz, In care se realizeaza o interveupe mai profimda, de
restruct11.rare a personalitatii, vorbim de psilioterapie.
375

Daca specialistul va realiza consiliere psihologica sau psihoterapie

p_ne de mai multi factori: timpul ~j disponibilitatea clientului, severitate.a
dependentei psihice, stiuctura personalitatii clientului ~i, nu in ultimul rand,
specializarea sa.
in prima pa1te a subcapitolului de fata vom discuta despre
personalitatea toxicodependentului, in sensul trasaturilor de personalitate
predispozante pentru consumul de droguri ~i a transformarilor suferite de
aceasta ill unna consumului. De asemenea, va fi prezentat $i un model de
evaluare psibologica a pacientului cu probleme de adictie. Aceasta pentru ca
este important ca psihoterapeutul sa cunoasca ce tip de personalilate are
consumatorul ~i cum i-a afectat drogu1 via\a psihica, iotervenria psihologica
tinaud seama de aceste considerente.
Apoi vom descrie un model de interventie psiboterapeutka in cazul
toxicodependentei (interviul motivational), frecvent utilizat in cabinetele de
specialitate din tarile care se confrunta cu problematica drogmilor. Acesta
poate fi utilizat atat ca model de consiliere psihologica, cat ~i de ps1hoterapie,
daca abordarea psihologica }ine seama de multiplele transfonnari produse In
sfera personalitatii de catre drog. Vor fi descrise strategiile optime de
interventie 1n funcrie de stadiul motivational al clienn1lui.
Ultima parte se va ocupa de etapa mentine1ii ~i prevernrea
recaderi Lor.

Personalitatea toxicodependentului
Trasaturi de

ersonalitate

entru consumul

Dependenta de drogu1i poate fi considerata ca fiind o rezultanta a

intersectiei dintre uu produs - drogul, factori de mediu i educa\.ionali i
factori de personalitate.
Dei nu este scopul capitolului de fata de a analiza, intr-o maniera
exhaustiva, factorii ce concura la realizarea toxicodependentei, totui vor fi
enumerati, cu titlu informativ, i factorii de mediu ~i educationali.
!Factorii de mediul mai importanti sunt: deprivarile sociale l
economjce (parinti saraci, omeri, conditii materiaJe scazute), traiul in
familii dezorganizate (parinti divortati, famili uniparentale), traiul 1n
comunitafi dezorganizate, mobilitatea excesiva (de la o localitate la alta, de
la o ~coala la alta), accesibilitatea drogurilor ~i alcoo1ului, asocierea cu cei
care consuma droguri, istoricul famjJjal de alcoolism, evenimente
dureroase: despariiri, decese etc.

376

IFactori educational~ mai importan pot fi consideratj mmatorii:

discipl:ina excesiv de severa in familie sau toleran~a exagerata, atitudiuea
pozitiva a parintilor fata de alcool ~i consumul de droguri, carente afective.
mediu familial sumbru sau violent, metode educationa]e oscilante, ce nu ofera
un cadrn valoric ~i nonnativ coerent, lipsa comunicarii sau o comunicare
deficitara intre parinti ~i copii. Observam, prin simpla lor enumerare, ca
faro.ilia, prio ctisfuocfiile existente in sanul ei ~i educapa inadecvata oferita
copiilor, poate constitui un element de Tise pentrn debutul consumului .
IPersonalitateal. Tot~i, nu toti indivizii care se coufrunta cu astfel de
conditii de mediu sau educationale devin tox.icodependenfi. Pentrn ca 1111 factor
care mediaza felul 1n care sunt receptate acestea este persoualitatea. Unele
persoane sunt mai fragile psihic, altele detin trasaturi care le ,,protcjeaza", caJe
le tin deoparte de consumuJ de droguri.
S-a constatat ca exista o corelatie pozitiva iotre tuJburarile de
comporiament ~i hiperactivitatea din copilarie ~i consumul de droguri de mai
tarziu. De fapt, acestea anunta 1nca din copilarie ca este vorba de o strnctura
de personalitate mai dificila care, daca nu este corect indrumata, poate da
natere unei psihopatii, consumul de droguri fiind - i'n acest caz - o rezultanta
a comportamentului im ulsiv ce caracterizeaza acest tip de personalitate.
l m aoinea de sin este un alt factor care poate jnca un rol important Tn
debutul i intretinerea consumului de droguri. 0 imagine de sine defavorabila,
caracterizata prin ne1ncredcre i'n sine i complexe de inferiorjtate, poate sta la
baza fie a unei atitudini rebele, iie a uneia de retragere sociala ~i tirniditate
excesiva. Atitudinea rebela ~i drogul sunt de aceea~i parte a bru:icadei, de vreme
ce a consuma droguri ltlseanma a face ceva ce nu este aprobat social, ba chiar
este incriminat penal. iu extrema cealalta, timiditatea nu da posibilitatea
realizarii unor relai-;i normale i fireti ~i este traita cu un maxim disconfort. lar
daca persoana descopera ca exista substante care te fac sa te simp biue, sa fii
spontan i dezinhibat, drnm.ul pana la a le consuma s-ar putea sa fie scurt.
IAnxietateaj. 0 alta trasatura de personalitate predispozanta poatc fi
considerata anx.ietatea. Anxietatea, ca foca de ceva nedefiuit, sc traduce in
viata persoanelor prin reaqii <ilisproportionate fata de evenimente, prin
inadecvare ~i mult stres . Drogurile depresive ale sistemului nervos central, ce
induc o stare de relaxare, pot ajunge sa fie folosite de catre anxioi pentrn a
scapa de aceasta suferinta psihica.
Copiii carora nu Ji s-a refuzat nimic, care primesc tot ceea ce- ~i
doresc "fara sa li se pretinda ceva ill schimb, risca sa dezvolte personalitati
hedoniste, pentru ca viata este vazuta ca un ~ir de pHiceri ~i nicio fapta care ar
putea sa duca la placere nu t.rebuie ratata. Deci, hedonismul, ca atitudine
pozitiva fata de tot ceea ce este placere, este un factor de ,,rise" pentru
consumul de droguri.
377

Un mediu educarioual favorabi l drogurilor poate sa conduca

fonnarea unor norme ~i valori 1n care consunrnl de drogmi sa fie consider..
comportament firesc . Aceste atitudini pozitive fata de droguri pot
predispuna la toxicodependenta.
Personalitatea, in dnunul ei catre maturitate, parcurge uu dntt.
complicat ~i destul de dificil, ill anumite perioade ale viefii. A dolescenta es\
o etapa caracterizata prin multe transformari fizice ~i psil1ice ce fac ca ce
care o parcurg sa fie vulnerabj li, din muJte puocte de vedere. Adolescen~
suut o populatie de rise pentru droguri (de fapt, cele mai mu lte debutnri a.
loc in aceasta perioada), pentru ca personalitatea !or este l'nca imatura
valorile nu le sunt bine conturnte, iar tentatia de a incerca cat maj mult-:
lucruri noi este foarte prezenta.
Cele afirmate anterior In legatura cu personalitatea oe fac sa 11,
gandim daca toxicomauii sunt personalitati care intra 1u sfera psihopato1ogie
sau sunt doar p ersonalitati cu un oarecare grad de fragilitate psibka.
Dupa Antoine

~i

Maurice Porot (1999), utilizatorii d e droguri pot t:

clasificati in mai multe categorii:

a.
b.
c.
d.

Psihotici ~i prepsihotici;
Psibopati;
Persoualitati imature (adolescen\i, Intarzieri de maturizare);
Persoane ce s-au adaptat la presiunea grupului.

Persona1itatea adevarafj]or toxicomanl este patologicii (a, b).

drogurile j ucand un rol important in decompensarea acestor personalita
fragile. Cei din celelalte categorii uu au o personalitate patologica, ci sunt, de
obicei, adolescenti ~i tineri imaturi, cu trasat1iri de personalitate predispozante
~i care traiesc intr-un mediu care favorizeaza cons1u1rn1 de drogi.iri.
In general, persoanele care solicita consiliere psihologica sau
psihoterapie pentrn toxicodependenta sunt norrnale psihic (adica nu au
afectiuni psihice), dar au un oarecare grad de fragi litate psihica ce se impune
a fi abordata 1n cursul demersu1ui psihoterapeutic.

Modifidirile produse de toxicodependenta in structura

personalitapi
Daca pana acum am discutat despre personalitatea ,,predispozanta", sa
ve<lem ill contiuuare ce se 'intampla cu personalitatea consumatorului, dupa ce
dependenta se instaleaza.
378

Experienra drogului este ca orice experienta - semnifica1ia sa se gase$te

in primul rand in persoana, nu in substanta, care nu face decat sa o elibereze. La
ce duce aceasta eliberare, la confuzie sau la perspicacitate extatica, depinde de
individ $i de circumstante. Indivizii nu gasesc, in pretinsele zbornri pe aripilc
opi"ului sau ha$iului 01i ill ameteala cocaiuei sau a alcoolului, decat ceea ce
resursele facultatiJor lor le permit sa invoce, $i asta pentru lLn semi timp, lnainte
de a cadea destul de repede lntr-o stedlitafe spi.rituala re.productiva.
~indromul deficitad. Consmnul de drog conduce foarte des la a~a
uumitul ,,sindrom deficjtar", caracterizat prin:
a.
Deficit de activitate: activitatea se centreaza 1n special pe efortul
de a-i procura drogul, justificandu-$i ineqia prin ra}ionamente pseudofilosofice i antisociale; este frecvent 1ntalrut la consumatorii de opiacee;
b.
Deficit de fuuqionare intelectuala (ideape leuta, tulbmari ale
ateutiei $i memoriei);
Deficit de buna dispozi}ie $i afectivitate (doar drogul ramane
c.
investit afectiv); st.area auiinte~te de indifereuta afectiva a bebefreuicilor $i
favorizeaza aparitia starilor depTesive, lo specfal 1n timpul dezobi~nuirii , ceea
ce tmpinge la reluarea toxicomaruei.
La opiaceee apare un sindrom deficitar rapid ~i constant. La
halucinogene apar sindroame delirante prelungite, asemanatoare unui tablou
schizofrenic. La cannabis apare sindromul de absenta a motivatiei, la
amfetamiue reac1-ii delirante paranoide, iar la doze excesive de droguri accese
confuzionale sau confuzo-onirice.
La w1 consw11 prelungit de droguri apare o stagnare a dezvoltruii psihice,
deoarece persoana toxicodependenta 1~i orgauizeaza viata 'in jurul procllrarii de
drog ~i nu mru este deschisa fa!a de alte expe1ienre ale vie~i, astfel achizi~ile racute
de ea scazand foa11e mult. Implicit vom avea ~i o ramanere ill unna a maturizarii
psihice, iar, atu.nci cand dependenta apare la varste mru fragede, repercusiunile se
fac sin1~te ill plan psihosomatic.
Odata cu avansarea lo depeodenta, pe masura ce mijloacele materiale
scad, apare o degradare a con~tiintei morale, furtul, inju1iile, amenin\arile,
bataia fiind considerate conduite care intra in normalitatea viefii.
Dependenta de drog accentueaza conduitele evitante ~i ideea de
incapacitate, priu mecanismul feed-back-ului. Daca initial drogul creeaza
impresia ca poti sa stapaneti problemele (prin ignorare), dupa perioada activa a
drog11lui acestea revin ~i mai acut $i persoana ia noi doze de substanta pentru a se
lndeparta de ele (vezi schema ur.matoare).
Dupa mai multe cicluri de aces! gen, senza~a de iueficie111a personala
se accentueaza ~i potenteaza, la randul ei, nevofa de drog. in concluzie1 ca o
consecinta a s6lului de viata pe care il due toxicomanii, increderea In sine
scade, iar imagiuea de sine se deterioreaza.

379

Problema

ldeea ca este greu sa rezolvi problema direct, pentru

ca nu dispui de abilitati,le necesare

+
Consumul de drog, ca mecanism de a uita de
problema ~i de disconfortul produs de ea

Avand Yu vedere toate acestea, constatam ca transformarile produse de

toxicodependenta la nivelul personalitatii sunt profunde ~i pot afecta cbiai
nuc!eul personalitatii cand dependenta dureaza. de mai mult timp, de unde
necesitatea psihoterapiei, ca o interventie de restructmare $i optimizare a
personalita.tii ~i de constructie a lmui nou stil de viata.

presu
a)

b)
c)

Evaluarea psihologidi individuaHi a toxicodepende.n tului

Orice interven\ie psibologica, fie ca este consiliere, fie psihoterapie,
une o evaluare initiala. Seo urile acesteia sunt:
cunoa~terea unor triisiituri ale personalitiifii individului $i
fn/elegerea situafiei sale;
stabilirea necesitii{ii zmei intervenfii psihologice;
determinarea tipului optim de ilzterven(ie.

Pentrn ca nu exista doua persoane carora sa li se potriveasca aoela~i tip

de intervenf1e, o evaluare bine Ia.cuta ne poate ajuta sa determinam scopurile ~i
strategiile cele mai potrivite peutru uo individ.
Atat evaluarea, cat ~i demersul ulterior sunt realizate, de obicei, de
aceea$i persoana. 1n aceasta situatie este bine ca evaluarea sa nu aiba Joe ch iar
m prima ~edinta, cand se stabile~te contactul terapeutic ~i se realizeaza o
cunoa~tere generala a problematicii clientului. insa clientulu.i i se va spune ca,
rntr-una din ~ediniele um1atoare, va avea loc o evaluare psihologica, i se va
argumenta necesitatea existentei ei ~ii se va cere acordul In acest sens.
Evaluarea va fi prezentata persoanelor 1ntr-o lumina ,,motivationala", ca
o rnodalitate de a afla problemele !or ~i cea mai buna cale de a le aborda. Celor
care sunt convinse ca nu au nicio problema ~i ca nu este nevoie de evaluare, Ii se
380

poate spuoe: ,,Poate ca ai dreptate, dar cu siguranta ca vom ~ti asta caud vom
avea mai muJte infom1afii. Haide sa facem o evaluare atenta ~i vorn vedea".
Fara o evaluare atenta, nu vom ~ti tot ceea ce este necesar despre
clientul nostru. Multe infonnatii despre acesta pot aparea tarziu pe parcursul
psihotera iei, im iedicandu-ne uneori sa le folosim la momentul oportun.
Re ere 'in evaluar . Intr-o evaluare comprehensiva a
toxicodependentului trebuie avute In vedere mai multe aspecte, astfel !neat
problematica acestuia sa fie acoperita satisracator. Aceste aspecte sunt:
1. Consumul de droguri:
tipurile de droguri consumate;
frecventa consumuluj;
momentul debutului;
modalitatea de consum.
2. Probleme de via/a:
probleme fannHale;
probleme de serviciu/ la ~coala;
dificu1tati materiale;
probleme juridice.
3. Severitatea depende11fei:
gravitatea sindromului de sevraj;
cre~terea tolerantei;
.frecventa nevoii de a consuma drog.
4. Analiza f uncfionalli.:
antecedentelc consumului: unde, cand, cu cine, ill ce momente, In
ce situatii;
consecintele consumului.
Scopul a11alizei functionale este clarificarea sensului pe care drogul II
are pentrn un individ anume. Ea este impo1tanta pentru ca ne ajuta sa intelegem
motivatia clientului pentru consum ~i pentru schin1bare.
5. Efectele drogului asupra saniitii{ii - se re/era la rezultatele unor
investigafii medicate:
analiza pentru hepatita;
testul HIV;
alte analize.
6. E/ecte neuropsihologice
dificultati ale memoriei;
dificultati ale atentiei.
7. Jstoricul familial
antecedente de alcoolism sau alta toxicomanie la parintii ~i
rudele persoanei;
antecedente de tulburari psihice (depresie majora, personalitate
antisociala) la parintii ~i rudele persoanei.
381

8. Probleme personale de natura psihica:

depresie;
an,~etate;

psihoze;
tentative de suicid;
probleme sexuale;
dificultati relationale.
Pomind de la aceasta evaluare, terapeutul va avea de la tnceput o
imagine destul de clara asupra clientu.lui. Elva ~ti, de exemplu, ca are de tratat un
client cu uu consum crescut de droguri ~i cu o puternica dependenta, dar cu
pupne probleme de viata ~i rara probleme biomedicale ~i newologice. Oricum,
toate cornbina1iile sunt posibile.
Pentru a examina toate aceste opt dimensiuni trebuie aleasa o cale cat
mai eficienta. Pot fi utilizate chestionare sau protocoa.le de interviu destinate
special acestui lucru.
0 evaluare comprehensiva ofera multe avantaje: o buna cunoa~terc a
dificultatilor persoauei ~i o adaptare a iuterventiei la nevoile ~i caracteristicile
individului. De asemenea, aceasta evaluare poate fi racuta ~i la sfar~itul
interveu1iei terapeutice, pentru a face comparatia litre cele doua rezultate. $i,
nu 1n ultimul rand, o evaluare extinsa permite o masurare obiectiva a
gravitatii situatiei cl ientului, scoruTile evaluarii putand fi folosite in
constructfa motivatiei pentru scbimbare.
De~i psihoterapia toxicodependeuiei porne~te de la motivatia clieutului,
nu exista probe psihologice pentru a m.asura cat de motivat este clie11l11l pentrn
schimbare. Aceasta rezulta indirect din anumite comportamente ale sale: acordul
cu terapeutul, acceptarea dialogu.lui, exprimarea dori.ntei de a fi ajutat $i
complianta la indica~ile terapeutice.
Tot acum, In perioada de evaluare, poate fi investigata sumar $i
percepfia clientului in legatura cu consumul de droguri. Pe o foaie de ha11ie
impartita In doua, clientul este rugat sa sc1ie In stanga beneficiile coosumului
$i 1u dreapta costurile (dezavantajele) consumului. Aceasta balanta
motivatiouala initiala va fi evident dezvoltata in intervenpa u.lterioara.
Alta arie care trebuie iuvestigata este cea a pregii.tirii pentru
sclzimbare. Clientul va fi lntrebat: a) despre nevoia Jui personala de
schimbare, b) despre perceptia lui asupra posibilitatii scl1imbarii, c) despre
abilitatea de a trece peste obstacolele schimbarii, d) despre momentul 1n care
vrea sa realizeze schimbarea.
in unna acestei evaluari, clientului i se va oferi un feed-back ce poate
avea un rol important ill motivarea sa, mai ales dac~ rezultatele evaluarii nu
concorda cu imaginea pe care ~i-a racut-o despre sine.
382

lnterviul motivational (de compliau ~a la tratament)

lcaracterizare generaial
Interviul motivational (de motivare pentn.1 compliauta la. tratament) este
un model de interventie psibologica, fo losit in special in cazul
toxicodependen1ilor, pentru ca scopul acestuia este rezolvarea ambivaleuiei
motivationale $i luarea unei decizii In direc}ia schimbarii.
Bazele acestei interventi i au fost puse de catre psihologul W. M iller, ill
urma unei experiente psihoterapeutice cu sute de alcoolici ~i persoane cu alte
dependente psibice. Interviul motivafiona1 poate fi utilizat fie doar ca o
modalitate de a ,,debloca" clientul din punctuL it1 care 11 mentine blocat
ambivaJenta motivationala, el avand resursele necesrue de a realiza schimbarea,
fie ca un preludiu al psihoterapiei, in sensul de a deschide drumul catre o
munca terapeutica ulterioara.
Interviul motivational implica o varietate de strategii, multe dintre
acestea fu nd de orientare rogersiana (terapia centrata pe client). in acest tip de
interventie, terapeutul are rolul de a crea o atmosfera pozitiva, 'in care
nansformarea personala sa se 'iutample. Scopul este cre$terea motivatiei
clientului, astfel !neat acesta sa ia propriile decizii In privinta problemelor sale.
Deci, responsabilitatea pentru schitnbare apa11ine in tntregime clientului, iar
terapeutul nu face decat sa 11 sustina.
Interviul motivational preia multe strategii descrise de Carl Rogers, dar
difera ill unele puucte de stilul clasic rogersian sau de alte modalitafi nonclirecti\ie
(de exemplu orieutarea existentiala), deoarece poate fi desc1is ca fiind mai directiv.
De obicei, consilierul are in minte un scop clar (reducerea sau stoparea consumului
de droguri) ~i aplica sistematic strategii specifice pentru a atinge acest scop. in acest
punct, putem spune ca exista o oarecare contradicpe i:ntre afirrnafii. Pe de o parte,
Miller susne ca responsabilitatea schirnbarii Ii apart,ine clientului, pe de alta parte,
acesta este putin nmanipulat" sa se sch.imbe.
Noi vom descrie interviul motivational a~a cum a fost constn1it de catre
inipatoru1 sau, unnand ca fiecare psihoterapeut sa ia din acesta ceea ce crede ca
ii folose~te in activitatea sa, adaptandu-1 la cazurile reale.
Se poate vorbi de doua faze ale interviului motivatjonal: construirea
motivaei p entru schimbare ~i consolidarea angajarii in schimbare. Prima
faza este utila atunci cand persoana este 1n precontemplare sau contemplare, iar
a doua este opo1tuna incepand cu etapa ac1iunii.

383

IPrincipij
0 idee de ansamblu asupra interviului motivational ne putem face daca
acestei intervenfii:

cuuoa~tem principiile

1) exprimarea empatiei;
2) evideotierea discrepanrei dintre comportamentul
obiectivele de perspectiva;
3) evitarea confrunrarii cu clientu l~
4) folosirea rezistentei clientului;
5) cre~terea 'increderii clientului in eficacitatea sa.

prezent

~i

1) Exprimarea empaf;ei
Stilul terapeutic empatic este defo1jtoriu pentru interviu1 motivational.
S-a constatat ca acesta este un predictor al succesului in terapia
toxicodependentei. Stilul empatic este prezent inca de la inceputul terapiei ~i
pana la lncbeierea acesteia.
Atitudinea care sta in spatele empatiei este acceptarea clientului, cu
gandurile, sentimentele, normele ~i valorile sale. Acceptarea este incongruenta
cu criticarea, judecarea sau blamarea clientului. Dar ea nu i'nseanma nici
aprobare. Aprobarea sau dezaprobarea cuiva presupun o evaluare, o judecata de
valoare conform unor standarde, de obicei propriile standarde. Ori rolul
terapeutului nu este de a-1 evalua ~i de a incerca sa-1 puna 1n ni~te cadre pentru
a vedea daca i se potrivesc, ci de a-1 mtelege ~ i accepta, indiferent de felul sau
de a fi, gandi ~i simti. Aceasra acceptare necondi~onata face sa creasca
increderea clientului il1 terapeut ~i chiar in propria petsoana, iar 1ncrederea In
prop1ia eficacitate este chiar o conditie a scbimbarii.
Terapeutul trebuie sa priveasca ambivalenfa ca pe o parte normalli a
experienfei mnane ~i nu cape o triiire patologicii sau defensivii.

2) Evidenfierea discrepanfei dintre comportamentul prezent ~i obiectivele

clientului
Motivafia pennu schimbare ia na~tere dud oamenii percep o
cliscrepanta 1ntre comportamentul lor prezent ~i scopurile de vfata. De aceea,
1mul dintre principiile interviului motivational este de a crea ~i amplifica
aceasta discrepanta. Nu este vorba de crearea unei discrepante artificiale, ci
de a-1 ajuta pe cl ient sa sesizeze distanra reala diutre comportamentul lui
prezent ~ i obiectivele viitoare. lar cand aceasta se acutizeaza,. tensiunea
interna devine atat de puternica, meat este nevoit sa ia o decizie: sa incline
balanta 'intr-o amuruta directie.

384

Daca interviul motivational este bine realizal, illsu~i clientul da glas

ingrijorarii in privinta sa: ,,Aceasta problema este mult mai serioasa decaf am
crezut" sau ,,Trebuie sa fac ceva In directia asta".

3) Evitorea confruntiirii cu clientul

Cea mai pniin dezirabita situatie este aceea in care consiliernl iocearca
sa li argumenteze clientului ca are o problema ~i ca trebuie sa se schimbe.
Interviul motivational nu este o interven\ie coofrunlativa, ci una de
cre~tere a con~tientizarii problemei.
4) Folosirea rezistenfei clientului
Rezistenta clientului nu este vazuta ca u n lucm negaliv, ca uo semn ca acesta
nu este deschis catre procesul terapeutic, ci mai degraba ca un semn al unei
intervenpi terapeutice iooportune. Daca se constara cre~terea rezistentei clienn1lui,
terapeutul trebuie sa schimbe strategia. Deci rezistenta poate fi folosiLa ca Lm feedback pentru oportunitatea strategij!or utilizate ill terapie. Apoi, rezistenta mai poate
sta la baza remcadrarii unor perceptii a faptelor clientului. Ca11d acesta I~i exprima
dezacordul cu ceva, terapeutul poate sa-1 ajute sa vada lucrurile dintr-o alta
perspectiva, in felul acesta iacandu-se noi pa~i ill di:recpa scbin1bfuii.
5) Cre.Jterea increderii clientului fn eficacitatea sa
Unul dintre scoputile importante ale iotervil1lui motivational este cre?terea
increderii clientului in capacitatea sa de a face fata obstacolelor ~i de a reu$i sa se
schimbe.
Daca un client care cou~tientizeaza o problema $i dore?te sa se schimbe nu
are incredere ca va putea, atunci intreaga i:nterventie terapeutica nu $i-a avut rostul.
Clientul a dep~it ambivalen1a motivationala, dar este illt.r-un punct la fel de ,,m01t"
ca i atunci cand, ambivalent fiind, indecizia nu lasa loc acJiunii. Acum neincrederea
1n capacitatea de a acJiona este la fel de blocanta pentrn schimbare. De aceea, pe
intreg parcursul interviului motiva}ional trebu.ie acorclata atentie incredelii clientului
ill capacitatea sa de a dep~i problemele.
in spatele acestor priocipii se gasesc strategii specifice, care vor fi
descrise in continuare. Ble au schitat doar contextul terapeutic, astfel incat sa
putem insera elementele mai practice, tebillcile $i strategiile.

Capcanele psihoterapeutului in lucrul cu toxicodependentti

Prima intalnire dintre terapeut $I client poate fi cruciala peotn.1 evolutfa

ulterioara a p rocesului terapeutic. Este bine ca, inca de la !nceput, terapeutul sa
adopte cele rnai oportune modaLitati de interventie $i sa evite .,caderea " In
cateva capcane, care ar putea submina serios procesul psiboterapeutic.
385

Acestea sunt (coufonn W. Mil ler ~j S. Rollnick, 1989, p. 65-71 ):

1)
2)
3)
4)
5)
6)

Capcana intrebare-raspuns;
Capcana confruntarii cu clientul;
Capcana expertului;
Capcana etichetarii;
Capcana centrarii premature pe o anumita problema;
Capcana cautarii de vinovati.

1) Capcana tntrebare-raspuns
La foceputu] psihoterapiei este foarte u~or sa se cada intr-un tipar de
comunicare in care terapeutul sa lntrebe ceva, iar clientul sa raspunda scurt, prin
cateva cuvinte sau prin ,,da" sau ,,nu". Aceasta capcana apare datorita nevoii deinfom1atie ce caracterizeaza primele tntalniri, dar ~i datorita anxieUi1i1
terapeutului, ce vrea sa defina controlul. Ea este, de asemenea, facilitata ~i de
temerile clientuJui care, de obicei, nu $tie la ce ar putea sa se a$tepte $i se simte
securizat sa raspunda 1ntr-o maniera pasiva la intrebari1e terapeutului. Dam aic1
un exemplu de astfel de comunicare (T=tera . eutul, C=clienh1l):

T: E$1i aici pentru a vorbi de consumul de droguri, nu-i aa?

C:Da.
T: Ce droguri consumi?
C: Heroinii.
T: De cat timp consumi?
C: De aproape 2 ani.
T: Ai urmat vreo curii de dezintoxicare fn aceasta perioada?
C: Trei.
T: $i de fiecare datii ai refnceput sa consumi?
C: Da.
Si dialogul poate continua 1n acest fel. Aceste 1ntrebari lnchise (se
numesc a$a pentrn ca lasa loc pentn.1 saucer doar raspunsuri simple) nu creeaza
terenul favorabil explorarii clientului $i elaborarilor de care avem nevoie pentru
interviul motivational.

2) Capcana conjhmtarii cu clientul

Se produce dat01ita faptului ca terapeutul vrea sa impuna clienmlui
oppunile sale (tentatie frecventa in lucrul cu toxicodependenTii) ~i datorita unei
in!elegeri insuficiente a interviului motivational. Ea apare cam In genul acesta:
clientul furnizeaza ciiteva infonnatii care sugereaza o problema ~i atunci
terapeuh1l 1ncearca sa-1 convinga ca este intr-adevar o problema serioasa, penlrn
rezolvarea careia este abso1ut oecesar sa se ia masmi. Clientul 1nsa, fii.nd
ambivalent, ar putea sa declare: ,,Dar problema mea nu este cbiar atat de grava".
Terapeutul, fond convins ca adevarnl u apartine, va illcerca acum sa-1persuadeze
386

ca nu este adevarat ceea ce afuwa, ca are totui o problema importanta. ~i astfel

se ajunge la o cou:fruntare terapeut-client, in care clientul sustine ca nu este
necesara schimbarea, iar terapeutul incearca sa-1 convinga de contrariu.
Din perspectiva ambivalentei i conflictului motivational, aceasta
capcana este U$Or de 1nteles. Daca terapeutul vine in sprijinul parfii care afoma ca
este o problema, atunci clientul va ,juca" rolul celeia care neaga existenta
vreuneia. Argumentand serios canu are nicio problema, clientul va ajunge sa fie
convins de aceasta (dei la mceput el era doar ambivalent). Prin UJ111are, aceasta
capcana a confnmtarii nu face decat sa indepaneze terapeutul de adevaratul scop
al procesului motivational: motivarea clientului pentru scbimbare.
Ea poate fi evitata prin illlelegerea faptului ca fiecare om are dreptul i
libertatea de a avea propriile op~uni, norme ~i valo1i $i - in acest sens - clienpi
nu vin la terapie pentru a fi convini de tm adevar sau altul, ci pent11.1 a-i lamuri
propriile adevaruri.
Ascultarea reflectiva, folosita inc& din fazele incipicnte ale terapiei ,
poate inlocui cu succes comunicarea coufruntativa.

3) Capcana expertu/ui
Un terapeut competent i entuziast poate cadea intr-o alta capcana, cea
a expertu!ui. Vrand sa arate ca detine toate raspunsurile, el introduce cliennil
lntr-un ml pasiv, nedandu-i posibilitatea sa-~i exploreze ~i rezolve ambivalenta
(care reprezinta unul dintre scopurile imp01iante ale interviului motiva1ional).
La un moment dat, in cursul terapiei, va veni vremea 110or feed-backuri in care terapeutul, ca expert, 1$i va juca rolul sau. Dar, In faza ini\iala a
terapiei, centrarea trebuie sa fie pe construirea motivatiei clientului.
4) Capcana etichetarii
Este recomandat ca, 1n cursul interviu1ui motivarional, sa nu se
foloseasca etichetari de genul: ,,alcoolic", ,,drogat" etc., caci acestea sunt ca
ni$te stigmate sociale ~i clieni au tendin!a de a le respinge ~i de a deveni
rezistenti, atunci cand iau contact cu ele. Problemele c!ientilor pot fi sondate ~i
fara a Ii se lipi o eticbeta care sa evoce o rezistenta absolut nenecesara. insa,
daca clientul este Inclinat catre acceptarea diagnosticului, el nu tJebuie
descurajat in acest sens (membrii Alcoolici1or Anonimi sptm adesea ca este
important pentru ei sa-~i recunoasca $i accepte propriul alcoolism).
Ideea evitfaii acestei capcane este ca terapeutul sa nu insiste pe
eticbetari ~i diagnostic, daca clientul nu este deschis catre aceasta.

5) Capcana centriirii premature pe o anumita problema

Anumiti clienii sin1t nevoia ca, eel putin 1n prima ~edinta, sa fie liberi sa-~i
exprime mgrijorarile i problemele mai pe larg ~i :tara a insista prea mult asupra
387

uneia, ID sensul rezolvarii sale. De aceea nu este indicat ca terapeutul sa-1 preseze
pentru a ajunge mai repede la problema adictjei, ID acest caz clientii putand devern
rezisten!i. insa, peutm clieniii care vin la terapeut ~i-~i prezinta dependenta de drog
cape principala problema ~i IDgrijorare, centrarea pe aceasta este foarte indicata.

6) Capcana cautarii de vinovap

Multi clienti, in prima ~edinta, au tendinta de a cauta vinova~ penh11
problemele lor. ,,A cw este vina? A famiUei, a prietenilor, a mea?", se intreaba
ace~tia. Ideea este ca nu prea prezinta importanta aflarea procentului de vina a celor
direct implicati in problema respectiva. Relevant pentru procesul terapeutic este felul
in care problema afecteaza viata clientulw ~i ce se poate face pentru a o rezolva.
Daca aceste capcane sunt aspecte care trebuie evilate, ill continuare
vom prezenta strategiile de explorare ~i sustinere care, utilizate corect, vor crea
premise]e cunoa~te1ii ~i rezolvarii ambivalentei motivationale a clientului.

Strategii de explorare ~i sustinere a clientului

Cei mai mul{i clienti toxicodependen1i ajung la cabinet cand sunt fie in
etapa de precontemplare, fie ill cea de contemplare. Oii in aceste etape, ei fie nu
sunt motivati pentru schimbare, fie sunt ambivalenti Tn aceasta privinta. Cum
spuneam iu capitolul anterior, in precontcmplare nu exista nicio problema pentrn
client (de aceea cei mai mul? precontemplatmi nu vin din proprie ini?ativa la
cabinet, ci sm1t cumva ,,i'rnpin~i " sa vina - prin rugaminti, presiuni, ~antaje
afect:ive), iar in contemplare clientul este ambivalent motivational - el considera
ca are o problema, dar ca nu est.e aa se1ioasa !neat sa necesite schimbarea. De
aceea, prima etapa a interviului motiva~onal se nume~te ,,constmirea motivapei
pentru schimbare". Pentru ca, inainte de a alege strategiile de intervene propice
rezolvarii problemei, client11l trebuie sa con~tientizeze problema, sii-i exploreze
i rezolve ambivalenta motivationala. Adica sa fie motivat pentru schimbare.
Prin strategiile de explorare i sus1inere, care pot fi folosite pe 1ntreg
parcursul intervjuJui motiva~onal i nu doar in fazele lw incipiente, pe de o parte
terapeutul il ajuta pe client sa-ti exploreze ambivalenta, iar, pe de alta pa11e, Ii
dezvolta increderea m sine. in acelai timp, pri.n intennediul 1or, se creeaza o
a:tmosfera de acceptare i lncredere.
Aceste strategil sunt:
I) UtiUzarea illtrebarilor deschise;
2) Ascultarea reflectiva;
3) A fi suportiv cu clientul;
4) Sintetizarea a ceea ce spune clientul.

388

l} Utilizarea intrebarilor deschise

in prima faza a interviului motivational este indicat ca terapeutul mai
mult sa asctllte decat sa iutrebe. Aceasta presupune incurajarea clientului de a
vorbi despre problemele sale, de a le explora in vederea cunoa~terii. 0 tebnica
foa1te folosita pentru atiugerea acestui scop este utilizarea intreba1ilor deschise,
intrebari la care nu po~ raspunde printr-o propozipe scurta.
Unii clien\i, cand ajung mcabinet, de-abia a~teapta sa vorbeasca, pe cand
aJpj au uevoie de inctu-ajare. intrebiirile deschise sunt utile ill ambele cazuri, pentrn ca
nu-i blocheaza pe unii ~i ii stin1uleaza pe altii. Dam, mai jos, cateva exemple de
tntrebaii deschise:
., Fiindcii eti aici, presupun ca ai ciiteva lucruri despre care vrei sa
discutam. Spune-mi cote ceva despre aces tea ".
,.A vrea sii fn/eleg cum vezi tu aceste lucruri. Povestefe-mi despre
as ta ".
,,infeleg ca tu ai nite probleme cu consumul de droguri. Poveste1te-mi,
le rog".
., Mi-ai spus la telefon, c6nd am fixat intolnirea, ca tu iei heroinii de
trei ani i ca ai vrea sa vorbeti cu un specialist despre asta. Haide sa
fncepem cu momentul debutului, ciind tu ai consumat prima data droguri ,~i
apoi sa vedem ce s-a intamp/at de atunci pana fn prezent ".
,. Spune/i ca suntefi fngrijorata pentru ca banuifi ca flu!
dumneavoastra ia droguri de ceva timp. Povestifi-mi mai multe despre acest
lucru".
2) Ascultarea rejlectiva
Important pentru ascultarea reflectiva este nu numai segmentul de auzire
~i intelegere a ceea ce clienhll spune, dar ~i felul in care se raspunde acestuia.
Reamiutim: ascultarea reflectiva nu este atunci cand:
dai o directiva, ordoni ceva;
avertizezi;
dai uu sfat~ faci sugestii, propui solutii;
persuadezi pe cineva;
moralizezi sau spui clientului ce ar trebui sa faca;
nu e~ti de acord, judeci, critici sau blamezi;
e$ti de acord, aprobi;
ridiculizezi, tnvinova1e$ti, etichetezi;
interpretezi sau analizezi;
consolezi, reasiguri, simpatizezi;
chestionezi;
Ii distragi atentia cuiva de la ceea ce spune sau scbiu1bi subiectul
discu1iei.
389

Acestea nu au rolul de a favoriza comunicarea, ci sunt !nai degraba

blocaje In calea ei. Clientul va tTebui mai intll sa ,,lupte" cu ele ~i deabia apoi sa revina la probJemele sale.
Dam mai jos un exeroplu de comunicare neeficienta ~i absolut
neterapeutica, in care fiecare replica a terapeutului (T) reprezinta un blocaj
pentru client (C):
C: Chiar nu .jtiu dacii sii-1 piiriisescl
T: Ar trebui sa faci ce crezi di este mai bine! (Gre.Jeala: i se sugereazii ce
siifacii.)
C: Dar chiar asta este problema: nu .ytiu ce esie mai bine! (Clientul
revine la ceea ce spunea anterior.)
T: Ba da, In inima ta .ytii! (Gre.yeala: terapeutul nu este de acord cu
ceea ce spune clientul.)
C: Pai, ma simt in capcanii fn rela/ia noastra.
T: Atunci ar trebui sa stai o vreme singura .yi sa vezi ce simti!
(Gre$eala: tercipeutul do sfaturi.}
C: Dar fl iubesc .rt va suferi mult dacii ii piirasesc.
T; Dar daca n-o sa o faci, ffi vei irosi via{a! (Gre-1eala: fl avertizeazci pe
client.)
C: Dar nu este asta un semn de egoism?!
T: Tu nu faci decdt sii ai grijii de tine. (Gre$eala: terapeutul ~~i
sus{ine fn continuare ideea, fl persuadeaza pe client.)
C: Dar nu .Jfiu cum O putea s-o Jae! (Cientul Ii spune fncii o data a cata oarii? I - ca este indecis.)
T: Sunt sigur ca va Ji bine! (Terapeutuf fl consoleaza pe client.
pregatindit-$i cumva ie$irea.)
ni~te

Clientul din acest dialog nu este ajutat sa-~i e:Kpl0reze ambivalenta, dar,
in schimb, este impins prematur cat:re o solu1ie care nici macar nu este a lui, ci
a terapeutului. Iar acesta nu asculta absolut deloc, nedaodu-i clientului nicio
~ansa pentru a detalia problema ~i a o explora. Ce face clientul? Se ,,lupta" tot
timpul cu blocajele furnizate de terapeut $i va fi, la sfar$itul dialogului, In
acela~i punct ca ~i atunci cand 1$i exprima, pentru prima oara, nesiguranta.
Esenta ascultfuii este incercarea de a mtelege cat mai exact ceea ce cetalalt
spune. Intr-o comunicare dintre doua persoane secventa ini~ala (adica ceea ce vrea sa
spwJa o persoana) parc1uge trei etape pana la ln.Jelegerea ei de catre cealalta
persoana: codarea semnifica~ei de cat:re emifator, auzirea $i recodarea ei de catre
receptor. in fiecare dintre aceste etape se pot produce pe1turbatii, astfel incat ceea ce
intelegem s-ar putea sa fie cateodata foarte departe de ceea ce a vrnt celalalt sa spuna.
Un ascultator reflectiv 1ncearca sa mteleaga cat mai exact ceea ce i s-a comunicat ~i
apoi expiima ceea ce a mteles intr-o alta propozitie, uua afumativa, nu interogativa.

390

Peuuu ca daca 1-ar inb:eba pe vorbitor daca a in{eles corect, acesta i~i va pune el
i'nsu~i i'ntrebarea daca esteadevaratceeace tocmai a afumat.
Pentrn a-i intelege cat mai exact pe ceilalp, o persoanii ar trebui sa
gandeasca ea insa~i reflectiv. Aceasta presupune con~tientizarea faptului ca o
afirma\ie poate sa insemne foarte multe lucnui De exemplu, o propozitie de genul
,,Sunt shesat" poate sa insenme:
,,Am o stare de clisconfort fizic";
,,Mi-a~ dori sa nu mai fiu tensionat'';
,,Mi-e greu sa ma concentrez";
,,Iau decizii cu dificultate".
A gandi reflectiv reprezinta lncercarea de a alege dintre multiplele
variante posibile pe cea mai apropiata de semnifica\ia reala a mesajului
transmis. Caci ascultarea reflectiva nu !nseamna a ~ti cu exactitate 1n}elesu1 real
a ceea ce ni se comtmica, ci a incerca sa ghicim cat mai exact semnificatia
acestuia. Ascultarea re:flectiva reprezinta, prin unnare, efo1tul de a intelege cat
mai exact ceea ce ni se s une.
xista mai multe nivele ale reflectarr:
e ectare ca re etar a unui singur cuvant sau a mai multora din ceea
ce vorbitornl a afim1at. De multe ori se repeta ultimul cuvant, ca modalitate de
a stimula comunicarea.
!Reflectarea ca re[ormulard. Ascultatorul refonnuleaza ceea ce a auzit,
fiira a modifica prea mult propozitia iDi}iaUi.
IParafi"azare4 Reprezinta o reformulare mai profunda, prin ca.re
ascultatornl extiude senu1ificatia mesajului mai departe de ceea ce a vrnt sa
sptma vorbitoruJ, da.r ar fi putut sa spuna.
!Ref!ectarea sentimente!od. Este cea mai profunda forma de reflectare ~i
presupuoe o mtelegere a dimensiunii emoJionale a mesajului.
Deci ascultarea reflectiva este o ascultare empatica, ce se impune a fi
folosita substanfial in timpul fazelor initiale ale interviului motivational, penm1
ca duce la crearea uuei atmosfere de incredere propice exploriirii problemelor
clientului.

3) Afi suportiv cu clientul

Este foarte util ca, ioca de la Ynceputul procesului motiva~onal,
terapeutul sa susfina clientul, aratandu-i ca-1 apreciaza ~i-1 mtelege. Aflffi1atii le
suportive trebuie sa fie !acute doa.r atunci cand terapeutul simte real ca
apreciaza un anumit aspect. Realizate cu sinceritate, ele au un rol important in
cre~terea increderii clientului tn valoarea ~i eficacitatea sa.
Pe masw-a ce dependenta devine mai putemica, consumatorii de
droguri sunt angrenati intr-o serie de ,,pierderi": a prietenilor, a increderii
fa.miliei, a serviciului, a bobby-urilor etc. Toate acestea ii fac sa i~i piarda
391

respectul fafa de ei ln~i~i. De aceea, aprecieriJe consiljerului, ca venjnd de la o

persoana cu prestigiu social ~i prestan\a profesionala, sunt adevarate pargbji de
reconstrucfie a 'increde1ij 1n sine.

4) Sintetizarea a ceea ce spune clientul

Este utila pentru a da un sens unitar afirma1iilor clientultti. Aceasta
sintetizare trebuie facuta periodic, pentru a intari lucrurile deja spuse, a arata ca
1-ai ascultat cu aten!ie ~i a-1 pregati pentru o exp1orare mai profunda. in
sintetizarile !acute, terapeut11l poate include ~i rezultatele unor teste, precum ~i
informatiile oferite de membrii familiei sau alte persoane apropiate.
Sintetizarile trebuie !acute atat la mceputul ~edintelor, cat ~i la s!ar~itu l
lor, astfel meat procesul terapeutic sa fie unitar. 0 sintetizare majora este
important a fi realizata ~i la trecerea de la prima faza a interviului motivational
(constrnirea motivatiei pentn.1 schimbare) la cea de a doua faza (angajarea 'in
schimbare).

Strategii de lucru cu ambivalenfa

Modul cum raspunde consilierul la ambivalenta clientului este crucial

pentru evolufia motivatiei lui. Este de evitat strategia de confruntare cu clientul ,
1n care consilierul preia rolul paqii pro-schimbare ~i ll fo11eaza pe acesta sa
adopte tm comportament de stopare a consumului. Este mai indicata o strategie
de intelegere, nnpreuna cu clienttLl, a motiva!iei reale a acestuia, dubJata de
telmici de lucrn adecvate.
StrategiiJe de lucru cu ambivalenta sunt de ajutor 1n procesul
con~tientizarii de catre client a propriei motivarii. Aplicate corect, ele n vor
conduce pe cJjent sa faca diferite declara~i fapi de situapa sa (declaratii
motivaiionale): fie l~i va recunoa~te probtema, fie 1~i va exprima lngrijorarea cu
privire la situa~a sa, fie 1~i va exprima intentia de scbimbare, fie va fi optimist
In privinta reu~itei schimbaru. Aceste declaratii motivationale sunt senme ale
trecerii lntr-un nou stadiu al schimbarii, ele aratand ie~irea din contemplare ~i
pregatirea sau chiar intrarea mfaza actiunii pentru stoparea comportamentului
de consum. De~ i foa1te putini, unii consumatori fac asemenea declaratii chiar
de la inceputul consiJierii ~i cu ace~tia lucrul trebuie centrat pe acfiunile
necesare realizarii schimbarii. insa cei mai multi fac asernenea declara1ii dttpa
cateva ~edinte de consiliere.
Cele mai utilizate strate!tli de lucru cu ambivalenta sunt;

1) Balanta decizionala;
2) Elaborarea;
392

3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)

Utilizarea extremelor;
Explorarea trecutului;
Explorarea viitorului;
Explorarea valorilor personale;
Dialogul ambivalentei;
Utilizarea paradoxului;
Feed-back-ul obiectiv.

I) Balanta decizionala:
Se discuta cu clientul aspectele poz1twe $i cele negative ale
comportamentului de consum. Aceasta tehnica i'I face pe client sa se simta
confortabil (se simte acceptat, caci poate vorbi siucer despre avantajele
consumului), dar 11 $i ajuta sa devina con$tient de aspectele negative ale
acestuia. Pentrn a avea o privire de ansamblu a ambivalentei, se pot discuta
beneficiile $i costurile atat ale consumului, cat $i ale stoparii consumului.
Darn mai jos doua exemple de utilizare a balantei motivationale cu doi
clienti de-ai DO$tri. in ambele cazuri am discutat avantajele $i dezavantaje1e
consumului de droguri, cu scopul con$tientizarii acestora $i rezolvari i
ambivalentei motiva}ionale.
Avantaje
,,Nu au fost decat in
momentul cand
eram sub influenfa
drogurilor
(heroinei):
- uitam de absolut
to ate
problemele;
- iubeam pe toata
lumea;
- eram ma1
ordonat."

Primul
client

Dezavantaje
,, Probleme in legatura cu casa:
- neplata datoriilor;
- dezordine;
- vizitele celorlalti consumatori din
cartier, pe care nu totdeauna le agream.
Probleme de sanatate: cat am fost
dependent, a fost sevrajul care era
insuportabil (insomnil, dureri de stomac,
de oase, stare de voma, agitafie, nervi).
Probleme in cercul de prieteni:
in momentul in care am mceput sa ma
drogbez, am simtit cum dintr-o data toti
prietenii mei acum erau drogap, iar cei care
nu se drogau, in numar mai mare, mi-au
explicat ca nu e bine (nu o data, ci il1
nenumarate randuri), dar degeaba, acum eram
alt om, nu aveam nevoie de ei, pentru ca
atunci aveam droguri, da.r acum, cand nu mai
am a$a ceva, am mare nevoie de ei $i mi-a
fost destul de greu sa intm iar in relatii cu ei".
393

Al
dojlea
cJ1ent

,,Eram relaxat. Nu
ma enerva nimeni"

,,A doua zi dupa ce consumam, ma dureau

oasele, aveam friguri ~i calduri, nu
puteam sa dorm, eram agitat.
Trei-patru prieteni n-au mai vrut sa ne
vedem, am inceput sa fur, relaiia cu tata s-a
racit, nu m-au mai interesat fete1e. Nu m-a
mai interesat deloc Coala."

2) Elaborarea
In procesul psiboterapeutic, odata cu aparipa unei afim1atii privitoare la
dezavantajele consumului de droguri, este util sa ii intrebam pe client mai In
amanuot despre aceasta. Detaliind problema, clientul evoca multe din lucrurile
care au stat la baza ei, care 1i vor intari motivatia pentru schimbare. De
exemplu, daca acesta spune: ,,Rela!iile cu prietenii mei au avut de suferit lo
urma consumului de droguri", este util sa-l rugam sa ne povesteasca mai pe
larg ce s-a intamplat.

3) Utilizarea extreme/or: se discuta cu cJientul aspectele extreme ale

compo11amentului prezent (care este eel rnai rau lucru care s-ar putea intampla
daca ar continua sa consume), pentru a deveni mai con~tieut de
compo1tamentul sau.
4) Explorarea trecutului: se discuta cu clieutul despre perioada de
dinaintea 'inceperii cousumului i se compara cu situafia prezenta. Aceasta
tehn.ica poate fi un putemi.c stimu1ator pentru scbimbare.

5) Explorarea viitorului: i.maginarea schimbaruor care s-ar putea

produce in via1a sa, in absenta consumului, poate fi o buna modalitate de a
con~tientiza beneficiile personale ale abstinenfei.
6) E).plorarea valorilor personale: se discuta cu clientul despre
valorile personale (se poate utiliza unset de crutona~e pe care sunt trecute mai
multe valori ~i care trebuie ierarhizate). Rolul acestei tehnici este de a descoperi
valorile personale i de a sublinia discrepan1a dintre anumite valori ~i
comportamentul prezent. Cu cat discrepauta dintre anumite valori centrale ~i
comportamentul prezent este mai mare, cu atat clientul va deveni mai motivat
pentru scbimbare.
7) Dialogul ambivalen/ei
Consta 1n a pune ,,fata in fata" cele doua parf:i aflate 1n conflfot. Aceasta
tehnica este o aplicatie a tehnicii scaunului go! din gestaltterapie. Tehnica
394

scaunului gol este introdusa in lucrul cu ambivalenta ca suport pentru

provocarea unui dialog futre cele doua pih1i ale Eului aflate fu conflict: ,,pe de o
parte sunt eu care trag, iar pe de alta parte simt eu care 1111 vreau sii rrag ".
Este imp011ant ca, in momentul iutroducerii acestei tehnici, terapeutul sa
ghideze explorarea, astfel 'Lncat cele dona pozitii sa fie bine conturate ~i definite
de catre client prin inversiunea de rol. Astfel se accentueaza biografia fiecarei
pii.r\i sau pozitii: felul in care ,,s-a nascut" ill Eul clientului, procesul dezvoltii.rii
fiecareia, explorarea a ceea ce gande~te, simte ~i cum actioneaza.
Odata biografiile definite, um1eaza explorarea relalij lor diutre cele
doua parti, cu exprimarea gandurilor, trairilor, atitudinilor. Se introduce in
dialog Ego-ul clientului, in vederea cou~tientizarii rnla1iilor care exista intre
cele doua parp contlictuale ~i a efectelor asupra acestui Ego. Se provoaca astfel
dialogul in vederea negocierii integrarii sau unificarii. Aoest dialog al
ambivalentei provoacii. prin insa~i experimentarea lt1i aici ~i acwn declaratii
motivat]onale pentru schimbare, constituind totodatii. un eficient instrnment de
diaguostic al procesului motivational.
Monitorizarea ~j evaluarea evolutiei dialogului sunt realizate de client,
aflat in pozitia de observator al negocie1ii celor doua polaritati, prin
introducerea metapozi}iilor in momentele cheie. Deta~area $i obiectivitatea
ofeiite de pozitia observatorului vor intrui $i mentine dialogul ambivalentei la
un uivel ridicat al tensiuuii motivaiiooale.
Treptat, confuzia se reduce, oferind posibilitatea cooperarii celor doua
pii.rti aflate In conilict. in acest moment este uecesara o ghidare a explorarii,
focalizata pe efectele generate de atitudinile, actiunile $i modul de relationare a
partilor confliotuale asupra Eului cl ientului. Se identifica in acest fel resurse $i
stTategii de ac}iune comune, care ecbilibreaza procesul de negociere.
Dupa emu se observa, joct1l de rol utilizat tn vaiiantele de mai sns
cuprinde tntr-o formu la psihodramatica strategiile specifice interviului
motivational, adaugand insa un ingredient favorabil con$tie11tizarii unei
experiente complete: trairea.

8) Paradoxul
Termenul de paradox se poate refe1i la o serie de tehnici, dar tn acest
context inseamna ca psiboterapeutuJ joaca rolul partii care spune ca nu exista
nicio problema, iar clieotul preia celalalt rol, caJe afirma ca este o problema.
Facand acest lucru, terapeutul stimuleaza recunoa$terea problemei de cii.tre
client, a lngiijorfuii sale in privinta consumului ~i a intentiei de schimbare.
Aceasta tehuica permitc examinarea atenta a ambivalentei ~i extrngerea
declaratiilor motivafionale $i poate fi utilizata foarte bine cu un client care
participa activ la $edinia.

395

9) Feed-back-ul obiectiv
A oferi, atunci cand este uevoie, infonnat.ii obiective despre rezultatele
unor teste psiliologice sau efectele cousumului de droguri poate constitui o
modalitate de a mclina balanta in sensul motivarii pentru schimbare.
Toate aceste tehnici au rolul de a-1 face pe client con~tient de efectele
consumului de d.rogwi, de a aeza pe cele doua talere ale balantei (pro ~i contra
d.rog) suficieote informa}ii, astfel meat, la un moment dat, balanla sa se
schimbe clar intr-o directie: de obicei mspre renuniarea la drogmi Nu exista o
regula clara care sa stipuleze cum sa fie utilizate aceste strategii - uneori exista
~edinte In care se 11tilizeaza frecvent una dintre ele, dar de cele mai multe ori
sunt introduse in procesul terapeutic in momentul cand terapeutul sesizeaza
oportunitatea utilizarii lor.
In continuare vom discuta despre strategiile de lucru cu rezistenta, care
SlUlt utilizate de obicei in prima faza a interviului motivational.

Strategii de Iucru cu rezistenia

,,Rezistenta clientului este problema terapeut11lui" (W. Miller, S. Rollnick,

1989, p. 100). Oare totdeauna este astfel? Nu, caci ~i alt.i factori coucura la crearea
unei rezistente a clientului fata de procesul terapeutic. Se vorbe~te despre a~a
numitii k:iller-terapeuti, persoane cu o nevoie exacerbata de control, care schimba
terapeut dupa terapeut, ei nevrand sa-~i rezolve problemele, ci sa le demonstreze
celorlalti ca nu pot fi vindecati.
Totu~i, 1n foarte multe cazuri, rezistenfa este determinata de stilul
terapeutic. Daca se constata o cre~tere a rezistentei clientului, este bine ca
terapeutul sa schimbe modalitatea de abordare. Rezistenta clientului devine
astfel un feed-back pentru procesul terapentic, caci s-a coostatat ca un nivel
scazut al rezistentei este asociat cu o scbimbare de durata a clientului.
Este rezistenta clientului un avantaj sau un dezavantaj pentni
psihoterapeut? La prima vedere, pa.re un obstacol pentru buna des:Ia~urare a
interven1iei terapeutice, lusa in realitate ea este un fel de busola a eficientei
acesteia. De aceea, ochiul terapeutului trebuie sa se fonneze pentn.1 a o
recunoa$te ~i apoi, prin tehnici specifice, sa o utilizeze In favoarea cvoluiiei
trausfonnarii clientului.
Aceste strategii sunt utile atat 1n prima faza a interviului motivarional,
ciind se construie~te motivatia pentn.1 schimbare, cat ~i In faza a doua, ciind
)ncepe deja implicarea ill actiunea de transfo1mare.
Urui terapeuti cred ca rezistenta clientului }ine de anumite caracte1istici ale
personalita~i acestuia. Psihanali~tii clasici credeau carezistenta reprezinra simptomul
tmor conflicte inco~tiente care i~i au originea in copilaria persoanei. in abordarea

396

specifica interviului motivational, rezistenJ:a este vazuta dintr-o perspectiva mai

pragmatica, prin intennediul careia sa facem ceva in aceasta privinta Anume, emu
spuneam ~i mai sus, rezistenta este un rezult.at al interac!iunii terapeutului cu clientul.
Din perspectiva Prochaska - DiClemente, rezistenJ:a apare deoarece terapeutul
utilizeaza strategii neconfo1me cu st.adiul motivational al clientului.

lcum poate fi recunoscuta rezistenta clientuluil? Exista mai multe

tipuri de reactii prin care se exprima aceasta:

Disputa cu terapeutul - cl.ientuJ ii contesti'i profesionalismul sau

integritatea (fie i~i exprima neincrederea in ceea ce acesta spune, fie :ii
chestioneaza in legatura cu pregatirea ~i autoritatea sa persouala, fie este
de-a dreptul ostil fata de acesta).
intreruperea terapeutului - clientul n 'intrernpe frecvent pe
terapeut ciind acesta vorbe~te sau Ii sptme direct ca s-a plictisit sa-1
auda.
Negarea - clientul nu-~i recunoa~te problema, uu coopereaza ~i nu~i asuma responsabilitatea faptelor sale. El are tendinta sa arunce
vina pentru ceea ce i se lntampla asupra altor persoane, sa- ~i
gaseasca scuze pentru ceea ce face, sa minimalizeze riscurile ~i
pericolele propriului comportament, sa fie pesimist, sli ajbli rezerve
asupra info1matiilor obicctive oferite de terapeut, sa nu vrea sa se
schimbe.
Jgnorarea terapeutului - clientul 11 poate ignora pe terapeut,
nefiind atent, neraspunzaud la Yntrebari sau schimband subiectul
cliscutiei.

Exjsta mai multe strategii de a ,,Luera" cu rezistenta clientului:

l) reflectarea simp la;
2) reflectarea amplificata;
3) reflectarea dubla;
4) bidirecfionarea;
5) acordul, lnsotit de o redirectionare;
6) lntarirea ideii ca doar clientul are controlul asupra op~urulor sale;
7) re!ncadrarea;
8) paradoxul terapeutic.

1) Reflectarea simpla
0 buna strategie este de a raspuude rezisteniei clientului prin
nonrezisten\a, iar ascultarea reflectiva este suficienta pentn.1 atingerea acesn1i
scop. Retlectarea nemultumiiilor, convingerilor, percep~ilor clientului, creeaza

397

posibilitatea cunoa$terii acestora, ceea ce vine in favoarea procesului terapeutic.

iar rez1stenta 1nipala se transforma penesimtite tutr-o explorare personalii.

2) Reflectarea amplificata
Consta tu a reflecta spusele clientului intr-o forma exagerata. Aceasta
amplificare poate sa genereze douii tipuri de reactii: fie clientul devine mai
co~tient de gandurile, trairile, actiunile sale, fie liciteaza o alta parte a
ambivalentei sale. Vazandu-se In oglinda amplificarii, clienh1l s-ar putea sa se
intrebe ,,Dar chiar a$a sa fie?" $i va tinde apoi sa abordeze mai realist propria
situatie.
Raspunsmile amplificate trebuie realizate J'ntr-o maniera suportiva, caci
sarcasmul ~i uerabdarea 11 pot face pe client sii devina $i mai rezistent.
3) Rejlectarea dub/a
Consta 1n reflectarea a ceea ce clientul spune, adaugandu-se $i cealalta
pa11e a ambivalentei. Aceasta presupune ca terapeuml sa ~tie mai nmlte despre
situatia clientului i anume sa aiba informa!ii despre ambele parti ale balanrei.
astfel tucat sa-i poata oferi acesn1ia o imagine completii a situatiei sale.
4) Redirecfionarea
0 alta abordare consta in a distrage atenpa clientului de la problema
rezistentei. Ea este mai degraba o ocolire a rezisten}ei decat o depa~ ire a ei, dar
care se dovede~te utila 1n anumite situatii. Exemple de redirectionare:
Clientul: ,,Nu pot sa spun ca nu iau din cand tu cand droguri, dar tin
sub control situatia $i nu sunt dependent de droguri. (Rezistent: minimizarea
propri ei situatii.)
Terapeutul: ,,Nu este important daca vrei sa te vezi sau nu ca fiind
dependent de droguri. Pe mine ma ingrijoreaza, ca $i pe tine de altfel, anumite
lucruri care se 1ntampla tu viata ta. Ce-ar fi sa-mi poveste$ti despre relatia cu
prietena ta?"
5) Acordul, fnsojit de o redirec/ionare
Consta illtr-un acord initial cu cli.enl11l, care sa creeze posibilitatea unei
redireqiouari ill favoarea evolupei psihoterapiei. Exemplu de acord, 1nsotit de
redi.rectionare:
Clientul: ,,Oare de ce sunt pfuin~i mei a~a suparati ca iau eu beroiua?
Oare eu n-ar trebui sa fiu suparat pe ei pentru ce1turile zilnice din casa
noastra?"
Terapeutul: ,,Suut de acord cu tine ca $i tu ai avea motive de suparare.
insa nu este a$a ll$Or pentrn o familie cand un membrn al ei ia droguri, caci
consumul de droguri implica fntreagafamilie" .
398

6) 111tiirireafaptul11i ca doar chentul are controluf asupra opfiunilor sale

Cateodata, rezisten1a este rezultatul perceperii de catre client a lngradirii
libe11a~i sale. Caod simte ca s-ar putea sa i se i.mpw1a ceva, se apara $i devine
reticent la procesul terapeutic. Rezistenta de acest tip este general-umana $i
absolut fireasca. Toti oamenii devin refractari atunci cand banuiesc ca vor fi
obligati sa faca ceva impotriva vointei tor.
Cand apare o rezistenta de acest tip, modalitatea optima de raspuus este de
a-1 asigw-a pe client ca doar el este eel care decide ce sa fad\ in privinta propliei vieti
$ice optiuni sa ia in acest sens. De exemplu, se poate spune ceva de genul: ,,Nillleni
nu poate decide pentru tine. E~ti o persocma libero ~i 1u hotiira~ti daca vei renun{a
sau HU la consumul de droguri".
7) Relncadrarea: consta in a oferi o alta perspectiva informatiilor
fumizate de client. Abordarea i.ntarc$te valiclitatea infom1aiiilor acestuia, dar, In
acela$i ti.mp, le ofera $i un nou fu.}eles: ele vor fi vazute liltT-o noua Iumina, care
este mult mai probabil ca va ti in sprijinul schimbarii. Exemplu de reincadrare:
Clientul: ,,Parintii mei ma bat la cap tot timpul: Iar ai lual d.roguri? 0 sa
ajungi ultimul om!"
Terapeutul: ,,Se pare ca sunt lngrijorati pentru tine, dar nu au gasit cea
rnai buna formula pentru a-ri arata asta".

8) Paradoxul terapeutic: consta 111 a-1 plasa pe client intr-o situafie in

care rezistenta sa sa fie in bcneficiul schimbarii. De obicei, aceasta strategic,
avand ~i o doza de rise, se utilizeaza cand celelalte nu au avut succcs.
Un exemplu de paradox terapeutic este ,,a prescrie problema". Daca
toate eforturile au fost lntampinate cu rezistenta, terapeutul poate recomanda
clientului sa fie ca ~i inainte, adica sa nu se schimbe absolut deloc. Sugestia nu
trebuie !acuta cu suparare sau exasperare, de genul: ,,Ramai a~a cum e$ti., ca mam saturat de tine!", ci, cu o voce calma, trebuie sa i se aduca argumente pentru
care el, terapeutul, considera ca in acest caz scbimbarea chiar nu este necesara.
!Exemplu de par adox terapeutiCj: ,,lvli-ai vorbit de dificultii(ile pe
cure le ai cu drogurile i am discutat despre cateva posibilitafi de schimbare.
l nsii niciuna dintre acestea 1111 fi-a piintt atriigiitoare. Se pare cii te simfi bine
aa cum eti i - dei am crezut tot ti111p11/ di pofi sii le schimbi - 1111 cred di
are rost sii faci asta". In acest exemph.1, terapeutul Ii sugereaza clientului sa
ramina la vech.iul comportament, insa ii lransmite, In acela~i timp, credinia sa
In posibilitatea lui reala de transfo1mare.
Paradoxul terapeutic ,,a prescrie problema" este utilizat chiar cu scopul
renuntarii la problema. Clientul, fii.nd rezistent la toate modalitafile terapeutice
anterioare, va tinde sa-~i pastreze aceasta atitudine ~j in continuare a~a ca,
probabil, se va botari sa actioneze astfel incat sa-~i rezolve problema. Este insa
399

util ca sugestiile paradoxale sa cuprinda ~i indicii care sa mtareasca mcrederea

clientuluj in posibilitatile Jui de schimbare,
Rezistenta este cheia unei interventii eficiente daca noi o recunoatem a
fi ceea ce este de fapt: o opm1unitate. Opunand rezistenta, clientul joaca un rol
pe care 1-a exersat de multe ori cu alte persoane i este foarte probabi l ca se
a~teapta ca i terapeutul sa se comporte asemanator cu acestea. Dar terapeutul
poate sa joace un alt rol, caci terapia este un teatrn 1n care se improvizeaza lot
timpul, iar rolurile nu sunt fixate odata pentru totdeauna ~i , daca uu actor i~i
scbimba rolul, probabil ca i celalalt o va face. Deci, arta psihoterapeutului
consta 1n a recunoare i a lucra cu re:zisteuta clientului, astfel incat drumul
scbimbarii sa fie accesibil acestuia.

Consolidarea angajarii mschimbare

Prima faza a interviului rnotiva}ional implica creterca motiva\1e1

pentru schimbare. Aceasta poate dma un uumar va1iabil de edinte, de la client
la client. Caci unii vin la terapie cand stmt in precontemplare, altii cand sunt in
contemplare, pe cand unii dintre ei deja sunt prcgati1i de schimbare. Momentul
de trecerc la a doua etapa a interviului motivational este acela in care clientul
este pregatit peutn.1 schimbare, dar nu a luat o decizie ferma in acest sens. 01111
poate fi recunoscut momentul acesta? Exista mai multe ~enm~ care ne arata
pregatirea pentru schimbare:
sci1derea rezistenfei clie11tului;
clientul pune mai pu(ine fntrebari despre problema sa;
clientul este 11111/t mai calm, mai re/axat;
clie11t11! face afirmafii pro-schimbare: ,,cred ca este ceva serios",
,,aceasta mii fngr~ioreazii'~ ,,trebuie sii. fac ceva In acest sens", ,,sunt sig ur cti o
sii reuesc" etc.;
clientul pime mai multe fntrehiiri. despre schimbare;
clientul vorb~te mai mutt de!>pre cum va ft via{a sa ;,., viitor,
precum i despre a.vantajele schimbifrii.
Nu trebuie ca roate aceste semne sa apara pentru ca terapeutul sa
schimbe strategia. Sunt suficiente doar cateva dintre ele pentrn a sugera ca este
timpul penu11 o abordare diferita - pregatirea pentrn angajarea in schimbare.
Aceasta strategie este utila pentru clientii care ~i-au rezolvat ambivalenta
motivationala ~i doresc sa aqioneze In directia schimbarii.
Pregatirea pentru schimbare presu.pune un efort indelungat i destul de
dificil din partea terapeutului. Comparativ cu aceasta, angajarea in aqiune s-ar
putea sa para mult mai Uoarii.. Caci, In cazul 1n care clientul este motivat sa se
schimbe, ef011Ul van tn primul rand al sau, iar ~edintele terapentice vor fi un fel de
400

mouitorizare a progresuluj realizat de acesta. Posibile dificultap fusa pot aparea ~i

in aceasta faza a rocesului terapeutic, iar dintre ele mai in1po1taute sunt:
1) Subestimarea ambivalentei
Cbiar daca clientul este decis sa se scbimbe, nu inseauma ca
ambivalenta lui a disparnt. De fapt, aceasta va fi o prezenta cvasipermanenta,
numai ca inteusitatea con:flictului motivational este mult mai scazuta acum. 0
persoana fosta toxicodependenta va trebui sa ,,1upte" cu ambivalenta sa multa
vreme dupa ce a renuntat la consumul de drogmi. De asemenea, a lua o decizie
nu este ceva brusc $i definitiv. Majoritatea decizjjlor se iau treptat, pas cu pas,
!naintarea fcicandu-se cu ezitari ~i indoieli (,,este bine oare ca am pomit pe acesr
drum?"). De multe ori, terapeutul trebuie sa mai foloseasca strategii de lucn.1 cu
ambivalenta chiar ~i in aceasta eta a, a regatilii pentru aqiune.
2) Prescrierea planului pentru schimbare
Este o gre~eala ca terapeutul sa-i prescrie clientului planul pentrn
scbimbare, pentrn ca fiecare om trebuie sa decida pentn.1 sine care este cea mai
buna modalitate de actiune.
I 3) 1nsuficienta directionare
Daca in faza anterioa.ra a interviului motivational o intrebare de genu1
,,Ce pot sa fac?" putea fi intampinata printr-o sirnpla reflectare: ,,inteleg ca e$ti
ingrijorat in privinta a ceea ce poti sa faci", acum o astfel de abordare s-ar putea
sa nu fie cea mai indicata. De~i prescricrea unui plan pentru schimbare nu este
solutia ideala, nici lasarea clientului fara o minima direcponare nu se recomanda.
Varianta optima este oferirea de alternative ~i discutarea fiecareia, astfcl meat
persoana fie sa o aleaga pe cea pe care o considera cea mai potrivita, fie sa-~i
const:ruiasca alta, dar pomind de la ni~te porentiale alternative care au rolul de a
U$ura munca de realizare a unui plan de actiune.
Tranzipa spre faza a doua a interviuli motivational se face prin
intennediul unei siotetizari (recapitulari) a situatiei curente a cl ientului.
Aceasta trebuie sa cuprinda cat mai multe elemente posibiJe:
o sinteza a percepfiei problemei de catre client;
o trecere in revista a ambivalenfei motivafionale, inclusiv a
elementelor ce au ramas atractive din perspectiva clientului;
o recapitulare a intenp.ei ~i planurilor de schimbare ale clientului;
propria parere a terapeutului despre situapa clientului,
accentuandu-se pe punctele care converg cu ingrijorarile acestuia.
Logica acestei sinteze este a pune impreuna cat mai multe motive
pentru care schimbarea este necesara, simultan cu exprimarea elementelor de
ambivalenta ~i rezistenta, prezente illca la client. Aceasta recapitulare
reprezinta punctul de legatura spre angajarea 'in schimbare.

401

in continuare, clientului nu i se spune ce are de fiicut, ci este

intJebat ce ar vrea sa faca in direcfia scbimbarii sale. Se folose$te tot o
intrebare deschisa, care sa-i pennita clientului sa exploreze lngrijorarile,
framantarile ~i planurile de actiune legate de renuntaJea la drog $i construirea
unei vieti independente de acesta. Strategiile descrise m capitolele anterioare
sunt inca foarte folositoare $i aeum. Nu este inclicat sa se treaca brusc la
construirea unui plan de acttune, ci tot treptat, pas cu pas, astfol tncat niciun
element sa nu fie f 011at. Pregatirea pentrn actiune presupune m continuare
intiirirea responsabilitatii clientului, a eficientei sale, precurn $i a libertatii sale
de actiune $i decizie.
De obicei, In timpul acestei faze, clientul cere terapeutului idei ~i
infonnatii care sa-1 ajute ill efortul sau de schimbare. Terapeutul lnsa nu trebuie
sa fie foarte nerabdator sa-~i ofere sugestiile. Este bine sa ceara mai lntai mai
multe infom1a1ii de la client, pentru ca acesta este eel care ~tie eel mai bine care
este strategia optima pentrn schimbarea sa. El ii poate spune ceva de genul:
,,A~ fl fericit sa-ti dau cateva idei, dar nu ~tiu exact ce li s-ar
potrivi ~i, apoi, tu e~ti expertul pentru tine."
,,Nu sunt foarte coovins ca vrei sfatutile mele. $i apoi, poate ca
ai deja ni~te planuri."
,,Desigur ca am sa-ti spun ceea ce gandesc, daca tu vrei intradevar sa tii. Dar nu vreau sa crezi ca eu ti-a~ impune ceva".
Dupa ce clientul sugereaza el 1nsu~i cateva idei despre propria
schimbare, terapeutul poate oferi cateva sugestii, dar fotr-o maniera
impersonala:
,,Nu ~tiu daca ifi va folosi ceea ce am sa-p spun, dar o sa-ti ofer
o solutie care a funcfionat pentru alte persoane in situatii sirnilare."
,,Am sa-ti dau o idee, dar tu e~ti eel care va decide daca sa o
folose~ti sau nu."
,,Ceea ce pot sa-ti spun este opinia mea personaJa, dar tu e~ti
eel care va hotari daca sa o folose~ti sau nu" .
,,0 sa-tj descriu cateva posibilitati i tu 0 vei alege pe cea pe
care o consideri mai potrivita".
Pe parcursul discuriilor in legatura cu posibilele variante de aqiune,
planul schimbarii va incepe sa se contureze. Dezvoltarea mai in detaliu a
acestuia este no proces ce presupune:

1. stabilirea scopurilor;
2. stabilirea variantelor de acp.une;
3. construirea unui plan.
402

1. Stahilirea scopurilor
Motivafia pentru schimbare este o rezultanta a discrepaotei dintre
seopurile de via1a ale unei persoane ~i situatia ei prezenta. Priu urmare, un prim
pas in construirea schimbarii este stabilirea unor scopuri care sa orienteze
transfonnarea personala.
lo stabilirea scopurilor este foarte probabil ca d01intele clientului sa nu
coincida cu ale terapeutului. Terapeutul s-ar putea sa-~i propuna ca
toxicodependentul sa nu mai consume niciodata niciun drog, pe cand clientul s-ar
putea sa vrea sa nu mai ia niciodata beroina, ci doar din cand 1n ciind droguri
,,u~oare". De fapt, terapeutul nu poate impune clientului scopm-ile sale. El ~i-a
oferit sugestiile, dar clientul este liber sa hotarasca penuu viata sa. in concluzie,
scopmile planului de schimbare sunt ale clienmlui. Aceste scopu1i vor fi 1usa
discutate in cabinetul de psiboterapie, incercandu-se gasfrea celei mai bune
modalitati de actiuue, astfel incat schimbarea sa fie incununata de succes. in
discutarea acestora este important sa se men}ina o perspectiva rnai ampla, chiar
daca ele apar ca flind foarte focalizate. Con~tiinta largita a acestor scopuri face sa
mentina treaza motivatia pentru schimbare.
0 modalitate de a evalua scopurile este discutarea consecintelor
acestuia. Un client poate avea fa1a de ele ingrijorari neexprimate. Iata cateva
posibile intrebari:
,,Cum se va schimba viafa ta daca vei face acest lucru?"
,,Deci aceasta este finta ta. Ce crezi tu ca s-ar putea sa nu
funcfioneze fn aceasta situaJie?"
,,Daca vei atinge ceea ce Ji-ai propus, ce se va fnt{nnpla nou in via(a
ta? Ce vaft mai bun ~i ce vaft 1nai puJin bun?"
Analizarea consecintelor atingerii scopurilor ne poate purta spre al
doilea pas al construuii planului de schimbare: stabilirea variantelor de ac~une.

2. Stabilirea variantelor de actiune

Odata ce scopurile au fost clar definite, urmatorul pas il constituie alegerea
va1ientelor de acfiuue. Acestea, ca ~i scopurile, vor fi analizate in detaliu, pentru a
vedea care sunt cele mai indicate pentru situa~a concreta a clientului .

3. Construirea unui plan

Dfacuiia despre variantele de ac~tme conduce direct la negocierea unui
plan de schimbare. Este uti1 ca acest plan sa fie descris in detaliu, pe o foaie de
hartie, in acesta stipulandu-se mmatoarele:

cele mai importante motive pentru care schimbarea este

necesara;
scopurile personale;
modalitap.Ie prin care vreau sa-mi realizez scopurile;
persoanele care ma vor ajuta sa ma schirnb;
rezulta1ele scontate.
403

Sintetizarca planului conduce clientul la angajarea Jui in schimbare.

Aceasta poate spori o data ce planul este racut public. Clientul este i'ncurajat sa$i viziteze prietenii sau sale telefoneze pentru a le spune despre decizia lui $i
pentru a le cere sprijinul. Cu fiecare verbalizere a 1JlanuJui de schimbare este
intarita angajarea lui in actiune. Este, de asemenea, foarte important ca acesta
sa primeasca sprijinul lUlor persoane apropiate.
Odata ce planul a fost biue definit, unneaza implementrea lui,
Impreuna cu terapeutul, clientul va stabili actiunile pe care le va intreprinde
pana la urmatoarea $edinta, precum $i cele pentru viitorul mai lndepiirtat.
Realizarea concreta a uuor aqiuni ne arata intrarea clientului In
stadiul motivationaJ al actiunii (conform lui Prochaska $i DiCJemente).
Ace$tia cousidera ca intrarea in stadiul actiunii nu inseamna elirninarea totala
a ambivalentei $i contemplarii. De aceea, este bine ca strategiile interviului
motivaponal sa nu fie inca abandonate.
in unnatoarea secventa vorn discuta despre abordarea terapeutica
specifica etapei mentinerii, $i anume etapa mentinerii $i prevenirea recaderilor.

Etapa menp.nerii ~i prevenirea recaderilor

Etapa mentinerii este cea In care se consolideaza noul comportament:

persoana nu mai consuma droguri de ceva timp $i incearca sa men!ina aceasta
abstinenta.
lnterviul motivational, ca interventie specifica toxicodependentei, l~i
incbeie cumva misiunea sa (motivarea pentru schimbare ~i angajarea in
actiune) odata cu intrarea persoanei ill faza de men!inere. De~i strategi.ile
specifice acestuia pot ~i vor mai fi folosite in continuare, totu~i , de la etapa
mentinerii, abordarea terapeutica depinde foarte mult de viziunea terapeutului
asupra necesitatilor clientului.
Acum este momentuJ In care se poate lucra asupra prevenirii recaderilor,
caci recaderea este o etapa fireasca in ciclul oricarei schimbari. Psihicul nostru
evolueaza sinusoidaJ, adica dupa achizitia unor noi comportamente unneaza
perioade de reintoarcere la compo1tamente mai vechi, aceasta regresie ne!acand
decat sa lase timp pentrn a ne acomoda cu schimbarea.
Din perspectiva comportamentelor adictive, recaderea este o reveuire la
nivelul de funcfionare ~i activitate anterior unei tentative de a opri sau reduce tm
compmtament adictiv. Se poate face distinctia intre recadere ~i alunecare, n1 care
reciiderea poate fi vazuta ca un e$eC al meutmeri.i noului compmtament iar
alunecarea doar ca o violare temporara a unor reguli autoiri1puse, mmata de o
revenire la abstinenta. Cu aceasta distincpe putem spune ca prevenirea transforu1arii
aluneciirii intr-o recadere este un scop al programului de prevenire arecaderilor.

404

Asupra prevenirii se poate lucra nu numai ill etapa mentinerii, dar chiar
'incii din cea a acriunii sau chiar determinarii, caci toxicodependenta presupune
a legaturii puternica individ - substanta ce are nevaie sa fie contracarata de
crearea unar alte punti de legaturalnt:re persoana ~i realitate.

~1odalitati de a face fata situatiilor cu rise crescut pentru

recadere
in cazul toxkodependentilor recaderile acompaniazii de obicei aqiunea
de remmtare la drag ~i clientii trebuie pregati!i psihic pentru aceasta eta.pa, dar
- in acela~i timp - este necesarii ~i o prevenire a recaderilor ce consta in
asimilarea de catre client a unor modalitati de a face fata situatiilor cu rise
crescut, care ar putea sii-l dete1mine sii reinceapa sii consume drog.
Sit1tatiile cu rise crescut penln1 recadere sunt individuate ~i fiecare
toxicodependent va avea propria lui constelatie de factori la care va fi vulnerabil.
Din aceata cauza este necesara descoperirea Jor peutrn :fiecare client ~i
constrnirea unor deprinderi specifice de a le face fa.iii. Pentru idenlificarea
situa{.iilor cu rise crescut sunt utile:

analiza funcfionata;
identificarea circumstantelor ultimei recaderi;
discutiile cu familia;
realizarea unui jurnal in care sa fie notate toate momentele cand
nevoia de drog este mai puternicli.
Analiza functionala este de fapt analiza compo1iamentului de consi.1111,
adica a tipurilor de situatii 111 care se consuma (in ce locuri, cu ce persoaue, in
ce momente ale zilei, cap bani sunt cheltuiti, ce cantitate de drag se cansuma,
ce sentimente sunt asociate cansumului etc.). EvidenJ ca unele iufom1atii cerute
de analiza functionalii sunt deja cunoscute in aceasta eta.pa a procesuJui
terapeutic, deci ele vor fi doar ,,asamblate" astfel incat sa fie de folos 'in
demersul de identificare a factorilor cu rise crescut pentru recadere.
Vom da mai jos un exemplu de chestionar care poate fi folosit pentru
identificarea acestora:

Descoperirea factorilor care incurajeaza comportamentul de consum

(adaptare dupa Alan J. Budney, Stephen T. Higgins, 1998, p. 60)
Data:-----------

Client: ------------------------------1. Serie locurile in care preferi sa consumi drog:

405

2. Serie cu ce persoane prefer.i sa consumi drog:

3. Serie momentele zilei cand preferi sa consumi drog:
4. Serie activitaple care te fac sa vrei sa consumi drog:

5. Serie sentimentele care te fac sa vrei sa consumi drog:

6. Serie locurile in care nu-ti place sa consumi drog:

I
r

7. Serie cu ce persoane nu-ti place sa consumi drog:

8. Serie momentele zilei cand nu-ti place sa consumi drog:
I

9. Serie activitaIe care nu te fac sli vrei sa consumi drog:

Chestionarul poate fi utilizat ca o modalitate pe baza careia sa se

discute mai ill detaliu, astfel meat sa se afle exact ce-1 detemuoa pe Client sa
vrea sa consume drog. Pot fi anumite persoane, anumite locuri, anumite
sentimente, anumite circumstante sau evenimente sau o combinatie mtre
acestea. Orice poate fi factor favorizant: servidul, o cearta, sentimentul de
singuratate, presiunea unor cunoscuti de a consnma drog, petrecerile, weekend-ul, nevoia de a uita ceva, anxietatea, furia, depresia, frustrarea $i chiar
fe1icirea. Situaiiile cu rise crescut pentru recadere sunt specifice fiecarui individ
$i programul de interventie terapeutica trebuie sa se muleze pe aceasta structura
particulara. Fiecare psihoterapeut 1$i va stabili structura intervenliei in funqie
de nevoile clientului sau. Totu~i, se poate vorbi de situatii care, in general,
predis oun mai mult spre reclidere. Acestea sunt:
oferirea de drog;
starile emotionale negative;
pulsiunea de a consuma d1og.
I. Deprinderea de a spune ,,Nu" ofertei de drog
Cum va face fa1a persoana unej situafii in care i se ofera droguri?
De$i ~i aici pot fi Ia.cute diferentieri (in sensul ca unii s-ar putea sa fie rnai
sensibili atunci cand le ofera substanta cineva din vechiul anturaj sau un
prieten, iar altora s-ar putea sa le fie greu sa refuze daca oferta are loc chiar
ill rnomentnl cand se ,,trage"), totu~i putem vorbi despre necesitatea de a

406

abilira clientii cu deprinderea de a spune ,,nu" ofertei c.le droguri - indifere111

de cine o realizeaza, de modalitatea sau contextul In care are loc aceasta.
S-ar putea ca formarea acestei deprinderi sa para inutila~ la o p1ima
vedere. Daca cineva este convius sa refuze, atunci nu trebuie invatat cum sa o
faca, caci acest lucru va izvori firesc din convingerea persoanei. insa, i'n cazul
persoanelor care au consumat droguri, situatia este purin diferita. $tun ca
ambivalenta le acornpaoiaza pe acestea paua tiirziu, chiar ~i In etapa mentine1ii.
Deci, s-ar putea ca ele sa nu fie 100% de pa1tea refuzului, ci doar 90%, de
exemplu. Cei 10% e posibil sa fie sesizati de catre persoana ofenanta ~i sa sa
insiste pana cand fostul consumator nu va mai putea sa spuna ,,nu". De aceea este
indicat ca primul refuz sa fie categoric ~i sa nu mai lase loc initie1ii alter ofe1te.
Cum se poate spune un ,,nu" categoric? Daca am descompune
aceasta deprindere in mai multe componente, am descoperi ca:
,,nu " este pJimul cuvant care trebuie rostit;
urmeaza rugamintea adresata persoanei ofertante de a nu-i mai
oferi droguri nici in prezent, nici in viitor;
nu este bine sa se raspunda ceva de genul ,,poate mai tarziu ",
clici asta va duce cu siguranta la reinnoir ea ofertei;
contactul vizual este important: a privi In ochi cand spui ,,nu"
cre~te siguranta refuzului;
expresia fetei, gestica ~i postura trebuie sa tntareascli negatia
din cuvinte;
e bine sa oferi o aJternativa de activitate, de exemplu: ,,De ce nu
am bea o here impreun a?";
deseori e necesar ca, dupa ce ai r efu zat, sa schimbi subiectul
conversatiei, pentru a evita o noua oferta ~ i a-i da de inteles
persoanei ca nu te intereseaza consumul.
In cabin.et, pentru a deprinde modalitatea optima de a refuza drogul ,
este util jocul de rol. Se pot tncerca atat rolul celui care refuza, cat ~i rolul
celuj care ofera, a doua situatie fiind uti!a i pentru descoperirea w1or
aspecte poate nesondate legate de consutnul de droguri. Aceasta deprindere
trebuie insa exersata ~i in situatij de via ta, eventualele dificultati fi ind
discntate cu terapeutul.
2. Strategii de a face fa/ti stii.rilor emofionale negative
Daca foca, furia, anxietatea sau depresia sunt factori favorizanti
pentru consumul de droguri, procedeele psiboterapeutice trebuie sa se
apiece ~i asupra acestora. Avand ill vedere ca nu e:xista o reteta standard de
abordare a emotiilor negative, fiecare terapeut - in functie de ~coala careia
ii apartiue i de priceperea sa - ii va constrni propria modalitate de ac1iune.

407

Pot fi utilizate tebnici ce tin de variate ~coli de psihoterapie - de la

psibaualiza (de exemplu, tehnica asociatiilor libere) la ~colile de orientare
cognitiv-comportame11tala sau teb.nici speci:fice psiboterapei expe1ienfiale. Din
psiboterapia ex'Perientiala pot fi utilizate cu succes tehnica modelarii salt
desenarii acestor stari, cu scopul cuno~terii, transfonnarii sau controlului !or
Din experieu\a noasha putem spune ca nurnai exteriorizarea acestora poate
eonstitui un pas important ill ,,stapanirea" lor. Ele nu mai par a fi atat de
1nspairnantatoare, daud senza1ia persoanei ca o confrnntare este de do1it evitari1
acestora. Evident, dupa ,,materializarea" metaforica, o analiza mai profunda a
starilor emo1ionale negative va conduce la scaderea intensiratii lor, iar
,,conviep.1irea" cu ele nu va mai fi a~a 1.nspaimantatoa.re.

3. Strategii de a face fa{fi pulsiunii de a consuma drag

Pulsiunea de a consuma droguri este o uevoie imperioasa de
conswn, care poate aparea uneori pe ne~teptate ~i chiar fara o legatura
evidenta cu un even.iment extefll.
Toti fo~tii toxicodependenti experimenteaza astfel de pulsiuni
(,,craving"-uri, 1n literatura americana ~i anglo-saxona), ce variaza ca
intensitate ~i frecventa. Uneori ele sunt foarte intense, alteori doriuta nu este
atat de putemica. Uneori e!e SW1t trecatoare, alteori persista ore. Uneori
apar zilnic, alteori cu o frecventa mai scazuta. De~i mufti clienti sus\in ca
aceste pulsiuni pot aparea chiar ~i dupa ani de zile dupa ce adictia a devenit
controlabila, totu~i, cu timpul, ele devin mai rare ~i mai putin intense.
0 strategie cognitiv-comportamentaHi de a face fapl pulsiunii
consta in:
recunoa~terea pulsiun'ii;
aplicarea uno1 scurte tehnici de reJaxare (acestea vor fi fost
invatate in prealabil, in cabinet);
amintina unor aspecte negative ale cons umului (clientul poate
sa-~j aminteasca lucruri din balanta decizionala, pe care e bine sa o
reciteasca din cand in cand);
distragerea atentiei de la nevoia de drog ~i lndreptarea
acesteia catre altceva (activitatile fizice au mai mare potential de
distragere decat cele sedentare).
Este recomandat ca desra~urarea acestor pulsiuni sa fie uotata intrun jurnal, la putin timp dupa ce s-au intamplat, pentru a fi discutate ulterior
1n cabinetul de consiliere.
PuJsiunile de a consuma drog pot fi abordate eficient ~i prin tchnici
metaforice, specifice psihoterapiei experientiale. ,,Metafora situationalli
constituie o modalitate de explora:re provocatoare de insight. Tehnica este
relevanta pentru con~tientizarea de catre client a strategiilor pe care le utilizeaza
408

tn anunlite situatii de viata !imitative, fiustrante sau ince1te. Clientii sunt

provocafl sa-~i autoexploreze ~i developeze, aici ~i acum, reac~ile, emotjile,
gandurile ~i acpunile, m confmntarea 1or cu elernentul sup011 (zidul, cubul,
pu~caria etc). Tebnica se bazeaza pe vizualizare tn imaginar ~i ac\iune corporala
mimico-pantominlica" (Jolanda Mitrofan, 1997, p. 231-232).
Pulsiunea de a consuma droguri o putem asemana, metaforic, cu o
capcana. Experimentand prin joc de rol situapa de a fi 'intr-o capcana,
,,clientul con~tientizeaza propria strategie rezolutiva, e:x-primand diverse
tipuri de solui." (Jolanda Mitrofan, 1997, p. 232). Strategia rezolutiva gasita Intro maniera metaforica de catre client este apoi ,,decorufkata", astfel incat clientul sa
bene.ficieze, u1 um1a exercipnlui, de o modalitate eficienta de a face fatapulsiunii.

Modifi.carea stilulni de viafa,

mentinerea abstinentei

element central pentru

Coosumul de drag este strans legat de un anumit stil de viara. Nu poti

renunta la acesta fara sa aduci modificari ~i m stilul de viafa al persoanei,
pentru ca altfel comportamentul adictiv s-ar putea sa reapara ca o consecinta
fireasca a unui fel de a fi, de a sirnti, de a rel<1tioua, de a trai. Terapeutul trebuie
sa identifice tmpreuoa cu clieotul care sunt domeniile din viata acestuia care au
nevoie de o scrumbare. Confom1 Jui Alan J. Budnez ~i Stephen T. Higgi11S
(1998, p. 71-115), pentru toxicodepeudenti cele mai comune domenii ale

viefii care au nevoie de transformari sunt:

1. organizarea timpuJui;
2. activitatile recreative;
3. consiiierea vocationala;
4. abilitaple sociale.
l. Organizarea timpului
Abstinen}a presupune de nrnlte ori o productiva organjzare a timpului,
astfel !neat sa nu mai ramiina prea multe momente pentru plictiseala, cand
gandul poate zbura foarte u~or la drogwi. Din experientanoastra, am constatat
ca plictiseala reprezinta uu factor de rise pentru recadere (multe diutre recaderi
se produc 1n vacanfe1e $COlare sau concedijJe de odihna).
Este important sa se juventaiieze cat mai multe activitari posibile ~i
sa se organizeze zi1ele lntr-o maniera care sa nu lase Joe ,,timpjlor morti".
Nu lnsearnna ca odihna ~i relaxarea ar fi excluse sau ca prograrnul ar trebui
construit ca pentru ui~te robo}i, ci este bine ca fo~tii consumatori sa se
imp lice cat mai mult timp in activita}i care sa le facii placere, sa invete chiar
placerea unor noi activitafi.
409

2. Activitil(ile recreative
Este ~tiut ca toxicodependentul, pe masma identificar1i tot ma1
profunde cu substanta adictiva, 1~i stopeaza majoritatea activitatilor care 11
intereseaza. Odata cu renuntarea la consum, este util ca multe activitati care
i-au racut placere sa fie reluate, ' iar activiHitile care i-ar placea, dar pe care
nu le-a facut niciodata, sa fie ini\iate acum. in primul rand, 'insa, trebuie
redescbis gustul pentru activitati recreative ~i aceasta se face pas cu pas,
!ucepand cu activita1ile care au fost de maxjm interes ~i care, probabil, mai
trezesc i acum o oarecare satisfactie.
Un hobby este pentru unii oameni asemanator cu un drog: nu se pot
dczlipi de activitatea respectiva. Probabil ca daca toxicodependeniii ar
fovata placerea unui hobby dus pana la pasiune, ar putea substitui folosirea
drogului cu pasiunea respectiva (de exemplu, activitafi sportive: fotbal,
tenfa, ecrutatie, :!not; sau artistice: muzica, dans, pictura etc.).
Un scop important pentrn multi clienti este petrecerea a cat mai mult
timp cu persoane neconsumatoare ~i scliderea interacfitmilor cu
toxicodependentii. Uneori acest lucru este foarte dificil, pentru ca, in ccle mai
multe cazuri, odata cu insta1area dependentei, relatiile cu prietenii
neconsumatori se deterioreaza vizibil. lnsa este imposibil sa nu se gaseasca
printre c~notintele clientului o petsoana neconslunatoare care sa relaponeze cu
clientul, astfe1 incat acesta sa fie In siguranta fat~ de tentatia drogurilor.

3. Consilierea vocafionalii
A avea un loc de munca prin care sa obtii satisfact]e 'inseamna un pas
inainte spre men}inerea abstinentei o perioada indelungata de Limp.
Consilierea vocafionala se refera la ajutorul dat clientilor care nu au un loc de
munca pentru a-~i gasi unul ~ i la 1b1bunatatirea situapei celor care deja
lucreaza, dar considera slujba lor nesatisfiicatoare.
in psihoterapia toxicodependentei, unul dintre predictorii unui succes
pe te1men lung este serviciul stabil ~i satisfacator al clientului. Daca locul de
munca ofera beneficii (materiale, sociale, relaponale, suflete$ti), atunci este mai
putin probabil ca vor mai fi cautate cele oferite de drog.
Pentru clienpi care au probleme m a-i gasi un loc de munca se pot
organiza ~edinte de consiliere care sa-l ajute tn acest sens $i iD care sa lnvete, de
exeinplu, cum sa faca aplicatii pentm joburi, cum sa constmiasca un C.V., cum sa
se prezinte la interviu etc.
A merge la $COala sau la serviciu, a avea o ocupatie, sunt puncte
centrale care trebuie atinse pentru a obpne o schimbare comportamentala de
durata.
4JO

4. Abilitiffile sociale
Consilierea privind abilitatile socia1e este i-ecomaudata cJjeo!ilor care
sunt foaite anxio~i ill rela!ii, care se sirnt iuconfortabil cand trebuie sa
relationeze cu ceilalti, intr-un cuvant - celor care nu sunt multwniti de rela\,iile
lor sociale ~i vor sa le unbunatateasca. De cele mai multe ori ace~tia
relaponeaza inadecvat cu ceilalii pentrn ca nu ~tiu sa fie asertivi. Ei tind mai
degraba sa fie prea pasivi sau prea agresivi ll1 rela~iile sociale ~i nu gasesc
modalitatea optima de a interacfiona cu semenii.
Iuva~area comportamentului asertiv se poate face in una sau rnai
multe ~edin~e. Terapeutul va explica clientului diferenta dintre cele trei tipuri
de comportament - pasiv, agresiv ~i asertiv - ~i II va ajuta pe acesta sa-~j
identifice propriul stil de relationare ~i apoi sa-1 imbunatateasca.

IAsertivitatea presupun~:
a-p exprima clar nevoile i dorintele;
sii spui celorlalte persoane ceea ce vrei;
a imbina critica cu un element pozitiv;
sii ip. exprimi sentimentele i nevoile incepand propozipa cu ,,eu" i
evitand centrarea pe ,,tu", ca de exemplu: ,,Eu ma simt...", nu ,,Tu ma faci
sii silnt.. .'';
sa i_ei mconsiderare nevoile i sentimentele celeilalte persoan~. De
exemplu: ,,Stiu di este greu pentru tine ... ";
sa fii cat mai expUcit cand 'iti exprirni nevoile;
atunci cand respingi o rugaminte, sa aduci argumente;
sa vorbe~ti tare ~i ferm;
sa riispunzi prompt;
sii priveti in ochi interlocuto1ul;
sa intare~ti mesajul verbal ~i prin intermediul limbajuJuj
nonverbal (de exemplu, sa nu zambe~ti daca eti furios);
sa-ti imbunatate~ti continuu imaginea despre tine.
Dar asertivitatea nu este o lectie care se invata ,,ca la ~coala", ci este o
deprindere care trebuie exersata ~i, In acest sens, jocul de rol este foaite util. In
iuvararea asertivitatii vor fi alese situatiile sociale care prezinta o dificultate
mai crescuta pentru client ~i apoi, prin iotem1ectiul jocului de rol, el va exersa
aceasta deprindere. De asemenea, jocul de rol va crea premisele identificarii
lmor cauze ale lipsei asertivita~i, ca apoi sa se lucreze asupra acestora 1n scopul
depa~irii lor.
Comportamentele noastre au legatura cu anumite t.rasaturi de
personalitate. Asertivitatea ne trimite cu gandul la focrederea in sine a unei
persoane. Cognitiv-comportarnentali~tii spun ca, daca intarim compo1tamentul,
implicit se va produce o modificare la nivelul personalitaiii (uwaiand sa fim
ase1tivi, va cre~te iucrederea tu propria persoana). Abordatile care nu sunt
411

centrate a~a de mult pe partea externa, comportamentala, arata ca imbunata\i.rea

felului nostm de a fi tine de o transfonnare interioara (adica, elimiuand ni~te
blocaje inteme, vom fi mai ase1tivi), Psihoterapeutul, in funqie de pregatirea Jui
~i de stmctura personalitatii clientului, va alege abordarea terapeutica pe care o
considera mai potrivira, astfel I.neat clientul sau sa devina mai ase1tiv.
Acestea au fost cateva sugestii care pot fi folosite in interventia
psihoterapeutica de prevenfre a recaderilor. Dar, in functie de dificultafile
personale ale clientului, terapeutul se va centra ~i pe alte nevoi ale acesruia,
astfel I.neat stilul lui de viata sa se imbunataJeasca real $i sa nu mai fie tentat sa
recmga la consumul de droguri.
Strategiilc de prevenire a recaderilor sunt necesare, dar ele nu ne dau
certitudinea ca recaderile nu vor mai avea Joe. Cum spuneam anterior, este
cl1iar foarte probabil ca acest lucru sa se intample. Care este rolul terapeutului
dupa o recadere? in principal, dupa o recadere clientului ii scade vertiginos
increderea in sine ~i in capacitatea sa de a reuunta la consumul de drog. El are
nevoie de sup011 ~i de a con~tientiza ce I-a determinat sa consume djn nou. In
acest punct, 'intelegerea ciclului schimbruii ti poate fide ajutor clientului In a nu
tragediza silua}:ia, ci a considera acea ,,alunecare" ca pe o etapa 1n evolu1ia sa.
Aluneca.rea poate fi o modalitate de a descoperi unele puncte vulnerabi le ale
clientului (neexplorate inca), asupra carora este necesar a se lucra pentru a sc
evita recaderile ulterioare. intelegerea faptului ca o alunecare poate sa-l
conduca fie la o cou~tientizare mai profunda a cornportamentului adictiv, fie la
o re1ntoarcere la vechjle deprinderi ~i ca alegerea directiei depinde munai de
sine 11 va ajuta pe client sa-9i creasca increderea In prop1ia eficacitate.
Recaderile sunt intotdeauna perioade foarte vulnerabile ~i clienrii au
nevoie acum de sprijin nu numai din pa1tea terapeutului, dar ~i a familiei ~i
prietenilor. De aceeaJ chiar dacii s-a lucrat individual pana macest moment, se
poate realiza o intalnire cu familia clientultd pentru a discuta despre modalitatea
optima de suport pe care persoanele apropiate i-o pot acorda acestuia.

0 interventie de scurta durata in toxiocodependenta

Mnlte persoane 1~i scbimba comportamentul lor adictiv rara a avea

nevoie de ajutor de specialitate (medical ~i psiboterapeutic). Cum se poate
intiimpla aceasta? intrebati fiind, ei raspund ca totul a fost o problema de decizie.
CaTiva descriu cii au trait evenimente care i-au impresionat profund ~ i i-au lacut
sa priveasca deprinderea lor intr-o noua 1umina. Al}ii vorbesc de evenimente
religioase, de rolul familiei ~i prietenilor sau de evenimente majore de viata. in
toate caZU1ile illsa, ceva i-a flicut sii se decidii.
412

Ex,ista o tendin!a a celor care lucreaza cu toxicodependentii de a grabi

lucnu-ile In directia actiunii, eludand procesul deciziei. Astfel, clientul e posibil
sa devina rezistent ~i chiar sa renunte la psihoterapie.
Punctul crncial 1n renuntarea la comportamentuJ adictiv este decizia, ca
element de la care pleaca schimbarea. 0 echipa de cercetatori din Canada
(Zweben, Pearlman $i Li), Anglia (01ford $j Edwards), Noua Zeelanda
(Chapman ~j Huygens), Norvegia (Scutle ~i Berg) ~i Statele Unite (Mi.ller, Taylor
~i West) a ajuns la concluzia ca, In terapia adiqiilor, o scwta interventie de una
paoa la trei ~edinte are un impact comparabil cu al uneia extinse ( cercetarea
vizeaza fusa 1n mod special alcoolismul ~i, in mai mica masura, celelalte adictii).
Oricum, se pare ca o consiliere de scurta durata poate avea un impact substantial .
Cum este organizata o interventie de scUJta durata? Astfel !neat sii se
centreze pe motivarea clientu/ui, yaci, odata cu luarea unei decizii
motiva!ionale, clientul i~i va folosi propriile sale aptitudini ~i capacitati pentn.1
a realiza practic schimbarea.

Elementele UDei intervenfil de scurta durata sunt:

Feed-back-ul, ca o modalitate p1in care clientul este infomrnt
despre situa}ia lui prezenta. Cand da tm feed-back, terapeutul trebuie sa fie cat
mai putin implicat subiectiv. De aceea, feed-back-ul se ofera pe baza unor probe
obiective: analize medicale (in cazul ll1 care se lucreaza In echipa: medic psihoterapeut) sau probe psibologice.
Responsabilitatea. Aceasta abordare accentueaza responsabilitatea
clientului pentrn propria schimbare, tntr-o maniera explicita. De exemplu, i se poate
spune acestuia: ,,Tu decizi ce vei face cu aceste infonnatii. Nirneni nu poate decide
pentru tine ~i nnneni nu te poate face sa renun!i la consumul de cl.roguri claca tu nu
vrei. Este doar aiegerea ta ~i, claca vei hotari sate schimbi, doar tu vei putea face asta".
Alternativele. I se ofera clientului mai multe strategii pentru a
scbimba propriul compo1tarnent ~i el va decide care va fi cursul actiunilor sale.
Empatia. Un terapeut empatic este un factor detenninant al
rnotivarii clientului pentru schimbare.
incredereu In sine. h1terventia trebuie sa vizeze cre~terea
1ncrede1ii clientului 1n abilitatea sa de a rezolva probleme, astfe1 tncat acesta sa
ajunga sa creada ca poate sa. renunte la consumul de droguri. Acest lucrn se poate
realiza prin 1.ncmajarile sincere ale terapeutului; este esen~al ca terapeutul sa creada
real 1n abilitatea clientului de a face o schirnbare semuificativa tn viata sa, caci
altfel, 1.ncurajarile artificiale, forf<!te au mai degraba efectul invers celui a~teptat.
Daca ar fi sa rezw11an1 intr-o fraza aceasta interventie, am spune: clientului
i se ofera un feed-back ill legatura cu situapa sa ~i, punandu-se accent pe
responsabilitatea personala, i se ofera cateva alternative (fut:r-o maniera empatica),
din care acesta s-o aleaga pe cea pe care o considera cea mai potrivita. ln acela~i
tirnp, terapeutul 11 lncurajeaza in efortul pe care urmeaza sa-1 futrcprinda.
413

De~i aceasta abordare scurta accentueaza empalia terapeutului ~

responsabilitatea clientului) toh1~i este u~or de sesizat directivisrnul ei. Probab1
ca ea este eficienta daca clientul este deja putin motivat pentru schimbare
Oricwn, daca timpul de intervenfie este relativ limitat (fie ca serviciul clieuh1lu..
uu-i permite sa vina la ma1 multe ~edinte, fie ca locuiete intr-o alta localitate ~
nu poate face naveta pentru a beneficia de programul terapeutic), o interventicscurta este de preferat llpsei ei. Uneori intervenpa se limiteaza clliar la o si nguri
edinta i terapeutul va alege ce crede ca este mai impo1iant de realizat. Dnpa 11r.
scurt interviu, pentru a-i contma imaginea situatiei clientului, terapeutul fie v:s
incerca ceva asemanator interventiei scmte descrise mai sus (dar numai dac"
acesta crede ca va exista complianta terapcutica), fie va intreprinde altceva care
sa se muleze pe necesitatile clientului. S-ar putea, de exemplu, ca ill cabinet s~
intre un client care crede despre sine ca nu merita sa dudi o viata mai buna dec2.
cea prezenta. Cu acesta este de preferat sa se lucreze asupra valorizarii de sine }'
asupra gasuii unor motive pe care le-ar avea pentrn un trai mai multumitor.

Psihoterapia experientiaHi

~i

toxicodependenta

lnterviul motivational este o combinatie de tehnici coguitiYcomportamentale ~ i umauiste (preluate in special din psihoterapia rogersiana)
Am putea spune ca prima faza a interviului motivational - conshi.1irea
rnotiva}iei pentru schimbare - se bazeaza pe o nondirectivitate ~i empatie
rogersieue, pe dud a doua - angajarea ill schimbare - este mai directiva.
adica mai cognitiv-comportamentala. incepa.nd de la mentinere i prevenire::.
recaderilor terapeutul i~i va constrni propria-sa strategic de interventie, care
se va afla probabil la intersec?a dintre propria specializare i nevoik
clientului.
in continuare voi descrie o serie de tehnici preluate de la diversele $C011
care pot fi subsumate te1111enului de ,,eA.rpe1ienpaJa", tehnici ce pot fi folosite tr.
psiboterapia toxicodepeodentei atat ill timpu1 interviului rnotiva1ional, precum ~i
]n perioada menpnerii scbimbarii. Pe cele despre care am discutat in materialul
anterior doar le voi aminti.
Terapia gestaltista are la bazii o conceptie asupra .personalittitii ce

este vazuta ca un intreg unitar, cu o capacitate de autoreglare organica

psihlca. La baza autoreglarii ei sta ciclul experientei gestalt.

~i

Confonn ciclului experientei gestalt, dupa M. Robin (1980).

satisfacerea oricarei oevoi trece prin mai multe faze: percep\ia nevoii.
con~tientizarea ei, actiunea lntreprinsa pentrn satisfacere, ce are la baza
contactul cu modalitatile externe prin care nevoia poate fi tmplinita" ~i
retragerea, ca repJjere a persoanei ce ~i-a ext.ins experienta printr-tlll nou ciclu.
414

Senzatie
Contientizare

Retragere

Contact

Actiune

Asemanator acestui ciclu gestalt este eel al schimbarii, constrnit de

Prochaska $i DiClemente, intre ele putand fi gasite numeroase similitudini.
Experientei senzoriale din gestalt ti poate corespunde precontemplarea ca etapa
de acceptare a compo1tamen1:ului, de simbioza intre individ $i actiuuile sale, a$a
cum percepa presupune o stransa legatura illtre stimul $i persoana. Etapei
C01l$tieutizarii Ii urmeaza contemplarea motiva!ionala, caci specificul ei esre
chiar COD$tientizarea consecintelor negative ale drogului. La jnterfa!a clintre
COU$tieutizare $i ac}iuue (in cic1u1 gestalt) s-ar interpuue faza determiuarii din
modelul schimbarii. Apoi, acpunea din gestalt are un corespondent total 111
actiunea ciclului Prochaska - DiClemente. Contactul gestaltist este analog
men?nerii sch.imbarii, caci mentinerea unui comportament neadictiv poate fi
privita ca o legatura intre persoana ~i noul comportament. Ca ~i retragerea din
gestalt, putem vorbi de o ie~ire din ciclul schimbarii, ill sensul renuntarii la
consumul de droguri. Recaderea ar fi, confonn teoriei gestaltiste, o reluare a
aceluia~i ciclu, cu scopul satisfacerii acelei~i nevoi.
Aceasta analogie dintre cele doua cicluri, gestalt $i al schimbarii, ne
sugereaza ca o serie de principii, strategii ~i tehuici diu terapia gestaltista ar
putea ft folosite ~i ill psihoterapia toxicodependentei. Tehuicile gestalt care pot
fi tmbinate annonios cu problematica comportamentu]ui adictiv suut:
Telrnica scaunului gol - reprezinta un suport pentru provocarea
dialogului i'ntre partile Eului aflate In conflict (o parte v.rea sa nu mai consume
droguri, o alta vrea sa o faca In continuare). Aceasta comuuicare este o bm1a
modalitate de a cunoa~te mai bine cele doua pa aflate in conflict ~j de a gasi o
modalitate de rezolvare a ambivalentei.
Te/mica zidului din terapia unificarii (despre care am mai
discutat la prevenirea recaderilor) - este o modalitate cu ajutorul careia se
pot con~tientiza strategiile prin care persoana se confrunta cu obstacole
existentiale. In terapia toxicodependentului poate fi utila ca o strategic de
a face fata pulsiunii de a consuma drog, cat i ca suport metaforic pentru
confruntarea cu probleme de viata. ,,Ea permite autoexplorarea $i gasirea
415

de solutii Ill depa$irea limitelor proprij, fiind totodaHi restructuranta la

nivel melltal $i actional" (Jolanda Mitrofan, 1997, p . 47) .
Te/mica exagerarii sau ampHficiirii. I se cere persoanei sa
exagereze anumite sentimente sau idei, cu scopul co:n$tientizarii lor. Poate fi
folosita in lucrul cu ambivalenta, pentru a cuno~te mai bine ambele parti ale
motivatiei persoanei.
Acestea sunt doar cateva tebnici gestaltiste care pot fi folosite fa
psiboterapia toxicodependentului. Insa nu tehnicile in sine sunt impo11aute, ci
conceppa terapeutica din spatele lor, $i anume ca o persoana matura ps.ihic.
deci oapabila sa-$i construiasca o viata mult11mitoare, i$i va integra armonios
part:ile conflictuale, dandu-le locul $i funct:ia cuvenite in cadntl personalitatii
sale. Ori toxicodependentul care vTea sa renunte la consum este impar~it lntre
nevoia lui de drog $i dorin{a de a remmta la el. Pentru a se trece la momentul In
care persoana ac?oneaza efectiv 1n directia renuntarii la comportamentul
adictiv este necesar ca ambivalenta motivationala sa se rezolve $i, aici,
priucipiile $i tehnicile gestalt pot fi de mare folos.
Renuntarea la consumul de droguri presupune o restrncnirare a stilului de
viata. Drogul s-a mulat pe o structuTa de personalitate $i pe o anurnita modalitate
de a face fata cerintelor vie\ii. Respingerea lui inseamna o refom1ulare a
scopurilor de viata, dar ~i o restmcturare a unor componente ale personalitatii.
in timpu1 cousumului, drogul este extrem de investit afectiv, !neat
devine aproape o iilozofie de viata . De aceea, renuntarea la el 11 poate
trimite pe individ cbiar i11tr-un fel de vid existential care are nevoie de a fi
,,umplut" cu alte nonne, valori 9i priucipii. De aceea, ana/iza e.xistenfialii.
ca modalitate terapeutica ce i9i propune eliminarea disconfortului datorat
impasului existeniial in care se afla individul, ar putea fi o altemativii
terapeutica pentru toxfoodependenta. in principal, de aceasta se poate
beneficia in etapa de mentinere, cand scopul terapiei este constrnirea 1rnui
s61 de viata incompatibil cu consurnul de droguri.
Diversele tehnici specifi ce abordarilor experientiale pot fi folosite
pentru l'mbogatirea interviului motivational. astfel ]neat acesta sa constituie
un ajutor eficient pentru toxicodependenti, sau se pot imbina fotr-o abordare
de sine statatoare prin care prob1ematica toxicodependentei sa. fie abordata
lntr-o rnaniera creativa.

Concluzii
Primul pas in directia abandonarii comportamentului adictiv 11
reprezinta construfrea motivatiei pentm scrumbare. Inainte de a acpona pentrn
a-$i construi un nou stil de viata, liber de presiunea drogurilor, persoana trebuie
sa se convinga ca este necesar acest lucru.
416

 lnterviul motiva1ional este o modalitate de interveniie specifica

toxicodependentei. Acesta stipuleaza o adaptare a strategiilor terapeutice la
stadiul motivational al client11lui (confo1111 stadiilor modelului schimbarii
constmit de Prochaska $i DiClemente), astfel ca vom avea o faza In care se
lucreaza asupra motiva\iei pentiu scbimbare ~i una care este centrata pe
implicarca in acpune.
De$i exista o specificitate a interventiei psiboterapeutice In cazul
toxicodependentei, totu~i nu trebuie sa pierdem din vedere ca fiecare client arc
propria sa constelatie de nevoi, norme, va1ori, sentimente, convingeri $i trebuie
abord.at intr-o maniera propric, iar nu incadrat lntr-o categorie ~i ,,tratat" ca
atare.
De cele mai rnultc ori, renuntarea la drog l'nseamna constiruirca
unui nou stil de viata. ln interventia psihoterapeutica este necesar sa tinem cont
atat de factorii externi, predispozanti, dar, mai ales, de modalitatea de raspuns
in fata situatiilor de viata . Rcnuntarea la clrog $i mentinerea comportamentului
abstinent presupm1e, de aceea, o imbunatatire a imaginii de sine, precum ~i
rezolvarea unor probleme personale care sa deblocheze resursele sale imemc ~i
sa-i pennita clientului sa se adapteze mai efident vietii.
Circula print.re oamcni ideea ca posibilitatea de a remm\a la drogmi
este shans legata de vointa individului . Chiar parin!ii celor cu astfel de
probleme sustin acest Jucru. ~i, din pacate, unii medici le spun aceasta ,,poezie"
clientilor lor. De fapt, prirnul pas in directia schimbarii (~i poate eel mai
important) estc motivarea pentiu aceasta. Vointa ~ i motivaria sunt dona procese
psihicc diferite, prima direc1iOL1eaza ~i mobilizeaza schimbarea, iar apoi vine
efortul voluntar, ca pw1ere In practica ~ i realizare a acpunilor de renuntare la
drog. Poate afomatia de mai sus n-ar :fi a~a gre~ita, daca \inem cont de
intercorelarea dintre aceste doua procese. Ea este insa foarte gre:?ita, deoarece
se confunda punctul de plecare al schimbarii, care este considerat a fi vointa.
Ori, de cele mai multe ori, este vorba de un deficit de motivare, nu de vointa.
Cum sa duci la capat o aqiune pe care, de fapt, nu 1ti dore~ti s-o realizezi?!
Munca psihoterapeutica in cazul toxicodependentei este extrem de
grea, caci presupune din prutea terapeutului muJta rabdare ~i, mai ales, tolcranta
la fu1strare. Cei care vor sa ob1ina un feed-back rapid despre modificarile
clienplor lor crcd ca nu se vor simti foarte confortabil 1n postura de a nu-I primi
$i de a nu ~ti, cateodata nicj peste ani, daca problema a fost definitiv rezolvata.
Terapeutul care lucreaza cu toxicodependenti trebuie sa aiba In
.,tolba" lui multe deprinderi, dar, mai ales, o maturitate personala ?i o buna
pregatire profesiouala.

417

MODUL 2. Psihoterapia de grup 1n toxicodependenta

Seramis Sas

Considerafii generale

Cercetfuile $i experienia clinica din ultimii ani sugereaza modalitati

specifice p1in care grupul de psil1oterapie trebuie adaptat nevoilor pacien\ilor
toxicodependen!i. Majoritatea cercetatorilor $i terapeuplor care lucreaza ill
domeuiul dependcntei de substanfe psihoactive sunt de acord ill ceea ce prive$te
adaptarea fonnelor de psihoterapie de grup la necesitatiJe cliuice paiticulare ale
dependentului. Khantzian, Halliday $i McAuliffe (1990), Vannicelli (1988), S.
Brown (1985), Matano $i Yalom (1991) $i Flores (1997) au oferit numeroase
sugestii $i recomandari prin care strntegiile psiboterapeutice pot ii modificate $i
adaptate problematicii $i caracteristicilor pacientului adictiv. Toti sunt de acord cii
abstiuenta este cruciala: este considerata ca fiind elemenh1l escn1ial in procesul
recuperarii toxicodependentului. De asemenea, impo11anta este vazuta $i implicarea
pacient]lor in programele in 12 trepte, ill timp ce participa la grnpmile de
psihoterapie. Toti ace$ti autori abordeaza grupurile de terapie dintr-o perspectiva
interpersonala, fundamentata pe modelul teoretic al grupului de ter apie
interacfionala al lui Irvin Yalom (l 975). Plecand de la acest model, ml.ii diutre ei
au adoptat din psilioterapia psiliodinamica o serie de principii care au dete1minat
unele modificfai ale tehnicilor psihoterapeutice, avaudu-se in vedere propensiunea
pacicntului dependent de reintoarcere la uzul de substanta daca sentimente ca
anxietatea, IU$inea, furia $i vina nu sunt abordate cu aten\ie $i grija.
Un alt element important care trebuie luat \n considerare In lucrul cu
grupul de psihoterapie este ioterven!ia fortelor curative (suportul egalilor,
identificarea ~i valorizare reciproca, interactiunea, coeziunea etc.) care pot
eficient1za recuperarea, daca sunt gestionate cu profesionalism de catre liderul
grupului.
in scopul eficientizarii managementului psihoterapiei de grup al
pacientuJu.i dependent este deosebit de importanta o abordare a tratamentului In
trei etape distincte. John Wallace afuma m1978 ca tratamentul unui alcoolic sau
dependent de droguri este m1 proces ,,dependent de ti.mp". Cu alte cuvinte, o
interventie terapeutica pa11iculara asupra unui pacient cu doar catcva lu11i de
abstinenta va :fi complet diferita fata de intervenfia asupra unuia recuperat recent.
Modul In care pacientul toxicodependent va fi abordat psihoterapeutic
depinde de o serie de factori, cum ar fi: forta Ego-ului, trasaturi
psihopatologice, motivatie, negare ~i istoricul de coosum. Ultimul diutre
ace$tia, istoricul de consum, pare de departe a fi eel mai imp01iant, din mai
multe motive. Probe neurologice $i fiziologice adunate in urma examinarilor
418

consumatorilor de droguri ne demonstreaza aparitia unei ,,amoneJj" cognitive

~i emotionale pe durata a 2-3 luni de la detoxifiere, perioada in care
responsivitatea la psihoterapie este foarte scazuta. All aspect linpo1tant 1n
abordarea pacientului este refuzul Jui iuiFal de a accepta consumul ca fii.nd
prindpala cauza a dificulta~lor lui emoponale ~i comportamentale. Alaturi de
negare, mecarusmul defensiv este complicat de propensiunea de reintoarcere la
consum, daca anxietatea $i depresia sunt abordate prea repede.
Sarcina cea mai dificila in etapa initiala a terapiei consta In
contracararea i dezamorsa1ea defensei de negare in timp ce este provocata
autodezvaluirea ~i con$tientizarea, simultan cu mentinerea anxietatii n1 limjte
tolerabile. Insa, pentrn ca sa se produca transfomari la uivel afectiv ~i de
personalitate, este necesar sa oferim gradual suport, 'incurajare ~i provocare,
astfel !neat pacientul sa devina capabil de cou~tientizare, restrncturare ~i
transfom1are creativa. Jn conseciota, terapeutul trebuie sa ~tie cum sa
gestioneze, sa echilibreze ~i sa adapteze diferite strategii de terapie necesare
etapei illi!iale sau celei finale.

Structura
toxicomani

metodologia procesului psihoterapeutic de grup cu

1. Etapa initiaHi de tratament

in

acest stadiu tratameutul psiboterapeutic se confrunta cu

precontemplarea, contemplarea ~i fazele preparatorii pentru schimbare conform
ciclului Prochaska - DiClemente. Direciia de lucru a terapeutulu.i presupune
provocarea persoanei dependente astfel 1ncat sa recunoasca, sa acceJ)te
problema ~i sa avanseze dJncolo de ambivalenpi ~i negare.
Majoritatea pacien1ilor se afUi 1n aceasta etapa de tratament datorita
presiunilor exterioare (angajatilor, prietellilor, familiei), ei experimeutand stari
emotionale de viua, rn~ine, revolta, depresie ~i revolta. De~i recunosc ca. au
nevoie de tratament, compLianJa lor la terapie este motivata de evitarea in viitor a
condamnarii, blamarii sau critfoilor celor din jur. Terapeutul se va confrnnta in
aceasta perioada cu 2 nivele de rezistenta: daca. membrii grnpului nu sunt ostili ~i
rezistenti la tratament, comportamentul 1or este de fa.Isa compljanta cu scop
manipulativ pentrn evitarea sanctiunii sociale. Dar exista ~i pacienti ostili ~i
rezisten1i in mod activ, manifest, a caror complianta, de~i redusa, este autentica.
Cei mai nrnl!i dintre alcoo1ici ~i dependen'\i dispun ~i sunt tixati 111 grade
diferite de scbimbare datorita limitelor ~i rigiditatii cognitiv-afective ~i patologiei
caracteriale u1,duse de cousumul de substaute psihoactive. Exista ~i persoane care
intra !n tratament din initiativa proprie ~i motivatie intril1seca pentru a stopa
419

consumul. dar chlar ~i la ac~tia exista dificulta~ in avansarca la nivelul ac\iunii

(conform ciclului Prochaska - DiClemente), datorita modificarilor de nah1d'i
patologica in structura personalitatii. Aceste conditii detemlina manifestari de
suspiciune, revolta ~i manipulare, generand noi dificultari u1 abordarea
psihoterapeutica a pacientului dependent.
Lnand in considerare aceste dificulta!i, llll tratamenr psihoterapeutic
presuptme anriciparea ~i dezrunorsarea structtui!or defensive putemic consolidate.
manifestate pasiv/ activ. de care dispun pacienfii dependen\i. in aceste condi!ii.
tratamentul tidica probleme impo1iante de etica profesionala. Confiunrarea, ca
tehnica terapeutica, daca este prea pun.itiva ~i motivata de cont:ratransfer, poate
agrava sever rela~a de alianta cu pacientul. De asemenea, o atitudine neutra sau
nondirectiva este nepennisa, daca avem fu vedere severitatea condiiiei de
depeodenta ~i absenta motivatiei pentru psiboterapie. tutrucat blocheaza evolutia
nom1ala a unei terapii la care part:icipa de obicei pacientii non-dependen~.
Terapia pacientuh1i dependent solicita lidernl grupulni (psihoterapeut)
la o schimbare d.ramatici\ de focus ~i de utilizare a Lmor tehnici intr-o maniera
specifica, pennu care nu are expe1ien1a sau 1raioing de fomrnre. Stratcgii
precum confruntarea, presiunea, autori1atea terapeutica pot declan~a efec1e
iremediabile intr-tm individ sau grnp, daca sunt aplicate ilrndecvat ~f
nediscriminativ. 0 astfc1 de abordare a tratamentului pare a fi contTara
priucipiilor multor ~coli de psiboterapie ~i respinsa, nelnteleasa sau utilizata
uaiv de unii terapeuti. Ace~tia e~neaza ill a trata membrii grupului ca indivizi.
aplicand metodele ca la carte, nerealizand ca o con.fruntare cu un alcoolic la
tucepuh1l tratamentului poare fi complet distnJctiva peutru etapele ulterioare.
Reamintim ca structurile defensive ale pacientilor nu exista doar pentru
a spori dificu1Hi1ile terapiei. ci ~i peotrn a eficientiza pe cat posibil funcfionarea
psihica, evitandu-se anxietatea ~i disconfortul. Telmicile confnmtative aplicate
singular nu vor face decat sa creascii anxietatea ~i sa intareasca rezisten\cle.
Retragerea, evitarea, raspunsurile stereotipe pot fi declan~ate de astfel de
tehnici utilizate necorespunzaror. De asemenea, orice tendinta catre complian\a
pasiv-manipulativa (acceptarea opiniei terapeutuluj sau a altar membrii ,
evitandu-se anxietatea confruntlirii) indicii ~i este amplificata de atacuri directe.
De aceea, o confruntare indirecta va dezamorsa treptat complianta pasiva
ca forma de rezistenta .
Aceste tehnici - confruntarea, presiunea, autoritatea terapeutica vor i prezentate i'n paginile ce lil111eazii, incercandu-se o evidentiere a limitelor
u1 aplicarea lor.

{Presiune~
Refetindu-ne la piima etapa de 1ratameut strategia presiwli.i iutervine inaiute
ca tehnicile de confruntare sa fie introduse fu terapie. Rolul acestci strategii consta in
-+20

a oferi intr-w1 mod directiv chiar cu amenintarea sanctiunii (famfliei, prietenilor.

angajatorului), orientarea catre tratament a pacienplor toxicodependenti, Dk'li ales
atunci cand ace~tia neaga realitatea condi!iei lor de adictie.
Presiunea cu rol de orientare a pacientului ridica. bineinteles, problen1e
serioase de etica profesionala. Dificulta~ legate de libe1tatea ~i drepmrile
iodividului cu privire la refuzul terapiei, cbjar daca oppunea pentm terapie
poate duce la recuperate mai rapida ~i reintegrarea sociala, nu sunt U$Or de
rezolvat. Este d.rept ca un principiu fundamental al psihoterapiei arata ca,
pentrn ca un client sa bencficicze de terapje, este necesara o putemica investi~ie
emotionala din prutea acest:uia.
1nsa Ruth Fox (1967) afmJ11i ca nu este necesru sa a$teptarn ca un
alcoolic sa atinga nivelul de jos al degradarii psihice ca sa fie sufkient de motivat
pentru terapie Uirunte ca noi sa luam aownite masuri. Chaftez. Blane $i HilJ
(1970) a.rata ca pcrsoaoe apropiate (al!i toxicodependenp, prieteru, membrii
fatniliei) pot motiva pacien{ji pentru a se 'i'uscrie 1n programul de tratameuL prin
intalniri, itnparta~irea nevoilor de dependenta, grija ~i o continua securizare
emot,ionata. A~a cum il"ustreaza Alcoolicii Anonimi i Al-Anon, o schimbare de
percep~e ~i atitudine pot motiva uu pacientpentru ajutor specializat.
Raponalizarea ~i negarea n~prezinta defense ale Eului, care devin
aproape sinonime cu tulburarea de dependenfa. SLmt defense care camufleaza o
stima de sine foaite scazut:a ~i un puternic sentiment de ru~ine ~i vina, care
alimenteaza comportamentul adictiv 111 speranta ca disp.ozi1ia gene.rala de disconfort
va disparea definjtiv. Weinberg (1976) demonst:reaza ca tendinta memb1ilor familici.
ptietenilor ~i consilie1ilor specializa-p estc de a evita aceste sentimente traite intens lu
interior de catre persoanele dependeute. Cu alte cuvinte, ace~tia camufleaza la randu1
lor problem.a dependen1ei, intarind pacientului rezistenta la scbirnbare. fo scopul
evitfu.ii camuflari:i colaterale din partea celor apropia0 de pacient, se imptme
realizarea unui instructaj (evident, cind cei ill cauza accepta sa pru.ticipe la
tratament), pentrn ca strategia de presiune safuncponeze adecvat.
Alatu.ri de presiunea realizata de membrii fa1niliei, exista posibilitatca
implicarii in programul de tratament $i a colegilor de munca, mai ales a
persoanelor cu autoritate pe linie iera.rbica din cadrul organiza~ei unde lucreaza
pacientul. in unna unui studiu, Lew (1973) considera ca alcoolicii slrnt motivati
pentrn scbimbare atuoci cand sw1t mcrjza profesjonala, cand siguranta locuJui
de munca estc amenintata. 0 interventie prompta in acest moment din pa11ea
organizatiei sau a institufiei angajatoare ar putea 01ienta pacientul catre
tratament $i psihoterapie. 0 cercetare realizata de Institutului National al
Abuzului de Alcool, 1962, (apud. Pb. Flores, 1997) arata ca exista o rata a
succesului de 70% a programului de recuperare prin colaborare cu organizatiilc
$i institutiile din care fac pa1te persoanele dependente, ill timp ce alte facilitati
de tratament au o rata de succes de aproximativ 20%. Ceea ce demonstreaza, in
1

421

opinia lui Flores, necesitatea unei strategii de presilme In paralel cu programele

AA ori NA ~i cu institufiile respective. Exista ~i studii care arata ca nu este
necesara presiuoea pentru ca un alcoolic sau dependent sa ramana 1n tratament
(Reitler, 1976). Alte cercetari demonstreaza ca indivizii afla~ ,,sub presiune"
nu se implica mai mult sau mai putin 1n procesul de recuperare fata de cei
intrati din inifiativa proprie.
De asemenea, un efect pozitiv sau negativ a.supra succesului terapiei 11
au expectantele sau atitudinile psihoterapeutului rapo11ate la strategia de
presiune. Ne1ncrederea psihoterapeutului In metoda utilizata sau in capacitatea
de recuperare a clientului este transmisa ~i rcceptionata la nivel incon~tient de
catre pacientul aflat in terapie, fapt care va afecta sever eficienta psihoterapiei,
dar nu lnaiute de a genera il1 client sentimentul pierderii definitive a oricarei
speranfe de vindecare.
Este important de sublinfat ca presitmea poate lua multe fonne, unele
subtile ~i nu cbiar atat de evidente ca presiuoea familiei sau aogajatorului.
Dificultafi!e 1n rela?a cu sotia, prietenii sau medicii logrijorati pot constitui la un
moment dat o putemica fm1a de presiune care ,,propulseaza" pacientul spre
psihoterapie ~i recuperare lo general. Putem considera ca astfel de pacienti care
nu i~i recunosc problema ~i refuza tratamentul reprezinta majmitatea, iar ceilalti,
care se inscriu lo programele de recuperare voluntar, reprezinta o excep1ie.
Astfel, apare ca evidenta necesitatea diversificarii mijloacelor terapeut1ce In
vederea ,,presarii" (motivarii) acestor pacien~ pentru recuperare.

!Autoritatea terapeutical
Se impWle ca terapeutul sa con~tientizeze ca alcoolicii ~i depende111ji
nu vor renunta la alcool sau drag paua caud durerea ~i disconfortul experien\ei
de consum nu depa~esc experienJa oferita de substanta. Alcoolicii ~i .
dependentii treb11ie orienta1i catre con{)tientizarea consecintelor efectelor
distructive ~i autodist:mctive provocate de abuz.
Cum alcoolul ~i drogul afecteaza gandi.rea, rationamentul ~i cum In
multe cazuri consnmul cronic detennina deteriorari severe la nivel cognitiv,
mul}i pacienti sufera de o reducere a capacitatu de lotelegere, interpretare $i
percepere a iiscurilor conditiei de consum (modul cum afecteaza consumul
familia, serviciul, spilituaLitatea sa). Este imp01tant ca terapeutul sa loteleaga
necesitatea utilizarii autoritarii terapeutice tu scopul ghidarii pacien1iLor prin
aceasta etapa ini!iala de tratament. A convinge pacientul sa lncerce variantele
de aciiune ale terapeutului, sub ameniuJarea pierderii locului de munca ,
deterioraru sanatatii sau arestului, se poate realiza prin amortizarea cu oferirca
~ansei ca 'lo viitor sa incerce cai personale de actiune.
Utilizarea autoritatii terapeutice presupune aducerea de dovezi concrete
ale efectelor distructive ~i autodistructive produse de consumul unei substaute
422

~i

prezentarea !or membrilor grupului. Plecand de la premisa conform careia in

grupul de psilioterapie exista persoane l.ngrijorate de sanatatea lor, putem
provoca discu~ii ~i comentarii cu privire la problemele de sanatate, u1mand apoi
trimiterea acestor persoane la laboratoarele medicale pentrn efectuarea de
investigafii psihomedicale complete. Testele de funcponare a catului,
examenele neurologice, analiza sangelui, testele psihologice pot reprezenta
surse ale autorita{ii terapeutice.
Daca un alcoolic sau dependent este ciisatorit sau implicat i'ntr-o rela~ie
semni:ficativa, terapeutul va identifica In acest caz di:ficultatile majore din
relatia de cuplu. in foarte multe cazuri, so~a amenin{a cu divor{Ul sau este deja
separata de pacient. Dacii aceasta casatorie sau relatie de cuplu are semnifica~e
pentru pacient ~i, bioe1nteles, daca sotia 1m este dependenta, acest segment al
vietii poate reprezenta o importanta sursii de aqiune cu auto1itatea terapeuticii.
Sotia, partenerul persoanei dependente sau alte persoane semnificative din viata
Jui pot fi implica!i in procesul de recuperare, mai ales daca pacientul este
spitalizat. Implicarea grupurilor de AA, a ~edintelor individuale de terapie
alaturi de grupurile de psihoternpie va asigma implicarea ,,altora semnificativi"
intr-o rnaniera securizanta ~i suportiva; In caz contrar, un mod de rela1ionare
victimizant sau persecutor, cu evantaiul specific de manifestari, saboteaza
autoritatea terapeuticli.
Pacieutii care au dificultaJi la locul de munca pot fi supu~i presiunii
pentru a ramane iri tratament. Amenin1area pierderii locului de munca (daca
acest segment al vietii are imp01tanta pentrn subiect) poate fi, de asemenea, o
cale de actiune a autoritatii terapeutice ~i o puternica fortii motivationala pentrn
recuperarea persoanei dependente.
Totu~i , util.izarea autoritapi terapeutice determina unele riscuri de
natura deontologica. Confidentialitatea, de exemplu, este un factor crucial in
orice fom1a de terapie. In unele cazuri, natura tulburarii de dependenta ~i
circumstantele asociate, care conduc la intrarea persoanei 1ntr-un grup de
psihoterapie, pot compromite relapa de alianta terapeutica. Exista cateva
nodalitati rin care tera eutul oate evita ca canele din relatiile stabilite cu
nembri rn ulu :
sursa presiunii ~i autoritatii sa fie reprezentata tn principal de o alta
persoana decat terapeutul;
membrii grnpului sa fie iuformati ca progresul lor este o
preocupare ~i a personalului medical
De~i utilizarea autorita!ii terapeutice poate crea anumite dificulta1i
pentru psihoterapeut, avantajele acestei metode ill tenneni de e.ficienta a
tratament:ului sunt notabile. Zimberg (1980) subliniaza avantajele acestei

423

metode, realizate evident intr-o maniera terapeutica: ,,cand este utilizata

judicios, adecvat, nonpunitiv ~i necritic, autoritatea terapeutica poate fi foarte
eficienta pentru dezvoltarea responsivitatii dependentilor la terapie. Dad\ este
utilizata de tm terapeut cu probleme contratransferentiale, poate distruge relatia
terapeutica. Metoda necesita o continua monitorizare a terapiei ~i progresului
pacientului pentru a .fi sigur ca rolul ei este de a facilita recuperarea
dependentului, ~i nu de a satisface nevoi personale de succes U1 tratament ale
tcrapeutului, prin pedeapsii ~i respingere a comp01tamentului provocativ din
partea pacientuh1i" (p. 112-113).

lconfruntare~
Confmntarea este o metoda care se adreseaza structurilor defensive ale
pacientului ~i care trebuie aplicata ill momentul 1n care pacientul arc suficientii
for\a personala ~i resurse ahernative pentru a substitu i rolul mecanismelor de
aparare ale Euluj. De aceea este necesar ca terapeutul sa evalueze corect limitele
aplicfuii acestei strategii.
Spre deosebire de tehnicile de clarificare ~i interpretare, care se adrcseaza
tmor raspunsuri fommlate de pacient, confrnntarea are ca fi:nta ,,ceva"
necou~tientizat sau negat. Confruntarea provoaca pacienn1l la experienta lTairii
acelui ,,ceva" evitat In mod frecvent.
in cazul ill care psihoterapeutul doar empatizeaza cu suferinta ~i dm-crea
persoanei dependente, risca sa-i accentueze rezisten1ele la schimbarc. Este
necesar ca terapeutuL sa empatizeze cu negarea suferintei ~i durerii, dete1111inata
ill mare parte de refuzul stoparii consumului de d.roguri. La uu moment dat, In
grupul de psihoterapie, terapeurul trebuie sa provoace pacientul pentrn
co11fruntarea cu durerea sau suferinta sa reala. 0 astfel de provocare din partea
terapeutului va transmite subcon~tient pacientulnj tumalorul mesaj: ,,Tu qti
pregatit pentn1 a te confrunta cu aceste sentimente. Eu accept rcsponsabilitatca In
calitate de terapeut pentru provocarea ta ~i am 1ncredere u1 puterea relatiei
noastre i in capacitatea ta de a face fata''. Daca utilizarea acestei metode 1n
cadrul grupului nu este motivata de fiustrarea sau agresivitatea terapeutului, va
avea rezultate hotaratoare pentru progresul terapiei.
Dupa cum aten~oneaza Rachman ~i Heller (1974) . confruntarea
devine atac terapeutic cand:
1ntr-o atmosfera confruntativa membrii grupului sunt asa1ta1i
psibologic - iudivizii sunt reabilitati dupa uzul unei substaote cu
pretul pierderii denmitatii ~ i stimei de sine, posibilitatii de a gandi
liber ~i a se manifesta illtr-un anume fel personal;
se impune couformarea fata de un cod de comportament ~i
filosofie, conceptie de yjata;
este utilizata illainte de stabilirea uuei relatii terapeutice de alian~a;
A')A
-r-.... ""T

exista deficite tn flexibilitatea terapeutului;

interven}iile de ajutor ale coterapeutului sau altor membrii ai
grupului nu sunt integrate in confrnntare;
se dezvolta tm ritual de interactiuue in desfii~urarea confruntarii.
tara producerea scbimbarii.

In

acestc condipi, roembrii grupului invata sa raspuada la atac, se

adapteaza atmosferei de lupta (confnmtarc agresiva) ~i vor ,,pandi" momentele
favorabile pentru declan~area ripostei, pentru a plati cu aceea~i moneda. De
asemenea, utilizarea excesiva a acestei metode va cre$1e anxietatea, furia,
ost1litatea $i sentimeotul rejec1iei.
Confruntarea poate aparea ~j intre membrii grupului, mai ales cand
atmosfera stabilita de terapeut permite $i chiar provoaca aceste confrunta 1~, fapt
care poate genera efecte benefice sau antiterapeutice, 111 functie de climatul din
grup, de atac sau de securizare ~i de modul cum sunt geslionate aceste
confruntari.
Washton (1992) sugereaza urmatoarele directii pentru o confruntarc
eficienta:
1. confruntarea 1nseamna a oferi cuiva un feed-back realist asupra
compo11amentului acestuia - a fi oglinda pentrn cineva In vederea
con~tientizarii modului cum este perceput el sau ea de catre ceilalti
- ~i nu o ,,asasinare a personalitatii";
2. confruntarea se realizeaza cu empatie, grija ~i suport emotional, pe
m1 ton al vocii respectuos ~i securizant;
3. confrnntarea presupune anumite observapi, oferirea de exemple de
comportament ~i uu include ghicitul, explicatia, foterpretarea,
sfatul ~i critica cu privire la modul de manifcstare al tmei persoane;
4. confruntarea include declaratii de ingrijorare la dcfensele Eului
unei persoane ~i, cand este posibil, exemp1e din propria experienta.
Este important de retinut ca:
tehnica de confruntare este mai eficienta cand terapeutul va limita
utilizarea ei la evenimentele observabile din cad.rut grnpului;
confruntarea este mai putemica daca se sprijina pe declaratii
concrete ~i m1 trebuie confundata cu ipotezele despre rnotivele
comportamentului unei persoane;
terapeutul trebuie sa menti_na WJ echilibrn intre confruntare ~i
suport. Prea mult sup011 incurajeaza continuarea cousumului de
droguri, iar confruntarea prematura ~i inadecvata poate cre~te
rezisten1a ~i, in final, deten11ina rccaderea.
Interventia ini!iala in tratameutul adictiilor prln utilizarea telm.icilor
confruntative are ca seep determinarea individului sa recunoasca necesitatea
terapiei. Interventia este mai eficienta cand este realizaHi de o ecbipa
425

multidisciplinara, sustinuta 1n efortul ei de persoane semnificative din viata

toxicodepentului. Astfel, interventia prin implicarea mediului famihal ~i
profesional cu ajutorul presiunii , autoritatji terapeutice ~i confrnntarii va
declan$a o criza (conflictul futre uevoia de substanta ~i nevoile de securitate,
protectie, afiliere 9i prestigiu), care va reduce impermeabilitatea strncturilor
defensive ale individului, penu.itand schimbarea ~i progresul in recuperare.
Obiectivul principal al interventiei psihoterapeutice in aceasta etapa este
de a ajuta pacientul sa fac.a o alegere cu privire la consumul de drog. Piecare
membru al grupului de terapie trebuie sa dispuna de capacitatea de a face o alegere
la sfar~ ih1l acestei etape de tratament. Terapeutul trebnie sa fie con$tient ca nu
poate coutrola comportameutul unei persoane ~i stopa constunul. Alegerea de a
continua terapia sau uzul substantei apat1ine ill intregime pacieutului, TerapeutuJ
poate doar intervenj prin strategiile prezentate, insa alegerea de a actiona depinde
de pacient. in final, toxicodependentii au posibilitatea alegerii de a-$i past:ra locul
de munca, de a ajunge in tncbisoare, de a-~i pastra sau destrama prop1ia lor familie.
Optiunea de a unna sau nu tratamentul rarnane a lor.

2. Etapa de mijloc a tratamentului

Odata ce pacientul a trecut prin fazele de precontemplare, contemplare ~i
pregatire pentru schimbare, el intra acum in etapa de acliune a procesului de
recuperare. Sarcina principalli. a terapeurului consta in a menpne roembrii grnpuluj
activi implicati fu tratament. Terapeutul trebuie sa fie senzitiv in ceea ce prive~te
fazele de recuperare ale individului $i, de asemenea, trebuie sa fie con~tient de
stadiile de evolutie ale grnpului de terapie, pentrn ca fiecare stadiu particular al
recuperarii presupune anwnite strategii terapeutice.
Alien Surkis (1989) distinge intre strategiile terapeutice de conducere
functijle terapiei. El considera ca functiile terapiei sunt detemunate. de
strategiile uti\izate de terapeut. Daca strategiile terapeutice sunt adecvat
aplicate ~i gestionate, atuoci anxietatea ~i tensiunea din grup va descre~te,
pennitand instalarea unei atmosfere propice evolu~ei grupului catre etapa
finala a tratamentului.
~i

Strategii terapeutice
Etapa initiala I de mijloc
l. reducerea anxietatii $i
gestionarea tensiunii
2. reducerearezistentei de grup ~i
cladirea coeziunii

Functiile terapiei
Etapa finala
1. dezvoltarea unui sentiment de
cmiozitate ~i descoperire
2. oferirea $ansei de traire ~i
experimentare a ernopjlor
426

.+.

3.

mentinerea regulilor de
organizare (durata $edintei,
integrarea noilor membrii etc.)
adecvarea modalitaWor de

integrarea parj:i.lor reprimate ale

Eului

'
Este impo1tant ca terapeutul sa evalueze cu acurate!e stadiile de
dezvoltare ale grupului, pentru a dete1mina modalitatea de abordare optima a
membrilor grnpului. Etapele initia1a, de mijloc ~i finala ale recuperarii necesita
obiective ~j exigente in lucrnl terapeutic forute diferite.
Scop
Afecte sau emo'\i.i
Regresia
Aici $i acum
Confrnntarea

Activitatea
terapeutului
Dinamica
intrapsibica
Dinamica
intetpersonala
Grupul ca 1ntreg
Suport emotional
Continut vs. proces

Etapa initiala I mijloc

Minjm. Centrarea pe
collllitie ~i confinut.
Redus a
Redusa. Centtare pe
conditia de depeudenta
Focus pe consum ~i
consecinte ale
consumului
Directiva ~i transparenta

Directiva

Accentuare

Redusa

Focalizare redusa

Focalizare accentuata

focalizare redusa
Putemic
Conti nut

Focalizare accentuata
Focalizare redusa
Proces

Etapa finala
Nivel optim al anxietafii
Cre~tere
Cre~tere $1 centrare pe
prezent
Redusa ~i accentuare a
intimitafji

~i

trru1sparenta

Odata ce stabilizarea este obtinuta 111 prima parte a terapiei, men1inerea

acesteia domina etapa de mijloc a tratamentului de recuperare. Recornandari ale
unor autori arata imp01tanta implicarii membrilor grnpului tn AA (Kemker,
Kiber ~i Mahler, 1993). Participarea la AA nu este necesara doar pentru pacientf,
ci $i pentm terapeufii nefamiliarizati cu limbajul ~i filosofia de tratament a
grnpurilor l'n 12 trepte. Grnpul de terapie reprezinta o pa1te integranta a
procesului de inva!are alaturi de AA. Dato1ita structurii interue, experienia de
grup are un semnificativ potential 111 formarea unor legaturi emotiona1e necesare
pe durata acestei etape de tratament. Coufonn Kemker (1993), doua elemente
suut esenfiale pentrn acest proces: (I) acceptarea conditiei de abstinenta ~i (2)
mvatarea culturii de recuperare. Aceste doua elemente ale procesului de
recuperare sunt oferite atat de grupul de psihoterapie, cat $i de grupurile AA.
427

~i

Matano ~i Yalom (1991) sugereaza cinci direcfii pentru integrarea AA

a pdncipillor recuperiiru in 12 trepte in contextul psihoterapiei de grup:
-1utotdeauna trebuie acordata prioritate abstinenrei ~i recuperarjj;
- pacientul accepta sa fie num.it alcoolic sau dependent;
- anxietatea trebuie sa fie gestionata cu aten~e;
- trebuie cw1oscute cu claritate responsabilitatile participaniilor;
terapeutul sa fie familiarizat cu limbajul, pa~ii de recuperare
traditiile AA.

~i

Pe de o parte, programul in 12 trepte ofera suport emo~onal i secwizarc,

asociate cu stimularea motivatiei pentrn schimbare, iar pe de alta paite gmpurile de
psihoterapie, de~i ofera pacientilor suport ~i securizare, sunt centrate pe dfoamica
i11trapsihica ~i a relatiilor interpersonale. Putem afmna ca, daca prima metoda de
tratament AA configureaza un scbelet al procesului recupera1ii, a doua
consolideaza ~i imbraca acest schelet, intcnsificand recuperarea.

Strategii ~i calitafi ale unui terapeut de grup eficient

Conform opiniei lui Yalom, conducerea unei terapii eficiente de gmp

presupune o prezenta foa1te activa din partea terapeutului ~i fumizarea 1mei
structuri solide grupului. El afim1a ca 1ntr-un cadnl spitalicesc ,,nu este loc
pentrn UD terapeut uondirectiv" (1983, p. l 07). Revenirea ~i renunraiilc
pacientului toxicodependent ~i scurta dmata de intemare ar crea mari dificultatj
unei terapii slab strncturate ~i unui stil nondirectiv. De aceea, terapeutul unui
astfel de gmp trebuje sa anticipeze durata de viara a unui grup doar pentru o
singura ~edinta ~i sa realizeze foarte multe intr-un limp foa1te scurt. Din acest
motiv, grupul necesita prezenta unui terapeut act:iv ~i directiv.
Dupa Yalom (1983), terapeutul care lucreaza cu pacien1i internati are
unnatoarele sarcini:

1. terapeutul trebuie sa fie activ ~i eficient ~i sa nu pennita pierderea

de tilnp pe durata ~edintelor;
2. securizarea este principal a prioritate a grupului;
3. grnpul cu pacienti internati necesita un terapeut suportiv;
4. terapeutul trebui sa fie directiv ~i sa ofere o structura grupului .
1) Terapeutul activ ~i eficient
Pacientii spitalizati raspund mai bine la un terapeut care:
a) asigura distributia de ti.mp egal inue membrii gntpului. Nu este
nimic mai distructiv ca a permite unui pacient sa domine ill mod
constant grupul;

428

b)
c)
d)
e)

solicitll. activ membrii grupului sa intcraqionezc;

focalizcazli activ atentia membrilor asupra a ceea cc cs1c important:
prcvine ncrabdarea ~i flucruafia aten}iei membrilor grupului;
furn1zeaLa o d1rectie clara a ~edimei de grup.

2) Sccurizarca ca prioritate in grup

Terapeurul trcbuic sii creeze o aunosfcra construcm 1i, cald~.
securizama ~1 de incredere. Membrii grupului trebuie sa 1raiasc~ e'\pencn1a
unui grup in care sunt intele~i. ascultafi ~i accepta\i. Ma3ontatea
toxicodcpendentilor au pu\ina experienia in rezolvarca eonflic1elor Iara
manifestari destructive ale furici. intr-w1 astfel de grup pot inva1a modalitati
noi de gestionarc a conflictclor intr-un mod constmctiv.
3) Stratcgii de suport
A ti sup0!1iv nu inscamna doar a fi d:ragu! ~i prietenos. Un tcrapcut de grup
trcbi1ic sa cchilibrczc supo11ul oforit cu fermitate ~i anticipare. Terapcutul formulcnzii
cu clruitatc cc a~tcptari arc fata de grup ~i cxplica motivele ac\iunilor sale.
Pcntru a dczvolta o atmosfera suportiva, terapeutul trcbuic sa:
a) acccptc ~i sa infclcaga contributia fiecami mcmbru la g111p.
Mcmbrii grupului raspund pozitiv unui tcrapcut care ii valorizcaz5
~i acccpta;
b) nu minimalizezc sau discrcditeze eforturilc unui mcmbru sau ale
altuia;
c) dcscurajczc comportamcntele de rezistenta;
d) ajutc mcmbni grupului pentru a intelege motivele comportamentclor altor
pcrsoo.ne;

c) idcntificc ~i sublinieze valoarea unui membru al grnpului in rclatic

cu alrul. intruciit pcrsoanclc toxicodcpcndcntc sc autoblameazl'\, a~1 con~ticntiza propria valoare pentru al!ii din grup dctcrmma
crc~terca stimei de sine;
f) nu favorizczc un pacient in raport cu altul;
g) lase posibilitatca pacieotilor de a se deschide in fata grupului atal cal
simt ncvoia. fn cazul gmpului cu pacienti depcndcnti cstc ncccsari'i
provocarca lor, pcntrn a discuta liber despre consccintclc
comportamcnlului lor de consum;
h) sa tratczc ficcare membru cu stima ~i respect. Compo1tamcntul lor
nonverbal nu se interpreteaza decat daca este direct conectat cu
problcmcle asociatc conswnului.
4) Furnizarea de direcpe ~i structura in grup
A~czarca mcmbrilor grupului estc de preferat sa reprczintc un ccrc. tara
mese sau altc obicctc in mijloc. Orele de inceput ~i s!ar~it ale ~cdm1c1 trcbuic
429

respectate cu strictete, peutru a oferi 1Unite clare membrilor grupului.

in tabelul de mai jos, Yalom ofera o strucrura ~i un timing pentru
des!a~urarea unei ~edinte de grup.
1. Orientare ~i pregatire
(Terapeutul se prezinta ~i anunta membrii grupului
obiectivul ~i durata ~edintei; daca sunt membri noi sau noi
coterapeuti.)
2. Agendele ~edintei
(Fiecare membn.1 fonnuleaza teme persona le pentn.1 a fi
discutate 1n ~edinta de grnp.)
3. Lucm1 asupra agendelor
(Terapeutul incearca sa lucreze asupra a cat mai multor
agende.)
4. Rezuruat, comentariu ~i incheierea ~edintei de grnp

2-3 min.

10-20 min.

60-80 min.
2-3 min.

Trebuie mentionat ca o strncturare accentuata a ~edin\ei va limita

libertatea de interactiune ~i va intari dependenta membrilor grupului fafa de
terapeut pentru orientare ~i ghidare. De asemenea, o structurare vaga provoaca
regresie ~i pierdere de ti.mp, datmita incercarilor de stabili o directie grupului.
Avand ill vedere aceste limite, este necesar ca membrii grupului sa invcte sa
formuleze ageude de lucru realiste. Penn-u ca structura unei agende sa fie
specifica, ea trebuie sa contina o problema care sa poata fi rezolvata intr-o
singura ~edinta.
Formularea de agende este dificila pentrn majoritatea pacienplor. 0
$edi.nta de grup cu agenda vag fomrnlata risca sa devina o pseudo-Tntaln.ire AA. De
aceea, terapeutul u-ebuie sa-i tnve}e pe pacienti sa elaboreze o agenda in tenneni
clari ~i specifici, in func!ie de problemele personale pe care doresc sale discute.
Conform Lui Yalom (1983), formularea unei agende necesita
parcurgerea a trei pa~i:

1.
2.
3.

pacientul trebuie sa identrifice unele aspecte personale pe care

dore$te sa le schimbe;
pacientul uebuie sa Incerce fonnularea problemei in termeoi
in terpersonaLi;
pacientul trebuie sa formuleze problema la timpul prezent.

De obicei, majoritatea dificulrarilor cu agenda de lucm se datoreaza

tendintei generale de fornmlare a problemelor personale ill termen.i vagi. Spre
exemplu, un membru al grupului poate formula problema In felul unnator: ,.Sunt
deprin1at ~i vreau sa tennin cu deprirnarea asta''. 0 astfel de fonnu!are este
nefolositoare, intrucat problema nu poate fi rezolvata intr-o singura ~edinta.

430

Succesul schilubarllor mici poate cre$te increderea 1n fo11ele proprii, in

capacitatea de schimbare. A$a ca, drept raspuns la dorinra stoparii deprimadi
putem afinua: ,,Jim, in\eleg ca este o problema impo11auta pentn.1 ti.lie, deoarece
~-a creat suferinta ~i In trecut. insa ma intreb cat de realista este pentru tine acum.
Ai aceasta deprimare de ceva timp $i, pentru a fi stopata, este nevoie de ceva
timp. in aceasta $edinta putem cliscuta despre unul din motivele pentru care e$ti
deprirnat. $i amnue, eel al izolarii, dupa cum spuneai mai inail1te. A~ dori sa fii
atent la modul cum te izolezi chiar aici ill grup. Ce se intampla cu tine caud
refuzi contactul chiar aici in grup? A~ dorj sii explorezi aceasta problema $i sa
vezi cum contribuie ea la deprin1area ta." (Ph. Flores, 1997, p. 410).
In acest exemplu, terapeutul a reformulat In termenj specifici problema
deprilnarii pacientului $i a introdus-o In contextul interactional din grup,
focalizand atentia pacientului asupra rezolvarii aicj $i acum.
In finalul acestui subcapitol vom prezenta, in acord cu Mueller, Suffer
$i Pregaman (1982), opt obiective ale terapiei ce trebuie a fi atinse de-a lungul
etapei de mijloc a procesului de recuperare.
1. Pacientul identifica consecintele consumului de droguri> modul cum
afecteaza diferitele segmente ale vietii sale (familia, serviciul, aspectele
juridic ~i financiar, sanatatea, spiritualitatea sa).
2. Pacientul ideutifica obiectivele personale ale terapiei sale.
3. Pacient11l con~tientizeazii propria sa conditie de absti.nenta care, pentru
a fi respectata, impune op1irea consumului de alcool sau droguri penrru
tot restul vie!ii.
4. Pacientul identifica alternative la consum ~i de ce are nevoie pentru a
ramane abstinent (pa1ticiparea la AA, gruptlri de psihoterapie).
5. Cand este posibil, se introduce 1n tratament suportul socio-emotional
(familia, prietenii, AA, angajatorul).
6. Dezvoltarea tlnei atmosfere securizaute ~i suportive, necesara
experientei de mauifestare a trafrilor afective.
7. Educarea membrilor grupului in ceea ce prive$te conceptul de tulburare
de dependenta.
8. Asigurarea desfa$urarii $edintelor de terapie intr-un climat de
abstinenta va rnotiva pacientul pentru urmarea psihoterapiei $i dupa
perioada de intemare.

3. Etapa fmaHi de tratarnent

Aceasta etapa a procesului terapeutic se fundamenteaza pe doua di.iectii de
acpune, clistincte, dar intercorelate. Pe de-o parte este nevofa de menrinere a
abstinentei, iar pe de alta pa1te necesitatea trausfom1am personalita\ii
431

dependentului. Pc masura ce tratamcntul progreseaza, iar perioada de abstinenia se

prelunge~tc, este nevoie rnt mai mult de focalizarea psihoterapiei pe trnnsformarea
~i restructurarea personalita!ii toxicodependente. in comunitatile tcrapeutice aceste
doua direcpi de acpune se circwnscriu conteptului de prnvenire a recadcrilor. AA
$i alte programe 111 12 trepte recunosc $i promoveaza ideea confo1m careia
mentinerea abstinentei aduce moclificari ~i transfonnari majore In structura
pcrsonalitaiii, nu demult dom.inata de conditia dependentei.
Recuperarea pe termen lung nu l:nseanma doar stoparea consmnului $i
detoxifiereaj ci este nevoie de p<ncurgerea celor 12 trepte ale programului sau
de imp1icarea unor forte psihologice care sa transfonne $i apoi sa dezvolle
creativ resursele Sinclui, Bineime1es, aceste transfom1ari nu se pot obtine decat
in conditii de absti.nenta.
in etapa finala de trntament, gmpul de psihoterapie apare ca fiind mai
putiu restrictiv $i structurat, spre deosebire de primele etape. Stabilitatca frngi la
a recuperfuii impune o atenta i precauta utilizare a tehnicilor de terapie,
datorita risc111ui ridicat de recadere $i revcnire la vech1ul pattern de consum. Io
functie de evolutia pacientului ~i trecerea i'n fazele avansare ale terapici,
focalizarea poate fi deplasata de la prevenirea recaderii la conflictele
inlrapsihice ~i identificarea resurselor personale pentnt o dezvoltare creativa.
Grupul de psihoterapie se va centra pe schimbari de IWlga durata in
comportamentul i persoualitatea pacientului. Un tratament eficient pe te1111en
lung necesita mentinerea unei balanre delicate !ntre trasat1uile speci.fice stmctwji
adictive (narcisism, egocentrism etc.) ~i senrimentele de vina, ru~ine ~i
devalorizare ce domina viata !or emotionala. Terapeuh1l trebuie sa fie con~tient
ca o recadere poate intervcni oricand, for daca pacienfii se simt prea bine sau prea
rau probabiJjtatea uuci recaderi este mare. 0 psihoterapie eficienta presupune
abilitatea terapeuhtlui de a pastra tm echilibrn fin !ntre celc doua pozitii extreme.
Confonn ltti Ph. Flores (1997). terapia de grnp pe rennen hmg presupune
schimbarea de paradigma de la modelul tipic medical Ia abordari traditionale de
psiboterapie individuala ~i de grup. in prezent, este universal acceptat ca rerapia
pe te1men ltmg se adreseaza atat tulbtu-arii de depenclenta. cat ~i patologiei de
personalitate. Acela~i autor considera ca metodele psibanalizei ca inte11Jrelarea $i
transferul sunt inadecvate, daca avem :in vedere nevoia pacientufui
roxicodependent de a introiecta noi realitati $i strategii de comportament neccsare
men{inerii abstinentei ~i adaptarii creative la ambianta psil10sociala. Alternativa ar
fi psihoterapia de grup, innucat ofera un microclimat social suportiv ~i sectuizant,
unde pacieurii au ~ansa de a experimenta proiectiile lmor sentimente de ti.Irie,
ostilitate sau dependenta ~i de a integra prin con~tientizare de sine $i CW10a$tere
interpersonala noi modalitati de adaptare ~i reintegrare sociala.
0 abordare terapeutica influentata de un model medical tradiiional
presupune identificarea figurii autoritare a terapeutului cu o imagine protectiva
432

~i

putemica a tmei persoane semnificative din via1a pacientului. Astfel,

pacientul va atepta, tn virtutea transferului realizat, dependent $i lncrezator. ca
aceasta figura autoritara sa-i rezolve pur $i simplu dificu1taiile sau, In tennen.ii
psihoterapiei existenpaliste, pacientul traie$te credinfa 1ntr-tm salvator
supranatural. ~.i cum aceasta putere supranaturala mmeaza sa-1 salveze (sa-i
rezolve dificultatile), gande~te despre el ca este o fiinta spec.iala (o fiinta
speciala se considera ~i in perioada de consum!).
De obicei, pacienjii toxicodependenti nu considera ca au o problema, ci ca
dificulta~Je intampinate se datoreaza unor cauze exterioare; prezinta o capacitate
limitata de a respecta reguli, chiar $i acelea care tin de contractul terapeutic; tind sa~i reduca anxietatea prin manifestari impulsive $i abuz de substante; au dificultati
serioase cu intimitatea ill rela~iile interpersonale. Acesl ultim aspect ridica bariere
solide in stabilirea Lmei relatii terapeutice de al.ianta, cu excepfia cazulu.i in care
relatia de rezonanta emo~onala terapeut-pacient este pe1fecra.
in opinia lui Flores, o altemativa la terapia individuala este grupul: ,,grupul
de psihoterapie fundamentat pe paradigma relatiilor interpersonale ~i sentirnentului
de comunitate este eel rnai eficieut model, care raspunde adecvat tuturor aspectelor
~i necesita!ilor pac]entului pe parcmsul tratamentulu.i" ( 1997, p. 432).
Alonso ~i Rutan (1983) identifica cinci categorii principale de
dificultati frecvente la acest tip de pacient:
con~tienta

limitata;
2. se percepe ca ,.acesta sunt eu" cand devine con~tient;
3. rezistent la schimbare, chiar daca dore~te sa se schimbe;
4. repeta compulsiv pana depa~e~te problema
5. dificultati in schimbare, chiar ~i in cazul existentei motivatiei .
Autorii mentionari traseaza ~i modalitarile prin care psihoterapia de
grup se poate adresa fiecareia din aceste categorii:
1. Ajutorul dat pacientului pentru a deveni con~tient
Dator.ita trasaturilor de personalitate manifestate dominant in carnpul
interpersonal, grnpul ofera un avantaj substantial fara de psihoterapia individnala.
in grup, indivizii nu trebuie sa vorbeasca despre dificulta~le 1or; ele se man.ifesta
in interactiunea directa dintre membrii grupului. Intmcat gmpul pennite
indivizilor sa experimenteze reflecpa tn oglinda a 1ntregului grup, se dezvolta o
coeziune fundamentata indeosebi pe calita\i ale trairii afective ~i mai pu~n pe
rationamente $i judecati de valoare.
2. Acesta sunt eu
Se refera la trasaturile de personalitate care nu genereaza in pacieut un
sens specific al lu.i ,,acesta sunt eu"; prezenta de netagaduit in grup a acestora
este adesea greu de observat, conducand de obicei la o mobilizare masiva a
defenselor. Se ajunge, astfel, inevitabil, la sentimente putemice de expunere $i
ru~ine. Autorii considera ca acesta este primul ~i eel mai irnpo1iant obstacol ce
1.

433

trebuie dep~it in tratament. Reciprocitatea expuncre-acceptanta cste posibila

doar in fom1atul grupului, ca element crucial ill rezo1varea ru~inii.
3. Vreau sii mii schimb, dar m1 pot
Alonso ~i Rutan identifica prezenta rn~inii ~i a fiicii de expunere ca
obstacol primar in schimbarea personalitapi. Cum modit:icarea acesteia este extrem
de dificila datorita rn~inii intense, furiei ~i dcpresiei de abandon, perspectiva
acceptfuii de catre llll gmp de egali, care ~i-a expus, de asemenea, propriile
vulnerabilita~, reduce agonia dezvaluirii compromiswilor profunde ~i secrete.
4. Actionez lafel din 11ou
Membrii grupului vor repeta in grup pattern-uri comportamentale care
cootribuiau la meniinerea dificulta1ilor Jor. Regresia ~i repetitia cornpulsiva
domina cea mai mare pane a tratamentului acestor pacienti prin psihoterapia de
grup. Dupa cum subliniaza Alonso ~i Rutan. datorita posibilitatjlor de aparitic a
reactiilor de transfer, grupul provoaca atat amplificarea regresiei, cat ~ i
necesitatea sigurantei ~i acceptarii, precum ~i repetitia compu lsiva ce domi11a
vieti le lor.
5. .De ce schimbare? Ce fmi aduce schimbarea?
A renunta la strategiile comportamentale obi~nuile este un demers
complex ~i dureros. Pentru multi pacien}i, acest lucru este ca ~i cum s-ar vinde
pe ei in~i~i pentru a fi, astfel, accepta~ de ceilalti, couducand la sentirnentul
pierderii integritatii personale. Alonso ~i Rutan observa: ,,Coeziunea grnpului
de terapie ~i nevoia de a fi inclus in grup pot depa~ i o rezistenta acerba la
schimbare" (1993, p. 445).

0 paradigma a terapiei de grup in tratamentul psihopatologiei

adictive
Alcoolicii ~ dependentii nu react:ioneaza bine, de regulii, la pasivitatea
terapeutilor ~i re\ineriJe emotionale ale acestora sau, altfel spus, la straregii care nu
ofera gratificare emofionala, suport ~i receptivitate. Acest lucru nu inseamna ca
terapeutul trebuie sii (se) asigure ca memb1ii grupului sau stmt recompensati illtr-o
maniera infantila, care este irealista, antiterapeutica ~i care ar alimenta narcisismul
~i a~teptarile de satisfac~ie imediata ale pacienti}or. in schimb, stabilirea unui climat
de frustrare optima ofera un echilibiu necesar asigm-a:ri i ca nevoile acestor pacienti
sunt cunoscute ~i satisfiicute, tnainte ca ei sa devina capabili de control asupra
propriilor impulsuri ~i emotii distrnctive.
Sarcina terapeutului consta tn asigurarea ca membrii grupului rnenrin
abstinenta, in timp ce le ofera oportunitatea de a experimenta suficienta anxietate
~i frustrare care sa scoata la iveala pattem-urile clistructive ~i dezadaptative. in
acela~i timp, un suport emotional ~i o gratificare suficiente sunt necesare pentru a
evita devianta comportamentala a pacientilor atat 'in grup (mjnimizarea
434

distorsiunilor transferentiale distructive ~i identificarea proiectiva patologica), cat

~i :i'n afara grupului (separarea de grup ~i relntoarcerea la consumul de alcool ~i
droguri), pana in momentul in care ei pot face fata stresului ~i agentilor anxiogen.i
int:r-o manierli constmctiva ~i productiva.
Pentru a ajunge la aceasta finaJjtate, terapeutii trebuie sa fie mai activi
~i mai gratificanti decat in terapia pacientilor non-adictivi.
Exista cateva trasaturi s eci:fice ale tratamenrului alcoolismului i
de enden ei de dro ri de care terapeutul trebuie sa tina seama in abordarea
psihoterapeutica de grup, astfel meat factorii curativi ce actioneazli In grup sa
detennine reuita terapiei:
1. Sprijin pozitiv din partea egalilor ~i presiunea 1n directia
abstinentei fata de alcool ~i drogw-i.
2. Identificare reciproca i ansa indivizilor de a lnvata ca nu sunt
singurii care se confhmta cu dependen1a compulsiva fata de
droguri.
3. Opmtunitatea unei intelegeri mai bune a propriilor atitudini ~i a
negarii fata de adictie prin acordarea ~ansei de confhmtare cu
atitudini ~i defense similare ale altor alcoolici i dependenti de
droguri.
4. invatare experientiala ~i scbimb de date factuale care transmit
mesajul ca abstinenta se armonizeaza intotdeauna cu cre~terea
acceptarii de catre pacienti a identificarii !or ca alcoolici ~i
dependenti.
5. Identifi.carea, coeziunea, speranta ~i sup01tul sunt oferite structurat, cu
definirea clara a limitelor ~i a consecintelor corespunzatoare, ajutand
consmnato1ii de drogmi sa faca o distinctie corecta intre lucruri pentrn
care sunt responsabili (ex. primul consum) $i pentm care nu sunt (ex.
boala adictiei).
6. Pacienfilor dependenJi de droguri li se acorda oportunitatea de a
deveni mai C011$tienti de modul in care stilul lor interpersonal
interfereaza cu abilitatea de a stabjJj relatii apropiate $i
satisracatoare cu altii.
Tratamentul psihopatologiei sau deficitului in stn1ctma psihica (Kohut,
1977) devine un obiectiv pe termen lung al psihoterapiei de grnp. Adictia este
perceputa ca $i conditie care rezulta din incercarile neorientate ale uuei
persoane ill a-$i rezolva anurnite deficite din structura psihica. Vulnerabilitatea
Sinelui este consecinta unor e~ecuri in dezvoltarea emofionala $i a deprivarii
afective timpwii. Abuzul de drogwi, ca o fucercare de rezolvare, nu face dedit
sa dezvolte aceasta conditie ca urmare a dependen!ei psibice $i deteriorarii
ulterioare a structurilor fiziologice $i psihologice.

435

Alcoolicii ~i dependen}ii vor fi mtotdeauna vulnerabili la compo11amente

obsesiv-compulsive ~i dependente, substituind o dependenta cu o alta (ex.
droguii, alcool, sex, jocuri de noroc, mancare, perversiuni, munca), pana la
soluttonarea sau dizolvarea vulnerabilitatilor 1u structura Si.nelui. Pacienfii trebuie
sa aiba oportunitatea de a identi:fica, intemaliza ~i integra un set mai sanatos ~1
adaptativ de introieqii ~i reprezentati.

Directii de lucru terapeutic

Odata ce terapeutul poate folosi cu succes influenta grupului pentru a

ajuta alcoolicii ~i dependentii sa-~i internalizeze responsabilitatea pentru
abstinenta fata de alcool sau droguri, el trebuie sa 1nceapa treptat sa determine
gmpul sa recunoasca sau sa identifice factorii i1ltemi care au contribuit la
tendinta !or de a folosi factori externi (drogmi, alcool, alimente, sex etc.) ca
surse pentm echilibrarea ~i satisfacerea afectiva. Pacientii vor explora trecutul
lor ~i vor mtelege conexilmea dintre consumul de droguri, psihopatologia lor ~i
inabilitatea de a stabili relatii apropiate satislacatoare.
fntrucat majoritatea alcoolicilor ~i dependenplor de droguri prnvin din
fam.ilii disfunqiouale, ill care au experin1entat ~i experimenteaza 111 multe
cazuri relatii nesatis:facatoare, ei tind putern.i.c tn a rcactiva ~i repeta compulsiv
propriul stil interpersonal dezadaptativ modelat, evident, de contextul familial.
Iufluenta ~ i sprijinul grupttlui Ii vor ajuta sa devina con~tienti de stilul lor
interpersonal ~.i de efectele acestuia asupra conduitelor eel or din jur.
Membrii unui grup matur, care au pus mai multa distan\a mtre prezent $i
ultima experieota de consum, au o capacitate mai mare de a profita i de invata de
pe un11a unei strategii centrate pe tranzacpi interpersonale de tipul ,,aici ~i acum".
Obiectivul ultim al grupului este sa ajute pacientij sa dezvolte
deprinderi interpersonale optime in cadrul grupului, astfel meat acestea sa
poata fi generalizate ~i aplicate In afara grupului, ill viata reala.

Modelul lui Yalom

tox:icoman.ilor

~i

psihologia Sinelui tn terapia de grup a

Una dintre impljcatnle psihologiei Sinelui ill tratamentul adictiilor in

cadml psihoterapiei de grup consta in ideea potrivit careia ex.ista doua nivele ale
interactiunii, care se manifesta simultan in oricrue schimb interpersonal cl.in grup.
Ex.ista o interac!iune extema intre membrii grupului $i oamenii din afara .}i,
simultan, o interacl]une intema, expelimentata 1n lumea inte1ioara a individului.
Aceste nivele se afla 1n rela1].i de interinfluen~are: eel extern are in1pact asupra
reprezenta1ilor individului, in timp ce lumea inte1ioara coloreaza, distorsioneaza
~i li influenreaza pe cei din lumea extema, ill sensul comportamenrului ~i acpunLi,
436

illtr-uu mod care se potrive~te expectaliilor inco~tieute ale individului. Ele

trebuie examinate In grup pentru a intelege clinamica fiecarei persoane.
in timp ce modelul interactional al lui Yalom (1983) este eel mai bun
model sistematic in intelegerea ~i explicarea conduitei exterioare a membrilor
grupului, psihologia Sinelui ofera cea mai buna intelegere a experientelor
interne, ueobservabile, legate de evenimente exteme ce au loc 1n contextul ,,aici
~i acum" al grupului. Grnpul este rnai capabil sa ofere realizarea acestui
obiectiv decat terapia individuala. Io timp ce ~cest proces tinde sa fie mai
amen.intator ln relaria de ,,unu la unu", grupul ofera un cadru mai securizant,
mai ,,larg", care le permite manifestarea ostilitatii ~i ambivalentei, ca ~i a
nevoilor de aprobare, dependenta ~i sprijin.
ITerapia deficientelor structurale interna
Krystal ( 1982) dezaproba yjziunea lui Kohut, conform careia
ioabilitatea alcoolicilor de a obtine satisfacpi poate fi tratata prio procesul
transmutarii intemaliz:arii; autorul combate ideea ca dificultatea
tox.icodependen~Jor de a renuota la drag ar fi Jegata de o deficienta In strucrura
dezvoltarii Sinelui. El crede ca problema se datoreaza unei inhibi!ii rezultate
din at:ribu.ll:ea eronata a acestor functii unor obiecte, mai degraba decat
reprezeotarii Sinelui. Krystal considera ca ace9ti indivizi se vad ca victime ale
frustrarilor din copilarie 9i a9teapra ca acestea sa fie compensate de iubirea
terapeutului (,,daca ma iube~ti, ma faci sa ma simt bine. Altfel, atat timp cat
nimic nu merge ~i eu nu ma simt feridt, tu nu ma iube~ti").
Flores (1997) considera ca Krystal a evaluat corect e:Kpectatiile ~i
revendicarile acestor pacien, dar a e$uat ill aprecierea realitatii ex-perientelor de
deprivare afectiva. Nevoile !or n-au fost satisfa,cutc de un subiect supo1tiv, empatic,
ceea ce a condus la viziunea 1mei lumi neechitabile 9i rejective. Krystal considera
ca aceasta condi!ie este o iluzie sau ceva fabricat, exagerat. 0 asemenea optica
contrazice teoria dezvoltarii a lui Mahler, potrivit careia toxicodepeuden{ii percep
clistorsionat reaJitatea 9i ii considera pe ceilalti nonempatici $i nerecunoscatori. De
aceea, terapeutii care abordeaza o strategie non-recompe11sativa ~j nondirectiva
provoaca o putemica furie 9i ostiljtate 'in astfel de .indiyjzi.
De asemenea, .Klystal observa corect expectapile nerealiste care nu pot
lmplinite sau satisfiicute. Fapt care trebuie acceptat de toxicodependenti. Ei
trebuie sa accepte ca aceasta cautare este inutila 9i ca trebuie sa renunte la ea.
Relatiile din realitatea exte1ioara sunt intei;pretate incon9tient in lurnina
lumii interue a alcoolismului; mai mult, dependen~i de droguri se angajeaza in
eforturi incon~tieute In lucercarea de a fo11a ~i schimba relatiile astfel 1ncat sa
corespunda modelelor de rol introiectate. Daca un parinte a fost critic 9i tiranic.
subiectul ii va forta pe al~ii sa se schimbe ~i sa intre m rolul de critic ~i tiran fo\a
de el. Ca adulfi, ei vor fi critici cu ei in~i~i ~i autopw1itivi, iar m relatiilc cu
ceilalti vor fi perceputi ca tiranici ~i critici.
437

ITerapia

introiectiilod

Conceptul de frustrare optima joaca un rot important In tratamentul

psihoterapeutic, cand terapeutul $i pacientul se straduiesc sa depa~easca
obstacolele In relatia lor ~i ueintelegerea faptului ca are loc o maturizare ~i se
stabilizeaza structura psihica. De~i trasaturile fundamentale se structureaza Tn
primii ani de via1a, dezvoltarea este un proces care continua pe tot parcursul
existeniei.
Dupa cum am amintit deja, intrucat alcoolicii $i dependeniii nu pot
tolera neutralitatea tehnica, ei revendica un terapeut activ, dinamic, care Ii
recompenseaza la un anumit nivel. To~i, un sprijin ~i o gratificare complete
nu vor conduce la intemalizare, la corectitudinea introiectiilor ~i remodelarea
structurii psihice. Este necesara mai !ntiii o intelegere empatica $i apoi
transmiterea acesteia catre pacient.
Terapia ind.ividuala are de obicei un succes redus in cazul alcoolicilor
~i dependenti lor de drogmi ~i aceasta dato1ita multiplelor distorsinni de
transfer; pacientii nu pot tolera provocarea nevoilor de dependenta ~i nu pot
face fata anxietatii care apare inevitabil in cadrul rela{:iei terapeut- pacient.
Grnpul clilueaza intensitatea sentimentelor pacientulu.i, oferiudu-i
posibilitatea de a se confrunta cu ostilitatea ~i ambivalenta in relatiile cu
persoane semnificative, fata de care, 1u cadrul grnpului, i$i pot manifesta fmia
sau dragostea. Grupul ofera, de asemenea, alternative la stilul de viara al
toxicodependeutului; alternative care pot suplini, in vinutea structurii
dependente, nevoia lui de till subiect sau obiect tranzifional ~i care pot conduce
la dezvoltarea unei seumificatii adecvate $i inai stabile a constantei obiectelor.
Grnpul poate deveni un astfel de obiect tranzitional pentru alcoolicii ~i
dependentii care cauta sa se elibereze de condit.ia lor de adic~e.
Kosseff ( 1975) evidentia caUtafile tranzip.onale ale grupului In
procesul internalizarii:
1. Grupul este o reprezentare (tangibila) clara a relatiei dintTe pacient $i
terapeut. Cu toate acestea, pacientul este protejat de intensitatea
dependentei de terapeut, deoarece aceasta este transferata gmpului.
'2. Grupul menJine un grad de separare fafa de terapeut i permite
pacientului baleiajul lntre suport ~i libertare, pe care relafia diadica nu o
faciliteaza.
3. Grupul este bastion 1mpotriva sentimentelor supradimensionate de
frnstrare ~ i tearna de pedeapsa atunci cand pacientul vrea sa actioneze
autonom. Grupul ii ofera sprijinul ca o a!ternativa la dependenia faia
de un obiect.
4. Grupul favo1izeaza construirea unui spat.iu intre terapeut i pacien\i,
care lasa libertate manifestarii pacientilor creativi. Ei pot folosi grupul
438

cand aleg, relaxeaza sau straug rela{ia cu terapeutul ~i atunci cand

desfiin1eaza identificarea trausferentiala.
5. Grupul serve~te drept o ,,escorta" 1n eforturile pacientului de a face fata
eveuimeutelor ~i figurilor inuoiectate.
6. Grupul impiedica controlul terapeutului sau controlul acesmia de unii
rnembrii.
7. Granitele dintre terapeut ~j pacient sunt mai fenne. Cu ajurorul
grnpului, pacientul poate con~tientiza propriile iutroiectii, devenjnd
mai capabil de a diferenria realitatea de perceptie.
8. Grupul ca obiect tranzi?onal provoaca dezvaluirea Sinelui real ~i faciJjteaza
suprematia Sinelui cand pacientul ac\ioneaza in.tr-nu mod inedit. Oferind ~i
prim.ind empatie, alinare, intelegere ~ autoafumare in grup, se ajunge la
eliberarea impulstuilor.
Conclusiv, grnpul ca obiect sau subiect tranzitional ajuta alcoolicii ~i
dependentii de droguri: (1) sa treaca de la un set de in1agini fragmentate,
neiotegrate ale Sioelui la o reprezentare mai unitara a Sinelui, p1in identificarea
cu alti membri ai grupului; (2) sa dep~easca percept}a unuj object par\:ial ca ~ i
cum ar fi 'intregul obiect (terapeutul vazut numai subiect negativ); (3) sa
depa~easca teama ca va fi ,,inghifit" de terapeut ~i sa ajunga cu ajutorul gmpului
la ideea ca acest lucru nu se poate intampla, deoarece terapeutul nu este atat de
putemjc, jar teama pacjentului provine din dorinta de fuziune.

Procesul terapeutic in cadrul grupului cu toxicomani (factori

curativi ~i dinamica)
Ultimele decenii reflecta preocuparea considerarii ~i determinarii
forfelor, a factorilor care exista in terapia de grup. Terapia psihologica este un
proces ~i un eveniment care sta sub inciden1a multor factmi diferi1i.
Pornind de la perspectiva lui Kohut (1984) asupra ,.vindecarii" sanataJi i
psihologice in terapia iudividuala, se poate afoma ca un sens clar al Sinelui se
atinge atunci cand membrii grnpului tree peste difereutele lor iudividuale ~i
tnvata modaljta1i mai adaptative de rezolvare a conflictelor inter- ~i
iotrapersonale. Grupul intensifica acest proces, intrucat ofera fiecarui membru
o sursa de sprijin, identificare ~i acceptare, precum ~i un set de valori pertinente
~i saoatoase care pot fi intemalizate ~i integrate.
Pentm a tntelege cwn se ajunge la vindecare I remediere in grupul de
terapie, este necesara investigarea a doua aspecte lumdite, dar distincte, privind
fortele curative (terapeutice) ce opereaza in grup. Mai intai, exista factori
terapeutici de identificare, care accelereaza deplasarea persoanei de la un
cornportament patologic la sanatate psihologica. Exi!;ta, de asemenea, un proces
439

terapeutic in grup, care detennina trecerea individuala prin stadii progresive ~i

distincte de cre~tere in seusul ,,insanato~irii". Yalom (1985) a realizat o cercetare
extinsa In identificarea factorilor terapeutici ill gmp, iar Rutan ~i Stone (1984) o
analiza comprehensiva asupra acestor procese din cadrul grupului.

Factorii terapeutici ai lui Yalom

Potrivit Jui Yalom1 vindecarea este un proces prin excelenfA complex, ca.re
,,are loc prin influenta reciproca a dife1i.telor experien1e umane" (1985). Vindecarea
nu are loc !ara o schimbare a membrilor grupului. Pentru a determina o astfel de
schimbare, terapeutul grnpului trebuie sa dezvolte strategii ~i tactici care vor
amplifica procesul terapeutic.
In cercetarea sa, Yalom a cernt membrilor grupului ~i terapeutilor sa
identifice calitii1i considerate de ei utile in grup. De~i Yalom considera procesul
terapeutic in grnp ca unul extrem de complicat $i ca persoane diferite
reaqioneaza diferentiat la influentele grupului, totu~i el a fost preocupat de
identificarea ~i categorizarea I clasificarea factorilor terapeutici. A rezultat, astfel,
un set de 12 astfel de factori:
1. altrnismul;
2. catharsis-ul;
3. factorii existentiaLi (jndividul invata ca exista lirnite 1n lume ~i ca
este el 1nsu~i responsabil de propria viata);
4. coeziunea grupului;
5. orientarea (sratuirea, imparta~irea informat:iilor);
6. inocularea sperantei;
7. identificarea;
8. input-ul inte1personal (se observa ctun o persoana relationeaza cu ceilal}i
~i invers ~i se lucreaza fu direc~a obtiuerii wior relai interpersonale mai
satisracatoare);
9. output-ul (pacientii dobandesc o perspectiva mai obiectiva asupra
condui1ei interpersonale);
l 0. insigbt-ul (pacientii dobandesc o perspectiva mai obiectiva asupra
conduitei interpersonale);
11. reconsiderarea familiei primare (problemele nerezolvate legate de
familie sunt reluate ~i solutionate);
12. universalitatea (sentimentul ca un individ nu este atat de diferit de
ceilalt)).
Pentrn a illtelege implicatiile acestor factori In terapia alcoolicilor ~i a
dependenf:ilor de droguri, fiecare dintre factorii mai sus mentionati va fi
analizat ill relatie cu circumstan1ele speciale create 1n contextul ,,t:ratamentului"
unui pacient dependent 1n cadrul unui grup de terapie.
440

1. Altruismul
De$i comportamentul alcoolicilor nu o demonstreaza, tOnt$i ace$tia nu
agreeaza conflictele interpersonale, cbiar daca nu le pot solutiona.
Ei sunt suportivi emo}ional unul pentru altul in grup. Terapeutul va
descoperi ca alcoolicii se descurca mai bine 'in interacpurri caracrerizate de
complementaritate, mai degraba decat ill cele competitive. Ace$ti pacienti snot
totodata atenti, precauti ~i, in general, experimenteaza profund resposabilhatea
fata de altii, trasaturi ce pot constitui un bun de netagaduit al terapiei.
2. Catharsis-ul
Contrar convingerii uzuale, alcoolicii $i dependentii de droguri nu-~i
exprima. emotiile mtr-un mod reu~it. De regula, ei sunt incapabili sa moduleze
aceasta exprimare pe propriile sentimente $i aceasta pentru ca dependentii de
alcool au frecventat modele insuficiente $i inadecvate pentru manifestarea
adecvata a starilor emotionale. Alcoolicii $i dependentii de drogwi 'i$i mentin
sentimentele neplacute in afara con$tiin!ei.
Terapeutii ar trebui sa monitorizeze constant grupul ~i sa-1 dirijeze pe o
cale mediana 1ntre o exprimare emotionala saraca $i una foarte bogata. Este
importanta minimalizarea negarii $i 1ncmajarea cre$terii con$tiintei de sine, ca
$i asocierea intre anxietati la un nivel minimal (Wallace, 1978).

3. Factorii existenpali
cum pacien}ii i~i infrunta propriile limite ~i ma~ti simbolice, tot
astfel ei sw1t capabili adesea sa faca schimbari majore, radicale, in perspectiva
lor asupra existentei" (Brovm ~i Yalom, 1977).
Teme ca suicjdul ~i tragicul viepi sLmt mult mai insemnate In gmputile de
alcoolici decat in cele de nonalcoolici. Terapeutul nu trebuie sa intreiina spaimele/
temeiile pacientilor sai, dar trebuie sa-i conduca frecvent $i gentil 'inspre expelienta
lor trecuta.
,,A~a

4. Coeziunea grupu.lui
Dupa cum remarcau Brown ~i Yalom (l 977), coeziunea nu este In sine
uu factor terapeutic, dar constituie in scbimb o preconditie pentru eficienta
terapiei. Astfel, 1ntr-un grup pacien1ii sunt uniti de dependen1a comuna de
alcool, inainte ca alte surse ale coeziunii sa se dezvolte. Suportul ~i intarirea
oferite de grup pot servi ca stimulent puteruic pentn.1 obiectivele propuse, iar
schimbarile inter- $i intrapersonale pot fi facilitate de o atmosfera supor6va,
protectiva.

5. imparta~irea informatiilor
Imparta~irea informaiiilor nu este in general evaluata ca modalitate
terapeutica in majoritatea grupwilor de terapie (Yal om, 1985). Cu toate
acestea, situatia sta probabil invers in tratamentul alcoolisrnului.
441

Conceptul bolii, toleranta, complica}iile psihologice ~i adic?a sunt

aspecte simple, dar crnciale, de care orice alcoolic trebuie sa fie con~tient.
Alcoolicii care ajung sa perceapli dependenta !or de alcool ca pe o disfurtc\ie
psihologica complicata de diver~i factori psihologici_, sociologici ~i culturali
demonstreazli cele mai bune schimbliri u1 recuperarea !or (Wallace, 1978).
6. InocuJarea sperantei
Membrii grupu1ui remarcli adesea la s1ar~itul terapiei ce important a fost
pentm ei sa unnareasca ,,cr~erea" ceJorJa11i (Yalom, 1985). Terapeutul poate
valorifica acest factor prin focalizarea aten}iei asupra progresului demonstrat de
membrii grnpului. De asemenea, fiind cunoscute dependenra ~i pasivitatea
caracteristice pacientilor alcoolici, este necesar ca terapeutul sa fie mai directiv.
7, 8, 9. Identificarea, input-ul ~i output-ul interpersonal
in interactiunea cu terapeutii ~j cu grnpurile, alcoolicul va mva\a pentru
prirna oara cum sa relationeze cu ceilalti mtr-o maniera pertinenta,
caracteristiea unei persoane fieze. De regula, soeializarea din treeut a suportat
influen\a eonsumului de aleool. Grupul poate reprezenta prima opo1tuoitate
pentrn un feed-back interpersonal autentie. Sentimeutul alcoolici!or de separare
~i izolare trebuie mlocuit cu eel de apartenenta, de armonizare cu ceea ee se
lntampla tn jurul sau.
10. Autoperceperea (insight-ul)
E vazuta de Yalom (1975) ca ,,descoperirea ~i acceptarea anterioara a
par\ilor neeunoscute ~i inacceptate ale Eu-Jui". Referitor la grup, aceasta se
refera la descoperirea de catre membrii grupului a unor aspecte pozitive,
necuuoscute ~i neidentifieate ale Sinelui !or. Terapia de gmp tu cazul
alcoolicilor ~i dependentilor de droguri trebuie sa mearga pe acest principiu,
~tiute fiind seotimeutele lor puternice de rn~ine, jena, autodisprejllire. Adictia
revendica ierapiei de grup cre$terea autocunoa$teri.i ~i acceptarii ~ i redueerea
sentimentelor de autodisprei, blamare. Dupa Kurtz, pentru ca (toxicomanii) sa
scape de aceste sentimente, nu este suficient sa vorbeasca despre ele, ci sa le
identifice 1n altii ~i sa-i ajute, principiu identi:ficat de Searles (1973) sub
denumirea de ,,simbioza terapeutica". De~i acesta laeea referire la ternpeut,
principiul poate fi extins ~i la nivelul membrilor grnpului.
11. Reconsiderarea familiei
Reluarea ex.perientei primare a familiei nu este cotata ca valoroasa de
catre membiii grupttlui. Autornl (Flores) se raliaza opiniei lui Yalon1, conform
clireia aceasta problema detine importanta in grup, mai ales \'n cazul
dependeuJilor. Uuul dintre cei rnai buni predictori ai aleoolisnmlui e.ste mediul de
provenien}a faniilial. 40% dintre alcoolici provin dintr-o familie dezorganizata,
iar 40% au eel putin un parinte consumator de alcool (Ray>1972).
442

Yalom afoma ca, 'in pofida influentei experien1elor In familie. este

neproductiva foca]jzarea exp]jcita pe acest subiect.
A vorbi despre pruint:i ill trecut poate deveni un obstacol in explorarea
sentimentelor ~i u1 efortw:ile actuale tn abstinenta fata de alcool ~i droguri. De
asemenea, centrarea pe experientele ~i influentele parin?lor conduce adesea la o
discutie care doar alimenteaza ~i futretine sistemul defensiv al pacientilor,
impieclicand lucrul constructiv "in grup.
12. Universalitatea
Conceptul de universalitate este mai curativ pentrn alcoolici dccat
pentru non-alcoolici. Brown ~i Yalom (1977) au descoperit ca alcoolicii In
general au dificulta\i in distinct:ia dintre gaudire ~i ac\iuue; multi vor raspunde
fanteziilor cu aceea~i vina ~i teama care 1nso[esc comportamentul lor actual.
Rolul pe care unjversalitatea II joaca este mare: reduce gaudurile alcoolicilor
centrate pe faptul ca ei sunt unici in nenorocirea ~i mizeria lor. Acest senm al
unicitapi este 'intretiout la alcoolici de izolarea lor sociala ~i de sentimentele de
vinovatie asociate cu propensiunea de a consuma alcool. Astfel, constituie Lm
important factor curativ in terapia alcoolicilor 1ntr-o faza timpurie. intelegerea
fapn1lui ca ~i ceilalti 'Unparta~esc preocupari ~i expe1iente similare stimuleaza
reconsiderarea, ,,iertarea" ~i acceptarea Sinelui.

Mecanismele schimbarii

~i

,,vindecarii" in terapia de grup

Fotmarea capacita~i membrilor grupului de a se angaja in relatii

interpersonale sanatoase este importanta din eel pu\in doua motive. Mai lntai,
teoreticieni ca Rogers, Kohut subliniaza ca detinerea acestui potential constituie
un factor curativ putemic. in al doilea rand, oamenii relationeaza ~i ii trateaza pe
ceilalti analog rnodului in care se rapo1teaza la ei tn~i~i. Schimburile exteme sunt,
de regula, oglinda realitatii interne a persoanei. Exista o varietate de ,Jerestre"
spre lumea incon~tienta: transferu~ asociatiile libere, body language, tipul
caracternlui, Sinele, pulsiunile ~j rezistentele. Rutan ~i Stone subliniaza
importanta terapiei de grup, in care ,,prezenta unei retele de relatu i.1mane, fata de
singura relat:ie cu analistul, spore~te oportunitatile pentrn multiple experienre apte
sa produca schimbarea" (1984). Autorii menonap ideotifica trei rnecanisme ale
schimbarii revendicate de terapia ill grup. Acestea sunt:
1.

Imitatia

1n grup, 1.nvatarea inipala este imitativa, inclivizii avand opornmitatea sa

observe multe interactiuni, stiluri de relationare ~i tehnici de rezolvare a
problemelor. lmitatia ramane tma dintre modalitatile prin care fiecare membm al
grnpuJui dobiindete noi op\iuni comportamentale pe parcursul tratamentului sau.
443

2. Identificarea
intr-o acceppune clasica, aceasta poate fi definita ca un proces
incoo~tient, prin care indivizii intra in emulatie sau imita persoanele pe care le
admirli, le respecta sau cu care vor sa semene. Con~tient, identificarea poate fi
exp1imata ca sentiment de atractie, de apartenenta sau ara~arnent fata de grnp,
background al coeziunii grupului ~i , implicit, o baza pentru schimbarea de durata.
3. Internalizarea
Sernnalul unei deplasa1i autentice inspre sanatatea psil10logica o
repJezinta intemalizarea nom1elor ~i compo11amentului membrilor grnpului.
lntemalizarea provoaca o flexibilitate accentuata atat in gestionarea starilor
interne, cat ~i a celor interactive. Terapeutul poate facilita o internali.tate
adecvata prin examinari ~i reexaminari detaliate ale interactiunilor incarcate
emotional. Prin identificare, clarificare ~i interpretare, iodivizii integreaza ~i
traosfom1a cuno~tintele dobandite In tranzactiile de tip interpersonal fo
propriile resurse ~i convingeri.
Rutan ~i Stone considera ca mecanismele schimbarii sunt
valorificate optim intr-un proces terapeutk care reclama confruntare,
clarificare, interpretare ~i experimentare aici ~i acmn. Fiecare dintre ace~ti
factori constituie specificul stadiilor unui proces terapeutic.
a. Confruntarea

in tratamentuJ pacientilor dependenfi, aceasta este esentiata 1n faza

initia!a. Nu convingerile incon~iente ale alcoolicilor sau toxicomanilor trebuie
sa fie in centrul atenfiei, ci aspectele externe ale comportamentuJui lor. Intrucat
negarea lor este atat de puternica ~i mecanismele defensive foarte rigide,
ace~tia au nevoie de o relatie stransa ~i supo1iiva cu terapeun1I, care va diminua
anxietatea ~i furia lor, in timp ce sublimeaza, intr-o maniera nonpun itiva,
pattem-ul distructiv al comportamentului lor. 0 confruntare de succes reclama:
a) programare (timing); b) capacitatea de a forma o alianta; c) empatie. in cazul
In care acestea nu sunt dezvoltate, membrii grupului vor raspunde defensiv sau
ofensiv, datorita propriilor terneri, sau vor renunta la tratament.
b. Clarificarea
Clarificarea vine ca o unnare a interaqiunilor ~i confiuntari lor ~i ii
ajuta pe membml grapului sa observe pattern-mile 'in propriul comportament.
Aceasta este o faza de mijloc a procesului in terapia de grup. Fiecare
configuratie comportamentala a membrilor grupului este detenuiuata ~i adusa
ill atenfia intregului gmp.
c. Interpretarea
fncercarea de a aduce materialul reprimat, incon~tient al membrnlui
grupului In zona contientului, prin intelegerea motivelor i conflictelor
ascunse, presupune anumite comportamente emot:iouale ~i cognitive.
444

d. Experimeutarea ,,aici ~i acum"

in fazele anterioare, pacienpi devin con$tienti de pattem-ul lor, de
contlictele incon$tiente, dar singmi sunt incapabili sa produca schimbari profunde
$i de durata. in working through, accentul cade pe dezvolt.1Jea capacitatii
pacient11lui de a se autoexamina $i de a m}elege .zonele proprii de conflict $i de
vulnerabilitate. Dezvoltandu-$.i capacitatea de a interpreta propriul comportament,
ei vor pune ill func~une un sistem defensiv mai variat $i mai flexibil.
Experimentarea ,,aici $i acum" ocupa cea mai mare parte a demersului
terapeutic ill grup . Confrnntarea, clarificarea $i interpretarea ajuta. memb1ii
grupului sa-$i gestioneze diverse conflicte, rezistente, pattem-uli repetitive. in
cazul pacien}ilor defensivi, terapeutul trebuie sa stabileasca un set de sarcini
care sa rntretina abstinenta lor. Astfel, primul obiectiv va ii sa detemune
membrii grupului sa opreasca utilizarea substantelor chimice, prin coercifie,
confruntare, rncurajare sm.1 atractie. Ulterior, terapeutul di1ijeaza fiecare pacient
spre o experienta emo~onala corespunzatoare. fn acest punct al tratamentultti,
scopul nu este insigbt-ul - a transfonna incon$tientul ill COD$tient, ci faci litarea
eliberarii unor experiente trecute, intr-un mod constructiv $i securizant. Acestea
vor fi retraite intr-o maniera mai matura, care reduce depresia i suferinta,
crete respectul de sine, pacientii dezvoltandu-i capacitatea de a lua mai nrnlte
decizii independent i de a face alegeri sanatoase.

Stadiile vindecarii in terapia de grup (Pb. Flores, 1997)

Vindecarea 1n terapia de grup presupune monitorizarea atenta de catre

terapeut a comp01tamentului specific stadiului. Cunoa~terea procesului
terapeutic $i a dinamicii grupului este garantia depairii cu succes a
dificultlitilor cu care grupul se confnmta ill diferite stadii. in cele ce urmeaza,
prezentarn cele ~ase faze ale dezvoltarti gropului:

1. Dependenta
Securizarea $i lncrederea sunt cruciale pentru aceasta faza.
Subfazele dependentei pot fi exp1imate astfel:
a) Fiecare membru intra in grup cu fantezii de vindecare.
b) Fuga de intin1itate $i accentul pe ,,Irie et nunc".
c) Discutia paralela este pronuntata.
d) Dezvoltarea pseudo-coeziunii.
2. Contradependenta
Subfaze:
a) Dominarea rebeliunii I razvra1irii.
b) Sindromul }apului isp~ i tor.
c) Intimitatea este evitata prin combativitate.
445

3. Rezolvar ea puterii I Autoritatea

a) Alcatuirea perechilor $i fuzionarea sunt pronuntate.
b) Dezamagirea $i deziluzia.
c) Grupul $i terapeutul dezvolta o rela~e incon$ticnta.
4. Stadiul coeziunii r eale
Dczvoltarea unei intimitati mai profunde dupa rczolvarea (furiei)
supararii $i a dczamagirii.

5. Interdep endenta
a) Validarea consensuala a ambiguitatii.
b) Maturitatea grupului $i intimitate autentica.
6. incheicrea
7. Separarea
Efectele majore ale tratamentului tn grup sunt:
J. Rezistenta $i transferul sunt in!elese $i solutionate. Astfcl, este mai
putio probabil ca indivizii sa reaqioneze la autoritate $i intimitatc. Ei nu doar
ca tnteleg sursele rezistentelor lor, ci i~i ~i doresc sa le dep~$easca.
2. Defensele sunt parasite ~i indivizii devin mai flexibili In raspuns
fafa de al~i, trccand de la un nivel defensiv primitiv (oegarea) la un nivel mai
avansat (sublimarea).
3. Impulsurile sunt sublimate, iar toleranra la frustrare stab ilizata. Se
atenueaza omnipotenta $i se dobande$te capacitatea recuno3$terii limitelor.
4. Eu! observator este asociat cu capacitatea de insight, sinccritate ~i
reflccfie. lndivizii sunt mai putin orienta~ de in1pulsuri ~i dobandesc abilitatea
de a amana exprimarea sentimentelor, utilizandu-le in schimb ca semnale.
5. Identitatea este conturata cu un semn mai clar al Sinelui ca agent
responsabil, in contextul dobandirii autonomiei.
6. Structura psihlca sc contureaza ~i are Joe integrarea Sinelui Apare
o capacitate mai pronuniata pentru incredere, separare, individualizare, vina I
ru~ine adecvate, asertivitate ~i sexualitate. Cresc abilitattle de gratificare,
distractie, relaxare, placcrc ~i joc.
7. Se dobande~te capacitatea de a stabili relatii apropiate -0u altii, pe
fondul rcducerij narcisismului ~i a egocentrismului ~ i al intensificarii rapo1t Arii
cmpaticc fa\a de alpi.
8. lndivizii devin mai pufin preocupaii de dorinre ~j fantezii
neobi~miite ~i nerealisre.
9. Cre$tc capacitatea pentru placere, acceptanta ~i toleranJa fata de
ambivalenfA, precum ~i accesul la toate starile afective (furie, bucurie, triste\c,
suparare etc.).
446

 Toxicodependenta
terapeutic

~i

obiectivele

mcheierii

travaliului

in afara efectelor mai sus mentionate, exista ~i alte eJemente esentiale

care sunt specifice toxicodependen!ei:
1. Recunoa~terea ~i acceptarea limitelor
Prima limita a alcoolicilor ~i dependentilor este recunoa~terea faptului ca
nu pot utiliza droguti . Ei trebuie sa accepte incapacitatea de a-i coutrola pe
ceilalti ~i propriile emopi, ca ~i adevarul dureros ca viata are limitele sale.
Totodata trebuie sli realizeze ca funcpile umane, ca toate lucrurile ll1 care
investesc iubire, se vor scbimba, vor 1mbatrani sau vor disparea. in final, vor
realiza ca nu pot scapa de consecintele proprij}or actiuui.
2. Acceptarea sprijinului (nevoia de ceilaJp.)
Alcoolicii ~i dependen}ii de droguri trebuie sli admita ca nu reu~esc
singW'i. Important este sli recunoasca ~i sa permita faptul ca ei au nevoie de altii
~i nu allii de ei.
3. Asumarea responsabilitatii pentru e~ecuri
Alcoolicii ~i dependen1ii i~i dezvolta capacitatea de a accepta propriile
gre~eli, deficiente $i impe1fectiuni. Ei renunpi la defensele narcisiste prin care
l~i protejeaza ru~inea, acceptandu-~i e~ecurile.
4. Autenticitatea
Devin persoane complete, autentice, care demonstreaza o mai mare
capacitate de 1ntelegere cu ceilalti, bazata pe adevar ~i sinceritate reciproca. Ei
tnvata sa traiascli In prezent ~i sa valorizeze actiunile lor mai mult decat
cuvintele ~i promisiunile.

Transferul in grup

Conceptul de ,,transfer", una dintre descoperirile importante ale Jui

Freud, ocupa un loc central In psihoterapie. Transfeml nu are loc doar la
niveluJ terapeutului, ci se manifesta ~i la nivelul grupului ca intreg sau al
membrilor sai. Yalom subliniaza ~ase principii ale transferului:
I. transferul are loc in terapia de grup ~i influenteaza decisiv dezbaterea
grupului;
2. !ara examinarea transferului ~i a manjfestarilor sale, terapeutul nu va
fi adesea capabil sa m1eteaga procesualitatea grnpului;
3. terapeutul care ignora problematica trausferului poate percepe eronat
unele tranzactii ~i sli 1ncurce mai degraba pacientii, decat sa-i 01ienteze;
4. erista pacienti a caror terapie atarna de rezolvarea deformarilor
transferului; exista altii al caror progres depinde de o invatare interpersonala lu

447

interaqiunea nu cu terapeutul, ci cu alti memb1ii sub aspectul cornpetitiei,

conflictelor intime ~j sexuale; alfi pacienri aleg cai terapeutice alternative 1n
gnip ~i beneficiaza de pe urma altor facto1i terapeutici;
5. atitudinile fa{a de terapeut nu se bazeaza in totalitate pe transfer, ci ~I
pe realitate sau pe alti factmi;
6. fiind flexibil, terapeutul poate utiliza pozitiv atitudini iraponale fata
de el, :fara a neglija celelalte funciii ale sale 1n grup.
Aceste p1iucipii, respectate, vor face ca membrii grupului sa constate
cum astfel de distorsiuni sunt determinate de propriile experiente Jimitate din
copilarie ~i sa inteleaga ca investirea celorlalti cu atiibute pe care de fapt nu le
poseda este rezultatul structurii deformate a personalitatii lor.

!Transfer i contratrans(er: definir~

iu

delimitarea conceptuala a transfernh1i esentiale suut doua

caracteristici:
1. o repetitie, o reluare a trecutului;
2. o deconectare de la prezent.
Observarea atenta a interactiunilor din grup devine un mijloc de a lntelege
modul ill care trecutul, istoria pacienlor renasc aici ~i acum prin reac!iile de transfer
~i cum saboteaza acestea relatiile prezente ale pacientilor. Dupa cum se ~tie,
transfernl are loc ~i la nivelul terapeutului; in acest sens, conceptul de
,,contratransfer" a fost mai intai utilizat pentru a diferenpa transfernl terapeutului de
eel al pacientului. Viziunea asupra contratransferului a suferit schimbati radicale In
ultima perioada. Initial, aceasta viziune era limitata ~i se referea in general la ceea ce
terapeutul evita ~i la Teactiile sale la transfeml pacientilor. Multi di.ntre auali~tii
clasici considerau contratransferul produs al unor conflicte nerezolvate sau
insuficieut aoalizate ale terapeutului. Recent, semnificativ este faptul di astfeJ de
reac~i de contratransfer nu numai ca nu pot fi evitate, ci chiar nu trebuie evitate,
ftiud o sursa bogata de infonnafii utile ~i pe1tinente daca terapeutul le i'n!elege ~i le
utilizeaza corect.

IPosibilitiifi de transfer in gru/JI

Fenomenul trausferului apare in orice fom1a de psihoterapie, dar grupul
amplifica posibilitatile aparipei sale. Pe langa faptul ca fieca.re membru
manifesta separat reactii transferen!iale pa1ticulare, exista trei tipuri distincte de
transfer, inerent experientei oricarui grup (Ph. Flores, 1997, p. 508):
1.
Transferul terapeutului - transfer pe verticala;
2.
Transferul egalilor - transfeml pe orizontala;
3.
Transfcrul grupului ca intreg - transfer simbolic (mama sirnbolica).
448

1. Se refera, de obicei, la perturbaiile libidinale legate de problemc

oedipiene nerezolvate. Frecvent, conflictele de putere, dependenta reu~ita ~i
autoritate se vor manifesta pe acest ax vertical, mai pregnant In terapia
individuala. in functie de experientele lor individuale timpu.rii, u1embrii
grnpului i~i percep terapeutul ca distant ~i rece sau, dimpotriva, cald ~i
suportiv. Prill urrnare, unii vor fi dependenti de terapeut ~i receptivi la acesta, In
timp ce alt.ii manifesta independenta ~i provoaca terapeutul.
2. Implica aspecte competilionale legate de invidie, gelozie ~i
cooperare; membrii grupului reaprind adesea prob1emele concurentiaJe. Ceilalti
membrii ai grupului le amintesc adesea de fratii, de surorile, de so\ii, soiiile sau
iubitii tor. Uneori, membrii grupului pot evoca distorsiuni transferentiale
parentale. Conclusiv, grupul ofera o sursa diversificata a stimulilor de transfer.
3. Grnpul, ca o mama simbolica, ajuta ce1t demersul terapeutic, o paite
fusemnara a eficacitatii terapeutice bazandu-se pe transferul maternal preoedipian.
Dad'i. grupu1 este, simbolic, o mama rea, va stami forie ~i suparare. Putini alcoolici ~i
dependen~ pot tolera astfel de trairi ~i vor gasi grupu11nspfilmantator. Securiza.rea,
toleranta ~i acceptarea benevola a grnpului cresc prin experienta disolutiei simbiozei
mama-copil ~i a ren~terii. 0 mama simbolica buna va servi ca ,,recipient" pentrn
anxietatea membrilor grupului ~i va pennite crearea uuui mediu in care distorsiunile
trausferentiale pot fi exptimate ~i modificate.
l,Modificarea distorsiuni/or trans[erului in grupl

Odata ce s-a instituit 1111 climat terapeutic benefic, terapeun1! poatc

orienta energia membrilor grupului 'inspre expu11erea ~ i modificarea
distorsiunilor transferentiale. in aceastii directie, terapeutul are la dispozitia sa
trei mijloace esentiale:
1. Interpretarea;
2. Validarea consensuala;
3. Transparenfa.
1. Interpretarea este definita de autor (Flores) ca o declaratie pe care o
face terapeutul, referindu-se la ceva spus sau !acut de pacienti ~i i'ntr-un mod
prin care ace~tia sa identifice trasaturi ale comportamennilui lor partial
con~tient. Cerintele care se impun aici sunt: acw-ate!ea interpretarii,
oportunitatea momentului 1n care este !acuta, maniera In care este expusa
(evitarea unui mod ofensiv, prematur sau deranjant).
2. Distorsiunile transferentiale sunt In paite remediate atunci cand
membrii grupului compaia propriile perceptii cu cele ale celorlalfi din grnp.
Acest mijloc ii dovede~te utilitatea mai ales pentrn alcoolici ~i dependentii de
drogmi, In cazul carora iuterpretarea nu functioneaza optim, fiind o accentuare a
defenselor. Acordul consensual al restului grupului este necesar pentru a invalida

449

distorsiunile individuale inainte ca individu1 sa-i cousidere pe ceilalti motivul

dificulta}ilor sale. 0 asemenea validare necesara de la egali are un impact mai
mare decat cea venita de la terapeutul grupului.
3. Distorsiunile de transfer pot fi , de asemenea, corectate daca
terapeutii sw1t mai transparenti, f'ara ca aceasta transparenta sa fie utilizata de
terapeut ca o scuza pentru dominarea grupului sau folosirea Jui in satisfacerea
propriilor nevoi. El nu trebwe sa intre in competiiie cu pacienpi pennu
dominare, aratandu-~i superioritatea, ci sa foloseasca transparenta In directia
exercitarii influentei terapeutice.

tfipuri de transfer in grupl

Transferul apare 1n grup imbracand diverse forme. Terapeutul se poate
confrunta cu trei tipuri comune de transfer 1n terapia de grnp:
I. Transferul de inlocuire;
2. Transfernl exprimat prin gesturi (mimica);
3. Compu1sia repetatii.
L Pare a fi destul de frecvent in terapia de grnp. Membrii grnpului 1$i
folosesc propria istorie pentru a-~i substitui rezistentele. De exemplu, tm
membru al grnpului poate spune ca este foarte suparat pe tatal sau, cand, de
fapt, el este foarte suparat pe terapeut. De asemenea, pacienpi pot atribui
reactiile lor transferentiale altora, decat sa le prezinte direct terapeutului.
2. Adesea, conceptul a fost reductionist, pentru a descrie ciimpul
agresiv, antisocial, ~i nu ca un fenomen de transfer. Mai degraba decat sa-~i
exprime sentimentele, indivizii le ,,descaTca" direct, Ia.ra a utiliza sublimarea.
Daca sunt suparati, de pilda, ei vor lipsi la o ~edinta sau vor tipa la terapeut.
Gestica este chiar o fonna de comunicare ~j cu semnificatie
transferentiala, de~i era considerata de unii ca forma de rezisten}a. Ea implica
nu doar act comportamental, ci ~i gandire, procesare de info1ma!ii . Pacien!ii l~i
pot trata terapeutul cu afeqiune, pentru ca ace~tia 1~i doresc ceva de la el, sau
pot ti agresivi cu terapeutul, datorita temeiii lor ca acesta sa nu ,,atace" primul.
3. Ex.ista o tendin!A generala ill comportamentul uman de a repeta
experientele dureroase ~i de a reveni, de a relua o experientii incompleta sau
nefinalizata. in experienta adulta, se presupune ca motivatia actului repetitiei
sta 1n speranta rezolvarii de catre individ a traumei originale.
Exista multi copii care, crescand cu parinti alcoolici, sfideaza logica ~i
continua ca adu!Ji sa se casatoreasca ~u sau sa-~i aleaga parteneri alcoolici,
simtindu-se, la nivel emotional, responsabili pentrn haosul din familie.
intrucat compulsia repetitiva se manifesta ,.aici ~i acum" in
interactiunea grupului, terapeutului ii ramaue sa observe atent coutactele in
450

grnp, pentrn a descifra istoria individuala a fiecarni membru. Trebuie in

continuare sa evidentieze distorsiunile fiecaruia a~a cum au loc lo prezent ~i sai determine pe pacienti sa examineze atent modmile prin care ei continua sa
readuca trecutul, prin repetare, In prezent.

Cateva considerafii despre contratransfer i adicfie

I. Contratransferul obiectiv ~i contratransferul subiectiv

in lncercarea de a delimita identificarea proiectiva de transfer ~i

contratransfer, autori ca Louis Ormont <listing mai intai intre contratransferul
subiectiv ~i ceJ obiectiv. Primul se refera la reac~a subiectiva a terapeutului,
legata de trecutul sau, de idiosincraziile personale, reactualizate de transferul
unui pacient sau al grupuJui. ContratransferuJ subiectiv poate aparea sub trei
fonne:
a) pozitiv - terapeutuJ manifesta prea muJta afec~tme, protectie ~ i
receptivitate raia de pacient, ceea ce poate atrage rivalitate,
competitie ~i invidre in grnp;
b) negativ - terapeutul manifesta ura, resentimente fa ta de pacient,
conducand la confnmtare excesiva, nereceptivitate, ignoranra;
c) narcisist - pacientul va fi folosit recompensarea, satisfacetea :financiara sau
personala, a ternpeutului; acesta percepe gmpul ca mijloc piiu care obtine
admira~e i confinnare.
Contratrausferul obiectiv se refera la senti.mentele i gandurile pe care
pacientul la induce terapeutului. De asemenea, obiectivitatea contratransferului
se refera i la faptul ca aceste sentimente i ganduri pot fi induse !n majoritatea
oamenilor.
Doua categori.i mari se diferentiaza i u1 cadrnl contratransferului
obiectiv. Ptima categorie implica sentimentele, gandurile ~i aqiunile
terapeutului evocate ca rezultat al transferului pacientului, ill timp ce a doua
categoric cuprinde propriile sentin1ente i ganduri ale terapeutului ce reflecta
abilitatea sa de a se contamina cu sentimente pe care paci.entul le
experi.menteaza la un moment dat.
2. Contratransferul i adictia
Contratransferul retu1e in mod deosebit aten1ia in lucrnl en alcoolicii i
dependentii de droguri, date fiind ostilitatea, furia ~i neincrederea puteruice pe
care aceti pacienti le provoaca de obicei in ceilalti.

451

Imhof, Hirsch i Terenzi (1984, apud. Flores, p. 532) listeaza ase

de contratransfer stimulate de pacientii alcooLici ~i dependen1ii
de droguri:
a) Terapeutii t~i pot asuma rolul parintelui bun, care salveaza copilul
impulsiv, manifestandu-se supraimplicat, protector, maternal,
pennisiv ~i excesiv de grijuliu, sperand ca ,,iubirea" ~i ,,bunatatea"
lor var vindeca pacientii de conswnul de alcool ~i droguri;
b) Medicii pot contribui la dependenta pacien1ilor prin prescrierea
exagerata a unor medicamente. Sentimentul zadamiciei la
dependenti poate provoca ill doctor nevoia contratransferen!iala de
a face ceva pentru pacient. Sa nu raspunda concret pentrn a ajuta
pacientul imediat poate fi corelat cu nevoia medicului de a fi
valorizat ca o persoana care aduce alinare sufetin\ei celui lalt. Un
asemenea contratransfcr poate sa apara la prescrierea
medicamentelor, chiar cand mcdicul presupune ca tratamentul 11\1
este chiar eel mai bun pentru pacient;
c) Terapeuru pot fi atra~i de recuperarea rapida i remarcabi!a a
pacientilor, avand credinta ca vindecarea spectaculoasa a avut lac
datorita eficientei deprinderilor !or terapeutice. Ei pot ajunge sa
cousidere pacientul suficient de pregatit pentm a 1ncerca sa-~i
controleze consumul. Recaderea inevitabila il deterrruna pe
terapeut sa se simta in~elat, refractar, furios sau ineficient;
d) Terapeutul poate stabih cu pacientul o alianta fundamentala pe ideea
,,tu ~i eu 1mpotriva lumii". Terapeupi care se lupta cu prop1iik
conflicte incon~tiente, nerezolvate, se pot identjfica u~or cu pacientii.
Ei pot manifesta atitudinea: ,,numai eu te mteleg cu adevarat";
e) Terapeutii pot dezvolta ceea ce se nume~te sindromul ,,burn out";
ei devin intransigenti i indiferenti fala de pacienti. Terapeutul
angajeaza diferite mecanisme defensive, dintre care retragerea.
detaarea narcisista, plictiseala ~i furia sunt cele mai frecvente;
f) Eticbetarea stereotipa de catre terapeut a paoientilor poate conduce
la o atitudine de genul: pacientii sai nu sunt altceva decat ,,drogati",
.,betivi" sau ,,dependen", care nu se vor schimba niciodata.
Atttorii mai sus menponap fac cinci recomandari terapeuplor de grup, de
respectarea carora depinde diminuarea probabilitatii de a se confrunta cu
contratransfeml.
a) Exista tendinta de a utiliza ill terapia alcoolicilor $i dependentilor de
droguri a unui tip anume de tratament, pe care terapeui m~i~i i l~au experimentat:
,,ce a mers la mine va merge i 1n cazul tau". Este important sa realizeze ca nimic nu
poate substitui dep1inderile clinice solide, 1iguroase, ch.iar daca terapeutul a trecut sau
nu prin problema adicei.
reac~ii frecvente

452

b) Terapia personaJa a unui terapeut va ridica nivelul calitativ a1

terapiei. Terapeutul care ~tie din proprie experienta ,,cum este", va fi mai
sensibil la problemele ce au loc ID grup.
c) Supervizarea clinica, ID special ID campul abuzului de alcool ~i
droguri, este eseuiiala ID reu~ita solu!ionarii de catre terapeut a
contratransferului.
d) Este evidenta necesitatea instruirii continue In direciia 'intelegerii
influentelor mu1tifactoriale ale dependenfei de alcool sau droguri.
e) De asemenea, este imperios necesara o evaluare constanta a
propriilor valori ~i atitudini fata de consumatorii de droguri, conconutent cu
monitorizarea atitudinii fata de consumul personal de alcool ~i droguri.
Terapeu1ii care consuma pentrn ,,distractie'' marijuana sau cocaina nu sunt
corespunzatori pentru tratarea unei persoane dependente. :;>i sub aspect etic,
moral (drogmile amintite fiind ilegale) vor exista influente asupra terapiei. In
cealalta extrema, terapeui care, din considerente religioase, percep consumul de
droguri ~i de alcool ca pe o problema mora1a trebuie sa-~i analizeze interesul ill
activitatea cu astfol de pacienti.
Daca terapeutii se autodisciplineaza, respectand aceste principii in
demersul terapeutic cu pacienpi dependenp, ~ansele de reu~ita ale terapiei cresc
considerabil.

Rezistenta 1n grup

Incontestabil, una dintre cele mai complexe probleme telmice cu care se

con:frunta terapeutul ill grup este recunoa~terea ~i soluponarea rezistentei grupului.
Terapeuiii nu trebuie sa se preocupe doar de rezisten~ele individuale ale
membrilor grupului, ci ~i de identificarea fenomenului rezistentei unificate a
grupului, ~i sa le rezolve simultan. Daca nu dezvolta strategii eficiente de
rezolvare, grnpul ramane iutr-un impas nedefinit, se segmenteaza sau se dizolva
total. Succesul sau e~ecul terapiei sunt determinate mtr-un grad mare de modul U.1
care rezistenta grnpului este rezolvata de terapeul
Este necesara, in acest sens, respectarea a doua principii legate de
rezistenta grnpului mainte ca pacienpi sa fonneze un grnp de lucru autentic.
Primul principiu consta in recunoa~terea rezistentelor atunci cand acestea se
manifesta. Terapeutul trebuie sa lnteleaga dife1itele fom1e de rezistenta care au
loc ill grup ~i cum influenteaza durata, intensitatea ~i rezolvarea lor. Fiecare
membru trebuie ajutat sa inteleaga semnificatia rezistentei 1n tennenii' propriei
experien}e de viata. Al doilea principiu consta in intelegerea de catre terapeuti a
rolului pe care il joaca ID stabilirea ~i menpnerea rezistentei In grup. Rezistenta
fusea1m1a mtotdeauna un produs al interacpunii il1tre pacienti ~i terapeut. in grnp,
453

rezistenta poate fi indusa de terapeu"(.i pasivi, ostili, ineficienti. Daca terapeutul nu

instituie o atmosfera coeziva ~i secmizanta pentm memb1ii grnpului, rezisten!a
va fi provocata de teama inerenta a gtupului fa!il de secu1itatea membrilor sai.
Orice abordare ~i tehnica a terapiei de grnp, aplicata tara evaluarea atenta a
principiilor amintite, risca sa tmpiectice reu~ita terapeutica.

IRezistenta: delimitare terminological

Din varietatea definitiilor date ,,rezistentei", autorul (Flores, 1997, p.
538) selecteaza doua considerate esen\iale:
1. Rezistenta este o fo1ma care l1npiedica eliberarea contnmtului
incon~tient. Aceasta reflecta o definitie clasica, psihodinamica a rezistentei.
Adeptii orienta1ii psihodin.amice definesc rezistenJa ca orice forta care se opune
con~tientizarii, tmpiedicaud indivizii sa transmita liber terapeutl.1lui ceea ce
simt ~i ceea ce gandesc. in acest fel, pacientii nu vor cunoa~te motivele care ii
detennina sa aciioueze mtr-o maniera auto-defensiva.
2. Rezistenta reprezinta evitarea sentimentelor ~i negarea emotiilor.
Definitia vizeaza tendinta pacien?lor de a evita sa comunice terapeutului
con~tientul emotional semnificativ. Rezistenta pacientilor ~i conP1lutul
verbalizat vor ramane incongmente continutului psibic, 'impiedicand astfel
realizarea obiectivelor principale ale terapiei.
Rezistenia poate lua varii fom1e in grupuri: tacere, furie,
intelectualizare excesiva, indiferenta, buuavointa ~i chiar plictiseala.
Cu toate acestea, defensele nu trebuie ,,dezbracate" foarte rapid, ct
1nlaturate treptat ~i atent, astfel i.ncat individul sa dezvolte gradual metode uoi ~i mai
sanatoase de a se proteja.

ffipuri de rezisten~li tn grupuril

1. Rezistenfa la intirnitate
Facilitarea intimitatij in giup nu este deloc o sarci.na u~oara peotrn terapeut.
Membrii grupului traiesc concomi.teot do1inta de apropiere, dar ~i teama,
manifestand strategii proprii de ,,sabotare" a inti.mitapi. Astfel, alcoolicii ~i
dependemii de droguri se tem ca ,,deschiderea" lor fata de ceilal~ atrnge
respingerea, teama care sta in spatele rezistentei lor.
Terapeutul ar trebui sa permita rezistentei membrilor giupului sa se
manifeste inainte ca teama de intimitate sa fie observata ~i rezolvata.
Louis Ormont (1988) listeaza patn.1 temeri majore
care se pot coufrunta membrii grupului:
1.1. Teama de impulsivitate;
1.2. Teama de fuziune;
454

fata de intimitate, cu

1.3. Teama de abandon;

1.4. Teama de vulnerabilitate.

l.l. Membrii grupului, tn special alcoolicii ~i dependen{ii, manifesta

o teama putemica fata de propria lor impulsivitate. Daca o sjmt $i o manifesta,
ei se tem ca vor pierde controlul, nu atat sub aspectul furiei sau ostilitat]i, ci ~i
ch:iar al... ce1orlalti. Multi barbati ~i multe femei se coufruota cu probleme
legate de intimitate, intrucat nu ~tiu cum sa se apropie de oameni :tara a da
interaqiunii lor o conotatie sexuala.
1.2. Multe persoane, prepondereot cele care provin din familii cu
parinfi autoritari, se caracterizeaza printr-o teamii puternica de fuziune; ei sim1
nevoia sa ri:imana separati, peotru a nu se pierde in alt]i.
l.3. Teama de abandon se manifesta cu precadere la cei care au fost
parasiti anterior de o persoana iubita. Singura problema cu i1ltimitatea ca
solutie la izolarea lor este fuziunea cu obiectul iubit. Iubirea, apropierea ~i
intim.itatea ii fac pe indivizi pasibjli de a pierde sau a fi respin~i de ceea ce
iubesc. Cei care au experimentat deja abandonul manifesta relicenta fata de
alegerea intitnitafii drept cale spre fericire.
1.4. Este cea mai frecventii teama fata de intinutate. Membrii grupului
se tern ca, atunci cand devin intimi cu altii, ei pot fi apreciati ca inutili,
nevaloro~i sau deficitari.
Fiecare membm al grnpului poseda propria fom1a de teama fata de
intirnitate. in fazele iniliale ale grupului, ei vor continua sa maillfeste temeri ~i
fantezii ale copilariei fata de intimitate. Treptat, ei trebuie sa Invete fom1e mai mahtre
de intimitate. Grupul txebuie sa ajunga la nivelul In care imparta~esc o ,,intimitate
comuna", unde va fi pennisa exprimarea ~i manifestarea unei game 1argi de emo~i.
2. Rezistenta la ,,hie et nunc"
Poate fi detem1inata de numeroase circumsta111e ~i couditii. Dupa cum
remarca ~i Louis Onnont (1993), cea mai mare rezistenfa este fata de aspectul
,,aici ~i acum". Autornl sugereaza ca toate rezistentele ill. comunicare au de a
face cu transferul. Din perspectiva lui Ormont, exista trei fonne de rezistenta
care se manifesta in grnp i toate sunt legate de evitarea lui ,,aici ~i acum".
2.1 . Tendinta membrilor grupului sa vorbeasca la timpul trecut in loc de
prezent;
2.2. Tendinta membrilor grnpului de a insista asupra viitorului;
2.3. Preferin!a membrilor grupului de a ocupa grupul cu aspecte
legate de viata lor exterioara.
Ormont sus1me ca terapia de grup reu~ete sau eueaza In funcpe de
gradul in care terapeufii menpn membrii grupului angajaJi (implicati) activ in
comunicarea directa a lui ,,aicj i acum".
455

Adicpa este adesea denmuita ca boala a oegarii; nicio rezistenta nu este

mai primitiva ~i mai distructiva ca negarea. Dependeniii nu neaga doar
dependenta lor, ci ~i nevoia de altii. Mentinerea unei comunicari directe in
sensu1 lui ,,aici ~i acum" va facilita manifestarea ~i con~tientizarea unor
sentimente reprimate.

3. Rezistenta la sentimente
Grupul trebuie sa fie un loc unde toate sentimentele, de la furie pana la
fericire, sa poata fi exprimate. Este sarcina terapeutului sa aduca m campuJ
con~tientei sentimentele incon~iente care couduc la rezistenta, precum ~i modurile
prin care ei blocbeaza sau reprima emo}iile. De~i pacientii fac acest lucru pentru a
evita durerea sau nep!acerea emo}iilor, ei trebuie sa inteleaga ca nu exista niciuu
pericol in a simp ~i ca multe din experientele emo}ionale subiective lmpiedica
abilitatea de a se manifesta intelectual ~i interpersonal adecvat. Ill aceasta direc\ie,
terapeutul trebuie sa acceseze ~i sa activeze sentimentele membrilor grupului.
Sentimentelc au o semnificatie adaptativa ~i intotdeauna indeplinesc ~i o functie de
rezolvare de probleme in cadrul schi.mburilor interpersonale.
0 alta observafie interesanta este aceea ca, in pofida credin1ei populare,
indivizii sanato~i mental sunt cei care 1~i pot experimenta sentimentele negative
(tristetea, furia, invidia, anxietatea). Multi alcoolici ~i dependenti de d.roguri
1ncearca, 1n mod eronat, sa atinga o stare idea.la In care, cred ei, nu vor
experimenta emotii negative. Ei trebuie 1ncurajati sa-~i exprime toate
sentirnentele reprimate. lnteleiterea sentimentelor este esentiala pentru
solufionarea rezistentelor la exprimarea sentimentelor.

tRezistenta tn adicti~
Legat de problematica ~i porn.ind de la contribufia Jui M. Vanicelli, Ph.
Flores (1997) puucteaza cateva consideratii privind:
a) Rezistentele grupului;
b) Rezistentele indivizilor din grnp;
c) Rezistenta terapeutului.
a) Devine necesarii distincpa intre rezistenfele de grup ~i cele ale
indivizilor, de~i acest Iucrn este dificil, considerand faptul ca adeseori acestea
interacponeaza llllele cu altele. Ceea ce pare a fi la un moment dat o rezistenta
individuala poate constitui o alegere a futregului grnp. Grnpul se poate retrage intro stare de falsa coeziune, uode bunavointa este necesara, iar d:iferentele nu sunt
pennise, membrii ,,devianfi" fond critica1i ca nu merg in directia programului.
Cunoscand suprapunerile existente futre cele trei categorii de rezistente
mentionate, Vanicelli sugereaza ca ar fi utila 1ncadrarea rezistentelor grupului
ca lntreg to trei categorii:
456

Activitati de distragere: grupul evita aspectele impoiiaQ ~

centrandu-se pe crizele exterioare, glumind sau anga1andu-~
interactiuni ablon.
ii) Defensa prin evjtare: grupul jgnora continutul psibic dur~~.
actionand ca i cum nu ar ti ce se intampla, manifestand o atitudine
empatica, tacand, ignorand autodezvaluirile impmtante sau utilizaud
diverse alte forme de fuga.
iii) Inlocuirea/ deplasarea: grupul vorbete rntr-un mod erooat despre
terapia de grup, de pilda, in timp ce vorbesc despre cat urasc
tntalnirile saptamanale la serviciu sau ill pai1icular.
i)

b) Chiar i eel mai entuziast i mai motivat membn.1 al grnpul.ui va

mamfesta rezistenra. Dorinte incODtiente, temeri, fantezii, ambivalenia, patternuri caracteriale dete1mina individul sa actioneze ~i chiar sa gandeasca ill mod\u-i,
adesea, autodistructive. Ele se produc in zona incontientului i trebuie aduse 1n
contiiu1a individului pentru ca acestuia sa i se ofere ansa de a-i schimba aceste
trasaturi obinuite. Cea mai eficienta modalitate de a pennite rez:istentei sa se
manifeste este sa-1 confrunti pe individ cu ceva care i1 detennina sa reziste sau sa
atace. Aceasta constituie de fapt scopul contractului cu grupul, este un set de
reguli de baza, de ~teptari i acorduri de lucru, pe care te atepti ca pacienlul sa
le 'lncalce, exaininand motivele pentn.1 care a racut-o.
c) Multe
dintre
rezistentele
terapeulor
se
datoreaza
coutratransferului, abordat detaliat 1n paginile anterioare. Ph. Flores subliniaza
necesitatea ca terapeutul sa aplice contractul i sa examineze activ problema
absentelor, 'intarzierilor, pta}ii onorariului, vorbirii insuficiente sau ill exces ~i
alte ncnumaratereguli ce trebuie mentinute in grup.
in cazul lucrului cu pacientii dependenti, e~ecul sustine1ij ca abstinenta
este cerinta primarli i majorli a tratamentului unei persoane alcoolice sau
dependente de droguri constituie cea mai perturbatoare rezistenta a terapeurului
care lucreaza cu aceasta popula!ie. Un terapeut care considera abstinenta doar o
op'{iune ~i nu o uecesitate se angajeaza intr-o rezisten!li chinuitoare i periculoasa.
!Efectul terapeutul ui asupra rezistenfei grupuIUij

Impo11anta stilului de conducere ~i a personalitll.Tii terapeumlui este

adesea ignoratli in evaluarea rezisten}ei in grup. Pe Jaoga aspectele
contratransferului terapeutului, exista cateva trasaturi specifice ale acestuia care
cresc incontestabil rezistenta 1n grup:
a)
lipsa empatiei;
b)
iocapacitatea de a raspunde corespunzator i la rnomentul potrivit
membrilor grupului;
c)
interpretari premature ~i incorecte asuprn rnembrilor grupului;
d)
confruntare ostila intr-uu moment inoportun cu grnpul.
457

Pe de alta parte, exista ~i calitat] ale terapeutului care contribuie la

minimizarea rezistentei m grup (Ph. Flores, 1997, p. 565):
a)
inteligent;
b)
sincer ~i incoruptibil;
c)
putiu narcisist;
putin paranoid.
d)
Ultime1e doua trasaturi sunt argumentate astfel: daca terapeutul nu este
purin narcisist, el nu va de!]ne charisma ~i energia necesare crearii unui gmp viu;
daca nu este putin potrivnic, va fi cu u~tlrinta 1n~elat ~i tri~at de membrii grupului.
Rezistenja nu este niciodata rezolvata daca este perceputa ca patologica.
Centrarea pe rezistenta ca boala o transfera din taramul conmnicarii pe pacient.
Terapeutul trebuie mai mtai sa mteleaga ce transmit pacientii prin rezistenta lor ~i
apoi sa le explice acestora, lntr-un mod adecvat, inteligibil. Acest lucru este
complex.; de pilda, de multe ori, tacerea este perceputa de terapeuti ca
neutralitate, m timp ce pacien~i o asociaza incliferentei sau respingerii. Scopul
psihoterapiei este sa expe1imenteze ceea ce pacientul experimenteaza ~i sa-i
transmita aceasta mapoi, mtr-un mod pe care sa-1 1nteleaga. Membrii grupului
trebuie sa aiba dreptul sa aprobe, sa dezaprobe sau sa corecteze comeutariile
terapeutului. Pentru ca rezistenta sa fie diminuata ~i r ezolvata este necesar ca:
a) Membrii grupului sa se simta suficient securizati astfel !neat sa
pe1mita con~tientizarea continutului psihic reprimat.
b) Sentimentele exprimate asociate cu acest continut sa fie acceptate
de terapeut ~i de membri i grupului.
c) Acest continut sa fie integrat ill pe1sonalitatea fieciirui membru al grupului.
Atunci cand terapeutii evita capcana abordarii rezistentei ca patologie
defensiva ~i se focalizeaza pe motivatia aparitiej sale, ei var cre~te considerabi l
eficienta grupu1ui ~i sanatatea membrilor sai.

Proftlul terapeutului

in multitudinea variabilelor respousabile de succesul terapiei de grup se

remarca calitatile ~i trasaturile terapeutului, cotate, se pare, a fi mai importante
decat tehnicile de Jucru propriu-zise, tara a neglija, bineinteles, rolul strategiilor
de actiune, al experientei ~i antrenamentului.
Demersul conturarii unui profil al terapeutului are ca repere o serie de
aspecte, factori de reala importanta ill atingerea reu~itei terapiei in grup.
Valorile terapeutului

Impactul valori1or terapeutu1ui asupra succesului terapiei a fost cercetat

doar mzona populap.ei non-dependente; cu toate acestea, informatiile obtinute
pot fi extrapolate tuturor formelor de tratament (Ph. Flores, 1997, p. 454).
458

De re!ffiut ca valorile dominante specifice profesiilor de clasa medie (e.g.

gratificare, control al .impulsurilor, gandire rationala, aboega}ie, responsabilitate
etc.) nu sunt ilnpana~ite de majoritatea alcoolicilor ~i dependentilor. Un terapeut
pasiv, neprovocativ, ,,mort" va fi perceput de catre ace~ti pacienti ca un alt ,Jucru
rau", restrictiv $i monoton. Masterson (1981, apud. Flores) considera ca
trasaturile terapeutului care impiedica eficienta terapiei sunt: pasivitate,
compulsivitate, submisivitate ~i dependen1a. Toate acestea minimizeaza
considerabil ~ansa terapeutului de a deveni un model compo1tamental
corespunzator, pe care pacientul 11 poate intemaliza.
Terapeutul ca persoana

Teoreticienii ca Erv Polster, Irvin Yalom, Carl Whitaker $i altii au

staruit indelung asupra importantei terapeutului ca persoana in e:fic.ientizarea
procesului terapeutic; trasatulile de personalitate reprezinta unul dintre
elementele cheie care faciliteaza schimbarea J'n terapie. Whitaker ~i Malone
( 1953) diferentiau intre trei tipuri distincte de terapeuti, fiecare cu fi.tnc!ii
specifice 1n terapie:

1. No.n -terapeutul
Relatia sa cu pacientii este una de afaceri ~1 va actiona ca un
administrator profesionist.
Reactioneaza rareori la Eul-copil din pacientii sai.
Nu percepe pacien!ii in tennenii potentialului lor.
Neaga nevoile propri.ilor pacienti, nu se identifica cu ei.
Nu manifesta o terapie adecvata cu sine 1nsu~i.
Are acces la propria sa viaia imaginara, dar este incapabil de a o
valorifica cu alfi oameni
2. Terapeutul social
Accepta nevoile $i viata imaginara a pacientului.
Se poate identifica cu pacientii $i stabile~te cu ace~tia o putemica
relatie terapeutica.
Reacfioneaza pozitiv la Eul-copil din celelalte persoane ~i atrage
persoana 1n ,,terapie".
i~i cunoa$te propriile limite ~i adesea recomanda unui terapeut
profesionist pacientii ce necesita o terapie avansata.
3. Terapeutul malt profesionist
Ca ~i eel social, acesta $i-a rezolvat majoritatea nevoilor sale infantile.
Se identifica cu padent,ii sai, in sensul percepe1ilor ca pe propriul Eucopil.
Este con~tient de limitele sale in sens terapeutic.
459

Ca profesionist, separa functia sa terapeutica de propriul lui stil de viata.

Ajuta pacienpi sa parcurga experienta terapeutica pe baza relatiei
simbolice, dar i a relatiilor lor cu terapeutul ca persoana.
Atinge o profunzime satisfacatoare cu fiecare pacient.
Stimuleaza capacitatea pacientului de a deveni o persoana 1n cre~tere.
Calitaple terapeutului

Martin Grotjohn (1983) a listat ~ase calitati considerate ca fiind

esentiale pentrn eficien1a tratameotului tn grup:
1. credibilitatea;
2. spontaneitatea i receptivitatea;
3. rncrederea;
4. identitatea bine conturata;
5. umorul ~i creativitatea;
6. responsabilitatea greelii.
1. Terapeutul trebuie sa fie de incredere; membrii grupulu.i revendica
o figura parentala coerenta, al carei comportament este previzibil ~i inteligibil.
Terapeutul trebuie sa posede capacitatea pe care K. Jaspers (1975) o numea
,,comunicare nelimitata" ~i sa fie dupa, Erv Polster (1981), ,,un cunoscator al
interactiunii u.mane". El trebuie sa asculte pacienpi cu cea de-a ,.treia lU'ecbe"
(Th. Rick) ~i sa fie capabil sa tolereze nemtelegerea, decat sa impuna propriile
explicatii i interpretari. Dupa cum spunea Rick, ,,e mai bine sa nu 1ntelegi
dedit sa mtelegi eronat".
2. Spre deosebire de terapia individuata, unde terapeutul are timp sa
atepte, sa reflecteze ~i sa speculeze, tn terapia de grup este necesar ca acesta sa
raspunda spontan situatiilor ~i interactiunilor multiple din grup. De aici,
comparatia lui Grotjohn: terapeutul ca dirijor al unei orchestre. El apare simultan,
mai evident decat in terapia individuala, ca participant ~i observator in grup.
3. Increderea in al1ii, altruismul nu pot fi dezvoltate ill condi!iile 1n
care terapeutul nu are 1ncredere 1n membrii grupului ~i in prop1ia persoana. A
avea incredere nu illseamna doar a fi amabil, dragut ~i tolerant, ci ~i a sublinfa
chiar adevaruri dureroase, exprimarea dezamagirii - care pot in:fluenta
pacientul. Persuasiunea sau influen1a terapeutului nu sunt utilizate ca
manipulare ill scopul satisfacerii intereselor ~i nevoilor terapeutului. Dupa cum
scria ~i Kant, ,,un om nu trebuie vazut ca un mijloc, ci doar ca un scop In sine";
'in caz contrar, reciprocitatea i ajutorul sunt compromise. Alaturi de coercifie,
manipulare, confruntare ~i interventie, persuasiunea joaca un rol important in
lucrul cu alcoolicii ~i dependentii, in cazul carora producerea unei schimbari
460

este extrem de dificila. Este acceptat faphtl ca persuasiunea este determinata de

o serie de factori importanti: experienta, credibilitatea, antrenamentul,
dedicatia, valorile, entuziasmul, responsabilitatea.
4. Identitatea conturata a terapeutului permite membrilor grupului sa-1
perceapa ~i sa-1 recunoasca ca ceea ce este acesta - o persoana reala ~i nu ceva
imaginar, datorat transferuJui. Totodata, ti va da terapeutului oportunitatea sa se
raporteze deschis ~i uman la grup, fiind capabil sa dezvolte o alianta de lucru
cu pacientii. De asemenea, tndeplinita aceasta condifie, ea il va ajuta pe
terapeut In reactiile sale de contratransfer ~i in intelegerea propriilor defense.
5. Adesea, cei mai buni terapeuti sunt cci care 1~i folosesc intr-un mod
creativ sim}lll umorului. Acesta este valmificat la maximum atunci dind 1.nsote~te
onestitatea, cmajul, sinceritatea. De asemenea, poate ajuta la solutionarea
distorsiunilor transferentiale. Creativitatea poate unbraca multe forme. Dupa cum
evidentia J. Frank (1961), atitudinea personala fata de grnp este adesea cea mai
impo1ianta din repe1t01iul sau.
6. Responsabilitatea gre~elii.
Exista o expectanta vizavi de terapeut ~i anume aceea de a gre~i. Mult
mai impo1tant, afirma autornl, este sa li se permita terapeufilor sa o faca. Ei vor
tnvata ca, gre~ind, nu-~i vor pierde pozitia. Exista riscul ca, 1n caz contrar, sa
fie intoleranli fata de incapacitatea pacienJilor de a tine pasul cu ei ~i cu
descoperirile lor, devenind astfel frustrati ~i nesatisracufi de lipsa unui succes
imediat in terapie. Beutler (1980) demonstreaza ca terapeutii care percep cu
acuratete disforia ~i rezistenta pacientului au o eficienta mai ridicata.

Direcp.i de lucru

~i prioritap

pentru terapeut

Rutan i Stone (1993) au studiat asiduu in directia identificarii,

sistematizarii i clasificarii prioritatilor de rol i sarcina ale terapeutului de
grup. Autorii <listing iutre rolul terapeutului i focalizarea sa.

IRolurile terapeutulu~
Autorii mai sus amintiti analizeaza rolurile terapeutului pe trei axe:
a) activitate - pasivitate;
b) transparenta - opacitate;
c) gratificare (recompeusare) -fmstrare.
a) Nivelul de activism al terapeutului este detenniua.t de o se1ie de
factori: stadiu de dezvoltare, populape tffita, obiective, orientare tehnicii,

461

compozipe a grupului, personalitate; ei vor int1uenta gradul de activism sau

pasivitate al terapeutului. Dupa cum s-a mentionat anterior, alcoolicii si
dependeutii de droguri nu raspund satisracator terapeutilor pasivi, nonstimulativi,
dar nici celor care controleaza e.xcesiv, stilul lor evocand competitie, evaluare si
dominare. N ivelul de activitate al terapeutului, cu deosebire iutr-o p rima faza,
trebuie orientat 1ospre stabilirea unor gracite ~i lim.ite fenne, flira a intra i'nsa in
competitie cu membrii grupu lui. Pasivitatea poate ti interpretata ca dczinteres,
deta~are ~i slabiciune, provocand reac!ii transferenpale putemice, ceea ce
constituie un impediment in progresul grupului.
b) Dupa recomandarea lui Rutan ~i Stone este mai util, de obicei, sa
dezvalui doar ceea cc vine In sprijinul procesului terapeutic. Trebuie evitate
transparenta, deschiderea in ceea ce prive~te uevoile proprii terapeutului sau iu
cazul presiuuilor venite din partca grupulu i. 0 evitare directa insa a raspunsului
la aceste lntrebari tisca sa distorsioneze rela1ia terapeutica. Este cunoscut faptul
ca pacientii dependenp sunt mai interesati sa stie ca vor ii ln tele~i . acceptati si
ajutati de cineva care a avut tangen1a cu problema dependentei. Este important,
ib cazul 1n care terapeutul nu are legatura cu dependentii, ca acesta sa nu se
justifice, sa nu se scuze pentru aceasta.
c) Nivelul la care terapeutul frustreaza sau recompenseaza grupu l este
un alt factor dominant de prezenia sa 1n grup. AlcooUcii ~i dependent-ii
revendica nivele sigure de recompensa grup, ill cooditiile in care ei trebuie sa
fie capabili sa tolere-ze renuntarea la sursa lor principala de gratificare - in speta
alcoolul ~i drogurile. Perspectiva psibologiei Sinelui este cea mai ut ila
terapeutului 1n determinarea modului i momentului gratificarij pacientilor
dependenti. Adictia, a~a cum o define~te psihologiei Sinelui, rezulta din
frustrarea nevoilor de gratificare corespuozatoare dezvoltarii. Paclentii
depeodenti trebuie sa 'invete cum sa tolereze frnstrarea, in timp ce parcurg
nivele tolerabile de frustrare. Apare aici conceptul de ,,frustrare optima".
Grupul lucreaza la nivel maximal 'in condifiile unui nivel de anxietate tolerabil
(Ame Alonso, 1985. apud Flores). Daca exista prea putina anxietate, grupul nu
va promova o atmosfera stimulativa necesara producerii capacitatii de adaprare
$i reu~ita. 0 anxietate prea mare blocheaza lncrederea, seriozitatea $i
coeziunea. ,,Gratificarea optimr se refera la faptul ca terapeutul va aj uta
gmpul peotn.1 obtinerea echilibrului emotional, pana cand ace~tia It ating
singuri rara a reveni la vechile metode de obtinere a satisfactiei.

'

'

IFunctiile terapeutuluij
Focalizarea terapeutului este descrisa pe mmatoarele coordonate:
a) trccut... aici $i acum ... viitor;
b) grupul ca intreg ... interac{iune... individ;
c) in gmp ... in afara gmpului;

462

d) afectivitate... cognifie;
e) proces ... cont:inut;
f) intelegere ... experien}a.
a) Trecut, prezent ~i viitor. Top terapeutii experimentati ~i bi.ne fom1ap
recunosc ca focalizarea pe ,,aici ~i acum" este probabil cea mai productiva ih grnp.
Trecutul este important doar pentru a in1elege influen}a asupra a ceea ce se intfunpla in
prezent, mai ales in cazul consumului de alcool ~i drogwi. Analog, concentrarea
excesiva asupra viitorultti poate deveni o modalitate de evitare a ceea ce trebuie tacut il1
prezent. Preocuparea alcoolicilor ~i dependenIor peu1ru viitor poate deveni cu U$urinla
sm-sa tuior anxiera}i ~i temeli insrumontabile.
b) Alta de a conduce grupul este determinata i'ntr-o mare parte de
abilitatea terapeutului de a disceme, la un moment dat, ce nivel de interventie (la
nivel de grup, interpersonal, individual) este benefic grupului. Interventiile
individuate sunt absolut necesare, mai ales u1 stadiile timpurii ale terapiei, dar ill
cele ulterioare nu trebuie utilizate in exces. Promovarea interactitmilor
interpersonale trebuie sa domine eforturile terapeutului ill lucrnl cu pacientii
dependenti. Initial, acesta va mcuraja stabilirea tumi climat supo1tiv, coerent ~i
receptiv. Ulterior, interactiun.ile inte1personale trebuie evidentiate ca mijloc in
identificarea modului ill care relatiile internalizate sunt proiectate ~i exprin1ate
fata de ceilalti.
c) Daca terapeurul valorizeaza experienta lui ,,aici ~i acum" ~i
interactiunea i'ntre membrii grupului, experientele de tip ,Jn grup" var avea
illtaietate, de~i nu trebuie neglijata rapmtarea, paralela la evenimentele ,,din
afara grnpului". Uneori 1nsa, mai ales pentru alcoolici ~i dependenti,
evenimentele din afara grupului pot deveni o sursa de rezistenta i de deta~are
de ceea ce se unnare~te tn cadrul grupului.
d) Orice terapeut experimentat distinge lntre o intelegere cognjtiva
~i una de tip emotional. Utilizarea excesiva a uneia !ara cealalta este
ineficienta, necesitand echilibrarea lor ~i ill ftmciie de nevoile particuJare ale
membrilor grupului. in activitatea terapeutica cu alcoolici ~i dependenti exista
o preocupare speciala pentru aceasta: prea multa afectivitate la inceput poate
conduce la .,recaderea" pacientului, de$i experienta clinica ~i date recente
evidenpaza importanta catharsis-ului ill terapia dependentilor.
e) Exista o putemica tendinta ill grup in direc1ia reactiei la continutul
comunicarii unei persoane. Aspectul procesual este de regula domeniul ~i
responsabilitatea terapeutului. Acest proces poate avea loc intrapersonal (e.g.
asociatiile libere ale indivizilor) sau in grup (scbimburi libere ce au Joe lntre
membrii grupului). Pentru aceasta, membrii trebuie sa se simta liberi sa
raspunda deschis ~i spontan cu ceea ce le vine in minte, ceea ce este complicat,
mai ales pentru alcoolici ~i dependen?. De aceea, interactiunile lor pot fi
463

superficiale, evitante, fonnalizate sau combative, dadi au de a face cu o

problemli emo!ionala negativa.
f) Rutan ~ i Stone ( 1993) evidentiau ca, de~i sunt vitale in orice fo1ma
de tratament, instinctul ~j in}elegerea sunt insuficiente pentru a aduce o
schin1bare reala in individ. Experienta de viata sta la baza oriclirui proces
terapeutic eficient. Alcoolicii ~i dependenrti, probabil mai mult ca ceilalti, au
di:ficu1tati evidente in stabilirea unor relatii reciproc satisracatoare. Pentru a fi
capabili de aceasta, ei au nevoie de oportunitatea 1nvatarii prin experimentarea
lor aici ~i acum mai degraba decat prin primirea unei formule care le explica
cum sa procedeze.

Contribuile terapeutului
psihoterapeotic

~i

pacientului

la

procesul

IContributia terapeutoluij:
terapeutul trebuie sa demonstreze capacitate empaticli;
sa fie lm blm ascultator activ a ceea ce pacientul spune sau nu
spune (ascultarea cu a treia urecbe);
sa manifeste o atitudine noncritica; neutralitatea nu trebuie insa
confundata cu nonreceptivitatea;
sa evite un comportameut provocator, suparatoi- cand pacientii sai
sunt osti.li.
Yalom (1995) analizeaza un numar de variabile ce descriu activitatea
terapeutului ~i le clasifica in patru functii fundarnentale:
b) stimulare emot,ionala (1nfruntare, confruntare, impunere ca model);
c) suport (sprijin, afectiune, protectie, caldura, acceptama etc.);
d) stimularea mtelegerii (explicare, interpretare, clari ficare, ofetirea
1mui cadn.1 cognitiv al schimbarii; traducerea sentimeutelor ~i
experientelor in idei);
e) functii executive (stabilirea limitelor, reguLilor, nonnelor,
obiectivelor, programarea timpului, stabilirea procedurilor).

lcontribua pacienplo~:
Exista trei dimensiuni fundamentale referitoare la contriburia
pacientului, ce trebuie evaluate il1 terapie:
pacienpi vin, de regulli, in grup cu anxietap., temeri ~i fudoieli , chiar
ostilitate ~i agresivitate, adesea neexprimate; anumite trai1i hebuie
exprimate chiar de la mceputul terapiei, 1n caz contrar terapeutul
pierzandu-~i pacientii;
pacientii prezintli un anum.it nivel al dezvoltfuii fizice, rezultat al
expe1ienfei lor anterioare; cu cat experientele negative au avut Joe la o

464

varsta mai timpurie, cu atat clificultatile pacientilor sunt rnai mrui ~i vor
relationa mai anevoios cu terapeutul. Ace~ti pacienti necesita sprijin
alinare, lini~tire din prutea terapeutuJui;
fiecare pacient intra in tern.pie cu anum.ite expectante; cele mai multe
se refera la fantezia de vindecare: intr-un fel magic, terapeutul va
indepa1ia disconfortul ~i boala sa; in acest fel, mai ales :U1 cazul
alcoolicilor ~i dependenJilor cu a~teptari exagerate, pot fi provocatc
fi.uia ~i supararea lor.
1

Concluzii
Ca terapeuti ~i lideri de grup avem sarcina, dar ~i datoria morala, prin
codul deontologic al profesiunii noastre, de a oferi ceea ce membrii grupului au
nevoie, nu doar In grup, ci ~i tn viata reala.

in grupwile de psihoterapie putem oferi ceea ce de fapt dore~te oricare

diutre noi - experien1a relationala ~i un sens al comtm.ita!ii, unde fiecare se
simte acceptat ~i valorizat ca om.
Orice toxicodependent traie~te experienta aljenarij, neacceptarii ~i
golului interior, aflat fond intr-o continua tupta cu nevoia de drog ~i cu nevoia
de ceilalti. Terapia de grup ofera un sens al apartenenfei ~i al inielegerii
reciproce, ca experiente emo1ionale necesare ,,topirii" In structura Eului a
confuziei, ambivalentei ~i suspiciunii.
Cu to!ii dorim sa fim acceptati, iubiti ~i recunoscuti neconditionat. De
aceea, pentru noi to{i, dependen}i sau non-dependenti, primul conflict (~i poate
prezent pana la star~itul vietii) apare intre nevoia, dorinta de a fi alaturi de altul
sau de ceilalti ~i alienarea de sine, pierderea identita!ii personale.
Alcoolicii ~i dependentii traiesc, probabil, ceva mai intens experien!a
alienarii de sine, ~i poate de aceea cauta ~i solicita autonomie ~i independenta
1.ntr-un mod rebel, egocentric ~i de multe ori ostil. In subsidiarul vjetii psihice
traiesc teama pierderii identitatii de sine In contextul pa1ticiparii afective alaturi
de celalalt. Aceasta constituie o tema pentru noi tori.

TEMA DE REFLEXIE

Putem fi intr-o relatie iutima cu cineva rara a ne pierde independenta?

465

MODUL ill. R elatii-capcana lo familia toxicomanului

Cristina Denisa Godeanu (Stoica)

Introducere

Rela}iile-capcana ill sistemul familial au fast dezvaluite pe masura ce sa:u finalizat cercetarile uuor grupmi cum sunt cele de 1a Palo Alto ~ i de la
Milano. Gregory Bateson, Don D. Jackson ~i echipa lor de la Palo Alto au
pub1icat ill 1965 uu articol, ,,Catre o teorie a schizofreniei", ill care este
comunicata celebra teorie a dub1ei legaturi. Ei au e1aborat aceasta teorie
bazandu-se pe cercetari pe care le-au flicut pe familii cu schizofreni. Bateson ~i
colaboratorii sai au pus tn eviden1a acest tip de comunicare paradoxala care are
o mare frecventa In familiile cu scbizofreni. $coala de Ia Milano, in frunte cu
Mara Selvini-Palazzoli, a facut cercetari pornind de la ipoteza ca fami lia este
un sistem cu autoreglare, care 1~i creeaza propriile reguli prin incercare ~i
eroare. Insa, contributia cea mai importanta a abordarii sistem.ice 1n terapie,
dupa cum spune Haley, a fost aceea de a arata peotru ce oamenii sunt cum suut
~i nu schimbarea psihoterapeutica. Cu alte cuvinte, toate aceste cercetari au
demascat iluzia relationala, au identificat ~i ,,au demontat" relatiile-capcana .
Conceperea simptomului ca modalitate de adaptare la contextul de viata al
ind.ividului a fost, iarai, de o foarre mare imp01tanta In ideutificarea ~i
abordarea relatiilor-capcana.
Viziuuea sistemica a dezvaluit m.1mai anum.ite aspecte In legatura cu
ceea ce se ascunde fu spatele jocuriJor relatJonale. Mara Selvini Palazzolj este
con~tienta de limitele pe care le i.mplica ,,fidelitatea" fata de lm sistem
terapeutic. ,,Credetn ca este timpuJ sa mergem d.incolo de modelul sistemic. El
a deveuit o capcana care nu n1ai pennite niciun progres cliillc."(,,La therapie
familiale en cbangemenf', 1999, p. 58).
Relatiile-capcana se pot aborda ~i sub aspectul transnus1e1
incon~tientulu.i familial. Bert Hellinger, terapeutul care a creat terapia numita
,,constelatii familiale", abordeaza capcanele sistemului fanulial punandu-le 1n
relajie cu incon~tientul familial. Metoda lui Bert Hellinger de a lucra cu punerea
in scena a constela?Jlor familiale aduce la 1umina dinamica ascunsa care ne
tmpinge sa ue compmtam mtr-o anume maniera m familie. Astfel ne dam seama
ca, uneori, adoptam comportamente care nu ne aparttn. Dramele ~i secretele
familiale care fac pa1te d.in istoria propriei noastre famiJii pot determina
destabilizari m sistemul familial, de care nu ne dam seama. Hellinger vorbe~te
despre forte ce 1in de sufletul nostru, pe care el le nume~te ,,ordinelc dragostei",
~i care ne pot lega de destinul altuia. ,,Dragostea oarba" trece dincolo de
generatii, spune el.

466

Ivan Boszormenyi-Nagy, Maria Toruk

$1 ~kolas

Abraham au

descris feuomene c.e 1in de incon~tientul colectiv, cum ar fi loiaiitalea familiala,

.,cripta ~i fantoma" , care pot genera ceea ce in terapia transgenerationala se
nume;;te patologia de transmisie transgenerationa!a.
Tox.icomania este vazuta de unji terapeuti ca patologie de transmisie
transgeneratiouala. in practica cu familiile de toxicomani am identificat ceea ce
am numit relatii-capcana, relatii care sunt :irltegrarn unor scenarii-capcana, ce
decmg din manifestarea incon~tientului familial , intemeindu-se pe fenomene ca
loialitatea familia la, ,,ordinele iubirii" , cripta ~i fantoma. Ele confirma existenta
mitului familial, a ritualurilor familiale ~i asigura identitatea familiei,
impiedicand dizolvarea ei.

1.

Relafii ~i scenarii-capcana in familia toxicomanului

1.1. Dinamica scenariilor-capcana in familia toxicomanului

Am lansat ipoteza ca episodul toxicoman, in familiile pe care le-am
avut sub observatie, este corelat cu nevoia de cre~tere, cu asumarea
cre~terii ~i cu deturnarca de la crc~tere. De ce m-am oprit la abordarea
acestui scenariu pe care I-am intitulat ,,Nu este momentul
cre~ti!"? 1n
primul rand fiindca este asociat cu presiunea schimbarii (vezi subcapitolul
,,Toxicomanul ~i familia sa in scenariul terapeutului") ~i cu recaderea ~i in
al doilea rand pentru ca are ca m.iez aceasta nevoie de cre~tere.
Am identificat toate aceste caracteristici ill urma evaluarii familiilor cu
care am lucrat. Ipoteza poate fi confinnata de observatiile asupra comunicarii
ill familiile cu un membm toxicoman. Incapacitatea acestor persoane de a-~i
comunica propriile nevoi ~i de a le asculta pe ale altora poate fi corelata cu
deturnarea de la cre~tere. Detumarea de la cre~tere ii satisface, in aparen1a,
nevoia adolescentului de cre~tere.
Pentrn ilustrarea modului In care functioueaza triunghiul uevoia de
cre~tere - asumarea cre~terii - detumarea de la cre~tere am ales cateva
exemple:
Fiul risipitor. Familia pe care o aduc in discuJ:ie demonstreaza foarte
bine modul In care scenariul ,,Ntt este momenrul sa ere~!" s-a transmis de la o
genera~ie la alta. Este vorba despre o familie formata din parinti, care au depa~it
u~or varsta de 40 de ani, ~i din doi baieti de varste apropiate, 17 ~i 18 ani. Pana
in unna cu doi ani au locuit, in regim de familie extinsa, 1mpreuna cu parintii
soJ:Uiui. in momentul in care s-au separat, spaJ:ial, de parintii sotului, au debutat
problemele pe care le au 'in legatura cu fiul lor mai mare, probleme legate de
coosunml de droguri. Modul ill care mama ~j tatal i~i descriu familia

sa

467

corespunde mitului familiei ideale, descris de Ferreira. Ei nu au avut niciodata

niciun fel de probleme. Mama se descrie pe ea msai: ,,Eu am 1nvafat bine, am
.facut o facultate, m-a.m casatorit, am tacut copii. Soacra rnea mi-a fost ca o a
doua mama. Mi-e i mila de ea in momentul acesta 1n care ii cream probleme
cu baiatul nostru! Ei sunt batrani, nu mai au chef de a~a ceva. ''Se observa
tendinta mamei de a ramane copiluI supraadaptat ~ i in relatie cu socrii. Putem
lansa ipoieza ca unul dintre scenariile familiei de origine a mamei este ,,Ca sa
nu ai probleme nu trebuie sa creti!". Tata! se descrie pe el lnsu~i prin
identificare cu frul sau rnai mic. El ne spnne despre fiul sau: ,,Este un baiat a tat
de bun! Mwicete, i~i vede de 1ectii, face sport i nu are ptieteni dub i o~i ca
celalalt." Pe cine ne descrie tatal? Un copil supraadaptat care ti multumqte
parin\ii, care nu le creaza probleme i care i~i vede de treaba lui. Pe masura
derularii ~edintelor la care a participat tatal, ne dam sea.ma ca portretul fiului
corespunde po1iretului tatalui 1n adolescenta. in mma evaluarii, am aflat ca tatal
i~i asuma intr-un mod dificil rolul de tata, tocmai pentru ca nu a avut spariul
necesar pentru a-~i crea ~i pentru a exersa acest rol. Tatal fami liei a fost
'intotdeauna bunicul. Mama spune despre tata: ,,De cate ori apare o problema In
familie, el nu doanne noaptea. Si il apuca ~i criza de astm". ~adar, tatal joaca
de multa vreme rolul de al treilea copil 1n familie. Pentru a prczerva mitul
familiei ideale este necesar scenariul ,,Nu trebuie sa cre~ti!".
Din puact de vedere al prezervarii acestui mit al famil iel. fiu l mai mare
reprezinta o amenintare. El cste tapul ispa~itor, care st1ica imaginea familiei.
Este ace! membrn al familiei care nu se integreaza scenariuhti familia l. Si ce
face el? Tntra ill contrascenariu. Se 1ntampla fenomenul de deturnare de la
cre~tere. Persoanele care traiesc acest fenomen sunt acele pcrsoane care a u
o nevoie naturala de cre~tere, dar, fiind sabotate in cre~terea 101, se
implica intr-un scenariu care. in aparenta, le satisface nevoia de cre~tere.
Tendinta la contrascenariu in astfel de fa:milli este tipica. Un exemplu in
acest sens este tatal care are, la w1 moment dar, 1n adolescenta, o perioada il1
care bea ma.i mult. A~adar, tatal confinna fapntl ca cre~terea este u11 fenomen
natural care, atunci cand este sabotat, genereaza fonne false de manifesiare.
Cum a depa~it tatfil momentul? ,,M-an1 indragostit de o fata ~i mi-a trecut. ",
spune el. Tendinta Jui catre cre~tere a fost Teprimata de necesitatea de a se
integra scenariului familial. Se pare ca ,,Nu este momentul sa cre~ti !", sce11ariul
tipic pentru parin~i lui, a fost mai putemic decat tendinta lui catre cre~tere.
Tata1 s-a integrat scenariului familial, dar mul1i ani a fost dependent de turun. A
renuniat la tutun din cauza unei bron~ite asmatifonne, care se rnanifesta
putemic ori de cate orj el se confrunta cu o problema in farnilie. Reactia tataluj
la probleme ne indica faptul ca ~i in familia de origine a tatalui a functionat
acela~i scenariu, ,,Daca o sa cre~ti, o sa ai probleme!". BaiatuI repeta episodul
de toxicomanie al tatalui, ca ~i cum i-ar mai da inca o data ~ansa de a cre~te.
468

Unul diutre miturile descrise de f eneira se manifesta in acest caz, mitu)

ispa~irii. Fiul este Umbra proiectata a tatalui. Tatal s-a identificat cu fiul mai
mic ~i ~i-a proiectat Umbra In fiul rnai mare. Este ca ~i cum ftul i-ar permire
tatalui sa se confrtrnte cu Umbra !'ui inca o data. Iata cum acest scenariu, ,,Nu
este momentu1 sa cre~ti!", hansmis de la o genera1ie la alta, genereaza
coutrascenarii ~i relatii-capcana In care membrii fanuliei sunt prin~i. fara a fi
cou$fienti de acest lucru. In familia prezentata parintii sunt pe cale de a
transmite acela~i scenariu fiului mai nuc. Fiul mai mare intra in contrascenariu,
respingand con~tieut modul de viata al familiei. intre cei doi baieti exista o
ostilitate evidenta, ostilitate lntre~nuta de scenariul familial. A~adar, cei doi
baieti, impreuna cu ceilalti membrii ai familiei, suot in relatii-capcaoa ,
Terapeutul care lotalne~te o astfel de famiJie nu ramane ,,pe margine".
Capcana relationala a familiei cu care are contact este atilt de putcrnica, incac
1iscul de a fi atras este foaite mare. Memb1ii fam.iliei ii gasesc intotdeauna un
rol in scenaJiul lor ~i acest rol nu este accla de terapeut. intreruperea ~edin~clor
din motive obiective pentru doua luui a geuerat o u~oara pai1ica parintilor. ,.$i
pe noi cui ne lasa}i?", m-a 1ntrebat matna. Ac~ti parinp Inca mai aveau nevoie
de parintii lor.
,,Solutia" scenariului polar {contrascenarlul). Cazul mmator
ilustreaza o combinafie intre mitul familiei idea1e, a~a cum a fest descris de
Feneira, ~i scenariul ,,Nu este mornentul sa cre~ti!". Tata!, cu studii stralucite $i
cariera deosebita, a fest premiant din ~coala generala pana la te1111inarea
facultatii. Ca unnare, ob!ine un post de conducere. Mama se pensioneaza pe
caz de boala, ea avand, de asemenea, studii superioare. Privita din afara pare o
familie de invidiat. Este o famjlie bine cotata i\1 sooietate. Tatal tine foarte mult
la aceasta imagine. Din acest motiv, un alt scenatiu pe care i-1 prescrie tatal
fiului este mmatorul ,,Trebuie sa fii la fel de pe1fonnaut ca mine!". Ca unuare,
fiu1 intra in contrascenariu mascat. Contrascenariul reprezinta ,,solutia"
fiului. El reu~e~te sa intre la o facultate In ur1na tmui examen dificil. Irnaginea
farniliei este, oarecum, pastrata. in acela$i timp, insa, el intra in contrascenariu.
Adopta un stil de viata care implica consumul de droguri. E un slit de viara care
nu are nimic de a face cu viara pe care o duce cu parintii sai. ,,Pe strada $i cu
prietenii mei sunt altcineva." Spre deosebire de tanarul toxicoman din cazul
prezentat anterior, acesta funcrioneaza in acela~i timp 'in doua scenarii polarc,
sceoariul prescris de tata ~i scenariul pe care ~i-l alege singlll', coorrasce1rnriul.
Nevoile de cre~tere ale 1anarnlui sunt satis!acute de functionarca 'in
cootrascenariu. Dar este vorba de o nevoie de cre~tere neaswnata.
1n acest caz este foarte important pericoh1l pe care il reprezinta lezarea
mitului fanuliei ideate. Este iu pericol unul dint:re miturile foarte importante ale
acestei fami lii. La aflarea ve~tij ca fiul consuma drogri, prima reactie a tatalui a
fest 1n legatura cu mitul familiei ideale: ,,Am ajuns la fel ca tiganii!".

469

Transgresarea de catre fiu a uneia dintre regnlile familiale, aceea de a fi

perfonnant, il aduce pe tata 1n stare de panica. Else afla in situatia de a face orice
pentm ca mitul familiei sa nu se dizolve. in mma eva1uarii acestei fam.ilii , am
formulat ipoteza ca p rioritara este pastrarea imaginu familiei ~i nu recuperarea
fiului. in aceste conditii tatal este centrat pea crea planuri pentiu fiul sau ~i nu pe
ritmul de recuperare al acestuia. La uu moment dat este chiar dispus sa il
goueasca de acasa pentru a pastra imaginea familiei. Fiul sau trnbuie recuperat In
tirnp record. Este vorba despre acel gen de parinte care cbnsidera ca singura
problema a familiei este toxicomania fiului sau, arnncand, astfel, toata
responsabilitatea rela1iei pe acesta din unna. iu perioada postdezintoxicare,
presiunea schimbarii a crcscut atat de mult In aceasta familie, 1nciit fiul, chiar
urmand o psihoterapie, a recazut. Tatal nu a reu~it sa se integreze ttiungbiului
parinte - toxicoman - terapeut, iar fiul nu s-a simp.t destul de pregatit pentrn a
profita de ~ansa de a ie~i 1n mod real din scenariu. Gradul de impJicare al fiulu i in
acest scenariu a avut un mare rol in recaderea acestuia.
,,Este mai bine sa faci ca mine. Eu am trecut prin asta!" reprezinlii
metamesajtll illtregului compo11ament al pariutelui In acest scenariu.
Trebuie sa fii la fel d e bun ca mine! Tata.I cu studii ~j cariera
stralucite. Fiul este exrnatriculat de doua ori din liceu. Tata I nu 1nte1ege ceea ce
se intampla. Aici se combina mitul familiei ideale cu nevoia acestej familii de a
fi deosebita. Deoarece fiul este siogurul nepot al intregii famiJii, el devine
ecranul de proiectie al tuturor sperantelor membrilor fami liei. De la lnceput i se
prescrie scenariul ,,Trebuie sa fii perfonnant!", ,,E~ti extraordinar! ". El intra,
astfel, tntr-un sceuariu polar scenariului. prescris de familie. Astfel, el pernlite
familiei sa se confrunte cu propria sa Umbra. In prescrierea scenariuJui
,,Trebui.e sa fi.i performant!", membrii familiei folosesc scotomizarea. El poate
fi o copie a tatalui sau, dar nu poate fr el insu~i. Ce face tanarul pentru a ramane
el l.nsu~i? Alege polaritatea.
fn mma evaluarii acestei famiJji am observat ca relapa tatalui cu fiul sau
se bazeaza pe o pem1anenta comparatie tata-fju , ceea ce m-a dus la supozitia ca
tatal 1~i provoaca fiul la o pe1manenta competitie fratema. ,,El nici nu ~tie pe ce
lume traie~te. Eu La varsta lui eram olimpic la matematica." Comi.micarea In
aceasta familie se confonneaza modelulni ,,Vie\:i paralele". Tata! vorbe~te pentrn
el, mama vorbe~te pentrn ea, fiul vorbe~te pentru el. Tatalui ii este foarte di.fie.ii
sa conceapa faptu l cii fiul are alte nevoi decat el lusu~i. Rolul fiului este acela de
fap ispa~itor. A~adar, se reintalnesc aspecte ce }in de participarea membrilor
familiei la scenariul ,,Nu este momentul sa cre~ti !".
Cel abandonat. Este vorba despre o familie in care, ca ~j in prlmul caz,
ies in evidenra scenariile care se afla in pola1itate. Fi ind vorba despre o familie
cu doi copii, bineinfeles oa fiecare este ,,orientat" catre un scenariu. Fata mai
mica este ,,copilul eel bun", c.are satisface a~teptarile parintilor. Ea este
470

cuminte, invata foai1e biue, este ill randul lumii. Fiul mai mare intra il1 scenariu
polar. Este eel ,,abandonat", este ,,eel renegat''. I. este crescut pana la varsta de
6 ani de catre bunici, intr-un alt ora9 decat eel ill care locuiesc parintii sai. Are
cu buruca o relatie fuzionala. Acest aspect este un bun indicator in legatura cu
tenclintele lui la dependenta. in momentul 1n care se muta cu parintii sai,
,,prefera'' sa ramana illtr-un scenariu al abaudouului. El se simte mai bine la
cre9a, prietenii lui sunt mai importanti decat familia Jui ~i se simte eel mai bine
pe strada. ,,Cel abandouat" !9i ofera ~i o recompensa orala, la 15 aui Tncepand
sa consume un drog, 9i nu orice drog, ci unul care da o dependenta fizica ~ l
psihica foarte puternica. Mama Lui spune despre el ca niciodata nu a fost
deschis cu ea ~i cu tatli.l sau. Are, insa, o relafie foarte buna cu sora lui. in urma
mtalnirilor cu el ~i cu mama lui am observat ca, m ciuda independentei afi~ate,
l. este IDCa foarte dependent de mama lui.
Nu vreau sa cresc. In acest caz este vorba despre un tanar care intra in
contrascenariu ca 1ap ispa~itor 1ntr-o familie U.1 care to1i membrii, dupa spusele
lui, au studii stralucite. A~adar, comportamentul Jui pune in pericol un nlit
foaite important al familiei, ~i amnne mitul familiei perfonnante. Rolul de 1ap
ispa~itor ii ofera tnulte avantaje. Cel mai important avantaj este 1ntarzierea in
asumarea respoosabilitatii, care este corelata cu deturnarea de la cre~tere .
Scenariul pe care ~ i-1 a.lege este polar scenariului impus de tatal sau, care are o
importanta funcrte de conducere. Foa1ie important este faptul ca a avut ~i 1nca
mai are o relaP,e de extrema dependenta fata de mama sa. Refuzul de a cre~te
este evident.
Dupa cmn se observa 1n cazurile prezentate mai sus, dinamica
scenariilor polare este diferita, in funcfie de structura familiei. in fanliliile
in care exista mai mult de un copil, ace~tia sunt ,,repartizati" l'n polalitate cate
unui scenariu. Povestea biblica despre fiul risipitor este relevanta pentru modul
1n care functioneaza scena1iile polare. in familiile cu un singur copil riscul de
clisodere al cop11ului este foarte mare, pentru ca el poate intra concomitent in
doua scenarii.
Foarte importante pentru clinamica scenariilor polare sunt, dupa parerea
noastra, fenomenele de excludere ~i autoexcludere. Un membru al familiei se
poate autoexclude sau poate fi e><clus dintr-un scenariu prescris de pa.rinti, de
alti membri ai fanliliei sau de social. in exeroplele date mai sus este evident
fenomenul de autoexcludere. Mesajul parintilor este ,,Nu ai ce cauta in
scenaiiul meu, dac8. nu intri ID acest roll". Mesajul fiului este ,,Nu pot face
parte din acest scenariu!". Astfel apare un scenariu polar. Acest scenariu polar
nu a.pare peste noapte. $i aici putem vorbi despre modul in care un membru al
farruliei care nu se integreaza scenariului familial contient scoate la suprafaJa
scenariul-umbra al familiei. Farrulia este pusa ID situaJia sa vada ceea ce nu se
vede ID familie, poate fi pusa chiar tn situafia sa se confrunte cu secrete ale
471

familiei. Acel membru al fam.iliei care intra tu scenariul polru are paxadoxnlnl
rol de a .,intregi" fam.ilia, de a-i reda posibilitatea sa integreze ceea oe nu a fost
integrat. Acest ,,ceva" se manifesta ca intricapi familiale (vezi Bert Hellinger).
Fenomenul de autoexcludere ~i de fotrare mtr-un scenariu po1ar este legat de
nevoia de cre~tere. Tana.ml din primul exemplu se sustrage unei capcane
rela\ionale in care ar fi fo11at sa ramana cop.ii multa vreme ~.i intra intr-o alta
capcana, toxicomania. Astfel, ill aparenta, el a ales cre~terea, dar s-a 1ntamplat
deturnarea de la cre~tere.
In cazul toxfoomanului ~i al familiei sale, foarte importanta este
dinamica intre scenaliul-capcana social ~i scenariul-capcana familial. Cazurile
prezentate mai sus demoustreaza faptul ca exista uu moment In derularea
dramei familiale in ca.re acestea se exclud reciproc. Am putea uurn.i acest
moment momentul zero, fiindca 1n acest moment statutul de ,,corp sbain" al
tox.icomanului in fami lia sa este foarte puternic. Este momentul In care este
foa1te clar ca toxicomanul nu mai face pa.rte din scenariul familial. Membri
famil iei nu Ii mai gasesc loc. Urmatoarea mi;;care poate :fi excJuderea ,,corpului
stJain" sau ,,indigestia" familiala. Tata.I din exemplul 2 gasise ,,soluria": ,,Prefer
sa plece de acasa. Sa nu mai ~tiu de el." Riscul excluderii era foarte mare. Daca
nu se !ntampla nici excluderea ~i nici autoexcluderea, ,,solutia'' ramane intrarea
In scenariile polare, dupa cum am observat 1n caztuile prezentate mai sus.

1.2.

Ata~amentul

intergenerational, un aspect al relapilor-

capcan a in familia toxicomanului

In urma experientei sale clinice cu fami liile de toxicomani, Gianfranco

Ceccbio ideutifica un pattern foaite imp011ant specific acestui tip de familie
(Ceccbin 1989). Este vorba despre e;icistenta unei rela!ii foarte puternice 1ntrc
pacient ~i mama sa sau 'in he pacient ~i altcineva care are rolul mamei. Dupa
Cecchin, aceasta relape '.intre mama ~i toxicoman este singura care rezista ~i
atuuci cand acesta parase~te familia. Toxicomanul poate conta !ara limite pe
mama sa. Poate conta pe aceasta sa-i plateasdi datoriile, sa-i gaseasca
medicamentele necesare atunci ca11d are nevoie. Mamele tinerilor heroinomani
par sa aiba rrevoia de a prelungi foarte mult dependen1a afectiva a copiilor lor.
Ele .se prezinra foarte apropiate de copiii lor ~i foaite pennisive in legatura cu
drogul. Infantilizarea ~i 1ntarzierea n:i_aturizi'\Jii emotion.ale la tauarul toxicoman
sunt efectele acestei atitudini mateme. Mama se pune In pozitia de salvator al
fiu1ui tu raport cu tatiil.
Toxicomanii f01meaza adesea cu parintij sau cu bun.icii lor aliante
intergeneraiionale foaite putern.ice. Selvin.i Palazzoli a '.incercat sa desc1ie acest tip
de ata~amente p1in te1men.ii de Ilnbroglio Relafional ~i lnstigare. Lace se refera
imbroglio relational? ,,Unul dintre pannti are o relatie privilegiata cu fiul sau cu
472

fiica. Aceasta rela!ie privilegiata nu este autentica; este vorba despre un pseudoprivilegiu, pentrn ca in realitate parintele i$i vizeaza partenernl conjugal;
comportamentul sau 1n raport cu copilul nu este decat un joc pe care cei doi soii $i-l
intrefin reciproc." (Selvini Palazzoli, 1999, p. 57). Ca unnare, se intfunpH'i
instigarea, aclica ,,unul dintre pa.rit1~ se prezinta de obicei copilului, la nivel
nonverbal, ca o victima a comportam.entului celuilalt pfuinte." (Selvioi Palazzoli,
1999, p. 57). Aceste fenomene descrise de Selvini Palazzoli nu sunt decat capcane
care intretin scenariul ata$amentului. Unul dintre parin!i se folose$te de aceste
,,manevre transgeoerationale", intr-o tnaniera incon$tienta, pentm a se folosi de
unul dintre copii contra celuilalt parinte. Simptomele apar la copil, atunci cand
acesta patiicipa la acest joc.
Separa1ile a.par la toxicornan ca fiind foarte dificile. Nu intamplator
episoadele de toxicomanie debt1teaza la varsta adolesceotei, varsta care este
asociata cu o serie de pierde1i. Chiar $i atunci cand este plecat din familie, tanaml
toxicoman ramane ata$at acesteia, ceea ce justifica desele lui re1ntoarceri.
Cloe Madanes, Joyce Dukes $i Henry Harbin au realizat o cercetare
pomind de la ipoteza ca beroinomanii fonneaza cu pariutii lor sau cu
substitutele de parin{i alian1e care tree dincoJo de grani!ele lransgenenqionale,
detenninand inversitmi In organizarea ierarhica specifica fami1iei. Ej au adoptat
aceasta ipoteza, care este contrara ipotezei traditionale ce sustine ca
toxicomanii sunt sociopa~i, orientati predominant catre tovara~ ii de grup.
Ccrcetarea a avut ca punct de plecare date clinice privind familiile cu
toxicomaui, care :ll1dica faptul ca ace~tia se angajeaza intr-o coalitie importanta
cu mm! dintre parinti contra celuilalt parinte. Dat ft.ind ca 50% dintJe
toxicomani proveneau din familii monoparentale, cercetatorii au presupus ca
!Tiunghiul compus din toxicoman ~i doi membri ai familiei importanti dintr-o
genera}ie anterioara este echivalent triunghiului format din toxicoman ~i
parintii biologici. 0 schema tipica s-a desprins 1n urma observatiilor clinice.
Persoana parentala A intra cu toxicomanul lntr-o alianta ce traverseaza
gJanitele ce separa generatiile, furnizandu-i acestuia bani pentru procurarea
drogurilor, lmpa1ta~ indu-i secretele ~i protejaudu-l. Persoana parentala B este
critica in rap011 cu A ~i cu toxicomanul, dar este blocata in ac~Ul1ea sa de
aliartta celor doi, care este foane putemica. La un moment dat, B se retrage.
Persoana A renunta la pozitia de parinte, aliindu-se cu descendentul contra
celuilalt pa1inte.
Se pare ca asemanarea i'ntre comportamentele celor doi membri a1
aliantei permite toxicomanului sa devina un jntermecliar intre cei doi parin\i.
Paradoxat cei doi parinti incep sa cliscute intre ei privitor la componamentul
toxicomanului. Toxicomanul caplita putere asupra celor doi. Astfel, pericolul
de separare poate fi manevrat de el. Pentn.1 menpnerea acestui triunghi, unul
dintre parinti trebuie sa se alature toxicomanului. protejandu-1 $i salvandu-1.
473

Consecinra unei astfel de ,,mecanici" rela~onale este aceea ca

consumatornl de drog este pus la acel~i nivel generational ca ~i parintelc. Astfel,
ierarhia familiala este inversata.
Acestea sum ipotezele de la care au plecat cei hei cercetatori. Pentru
cercetare au fost luate In considerare trei loturi. Un lot format din 18
heroinomani din clase sociale defavorizate, al doilea lot a fost fonnat din 9
fatnilii cu schizofrenl $i al treilea lot a fost format din 9 familii cu grad de
adaptare ~i integrare sociala foarte mari. Grupul cu subiec~ foarte bine adaptati
a fost ales ca grup de control, iar grupul de familii cu schizofreni a fost ales
datorita asemanarilor cu familiile toxfoomanilor.
Pe langa testul Rorschach $i testul proverbelor, cercetato1ii au folosit un
instrument care sale dea reprezentarea clara a ierarhiei familiale. Este vorba despre
testul Ierarhiei Familiale, care indica modalitatea 1.n care fiecare membru al familiei
percepe ierarb.ia familiala. Reprezeutarile rezultate din aplicarea acestui test
membrilor familiilor lotuiilor de familii cu scbizofreni $i a celor cu toxicomani au
scos 1n evidenta predispozifi.ile acestor tipuri de familii la inversiuni ierarbice. A
ie~it ill evidenta faptul ca nu exista diferente semnificative mtre cele trei grnpwi de
fam.ilii in ce prive$te predispozitia la inversiune ierarhica.
In familiile cu toxfoomani, parintji ~i tox:icomanul dete1mina inversiuni
ierarbice in care o persoaua parentala este plasata deasupra altei persoane
parentale 1n ierarhia famiLiala. Inversiuuea se efectueaza situand o persoana
parentala la nivelul descendentilor. Membrij acestor familii sunt implicati in
aliante intergenerationale. Aceste ata~amente apar, adesea, 1ntre parin!i $i
membrii fratriei, precurn $i intre parinti ~i tox:icoman, ceea ce indica faplul ca
toxicomanul, ca membru al fratriei, este irnplicat in aceste ata~amente foarte
putemjce, d:incolo de grani}ele intergenera~onale.
in familiile cu scbizofreni exista un mare numar de inversiuni ierar1uce.
Una dintre persoanele parentale inverseaza pozifia celeilalte persoane in
ierarhie ~i nu propria lor poz.i\ie. Lupta pentru putere 1n ierarhie este aceea~i ca
in familiile cu toxfoomani. Aceste frecvente inversiuni ierarhice indica aliante
intergenerafionale ~i o lupta pentru ,,$efie" 1n acest tip de fami!ie.
Reprezentarile privind ierarhia famiLiala in famiUile cu schizofreni au
demonstrat ca nu ex.ista un uumar mare de ata$amente intergenerationale sau de
ata~amente in aceea$i generatie.
in familiile cu subiecti cu integrare sociaJa foarte buna exista foarte
putine inversiuni ierarhice $i at~ai.11ente intergenerationale. Niciuna dintre
persoanele studiate nu a inversat pozitia alteia 1n ierarhie ~i nici a ei lnsa$i.
Dupa c1.1m sustin autorii cercetarii, studiul nu dore~te sa demonstreze ca
o anume organizare familiala va duce neaparat la o problema specifica, curn
este tox:icomania, ci ca toxicomanu1 este legat de familia sa Intr-un mod care
contribuie la mentinerea i.toxica}iei sale.
474

Concluziile au fost ca inversiuuile ierarruce ~i ata~amentele

intergeneraponale nu trebuie neaparat asodate cu familiile monoparenrale ~i
nici cu cfuninele perturbate, peutru ca acestea apar foatte frecveut ~i ill familiile
cu toxicomani care au ambii parinti.

1.3.

,,Cripta ~i fantoma" in scenariul de via ta al toxicomanului

Experient:a clinica cu toxicoman.i a unor psihoterapeuti i-a dus la o

corelatie intre toxicomanie ~i cripta ~i fantoma. Ei au identificat adesea 1n
istoria familiala a toxicomauilor calatorii, expatrieri, emigrari foa1te dureroase,
astfel ca Drossos lanseaza ipoteza ca toxicomania poate fi consecinta unni
doliu nerealizat de cat.re parinli ill legatura cu familia de origine. ,,Cripta ~i
fantoma" au fost descrise de doi psihanali~ti freuctienj clasici, de origine
ungara. Este vorba despre Nicolas Abraham J?i Maria Torok. Ei au lucrat pc
cazuri de bolnavi care ziceau ca fac un l'ucru sau altul rara sa.-~i dea seama de
ce. De obicei, evenimentele legate de acest doliu functioneaza ca secrete de
familie. Sunt lucrnri despre care nu se v0rbe~te. Un inainta~ depm1at, un exil, o
emigrare fortata sunt evenimente care nu au lasat timp celor implicaii sa faca
doliul pamantului din care au fost expulzati.
Un alt doliu nerealizat poate fi in legatura cu o persoana iubita de catre
toxicoman.
P. Hachet concepe toxicomania cape o tentativa nereu~ita de vindecare a
,,criptei ~i fantomei". Problema separfuii ~i a doliului la toxicomani este reflectata
~i de faptul ca. varsta mectie de la care un toxicoman 1ncepe sa consume este de
19 ani, varsta apropiata de adoJescenta ~i de problemele specifice ei, printre care
exista ~ i problema separarii.
Toxicomanul, ca purtator al ,,criptei ~j fantomei", participa la un
scenariu scris ill mare pa1te de tnainta~ii lui, fapt de care el nu este con~tient.
Secretul parental este pus ill scena de purtatorul fantomei, care este
toxicomanul. Tot comportamentul sau poate fi ,,o solutie imaginara la o
problema parentala" (Nachin, apud P . Hachet, J 995, p. 116). A$adai,
toxicomanul are o misiune reparatoare ill raport cu unul dintre parinti sau cu
alfi mainta$i. Putem pune ipoteza lui Hacbet In legatura cu scenariul-umbra la
care pa11icipa toxicomanul, pentru a-i oferi parintelui posibilitatea de a se
confrunta Inca o data cu umbra sa (vezi exemplele). Acest rol pe care 11 joaca
toxicomanul in fami lia sa este de sacrificiu. El incearca sa se sacrifice
iucon~tient, pent111 a pune familia fata in fata cu secretele sale, cu Umbra sa,
scopul fiind reparator.
Abraham ~i Torok vorbesc despre doua fenomene specifice ,,criptei":
demetaforizarea ~i obiectivarea (P. Hachet, 1995, p. 106). Demetaforizarea se
refera la a lua metafora mot-a-mot, iar obiectivarea se refera la pierderea
475

objectului. in cazul toxicomanului, demetaforizarea consta in punerea

substan!ei toxice tu corp, ca substitut a ceea ce este pierdut, iar obiectivarea
consta In nevoia zilnica de drog. Hachet da cateva exemple de manifestare a
criptei la unii dintre pacientii sai. Aure1ie, care $i-a pierdut tatal, este nervoasa
de cate ori vine ziua comemorarii Jui. Christelle a 1nceput sa ia beroina cand a
atins varsta la care mama sa a pierdut o sarci.na, varsta care coincide cu varsta
bunicii sale in momentul in care aceasta $i-a pierdut tanarul sot. Sabine a luat
penuu prima data heroina in octombrie, luna in care ea a avut un accident in
care a murit unul d.i.otre prieteuii sai.
Dupa Nachin (Nachin, 1995), fantasrnele de incorporare, legate de
c1ipta, se manifesta in clinica astfel:
- incmporare mlegatura cu modul de reprezentare. Este vorba despre lipsa
reprezenta1ilor nonnale (o pacienta, care $i-a pierdut so!lll, nu retl$e$te sa ~i reprezinte
cadavml sotului ei in morrnant) sau despre aparifia tmor uoor reprezentari nea$teptate.,
patologice;
- incorporare in legatura cu modul de manifestare a afectelor. Acest tip
de incorporare se manifesta p1in seuza~i, se11tin1ente, emo!ii sau printr-o
anestezie afectiva;
- incorporare ill legatura cu modul de manifestare a comportamentului.
Este vorba despre manjfestarea unor conduite incongruente ~i iuexplicabile
pentru subiect;
- incorporare in legatura cu o stare corporala. Aceasta se poate
manifesta pri11tr-o boala ~i indeosebi prin tulburari hepato-djgestive.
Toate aceste mauifestari ale fantasmelor de incorporare au fost
jdentificate $i 111 cjjnica toxicomanului. Ele ,,prelungesc" viata obiectului
pierdut al iubirii.

2.

Identificarea ~i evaluarea rela}iilor-capcana in familie

2.1.

Evaluarea sistemica a familiei

G. Salem spune ca este vorba de evaluarea sistemica a familiei :?i nu de

.,analiza", fiind vorba de faptul ca demersul intelectual al terapeutului pune
accentul pe funcfionarea globala ~i sistemica a fa.miliei, mai degraba decat pe
functionarea fiedirui individ 'in parte. Aici nu este vorba despre masmare
,,cantitativa". Evaluarea nu izoleaza o singura variabila ~i tine cont de combinarea
mai multor variabile, pennu a avea o vizitme de ansamblu (Seywe1t, p. 14).
Familia ca ~i grup trebttie sa realizeze o sarcina $i procesul interactionaJ
este observat In mod direct. lnvestigatorul poate fi prezent lu sala sau poate
observa familia din spatele unei oglinzi.

476

Dupa Seywert, exista 4 categorii de sarcini:

grupul familial tr ebuie sa rezolve 0 problema. lnvestigatoml trebuie

sa observe ~i sa evalueze comportamentele rnembrilor familiei. Exista
situapi standardizate legate de situapi tipice 1n fami lie (SIMF AMStimulated Family Activity Measurement ~i Kvebaek Sculpture Test);
fa milia tr ebuie
a junga la luar ea unei decizii comune (decision
making tasks). Sarcina nu consta In a rezolva o problema reala. Lise dii
membrilor familiei directiva de a lua o decizie, hnpreuoa, ]n legatura
cu o situape fami liala ipoteticii, dar posibila - a planui ceva lmpreuna
(PST), P. Watzlawick. La un moment dat, 1n timpul unei ~edinte,
terapeutul expl ica membrilor familiei ca Ii va lasa singuri timp de 5-10
minute ~i le va cere sii elaboreze tn acest timp un proiect pe care 11 pot
realiza 1u famitie (de exemplu, de a merge tmpreuna 1n vacanta) Family Interaction Scales-Riskin;
familia trebuie sa r ezolve un conflict. Grupul familial este confnmtat
cu o situatie conflictuala ~i este solicitat sa gaseasca o solutie (Tehnica
diferentelor revetate - ROT). Fiecarui membru al fami liei i se cere sa
completeze un cbestionar privind mai multe situa1ii famil iale
problematice, apoi membrii familiei sunt reuniti ~i confruntafi cu
raspunsurile individuale divergente pentm a gasi impreuna o solutie;
familia r ealizeaza sarcini ,,naturale" (naturalistic tasks). Observatia se
face la domiciliul familiei - Super Meal, C.A. Dreyer, A.S. Dreyer
(Seywert, 1990, p. 50).

sa

Grupul pentru dezvoltarea psihiatrie.i (1970) a introdus ideea ca in

evaluarea globala a familiei ar trebui sa se tina cont de unnatorii factori:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.

P rezentarea problemei actuate;

Compozipa ~i caracteristicile fanriliei;
Istoria familiei de-a lungul a mai multe generatii;
Relatiile actuale cu familia de origine;
Dezvoltarea parintilor din copilfu.ie la varsta aelultii;
Perioada de cmte ~i de logodna;
Istoria familiei nucleare de la casatorie pana in zilele noastre;
Relatiile fam itiale actuate;
Impresiile diagnostice;
Schimbarile survenite in tin1pul tratamentului;
Evaluarea finala ~i pronosticul;
Catamneza.

477

Epstein ~i colaboratorii sai de la Butler Hospital in Providence au pus

la punct un ,,Mc Master Model", care pune accentul pe 6 dimensiuni
majore in funcponarea familialli:
I. Capacitatea de a rezolva probleme
Identificarea corecta a problemei.
Comunicarea problemei persoanelor care fac parte din fami lie sau
persoanelor care nu fac parte din familie.
Luarea ID considerare a solutiilor alternative dispouibile.
Alegerea unui plan de ac~une potrivit.
Puuerea ID actitme a planului ales.
Controlul aplicatiei.
Evaluarea finala a rezultatelor obtinute.
2. Comunicarea
Anchetatorul se centreaza pe comunicarea verbala, direct observabila la
nivel afectiv ~i instrumental. Comunicarea poate sa fie clara $i directa (adecvata
~i eficace), clara ~i indirecta, mascata $i directa, mascata ~i indirecta (mai putin
adecvatii ~i mai putin eficace).
3. Rolurile
- functii familiale necesare:
la nivel instrumental - provizie de resurse, obiceiuri;
la nivel afectiv - satisfacerea uevoilor afective fundamentale,
gratificatia sexuala a adultilor;
functiuni mixte, integrarea membrilor familiei 1n diferite faze ale
dezvoltarii lor, men?.nerea ~i organizarea sistemului familial.
- roluri specifice: adaptate sau neadaptate (de ex. rolul de tap
ispa~itor).

4. Rezonanta afectiva
Se refera la capacitatea familiei de a reactiona la diferiti stimuli afectivi
prin emotii adecvate sau inadecvate. Aceasta gama de reac~i afective se compune
din emopi ~i sentimente care exprima o stare de bine ~i reacfii emofionale care pot
constitui o descarcare.
5. Angajamentul afectiv
absenra angajamentului;
angajament ce nu implica emotia;
investirea narcisica;
angajamentul empatic;
supraimplicarea;
investirea sirnbiotica.
6. Controlul comportamental
controlul subtil;

478

controlul rigid;
controlul laissez-faire;
controlul haotic.

2.2. Evaluarea grupului familial

Evaluarea grupului familial presupune luarea in considerare a unor
date privind reteaua de comm1icare ~i interacfiunile observabile aici ~i acum,
precwn ~i ,,faptele ex1stentiale" care privesc familia. W. K.inston face distinctia
1ntre scenaiiul familial care se deruleaza sub ochii psihoterapeutului , pe care el
ll nume~te ,,actiune de suprafata'', ~i ,,structura de fond", care se refera la
cultura, modele, credinte, loialitati, care susJin reaLitatea fenomenala imediat
perceptibila.

1. Informatii In legatura cu maniera de funcponare a familiei :

ancheta asupra compozipei ~i distribufiei geografice a familiei. Care sunt
membrii familiei nucleare ~i largite implicaii 1n problemele actuale.
i . Membrii familiei nucleare.
2. Membrii familiei largite.
2. Observatia asupra interactiunii intre membril familiei prezenfi
la ~edinta. Aceasta observatie asupra membrilor familiei ofera info1111atii mult
mai pertinente decat cele ob~inute de la un singur 1nembru al fami liei. Avem
grija sa pemutem tuturor membrilor familiei sa se exprime ~i tncercam sa
identificam secventele comportamentale care se repeta.
3. Comunicarea. Stilul comunicational se dovede~te a fi de maxima
importanta pentru evaluarea familiei. Numai pe baza explorarii diferitelor
modalitati de comunicare intre membrii familiei ~i a identificarii secventelor
repetitive putem descrie constelatiile interrelationale caracteristice. Nu ne
centrlim numai pe strncmra ~i sernnificatia limbajului verbal, ci ~i pe conduite
non-verbale ~i pe elemente paraverbale, cum ar fi gesturile, atitudinile
posturale, controlul distantei, mimicii, rasului ~i plansului, suspinelor,
inflexiunilor vocii, lini~tii , imobilitatii, absentei reactiei.
0 atentie deosebita o acordam evenimentelor nea~teptate care intervi.11
ill timpul ~edintelor. Un sunet de telefon, absenta unui membru al familiei.
L. Wynne
comunicationale:

~i

L.

Kaufmann

479

fac

distinctia

intre

stilurile

- comunicarea functionalii se caracterizeaza prin claritatea mesajelor

verbale, coerenia intre verbal ~i non-verbal congruenta intre mesajele diferiti lor
memb1i, capacitatea de a metacomunica;
- comunicarea disfuncponala e caracte1izata prin confuzia mesajelor,
disonanta tntre verbal ~i non-verbal, iucongrnenta lntre comlulicarea diferi~ilor
memb1i, rupturile, raspunsurile in locul celorlalti, mesajele contradictor.ii ,
jnjonctiunile paradoxale, dublul mesaj.
Climatul afectiv. Lcgamrile afective sunt eel mai bun garant al
coeziunii grupului familial. Este un parametru care merita o atentje speciala.
Evaluarea acestui parametru se dovede~te foarte difidla, pentru ca trebuie luati
In considerare uu numar foarte complex de factori, cum ar ti aspectele culturale
~i situationale, interrela~ile cu alte variabile de evaluare, dificulta\ile de a
cuautifica gama de emotii exprimate ~i de a ,,masura" impactul lor asupra
observatorului. Printre altele, Ferreira descrie interdependen~a climatuJui
afectiv cu anumite compo1iamente psiho-patologlce.
Este artificial sa dore~ti izolarea unei asemenea variabile ~i rnasurarea
ei in mod obiectiv.
Miturile familiale. Gradul de congruenta lntre mitologie i realitate.
Toti autorii subliniaza actiunea stabilizanta a miturilor pentrn familie. Originea
mitului se pierde adesea i'ntr-un trecut familial indepartat. Stierlin distingc litre
nliturile care acorda fami liei o dimensiune neconflictuala, n1itu1ile de
deculpabilizare ~i de reparatie. care implica tapul ispa~itor.
Reteaua de reguli. Ipoteza transgenerationala. pe baza observatiei $i
aucbetei. Toata fanlilia este condusa de un ansamblu de reguli care i'i sunt proprji ~i
care delim.iteaza repertoriul de comportamente. Regulile tacit respectate de to~
membrii pot fi deduse de investigator plecand de la observatiile anunlitor secven~e
ioterac1ionale repetitive.
Pragul de toleranta pe care !I are familia fafa de probleme i teosiuni.
Evaluarea familtilor ~ i formularea de ipoteze. F. Seywert publica In
volumul lui, ,,L 'evaluation systemique de la famille", o grffa de evaluare
sistemica a familiei. In evaluarea farniliilor cu care am lucrai, am plecat de la
grila lui Seywert, centraodu-ma pe tipul de comunicare, pe organizarea
inter-individuala (roluri, granite. aliante sau coalifii, reiea de reguli) ~i pe
djnamica familiala (identificarea zonelor de tensiuni ~i ecbilibru: idemificarea
~i localizaJea conflicte1or, strategiile de control al conflictelor, problemele care
genereaza conflictele; gradul de toleranfa la schimbari: schimbari legate de
ciclurile viefii, st:res generat de evenimeute imprevizibile, modificfai generate

480

de conditiile socio-economice). Pentru ca observatia sa fie po.sibila, am adus

fanulia In situat1a de a rezolva 1mpreuna o sarcina (de a construi ceva cu ni~te
cutii de chibrituri, de exemplu), de a rezolva o problema fictiva sau reala sau
am provocat conflictul pentrn care au apelat la terapeut. in acest sens, foarte
util este diagnosticu l experiential, care presupune evaluarea familiei pe
masura cc interventia terapeutica se dcsfa~oara (lolanda Mitrofan, 2004, 2006).

Genograma familiala, semnalizator al relatiilor-capcana

Genograma sau gcnosociograma, cum prefera sa o numeasca Ancelin
Schlitzenberger (1993, p. 14), a fost dezvoltat~ ca tehnica de Hemy Colomb,
av~nd la baza ideile lui Moreno. Ea permite o reprezentare sociomctrica.
(afectiva), continand nume, locuri, date, repere, legaturi. ~i pricialele
evenimente de viata (na~teri, nunti, decese, boli , accidente etc.
(Schiitzenberger, 1993, p. 14).
Genograma farniliaJa permite terapeutului sa gandeasca 1ntr-o maniera
sistemica relatiile ~j evenimentele din viata pacieutilor lor. Ea face parte dintT-o
evaluare sistemica globala, furnizand un rezumat clinic ~i eficace prin care
lerapeutul poate avea acces la iuforn1ati.i asupra unui caz cu care nu este
familiarjzat (McGoldrick, 1990, -p. 20). Informatia stn.tcturala, relalionala,
func?onala a famibei poate fi citita 01izontal, ill context familial, ~i vertical, dea lungul generatiilor. Pe baza acestor informatii se pot formula ipoteze i'n
legatura cu dinamica familiala ~i 'in legatura cu modalitati!c de intcrvcrttic
terapeutica, pentru ca examioarea contextnlui familial acnrnl pennite
clinicianului sa stabileasca legatmile care exista 1ntre memb1ii familici
implicati direct In drama familiala ~i ceilal!i membri ai sistemului fami lial.
Genograma familiala poate aduce mprim plan infom1ati i pe care un chestionar
sau un protocol le pot trece cu vederea. Ea ofcra till tablou al evenimentelor
care au avut loc intr-o familie pe eel purJ.n trei generaTii. Reprezinta, astfel, o
modalitate de a identifica mecanismcle repetitive in dinamica fam.iliala, de a
lua contact cu partea de Umbra a familiei, teme, mituri care 'lotre!iu relafiilecapcaoa ~i scenariite-capcana. Rememorarea cvenimentelor ~i schemelor de
via!ii ale familiei 1n cauza poate avea ,,o se1m1ificatfo recurenta asupra
tratamentului familial in curs". Genograma ramane un instrument subiectiv de
interpretare, cu ajutorul caruia terapeutul poate emite ipoteze In vederea unei
evaluari sistemice ulterioare (McGoldrick, 1990, p. 20). in um1a constmqiei
genogramei, configura\iile relationale fiiud clare, se pot emite ipotezc In
legatura cu relatii le-capcana ~i scenariile-capcana care le confiJL
Const:mcpa unei genograme nu se opre~te la desernuea m1ei scheme.
Dupa construirea ei se ccr informatii de tip demografic (varsta. na~tcre ~i
deces, ocupatie profesionala, loc unde tra1esc, nivel de educatie), in fonn atu de
tip functional (func\ionarea medicala, emo(ionaln ~i compo1tamemalii a
481

fiecamia dintre membrii familiei) , informatii privind evenimentele critice

(schimbari importante, migratii, e~ecuri ~i reu~ite) .
0 alta etapa in constructfa unei genograme consta in delimitarea
relatiilor familiale (McGoldrick, 1990, p. 39). Acest lucru se poate face prin
observa!:ti directe ~i pe baza martwisirilot membrilor faroiliei.
$edinta de elaborare a unei genograme. Infonna~iile necesare
construirii unei genograme se pot obtine prin contactul ct1 umll sau mai multi
membli ai familiei. McGolchick vorbc~tc de efecrul Rashomon (nume dat dupa
un celebru film japonez, to care m1 eveniment este prezentat din mai multe
unghiuri, ~a cum a fost el trait de mai multe persoane). Discu~ile cu mai multi
membri ai familiei dau posibilitatea de a compara diferitele puncte de vedere ~i
de a observa interactiunile. Ceea ce estc impo11ant, spune Schiitzenberger, este
modalitatea ill care autornl acestui arbore ,,fantasmatic" (pentru ca genograma
nu reprezinta o cercetare geoealogica obiectiva) percepe personajele ~i
legaturile dintre ele (1999, p. 89). Stabilirea legaturilor probabile lntre
evenimente, fapte, date, shuatii poate duce la depistarea unor repetitii
(coincidenta datelor sau varstelor), care pot avea legatura cu patologia de
traosmisie transgeoera~onaUi ~i. implicit, cu !ntre!inerea reia1iilor-capcaua.
A~adar, unul clintre obiectivele genogramei este punerea in evidenia a
proceselor ~i a fenomenelor de transmisie transgeneratiouala (loialitatea
familiala, sindromul de aniversare etc.).

3.

Toxicomanul ~i familia sa In scenariul terapeutului

Evaluarea calitativa a familiilor de toxicomani cu care am lucrat mj-a

pennis surprinderea uuor aspecte ale dinamicii relailor-capcana ~i scenariilorcapcana intr-o astfel de familie. Dupa cum am mentionat 1n capitolul ante1ior,
in cazul toxicomaniei, scena.riul-capcana social este foa1te imp01tant. El poate
anula scenariul familial, punand 1n pericol integritatea familiei. Ferreira
vorbe~te despre doua mituri familiale fom1e importante, care pot fi jdentificate
~i in familia toxicomanului . Este vorba despre mitul familiei ideale ~i dcspre
nlitul marginalizarii. Scenaliu1-capcana social, m care rolul principal este al
toxicomanului, poate pune In pericol mitul famiLiei ideale, dar se poate
suprapune peste mitul marginalizarii.
Importanta pentru surprinderea dinamicii scenariilor-capcana in familia
toxicomanului este faza in care se afla aceasta. Am identificat doua faze
impo11ante In identificarea ~i evaluarea relatiilor-capcana in fanlilie: faza de
tragedizare ~i faza de presiune a scbimbarii.
Un alt obstacol in progresul terapiei poate fi soenariul de viata al
terapeutului, precum ~i fidelitatea fata de un anumit sistem terapeutic.

482

Faza de tragedizare

Fenomenul ,,tragedizfuii" esre tipic 1n faza irnediata aflarii Ye$tii ca ftu.

sau fiica consuma drog1ui. Pentru ca familia ftmctioneaza ca m1 sistem aceas t5
capcana a tragedizarii .Ii poate 1ngbifi nu numai pe parinfi, ci toata familia. ,,Nu
ma mai pot ocupa de serviciu. Mi-e teama ca o sa-mi pierd postul. Nu mai am
chef sa fac n.i.mic. Nici eu $i nici sotul Nu Uni pot reveni." Aces ta este unul diu
momentele In care parintii se prezinta la un specialist, fie el din domeniul
clezintoxicarii, psihiatriei sau ps1hoterapiei. Ei vin sau nu 1nsofiti de copiii lor.
Ce ar .ti de racut illtr-o asemenea situatie? Daca starea de dependenfa este
iustalata, bine1n1eles, px:imul pas este deziutoxicarea. Este simplu! iusa,
persoana dependenta este ea de acord cu dezintoxicarea? Dorete ea sa se lase
de consumul de drogl1ri? Parintii care au trecut prin aceasta sinH11ie $tiu foaite
bine ca, daca fiul sau fiica lor nu 1$i doresc dezintoxicarea, recaderea se va
!ntampJa imediat dupa ie$irea din sectia de dezintoxicare sau, In paralel cu
tratamentul ambulatoriu pentru suport, pe perioada dezintoxicarii, se intampla
$i conswnul de drogwi A~adar, toxicomanul se poate af1a In stadiul pe care cei
doi speciali~ti 1n toxicomanie, Prochaska ~i DiClemente, 11 numesc de
precontemplare. Este vorba desprc ace) stadiu in care consumatorul de drog nu
considera ca consumul ar fi o problema pentm el. El gase~te tot felul de
ra~ionalizfui pent:ru a-~i justifica comportamentul. Drogul 1i ofera numai
avantaje. ,,Este modul meu de a ma distra." ,,Ma ajuta sa ma simt bine ~i nu
exista nimic care sa ma faca sa ma simt bine atat de repede. Altfel ma
plictisesc. Toti prietenii mei consuma." Acestea sunt justificari tipice pentru
aceasta faza de. pre.contemplare. in acest stadiu, lUl rol foarte impoLiant 11
poate avea psihoterapeutul, care poate lucra cu toxicomanu) pe sistenrnl de
motivare, avand suportul parintelui. Pentrn a renunta din proprie initiativa la
consumul de droguri, persoana dependenta arc nevoie de motivare. Acesta estc
unul diutre momentele in care terapeutul se poate manifesta 1u cadrul
triunghiul ui toxicom an - parinte - terapeut. Parintele care a depa~it faza de
,,tragedizare" poate acorda suport fiului sau fiicei aflat(a) in situatic de criza.
Parintele care nu a depa~it faza de tragedizare $i care nu a reu$it sa accepte
situatia poate sabota munca psihoterapeutului, lt1tretinand compottamentu1 de
consum. Repro~nrile, suspiciunea, atitudinea moralizatoare, in general , pot
mentine dependenra.
ln situafii de crizii confuzia comunicarii cre9te, iar 1e/ctfiile-capca11a
ies la suprafa/ii. Aadar. faza de tragedizare este un moment foarte bun pe111r11
a ident((i.ca 9i a evalua re!atii/e-capcana fntr-o fami!ie.
Fiind v orba despre o situaiie de criza, poate ie~i, in mod clar, in
evidenta modul in care familia face fa\a situatiilor de criza. Ma refer la stratcgii
de a face fata $i la reactii in legarura cu transgresarea regulilor fam.ilia!e.
Specifica penuu familiile aflate Tn aceasta situatie este senzatia ca m1 exista
1

483

1e~1re. in cabinet intra parin~i 9i ,,problema". De obicei ,,problema" nu arc

nimic de spus. in aceste condi~i se 1nrampla ceea ce a~ numi fonomenul ,,vie\i
paralele". Fiecare membru al familiei vorbe~te pentru el, in paralel. Strategiile
de a aborda situapa de criza suut 1ntemeiate tot pe mitul fam.i liei. Acesta poate
fi mai impo11ant decat recuperarea persoanei dependeute. Am intaln it familii in
care mitul fami1iei ideale este foarte important. in aceste familii centrarea
este pe imaginea familiei ~i nu pe recuperarea toxicomanului. In acest caz
capcana este foarte puternica, pentrn ca atunci cand persoana dependenta nu 1$i
mai gasc~te locul In scenaril1l familial exista m1 mare rise de eliminare a
acesteia. ,,Mai bine pleaca, sa nu mai ~tiu de el."
0 alta reac1ie tipica 1n faza de tragedizare este cautarea rctetelor. Exista
familii care nu au strategii propriu-zise de a face fata problemelor cu care se
confrunta. Sunt acele familii care cauta retete in curtea vecini lor, In mass-media
sau in ,,gura satului". Dupa parerea noastra, cautarea re~ete l or de astfel de
famil ii confoma functionarea mitului ,.Nu este momentul sa cre~ti!".

Faza de presiune a schimb arii ~ i comunicarea paradoxa!a 1n

familia toxicomanului
Rela~ile- capcana generate de presiunea schimbarii in fam ilia
to:;...icomanului in perioada postdezintoxicare reprezinra numai un aspect al
scenariilor-capcana care se deruleaza In acest tip de familie.
,,Nu vrem sa mai avem niciun fel de probleme. N u este momentul
sa cre~ti! A cre~te inseamna sa ai probleme.''
Acest scenar:i u ex.ista dintotdeawrn in unele dintrc famil iil e
toxicomanilor pe care i-am !ntaloit. El este asociat cu presiunea schimbarii,
fenomen identificat, in perioada postdezintoxicare, 'in fa milia
toxicomanului.
in experienta noastra cu familiile cu tox.icomani, am identificat faptul
ca momentul recaderii tox.icomanuluj este asociat cu ceea ce am numit
presitmea schimbarii. Presiuoea schimbarii se refera la toti acei factori car e
forteaza, intr-un fel sau altu1, schimbarea, Iara a fine seama de ritmul
individului. Este vorba despre un fenomen frecvent In ciclul recuperarii
toxicomanului ~i poate declan~a o adevarata criza atat ~ersoanei dependente.
car ~i familiei din care face patte. Aceasta criza se poate asocia cu recaderea,
pentru ca presiunea poate fi atat de putemica, !neat cedarea se intampla
spontan.
La ce se refera aceasta pTesiune a schimba1ii? Fiecare .individ are ritmul
lui de schimbare. de evolu~e, de asimilarc. Nu poii impune unei persoane
propriul tau ritm ~i nu Ii po\i atribui propriile tale uevoi. Nici ca parinte nu po!i
ccre copilullli tau sa adopte ritmul tau ~i nu Ii poii cere sa adopte ncvoile tnle.
Ne-am tntalnit destul de des cu situatia ill care parintele 11 insotc~te pe copilu l
484

sau la cabinet $i vorbe$te u1 locul aceshria. Acest parinte se compotta ca ~i cum

nevoile sale ar fi nevoile copilului sau. Atunci cand acest Jucru se iutampla,
persoana al carei ritm este ignorat poate avea senzatia ca nu este acceptata a~a
cum este, cu ritmul ~i uevoile sale. Nevoia de a fi acceptat este una dintre
principalele nevoi ale unei persoane care face efortmi pentrn a depa~i o crizii,
iar aceasta persoana poate fi toxicomanul 1n perioada postdezintoxicare.
In ,,euforia" generata de faptul ca copilul lui a 1utrerupt consumul de
drog, parintele lncepe sa aiba a~teptari nerealiste in rapon cu acesta, uitaud ca
nu se poate renunta la u11 stil de viata peste noapte. Aceste a~tepta1i nereale pun
in umbra nevoile reale ale persoanei dependente. Parintele a~teapta ca frul lui sa
r~i ia toate restaniele, cu toate ca el se afla, toca, lo perioada de recuperare. Alt
parinte a~teapta ca fiul Jui sa fie tot a~a de lini~tit cum era cand era copil sa11
a~teapta ca fiul Jui sa uu mai aiba nkiun secret in raport cu el. Nevoia de a fi
acceptat a~a cum este, nevoia de s up01t ~i in~e l egere, nevoia de intimitate,
nevoia de a i se arata, din noti, rncredere sunt nevoi ale tanarului toxicoman In
rapo1t cu care parintele nu este receptiv atunci cand el este central pe ,,plamil"
pe care 1'1 are pentn.1 fiul sau ~i nu pe ritmul ~i nevoile acestuia.
Am intalnit mulp parin~i care spuneau ca ai- face orice peno1..r ca fiul lor
toxicoman sa fie biue. Dar ce lnsenma acest ,,orice"? Acupunchrra, o ex,cursie la
munte, bani ... Acest ,,orice" pe care 1-ar face parintele pentru copilul Juj are
legatma cu nevoile reale ale acestuia? Are legahu:a, de exemplu, cu nevoia de a fi
respectat? Nevoia de a fi respectat ca fiinta umaoa este o nevoie reala a persoanei
dependente care 1ncearca sa se reintegreze ~i aceasta nevoie exista, 1n special~ ill
raport cu persoauele apropiate. Este foa1te adevarat ca ,,ioconfortul" parin~ilor
aflat1 tu aceasta sihrntie este maxim, dar ,,lmpiedicarea" in acest inconfort scnde
receptivitatea in rap01t cu nevoile reale ale tanarului dependent. Acriunile unora
dintre parintii aflati in aceasta situat;ie se pot traduce ~a: ,,Am nevoie ca toate
1ucrurile sa fie !'l~a cum au mai fast. Am nevoie de siguranta ~i de previzibil. Am
nevoie sa $tiu ca nu o sa mai faci nimic care sa ma scoata din ale mele. Nu
trebuie sa mai ai nicio problema." Cu alte cuvinte, ,,Nu este momenhtl sa cre~ti!"
A~adar, presiunea schimbarii se tntampla la granita 1ntre nevoile
reale ale persoanei dependente ~i nevoile celor care fac parte din med iul
sau de viata. Pe de o parte, exista nevoia tanarului dependent de a fi tratat ca o
persoana capabila sa-~i schimbe stilul de viata, de a fi tratat cu lncredere ~i
respect, iar pe de alta paite exista nevoia de securitate a parintilor. Nevoia de
securitate a parinfilor este corelata cu nevoia de control, cu nevoia de a ~ti ca
totul va fi a~a cum trebuie ... Tensitmea generata de presiunea schimbarii
poate detennina reaciii tipice ale parin~lor af1a~ In aceasta situa?e. Una dintre
reactiile lor tipice se traduce printr-o atitudine parad(}.-xala: tendinta de ,,a
~terge cu buretele" experienta Iegata de consumul de droguri (tine de
incapacitatea de a-~i asuma aceasta experienta) ~i tenclinta de a-1 trata pe
485

tanarul dependent ca ~i cum ar consuma 1n continuare. Aceasta atitudine

paradoxala genereaza o comunicare paradoxala; adjca Ii pune pe membrii
fami liei Jn situa1ia de a intra in relatii-eapcana. Pe de o parte, parintele Ii cere
fiului sau sa uite peste noapte ca a fost toxicoman, iar pe de alta parte, ii
trateaza ca ~i cum ar consuma in coutim1are. E ca ~i cum i s-ar spuue: ,,Da. Ce a
fost a fost, dar, ia sa vad, astazi ai consmnat? Ai ceva in bt1zunare?". Multi
diutre toxicomani au aceasta expe1ienta u1 perioada de dezintoxicare.
Comunicarea paradoxala implica un dubla mesaj $i Ii obliga pe mcrnbrii
familiei sa intre in relatii-capcana. U11ele familii cu toxicomaui au ,,tradiiie" 'in
folosirea comunicarij paradoxale $i relatiile-capcana pe care le genereaza acest
tip de cdmunicare se transmit din genera1ie in generatie, atat timp cat nu vor fi
COU$tientizate. Tendinta de a comunica paradoxal cre$tC mai ales in situatii
de criza $i apare ~i t n familii care nu au ,,traditie" in a comunica in acest
mod. Perioada tu care persoana dependenta trece de la statutul de consumator
la statutul de neconsumator este o situa1ie de criza in familie, situatie in care
comurucarea paradoxala se intensifica datorita presiunii schimbarii.
Trecerea de la statutul de consumator la statutal de neconsumator.
Si parintele, ca ~i tanarul dependent, are nevoie de timp pentru a-~i recaptita
increderea in fiul lui ~i pentru a se obi~mli cu noul statut al acestuia, statutul de
persoana care nu mai consuma. A~a apare reactia paradoxala. Este con~tient ca
fiul lui nu mai consuma, dar se compo11a ca ~i cum acesta ar consuina In
contiouare. Pe de alta parte, tanarul care a renuntat la consumul de droguri se
a~teapta sa fie tratat ca. atare. ,,Daca nu mai consum, ma a~tept ca ceilal1i sa nu
ma mru trateze ca pe o persoana dependenta ~i nici ca pe o persoana care nu a
avut niciodata de-a face cu drogurile. A~tept sa fiu tratat ca o persoana care a
depa~H o perioada critica." Tanaml 'incearca sa .i~i descopere noi interese,
'incearca sa fie integrat intr-1m alt mod 1n farnilie $i u1societate, Toate aceste
nevoi ~j a~teptari necomunicate nici de copii ~i nici de parinfi se traduc printr-o
mare tensiune ~i confuzie. Tensiunea $i confuzia pot fi evitate in momentul in
care fiecare dintre cei implicari devin con$tienti u1 legatura cu ceea ce a~teapta
ficcare de la celalalt. in triunghjul Lox.icoman-parinte-psihoterapeut,
psihoterapeutul poate servi ca un fel de geam ptin care tanarul toxicomau ~i
parintele lui sa se vada a~a cum sunt ei , cu ritmul lor, cu nevoile Jor, cu
a~teptarile !or. La uu moment dat, suspiciunea pa1intelui poate deveni atat de
insuportabila !neat persoana dependenta sa se hotarasca sa piece de acasa sau sa
recada. Reactia lor este urmatoarea: ,.0 sa ma due sa iau din nou o bila, ca sale
arat ca sunt drogat, a~a cum ma cred ei. " ~i, uueori, multi dintre ace~ti tineri
cbiar o fac. Manifestarea suspiciunii ~i ne1ncrederii este legata de o anumita
tendinta catre ,,detectivism" a parin1ilor in aceasta perioada.
Presiunea scbimbarii este asociata cu recaderea. Recaderea se poate
lntampla brnsc, in apareota, dupa o perioada mai mica sau mai mare de
486

abstinenta. Factorii exteriori cu care se poate asocfa recaderea sunt multi.

Intalnirea cu un prieten de consum, intalnirea cu iubita care illca mai consuma,
lipsa unei ocupa!_ii... Da. Ace~ti factori exteriori pot avea un rol foarte
important, dar numai ill combinatie cu presiunea schimbarii. Atuuci cand
presjunea schimbarii este foaite puternica, se intampla recaderea. Chiar $i
atuuci cand tanarnl merge la psihoterapeut, riscul recaderii exista, pentn.1 ca
acest tanar nu este pregatit sa faca fata unei presiuni atat de putemice.
Acest fenomen, pe care 1-am denumit presiunea schimbarii, a fest
identificat in unna unor observatii !acute pe mai multe familii cu toxicomani.
El se lntampla la granita intre nevoile fostului toxicoman ~i nevoile celorlatii
membri ai familiei ~i se refera la toti acei factori care forteaza, intr-un tel sau
altul, schimbarea, f"ara a ~ne seama de ritmul individulw . Ce este specific
pentm familia aflata in aceasta faza? in urma provocarii contlictului am
identificat ca zona de tensiune ~i conflict se afla in acest punct, pe care I-am
numit grauita intre nevoile individului ~i nevoile celorlati membri ai familiei.
De obicei, acelui tnembru al familiei, care este considerat a ft problema, i se
ignora propriile nevoi.
Comunicarea disfunc~onala, confuzia roh.uilor, granifele difuze
(nevoile mele sunt ~i ale tale) se pot observa Inca de la primele ~edinte cu o
astfel de familie. Multora dintre membrii famillilor cu care am lucrat li s-a
parut ciudat atunci cand au fest pu~i in situatia de a face ceva impreulla.
,,Comunicarea" intre membrii acestui tip de familie da impresia expunerii uuor
vieti care se des:fa~oara 1n paralel.

Triuoghiul toxicoman - pariote - terapeut ~i presiunea schimbarii.

Uuzia schin1barii pe care o are parintele toxicomanului este adusa ~i in
cabinetul terapeutului. Majoritatea parinfilor considera ca nwnai persoana care
are o problema, ~adar tanarnl dependent, trebuie sa schimbe ceva la el. ,,El
este problema, el trebuie sa. mearga la psiboterapeut ca sa se faca bine. Noi uu
am aVl1t niciodata probleme de genul acesta in familie. Am terminat facultatea
cu l 0, am fest olimpic la matematica. Am avut perfonnante, domnule! El nu
~tie nici macar pe ce lume traie~te." Aces ta este scenariul parintelui. Bine1n!eles
ca un parinte care are aceasta atitudine nu o sa accepte niciodata ca, pentrn a
rezolva o astfel de problema, este necesara implicarea tuturor membrilor
familiei. Prin acest mod de a vedea lu~rnri le, statutul de ,,corp strain" pe care 1L
poate capata tanarul toxicoman este garantat. Astfel, comportamentul
dependent poate fi !ntretinut ~i munca psihoterapeutului sabotata.
Experienta noastra psihoterapeutica ne-a demonstrat ca este o iluzie sali imaginezi ca se poate obtine schimbarea Jucrand numai cu tanarul dependent.
Persoanele cu care acesta este iu relatie sunt foarte importante din punct de
vedere al schimbarii comportamentului lui ~i toate participa la acela~i scena1iu
487

familial. Atat timp cat el irrteraqioneaza cu aceste persoane ~i ele folosesc

acela~i tip de relationa.re, tanarnl toxicornan i~i va mentine com.portamentu l
obi91mit in afara spatiului terapeutic. De ce? Daca el este implicat 111tr-o
co1nunicare paradoxala cu parintii lui, odata 'intors 'in spatiul familial va intra m
aceasta comunicare paradoxala cu ace~tia, indiferent de ceea ce s-a intamplac In
spatiul psihoterapeutic. Presiunea schimbarii va func\iona in continuare.
Responsabiljtatea relatiei nu apartiue niciodata numai uneia dintre persoanele
implicate. Pentru ca problema tanarului dependent sa poata ii rezolvata este
necesar ca parintele sa se:integreze tJiunghiului toxicoman -parinte- terapeut,
acceptand ca sch.imbarea nu poate sa cada doa.r pe tm1erii tanarului toxicomru1.
Altfel, este vorba despre o falsa schimbare. In acest fel, parintele 11 sus\ine pe
psihoterapeut ill demersul sau, iar in raport cu tanarul dependent el poate
funcJiona, dupa cum an'l mai spus, ca oglinda, 1nsotind11-l in cautarea lui ~i
sc.b.imbandu..:se odata cu el.
Con$tientizarea scenariilor la care participa to1i membri familici. este
foarte irnportanta pentru ea triunghiul toxicoman - parinte - psihoterapcut sa
funcrioneze. In cazul presiunii schimbarii este foarte important scenariul
,,Acum nu este mornentul sa cre$ti!'", scena1iu care implica, bine1n~eles,
parado.>.'Ul, pentru ca tanamlui toxicoman i se cere sa se schimbe ~i 1n acela$i
timp sa stagneze, sa fie con~tientizat.

Motivatia exterioara, falsa motivatje ~i recllderea. Srnn situatii 111 care

ceea ce ii determina pe toxicoman sa decida i-enunrarea la consum ~i sa caute
ajutor este un eveniment din viata Jui. Supi:adoza tmui ,,prieteIJ." de consum, lipsa
banilor, pfuintii care nu mai vor sa-i acorde adapost sall bani, ameninta.rea cu
parasirea din partea iubitei. Acestea 1in, tntr-adevar, de o motivatic exterioara, dar
in acest stadiu JI pot ajuta pe conswuatorul de drog sa se decida sa renunte.
Aceasta este o alta situa\ie 111 care el se poate prezenta la 1rn specialist. Poate veni
lnsoJit de parin\i, cu alte mde, ctl un prieten, cu iubita sau singur. Caraderisti c
pentru aceasta faza, pe car e Prodiaska ~i DiClemente o numesc de
co ntcmplare, este acceptarea faptului ca dependenta a devenit o pr oblema.
Demulte ori lnsa, aceasta acceptare a faptu.Jui ca exista o problema 111 legatura cu
consmnul de droguri este numai '\.111 rezultat al constrangerii de catre exterior. De
multe ori consumatorul de drog nu este convins ca are o problema. El ajtmge $i la
dez.intoxicare, dar !ara sa fie convins ca ar avea o problema. Binemteles, in acest
caz recaderea bate la ~a. ,,Daca ai sta singur, ai avea bani ~i nu te-ar batea
nitneni la cap ai consuma tu continuare?" La aceasta tntrebare mu lti dintre cei
care, initial, ven.isera cti ideea ca trebuie sa renunre la consum raspund afmnariv.
in acest caz este vorba, ~adar, de o falsa motivatje. in aceasta situa1ic e
con~tient1 orue, parintele ca renuntarea la dependenfa nu se poate face peste
noapte? Sunt frecvente cazurile 1n care parintelu.i Ii place sa creada ca dupa o
488

saptamana de psilioterapie sau dupa o saptamana de dezintoxicare dependenfa a

disparut. A~adar, acel lant abstinenta - recadere, cu care ne-am intalnit des ill
experienta noastra, este 1ntretinut de o falsa motivatie. Motivatia reala nu se
poate capata decat in momentul in care consumatorul de drog admite ca
d ependenta de drng a devenit o problema pentru el. A~adar, parintele ar
rrebui sa fie con~tien1 de faptul ca o motiva~e reala nu se poate obtine de azi pc
maine.
Faza actionii, faza m enfin erii ~i schimbarea comportamentului
Momentul in care tox.icomanul a admis ca are o problema este un
moment-cheie. El poate ajunge sa admita aces! lucm dupa o anumita perioada de
constun sau dupa o anum.ita experien1a de abstinenJa - recadere. Apare un
moment ll1 istoria unui consumator de drog In care conflictele ~i inconfortul
legate de consum sunt prea mari. Acesta este momentul in care el aqioneaza. De
altfel, Prochaska ~i DiClemente numesc aceasta faza faza actiunil. El ia decizia
sa-~i schimbe compo1tatneutul. in perioada postdeziutoxicare exista o centrare pe
explorarea comportamentului d e con sum (imp011anta ritualismu.lui in consum,
impo11anta stilului de viata In consum, imponanta sistemului de rcla1ii in
consum) . ln aceasta perioada, persoana dependenta poate mvara cum sa faca fata
situatiilor de rise crescut (situatii 111 care a:r putea relua coosumul de drog). poate
explora propriile nevoi ~i poate deveoi receptiva la uevoile altora, i~i poate
descoperi noi inten~sc ~i modalitati de a-~i petrece timpul liber ~i l~i poate
descoperi o orientare profesionala. Redescoperirea ,,lucrnrilor simple" se poate
lntampla tot 1n aceasta faza ~i farrrilia ar putea sprijini aceasta redescoperire.
Atunci cand spunem ,,lucruri simple" ne referim la lucmri pe care parintii ~ i alri
mcmbJi ai familiei Le pot face tmpreuna cu tanfilul toxicoman ~i care ar putea
refornm la relatia lntre el ~i ceilalti membri ai familiei. insarciuarea tanarnlui cu
mici responsabilitaii care tin de gospodiirie ar fi unul dintre aceste lucrmi sin1ple.
Toate aceste activitati pe care tanarul dependent le-ar realiza impreuna cu famil ia
ar putea cataliza refacerea rela~ilor familiale. Activitatile iuiiiate in faza de
actiune pot fi consolidate in faza d e menpnere (Prochaska ~i Di Clemente). fn
aceste doua faze parintii trebuie sa dea dovada de o mare flexibilitate. Fiiudca
tanaml dependent este Intr-o perioada de cautare, de explorare a noi interese ~i
nevoi care ar putea sta la baza modificarii stilului sau de viata, parintele ar putea
fi o oglindli a acestuia, oferind suport, curiozitate ~j acceptare. Flexibiljtatea se
refera tocmai la aceasta inso}ire a tanarului dependent In cautarea Jui. A fi fiex.ibil
poate fi dovada cre~terii receptiyjtatii in raport cu nevoile propriului cop11. Poti fi.
1nsa, receptiv la nevoile altuia numai daca ~tii sa fii receptiv la nevoile tale. Din
experienta noastra, putem spune ca pu~ni parinp pot face acest lucru.
Psihoterapeutul poate fi ,,activat" ~i in acest caz In cadrul t:riunghiului toxicoman

489

- parinte - psihoterapeut. Parintele poate 'invaia lmpreuna cu el cum sa fie

receptiv la propriile nevoi, pentrn a putea fi receptiv ~i la nevoile celuilalt.

f n concluzie, iatii cateva caracteristici ale familiei toxicomanului:

Nu exista roluri clare in sistemul familial.
Cousumul de droguri are fonctia de a mentine fami lia unita.
In farniliile in care consumatorul de drag este un adolescent, acesta are
o relatie de dependenta cu parintele de sex opus.
Atunci cand exista doi paiteneri care conswna drog, de cele mai nmlte
ori parintii unuia dintre ei II acuza pe partenerul copilului tor, de~i
relatia a debutat inainte de consumul de droguri.
Conflictele profunde din familie sunt evitate cu ajutorul consumului de
droguri.
Renunfarea consumatorului de drog la drag poate genera in fami l ie
conflicte la toate nivelurile.
Stanton (1979) a observat ca in familiile cu nn fiu consumator de drog,
tatal este de obicei slab ~i ineficieut. Tata! ~i fiul care este consumator
de drog au, de cele mai multe ori, o rela~e foaite slaba, tatal fiind retras
(tata absent).
Stanton (1977) descrie rolul neobi~nuit pe care ii poate juca
toxicomanul in a ajuta familla sa i~i menfina stabilitatea.

4.

Abordarea psihoterapeutica a familiei toxicomanului

Scopul implicarii familiei tn tratamentul consim1atorului de drog este

acela de a identifica acele pattern-uri care functioneaza In sistemul fami lial ~i
care submineaza tncercaiea toxicomaoului de a-~i sc11imba comportamentul.
Este recunoscuta semnificatia implicarii farniliei tn mentinerea dependentei.
Prima etapa este distragerea familiei de la altfel de conilicte ~i a doua este
evitarea separarii de familie.

4.1 .

Un model de tratament

Gerald Benett (1989) propune un model de abordare psihoterapeuticii a

toxicomanului, care folosc~te elemente de terapie strategica ~i strncturala de
familie. Terapia structurala se bazeaza pe ierarhia existenta in familie. 0 familie cu
un tatil slab sau absent va prezenta un dezechilibru. Ce! mai important obiectiv al
terapeutului ar fiacela de a identifica dezechilibrul ~idea interven.i u1 func1ie de el.
De exemplu, 1n cazul farniliei cu tatiil slab, terapeutul poate interveni in sensul
accentuarii importanfei acestuia In familie.

490

Terapia strategica de fam.ilie este preocupata, mai mutt decat terapia

structurala de familie, de modalitatea in care oamenii se schimba. Exista multi
terapeuti care au pa1tic.ipat la dezvoltarea acestei terapii, insa Haley este eel
care a aplicat acest tip de te("apie In lucrnl cu familiile toxicomanilor.
Dependenta de drag este vazuta ca un s.imptom care menpne homeostaz.ia
sistemului familial. Acest simptom este vazut ca fiind roodalitatea fai:niliei de a
evita schimbarea. Se creeaza un cerc vicios, cum spune Haley. Interventia
1.erapeutulni este legata de intrernperea acestui cerc vicios, In a~a fel ]neat
familia sa se reorganizeze.
Experienta terapeutilor cu consumatorii de drog intare$te ideea ca
ace~tia sunt foarte dependenti de familia lor, iar mecanismele dupa care
funcj:ioneaza familia sunt foa11e irnportante in men~inerea consumului de
dtoguri. Consumatorii de drog resping ideea de respousabilitate. Terapeutii
leaga compo1tamentul de consum de incapacitatea consumatorului de a se
dezlega de familie. Pentn.1 membrii familiei, co1,1stmml de droguri are functia de
a indeparta sistemul familial de la realele conflicte. Perioadele tn care foerii
unei familii se pregatesc sa paraseasca familia sau se implica In relaiii intime
sunt perioade de stres maxim.
Momeutul in care consumatoml de drog s-a hotarat sa paraseasca familia
coincide cu debutul unor comportamente care, uneori, pot fi considerate deviante.
Este vorba despre consumul de droguri sau despre acte delincvente. Acest tip de
comp01tament are rolul de a adtma familia unpreuna pentrn a depa~i momentul
Toti membrii familiei participa la ajutarea celui care are proble.ma. Drogul Ii
mentine pe membrii familiei intr-o relatie de interdependenta. Atat consumatornl
de drog, cat ~i ceilal~ membri ai familiei sunt bloca? In acest cerc vicios. Drogul
Ii pennite, celui care 11 consuma, sa traiasca acea separare de care are nevoie. Se
manifesta1 astfel, acea dinamica lntre nevoia de cre~tere ~i detumarea de la
cre~tere. Nevoia de cretere il poate detennina pe toxicoman sa se separe de
familie lntr-un mod ~ i intr-un un moment care pot favoriza mauifestarea
detumfuii de la cretere.
Terapia propriu-zisa:
angajarea familiei In tratarea consumatorului de drog;
este foarte impo1tant ca inainte de angaja familia In tratament sa se
primeasca acordul toxicomanului;
se fixeaza o intaln.ire cu 1ntreaga fam.ilie;
este foarte important ca terapeutul sa telefoneze parintilor atunci cand
consumatorul este de fata.
Indivizii care traiesc cu familia lor de origine sunt de cele mai multe ori
nepregati}i sa implice familia In terapie. in acest caz, consumatorul lncearca sa
convinga pe terapeut ca nimeni dinfamilie nu ~tie ca el consuma.

49 1

IEvaJuar eal. Tebnicile de evaluare propuse de Benett (Benett~ l99S, p.

54) vizeaza, in primu l rand, ideotificarea celei mai importante relatii a
consumatorului de drog, detalii ~j procedmi legate de tratament, debutul
consumulm de drog, ca.lea administra1ii drogu1ui, modalitatea prin care
consumul de drag a devenit o obi~nuinta.
$edinta de terapie trebuie sa tie pentru client un Joe unde sa poata
cliscuta cu 1ncredere aceste probleme. Terapeutul trebuie sa observe ~i sa
identifice orice element care poate da ioforn1a~ii in legatura cu relatia clfentfamilie. Folosirea genogramei familiale poate da la iveala mecanisme legate de
consumul de d.roguri, care se repeta In familia toxicomanului.
linceputul terapieij. La 1nceput, Benett se centreaza pe gradul In care
familia este afectata de consumul de droguri
~arciniJ~. in familii le cu irn consumator de drog este important sa se
lucreze pe relatia aeestuia cu parintele de acela~i sex. Trebuie negociate sarcini
specifice cu care sa fie de acord amandoi. Este necesar ca ill aceasta faza
terapeutul sa se ocupe de parintele de sex opus, a carui anxietate de excludere
poate cre~te foarte mult.
IFaza de crizaj. Unnatoarea faza a tratamentului este caracterizata de o
scbirobare ill statutul conswnatomlui de drog 1n raport cu coosumul de drog.
Consumatornl de drag se poate dezintoxica acasa sau mtr-un centm de
dezintoxjcare. Adesea., aceasta scbimbare este !nso}ita de o criza familiala caTe
poate insemna o declan$are a conflictului ma1ital, poate genera o problema la
tm alt membru al fatniliei sau, in mod ironic, poate fi momentul In care familia
sa-~i mlature copilul de acasa. Functia principala a unei astfel de crize este
aceea de a submi.na eforturiJe pe care le face consumato.ml pentru a se separn.
Acesta este un stadiu foarte important In care consumatornl de drog are nevoie
de supo11 din pai1ea familiei. Atunci cand toxicomanul se apropie de o via\a
normala, stabilitatea familiei poate fi clatinata. Criza eel mai des lotalnita se
refera la relaJia maritala. Odata ce toxicomanul a intrat la dezintoxicare, parintii
tncep sa arunce vina unul pe celalalt ~i, la uu moment dat, se trezesc vorbind
despre divort. in acest moment toxicornanul devine con$tient dcspre faptul ca
familia sa este pe cale sa se dezintegreze. Urmatorul pas este recaderea, peotrn
a le indeparta parinJilor atenpa de La problema lor. Criza este un punct crucial
li1 tratament. Terapeutul a anticipat aceasta criza. Tot ceea ce are el de facut
este sa asiste familia ill a$a fel incat aceasta sa treaca peste criza tara ca
progresul toxicomanului sa fie sabotat. Scopul este acela de a incuraja
consumatorul sa se separe de criza, iar pe parinp sa asigw-e suport
toxicomanului, ajutandu-1 sa contim1e sa l~i mentina independenra.

Intervenfii ale terapeutului atunci cand consumatorul se afla intruna din fazele descrise de P rochaska ~i DiClemen te:
492

===== = ========-

Faza de precontempJare. Exista o centrare a terapiei pe strategii de

motivare a schimbarii ~i pe strategii de Umitare a ra:ului. Schimbarea
motivationala este adesea sustinura de ceea ce se intampla in viata
clientului. Moartea unui membrn al grnpului din care face parte
cousumatornl de drog il poate detennina pe acesta sa se gandeasca serios
la intreruperea consumului de drog. Multe alte evenimente de viata pot
precipita schimbarea.

Faza de contemplare. Important este ca clientul sa recunoasca faptul

ca are o problema. Interventia principala se refera la a aduce clienh1l In
situa}ia in care conflictul sa fie trait foatte intens.

Faza de acfiune. Este faza in care are Joe luarea decizjei de a schimba
comportamentul. Terapia este orientata catre punerea in discu(ie a
automatismului comportamentului de conswn, a circumsta11telor in
care are loc consumul de drog ~i a situatiilor de rise crescul.

Faza de mentinere. Este stadiu1 in care se consolideaza

comportamentul de schimba.re. in acest moment sunt forute importante
schimbfaile in stilul de viata. Schimbarea stilului de viata presupune
descoperirea unor alte nevoi, a unor moda]jUi1i de a satisface aceste
nevoi, a unor noi moduri de petrecere a tirnpului liber (equally
rewarding). Marlatt ~i Gordon au descris rolul unor dependenre
alternative in prevenirea recaderii de-a lungul perioadei de mentinere
(Benett, 1998, p. 21). Dependen~ele alternative pozitive au efecte
pozitive de lunga durata.
Recliderea se poate illtampla tu acest stadiu al mentine1ii. De multe mi
in aceasta faza se face centrarea pe evitarea provocarilor In loc sa se faca
centra.rea pe modalitati alternative de raspuns.

4.2.

Terapia multipJa de familie

Terapia multjpla de familie este o tehnica ce a trebuit sa fie adaptata ill

lucrnl cu tox.icomanii. Acest tip de terapie poatc fi folosit li1 toate instihqiile
pentru toxicomani, dar a avut eel mai mare succes in institufiile .rezidentiale, unde
familia este accesibilii ~i dispouibila. Terapia 1m1Jtipla de fam.ilie cu toxicomani a
fost inifiata de Laqt1eur mtr-o sec~e a unui spital de stat (Kaufman, Cahiers de
TherapieFamiliale, p. 109).
Speciali~tii care au abordat tox.icomanii prin te.rapia muJtipla de familie
au ajw1s la concluzia ca, cu cat motivatia ~i implicarea pacientului sunt mai mari,
cu atat este mai u~or sa augajezi familia in terapie. Institu1ia cea mai potrivita
pentru aplica.rea acestui tip de terapie este o comunitate terapeutica. Este de
493

preferat ca toxicomanul sa invite familia, dar $i terapcutul poate telcfona sau

trimite un forn1ular membriJor acesteia.
Kaufman a lucrat cu un grnp familial multiplu, fonnat din 40 pana la
50 de membri. Grupul cuprindea paciel:ltii ideutifica~i $i fam:ilii le lor apropiate.
Sllllt inclu$i $i prietenii $i amanfii, ace~tia jucand lll1 rot foarte important 'in
viata toxicomanului . luainte de a fi accepta~ 1n grup, membrii familiei tree
ptintr-un interviu. Elaborarea unei genograme este foatte importanta.
Terapia multipla de familie poate fi corelata $i cu $edinte de terapie de
familie clasice. Astfel ca anumite secrete fam.iliale pot fi discutate In aceste
$edin!e de terapie familiala clasica, fund evitate 1n $edinte1e de terapie multipla.
Totu$i, membrii familiei sunt incurajati sa le abordeze ]n aceste $edinte de
terapie multipla.
Intregul grup poate juca, la uu moment dat, rol de terapeut familial.
Familiile 'i$i imparta$esc e>..<perientele $i 1$i ofera ajutorul. ,,Terapia multipHi de
fauulie ofera familiilor ocazia de a tnvata una de la alta pe bazele analogici , a
interpretarii indirecte, a imita\iei ~i identificarii." (Laqueur, Cahiers de
Therapie Familiale).
Grupul este dispus lutr-un rna1-e cerc, coterapeutii fond a~ezari la
distante egale, pentrn a pennite observarea intregului cerc. Kaufinan nu
folose$te estrada pentru famiua protagouista, pentru ca acest lucru ar sabot.a
participarea ~i identificarea cu alte familii . Fami li ile se a~eaza lmpreuna $i
modul de a- ~i gasi locul trebuie observat cu atentie, pentrn ca astfel se pot
identifica scbemele structurale.
La inceputul ~edin{ci fiecare membru al grnpului i~i spune numek ~i
rolul. Un membru al grupului va descrie scopul pentrn care s-au adunat.
Sublinierea scopului poate scoate In evidenta importanta lnfelegerii modului in
care mecanismele familiale au dus la abuzul de droguri.
in general se Jucreaza intens, cu trei sau patru famiJji lntr-o seara.
Aproape toate celelalte familii de pe margine sunt implicate en10~onal $i
participa verbal.
Pe parcursul terapiei, rnembrii famil.iei stmt confiuntati cu rohuile pe care
fiecare le detine 1n aparitia $i intretiuerca toxicomaniei. Familia este confamtata $i
cu propria ei nevoie de a lntretine toxicomania. Dinamica re l a~ilor-capcana
specifica unei familii se reproduce in primele ~edinfe ale terapiei multiple. Accasta
prima faza a terapiei este foarte .importanta, pentru ca, 1n funcpe de modul 1n care
se manifesta relapa terapeut-membri ai familiei , ace~tia pot sabota sau m1 cre~terea
terapeutica. Poate ex.ista riscul ca toxicomanul sa parascasca terapia tocmai pentrn
ca este foru1e prins tn capcana relaJionala fam.iliaJa. Membrii familiei pot deveui
con~tienfi de capcana rela~onala care Tntretine toxicomania umria dintre membti.
Acest lucrn nu este, fusa, de ajuns. Capcana poate funcfiona in continuare.
Avantajul aplicarii acestu.i tip de tratament In comunitatea terapeutica este acela ca

494

pacientul poate observat permanent. Comportamentul sau poate fi un indicator al

dinamicii relatiilor in familia sa. Semnele de dezadaptare, comp011amentul
deranjant pot indica faptul ca familia s-a re1ntors in capcana relationala.
Scu lptura familiala ~i coregrafia suut des folosite 1n cadrul unui grup
de terapie multipla de familie. Scopul este acela de a topi intelectualizarca
excesiva sau anxietatea.
Terapia multipla de familie aplicata familiei toxicomanului implica $i
prescrierea unor sarcini familiale $i a unor roluri, 1n vederea redefinirii relaNior
familiale. Succesul sau insuccesul unei astfel de terapii depinde foarte mult $i de
stilul propriu al terapeutului. Kaufinan, de exemplu, este foarte centrat pe
disfunciionalitatile familiale, pe delimitarea granitelor intre membrii familiei, pe
modalita!ile constrangatoare de comunjcare, pe mecanismele double bind.
Terapia multipla de familie este centrata pe foqele familiale care
meotin simptomul, dar $i pe fo11ete exterioare cu care acestea sunt conjugate.
Spatiu1 terapiei de familie multiple este un spatiu in care dinamica relat.iilorcapcana poate fi foarte bine observatii $i abordata.
4.3.

Interventia paradoxaHi in fa1nilia toxicomanului

Intcrv,cntia paradoxala, ca rnodalitate sistemica de abordare a familiei

toxicomanului, este foarte centrata pe relafiile-capcana care se pot deSia$Ul'a in
acest tip de familie. Exista cateva ipoteze teoretice care stm1 la baza intervei1tiei
paradoxale:
I. Cauzalitatea circulara este pa.radoxalii. La ce se refcra
cauzalitatea circulara? La faptul ca uu clement poate ti in acela~i titnp ~i cauza $i
efect.
2. CadruJ sistemelor u.mane este paradoxal. Daca devine ,,logic", se
iigidizeaza ~i paradoxul trece in comunicare (Neuburger, Cahiers de Therapie
Familiale, p. 71).
Guido L. Burbatti ~i Laura Fonnenti listeaza numeroasele functii pe
care intervent.ia paradoxala le poate avea (Burbatti ~i Formenti, 1993, p. I 34).
Acest tip de interventie are unnatoarele fnncpi:
l. Accentueaza existenta unui cadru terapeutic.
2. Presupune implicarea activa a 1ntrcgului sistem
tcrapeutica.
3. Detem1ina retroactiuni.
4. Fumizeaza structura pentru intcrventiile viitoare.

rn

munca

in ceca ce prive~te cadrul terapeutic, acesta este diu start paradoxal.

Dar Bateson specifica foarte clar ca acest lucru nu este valabil decat pentru
primul nivel de intelegere. Acest piim nivel presupune identificarea
495

elementelor care interactioneaza 1n maniera rigida ~i repetitiva (Neuburger.

Cahiers de Therapte Familiale, p. 70). Dupa Neuburger. exista doua niveluri la
care pot .fi identificate aceste circuite repetitive:
pe de o parte, aceste circuite repetitive oe indica elementele care
constituie sistemul ~i cu care trebuie lucrat;
pe de alta pa11e, permit propuuerea uuei alte definitii a prnblemei 'in
i11tcriornl sjstemului.
Adeptii abordarii sistemice au scos foarte bitte in evidenra faprul ca tocmai
caracte1istica de paradoxal a sisremulw wnan ii confera vitalitate. Pa.rado:-..'ttl cste
prezent mai ales tn situatie de criza. Sistemul se lupta pentru homeostazie $i in
acela~i timp are nevoie de schimbare. Un membrn al farni liei ate nevoie sa creasca.
dar 'in acel~i timp apar1ine familici. Gandindu-ne la familia toxicomanului, avem
exempluJ tipic al situat]ei toxicomanului in perioada de postcura. Familla 11
tratateaza In continuare ca pc tm consumator, 111 acela$i timp cu mcercarea de a
~terge cu bw-etele faphtl ca el a avut vreodata aceasta problema. De aid
cornunicarea paradoxala 'in aceasta sirua~e. care este o sima~e de schimbare.
Pornind de la caracteristica de paradoxal a sistemelor t11naue.
Neuburger propune, 1n spirituJ terapiei sislemice de famiLie, un model
terapeutic care vizeaza restabilirea paradoxuh1i In terapie. Reintroduccrca
paradoxullli in famiUe ar reprezenta primul nivel de recadraj terapeutic. La al
doi lea nive1, terapeutul elaboreaza interventii paradoxale in fuuc1ie de- deru larea
scenariului familial.

tprimul nivel de interventie cliuica.I Jdentificarea cauzalitatii

cfrculare. Redefinirea problemei.
Atunci cand vorbe~te de identificarea cauzalitatii circulare, Neuburger
vorb~le despre identificarea ,,buclelor repetitive" care Impiedica individul sa
evolueze. In cazul toxicomaniei, definitia problemei de catre familie este
toxicomania. Din acest rnotiv este necesara redefinirea problemei, problema
care poate fi conflictul conj11gal sau blocajele membrilor familiei.
Un exernplu ar fi cazul A. A este singuruJ copil al familiei X. Tata!
vine 1n cabinet cu ,,problema", care este toxicomania fiului sau. Totul mergea
perfect 1o familie pana la toxicomania fiulu i sau. Mitul familiei ideale prczent
ill aceasta familie implica existenta unor mecanisme relationale repetitive, deci
rigide. Nevoia de cre~tere a fiului. lnsotita de toxicomanie, se poate [Taduce
prin neces]tatea de schimbare in aceasta familie. Numai ca situatia de criza
necesara schimbarii 11 panicheaza pe rata, care prefera cu orice pret mentinerea
homeostazici ~i cxcluderea factoruJui de schimbare care estc fiul sau. Relevant
este ca mama, care s-a sustras tot timpul terapiei, dezvolta un cancer chiar i'n
mornentul in care se pune problema excluderii fiului din familie. Conflictul
conjugal se declan~eaz~ tata.I amenintand cu divorful. Binelnteles ca mama ~i,
.+96

in cele din unna, tatal s-au sustras terapiej, dar exemplul reflecta foarte bine
necesitatea redefinii::ii problemei atunci caud avem de a face cu familii cu
toxicomani. Cazul lui A este tipic pentru famiUile cu toxicomani.

!Al doilea nivel de intervenfie clinica.I Reintroducerea paradoxului

'in cadrn. Recadrarea terapeutica.
Plecand de la ideea introdusa de Bateson ~i apoi sustinuta de Mara
Selvini Palazzoli a paradoxalitatii sjstemului familial, terapeutii sistemici sunt de
parere ca la un moment dat trebuie reint:rodus paradoxul in sistemul familial, cu
interventie terapeutica. Neuburger ofera un model de reintroducere a paradoxului
in sistemul familial:
A. Tehnica circularitap.i informafiei. Neuburger este de parere ca un
prim nive1 de reintroducere a paradoxului este tehnica intrenerii circulare a
infonnatiei. Se pare ca momentul in care membrii familiei ajung la a emite
pareri contradictorii, puncte de vederc diferite este momentul potrivit pentru
reintroducerea paradoxului.
B. Prescrierea simptomuJui ~i conotatia pozitiva. Aceasta este
considerata ca tehnica de ioterventie paradoxala. Ea trebuie folosita cu grija In
cazul heroinornanilor. Nu este recomaodat sa fie folosita la 1nceputul terapiei cu
toxicomani. Este de preferat ca prescriptiile paradoxale (contraparadoxul) sa fie
folosite la sla.r~itul terapiei.
Importanta pentru abordarea sistemica a familiei toxicomanului este
redefmirea prob1emei. Bine1nteles ca majo1itatea famillilor cu toxicomani se
prezinta in cabinetul terapeutn1ui ca ~i cum singura lor problema ar fi
toxicomania. Daca terapeulul ramane la definirea problemei de catre familie,
atuocj exista riscul ca el sa intre In sistemul familial ~i sa participe la
mecanismele repetitive specifice acelei familii. Din acest motiv este foarte
important ca terapeutu1 sa redefineasca problema tmpreuna cu membri:i familiei
~i sa identifice elementele de repetitivitatc, pentru a putea interveni la ace! niveL
Interven~a terapeutica de tip sistemic vizeaza tocmai acele relapi-capcaoa,
care au ~i caracteristica de repetitivitate, ideutificate ~i in familia toxicomanului.
Interesant este ca acest tip de interventie se bazeaza pe lansarea uoei capcane
terapeutice pentru a scoate familia din propria ei capcana. Ea reprezinta o abordare
deosebita a familiei tox:icomanului, pentru ca nu abordeaza toxicomania 1u sine.
Toxicomania este vazuta ca un simptom, ca .i anorexia sau schizofrenia.
4.4.

Constelap.i.Ie Familiale. Bert Hellinger

Constelaile familiale reprezinta metoda terapeutica initiata ~i

dezvoltata de Bert Hellinger. Nu este o terapie speciala pentru toxicomani, u1sa
vizeaza relaiiile-capcaoa dintr-o familie. Hellinger ~i-a definit metoda ca fiind o
psihoterapie fenomenologica. Dupa parerea lui, aceasta metoda nu poate fi
497

invatata, ci prinsa prin experienta, pentru ca ea nu se intemeiaza pe nicio ~coala

~i nici nu poate crea o ~coala. ,, ... eu ma expun cu toata fiin~a mea unui context
pe care nu-1 pot sesiza in futregime, pentru ca ma depa~e~te. Renunt la dorinta
de a ajuta sau de a demonstra ceva. incerc sa fac fata a ceea ce poate ie~i din
adancuri" (Bert Hellinger, 2001, p. 38).
Dupa Bert Hellinger, ,,obiectivul unei constelafii nu este acela de a
elimina uu simptom, ci de a reda unei persoane locul sau In familie in a~a fel
meat sa se poata reintegra cu toata energia sa pozitiva" (apud Potschka-Lang,
2001 , p. 50). Bert Hellinger descrie regulile fundamentale care guvemeaza
toate sistemele familiale ca pe ,,ordinele iubirii" . Aceste reguli nu sunt
transmise verbal ~i nu sunt dictate de la o generatie la alta, pentm ca ele sunt in
mare parte transmise incon~tient.
erapia lui Hellinge1] are in vedere mmatoarele reguli a le sistemelor
familiale:
- intr-un sistem familial fiecare este legat de celalalt;
- fiecare are dreptul la a aparfine sistemului familial. Tendinta de
excludere a unui membru al familiei se va resimti peste generafii. De obicel , se
tncearca excluderea unor persoane de care suut legate evenimente dureroase. A
nu vorbi despre aceasta persoana ~i despre eveniment lnseamna a o exclude;
- fiecare membru al familiei are locul i rangul sau. Aceasta regula
are de a face tot cu fenomenul de excludere. Confiscarea locului ~i rolului unui
membru al familiei inseamna exclodere. Exista o ierarbie cronologica mtr-o
familie, care trebuie respectata, chiar daca unul dintre membri este decedat. Acest
principiu se aplica i in cazul in care un membru al familiei are o a doua so~ie.
Trebuie, neaparat, respectat locul primei so!li;
- membril exclui sunt lntotdeauna reprezentati. Excluderea sau
trecerea in uitare a existentei unuia dintre membrii familiei va detemlina o
t.ensiune care nu va disparea decat atunci cand aceasta pierdere va fi
compensatii. Unul dintre membrii familiei se va identifica inco~tient cu
persoana exclusa.
Date fiind aceste reguli este necesar ca la 'iuceputul unei astfel de terapii sa
fie identificate evenimentele decisive dintr-o familie. Au existat sinucideri,
accidente, boli grave? Toate persoanele care au participat la aceste cvcnimente sunt
considerate ca amenintatoare, de unde ~i tendinta catre excludere. Acestea stmt
considerate ca ,,fantome care ac?oneaza ~i ill prezent asupra incon~tientului unei
persoane" (Didier Dumas, apud Potscbka-Lang, 2001, p. 32). Bert Hellinger
explica aceastii perpetuare a fantomelor printr-o ,,co~tiinfa de clan care dep~e~te
individul i care vegheaza ca aceastii persoana sa nu fie exclusa" (apud PotschkaLang, 2001, p. 32). Din clan pot face parte copiii, parinpi, bWJJcii, ex-sopile, sopile
sau logodnicele tatalui, sotii sau logodnicul mamei. Contiinta de clan nu va tolera
niciodatii excluziunea. Daca vreuoui membru al clanului i s-a racut till rau, aruuci

tf

498

exista o nevoie imperioasa de a restabili echilibrul. Nedreptatea !acuta unuia dintre

membri clanului se va resimti cateva generatii mai incolo. Unul dintre membri
familiei va trai un evenimeot asemanator ~i acest lucm se va intampla pana ce
ordinea va fi restabilita. Hellinger vorbete 1n acest sens de ,,compulsie catre
repetipa sistemica" (Hellinger, 2001). Dar, dupa cum spune ~i el, repetitia nu va
restabili niciodata ordinea.
Cum se pune 111 acpune o constelape familiala? ,,Un client alege din public
persoanele destinate sa-i reprezi.nte pe tata, pe mama ~i pe sora. Toti membrii
grupului li sunt straini. Clientul :li plaseaza, pe cei alei, sub impulsul momentului.
Tatal ii iutoarce spatele mamei, fiul, care este reprezentantul clientului, se ptme in
fata mamei. Acetia sunt oameni straini unul faia de altul, alej intamplator, care nu
cunosc nimic din p0vestea ctientului i nici din cea a famiLiei sale" (Bert Hellinger,
2001 , p. 13). Bert Hellinger observa cu surp1indere faptul ca, in aceste reconstituiJi
familiale, persoanele alese intamplator 1ncep sa simtii lucrurile in acelai mod ca
membrii familiei reale. El nu gasete nicio explica?e pentrn acest fenomen, cu
toate ca 1-a observat 1n mii de reconstituiri familiale. in urma acestor reconstituiri
familiale ies la iveaUi ceea ce Hellinger nUllle~te intrica-pi sistemice. ,,Int1ica1ia
familiala sau sistemica impinge un memb.ru al familiei la o legatura incontienta cu
un alt membm al familiei, inainta" (Bert Hellinger, 2001, p. 14). De obicei, acest
membiu al familiei a fost exclus din finnilie. Binetnteles, problema se poate
rezolva redandu-i acestei persoane locul in familie. Persoana exclusa li rnia locul
~i imaginea familiei se schimba. in momentul in care unul diutre inainta~i ~i-a
reluat locul, influenta sa nefasta inceteaza sa mai actioneze.
Clientul 1~i pune in actiune sistemul familial ~i uumai atunci terapeutul
intervioe.
Cum se poate restabiti ordinea ~i ecbilibrul? 0 modalitate este redarea
locului in sistemul familial a persoanei excluse. in legatura cu restabmrea
echilibrului, Bert Hellinger abordeaza razbunarea ~i spune: ,,Cine se crede prea
bun pentru a face rau distruge rela~a" (Bert Hellinger, 2001, p. 57). 0 razbunare
poate restabili ecbilibrul intr-un sistem familial. Atunci cand ,,strategia" mea
relaponala este iertarea permanenta, inseamna ca automat prefer pozitia de
superioritate in raport cu celalalt. Odata pierdutii egalitatea !n relatie, aceasta cu
greu mai poate fi restabilita. Daca ceea ce tmpiedica restabilirea ecbilibrului sunt
motive religioase sau ideologice, dezechilibrul va fi la fel de mare.
0 constelatie este tot timpul orientata oatre gasirea uoei solu~i i . Asta
vrea sa spuna ca terapeutul sau animatorul are ca obiectiv reinstaurarea u.nei
oarecare ordini ~i nu tran~area problemei. in prima faza sunt identificate rapid
structurile de relatii sistemice, pentru ca w etapa a doua sa se incerce
restabilirea ordinii sistemului. Solu!iile in terapia lui Hellinger au, dupa cum
spune el, ceva dintr-un ritual.

499

Pentrn a tntelege mai bine cum :functioneaza constelatiile familiale, sa

Juam uo exemplu. Este vorba despre o tanara femeie care a vrut sa se sinucida $i
a supraviefUit. Terapeutul a reconstituit sistemul familial $i a descoperit ca, in
realitate, mama ei era cea care dorea sa se sinucida. Tatal mamei se sinucisese
prin inecare. Astfel, confomJ dinamicij ,,Eu te urmez", mama a do1it sa-J mmeze
pe tatal sau to inoa1te, iar fiica. confotm dinamicii ,.Mai degraba eu decat ni!", a
preferat sa faca acest lucru in locul mamei sale. Reintroducerea buniculw in
sistemul familial reconstituit a schimbat situaa.
Odata ce ordinea a fost restabilita, -persoana poate oferi familiei resursele
sale noi $i esent}ale. Aceasta reinstaurare a ordinii conduce la schimbari
spectaculoase in diferite doroenii ale vietii, Ritualurile $i diferitele schimbari de
loc au ca scop modificarea putin cate pu!in a structurii inteme a sistemului.
Terapia lui Bert Hellinger vizeaza ill primul rand intrica~ile familiale. Abordarea
acestorintricatii ar reprczenta restabilirea ordiilli 1n fam.ibe.
~i toxicomania poate fi un efect al intricatiilor farniliale. Tox.icmmanul
este considerat de unii speciali$ti ca fiind persoana de sacrificiu a fami liei. El
poate fi legat de un membru al familiei sale intergenera1ional srm
transgenerat:ional ~i, in virtutea acestei Jegaturi. poate isp~i o vina a acestuia sau
poate semnala o uedreptate !acuta acestuia. Atat ti.mp cat aceasta legatura va
ramane incon~tienta, echijjbrnl necesar sistemului familial nu se va reface $i riscul
de repetitie a episodului de toxicoroanie ill genera~a 11m1atoare este foaite mare.

Concluzii
Observatiile referitoare la modul 1n care poate fi ,,prins" toxicomanul $i
famil ia sa ill scenariul terapeutului se bazeaza marturiile unor terapeu~i
consacra~ ~i pe experienta personaJa.
Mi s-a parut foarte imp0t1ant de semnalat faptul ca scenaiiul de viata al
terapeutului poate :fi mode1at de curentul terapeutic caruia acesta ti este fide!. In acest
caz putem vorbi despre capcana pe care o poate reprezenta un sistem terapeutic. Pana
la unna $i sistemul terapeutic este un scenariu cu roluri clare. In cazul in care
sceuariul de viata al terapeutului invadeaza spa?uJ terapeutic, atunci avem de a face
cu o abordare extrem de subiectiva a problemei familiale. Cand scena1iul terapeutului
se bazeaza tn principal pe reguHle unei orientari terapeutice, atunci avem de a face cu
capcana despre care vorbea Mara Selvini Palazzoli, capcana de sistem terapeutic.
Un Jucru important fu dinamica scenariilor terapeutulu1 $i ale
pacien\ilor pare sa fie suprapunerea care se poate tmtmpla litre acestea. Riscul
conturarii unui scenariu comun 1n care $i pacien}ii $i terapeutul sa joace rolurile
pe care au nevoie sa le exerseze este foarte mare. Dependenta se poate instala
pe termen Jung, fiindca fiecare are rolul pe care ~i- 1 dorete. in concluzie, jluzia
relationala poate fi mentinuta multa vreme ill cabinetul terapeutului.

500

TEME ~I PROVOCARI
1.
Analizati comparativ cele trei tipuri de strategii in asistarea terapeutica
a toxicodependentilor - abordarea individuala, abordarea in grnp, abordarea
familiala.
2.
Care dintre cele trei abordari va motiveaza tn mai mare masura sa o
aprofundati?
3.
Pentru care dintre ele considerati ca sunteti mai dispouibil sa o
realizati? Ce va recomanda pentru a va fonna pentru practicarea acestor metode
aplicative ale psiboterapiei in domeniul special al toxicodependentelor?
intr-un
scui1
stagiu
practic
in
asistarea
4.
Implicati-va
toxicodependentilor. Intervievati ~i evaluati conform tehnicilor ~j modahtafilor
indicate in acest capitol. Ce dificultati 1ntampinati? Aprofundati studiul surselor
bibliografice indicate. Sudiap suplimentar problematica drogurilor (tipuri,
efecte biologice, psihologice, sociale).
5.
Abordati famila unui toxicodependent- studiu de caz.
6.
Elaborati un eseu pe tema dependentei emotionale. Studiati mai atent
psibologia toxicomanului.
7.
Observaii-va pe voi in~iva pe tot parcursul stagiului practic de contact,
dialog, evaluare ~i supo1t acordat unui caz de acest tip. Cum va simtiti? Ce
ginditi? Ce amune va creeaza anumite reactii, blocaje, intrebari, idei? Ce ati
con~tientizat despre voi in~iva lucrand cu toxicodependentii?
8.
Tineti-va un jwnal pe tot parcursul experientei de contact cu
toxicomanii ~i apelati la un supervizor.
9.
Ce limite ~i ce calitati ati con~tientizat 1n ceea ce va prive~te in lucrul
cu aceasta problematica wnana? Exista situatii-capcana in relatiile cu propria
voastra familie? Ce implicatii ar putea avea 1n practicarea profesiei de terapeut
sau consilier pentru toxicodependenti?

Postfati
J

La finele acestui tratat adresat in primul rand studentilor in domeniul

psihologiei, asistentei sociale, medicinei, ca $i tinerilor aspiranti in formarea
pentru profesia de psihoterapeut sau consilier, revin asupra catorva precizari
necesare:
1. Cartea de fata structureaza repere teoretice $i metodologice doar in
unele dintre principalele domenii aplicative ale psiboterapiei. Ea nu epuizeaza
diversitatea problematicilor patologice, psihosociale $i existentiale cu care se
confrunta actualmente indivizii (adulti ~i copii), cuplurile, familiile, grupurile,
comunitatile i societatea.
2. Intr-o 1ume in rapida $i intensa schimbare, fenomenele disfunCJionale
i nivelul de stres tind sa se agraveze. Efectele la nivelul starii de sanatate
somatica, psihica i sociala sunt din ce in ce mai greu de controlat, prevazut,
prevenit $i tratat. Aceasta necesita atitudini refonnatoare, creative i realiste In
asistarea umanului confruntat pennanent cu partea sa de U1ubra, la nivel
personal $i colecti"'._.
3. 0 viziune holista, integratoare, uuificata, profuud ancorata in valorile
spirituale $i tiinfifice umaniste se impune ca fond altemativa cea mai real ista,
deocamdata, pentru oferta de ajutor ~i dinamizarea proceselor de vindecare,
armonizare $i reecbilibrare a relatiilor interwnane $i a persoanelor in cursa
dezvoltarii lor.
4. Pastrarea viei $i onorarea ei presupune un nivel extins de
contientizare de sine i de altii, de responsabilitate pentru fiecare viata in pa1te
$i pentru fiecare colt de planeta. Valorile care gbideaza actul terapeutic sunt
cele ale respectului ~i iubirii neconditionate fata de fiinfa umana $i mediul In
care traie~te, promovarea drepturilor ei fundamentale la o viata implinita,
sanatoasa $i plina de sens, care sa-i pennita cunoaterea, exprimarea creatoare
$i transmiterea valorilor vietii de la o generatie la alta. Dezvoltarea personala $i
colectiva absorb tot mai mult din spaiiul metodologiilor $i valorilor
psiboterapiei, pentru ca astazi tulburarea ~i dezecbilibrul, suferinta $i durerea au
depait cu mult perimentrul medicaL preventiv i curativ al bolii.
5. Psihoterapiile, consilierea i antrenamentele de optimizare umana
sunt tot mai necesare pentru nonnali intr-o lume ce provoaca prin ritrnul
nebunesc al perturbarilor imprevizibile, al situapilor de criza colectiva,
familiala $i individuala. Apar noi domenii aplicative ale psiboterapiei, pentru ca
502

$i tipurile de crize, de stres, de traume $i de probleme par sa se diversifice la

nesf<lr$it. Un singur lucru ramil.ne la fel de naucitor $i devastator - suferinia
umana, cu forme din ce ill ce mai sub6le $i cu efecte perverse din ce in ce mai
put:in cunoscute, pe termen scurt, dar mai ales foarte lung.
6. in aceste conditii speciali$tii domeniului se confrunta ei 1n$ii cu noi
exigente 111 dobandirea competentelor $i abilitatilor, ba chiar $i a cuno$tintelor
care se reinventeaza in consens cu schimbarile. Dar competenta care pare a fi
de netagaduit este cea care tine de disponibilitatea terapeutilor de a fi persoane
con$tiente, responsabile, mature psihospiritual, empatice, ofe1tante, realiste $i
creative, apte sa dinamizeze procesele de autovindecare ale asistatilor. Aceasta
se poate nwni simplu ,,prezenta" terapeutica autentica $i pentru dobandirea ei
se poate munci o viata de om $i, uneori, din pacate, tot !ara folos. Pentru ca ea
vine ca un dar nepretuit de undeva mai de sus ... un dar care se cere redatuit,
pur $i simplu.
7. Daca alegi sa imparta$e$ti spatiul generos al psihoterapiilor,
dezvoltarii $i op6mizarii umane, pregate$te-te pentru o experienta Junga ~i
infinit de frumoasa - aceea de a lucra cu tine msuti la fel de generos, pana ce
afli cam cine e$ti, incotro $i cum te transformi. Altfel, cum sa-i intelegi $i sa-i
sprijini pe altii sa se deblocheze $i sa se transforme, vindecil.ndu-$i ranile $i
fricile, gmdurile toxice $i comportamentele automate, iluziile ce ii tin captivi $i
scenariile distrnctive ai caror creatori desavil.r$iti sunt cbiar ei in$i$i? ... In caz ca
te p1inzi in aceasta ,,lucrare", nu uita sa crezi, sa speri $i sa iube$ti.
Fii binevenit $i Succes ! ...

Bibliografie selectiva

*** Alcoholics Anonymous (1990), Alcoholics Anonymous 1989

membership survey, AA World Services, New York
*** American Psychiatric Association (2000), Diagnostic and Statistical
Manual ofMental Disorders, 4t1' Edition, Washington D.C.
*** ISDD (written and published by) (1996), Drug Abuse Briefing, 611'
edition, London
*** Revista De Psihoterapie Experienfialii, 1997-2007, Nr. 1-40, Edilura
SPER, Bucure~ri
Ackerman~ N.W. (1958), The Psychodynamics of Family Life, Basic
Books, New York
Ackermans, A., Andolfi, M. (1987), La creation du systeme therapeurique,
ESF, Pa1;s
Adams, B. (1980), The Famrly: A Sociological Interpretation, Rand
McNally, Chicago
Allport, G. (1991), Stvuctura .,.,i dezvoltarea persona!ita{ii, Editura
Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti
Alonso, A. (1985, Nov.), Lecture given at Harvmd Medical School seminar
on group psychotherapy, Boston, M.A .
Altman, D., Taylor, S. (1973), Social penetration. The developpment of
inte1personal relationship, Rinehart & Winston, New-York
Andrei, C., Ciolompea, Teodora, Niculae, Ioana, Stoica, Denisa, ~erban,
M. (2002), Manual pentru parin/i. Metode de prevenire, depistare Ji
interventie fn cazu! adolescen(i!or care consumii droguri sau sun! fn pericol de
a o face, Salvati Copiii, Bucure~ti
Apfeld,orfer, G. (1993), Je mange, done je suis, Payot, Paris
Badea, V. (1997), Gvupul e.>.perienJia/ central pe psihodrama - un model de
optimizare a disponibilitafilor pentru contact uman, in Mitrofan, Iolanda
(coord.), Psihoterapia e.xperien{iala, Editura Infomedica, Bucure~ti
Bennett, G. (1989), Treating Drug Abusers, Rouletledge
Benne~ G. (ed.) (1989), Treating drug abuses, Chapman and Hall Inc., New York
Bergeret, Jean (1990), Les Toxicomanes parmi /es autres, Editions Odile
Jacob
Berne, E . (1964), Games people play, Penguin Books
Berne, E. ( 1971, 1977), Analyse transactionelle et psychotherapie, Payot,
Paris
Berscheid, E., Waister, E. (1969), Interpersonal Attraction, AddisonWesley Publishing, New-York
Beutler, L.E. (1980), Personal communication, Unjversity of Arizona
Health Science Center, Tuxon, AZ.
504

 Bloch, D . (1973), Techniques of Family Psychotherapy, Grune aud Stratton,

Inc.
Bowen, M. (1978), Family therapy in clinical practice, Jason Aronson,
New York
Brown, S. (1985), Treati1ig the Alcoholics: A developmental model of
recovety, John Wiley & Sons, New York
Brown, S., Yalom, I. (l 977), lmeractional group psychotherapy with
alcoholics patients, Journal of Studies on Alcohol, 38, 426-456
Bruckner, P., Finkielkraut, A. (1977](1995), Noua dezordin e amoroasii,
Editura Nemira, Bucure~ti
Budney, J.A., Higgins, T.S. (1998), Therapy Manuals for Drug Addiction.
A Community Reinforcement Plus Vouchers Approach: Treating Cocaine
Addiction, Department of Health and Human Service, National Institute on
Drug Abuse, U.S.
Burbatti, G.L., Formenti, Laura (1988), The Milan Approach to Fami(v
Therapy, Jason Aronson
Buzducea, D. (1997), Analiza tranzacfionala, decodificarea, deconspirarea $i
interpretarea mesajelor ascunse, in Mitrofan, Jolanda (coord.), Psihoterapia
e.xperien{ialii, Ed. Infomedica, Bucure~ti
Cain, A. (1996), Ps;hodrama Balint. Metoda, teorie, aplicafii, Editura Trei,
Bucure~ti

Chaftez, M.E., Blane, H.T., Hill, M.J. (1970), Frontiers of alcoholism,

Science Hours, New York
Chapman, G. [1992)(2000), Cele cinci limbaje ale iubirii, Editura Cu1tea
Veche, Bucure~ti
Chestner, A. (1994), Dramatherpy and psychodrama; similarities and
differences, ill The handbook of dramatherapy, Routledge, London and New
York
Coche, J., Coche, E. (1990), Couples Group Psychotherapy,
Bmnner/Mazel Publisher, New York
Corey, G. (1990), Theories and practice in Counseling and Psychotherapy,
Brooks - Cole, CaLlfomia
Corneau, G. [ 1997)(2000), Exista iubir; fericite?, Editma Hurnanitas,
Bucure$ti
Corsini, R.J. (1978), Current Psychotherapy, Peacock Publishers, Illinois
Cottraux, J. (2003), Terapiile cognitive, Editura Polirom, Ia~i
.Cucu-Ciuhan, Geanina (2006), Eficien(a psihoterapiei experienfiale la
copilul hiper~inetic, Editura SPER, Bucure$ti
Cummings, C., Gordon, J.R., Marlatt, G.A. (1980), Relapse: prevention
and prediction, 1n Miller, W.R. (ed.), The addictive behaviours, Pergamon
Press, Oxford
505

 Dafmoiu, I. (2001), Elemente de psihoterapie integrativii, Editura Polirom,

la$i
David, D . (coord.) (2000), lntervenfie cognitiv-comportamentalii fn
tulburari psihice, psihosomafice $i optimizare 111na11ii, editia II, Ed. Risoprint,
Cluj-Napoca
de Garioe, I. (1987), Massa et Moussey: la question de l'embonpoint, iu
Autrement, 91, 108
de Lassus, R. (2000), Analiza tranzac/ionala, Editura Teora, Bucure$ti
de Rougemont, D. [1972)(2000), lubirea $i Occidentul, Editura Univers,
Bucure$ti
Ducici, 1. (1994), Fericire, iubire, femeie, Edihlra Niculescu, Bucure$ti
Duck, S. [1994)(2000), Relajiile inte1personale, EdituraPolirom, fa$i
Elder, G. (1969), Appearance and Education in Marriage Mobility, in
American Sociological Review, 34, 519-533
Elkaim, Mony (1999), La therapiefamiliale en changement, Synthelabo
Eronen, M. (1995), Menial disorders and homicidal behavior in female
subjects, American Journal of Psychiatry
Eysenck, H., Eysenck, M. ( 1998), Descifrarea comportamentului uman,
Editura Teora, Bucure$ti
Ferreol, G. (coord.) (2000), Adolescen(ii i toxicomania, Editura Polirom,
la$i
Forse, M. (1991), L'analyse structura!le du changement, PUF, Paris
Fo~, R. (1967), Disulfiram as an adjimcl in the treatment of alcoholism, in
Fox, R. (Ed.), Alcoholism: Behavioral research, therapeutic approaches (242255), Springer, New York
Frances, R., Miller, J. (1998), Addictive disorders in women, Clinical
Textbook of Addictive Disorders 2"d Edition, Guilford Press
Frank, J. ( 1961), Persuasion and healing, Johns Hopkins Press, Baltimore,
MD
Frankl, V.E. ( 1963), Man's Search for Meaning, Poket Books, New-York
Frankland, A., Sanders, P. (1999), Next Steps in Counselling, PCCS
Books, Ltd Ross- on-Wye, Herefordshire
Freud, S. (1991 ), lntroducere fn psihopatologia viefii cotidiene, Ed.
Didactica i Pedagogica, Bucure$ti
Freud, S. (1996), Cinci lee/ii de psihanaliza, Editura Mediarex, Bucure$ti
Garner, D., Cooke, A. (1997, februarie), Body Image, in Psychology Today
Ghodse, H. (1989), Drugs andictive behaviour, Blackwell Scientific
Publications, London
Giddens, A. [1992)(1999), Transformarea intimitafii, Editura Antet,
Bucure$ti
Glasser, W. (2000), Cum sa alegemferictrea, Ed. Curtea Veche, Bucure$li
506

 Golu, P. (2000), Fundamenrele psihologiei sociale, Editura Ex.Ponto,

Constanta
Gordon, D. (1978), Therapeutic Metaphors, Meta Publications, Cupertino,
California
Gorell Barnes, G. (1998), Family Therapy in Changing Times, MacMillan
Press, LTD
Gottman, J. (1976), A couple's guide to communication, Research Press
Gurmann, A.S. (1981), Questions Answers in the Practice of Famlly
Therapy, Bnmner/Mazel, Inc.
Hagege, J. (1993), Seduire, Albin Michel, Paris
Haley, J. (1981 ), Problem Solving Therapy, Jessey-Bass Publisher
Haley, J . ( 1990), Strategies of Psychotherapy, The Triangle Press,
Rockville, MD.
Haley, J. (1990, 1997), Changer !es couples, ESF editeur, Paris
Hardyment, C. [1998)(2000), Viitoru! familiei, Editura ~tiinWicll,
Bucure~ti

Heitler, J. (1976), PreparatOJy techniques in initiating expressive

psychotherapy with lower class, unsophisticated patients, Psychology Bulletin,
3, 339-352
Hellinger, B., Hovel, Gabrielle (2001), Constellations fami!iales, Les
Scuffle d'Or
Holdevici, Irina (1995), Autosugeslie ~i relaxare, Editura Ceres, Bucure~ti
Holdevici, Irina (1996), E!emente de ps;/10terapie, Editura ALL, Bucnre~ti
Holdevici, Irina (1999), Gandirea pozitiva. Ghid practic de psihoterapie
ra/iona!-emotivii i cognifiv-comportamentalii, Editura Stiinta ~i Tehnica,
Bucure~ti

Hough,
Margaret
(1998),
Counselling
SJ...7./ls
and
TheOJy,
Hodder&Stougbton, Great Britain
llardo, J.A., Rothmann, C.R. (1999), I'll Take Care of You. A Practical
guide/or Fam;/y Caregivers, New Harbinger Publisher, Inc.
Ilut, P. (2000), Jluzia localismului sau localizarea i!uziei, Editura Polirom, Ia~i
Ionescu, G. (1995), Tratat de Psihologie Nfedicalii i Psihoterapie, Editura
Asklepios, Bucure~ti
Joubert, Christiane ( 1992), Des Ancetres Insuffisament Bons/ Etude du
mythe familial a !ravers la technique de la therapie psychanalitique du groupe
famil!e, These pour le Doctoral de psychologie, Grenoble
Jung, C.G. (L996), Personalitate ~;transfer, Ed. Teora, Bucure~ti
Jung, C.G. (1997), Tipuri psiho!ogice, Ed. Humanitas, Bucure~ti
Kemker, S.S., Kibel, H.D., Mahler, J.C. ( 1993), On becoming oriented lo
inpatient treatment: inducing new patients and professional to recove1J1
movement, International Journal of Group Psychoterapy, 43, 285-302.
507

 Keymeulen, R., De Leneer, G. (1999), Klippen Omzeilen, ee11 trening in

terugvalpreventie, Merelbeke, De Sleutel
Khantzian, E.J., Halliday, K.S., McAuliffe, W.E. ( 1990), Addiction and
the vulnerable self. Gui lford Press, New York
Kohut, H. (1977), The restoration of 1he se(f, Tnternarional Universities
Press, New York
Kohut, H. (1984), How does analysis cure?, University of Chicago Press,
Chicago
Kosseff, J.W. (1975), The leader using object-relations them)', In Liff, Z.A.
(Ed.), The leader in group (212-242), Jason Aronson, New York
Kruse, C., Parker, G. ( 1998), Medical Inte11sive Care pocket co111pa11ion to
priciples and practice, W.B. Saunders Company
Kurtz, E. (1981), Shame and guilt: Characteristics of the dependency cycle,
Hazelden, Center City, MN
Lew, D. (1973), Realities of alcoholism in indusfly, NIAAA, Publications.
Rockville, MD
Lipovetsky, G. [ 1997](2000), A 1reiafemeie, Editura Univers, Bucure~ti
Lissarraque, F . (1991), Femmes au figure, in Histoire des femmes, Pion, Paris
Luca, A. (2000), Carl Rogers o$i Terapi(l Ce111rata pe Persoanii, 111
Mitrofan, Iolanda (coord.), Orientarea experienfiala in psihoterapie, Editura

SPER, Bucure~ti
Luria, Z. (1978), Genre et etiquetage: !'effer Pirandello, 1u Sullerot, E.
(coord.), LeFaitfeminin, Fayard, Parjs
Mack, A.H., Franklin, J.E., Frances, R.J. (2001), Treatment of
alcoholism and addictions, Second edition, American Psychiatdc Publishing,
Inc., Washington DC
Marcus, G., Hodgson, R. (eds.) (1991), Responding to drug and alcohol
problems in the community, World Health Organization, Geneva
Marlatt, G.A., Gordon, J.R. (eds.) (1985), Relapse Prevention, Guilford
Press, New York
Maslow, A. (1962), Toward of Psychology of Being, B. Yau Nostrand
Company
Masterson, J.F. (1981), Tlze 11arcissistic & borderline disorders,
Brunner/Maze!, New York
Matano, R.A., Yalom, I. (1991), Approaches to chemical dependency:
Chemical dependency & interactive group - a synthesis, International Journal
of Group Psychotherapy, 41(3), 269-294.
McGinnis, A. [1 979](2000), lmportan{a prieleniei, Editura Curtea Veche.
Bucure~ti

McGoldrick, Monica, Gerson, R. (1990), Genogrammes et enlretien

familial, ESF, Paris

508

 McKay, M., Fanning, P ., Paleg, K. (1994), Couple Skills. Making Your

Relationship Work, New Harbinger PubJjcation, Inc.
Meekers, D., Ionescu, A. (1999), Dragostea fn anii '90 :;
asupra rineretului din Romiinia fn 1998, Graphos SRL, Buc\ire~ u
Miller, W., Rollnick, St. (1989), Motivational lnlervieiving, Preparing
P eople to Change Addictive Behaviour, The Guilford Press, New York
Miller, W.R., Heather, N. (eds.) (1986), Treating addictive behaviors:
Processes ofchange, Plenum Press, New York
Minuchin, S. (1991), Families and family Therapy, Tavistock Routledge
Mitrofan, Jolanda (1997), Desenul serial - ca abordare diagnostica ~i
terapeu/ica, In Dima, S. (coord.). Copiliiria, fimdamenl al personalitft{ii,
Editura fnvatamantului Pre~colar
Mitrofan, Jolanda (1997), Gestalt-terapia- de la con~tientizarea de sine la
adaptarea creativa .yi integrarea holista, In Mitrofan, lolai1da (coord.),
Psihoterapia experientiala, Editura Infomedica, Bucure?ti
Mitrnfan, lolanda (2001), Meditafii creative. Metafora trans.figuratoare $i
con$1iinfa extinsa, Editura SPER, Bucure~ti
Mitrofan, Jolanda (2004), Terapia Unificarii, Editura SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Jolanda (coord.) (1997, 1999), Psihoterapia Experienfialii (0 paradigmii
a autorestructurarii $i dezvoltarii personale), Editma Infomedica, Bucure/?ti
Mitrofan, Jolanda (coord.) (2000), Orientarea experienfialii fn
psihoterapie. Dezvo/tare persona/a, interpersonalii Ji transpersonala, Edimra
SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Jolanda, Buzclucea, D. (1999), Psihologia pierderii ~i terapia
durerii, Editura Albedo, Bucure$ti
Mitrofan, Iolanda, Buzducea, D. (2000), Analiza Existenfialii sau Drumul
catre sens, in Mitrofau, Iolanda (coord.), Orientarea experienfiala in
psihoterapie, Editura SPER, Bucure~ti
Mitrofan, Iolanda, Ciuperca, C. (2002), Psihologia ii terapia cup/11/ui,
Editura SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Jolanda, Nuta, A. (2005), Consilierea psihologica. Cine, ce $i
cum?, Editura SPER, Bucure$ti
Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina Denisa (I 997), Psihoterapia
experienfialii de grup gestalt-creativ - o provocare la ,, crejtere ", 1n Mitrofan,
Iolanda (coord.), Psihoterapia E-:i.perienfiala, Editura Infomedica, Bucure$ti
Mitrofan, Iolanda, Stoica, Cristina Denisa (2005), Analiza
transgenera,iona/a fn terapia uni.ficiirii, EdituJa SPER, Bucurc?ti
Mitrofan, lolar.d&, Vasile, Diana Lucia (2001), Terapii defamilie, e-ditura
SPER, Bucure~ti
More~u, A. (1995), Autotherapie assistee, Nauwelaerts Editions,
Beauvecbai11, Belgique

509

 Moreau, A. (1998), Defrichez volre passe, Nauwelaerts Editions,

Beauvecbain, Belgique
Moreau, A. (1999), Putere, Autonomie. Vindecare, Editura Astrobios.
Bucure~ti

Mueller, S.R., Suffer, B.H., Prengaman, T.P. (1982), A short -term

intensive treatment prograrn for the alcoholic, The Interantiooal Journal of
Addictions, 17(6), 931-941.
Munteanu, Anca (2002), Terapia psihanaliticti freudiana, Editura SPER,
Bucure$ti
Muro, J., Kottman, T. (1995), Guidance and Counseling in the Elementary and
Middle Scoots, A Practical Approach, Brown & Benchmark Publishers, Madison,
Wisconsin, Dubuque, Iowa
Nedelcea, C. (1999), Despre rezistenfa ~i anxietate, o viziune e."l:perien{ialii,
u1 Revista de Psihoterapie Experien/iala, nr. 7, Bucure ~ti
Nedelcea, C., Dumitru, Paula (1999), Optimizarea co111porta111ent11lui
profesional, fnfre educaJie ~i psihoterapie, Editura SPER, Bucure~ti
Neuburger, R. (1988), L 'irrationel dons le couple et lafamille, ESF, Paris
Neuburge1, R. (1989), Le mythefamilial, ESF, Paris
Niculae, Ioana (2003), Abordarea psihoterapeulicii individllala fn
toxicodependen/a, in Mitrofan, Iolanda (coord.), Terapia toxicodependenfei.
Posibilit.a/i $i limile, Ed. SPER, Bucur~ti
Oakley, R., Charles, K. (1999), Drugs, Society and Human Behavior,
Eight edition, WCB/ Mc Graw- Hill
Ormont, L. (1992), The group therapy e\perience, St. Ma11in's Press, New York
Ormont, L. (1993), Resolving resistances to immediacy in the group
setting, International Journal of Group Psychotherapy, 43, 399-418.
Pascal, M. (2001), Arta de a fl mereu fmpreuna, Editura Axel Springer,
Bucure~ti

Patterson, Vicki (1998), Drug Training, Tavistock Routledge

Pease, A., Pease, Barbara [1999](2001), De ce barbafii se uita la meci ~i
femeife se uita fn oglindii, Editura Cuitea Vecbe, Bucure~ti
Perls, F. (1969), Gestalt Therapy Verbatim, Moab U.T. Real People Press
Perls, F., Hefferline, E.R., Goodman, P. (1965), GESTALT THERAPY Excitement and Growth in the Human Personality, Delta Book, New York
Pizzo, C., Seldes, R., Gerstman, B. (1998), What men what, Harper Collins
Publishers

Popescu-Neveanu, P. (1978), Dic,tionar de psihologie, Editura Albatros,

Bucure~ti

Porot, A., Porot, M. (1999), Tox-icomaniile, Editura $tiinpfica, Bucure~ti

Potschka-Lang, Constanze (2001), Constellations familiales: guerir le
transgenerationel, Le Souffle d'Or
510

 Prelipceanu, D., Mibalcea, Carmen, Simache, D., Ezechil, Denise

(2001), Ghid de tratament fn abuzul de substanfe psihoactive, Editura
Infomedica, Bucure~ti
Prieur, B. (1989), L 'anorexique, le toxicomane et leur famille , ESF, Paris
Prochaska, J.O., DiClemente, C.C. (1984), The Thranstheoretical
Approach: Crossing Traditional Boundaries of Therapy. Homewood, II1: DowJones, Irwin
Prost, A. [1987)(1997), Frontierele $i spatiile priva111/ui, in Aries, P., Duby,
G. ( coord.), lstoria vie/ii private, p. 11-124, Editura Meridiane, Bucurc~ti
Rialland, Chantal (I 994), Celle famille qui vii en nous, Editions Robert
Laffont, Paris
Rogers, C. (1942), Counseling & psychotherapy, Houghton Mitlin, Boston
Rogers, C. (1961), On becoming a person. A Therapist's view of
Psychotherapy, Houghton Miffin Company, Boston
Rogers, C. (reprinted 1965, 1973, 1979, 1981, 1986, 1987), Client-centered
therapy. Its current practice, Implications and theo1y, Constable London
Ross, H.E., Glasser, F.B., Germanso, T. (1988), The prevalence of
psychiatric disorders in patients with alcohol and other drug problems, Arch.
Gen Psychiatry
Rutan, J.S., Stone; W. (1984), Psychodynamic group psychotherapy, The
Collamore Press, Lexington, MA
Sanders, P. (1996), First Steps in Counselling, 2nd edition, PCCS Books,
Ltd Ross- on-Wye, LlangatTon
Satir, Virginia (1964), Co1yoint Family Therapy, Science and Behavior
Books, Palo Alto, CA
Satir, Virginia (1988), The new peoplemaking, Science ans Behavior
Books, Palo Alto, CA
Satir, Virginia (1995), Therapie du couple et de la fami/le, Desclee de
Brouwer
Saunders, B., Allsop, S. ( 1987), Relapse: A psychological perspective,
British journal of Addiction, 82
Schachter, S., Singer, J. (1962), Cognitive, Social and Physiological
Determinants of the Emotional Stale, in Psychological Review, 69, 379-399.
Schatther, Courtney R. (1981), Drama in Therapy, Drama Book
Specialists (Publishers), New York
Schiitzenberger, Anne Ancelin (1993), Are. mes aieux!, La Meridienne,
Desclee de Brouwer, Paris
Schwartz, D. (1999)(2000), Tofi biirbafii sunt miigari pona la proba
contrarie, Editura Vremea, Bucure~ti
Seaerles, H. (1973), Concerning therapeutic symbiosis, Annals of
Psychoanalysis, 1, 247-262.
511

 Moreau, A. (1998), Defrichez votre passe, Nauwelaerts Editions.

Beauvechain, Belgique
Moreau, A. (1999), Putere, Autonomie, Vindecare, Editura Asuobios,
Bucure$ti
Muelle1, S.R., Suffer, B.H., Prengaman, T.P. (1982), A short -term
intensive treatment program for the alcoholic, The Interantional Journal of
Addictions, 17(6), 931 -941.
Munteanu, Anca (2002), Terapia psihanalitica fi'eudiana, Editura SPER,
Bucure$ti
Muro, J., Kottman, T. (1995), Guidance and Counseling in the Element01y 011d
Middle Scoots, A Practical Approach, Brown & Benchmark Publishers, Madison,
Wisconsin, Dubuque, Iowa
Nedelcea, C. (1999), Despre rezistentii $i anxietate, o viziune e.xperien{iala,
in Revisra de Psihoterapie Experien/;a/a, nr. 7, Bucure~ti
Nedelcea, C., Durnitru, Paula (1999). Optimizarea comportamentului
profesional, fntre educa/ie ~i psihoterapie, Editura SPER, Bucure$ti
Neuburger, R. (1988), L 'irrationel dans le couple et lafamille, ESF, Paris
Neuburger, R. (1989), Le rny the familial, ESF, Paris
Niculae, Ioana (2003), Abordarea psihoterapeutica individualii '11
toxicodependenfti, In Mitrofan, Jolanda (coord.), Terapia toxicodependen{ei.
Posibilitiiti .yi limite, Ed. SPER, Bucure~ti
Oakley, R., Charles, K. (1999), Drugs, Society and Human Behavior,
Eight edition, WCB/ Mc Graw- Hill
Ormont, L. (1992), The group therapy experience, St. Martin's Press, New York
Ormont, L. (1993), Resolving resistances to immediacy in the grozp
setting, International Journal of Group Psychotherapy, 43, 399-418.
Pascal, M . (2001 ), Arta de a Ji mereu impreunii, Editura Axel Springer,
Bucure$ti
Patterson, Vicki (1998), Drug Training, Tavistock Routledge
Pease, A., Pease, Barbara [1999](2001), De ce biirbafii se uitii la meci .yi
.femeife se uitii fn oglindii, Editura Cm1ea Veche, Bucure~ti
Perls, F. (1969), Gestalt Therapy Verbatim , Moab U.T. Real People Press
Perls, F., Hefferline, E.R., Goodman, P. (1965), GESTALT THERAPY Excitement and Growth in the Human Personality, Delta Book, New York
Pizzo, C., Seldes, R., Gerstman, B. (1998), What men what, Harper Collins
Publishers
Popescu-Neveanu, P. (1978), Dic(ionar de psihologie, Editura Albauos,
Bucure$ti
Porot, A., Porot, M. (1999), Toxicomaniile, Editura ~tiintifica, Bucme~ti
Potschka-Lang, Constanze (200 l ), Constellations familial es: guerir le
transgenerationel, Le Souffle d'Or
510

 Weinberger, J. (1976), Why do alcoholics deny their problem?, Hazelden.

Center City, MN
Whitaker, C. (1998), Les reveries d'un therapeutefamilial, ESF, Paris
Whitaker, C.A., Malone, T.P. (I 953), The roots ofpsychotherapy, Blak.iston.
New York
Y Gasset, 0. [1991)(1995), Studii despre iubire, Editura Humanitas,
Bucure~ti

Zinker, J. (1976), Creative Proceses in Gestalt Therapy, Bruner & Maze!

Publishers, New York

 Selvini Palazzoli, M., Boscolo, L., Prata, G. (1980), Paradoxe el contreparadoxe, ESF
Seywert, F. (1990), L 'evaluation systemique de lafami!le, PUP, Paris
Sigall, H., Landy, D. (1973), Radiating Beauty Effects of Having a
Physically Attractive Partner on Person Perception, 'in Journal of Social
Psychology, 28, 218-224.
Simpson, J., Campbell, B., Berscheid, E. (1986), The association between
Romantic Love and Marriage: Kephart (1967) tvvice Re-visited, in Personality
and Socia{ Psychology, 12, 363-372.
Stancu, Joana (2005), Mic tratat de consiliere psihologica ~i !fCOlara.
Editma SPER, Bucw-e~ti
Stanescu, Maria Liana (2003), Introducere fn consilierea psihologicii,
Arvin Press
Stoica, Cristina Denisa (2002), RelaJii-copccmii f11 familia toxicomanului,
Ed. SPER, Bucure~ti
Surkis, A . (l 989), The group therapist's quand01y: To lead or to treat?,
workshop presented at Tenth International Congress of Group Therapy,
Amsterdam
Tesser, A., Paulhus, D. (1976), Toward a casual model of love, io Journal
of Personality and Social Psychology, 34, 1095-1105.
T ian, Dayton P.D. (1994), The Drama Within - Psychodrama and
Experiential Psychotherapy, Deerfield Beach, Health Com1mmicatioos Inc.
T isseron, S. (1992), La honte, la psychanalyse d 'un lien social, Du nod, Paris
Tisseron, S. ( 1999), Nos secrets defami!le, Ramsay, Paris
Tisseron, S., Torok, Maria, Rand, N., N achin, C., Hac11et, P. (1995), L e
psychisme l'epreuve des generations (Clinique du fan tome), Dunod, Paris
Tom~a, Gh. (1999), Consilierect ~; orientarea fn ~coa/a, Casa de Editura ~i
Presa Viata RomaJleasca, Bucure~ti
Vannicelli, M. ( 1988), Groztp therapy aftercare for alcoholic paaents,
International Journal of Group Psychotherapy, 41 , 295-312.
Wallace, J. (1978), Working with rhe preferred defense structure of the
recovering alcoholic, '.in Zimberg, S., Wallace, J., Blume, S. (Eds.), Practical
approaches to alcoholism psychotherapy {19-29) , Plenum Press, New York
Washton, A .M . (1992), Structured outpatient group therapy with alcohol &
substance abusers, in Lowinson, J., Ruiz, P., M illman R. (Eds.), Substance
abuse: A comprehensive textbook, Williams & Wilkens, Baltimore, MD
Watzlawick, P. (1976), La realite de la rea/ite, Editions du Seuil, Paris
Watzlawick, P ., B eavin Helmick J., Jackson, Don D. (1972), Une logique
de la communication, Editions du Seui l, Paris
Watzlawick, P., Weakland, J ., Fish, R. (1975), Changements-paradoxes
et psychothercrpie, Editions du Seuil, Paris

512

in Editun SPER au aparut:

l. Iolanda Mitrofan, Adrian Nuta, Jocurile con~tientei sau Terapia Unificarii:

repere pentru o noua psihoterapie experientia1a, Editura SPER, c0Jec1ja
Caiete Experient]ale, 1999, 134 pagini, ISBN 973-99221-0-4
2. Catalin Nedelcea, Paula Dumitrn, Optimizarea compo11amentului
profesional, lntre educa!]e ~i psihoterapie, Editura SPER, colectia Caicte
E>..'})erientiale, 1999, 150 pagini, ISBN 973-99221-1-2
3. Adrian Nuia, Analize Experienfiale (Cum L-am lichidat pe Buddha),
Editura SPER, colectia Caiete Experientiale, 1999, 143 pagini, ISBN 97399221-2-0
4. Adlian Nuta. Ascultand cu a treia ureche. Reflect1ile unui terapeut
experientialist.. Editura SPER, colectia Caiete experientiaJe, 1999, 142
pagini, ISBN 973-99221-3-9
5. Jolanda Mitrofan ~i colab., Orientarea Expericntiala In Psihoterapie.
Dezvoltare personala, interpersonala ~i transpersonala, Editura SPER,
coleqia Alma Mater, 2000, 373 pagini, ISBN 973-99221-4-7
6. Adrian Nuta, lnter-realitatea. Psihoterapie ~i spectacol dramatic, Editura
SPER, colectia Caiete Experientfale, 2000, 136 pagini, ISBN 973-99221-5-5
7. Adrian Nuta, Secrete ~i jocuri psibologice. Aualiza tranzactionala, Editura
SPER, colectia Caiete experien~ale, 2000, 162 pagini, ISBN 973-99221-6-3
8. Adrian Nu1a, Analize psihologice. Oceanul din picatura de apa, Editi.1ra
SPER, colectia Caiete Experientiale, 2001 , ISBN 973-99221-7- l
9. Adrian Nutli, Inocenta ~i inchipui.re. Psihologia relatiei de cuplu, Editura
SPER, colectia Caiete Experien!iale, 2001, 187 pagini, ISBN 973-99221-8-X
10. lolanda Mitrofan ~i colab., Psihopatologia, psihoterapia ~i consilicrea
copilului - abordare experienfialii, Editura SPER, colectia Alma Mater,
2001, 360 pagini, ISBN 973-99221-9-8
11. Angela Ionescu, Psihoterapia existentiala: confrnntarea cu preocuparile
ultime ale existentei ca modalitate de dezvoltare ~i maturizare personala,
Editura SPER, colectia Caiete Experientiale, 2001. 118 pagini, ISBN 97385329-0-6
12. Laurenfiu Mitrofan, Prietenia, o cale de dezvoltare ~i maturizare a
personalita1ii, Editura SPER, colecJ.ia Caiete Experientiale, 2001, 154 pagini,
ISBN 973-85329-1-4
13. Lucian Radu-Geng, Cristian Ciuperca, Manipularea gandirii ~i
comportamentului. Profetii care se auto1mpUnesc, Editura SPER, colectia
Caicte Experientiale, 2001 , 220 pagini, ISBN 973-85329-2-2
14. Iolanda Mitrofan, Diana Lucia Vasile, Terapii de familie, Editura SPER,
colectia Alma Mater, 2001, 250 pagini, ISBN 973-85329-3-0
15. Elena Angbel, Dezvoltarea personala a copiilor, Editura SPER, 2001 , ISBN
973-85329-4-9
16. Elena Vladislav, Ce este psihoterapia copilului?, Editura SPER, 2001 ,
ISBN 973-85329-5-7
:514

17. Cristian Ciuperca, Copiii viitorului sa1.1 \-!un.-..J

2001, ISBN 973-85329-6-5
18. Iolanda Mitrofan, Terapia experientiala ce ::mi
ISBN 973-85329-7-3
19. Jolanda Mitrofan, Terapia comunicationala de fa.m.il.i:_
200 l, ISBN 973-85329-8-1
20. Iohmda Mitrofan, Terapia integrativa de familie, Ed!tura SPa:i _
ISBN 973-85329-9-X
21.. Iolanda Mitrofan, Terapia multipla de familie, Editura SPER. 2001 -~..;)
973-85330-0-7
22 . Iolauda Mitrofan, Terapia narativa de familie, Editura SPER, 200l. lSB_
973-85330-1-5
23. Jolanda Mitrofan, Terapia sistemica de familie, Editura SPER, 2001 , ISBN
973-85330-2-3
24. Jolanda Mitrofan, Terapia strategica de familie, Editura SPER, 2001, ISBN
973-85330-3-1
25. Jolanda Mitrofan, Terapia structurala de familie, Editura SPER, 2001 ,
ISBN 973-85330-4-X
26. Iolanda Mitrofan, Terapia transgenerationala de familie, Editura SPER,
200 I , ISBN 973-85330-5-8
27. Geanina Cucu Ciuban, Devierile compo11amentale la copii, Editura SPER,
2001 , ISBN 973-85330-6-6
28. Petruta Daniela Coman, Ce se lntampla cu adolescentii abuzati, Editura
SPER, 2001, ISBN 973-85330-7-4
29. Iolanda Mitrofan, Ce este psihopatologia ~i psibiatria copilului, Editura
SPER, 2001, ISBN 973-85330-8-2
30. Jolanda Mitrofan, Meditatii creative. Metafora transfiguratoare ~i con~tiinta
extinsa, Editura SPER, colectia Caiete Experientiale, 2001, 156 pagini, ISBN
973-85330-9-0
31. Jolanda Mitrofan, Dorn Buzducea, Psihologia pietderii ~i terapia durerii,
Editura Albedo, 1999, 194 paginj; reeditare reyjzuita ~i adaugita, Editura
SPER, colectia Caiete ExperienJiale, 2002, 202 pagini, ISBN 973-8383-10-2
32. Jolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia i terapia cuplului, Ed.itura
SPER, coleciia Caiete Experientiale, 2002, 184 pagini, ISBN 973-8383-11-0
33. Anca Munteanu, Terapia psihanalitica freudiana, Editura SPER, colectia
Caiete Experienfiale, 2002, 96 pagini, ISBN 973-8383-12-9
34. Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia vietii de cuplu - 1ntre iluzie
i realitate, colectia Alma Mater, Editura SPER, 2002, 493 pagini, ISBN
973-8383-13-7
35. Catalin Nedelcea, Introducere in programarea neuro-lingvistica. Instrnment
psihologic pentru dezvoltarea personala, Editura SPER, colecria Caiete
Experienfiale, 2002, 200 pagini, ISBN 973-8383-14-5
36. Victor Badea, Marian E. Constantin, in umbra societaiii, Incursiune In
viata persoanelor !ara adapost, Editura SPER, colectJa Caiete Experien!iale,
2002, 140 pagini, ISBN 973-8383-15-3
515

37. La11ren1iu Mitrofan, Atractia interpersonala sau Romeo ~i Julieta In coridian,

Editura SPER, coleqia Caiete Experien~ale, 2002, 184 pagini, ISBN 9738383-l 6-1
38. Adrian Nura, Psibologia comunicarii in cuplu, Editma SPER, coleqia
Caietc Exprientiale. 2002, 162 pagini, ISBN 973-8383-17-X
39. Adrian Nuta, Suprafata ~i adancimile cuplului. Editura SPER, colectia
Caiete Experien6ale, 2002, 148 pagiui, ISBN 973-8383-18-8
40. C1istina Denisa Stoica, Rela1ii-capcana in familia loxicomanului, Edirurn
SPER, colectia Caiete Experientiale, 2002. 155 pagini, ISBN 973-8383-19-6
41. Victor B adea (coord.). Asistarea persoanelor adulte Iara adapost, Edi turn
SPER, colectia Alma Mater, 2003, 183 pagini, ISBN 973 -8383-00-5
42 . Tolanda Mitrofan (coord.). loana Nicu!ae, Denisa Ctistina Stoica, Seramis
Sas, Teodora Ciolompea, Liliana Doroba1, Robrecht Keymeulen, Tcrapia
toxicodependentei - posibilitati ~i limite. Editwa SPER, 2003, 243 pagini,
ISBN 973-8383-0l-3
43. Tudos $tefan, Genera.re ~j regenerare psihologica. Pr1ncipli. legitati, solutii.
Edin.1ra SPER, 2003, ISBN 973 -8383-02-l
44. Tudos Stefan, Probleme psihosociale actuale in sportul de mare
performanta, Editura SPER. 2003, ISBN 973-8383-03-X
45. Tudos Stefan, Perspective actuale In psihologia sportului. Modelc ~i solu\ii,
Editura SPER, 2003, ISBN 973 -8383-04-8
46. Rodica Enache, 0 perspectiva psihologica asupra matcmitatii, Editura SPER,
colecpa Caiete Experien?ale, 2003, 187 pagini, ISBN 973-8383-05-6
47. Ella Ciuperca, Cristian Ciuperca, lndividul ~i lumca de linga cl, Editma
SPER colecpa Caiete Experienfialc, 2003, 135 pagini. ISBN 973-8383-06-4
48. Adrian Nu ta, Psihoterapeutul de buzunar, Editura SPER. coleqia Anim,
2003, J73 de pagini, ISBN 973-8383-07-2
49. Jolanda Mitrofan, Tcrapia Unificarii - abordare bolistica a dezvoltarii $i a
transforn1arii umane, Editura SPER, colectia Anim, 2004, 289 de pagini.
ISBN 973-8383-08-0
50. Adrian Nuta, Umbra . Polul lntunecat al suflerului, Edirura SPER, coleq ia
Anim, 2004, 173 pagini, ISBN 973 -8383-09-9
5J. Ad1ian Nura, Abilita}i de comunicare, Editura SPER, colectia Cai etc
Experien{iale. 2004, 127 de pagini, ISBN 973-8383-20-X
52. Adrian Nuta, Inchisori invizibile. Reflaqiile unui psihoterapeut
nonconfonnist, Editura SPER. coleqia Anim, 2004, 125 pagioi, ISBN 9738383-21-8
53. Laurentiu Mitrofan, Elemeute de psihologie sociala, Ed1tura SPER, colcqia
Alma Mater, 2004, 285 pagini, ISBN 973-8383-22-6
54. Victor Badea, Lauren1iu Mitrofan, Dimensiuni ale excluderii sociale,
Editura SPER, colec~ia Caiete Experientiale, 2004, 150 pagini, ISBN 9738383-23 -4
55. Ad1ian Nuta, Gbidul iltm1inarii pentru leue~ i , Editura SPER, coleciia Anim.
2004, 133 pagini, ISBN 973-8383-24- 2

516

56. Ada Pa:rvan, Dublul ~i djferenta, Editura SPER, colecfia Alma M:iter, 2004,
364 pagini, ISBN 973-8383-25-0
57. Ioana Stancu, Mic tratat de consiliere psihologica ~i ~colara, Editura SPER,
col ec~ia Caiete Experientiale, 2005, 170 pagini, ISBN 973-8383-26-9
58. Adrian Nuta, Comunicarea: chipuri, umbre ~i ma~ti, Eilltura SPER, colec~a
Caietc Expcrientiale, 2005, 181 de pagini, ISBN 973-8383-27-7
59. Iolanda Mitrofan, Denisa Cristina Stoica, Analiza transgenerationala In
Terapia Unificadi: o noua abordare expericntjaJa a familiei. Editma SPER,
colectia Arum, 2005, 308 pagini, ISBN 973-8383-28-5
60. Iolanda Mitrofan, Augustina Ene, Ne jucam invatand... invatam jucandune! Dezvoltare persouala asistata de calculator, In grup experiential,
Editura SPER, colectia Caiete Experientiale, 2005, 148 pagini, ISBN 9738383-29-3
61. Jolanda Mitrofan, Adrian Nutii, Consilierea psihologica: cine, ce ~i cum?,
Editura SPER, colectia Caiete Experien\iale, 2005, 200 pagini, ISBN 9738383-30-7
62 . Adrian Nuta, Despre iubirea nonposesiva ~i exuberanta, Editura SPER,
colecria Anim, 2005, 96 pagini, ISBN 973-8383-31-5
63. Ion Cosrnovici, Cinci minute la o cafea. Eseu despre intimitatca
postmodema, Editma SPER, coleqia Caiece Experienriale, 2005, 139 pagini,
ISBN 973-8383-32-3
64. Adrian Nu~a, Calea Vrajitorului. Metodologia relaxat~ a revelarii Sinelui,
Editura SPER, coleciia Anim, 2006, 132 pagini, ISBN 973-8383-33-1
65. Adrian Nuta, Psibologia cuplului, Editura SPER, colec!ia Alma Mater,
2006, 200 pagini, ISBN 973-8383-34-X
66. Geanina Cucu-Ciuban, Eficienta psihoterapici expericntiale la copilul
hiperkinetic (studiu clinic de validare), Editma SPER, colectia Alma
Mater, 2006, 227 pagini, ISBN 973-8383-35-8
67. Adrian Nuta, lnfinih1! mic, iubindu-1 pe eel Mare, Editura SPER, coleqia
A11un, 2007, 172 pagini, ISBN 978-973-8383-36-4
68. Adrian Nuta. Mai mult de 10%. Unitatea verticala a creierului, Editura
SPER, colec1ia Ani.111, 2007, 147 pagini, ISBN 978-973-8383-37-1

* Revista de Psihoterapie Experienfialii (Journal of faperie111ia!

Psychotherapy, Revue de Psychotherapie Experiencielle), nr. 1 - 40 - fondata
1n 1997, aparitie trimestriala; acreditata de acreditata de Consiliul National al
Cercetarii Stiintifice din invatamantul Superior (CNCSIS), categoria B

5 17