45.

Ciobănaşul şi lupul
Un ciobănaş care îşi supraveghea turma nu departe de un sat, obişnuia să se
distreze din cînd în cînd strigând: "Lupul! Lupul!". Jmecherelile lui avură
succes odată, de două ori, căci întregul sat alergă într-un suflet să-l salveze.
Oricum, sătenii erau răsplătiţi cu hohote de râs pentru grija lor.
Într-o zi lupul chiar veni, şi băiatul strigă cît îl ţinu puterile. Dar vecinii
crezură că iar se ţine de învârtelile lui şi nu dădură atenţie strigătelor lui. Aşa
că oile fură lăsate la cheremul lupului.
Chiar şi atunci când mincinoşii spun adevărul ei n-or să mai fie crezuţi.

46. Părul, mărul şi murul

Părul şi mărul hotărâră să se întreacă să vadă care e mai frumos decât celălalt.
Când spiritele se încinseră şi când bătălia părea că scapă de sub control,
murul îşi ridică capul dintr-un boschet alăturat şi strigă: "Cearta asta ţine de
prea mult timp. Hai ca toţi să fim prieteni şi să încetăm cu nimicurile astea."
Cele mai zgomotoase zarve sunt cele mai neînsemnate.